01.

Revelatia Dumnezeiasca : naturala si supranaturala

Spre deosebire de alte religii, religia crestina concepe pe Dumnezeu ca o fiinta personala, care nu
ramne indiferenta fata de creaturile Sale, ci sta n permanenta legatura cu ele, si n special cu
omul, coroana creatiei. Astfel, Dumnezeu Se descopera omului , ca acesta sa poata cunoaste voia
si planul Sau privitoare la lume si om. Aceasta actiune prin care Dumnezeu se face cunoscut
omului, se numeste revelatie ( de la latinescul revelo, revelatio = a descoperi, descoperire) sau
descoperire dumnezeiasca. Daca nu ar exista revelatia, cunoasterea lui Dumnezeu ar fi
imposibila, deoarece El, ca fiinta spirituala, nu poate fi cunoscut prin simturi. Dumnezeu S-a
descoperit oamenilor n doua feluri : pe cale naturala si pe cale supranaturala, de unde rezulta si
cele doua feluri ale revelatiei : revelatia naturala si revelatia supranaturala.
Revelatia dumnezeiasca
Prin Revelatie se intelege actiunea prin care Dumnezeu impartaseste omului tot ceea ce este
necesar pentru mantuirea lui. Din punct de vedere al continutului, Revelatia dumnezeiasca
cuprinde totalitatea evenimentelor si adevarurilor de credinta prin care Dumnezeu Si-a descoperit
voia Sa oamenilor, ca acestia sa-L cunoasca si sa-L preamareasca si, prin aceasta, sa
dobandeasca desavarsirea lor si comuniunea cu Creatorul lor.
Dumnezeu Si-a descoperit oamenilor voia Sa pe doua cai principale : pe cale naturala si pe cale
supranaturala.
Revelatia pe cale naturala este cunostinta despre Sine pe care Dumnezeu ne-o da din insasi firea
lucrurilor, a lumii si, mai presus de toate, capacitatea de a cunoaste pe care Dumnezeu ne-o da in
insasi structura fiintei umane. Ordinea si armonia care exista in cosmos, in structura si viata
fapturilor, determina mintea omului sa postuleze existenta unui Creator atotputernic si atottiitor,
Care a creat lumea si pe om. Psalmistul spune in acest sens: "Cerurile spun slava lui Dumnezeu
si facerea mainilor Lui o vesteste taria. Ziua zilei spune cuvant si noaptea noptii vesteste stiinta"
(Ps. 18,1-2); iar Sfantul apostol Pavel spune ca: "cele nevazute ale Lui se vad de la facerea lumii,
intelegandu-se din fapturi, adica vesnica Lui putere si dumnezeire, asa ca ei sa fie fara cuvant de
aparare" (Rom. 1, 20).
Revelatia supranaturala este descoperirea pe care Dumnezeu o face prin oameni sau direct.
Aceasta s-a dat treptat, in trei etape principale :
1) Revelatia primordiala, data primului om in paradis si pastrata prin urmasii lui pana la
Avraam ;
2) Revelatia speciala facuta poporului evreu;
3) Revelatia dumnezeiasca absoluta si universala, data prin insusi Fiul lui Dumnezeuintrupat.
Cu toate ca s-a dat treptat, in etape, Revelatia dumnezeiasca supranaturala este unitara, fiindca
unul este Dumnezeu cel ce S-a revelat. Acest lucru il spune sfantul apostol Pavel astfel : "Dupa
ce Dumnezeu, odinioara, in multe randuri si in multe chipuri, a vorbit parintilor nostri prin

