TEODOR, POVESTEA

UNUI MIGRANT

STUDENT

RADU ANDREI
MIGRANT….

Dictionarul explicativ defineste “migrant” ca persoana care se deplaseaza dintr-o regiune in

alta , dintr-o tara in alta. In documentele Agentiei pentru Refugiati din Romania , gasim
“migrant” ca fiind persoane care aleg să se mute nu din cauza unei amenințări directe cu
persecuția sau moartea, ci în principal pentru a-și îmbunătăți viața prin găsirea unui loc de muncă
în străinătate sau în unele cazuri pentru educație, reunificarea familiei sau alte motive. Spre
deosebire de refugiați care nu se pot întoarce acasă în siguranță, migranții nu întâmpină astfel de
obstacole la întoarcere. Dacă ei aleg să se întoarcă acasă, ei vor continua să primească protecția
guvernului lor.

Pentru guverne, această diferență este importantă. Țările se ocupă de migranți conform
propriilor legi și procese de imigrație.

Politica are un mod de a interveni în aceste dezbateri. Amestecarea termenilor de

”refugiat” și ”migrant” poate avea consecințe grave pentru viețile și siguranța refugiaților.
Confundarea celor doi termeni distrage atenția de la măsurile de protecție legale, specifice de
care refugiații au nevoie. Acest lucru poate submina suportul public pentru refugiați și instituția
azilului într-un moment în care refugiații au nevoie de această protecție mai mult ca niciodată.
Noi trebuie să tratăm toate ființele umane cu respect și demnitate. Noi trebuie să ne asigurăm că
drepturile migranților sunt respectate. În același timp, trebuie să oferim un răspuns legal adecvat
la problema refugiaților datorită situației lor dificile deosebite.

Spunem „migranți” când vorbim de oameni care se mută dintr-o țară în alta din motive care
nu sunt incluse în definiția legală a unui refugiat (dată de Convenția de la Gevena din 1951).
Sperăm că și alții se vor gândi să procedeze la fel.

Alegerea corectă cuvintelor într-adevăr contează.

2
TEODOR….

Teodor S. este inginer geolog si a emigrat in Canada in anul 2002, dupa ce a avut o
cariera romaneasca inclusiv in domeniul universitar.

Canadienii din provincia Alberta (unde se afla printre cele mai mari rezerve de
hidrocarburi si gaze naturale din lume) i-au rasplatit imediat competenta cu joburi bine platite in
domeniul petrolier. In acesti 7 ani, el a colaborat pe trei continente cu companii ca Shell,
ConocoPhilips,TotalFinaElf.
Nu-si aminteste exact momentul in care a luat decizia de a migra, dar spune ca a fost
un proces lung. Primul gand de plecare a fost prin 1985, apoi au intervenit evenimentele din
1989, evenimente care i-au dat sperante si au sters acest gand.In anul 1999, impreuna cu sotia a
depus actele pentru emigrare. Au fost ezitari, intrebari, era tare greu sa ia o decizie finala, care a
venit in aeroportul din Amsterdam, in drum spre Canada. A plecat din Romania in ianuarie 2002.

In anul 2001 a lucrat ca geolog in Norvegia si pe paltforme de foraj in Marea Nordului.

Sotia sa lucra la filiala din Bucuresti a aceleiasi firme norvegiene. Veniturile pe care le realiza
impreuna cu sotia ii situau deasupra unui nivel mediu. De altfel, decizia de a emigra nu a fost
determinata strict de motive materiale.

Multi romani emigreaza pentru ca sunt complet nefericiti de nivelul de dezvoltare

economica la care au ajuns, altii ca sa ofere copiilor lor un viitor mult mai bun, altii pentru ca
sunt satui de coruptie, etc.

Avand sansa sa locuiesca si sa lucreze pentru aproape 6 luni in Norvegia a vazut ca se poate
trai si altfel decat in Romania. Inainte de aceasta experienta, a lucrat la o firma internationala de
petrol si a avut astfel posibilitatea sa vada Anglia, Scotia si Franta in repetate randuri. Cateva
intamplari l-au facut sa vad cat de diferit putea sa gandesca fata de majoritatea celor de acolo.
Asta l-a facut sa se intrebe daca in situatia existenta in Romania va fi in stare sa-si cresca cei doi
copii in asa fel incat sa gandesca "normal" in situatii similare. Din pacate raspunsul a fost
negativ.

