UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIŞOARA

FACULTATEA DE LITERE, ISTORIE ŞI TEOLOGIE

DEPARTAMENTUL DE STUDII ROMÂNEȘTI
SPECIALIZAREA: TEOLOGIE ORTODOXĂ PASTORALĂ

REVELAȚIA NATURALĂ

STUDENT:
IONICĂ-DAN ALIMPESCU

TIMIŞOARA
2020
 TEOLOGIE DOGMATICĂ ȘI SIMBOLICĂ

Introducerere. Definiții și paradigmă.

Prezenta lucrare îndeletnicindu-și tema Revelației naturale, consideră necesar, în

primul rând, definirea ad litteram a acestei noțiuni compuse. Așadar, vom consulta în acest
sens, sursa proximă spre definirea acestora. În primul rând, vom consulta definiția Revelației.
Astfel, Micul dicționar academic, ediția a II-a ne oferă, pentru acest substantiv comun, grafiat
pentru prima dată în limba română literară de B. P. Hașdeu, următoarele definiții:

„1. Dezvăluire, descoperire (neașteptată) a unui adevăr ascuns, a unui fenomen

neobservat, a unui tâlc etc; 2. (Pex) Lucru relevat; 3. (Îe) A fi o ~ A depăși așteptările
Si: a surprinde, a uimi; 4. (Rel) Dezvăluire a voinței lui Dumnezeu, făcută unor persoane
dotate cu facultăți supranaturale; 5 (îvr; csnp) Deșteptare.”

(Micul dicționar academic, ediția a II-a, 2010)

Folosindu-ne de aceeași sursă, adjectivului „natural” i se atribuie următoarea secvență

complexă de înțelesuri pluri-contextuale (este necesar să menționez, aici, faptul că am selectat
doar ‘esențialul’ necesar pentru demersul prezentului referat, definiția „de dicționar” fiind una
poate prea amplă și lipsită de necesitate în totalitatea ei, pentru ceea ce este de dorit a expune):

„1. Care este conform cu natura cuiva Si: înnăscut, (înv) naturalnic (1), (îvr) naturelnic
Si: propriu, specific. 2. (Îoc artificial) Care este generat, produs, creat etc. de natură (1),
fără intervenția omului; (2). 3. (Pex) Veritabil. 4.- Curat; 5. Nealterat. […] 14. Care este
lipsit de artificiu, de rafinament, de afectare Si: nesilit (4). 15. Care este realizat spontan,
fără efort sau constrângere. 16. a Care se potrivește cu faptele din realitatea obiectivă,
cu ordinea firească a lucrurilor Si: normal, firesc; […] 25. Care aparține naturii (1) Si:
(nob) naturesc (1); 26. Care” se referă la natură (1) Si: (nob) naturesc (2). 27. Care se
găsește în natură; [...] 30. (Flz; îs) Drept ~ Drept considerat ca imuabil și universal, care
ar exista în afara orânduirilor sociale, decurgând fie din natura sau rațiunea umană, fie
din voință sau rațiunea divină.”

(Micul dicționar academic, ediția a II-a, 2010)

Având explorat cele de mai sus, înainte de a începe propriu-zisa expunere teologică,
mai găsesc de cuviință spre a evidenția etimologia cuvântului, a cărui proveniență este
următoarea: „termenul de revelație provine din verbul latinesc reveleo, revelare” (Gomboș,
n.d.), a cărui traducere românească am expus-o mai sus.

Alimpescu Ionică-Dan, anul III, semestrul 2

 TEOLOGIE DOGMATICĂ ȘI SIMBOLICĂ

Pentru desemnarea actului Revelaţiei, Noul Testament foloseşte, cu precădere, doi

termeni: „phanerosis” (apariţie, revelaţie) (Theological Dictionary of the New Teastament, vol.
IX, p6) şi „apokalipsis” (a descoperi; a dezvălui; a apărea) (Theological Dictionary of the New
Teastament, vol. IX, p. 51). Terminația „–sis” în limba greacă desemnează în general un act.
Așadar Revelația indiferent de termenul prin care ea este redată este o acțiune a lui Dumnezeu,
prin intermediul căreia El se descoperă, se revelează (Galitis, 1987, p. 27).

Așadar, prin Revelație se înțelege o „descoperire” sau o „comunicare a unui adevăr care
mai înainte nu a fost cunoscut”. În uzul comun, termenul s-a restrâns la folosința, aproape
exclusiv, în terminologia teologică, folosindu-se numai la cuprinsul adevărurilor religioase la
care a ajuns omenirea prin activitatea revelatoare a lui Dumnezeu, pentru împlinirea planului
de mântuire a omului. Prin această revelaţie Dumnezeu se comunică şi comunică omenirii,
unele adevăruri religioase, pentru ca omul să aibă posibilitatea să ajungă să le cunoască.
(Gomboș, n.d.).