prooroci, in zilele acestea mai de pe urma ne-a grait noua prin Fiul, pe Care L-a pus mostenitor a
toate si prin Care a facut si veacurile" (Evr., 1, 1-2).
Revelatia divina supranaturala ni s-a transmis pe doua cai : Sfanta Scriptura si aceea a Sfanta
Traditie. Pastratoarea, propovaduitoarea si interpretul infailibil al Revelatiei divine este Biserica.
Revelatia naturala are loc cnd omul, cu ajutorul puterii sale de judecata ajunge la
cunoasterea unor adevaruri despre Dumnezeu. Astfel, din observarea fenomenelor ce se petrec n
jurul sau, cum si din observarea propriei vieti, omul si poate da seama ca toate aceste fenomene
nu pot fi produsul ntmplarii, ci sunt opera unei fiinte atotputernice si atotperfecte, care este
creatorul si sustinatorul acestora. Sf. apostol Pavel spune : ceea ce este cunoscut despre
Dumnezeu, este vadit ntre ei ( oameni), caci Dumnezeu le-a aratat lor . ntr-adevar, nsusirile
Lui cele nevazute, puterea Lui cea vesnica si dumnezeirea Lui se vad , prin cugetare, prin
fapturi, de la zidirea lumii ( Rom . I, 19-20). Dar revelatia naturala este insuficienta pentru
cunoasterea lui Dumnezeu, caci cu ajutorul ei omul nu stie dect ca Dumnezeu exista ca o finta
cu putere vesnica, despre care vorbeste ntreaga creatura.
Revelatia supranaturala completeaza pe cea naturala. Revelatia supranaturala se
realizeaza n chip supranatural si este acceptata de om prin credinta. Ea cuprinde adevaruri mai
presus de puterea de ntelegere a omului. Revelatia supranaturala poate fi externa, cnd vine
direct de la Dumnezeu sau prin trimisii Sai ngeri sau prooroci, fiind sotita de semne externe,
minuni sau profetii ; poate fi si interna, cnd se produce n sufletul celui caruia Dumnezeu i se
adreseaza, mpartasindu-i cunostinte la care acesta n-ar fi putut ajunge altfel. Cnd primitorul
este ndemnat sa scrie cele descoperite, este vorba de inspiratie divina.
n calitatea Sa de creator si proniator ( ocroteste, guverneaza lumea dupa ce a creat-o)
fata de lume si fata de om, Dumnezeu trebuie sa-i faca omului descoperiri, pentru ca numai astfel
omul poate cunoaste voia Lui si poate mplini scopul sau ultim. Asa cum un tata i descopera
fiului sau toate cele necesare pentru a se realiza, cu att mai mult Parintele ceresc i descopera
omului tot ceea ce i este necesar pentru mntuire. Revelatia supranaturala a nceput prin Adam ,
a continuat cu patriarhii Vechiului Testament, cu Moise, si profetii, a atins punctul maxim n
descoperirea prin Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu facut Om, Cuvntul lui Dumnezeu ntrupat si
s-a ncheiat cu Sfintii Apostoli, prin care ni s-a transmis.
Revelatia divina se cuprinde n Sfnta Scriptura si n Sfnta Traditie. Revelatia s-a ncheiat
odata cu scrierea ultimei carti a Noului Testament (aprox. anul 100 dupa Hristos). Revelatia s-a
pastrat si s-a transmis neschimbata pna astazi n cadrul Bisericii.
Sfnta Scriptura sau Biblia (grec. , = biblion, biblia = carte, carti) este o
colectie de 66 de carti sfinte, scrise sub inspiratia Duhului Sfnt ,de catre prooroci,
evanghelisti, apostoli si alti oameni alesi, ntr-un interval de aproximativ 15 secole (sec XIV .d.
Hristos- anul 100 d. Hristos). Ea cuprinde adevaruri de credinta, norme de purtare, cum si unele
relatari istorice, transmise n scopul mntuirii. Biblia are doua mari parti : Vechiul Testament ,
care cuprinde 39 de carti canonice, inspirate, plus alte 13 carti si fragmente necanonice,

neinspirate, dar bune de citit, fiind ziditoare de suflet si Noul Testament, alcatuit din 27 de carti,
toate inspirate ( canonice).
Inspiratia divina a Sfintei Scripturi : Sfnta Scriptura este o opera inspirata de Duhul
Sfnt. Cel mai mare profet al Vechiului Testament, Isaia, spune n capitolul 8, verset 1 : Si a
zis Domnul catre mine : Ia o carte mare si scrie deasupra ei cu slove omenesti , iar profetul
Ieremia marturiseste : Fost-a cuvntul Domnului catre mine si a zis (Ier. cap 2, vers.1).
nsusi Mntuitorul spune iudeilor : Cercetati Scripturile, caci acelea sunt care marturisesc
despre Mine (Ioan 5, 39) . Iar sfntul apostol Pavel zice : Toata Scriptura este insuflata de
Dumnezeu si de folos spre nvatatura, spre mustrare, spre ndreptare, spre povatuire ntr-u
dreptate . ( II Tim. 3,16)
Sfnta Traditie contine toate adevarurile, nvataturile, practicile si ritualurile liturgice
predate prin viu grai de catre Mntuitorul si Sfintii Apostoli, ulterior consemnate n scris si
transmise din generatie n generatie pna n zilele noastre. Vincentiu de Lerin spunea ca traditia
adevarata consta n ceea ce s-a crezut totdeauna, pretutindeni si de catre toti . Traditia este
dumnezeiasca, pentru ca izvorul ei este Iisus, Fiul lui Dumnezeu si apostolica, pentru ca a fost
transmisa de apostoli si urmasii lor.
Sfnta Traditie are doua aspecte : statornic si dinamic.
Aspectul statornic ncepe la Pogorrea Duhului Sfnt peste apostoli si tine pna la moartea
ultimului apostol, cuprinznd ceea ce a fost fixat n scris pna la ultimul Sinod Ecumenic[1], iar
aspectul dinamic tine pna la sfrsitul veacurilor, continnd trairea si actualizarea aspectului
statornic , adica raspunsul Bisericii sub inspiratia Duhului Sfnt la problemele fiecarei epoci.
Caracterul primordial al crestinismului este asadar acela de religie revelata. Dar exista si
alte religii care pretind ca se ntemeiaza pe revelatie. nsa fondatorii acestor religii care sustineau
ca sunt trimisi ai divinitatii, deci organe ale revelatiei, erau n realitate fie niste psihopati, fie
niste rataciti inconstienti, ori nselatori constienti, care urmareau scopuri personale. Astfel, a fost
nevoie sa se stabileasca niste criterii dupa care sa se deosebeasca revelatia adevarata de cele
false :
-conform criteriilor pozitive revelatia trebuie sa cuprinda adevarurin religoioase si morale
incontestabile, expuse clar si precis, fara a fi n contrazicere cu alte adevaruri revelate, nici cu
adevaruri sigure, de provenienta umana ;
-conform criteriilor negative revelatia nu trebuie sa contina idei absurde, contrare logicii
si bunului simt, idei imorale, antisociale, antiumane, iar exprimarea acestora nu trebuie sa fie
facuta n termeni cu multiple ntelesuri, obscuri, echivoci ;
-conform criteriilor naturale persoana prin care se face descoperirea (revelatia) trebuie sa
fie un om sanatos mintal, credincios, evlavios, lipsit de patimi, cu buna reputatie morala,
neprefacut, modest, fara interese personale, cu o reputatie de om integru ;
-Criteriile supranaturale : minunile si profetiile

