Dezmembrarea României

PLANURI ŞI SCENARII ACTUALE VIZÂND
DEZMEMBRAREA ROMÂNIEI
Dr. Aurel V. David
http://acmrr-sri.ro/upload/VitraliiNo24.pdf septembrie - noiembrie 2015
PLANURI ŞI SCENARII ACTUALE VIZÂND DEZMEMBRAREA ROMÂNIEI
VITRALII - LUMINI ŞI UMBRE, an VI, nr. 24, septembrie - noiembrie 2015 p.111
Prezentăm, începând cu acest număr, o trecere în revistă a numeroaselor planuri și

scenarii vizând dezmembrarea României ca entitate statală, cu precizarea că acestea au fost
făcute publice de către organizații sau cercuri guvernamentale ostile statului național unitar
român. Înainte de a studia aceste proiecte, mai mult sau mai puțin fanteziste, reamintim
cititorilor că imediat după crearea statului român modern, în anii '20- '30 ai secolului trecut,
au apărut planuri de distrugere a integrităţii teritoriale şi a unităţii naţionale. În anul 1924,
Uniunea Sovietică, prin intermediul Kominternului, a creat diversiunea de la Tatar Bunar (în
Basarabia), potolită în forţă de către armata română. În iunie 1940, Uniunea Sovietică a
ocupat Basarabia şi Bucovina de nord, la 30 august 1940, prin Diktatul de la Viena, Germania
nazistă şi Italia fascistă au transferat Ungariei horthyste jumătatea de nordvest a
Transilvaniei, iar la 7 septembrie 1940, sub presiune externă, România a fost obligată să
cedeze Bulgariei Cadrilaterul. În perioada postbelică, în anul 1948 România a fost nevoită să
cedeze Uniunii Sovietice Insula Şerpilor, fiind astfel primul şi singurul stat din lagărul socialist
şi din Europa căruia i s-a luat o bucată din teritoriu. Un alt plan subversiv de destrămare a
României a fost așa-numitul „Plan Valev” vizând alcătuirea unui „complex economic
interstatal” în zona Dunării de Jos, care ar fi înglobat sudul URSS (Basarabia şi sudul Ucrainei
cu o suprafaţă de 12.000 km2), sud-estul României (100.000 km2 ) şi nordul Bulgariei
(38.000 km2 ), şi cu o populaţie de 12 milioane de locuitori. Bulgaria a acceptat „Planul
Valev”, dar conducătorii României au reacţionat violent. După ce, în aprilie 1964, conducerea
politică a statului român a publlicat „Declaraţia de independenţă” faţă de Moscova, România a
acționat pentru a-și câştiga în mod real independenţa, cu mari eforturi umane, materiale şi
financiare. În martie 1989, a reuşit să-şi plătească toate datoriile externe şi să nu mai depindă
de nici o Mare Putere. În acel context, Kremlinul şi-a dat mâna „frăţeşte” cu Occidentul
democratic, pentru a destrăma sistemul politic impus în România de către Uniunea Sovietică.
În cei 25 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, România a scăpat de dezmembrare,
însă nu şi de planuri şi scenarii instrumentate în diverse medii geopolitice, care să o aducă în
pragul prăpastiei. Cu cât timpul se scurge, iar regimul politic instaurat în decembrie 1989 îşi
epuizează resursele informaţionale, materiale şi umane şi nu este capabil să-şi reproducă
funcţiile sociale, cu atât pericolul pentru naţiunea şi statul român este mai mare. Nimeni nu
mai trebuie să se bizuie doar pe miracolul salvator cu care a fost dăruit de Pronie poporul
român. După căderea Cortinei de Fier, în Europa doar Germania s-a unificat, în timp ce alte
ţări s-au dezmembrat. Dezmembrarea României ar satisface numersoase interese în Ungaria,
Germania, Ucraina şi Rusia, dar şi în Uniunea Europeană,[1] motiv pentru care scenariile
prezentate în serialul nostru urmează a fi grupate după acest criteriu al intereselor geopolitice.
UNGARIA ȘI „FRONTIERA DE 1000 DE ANI”

Cercuri guvernamentale din Ungaria visează la falsa şi ridicola „frontieră de 1000
de ani” și dorește o reeditare a celui de-al doilea Diktat de la Viena, drept pentru care
face un lobby intens. Agitaţiile şoviniste create de adepţii aşa-zisului „Ţinut Secuiesc”
privind autonomia acestuia sunt sprijinite pe faţă de autorităţile de la Budapesta.
Dezmembrarea României a fost şi este visul ultranaţionaliştilor deghizaţi în democraţi,
aflaţi la conducerea Ungariei. Aceştia mizează şi pe faptul că intelectualii români s-au
grăbit să declare „decesul naţionalismului”, fiindcă n-au înţeles că nu se poate pune
semnul egalităţii între „naţionalism” şi „extremism”. Orice om raţional poate observa
că la Budapesta se doreşte dezmembrarea României, acest scop fiind urmărit cu
obstinaţie de către iredentişti, care vorbesc „cu mare durere în suflet” despre Tratatul
de la Trianon. Ungaria, stat membru NATO şi UE, nu emite în mod oficial pretenţii
asupra unor teritorii din România care au aparţinut odinioară regatului medieval al
Ungariei sau Imperiului austro-ungar, dar a elaborat şi a început să aplice o strategie
care utilizează toate tipurile de resurse şi scenarii posibile pentru realizarea
obiectivului propus: partide extremiste, care să facă agitaţie şi să sensibilizeze forurile
europene, formaţiuni paramilitare care să bage groaza în românii ardeleni şi planuri
secrete de ocupare paşnică, fără violenţă, a Ardealului.
1) GRUPĂRI EXTREMISTE
Democraţia ungară permite funcţionarea unor partide extremiste, care propagă
idei şi desfăşoară acţiuni cu caracter extremist-iredentist. Între acestea se află Alianţa
Tinerilor de Dreapta - Mişcarea pentru o Ungarie mai bună (Jobboldali Ifjúsági
Közösség-Jobbik Magyarországért Mozgalom), pe scurt „Jobbik”.[2] Acesta este un
partid de extremă dreaptă, care afirmă că militează, printre altele, pentru apărarea
identităţii istorice maghiare, creştinismului şi culturii maghiare. Însă, din ideile
proferate şi acţiunile desfăşurate, rezultă că „Jobbik” este un partid antiimigraţie,
antisemit şi eurosceptic. Chiar oponenţii săi din Ungaria îl califică drept partid xenofob,
acţiunile sale fiind îndreptate mai ales contra ţiganilor (Sinti şi Roma) şi contra
evreilor.
---------------------------------------
[1] http://www.geostrategic.eu/cui-foloseste-dezmembrarea-romaniei.html
[2] http://ro.wikipedia.org/wiki/Jobbik
112 VITRALII - LUMINI ŞI UMBRE, an VI, nr. 24, septembrie - noiembrie 2015
În anul 2007, „Jobbik” a înfiinţat „Garda Maghiară”[3] (Magyar Gárda), cu

