UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIŞOARA

FACULTATEA DE LITERE, ISTORIE ŞI TEOLOGIE

DEPARTAMENTUL DE STUDII ROMÂNEȘTI

SPECIALIZAREA: TEOLOGIE ORTODOXĂ PASTORALĂ

UN SCURT ISTORIC

AL MIȘCĂRII NEW AGE (NOUA ERĂ)

STUDENT:

IONICĂ-DAN ALIMPESCU

TIMIȘOARA

2020
 Ionică-Dan Alimpescu, Teologie Ortodoxă Pastorală, anul al III-lea, semestrul 2.

Mișcarea New Age / Noua Eră este, conform lui Bruno Wutrz, „un curent spiritual
occidental apărut in a doua jumătate a secolului 20” (1994). Această congregație privește / are
ca obiectiv o „nouă eră” a iubirii și luminii, anticipând această experiență a idealului viitor prin
transformare personală și auto-vindecare. Cu alte cuvinte, aceasta dorește stabilirea "unei
spiritualități fără granițe sau dogme ce îngrădesc" (Wutrz, 1994). Cei mai dedicați adepți
acestei organizări spirituale sunt suporterii ezoterismului modern, o perspectivă religioasă ce
se bazează pe achiziția de cunoștințe dobândite prin moduri mistice, mentalitate populară în
spațiul occidental încă din secolul II după Hristos, în special sub forma Gnosticismului
(Melton, 2016). Gnosticismul Antic a fost urmat de diferite mișcări ezoterica de-a lungul
secolelor, incluzând Rosicrucianismul (originând în Europa secolului al XVII-lea),
Francmasoneria, teozofia și magia ritualică (secolele XIX și XX) (Melton, 2016). Totodată,
Termenul de „New Age” se referă la era astrologică a vărsătorului.

Originea mișcării New Age

Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, Helena Petrovna Blavatsky (co-fondator al

Societății Teozofice) anunță apropierea unei „noi ere”. Aceasta credea că teozofii (care au
îmbrățișat idei și principii budiste și brahmanice, cum ar fi reîncarnarea) ar trebui să ia parte
activ la demersul evolutiv al rasei umane și să mijlocească conlucrarea cu unul din „Înălțații
Maeștri ai Marii Frății Albe”, a cărui venire era iminentă (Melton, 2016). Blavatsky credea că,
în colaborare cu liderii ascunși ai lumii, membrii acestei organizații erau destinați să conducă
planeta. Ideile ei au contribuit la așteptarea acestei „noi ere” în rândul practicanților
Spiritualismului și ai adepților Astrologiei, pentru care venirea acestei „noi epoci” a
Vărsătorului promitea o perioadă de înfrățire și de iluminare (Melton, 2016).

Succesorul lui Blatvatsky, Annie Besant, a prezis venirea unui Mesia / un salvator al
lumii. Acest salvator, credea Besant, era profesorul indian Jiddu Krishnamurti. În a doua
jumătate a anilor 40, Alice A. Bailey, fondatorul Școlii Arcane (organizație care disemina
învățături spirituale) sugera că un nou Mesia (anume „maestrul” Maitreya) va apărea în ultimul
sfert al secolului XX. Bailey a mai instituit „Triunghiurile”, program ce unea adepți în grupuri
de câte trei, pentru a medita în fiecare zi. Participanții credeau că astfel primesc energie divină,
pe care o împart cu cei din jur, ridicând, așadar, nivelul general de conștiență spirituală (Melton,
2016).

Un scurt istoric al mișcării New Age (Noua Eră) |1|

 Ionică-Dan Alimpescu, Teologie Ortodoxă Pastorală, anul al III-lea, semestrul 2.