Minunile sunt fapte ori fenomene sensibile, care suspenda n timp si spatiu legile firii, facute din
voia si cu puterea divina, de nsusi Dumnezeu sau de alesi ai Lui n scopul adeveririi revelatiei,
deci cu un scop religios- moral determinat. Minunile nu contravin legilor naturii si ordinii
universale asa cum afirmau cei care negau posibilitatea lor. Daca cei trei tineri n-au ars n
cuptorul de foc din Babilon, daca Petru a mers pe mare la porunca Mntuitorului, daca Iisus a
nviat pe Lazar si a vindecat attia bolnavi, aceasta nu nseamna ca focul nu mai arde, sau ca s-a
desfiintat legea cufunfarii n apa a corpurilor mai grele dect volumul apei dislocate, ori ca s-a
nimicit puterea mortii asupra oamenilor.
Minunile sunt nsa dovada cea mai convingatoare despre originea divina a crestinismului. nsusi
Mntuitorul a spus iudeilor : Daca nu ma credeti pe Mine, credeti lucrurilor Mele (Ioan,
10,38) si de n-as fi facut ntre ei lucrurile pe care nimeni altul nu le-a facut, pacat n-ar
avea ) (Ioan 15,24). Iar fariseul Nicodim recunoaste ca Iisus este Dumnezeu : Rabbi, stiu ca
de la Dumnezeu ai venit nvatator, caci nimeni nu poate sa faca aceste minuni pe care Tu le faci,
daca nu este Dumnezeu cu el . (Ioan 3,2)
Profetia este o prezicere facuta de un om ales de Dumnezeu, (este o prezicere facuta prin
descoperire divina, si nu datorata inteligentei umane , unor calcule sau unor speculatii ambigue si
obscure) care descopera ntr-un mod clar vointa si planul divin. Exemple de profetii din Vechiul
Testament :
- Iisus se va naste din semintia lui Iesei ( tatal lui David) : Isaia 11,1 : Toiag din radacina lui
Iesei se va ridica.. .
- Iisus se va naste n Betleem : Miheea 5,1
- Iisus se va naste dintr-o fecioara : Isaia 7,14 : Pentru aceasta , Domnul nsusi va va da un
semn : Iata, fecioara va lua n pntece si va naste fiu si-L vor chema cu numele de
Emanuel (Emanuel = Domnul e cu noi)
- nchinarea magilor si aducerea de daruri : Psalm 71,10-11 : daruri vor aduce regii arbilor si
cei din Saba, si Lui I se vor nchina toti regii pamntului, neamurile toate Lui i vor sluji
- patimile, moartea si nvierea Mntuitorului : Isaia 53, 1-12
- uciderea pruncilor din Betleem : Ieremia 31,15
- intrarea triumfala a Mntuitorului n Ierusalim : Zaharia 9, 9
- vinderea Mntuitorului pe 30 de arginti : Zaharia 11,12-13.
[1]Sinodul ecumenic este adunarea n sedinta publica a tuturor episcopilor Bisericii
universale , spre a lua hotarri de ordin doctrinar, canonic, valabile pentru ntreaga Biserica.
Primul sinod ecumenic a avut loc la Niceea n anul 325, iar ultimul a fost la Constantinopol, n
anul 787.