denumirea completă: Magyar Gárda Hagyományőrző és Kulturális Egyesület, adică
Asociaţia Garda Maghiară pentru Protecţia Tradiţiilor şi Culturii. De la începutul
existenţei sale, „garda” a fost o organizaţie de extremă dreapta, a folosit simboluri din
recuzita formaţiunilor fasciste din Ungaria interbelică şi s-a manifestat violent la
adresa Tratatului de la Trianon. „Garda” a fost considerată moştenitoarea Partidului
Crucilor cu Săgeţi datorită uniformei negre, a jurământului de credinţă, precum şi a
utilizării drapelului alb striat cu roşu, emblemă legendară a ducelui Árpád. Liderii
Gărzii Maghiare au declarat că doresc „să apere Ungaria pe plan fizic, moral şi
intelectual”. Însă, datorită retoricii rasiste şi xenofobe folosite de aceştia, precum şi a
reacţiilor venite din spaţiul comunitar eururopean, în decembrie 2008 Tribunalul
Budapesta a scos Garda Maghiară în afara legii. Decizia a fost confirmată în mod
definitiv şi irevocabil, la 2 iulie 2009, de către Curtea de Apel Budapesta. Garda
Maghiară a avut ecou şi în România. În Harghita, tineri maghiari mai exaltaţi au făcut
demersuri, încă din anul 2007, pe lângă liderii acesteia pentru a înfiinţa o subunitate,
numită Plutonul Secuiesc. Garda Maghiară şi-a mai făcut cunoscută prezenţa la 1
decembrie 2009, când un grup de tineri maghiari s-au comportat în mod provocator în
Cluj-Napoca, cu ocazia împlinirii a 91 de ani de la înfiinţarea Batalionului Secuiesc,
purtând însemne ale Ungariei Mari chiar de ziua naţională a României.
2) PLAN SECRET DE DEZMEMBRARE A ROMÂNIEI
Autorităţile ungare sunt conştiente că în condiţiile actuale anexarea Ardealului prin
mijloace politico-militare este imposibilă. De aceea, au schimbat tactica, trecând la
aplicarea unui „Plan secret pentru anexarea Ardealului” [4]: recucerirea pe cale
paşnică a Ardealului. Pocedura principală este: întabularea dreptului de proprietate
obţinut de către unguri sau organizaţii, fundaţii ale acestora, pe calea
împroprietăririlor ilegale şi a retrocedărilor de terenuri arabile, păduri şi imobile bazate
pe acte false. În acest război asimetric, atipic, împotriva României, statul ungar are
drept aliaţi formaţiunile politice cu caracter etnic maghiar din Romînia, precum şi
bisericile maghiare. Astfel, sub privirile nepăsătoare ale clasei politice româneşti,
întabularea Ardealului de către unguri se face atât pe cale laică, în beneficiul unor
indivizi ori fundaţii, cât şi pe cale religioasă, în favoarea bisericilor maghiare (romano-
catolică, reformată, unitariană şi luterană). Cu imobilele care aparţin de drept statului
român este împroprietărit ilegal Statusul romano-catolic, respectiv biserica romano-
catolică, adică Ungaria.
-------------------------------
[3] http://ro.wikipedia.org/wiki/Garda_Maghiară
[4] http://www.ziartricolorul.ro/planul-secret
VITRALII - LUMINI ŞI UMBRE, an VI, nr. 24, septembrie - noiembrie 2015 113
Unii lideri extremişti maghiari, precum Laszlo Tőkes, susţin că, la momentul
potrivit, Ardealul se va duce cu pământ cu tot la Ungaria. Aceştia scontează pe
laşitatea politicienilor români, pe neputinţa autorităţilor politico-militare române, dar
mai ales pe ajutorul prietenilor lor din Occident. Deocamdată agenţii Ungariei
acţionează subversiv, la limita sau prin încălcarea legislaţiei statului român, pe
următoarele direcţii principale:
- acordarea rapidă şi gratuită de către Ungaria a dublei cetăţenii pentru românii
get-beget;
- dobândirea dreptului de proprietate asupra a peste 60% din bunurile (clădiri,
terenuri agricole şi păduri) din Transilvania de către Ungaria, prin persoane juridice şi
persoane fizice ungare;
- falsificarea istoriei poporului român, a istoriei Ungariei şi, mai ales, a istoriei
Transilvaniei, dând prioritate ungurilor şi prezentându-i pe români ca „venetici”,
primiţi din milă pe moşiile nobililor unguri;
- intensificarea lobby-ului unguresc împotriva României şi pentru anexarea
Ardealului, în capitalele importante ale lumii: Washington, Berlin, Londra, Paris,
Moscova, Roma, Viena, Bruxelles, şi, mai ales, la Vatican;
- pregătirea paramilitară a tinerilor unguri din Ardeal şi existenţa depozitelor cu
armament şi muniţii.
Presa din Ungaria a scris cu sârg despre împroprietăririle şi retrocedările reuşite de
unguri în Ardeal. De pildă, în anul 2007, presa din Ungaria aprecia că 1/3 din Ardeal
era revendicat de nepoţii grofilor unguri, în numeroase procese de retrocedare. În
acelaşi timp, mass-media din România, dar mai ales publicaţiile româneşti din Ardeal
au semnalat numeroase cazuri de împroprietăriri nelegale ale Statusului romano-
catolic şi de retrocedări ilegale de imobile către bisericile maghiare, pe bază de acte
false. Însă Parchetul şi Direcţia Naţională Anticorupţie nu s-a implicat decât în foarte
mică măsură, accidental, pentru a curma ilegalităţile comise în Ardeal pe tema
retrocedărilor în natură.
3) PLANURI ŞI SCENARII CARE IMPLICĂ MINORITATEA MAGHIARĂ DIN
ROMÂNIA
Pentru dobândirea Ardealului fără război cu România şi încorporarea lui la Ungaria,
autorităţile ungare acţionează uneori la vedere, dar de cele mai multe ori ocult, prin
intermediul formaţiunilor sau partidelor politice create în România pe baze etnice
maghiare, precum şi a unor formaţiuni paramilitare formate mai ales din tineri
maghiari care s-au născut şi trăiesc în Romînia şi sunt cetăţeni ai statului român.
3.1. Acţiuni ale formaţiunilor politice cu caracter etnic maghiar
În avangardă sunt două formaţiuni politice, una moderată, de largă „respiraţie”
democratică, numită Uniunea Democrată Maghiară din România (UDMR, în limba
114 VITRALII - LUMINI ŞI UMBRE, an VI, nr. 24, septembrie - noiembrie 2015
maghiară Romániai Magyar Demokrata Szövetség), alta violentă, asumată sau