După moartea lui Bailey, foști membrii ai Școlii Arcane au creat o serie de noi grupuri
teozofice independente, în interiorul cărora speranța „noii ere” a înflorit considerabil. Aceste
grupuri susțineau că au abilitatea de a transmite energie spirituală în lume și spuneau că primesc
mesaje telepatice de la diferite entități supranaturale, în special de la „Înălțații Maeștri ai Marii
Frății Albe”. De exemplu, Fundația Findhorn din Scoția credea că pretinsele lor contacte cu
diverse spirite ale naturii producea rezultate spectaculoase în agricultură, în ciuda solului
nepotrivit, climatului și așezării potrivnice (Melton, 2016).

Pe măsură ce așteptările de la Noua Eră au crescut, în anii 1960 a apărut o altă

organizație: Fundația Universală, al cărei lider era Anthony Brooke (a cărui avere era
impresionantă). Acesta a călătorit pe scară largă, începând cu mijlocul anilor 1960, predicând
iminența unui eveniment apocaliptic ce va fi avut loc în perioada Crăciunului din anul 1967.
Deși evenimentul nu a avut loc niciodată, aceste demersuri ale lui Brooke au consolidat
mișcarea, dând naștere unei rețele internaționale de grupuri New Age.

În timp ce ezoterismul s-a răspândit, teozofia, principala componentă a New Age, a

suferit o problemă semnificativă. În anii 1880, Blavatsky a fost acuzat că a falsificat
evenimente miraculoase asociate contactului ei cu Înălțații Maeștrii. La începutul secolului XX,
Societatea Teozofică a fost din nou rănită, de această dată printr-o serie de scandaluri sexuale
care au implicat liderii săi. Totodată, Besant s-a jenat personal de incapacitatea lui
Krishnamurti, care a părăsit mișcarea în 1929. Cu toate acestea, societatea a fost un catalizator
semnificativ în promovarea acceptării publice a noțiunii de „realitate paranormală” și a realizat
un program de sensibilizare a altor tradiții religioase, atât în rândul membrilor săi, cât și în cel
al publicului general, preponderent Creștin.

Nașterea mișcării New Age

În 1970, teozoful american David Spangler a trecut la Fundația Findhorn, unde a

dezvoltat ideea fundamentală a mișcării New Age. El credea că eliberarea de noi valuri de
energie spirituală, semnalată de anumite schimbări astrologice (de exemplu, mișcarea
Pământului într-un nou ciclu cunoscut sub numele de „Era / Epoca Vărsătorului”), a inițiat
venirea Noului Veac. El a sugerat, în plus, ca oamenii să folosească această nouă energie pentru
a manifesta și pentru a ajuta mișcarea New Age să prevaleze (Spangler, 1981) Opinia lui
Spangler era în contrast puternic cu cea a lui Bailey și adepții ei, care credeau că „noua eră” va

Un scurt istoric al mișcării New Age (Noua Eră) |2|

 Ionică-Dan Alimpescu, Teologie Ortodoxă Pastorală, anul al III-lea, semestrul 2.

ajunge oricum, indiferent de acțiunile omului. Perspectiva lui Spangler a cerut asertivitate și a
adăugat responsabilitate în rândul practicanților, în vederea împlinirii idealului New Age.

Revenind în Statele Unite la mijlocul anilor 70, Spangler a devenit arhitectul major al
mișcării. Acesta și-a prezentat ideile într-un set de cărți populare începând cu Revelation: The
Birth of a New Age (1976), atrăgând mulți lideri din organizații oculte și metafizice mai vechi
în interiorul mișcării în creștere. Mișcarea Psihedelică în colaps a oferit și mai mulți noi
susținători, inclusiv purtători de cuvânt, precum remarcabilul psiholog Richard Alpert, care a
fost un avocat al utilizării medicamentelor halucinogene pentru a realiza experiențe mistice.
Cu toate acestea, Alpert a găsit iluminare în India și, întorcându-se în Occident sub
pseudonimul Baba Ram Dass, a detailat experiența în materie de droguri și a pledat pentru
discipline spirituale mai tradiționale. Simultan, au fost publicate periodice pentru diseminarea
informațiilor și crearea unui sentiment de comunitate în cadrul mișcării descentralizate
(Melton, 2016).

