Ore rotundo
Iulia Iordăchescu,
filolog
Ca Demostene prin cuvânt...
Motto: Poet te naşti, orator devii.
Maximă latină
D
ragă prietene, exemplul de viaţă al lui
Demostene este unul elocvent în deveni-
rea sa ca orator prin studiu şi exerciţiu. Te
invit să descoperim împreună/să-ţi rea-
minteşti dacă ai cunoscut lucrurile care l-au motivat
pe viitorul orator să meargă pe această cale. Ai în faţă
un model demn de urmat şi te asigur că nu e greu, or,
în acest context Seneca afirma în scrisoarea către Lu-
cilium: Nu fiindcă aceste lucruri sunt grele nu îndrăznim,
ci fiindcă nu îndrăznim ele sunt grele.
Demostene (384-322 î.H.) a fost un om de stat şi
un ilustru orator, care şi-a consacrat întreaga viaţă
patriei şi a murit pentru libertatea ei.
S-a născut la Atena. Tatăl său era un om avut,
fiind proprietar al unui atelier de armurărie. A mu-
rit când Demostene avea doar şapte ani, lăsându-le
lui şi surioarei mai mici o mare avere, cea mai mare
parte din ea fiind tăinuită de tutorii săi. Devenind
major, Demostene a hotărât să obţină restituirea
averii prin judecată. Pentru aceasta era nevoie de o
cunoaştere temeinică a legilor ateniene şi în special,
trebuia să ştii să vorbeşti argumentat şi persuasiv.
În acele timpuri, la Atena apăruseră mulţi oameni
care predau retorica: capacitatea de a convinge în
discuţii şi puterea argumentului. Aşadar, viito-
rul orator apelează la Isaios, pe atunci cel mai bun
avocat în procese de moştenire. Timp de patru ani se
familiarizează cu operele scriitorilor iluştri, studiază
lucrările vestitului istoric Tucidide şi ale filosofului
Platon.
Terminându-şi studiile, Demostene se judecă cu
tutorii săi. Procesul a durat cinci ani de zile. În cele
din urmă, tutorii fură condamnaţi, deşi el nu a reuşit
să-şi recapete întreaga moştenire.
Lupta împotriva tutorilor săi i-a călit caracterul,
dezvoltându-i dârzenia şi fermitatea. Deoarece unul
din visurile lui Demostene era acela de a cuvânta în
faţa poporului, odată, în adolescenţă, l-a convins pe
educatorul său să-l ia la o şedinţă de judecată pentru
a-l asculta pe un vestit orator. Cuvântarea acestuia
avusese un strălucit succes. De atunci el începe să
exerseze cu stricteţe în retorică, hotărând să devină
orator. Până atunci însă, Demostene a scris dis­
32 Clipa n r. 2 • 2 0 0 8
cur­suri judiciare pentru alţii, lucru care nu-l putea
mulţumi mult timp.
Primul discurs al tânărului orator în faţa poporu-
lui a avut un sfârşit penibil. Eşecul era firesc, deoarece
Demostene avea o voce foarte slabă, vorbea nedes-
luşit, gângăvea puţin, graseia. Avea şi obiceiul de a-şi
smunci umărul şi, în plus, nu avea o ţinută impună-
toare. A suferit eşec şi cea de-a doua sa încercare de a
lua cuvântul în faţa Adunării Poporului. Unul dintre
prietenii săi, un actor atenian, l-a ajutat să înţeleagă
câtă frumuseţe conferă vorbirii expresivitatea, pe
care însă el nu o poseda.
Demostene hotărî să înlăture cu orice preţ de-
fectele vorbirii sale. Se spune că s-a izolat de toată
lumea, şi-a ras o jumătate de cap, pentru a nu ieşi
în oraş până ce nu-i va creşte părul. În fiecare zi
făcea exerciţii, câteva ore la rând, pentru a înlătura
defectele de pronunţie. Punea în gură pietricele şi
se străduia să vorbească tare şi clar. Se deprinsese
să recite cu voce tare poezii urcându-se în munţi ori
plimbându-se pe malul mării. El încerca să acopere
cu vocea sa vuietul valurilor. Cu îndelungate efortu-
ri, strădanii şi curaj Demostene a ajuns să fie stăpân
pe glasul şi pe gesturile sale, devenind un strălucit
orator.
Citind mai multe dintre discursurile sale poţi con-
stata că simplitatea exprimării se îmbină cu o mare
putere a sentimentului şi a gândirii, cu claritatea
şi cu puterea de convingere. Oratorul urma în-
totdeauna cu stricteţe obiectul discursului său: ba
vorbea calm, acţionând asupra cugetului audito-
riului, ba îl domina prin puterea sentimentului, îi
transmitea credinţa fierbinte în justeţea cauzei pe
care o apăra.
Când Demostene împlini 30 de ani, începuse să
par­ticipe la treburile de stat, îndreptând toată forţa
ta­lentului său oratoric împotriva celui mai primejdios
duş­man al patriei şi al tuturor grecilor – regele Ma-
cedoniei, Filip. Cele mai vestite discursuri ale lui De-
mostene, Filipicele (cuvântări împotriva regelui Filip),
au reprezentat modele de patriotism şi demnitate.
Celebre prin forţa lor de convingere, aceste discursuri
l-au impresionat pe însuşi regele Macedoniei, Filip
Ore rotundo
al II-lea, care recunoştea că numai cuvântările lui
Demostene îi cauzaseră mult mai mult rău decât toată
armata şi flota greacă.
În vestita sa pledoarie Asupra coroanei (Demostene
urma să fie încununat cu o coroană de aur pentru înal­
te­le merite patriotice), ilustrul orator a făcut o trecere
în revistă a întregii sale activităţi pentru binele
patriei şi a evocat acţiunile trădătoare ale lui Eschine,
în calitatea sa de sol al grecilor în timpul tratativelor
cu macedonenii. Succesul discursului Asupra coroanei
a fost o victorie a marelui orator, dar şi un triumf al
forţelor patriotice din Atena şi din întreaga Grecie.