renegată de comunitatea maghiară, în funcţie de conjuncturi, intitulată Partidul Civic
Maghiar (PCM), care şi-a construit şi o formaţiune paramilitară intitulată Garda
Maghiară. Acestea se sprijină pe mass-media de limbă maghiară, precum şi pe
organizaţii şi fundaţii cu caracter social, care potrivit legislaţiei româneşti se manifestă
slobod în toată România după dorinţă şi voinţă.
Uniunea Democrată Maghiară din România este o organizaţie politică, fondată în
25 decembrie 1989 (după căderea regimului Ceauşescu) pentru a reprezenta interese
ale comunităţii maghiare.[5] În anul 2007, aceasta a devenit membră a Partidului
Popular European, deci se autodefineşte partid de centru-dreapta. UDMR este o
organizaţie cu o platformă culturală, dar face politică, nefiind însă înregistrată în mod
legal ca partid politic (conform Legii nr. 14/2003, cap. IV). Aceasta participă la
alegerile locale şi generale în virtutea articolului 62 (2) al Constituţiei României şi în
conformitate cu prevederile art. 4, al. 2 al Legii nr.68/1992, care asimiliează
organizaţiile minorităţilor naţionale partidelor politice din punctul de vedere al
procesului electoral. Are reprezentare parlamentară din anul 1990, iar
europarlamentară din anul 2007. UDMR se consideră reprezentantul comunităţii
maghiare din România şi al intereselor secuimii, acţionând atât pentru
descentralizarea României, cât şi pentru crearea de autonomii teritoriale, cu toate că
acest lucru este interzis de Constituţia României. De asemenea, liderii săi susţin
autonomia culturală, precum şi autonomia „Ţinutului Secuiesc”. Pentru a-şi realiza
scopurile, UDMR a candidat la Parlamentul European, fiind membru-asociat al
Partidului Popular European (EEP) şi al grupului acestei organizaţii (EPPG) în
Parlamentul European. Partidul Civic Maghiar (PCM)[6] funcţionează în România din
ianuarie 2008, fiind un partid de dreapta, care are înscrisă în program autonomia
„Ţinutului Secuiesc”, precum şi obţinerea de drepturi mai generoase pentru minorităţi.
Acest partid a fost înfiinţat de organizaţia Uniunea Civică Maghiară (UCM), înfiinţată, la
rândul, ei în iulie 2003.[7] Este un adversar declarat al statului naţional unitar român,
prin susţinerea separatismului teritorial pe criterii etnice, concret, al realizării
autonomiei teritoriale a aşa-zisului „ţinut secuiesc”. De la înfiinţare, PCM s-a situat în
plan doctrinar pe linia segregaţiei, exclusivismului şi separatismului etnic,
subordonându-şi acţiunile dezideratului înfăptuirii autonomiei teritoriale a comunităţii
maghiare. În ultima vreme, manifestările cu caracter antiromânesc,
---------------------------------------------
[5] http://ro.wikipedia.org/wiki/Uniunea_Democrată_Maghiară_din_România
[6] http://ro.wikipedia.org/wiki/Partidul_Civic_Maghiar
[7] http://foaienationala.ro/partidul-civic-maghiar-partid-neconstituional-ale-crui-activiti-
ilegalesunt-invizibile-pentru-autoritile-statului-romn.html
VITRALII - LUMINI ŞI UMBRE, an VI, nr. 24, septembrie - noiembrie 2015 115
separatist, autonomist şi neorevizionist s-au intensificat şi s-au diversificat. PCM