Revelația divină este actul liber, supranatural, prin care Dumnezeu, prin propria voință
și putere, se descoperă oamenilor (descoperindu-le acestora, în mod verosimil, intențiile și
planurile Sale în legătură cu Propria-i Creație). Revelația nu trebuie înțeleasă doar în sens
restrâns, anume ca pe o cunoaștere rațională (intelectuală) a lui Dumnezeu, ci mai ales ca o
apropiere reală, o comunicare și comuniune reală a lui Dumnezeu cu omenirea; în acest sens,
mai putem numi Revelația ca „ieșirea lui Dumnezeu din lumina cea neapropiată” (1 Timotei,
6) spre a Se face cunoscut omului. Revelația divină exprimă taina relației vii și personale între
Dumnezeu și om, descoperirea Persoanei și lucrării lui Hristos, Dumnezeu-Omul, prin care se
manifestă iubirea Sfintei Treimi față de lume. În această iubire, la care omul este chemat să
răspundă, inițiativa fiind de partea lui Dumnezeu. Sfântul Siluan Athonitul mărturisește astfel
despre semnul Revelației, care este descris dedorul după Dumnezeu, trăit în relația chemare-
răspuns dintre Dumnezeu și om:

„Inima mea tânjește după Domnul... Cum aș putea să nu Te caut? Tu m-ai găsit, mai
intâi. Dacă nu m-ai fi atras prin iubirea Ta, nu Te-aș căuta așa cum Te caut”.

Revelația divină este absolut necesară omului, deoarece fără ea, omul nu ar putea
cunoaște nimic despre Dumnezeu și despre voia Sa, și astfel nu ar putea dobândi fericirea
veșnică: „Și aceasta este viața veșnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul și adevăratul
Dumnezeu, și pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis” (Ioan, 17).

Alimpescu Ionică-Dan, anul III, semestrul 2

 TEOLOGIE DOGMATICĂ ȘI SIMBOLICĂ

Căile Revelației

În ceea ce privește posibilitățile prin care Revelația se poate produce, există mai multe
direcții ce le vom explora. În primul rând, prin Revelație, Dumnezeu nu încalcă libertatea
omului, deoarece, El fiind deopotrivă Creatorul și Părintele său iubitor, I se descoperă pe Sine
din iubire, pentru a-l ajuta spre împlinirea-și scopului: „Străin sunt eu pe pământ, să nu ascunzi
de la mine poruncile Tale” (Psalmi, 118) (n.a., 2012). În același timp, Revelația nu contrazice
statutul neschimbabil al lui Dumnezeu: „Tatăl meu până acum lucrează, și Eu lucrez” (Ioan 5).
În al treilea rând, această „descoperire” nu este ceva neconform cu firea umană, pentru că acesta
fiind creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, trebuie să ajungă la ea, prin desăvârșire:
„Fiți desăvârșiți, precum Tatăl vostru cel din ceruri desăvârșit este” (Matei 5). Mai mult decât
atât, omul, deși mărginit, este capabil să primească uriașul conținut al Revelației divine, pentru
că este creat după chipul și asemănarea cu Dumnezeu. Chiar dacă Revelația depășește
posibilitățile cognitive de cunoaștere și înțelegere ale rațiunii omenești, rațiunea omului poate
fi iluminată și ajutată prin credință, care ne determină să acceptăm adevărurile descoperite de
Dumnezeu: „Prin credință înțelegem că s-au întocmit veacurile cu cuvântul lui Dumnezeu, că
s-au făcut din cele nevăzute cele ce se văd” (Evrei, 11) (n.a., 2012).

Revelația naturală. Particularități

În Revelația naturală, prin ordinea și frumusețea dumnezeiască a lumii create, omul Îl

cunoaște și acceptă pe Dumnezeu ca fiind Creatorul și Atotțiitorul întregului univers: „Cerurile
spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria” (Psalmi, 18). Tot în acest
context, Sfântul Apostol Pavel evidențiază următoarele: „Încă de la facerea lumii, cele
nevăzute ale Lui, adică veșnica Sa putere și dumnezeire, se văd din făpturi, prin cugetare”
(Romani, 1). Lumea este ca o scară prin care omul urcă spre Dumnezeu, întrucât toate au fost
făcute prin Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu: „Toate prin El s-au făcut, și fără El nimic nu s-a
făcut din ce s-a făcut” (Ioan 1) (n.a., 2012).

Revelația naturală constă în sensurile divine imprimate de Dumnezeu în întreg

universul, prin însuși actul Creației lui. Omul se constată pe sine ca o ființă rațională, apoi
constată că și lumea înconjurătoare este impregnată de raționalitate. Însă omul, fiind singura
ființă din lume conștientă de sine, este într-un fel conștiința lumii, el este cel care dă sens, sau
este sensul existenței lumii celei văzute. Totodată, omul nefiind nici autorul raționalității lumii,

Alimpescu Ionică-Dan, anul III, semestrul 2

 TEOLOGIE DOGMATICĂ ȘI SIMBOLICĂ

nici al conștiinței și rațiunii sale (care este conformă cu raționalitatea lumii), devine limpede
pentru om că există o Rațiune și o Conștiință superioară, supremă, care a creat și raționalitatea
lumii, și conștiința și rațiunea umană conformă cu raționalitatea lumii.