Ideile fundamentale ale mișcării New Age

Mișcarea New Age a unificat un corp de adepți diverși cu două idei simple. În primul
rând, a prezis că o nouă epocă a conștiinței spirituale crescute și a păcii internaționale va ajunge,
punând capăt rasismului, sărăciei, bolii, foamei și războiului. Această transformare socială ar
rezulta din trezirea spirituală masivă a populației în timpul generației următoare. În al doilea
rând, indivizii ar putea obține o predispoziție la Noua Eră, prin propria lor transformare
spirituală. Schimbările inițiale l-ar pune pe credincios pe „sadhana”, o nouă cale de creștere și
transformare continuă (Cerhizan, 2019).

Deși cei mai mulți adepți ai învățăturilor New Age consideră că „noua eră” încă este pe
drum, Benjamin Crème a anunțat că un salvator mondial, sau Maitreya, va fi apărut în 1982.
Interesul inițial stârnit de acea predicție a scăzut atunci când Maitreya nu a apărut, dar Crème
a continuat să folosească organizația sa, Share International, pentru a re-încerca prezicerea
iminenței sosirii salvatorului (Melton, 2016).

Un scurt istoric al mișcării New Age (Noua Eră) |3|

 Ionică-Dan Alimpescu, Teologie Ortodoxă Pastorală, anul al III-lea, semestrul 2.

Realizarea idealului New Age

Practicile oculte tradiționale (de exemplu, citirea tarotului, astrologia, yoga, tehnicile
de meditație etc.) au fost integrate în mișcare ca instrumente pentru a ajuta la transformarea
personală individuală. Psihologia transpersonală (o abordare care combină misticismul estic și
raționalismul occidental pentru a înțelege sănătatea psihologică și bunăstarea spirituală) și alte
noi discipline academice care studiază stările de conștiință au încurajat convingerea că
practicile de modificare a conștiinței (cum ar fi meditația Zen) ar putea fi practicate în afară de
contextele particulare din care au originat. Mai mult, multe alte tehnici utilizate pentru a realiza
transformarea personală au fost înscrise în efortul de a produce „vindecarea planetară” și
transformarea societății (Cerhizan, 2019).

De asemenea, mișcarea s-a îndreptat spre bolnavi și spre cei cu traume psihologice, în
special spre cei care nu au putut găsi ajutor în medicina tradițională și psihoterapie. Aliniindu-
se cu mișcarea Holistic Health (care a susținut practici alternative de vindecare naturale,
precum masajul, dietele alimentare naturale, chiropractica și acupunctura), credincioșii din
New Age au promovat vindecarea spirituală (Wurtz, 1994). De asemenea, au căutat integrarea
unor practici divinatorii mai vechi (astrologie, tarot etc.) cu consilierea psihologică standard
(Melton, 2016).

Două instrumente de transformare, care au fost identificate cu mișcarea New Age în

momentul în care a atins apogeul în anii '80 sunt „canalizarea” și utilizarea cristalelor . Mulți
practicanți ai New Age și-au descoperit abilitățile parapsihologice și au devenit cunoscute sub
numele de „canale”. Fie în mod conștient, fie în transă, aceștia au pretins că pot să stabilească
contactul cu diverse entități supranaturale sau extraterestre, cu care discutau o gamă largă de
subiecte spirituale, filozofice și psihologice. Unii dintre cei ce „vorbeau” prin „canale” (de
exemplu, Seth, Ramtha și Lazarus) au devenit profesori populari, iar unii dintre cei mai
proactivi „canaliști” au mers mai departe și au fondat noi organizații (Wurtz, 1994).

Bazându-se pe mitul Atlantidei, Frank Alpert, un practicant ce întreprindea cele

menționate mai sus, a propus utilizarea cristalelor ca instrumente de transformare vindecătoare.
El a sugerat că civilizația străveche a trăit din puterea cristalelor și a căzut, din cauza folosirii
neînțelepte și imorale de către conducătorul său. Se credea că cristalele sunt mari rezervoare
de energie și vindecare distinctă, cu puteri transformatoare care pot fi eliberate în beneficiul
personal. În anii 1980, au fost printre cele mai populare articole din magazinele și convențiile

Un scurt istoric al mișcării New Age (Noua Eră) |4|

 Ionică-Dan Alimpescu, Teologie Ortodoxă Pastorală, anul al III-lea, semestrul 2.

