PLANUL PREDICII

1. Închinăciunea / mărturisirea de credință.

2. Textul / motto (citat biblic).

3. Formula de adresare:

• Cea mai uzuală expresie este „iubiți credincioși și credincioase” / „iubiți drept măritori creștini”;
• Totodată, e recomandat spre adaptarea acesteia în funcție de audiență, luând în calcul vârsta
audienței, statutul lor, funcțiile (de exemplu, dacă sunt prezente oficialități) etc.

4. INTRODUCEREA :

• Cu caracter solemn, istoric-biblic;

• Să aibă o sub-structură proprie;
• Se sfârșește cu o concluzie a introducerii.

5. ANUNȚAREA TEMEI

6. TRATAREA:

• Aproximativ 5 idei, bine elaborate și asupra cărora se va extinde;

• De regulă, tratarea cuprinde următoarele momente logico-psihologice: explicația (operația de

lămurire a unei idei dogmatice sau morale); istorisirea sau narațiunea (operația de expunere a
faptelor biblice, istorice etc.); argumentarea (operație prin care se susține și se întărește tema
tratată). După ce preotul a explicat, istorisit, argumentat etc., va trebui să raporteze cele
prezentate la viața ascultătorilor. În acest scop sunt binevenite și digresiunile sau ilustrațiile
care au darul să învioreze predica și, totodată, să exemplifice elemente din cele expuse anterior.

7. CONCLUZIA / ÎNCHEIEREA

• Adaptarea predicii și a conținuturilor la un folos personal, pe care credincioșii îl pot percepe și

aplica în mod pragmatic, în viața cotidiană;