3
 Sigur ca si coruptia din Romania a fost un factor important, dar mai ales atitudinea "merge
si asa". In final nu a plecat din tara aratand cu degetul spre Romania, ci spre el insusi; el a fost
"vinovat" ca nu a fost destul de puternic sa accepte sau sa treaca printr-un sir de intamplari.
De cand a emigrat, a revenit in Romania de mai multe ori singur, iar in 2005 a revenit in
Romania cu cei doi copii, pentru o luna. Ca o concluzie, Teodor afirma ca ai sai copii s-au
bucurat foarte mult cand au revenit in Calgary. Nu a vrut sa intre in detalii, dar o spune cu multa
amaraciune.
Citind in continuare interviul publicat pe site-ul http://www.frontnews.ro/, aflu ca, in ceea
ce priveste nivelul integrarii, nu se vede nicio diferenta intre el si localnicei, incepand cu
serviciul, continuand cu biserica, scoala copiilor si terminand cu vecinii. Sunt invitati sa participe
la diferite evenimete sociale.
Experienta integrarii a fost diferita in Europa, dar timpul a fost prea scurt ca sa poata
compara. Sigur, faptul ca a gravitat in jurul unei scoli tip Waldorf si a comunitatii ei a fost un
factor determinant in aceasta integrare.

Teodor alege sa scoata in evidenta punctele tari ale migratiei sale, numindu-le satisfactii: de
la simplul motiv ca se bucura de faptul ca se poate plimba in siguranta in locuri curate si pana la
speranta profunda ca, intr-o societate sanatoasa si in conditii normale, problemele vietii de zi cu
zi isi pot gasi o rezolvare decenta intr-un timp relativ scurt.

Sigur, multi dintre oamenii pe care i-a intalnit acolo - romani, rusi, albanezi sau canadieni - i-
au adus satisfactii. Isi aminteste faptul ca si-a dorit de cand eram mic sa fie geolog, faptul ca
poate sa-si practice meseria in Canada este un alt motiv de satisfactie. In treacat fie spus, din cei
aproape 120 fosti colegi de promotie, nu crede ca mai sunt 20 care practica geologia, iar dintre ei
cel putin trei sunt in strainatate.

Sigur ca lista motivelor de satisfactie este mai lunga. Inainte de interviu declarase ca nu este
persoana cea mai potrivita sa vorbeasca despre astfel de lucruri, nu intalnise piedici, a fost primit
cu bratele deschise, nu s-a luptat cu xenofobia, dar, cunoscuse destui straini care intalnisera asfel
de neajunsuri, dar si multi cu mult mai multe satisfactii.

4
UN MOFT….

Majoritatea liceenilor întrebaţi ce vor să facă mai departe în viaţă îţi vor spune că vor să
emigreze. De ce? E o întrebare la care nu sunt pregătiţi să răspundă. “Pentru că se trăieşte mai
bine, pentru că lumea e mai civilizată, pentru că…” Întrebarea mea este: sunteţi siguri de acest
lucru? Zâmbesc amar.

Emigrarea ca moft este un sport naţional. “Dragă, plec şi eu în Italia. Nu vezi cât de bine o
duce vecina aia mea care e plecată acolo? Are casă, maşină şi italienii sunt atât de drăguţi…”.
“Mă duc în America să devin actor”. “Plec în Canada să mă aranjez pe viaţă”. De câte ori n-aţi
auzit aceste replici? De mult prea multe ori…

Realitatea poate fi alta. Teodor, a fost bine primit, s-a adaptat cu usurinta, a fost usor sa-si
gaseasca o slujba, limba a fost cunoscuta, dar nu toti cei care ajung pe “taramul fagaduintei” se
pot adapta si se inorc acasa, la greu “ ca tot acasa e mai bine’. Altii isi croiesc un simulacru de
viata, rad fals si spun ca o duc bine, in schimb, cand raman singuri…

În concluzie, emigrarea poate fi privită ca o soluţie, ca un moft şi ca o iluzie, iar ca să poţi să

spui ceva concret trebuie să încerci, să vorbeşti cu oamenii, să simţi dorul de casă. Însă niciodată

nu trebuie să renunţi să încerci, să îţi doreşti, să visezi, să speri. Fiecare are povestea lui!