New Age; cu toate acestea, criticii au subliniat rapid natura non-științifică a cristalelor (Melton,
2016).

Unii membri ai mișcării au găsit sprijin pentru credința lor în capacitatea proprie de a
transforma cultura mondială într-o poveste despre maimuțele care învață să își spele mâncarea.
Conform povestirii, preluate din literatura antropologică, o serie de maimuțe au învățat să-și
spele mâncarea. După ce a 100-a maimuță a învățat această lecție, toate maimuțele au evoluat
în conștiință și au început să-și spele și ele mâncarea. Povestea s-a dovedit a fi o denaturare
semnificativă a raportului științific; cu toate acestea, mulți adepți New Age au crezut că, dacă
o mică masă critică de oameni ar adopta perspectiva lor, va exista o explozie bruscă de
conștiință superioară în întreaga lume. Animați de ideea „celei de-a 100-a maimuță”,
practicanții au organizat Convergența Armonică, o serie de adunări în masă a adepților, în
diverse locuri din lume în perioada 16-17 august 1987 (Melton, 2016), care au fost concepute
pentru a produce un salt evolutiv semnificativ în conștiința umană, fapt neîmplinit.

După New Age

Până la sfârșitul anilor 1980, mișcarea New Age își pierduse avântul. Deși, în primul
rând o mișcare religioasă, ea a fost recunoscută pentru acceptarea ideilor și practicilor non-
științifice (în special pentru susținerea cristalelor și a „canalizării”). Apoi, Spangler, editorul
din Los Angeles, Jeremy Tarcher, și redactorii mai multor periodice de epocă a New Age au
anunțat că, deși au respectat regulile transformării personale, nu mai credeau în New Age. La
mijlocul anilor 1990, era evident că mișcarea era pe moarte, iar adepții din Europa a început să
vorbească despre trecerea de la „New Age” la „Next Stage” (Melton, 2016).

Mișcarea New Age s-a dovedit a fi unul dintre cele mai semnificative fenomene
religioase ale Occidentului secolului XX. Aceasta a îmbunătățit imaginea grupurilor religioase
ezoterice mai vechi, care sunt denumite în continuare parte din comunitatea New Age și a
permis multora dintre cele mai mari grupuri ale sale să-și găsească un loc în cultura din ce în
ce mai pluralistă a Occidentului. Deși viziunea sa asupra transformării sociale masive a murit,
mișcarea a atras sute de mii de noi adepți la o ramură sau alta a tradiției ezoteric-metafizică
occidentale. Prezența continuă a gândirii New Age în epoca post-New Age este evidentă în
numărul de librării, periodice și organizații de acest tip, care au continuat să fie găsite în
aproape fiecare centru urban popular (Melton, 2016).

Un scurt istoric al mișcării New Age (Noua Eră) |5|

Bibliografie

• Bruno, Wurtz. New age: Editura de Vest, Timișoara, 1994.

• Cerhizan, Radu. „Mișcarea New Age (Noua Eră)”, în Trezirea Inteligenței, 16
Noiembrie 2019, disponibil online la [https://www.trezireainteligentei.ro/radu-cerghizan-
miscarea-new-age-noua-era/]; accesat în 02.06.2020, la ora 14:15 UTC+02:00.
• Gordon, Melton, J. „New Age movement”, în Encyclopaedia Britannica, 07 Aprilie
2016, disponibil online la [https://www.britannica.com/topic/New-Age-
movement/Realizing-the-New-Age]; accesat în 02.06.2020, la ora 14:20 UTC+02:00.
• David, Spangler. Explorations: The Emerging Aspects of a New Culture: Findhorn
Publications, 1981.