eludează nedisimulat şi deschis legislaţia statului român, asumându-şi postura de
port-drapel al separatismului teritorial secuiesc prin care atentează la integritatea
teritorială a României! Deviza PCM este: „Vrem autonomia teritorială a ţinutului
secuiesc!”, liderii săi mizând pe faptul că statul român este slab şi că în România
nimeni nu le poate face nimic. În 15 septembrie 2011, la Curtea de Apel Bucureşti a
fost înregistrat Partidul Popular Maghiar din Transilvania [8], fondat de
europarlamentarul Laszlo Tőkes. Acesta este o formaţiune de dreapta care se
ghidează după principii creştinconservatoare şi autonomiste şi îşi modelează ideologia
politică în sânul familiei partidelor europene de centru-dreapta. Se revendică din
Partidul Naţional Maghiar, o formaţiune care a activat în România în perioada
interbelică. Laszlo Tőkes a declarat că „Centrul partidului nostru va fi în Ardeal şi nu în
Bucureşti, cum este cel al UDMR-ului. Noi niciodată nu vom da explicaţii de la
Bucureşti, că de ce nu se poate asta sau aia. Obiectivul nostru este reconstrucţia
Ardealului, incluzând aici şi Ţinutul Secuiesc. De aceea, sloganul partidului nostru va
fi: Ardealul este al ardelenilor, Ţinutul Secuiesc este al secuilor“. Însă acesta eludează
sau nu cunoaşte faptul că la ultimul recensământ oficial, nici măcar 1.000 de persoane
nu s-au declarat secui. Nu se ştie unde a văzut Laszlo Tőkes o ţară cu mai puţin 1000
de locuitori! Despre acest partid cu caracter etnic, părerile sunt împărţite[9]: unii
spun că se află în slujba stăpânilor de la Budapesta (aşa cum au declarat
reprezentanţii UDMR !) iar alţii susţin că este doar o „sperietoare” folosită de puterea
politică de la Bucureşti pentru a-i controla pe ungurii din guvernul României. Recent,
Consiliul Director al Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş
(FCRCHM) a solicitat, într-un comunicat transmis Parlamentului, Preşedenţiei şi
Guvernului, ca în perspectiva modificării Constituţiei să interzică funcţionarea
partidelor şi formaţiunilor politice constituite pe criterii etnice, iar cu ocazia viitoarei
reîmpărţiri administrativteritoriale a ţării să nu cedeze „presiunilor" interne şi externe
din Ungaria, de formare a unor regiuni constituite pe baze etnice, „care să conducă la
renaşterea experimentului stalinist de tristă amintire al Regiunii Autonome
Maghiare”.[10]
----------------------------
[8] http://ro.wikipedia.org/wiki/Partidul_Popular_Maghiar_din_Transilvania
[9] 2011/09/“ardealul-e-al-ardelenilor-tinutul-secuiesc-este-al-secuilor”-noul-slogan-
sovin-alpartidului-lui-laszlo-tokes.html
[10] http://www.romanialibera.ro/politica/institutii/interzicerea-partidelor-etnice-prin-
constitutie-- propunerea-forumului-romanilor-292702
116 VITRALII - LUMINI ŞI UMBRE, an VI, nr. 24, septembrie-noiembrie 2015
3.2. Entităţi politico-administrative preconizate

