EPISTOLA CĂTRE EVREI

Epistola către Evrei depune mărturie despre măreţia lui Isus Hristos. El este mai presus
de îngeri şi are un nume care excelează şi o chemare mai mare. Îngerii sunt slujitorii lui
Dumnezeu, dar Isus Hristos este Fiul Său. Această carte ne învaţă, de asemenea, că Isus este
mai mare decât Moise şi că slujirea Sa a adus un legământ nou superior vechiului legământ de
sub legea lui Moise. În calitate de Mare Arhiereu al Preoţiei lui Melhisedec, preoţia Sa este mai
mare decât cea a celor de sub legea lui Moise.

Deşi scripturile sunt pline de referinţe la sacrificiul ispăşitor al lui Hristos, Învierea şi
Înălţarea Sa la cer, Epistola către Evrei subliniază munca neîntreruptă a Mântuitorului în viaţa
tuturor celor care se îndreaptă către El cu supunere şi credinţă. Epistola către Evrei îi poate
ajuta pe oameni să înţeleagă mai bine doctrina ispăşirii şi să-i inspire să trăiască având credinţă
în Tatăl Ceresc şi Isus Hristos.

Majoritatea consideră că Pavel este autorul Epistolei către Evrei. Totuşi, există anumite
persoane care pun la îndoială faptul că Pavel a scris această epistolă, deoarece stilul şi limbajul
ei sunt diferite de cele din celelalte epistole ale lui Pavel. Se acceptă faptul că şi în cazul în care
scriitorul nu ar fi Pavel, ideile sunt ale sale, deoarece doctrinele din Epistola către Evrei sunt
în acord cu cele care se găsesc în celelalte epistole ale Sfântuluui.

Nu ştim unde a fost scrisă epistola lui Pavel către Evrei. De asemenea, nu ştim exact
când a fost scrisă. Totuşi, majoritatea oamenilor presupune că a fost scrisă în jurul anilor 60-
62 d.H., cam în acelaşi timp în care Pavel a scris și epistolele către filipeni, coloseni, efeseni şi
Filimon.

Pavel a scris Epistola către Evrei, pentru a-i încuraja pe membrii iudei ai Bisericii să-şi
păstreze credinţa în Isus Hristos şi să nu se întoarcă la vechile lor obiceiuri (Evrei 10:32-38).

Aflându-se sub presiune din cauza mai multor suferințe pe care le îndurau, se pare că
mulţi dintre aceşti creştini iudei părăseau Biserica şi se întorceau la preaslăvirea iudaică relativ
sigură din sinagogă (Evrei 10:25, 38-39). Pavel a dorit să le arate acestor creştini iudei că însăşi
legea lui Moise indica faptul că Isus Hristos şi ispăşirea Sa reprezintă adevărata sursă a salvării.

Ionică-Dan Alimpescu, Teologie Ortodoxă Pastorală, anul al III-lea

 Epistola către Evrei nu este în mod strict o epistolă, ci, mai degrabă, o cuvântare mai
lungă care face referire în mod repetat la scrierile şi obiceiurile poporului lui Israel. Este cea
mai lungă cuvântare din Sfânta Scriptură, despre motivul şi modul în care Isus Hristos este
superior tuturor lucrurilor.

Epistola către Evrei ne învaţă că Isus Hristos este mai presus de lege, deoarece El este
Cel care a dat legea. Epistola către Evrei ne învaţă, de asemenea, că profeţii primesc putere
prin intermediul credinţei în El, că El a fost mare Arhiereu în numele Căruia erau îndeplinite
jertfele din vremea Vechiului Testament, că El este mai măreţ decât îngerii şi că, prin sacrificiul
Său, noi putem primi iertarea păcatelor noastre.

Epistola către Evrei este unul dintre puţinele locuri din Biblie în care putem citi despre
profetul Melhisedec (Evrei 7:1-4) şi despre preoţia numită după el (Evrei 5:5-6, 10; 6:20; 7:11-
17). Epistola către Evrei ne învaţă că Preoţia lui Melhisedec este mai mare decât Preoţia
aaronică şi ne arată că salvarea nu se găseşte în legea lui Moise sau în rânduielile administrate
de preoţii leviţi, ci în Isus Hristos şi în rânduielile Preoţiei lui Melhisedec (Evrei 7:5-28). Evrei
11:1–12:4 ne oferă un discurs memorabil despre credinţă şi ne învaţă modul în care oamenii
pot avea încredere în Isus Hristos.

Epistola către Evrei a sfântului apostol Pavel este una din cele 27 scrieri ale Noului
Testament, a 19-a în ordinea prezentării lor și ultima dintre epistolele sfântului Apostol Pavel
din Noul Testament. Împreună cu Apocalipsa Sf. Ioan Teologul, epistola către Evrei au fost
ultimele două cărți incluse în canonul Noului Testament. În ceea ce privește conținutul și
structura, cartea este organizată în 13 capitole, astfel: 1,1 - 4,13: revelația lui Dumnezeu "în
Fiul" este superioară revelației de dinainte. 4,14 - 10,18: Iisus Hristos este adevăratul mare
preot sau arhiereu. 10,19 - 12,29: îndemnuri pentru cititori spre a păstra "mărturisirea nădejdii"
pentru a vedea "râvna de dragoste și fapte bune" și să păstreze credința. 13,1 - 21: Diverse
solicitări. 13,22-25: aluzie la vizita iminentă a lui Timotei, salut, binecuvântare.

BIBLIOGRAFIE:

Wikipedia.org

Orthodoxwiki.org

Bibliaortodoxa.ro

Ionică-Dan Alimpescu, Teologie Ortodoxă Pastorală, anul al III-lea