Asupra coroanei
(f ra g ment)

U
n cetăţean desăvârşit nu trebuie să Să întâmpine, pe cât era cu putinţă, întârzierile,
ceară chemaţilor să se pronunţe asupra pricinuirile cele deşarte, împotrivirile de interese,
treburilor obşteşti, să-i aprobe nici amăgirile, greşelile, împiedicările de tot felul, obiş-
ura, nici duşmănia şi nici alt sentiment nuite între republi­ci aliate şi pizmuitoare? Aceasta
de felul acesta. El nu trebuie să se urce la tribună cu am fă­cut-o. Să pună împotriva acestor împiedi­cări
aceste sentimente personale, ci mai degrabă să le râvna, silinţa, unirea, un patriotism înfocat? Aceas-
alunge din suflet, iar, în caz de nevoie, să se folo- ta am făcut-o şi te poftesc să-mi arăţi la zilele mele,
sească de ele cu blândeţe şi măsură. În ce împre- acum, de voi fi întrebat cum a putut Filip să biruiască?
jurări un om politic şi un orator trebuie să fie plin Fiecare va răspunde pentru mine: prin armiile sale
de vehemenţă? Atunci când interesele generale ale care au cuprins tot, prin aurul său care a momit pe
cetăţii sunt puse în primejdie şi când poporul se află toţi. Eu nu puteam să mă lupt nici cu una, nici cu alta,
încleştat în luptă cu duşmanii. Numai în astfel de eu nu aveam nici comori, nici soldaţi. Iar pentru ceea
împrejurări se arată cetăţeanul liber şi cinstit. Când ce a depins de mine, îndrăznesc a zice că am biruit pe
însă este lucru dovedit că n-a fost dat în judecată Filip. Şi cum? Neprimind darurile lui, lepădându-mă
pentru o luptă publică incorectă (şi, adaug, nici pen- de amăgitoarele lui făgăduinţe şi împotrivind la toate
tru vreuna particulară, nici în numele cetăţii, nici în acele curat patriotism, ce se cuvine după datorie unui
numele său propriu) şi când cineva vine acum pre- cetăţean liber.
gătit să mă acuze în privinţa decernării coroanei şi a Când un om îşi vinde credinţa, cumpărătorul se
unor laude aduse şi consacră pentru aceasta discur- poate făli că a biruit, iar cel ce îşi păzeşte cinstea şi
suri atât de lungi, este o dovadă de ură personală, de caracterul nevătămat, rămâne în veci biruitor. Aşa-
micime de suflet, de lipsă de mărinimie... dar, pe cât a fost în puterea lui Demostene, Atena, în
Ticălosule (strigă Demostene lui Eshine), dacă loc să fie biruită, a fost biruitoare.
obşteasca nenorocire îţi dă o aşa cumplită în-
drăzneală, când, dimpotrivă, ar trebui să plângi
împreună cu noi, arată, de te simţi destoinic, vreo
faptă a mea care, în loc de a întâmpina nenoroci-
rea patriei, a fost vătămătoare obştii. Oriunde am
fost în solie, rămas-am oare biruit de trimişii lui
Filip? Nu, niciodată, nu, nici într-un loc, nici în
Tesalia, nici în Tracia, nici în Bizanţ, nici în Tebe,
nici în Iliria. Dar, oricâte lucram prin puterea
cuvântului, Filip le surpa prin puterea armelor; şi
nu te ruşinezi a mă dojeni şi a-mi cere socoteală!
Pe de-o parte, tu mă faci slab şi, pe de alta,
voieşti ca eu să biruiesc armiile lui Filip, şi cu ce?
Cu cuvântul? Căci numai atâta aveam sub a mea
stăpânire; eu nu aveam nici armie, nici norocului
nu puteam să-i poruncesc, şi numai tu îndrăz-
neşti a-mi cere socoteală! Dar ce putea, ce trebuia
să facă oratorul Atenei? Să prevadă răul dintru
început şi să-l arate altora? Aceasta am făcut-o. Friza lui Beethoven (fragment)

Clipa n r. 2 • 2 0 0 8 33