a). „Ţinutul Secuiesc”
Ţinutul Secuiesc este, în accepţiune istorico-etnografică, ţinutul din sud-estul
Transilvaniei, locuit în majoritate de secui (subgrup etnic cu o conţtiinţă istorică
aparte, cu un anumit specific etnografic, respectiv de dialect) şi care cuprinde
teritoriile fostelor „scaune” secuieşti. Teritoriile respective se găsesc incluse în
momentul de faţă în judeţele Alba, Bacău, Cluj, Covasna, Harghita şi Mureş.[11]
Astăzi, sub aspect etno-politic, sub denumirea „Ţinutul Secuiesc” se înţelege teritoriul
format din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, cu centrul la Târgu Mureş. Acest oraș
a fost, pe rând, reşedinţa Scaunului Mureş, apoi a Comitatului Mureş-Turda, apoi a
Regiunii Autonome Maghiare, iar în prezent este reşedinţa judeţului Mureş. Privind
harta României şi amplasarea „Ţinutului Secuiesc” în inima României readuce în
memorie spărtura din „tricolorul românesc”, adulată din ignoranţă de către „poporul
din stradă” la „zavera” din decembrie 1989. Prima menţiune documentară privitoare la
secui datează din anul 1116, în vremea regelui Ştefan al II-lea al Ungariei (1116-
1131), când, alături de pecenegi, au format avangarda cavaleriei regatului Ungariei în
bătălia de la Olsava. Deci, de la început, secuii au fost un neam distinct de unguri! În
anul 1146, secuii, alături de pecenegi, au făcut parte din oastea regelui Géza al II-lea
al Ungariei (1141-1162), fiind implicaţi în luptele de pe Leitha împotriva markgraf-ului
Heinirich al II-lea de Austria. Ulterior secuii au primit misiunea de a consolida şi apăra
fortificaţiile de graniţă (ung. Gyepű, aproximativ „palisadă”) numite şi „prisăci”. În
consecinţă, comunităţile secuieşti au fost deplasate treptat, din câmpia Tisei şi Bihor,
concomitent cu avansarea hotarelor regatului Ungariei, spre estul şi sud-estul
Transilvaniei. Astfel, secuii au fost colonizaţi în sistemul de prisăci medievale de-a
lungul graniţei de sud-est a voievodatului Transilvaniei. În secolul al XVI-lea a fost
creată Dieta Transilvaniei, în care au intrat reprezentanţii stărilor celor trei naţiuni
privilegiate – ungurii, saşii şi secuii – precum şi ai religiilor recepte – romano-catolică,
evanghelic-lutherană, reformată şi, mai târziu, cea unitariană. Dietele ardeleneşti au
fost ţinute în mai multe localităţi, de cele mai multe ori în oraşe sau târguri situate în
zona centrală a Transilvaniei, pe lângă cele mai importante drumuri, în centre
demografice şi economice importante. În acest sens, oraşul-cetate Târgu Mureş a
ocupat un loc de frunte. Locul de adunare a stărilor s-a stabilizat într-o oarecare
măsură la Alba Iulia numai la sfârşitul secolului al XVI-lea. Unităţile de administrare
judecătorească ale secuilor din Transilvania au fost scaunele secuieşti, menţionate
începând cu deceniul al treilea al secolului al XIV (iniţial şapte, apoi cinci, prin
contopirea a Trei Scaune în unul singur).
-----------------------------------
[11] http://ro.wikipedia.org/wiki/Ţinutul_Secuiesc
VITRALII - LUMINI ŞI UMBRE, an VI, nr. 24, septembrie-noiembrie 2015 117
Acestea s-au întins pe mare parte din actualele teritorii ale judeţelor Covasna şi
Harghita, precum şi în partea de mijloc a actualului judeţ Mureş. În afara acestei zone,
scaunele secuieşti au cuprins şi câteva localităţi din judeţele Alba şi Cluj (între Turda şi
Vinţu de Jos, care au ţinut de Scaunul Secuiesc al Arieşului), trei comune din judeţul
Neamţ (Bicaz-Chei, Bicazu Ardelean şi Dămuc), precum şi o comună din judeţul Bacău
(Ghimeş-Făget), incluse prin reforma administrativ-teritorială din anul 1968 în cele
două judeţe moldovene. În anul 1764, secuii s-au împotrivit încorporării în nou
înfiinţatele regimente grănicerești secuieşti ale graniţei militare, fiind masacraţi de
trupele imperiale habsburgice la Siculeni (numit şi Siculicidium). La 1 ianuarie 1845 a
fost desfiinţat judeţul Săcuieni din Ţara Românească, a cărei reşedinţă s-a aflat iniţial
la Urlaţi. Numele judeţului s-a tras de la populaţia secuiască venită din Ardeal, care s-
a amestcat cu românii localnici. Judeţul Săcuieni a fost împărţit între judeţele Prahova
(cea mai mare parte) şi Buzău (partea de est). În anul 1876, odată cu reforma
administrativă a Regatului Ungariei, scaunele secuieşti au fost desfinţate, iar în locul
lor au fost înfiinţate patru comitate (vármegyék). În Proiectul de reorganizare a
Austro-Ungariei, intitulat „Statele Unite ale Austriei Mari”, publicat în anul 1906 de
Aurel C. Popovici, s-a prevăzut că „Scaunele secuieşti” urmau să constituie una din
cele 15 „ţări” alcătuitoare ale confederaţiei. În prezent, teritoriul fostelor scaune
secuieşti nu are un statut administrativ deosebit de mulţimea de ţinuturi istorice
româneşti, deci are administraţie publică de tip judeţean. Refacerea „Ţării Secuilor”
este o himeră, întrucât la recensământul efectuat în perioada 18-27 martie 2002, doar
532 de persoane s-au declarat că aparţin minorităţii secuilor din România. Pentru a
spori numărul secuilor, la recensământul din 2012, etnicii maghiari au fost îndemnaţi
să se declare secui şi nu maghiari. Rezultatele ultimului recensământ nu prezintă care
este numărul declarat al secuilor, ci doar al maghiarilor. Din anul 2003, există o
mişcare pentru a crea o regiune autonomă secuiască în această zonă, afiliată la
Consiliul Autonomiei Maghiare din Bazinul Carpatic (KMAT) al minorităţilor maghiare
din Slovacia, Serbia, Ucraina, România şi Croaţia, fondat în anul 2004 şi condusă de
pastorul László Tőkés. În februarie 2007, Consiliul Naţional Secuiesc – organizaţie care
promovează drepturile secuilor din România – a organizat un sondaj de opinie în
vederea obţinerii autonomiei fostelor scaune secuieşti, desfiinţate de autorităţile
regale ungare în anul 1867. În presă, acest sondaj de opinie a fost uneori prezentat în
mod greşit drept „referendum”, fără să fi fost referendum real. Autorităţile române au
declarat că acest act nu ar fi ilegal, dar este „la limita extremă a legii” (organizarea şi
desfăşurarea referendumului
putând fi reglementate doar prin legi organice, conform Constituţiei României).