Revelația naturală nu se referă doar la natura înconjurătoare (nu are în vedere doar
raționalitatea existențelor nepersonale), ci și la natura rațională intrinsecă a omului, ca
persoană. Deși e conformă cu raționalitatea lumii, rațiunea umană o depășește, totuși, pe cea
din urmă, dându-i sens. Mai mult, ea nu poate fi concepută decât numai în raport cu o Rațiune
supremă, divină. În acest sens, Revelația naturală deplină, autentică, este de fapt persoana
umană. Și mai mult decât atât, în cel mai înalt grad, Revelația naturală în persoana umană se
trăiește prin paternitatea și filiația umană, oglinzind-o pe cea divină.

Revelația naturală nu este suficientă de una singură, deoarece nu dovedește limpede

caracterul personal al lui Dumnezeu, existând pericolul căderii în panteism sau deism. Ea
trebuie completată cu Revelația supranaturală, în care Dumnezeu, ca Persoană, i se adresează
în mod direct omului. Menționăm acestea, întrucât lucrarea lui Dumnezeu în cadrul Revelației
naturale nu e la fel de accentuată și de vădită ca în cazul celei supranaturală. În acest sens,
Părintele Dumitru Stăniloaie elaborează următoarele:

„Biserica Ortodoxă nu face o separaţie între Revelaţia naturală şi cea supranaturală. Revelaţia naturală e
cunoscută şi înţeleasă deplin în lumina Revelaţiei supranaturale; sau Revelaţia naturală e dată şi meţinută
de Dumnezeu în continuare printr-o acţiune a Lui mai presus de natură. De aceea, Sfântul Maxim
Mărturisitorul nu face o deosebire esenţială între revelaţia naturală şi cea supranaturală sau biblică.
Ultima nu e, după el, decât încorporarea celei dintâi în persoane şi acţiuni istorice. Afirmaţia lui trebuie
înţeleasă, probabil, mai mult în sensul că cele două Revelaţii nu sunt despărţite: Revelaţia supranaturală
se desfășoară şi îşi produce roadele în cadrul celei naturale, ca un fel de ieşire mai accentuată în relief a
lucrării lui Dumnezeu de conducere a lumii fizice şi istorice spre ţinta spre care a fost creată, după un
plan stabilit din veci. Revelaţia supranaturală restabileşte numai direcţia şi dă un ajutor mai hotărât
mişcării întreţinute în lume de Dumnezeu prin Revelaţia naturală. De altfel, la început, în starea deplin
normală a lumii, Revelaţia naturală nu era despărţită de o Revelaţie supranaturală.”

(2003, pp. 9-10)

Concluzionând, Revelaţia nu a încetat, ori va înceta vreodată. Ca acţiune contiunuă,

revelarea lui Dumnezeu, a avut perioade de aparentă retragere, ca cea de după alungarea
primilor oameni din Rai, dar şi perioade de izbucnire a luminii precum acea din timpul
profeţilor şi apoi una de maximă intensitate, prin intarea în istoria lumii a Fiului lui Dumnezeu
întrupat (Manolache, 1981, pp. 40-41).

Alimpescu Ionică-Dan, anul III, semestrul 2

 TEOLOGIE DOGMATICĂ ȘI SIMBOLICĂ

Bibliografie:

• Academia Română, Institutul de Lingvistică. (2010). Micul dicționar academic, ediția

a II-a. București, editura Univers Enciclopedic. Disponibil online la
[https://dexonline.ro/], accesat în 18.06.2020.
• Ed. Kittel, Gerhard; Trad. Bromiley, W. Geoffrey. (1993). Theological Dictionary of
the New Teastament. Michigan, editura WM. B. Eerdmans Pulishing Company.
Disponibil online la [https://ro.scribd.com/document/268809488/THEOLOGICAL-
Dictionary-of-the-New-Testament], accesat în 18.06.2020.

• Galitis, George. (1981) „Revelaţie, inspiraţie şi exegeză biblică în înţelegerea

ortodoxă”, în revista Mitropolia Ardealului, nr. 1–3.
• Gomboș, Stelian. (08. 12.2015). Despre Revelaţia Dumnezeiască între posibilitate,
realitate, existenţă, lucrare şi istoricitate. Disponibil online la
[http://www.bisericasfantulantonie.ro/articole/despre-revelatia-dumnezeiasca-2502],
accesat în 18.06.2020.
• Manolache, Anca. (1981) „Biblia şi Revelaţia în Biserica Tradiţiei, în revista
Mitropolia Banatului, nr.1-3.
• N.a. (10.08.2010). Revelaţia naturală si supranaturală. Disponibil online la
[http://religiecalarasi.blogspot.com/2012/08/revelatia-naturala-si-supranaturala.html]
accesat în 18.06.2020.
• Preot Pr. Stăniloaie, Dumitru. (2003). Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. I. București,
editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române.

Alimpescu Ionică-Dan, anul III, semestrul 2