Aceeaşi poziţie a avut-o toată aşa-numita clasă politică din România, inclusiv UDMR.
La 1 iunie 2011, în Bruxelles s-a deschis Biroul de Reprezentanţă al Scaunelor
secuieşti, cu sediul în „Casa Regiunilor Maghiare”. La 2 iunie 2011, europarlamentarii
UDMR au organizat o recepţie în clădirea Parlamentului European din Bruxelles.
Ministrul român de externe, Teodor Baconschi, a explicat că la Bruxelles se
înregistrează numai unităţi teritorial-administrative existente şi recunoscute ca atare.
El a reamintit ca MAE român a cerut ca niciun oficial ungar să nu participe la
evenimentul de inaugurare a Reprezentanţei „Ţinutului Secuiesc” şi a convocat
ambasadorul Ungariei, căruia i s-a transmis un mesaj, astfel încât autorităţile de la
Budapesta să ia notă de rezerva fermă a părţii române. Poziţia mai hotărâtă a
autorităţilor române a determinat trecerea în defensivă a iniţiatorilor proiectelor vizînd
„Ţinutul Secuiesc”, explicînd că ei nu îşi doresc independenţă, ci doar autonomie.
Presa a informat că, la ultimul marş pentru susţinerea autonomiei, „Marele marş al
secuilor” (octombrie 2013), au participat peste 100.000 de persoane, printre mesajele
transmise numărându-se: „Vrem autonomie, nu independenţă”; „Ținutul Secuiesc,
cealaltă faţă a României”; „România este şi ţara noastră”; „Autonomia nu înseamnă
independenţă, înseamnă eficienţă”. UDMR, prin Kelemen Hunor, fost vicepremier şi
ministru al culturii în guvernul României, a prezentat oficial guvernului român proiectul
de autonomie pentru „Ţinutul Secuiesc”. Potrivit proiectului, ţinutul va avea preşedinte
şi propriul patrimoniu.[12] În art.1 al proiectului se stipulează: „Ţinutul Secuiesc se
constituie ca o regiune autonomă avînd personalitate juridică în cadrul statului unitar
şi indivizibil România şi va cuprinde judeţele Covasna, Harghita şi Mureş”.
b). Partium
Partium (Partium regni Hungariae, în traducere „partea regatului Ungariei”) se
referă la teritoriul din afara Transilvaniei propriu-zise, recunoscut în anul 1541 de
sultanul Soliman Magnificul ca aparţinând principelui Ioan Zapolya, pretendent al
coroanei regale a Ungariei în contra împăratului Ferdinand.[13] În anul 1570, prin
Tratatul de la Speyer, fiul lui Ioan Zapolya, Ioan Sigismund Zápolya, a renunţat la
pretenţiile regale şi s-a numit în continuare „Transilvaniae et partium regni Hungariae
princeps”, adică principe al Transilvaniei şi al părţii din Regatul Ungariei.
--------------------------------------
[12] http://stirileprotv.ro/stiri/politic/proiectul-udmr-de-autonomie-prezentat-oficial-
tinutulsecuiesc-va-avea-un-presedinte.html
[13] http://ro.wikipedia.org/wiki/Partium
Titlul de principe i-a fost recunoscut deopotrivă de sultan şi de împărat. Partium a

fost constituit iniţial din comitatele Maramureş, Solnocul Interior, Crasna, Bihor, Ţara
Chioarului, Banatul de Severin şi Zarandul de est. Regiunea Partium a fluctuat în timp
şi a fost ocupată în mare parte de trupele Imperiului Otoman în anul 1660, dar a
revenit la Transilvania la sfârşitul secolului. În secolul XVIII (în Marele Principat al
Transilvaniei) zona Partium s-a redus la comitatul Solnocul Interior, comitatul Crasna,
ţinutul Chioar şi o porţiune din comitatul Zarand. Prin reorganizarea administrativă a
Regatului Ungariei de la mijlocul secolului XIX, teritoriul numit Partium a fost
încorporat în regat. Prin Tratatul de la Trianon din anul 1920, regiunea Partium a fost
divizată între Regatul României, Cehoslovacia şi Ungaria. Astăzi, denumirea de
Partium se referă la teritorii din actualele judeţe Arad, Bihor, Caraş-Severin,
Maramureş, Satu Mare, Sălaj şi Timiş din România, din judeţul Hajdu-Bihar din
Ungaria şi din regiunea Transcarpatia din Ucraina. Pentru înfiinţarea regiunii „Partium”
a strâns semnături Partidul Popular Maghiar din Transilvania. În concepţia liderilor
acestui partid, regiunea respectivă ar urma să cuprindă judeţele Bihor şi Satu Mare,
dar şi o parte din judeţele Sălaj şi Maramureş.[14] Deputatul UDMR Attila Cseke a
susţinut că regiunea „Partium”, cu centrul la Oradea, ar trebui să apară pe noua hartă
a României[15], întrucât este o entitate cu cultură şi istorie, cu criteriul geografic
foarte clar, despărţită de Cluj prin Piatra Craiului. De altfel, la sfârşitul lunii ianuarie
2013, filialele bihorene ale celor cinci partide parlamentare au semnat o declaraţie
comună în care au acceptat să acţioneze unitar pentru o regiune cu capitala la Oradea.
CAII TROIENI „MÂNAȚI” DIN GERMANIA ȘI UNGARIA
În Germania există indicii privind reactivarea unei „Coloane a V-a” în ţările cu
minoritate germană, iar pe forumurile de comunicare circulă mesaje transmise în
scopuri propagandistice, secesioniste.[16] Cercuri din această ţară ajută Ungaria în
realizarea pretenţiilor ei revizioniste şi sprijină de la distanţă divizarea României. Din
nefericire, pe lângă etnicii germani sau unguri sunt şi români care nu se sfiesc să pună
umărul la dezmembrarea României.
------------------------------------
[14] http://www.sighet247.ro/s/maramuresul-dorit-in-regiunea-partium-de-partidul-
popularmaghiar-din-transilvania/
[15] http://www.dcnews.ro/udmr-vrea-regiunea-partium-cu-centrul-la-
oradea_356475.html
[16] http://riddickro.blogspot.ro/2013/12/germania-coace-destramarea-romaniei.html
Pe coordonatele separării Transilvaniei şi Banatului de România au fost create mai

multe organizaţii, ligi, dintre care se evidenţiază: Liga TransilvaniaBanat, „Liga
Transilvania Democrată” şi Asociaţia „Drum Nou” (Neuer Weg).
a) Liga Transilvania-Banat
Această „ligă” a fost creată în martie 2002 de către Sabin Gherman (absolvent al
facultăţii la Craiova, în capitala Olteniei!) autodeclarat „român”, dar duşman al
românilor de dincolo de Carpaţi. Acest individ a ieşit în lumina reflectoarelor prin
articolul „M-am săturat de România”,[17] fiind folosit de către cei interesați pentru a
argumenta că dezmembrarea României este cerută nu numai de către minorităţile
etnice din Transilvania, ci şi de către românii neaoşi de acolo.[18] Înfiinţarea mişcării
a fost contestată de mai multe partide politice, pe motiv că Sabin Gherman ar dori
separarea Transilvaniei de România. La jumătatea lunii octombrie 2002, Sabin
Gherman a depus, la Tribunalul Municipiului Bucureşti (TMB), actele de înregistrare a
„Ligii Transilvania-Banat” ca partid politic, însă a fost refuzat de instanţele
bucureştene și a chemat în judecată statul român la CEDO. În martie 2004, Liga
Transilvania-Banat a fuzionat cu Partidul Popular Creştin (în acel moment Liga avea
28.000 de membri!). În prezent, Sabin Gherman face propagandă antiromânească,
secesionistă, la posturile de televiziune „Transilvania life” şi „Look TV”, patronate de
Arpad Paszkany. Pentru el, doar românii ardeleni (de fapt „ardelenii români”, fiindcă în
viziunea lui, „ardelenii reprezintă un popor”) sunt de calitate superioară, românii din
alte zone fiind „resturi”, în sensul de deşeuri. Conform teoriilor acestui „ardelean”,
oltenii, moldovenii, dobrogenii şi bucureştenii (numiţi zeflemitor „mitici”) sunt inferiori
celor din Ardeal şi Banat, fiindcă nu au avut cinstea să se „civilizeze” sub ocupația
austro-ungară şi nici onoarea să slugărească ungurilor care-i umileau şi persecutau pe
românii transilvăneni.
b) Liga „Transilvania Democrată”
Liga respectivă a fost înfiinţată, potrivit fondatorilor acesteia, pe fondul îngrijorării
resimţite privind pierderea treptată a identităţii de „transilvănean”, precum şi ca o
consecinţă a aplicării unei asimilări şi omogenizări cu urmări nefaste asupra
rânduielilor locale multiseculare.[19] Principalul scop al Ligii este „de a păstra atât cât
a mai rămas din identitatea membrilor ei, legitimată în mod evident de
multiculturalismul local, religii, tradiţii, istorie şi geografie
------------------------------------
[17] http://ro.wikipedia.org/wiki/Liga_Transilvania-Banat
[18] http://www.justitiarul.ro/sasi-corciti-si-romani-tradatori-militeaza-pentru-
dezmembrarea-romaniei/
[19] http://www.ligatransilvaniademocrata.ro/index.php/media-comunicate-presa.html
regională foarte diferite de restul ţării”. Printre fondatori se numără şi un anume

Mircea Dăian, maghiaro-sas, fost tâmplar din Mediaş, care a stat mai mulţi ani în
Germania, apoi s-a întors în Transilvania, aducând cu el un steag al „Transilvaniei
independente”, cu care face propagandă secesionistă şi revanşardă. Membrii Ligii
percep „transilvanismul” ca un fenomen cultural, economic şi social, întrucât o mare
parte a societăţii din „regiunea transilvană” resimte o presiune continuă din partea
„centrului”. Aceştia şi-au propus să promoveze o perspectivă asemănătoare şi pentru
alte regiuni din România, respectiv Banat, Oltenia, Dobrogea, Bucovina şi chiar
Moldova şi Muntenia. Ei cred că autonomia nu va putea fi obţinută doar de secui, sau
de maghiari, iar la obţinerea autonomiei ar trebui să se implice şi românii, alături de
unguri şi saşi. Mircea Dăian, care se pretinde om de afaceri fiindcă are o firmă
minusculă care construieşte case de lemn, administrează o pagină de Facebook, unde
propagă „transilvanismul” prin diverse obiecte promoţionale (brelocuri, tricouri,
steaguri, autocolante),[20] iar lozinca lui este „Autonomie pentru Ardeal!” Acesta este
prezent la acţiuni cu caracter revizionist, alături de iredentiştii unguri.[21] De
asemenea, propagă în mod violent „independenţa” Transilvaniei, agitând la
competiţiile sportive la care participă ca spectator aşa-zisul „steag transilvănean”,
confecţionat în Germania, precum şi alte însemne cu mesaje „transilvaniste”,
secesioniste. Pe „Steagul Transilvaniei” culorile Tricolorului românesc sunt inversate,
iar vulturul german domină centrul (semantic sinonim controlului). Cele 7 oraşe
transilvane, vizate de secesionişti sunt simbolizate de 7 turnuri/cetăţi (precum în
stema principilor din familia Bathory).
c) Asociaţia „Drum Nou”
În luna martie 2013, în Făgăraş a luat fiinţă „Asociaţia Neuer Weg” (Verein Neuer
Weg). Aceasta are drept scop declarat protecţia mediului înconjurător, a patrimoniului
construit, a drepturilor civile, a valorilor regionale şi europene. În conducerea
asociaţiei se află câţiva saşi veritabili, precum şi doi saşi încuscriţi cu români, Willy
Schuster şi Erwin Albu. Asociaţia patronează site-ul „Neuer Weg” („Drum nou”),
urmaş al cotidianului apărut în 13 martie 1949 la iniţiativa Comitetului Antifascist
German. Publicaţia respectivă susţine aşa-numita doctrină a „transilvanismului”, deci
dezmembrarea României, publicând articole cu tentă antiromânească şi regionalist-
extremistă.[22] Aşa-zişii „transilvanişti” agită spiritele pentru desfacerea României în
„regiuni istorice”, la loc de frunte punând Transilvania.
-------------------------------------------
[20] https://www.facebook.com/LigaTransilvaniaDemocrata/
[21] http://www.informatia-zilei.ro/sm/asociatia-hid-organizeaza-o-conferinta-
internationala-deautonomie-la-satu-mare/
[22] http://www.neuerweg.ro/de-ce-liga-transilvania-democrata/
Ultima întâlnire a acestora a avut loc la Sibiu, în 28 decembrie 2013,[23] iar

româno-germanul Willy Schuster a adoptat următorul slogan cu referire la
Transilvania: „Ne luăm ţara înapoi!” (Visszavesszük az országot !!!/ Wir holen uns
unser Land zurück !!!). Acest slogan apare şi pe pagina de Facebook a lui Sabin
Gherman, precum şi pe alte pagini revizioniste, care au instituit titlul de „ardeleanul
anului” pentru autonomişti, revizionoşti sau secesionişti.[24] Cei doi româno-germani,
Erwin Albu şi Willy Schuster, promovează la vedere o politică având drept ţintă
dezmembrarea României, întrucât poartă cu ei acelaşi steag pe care-l poartă şi
reprezentantul Ligii „Transilvania Democrată”.
(va urma)
-----------------------------
[23] http://www.neuerweg.ro/rezumatul-intalnirii-transilvanistilor-sibiu-28-decembrie-2013
[24] www.facebook.com/erwin.albu/posts/10203256609876026
VITRALII - LUMINI ŞI UMBRE, an VII, nr. 26, martie–mai 2016 41

http://213.177.23.253/upload/Vitraliino26.pdf martie – mai 2016, Urmare din nr. 25/2015
I. PREGĂTIREA ROMÂNIEI PENTRU IMPLOZIA GEOPOLITICĂ
I. PREGĂTIREA ROMÂNIEI PENTRU IMPLOZIA GEOPOLITICĂ
Pentru destrămarea României ca stat național, unitar, independent și indivizibil,

forțe interesate din interior și exterior încearcă să se folosească de cele două
modalități de organizare a statelor europene adesea evocate în noul context
geopolitic, respectiv regionalizarea și federalizarea.
a) Regionalizarea României
Regionalizarea ar trebui să asigure sprijinirea eforturilor pe care România trebuie
să le facă pentru depăşirea decalajului pe care îl are faţă de Europa, aducând serviciile
publice şi deciziile mai aproape de cetăţeni (conform principiului european al
subsidiarităţii) şi folosind mai eficient resursele existente: resurse locale, fonduri
guvernamentale şi programe europene. Pericolul subminării caracterului de „stat
naţional, unitar, independent şi indivizibil” devine evident dacă regionalizarea
României, stabilită prin acordurile cu Uniunea Europeană, se realizează fără o atentă
analiză a condițiilor istorice, economice, sociale și politice de evoluție a societății
românești. Tema regionalizării a fost lansată de preşedintele României în anul 2011,
odată cu ideea votului prin corespondenţă şi cea a comasării alegerilor. Presa,
societatea civilă şi opoziţia au protestat, pentru că aceste schimbări ofereau avantaje
electorale puterii politice. În şedinţa Camerei Deputaţilor din 15 iunie 2011, Mihăiţă
Calimente a făcut o declaraţie politică având ca titlu „Dezmembrarea României”, în
care a arătat că trecerea de la 41 de judeţe la opt, propusă de preşedintele României,
deşi părea o idee reformistă, nu este în realitate nimic altceva decât divizarea
României, primul pas care încurajează tendinţele secesioniste ale unora. Proiectul a
fost contestat vehement de către academicianul Dinu C. Giurescu, care a afirmat că
Uniunea Europeană vrea să destrame România printr-o politică de euro-
regionalizare[1]. Între „partidele româneşti”, dornice să tragă spuza pe turta lor, şi
„partidele etnice maghiare”, care nu vor să accepte modificări care să spargă aşa-
numitul „Ţinut secuiesc”, a continuat o adevărată bătălie politică pe această
------------------------------
[1] A se vedea în acest sens și articolul acad. Dinu C. Giurescu intitulat Despre
coincidențe – regiunile de dezvoltare sau de destrămare, Vitralii – Lumini și umbre, nr.
4/septembrie 2010, pag. 69-76
42 VITRALII - LUMINI ŞI UMBRE, an VII, nr. 26, martie–mai 2016
temă.[2] Ca punct de plecare în trasarea hotarelor regiunilor a fost creionată o

hartă-premisă, în care regiunile au fost numite după punctele cardinale, urmând ca
prin negocieri între partide, ele să fie denumite în funcţie de capacitatea liderilor de a-
şi impune interesul şi voinţa. Însă, partidele politice aflate la putere şi cele din opoziţie
s-au contrazis zgomotos, îndeosebi în privinţa modalităţilor de punere în aplicare a
regionalizării, precum şi a aspectelor referitoare la şefii regiunilor, la desfiinţarea de
comune sau la concentrarea instituţiilor regionale într-un singur judeţ sau în mai
multe judeţe.
b) Federalizarea României
În jurul instituţiilor comunitare de la Bruxelles roiesc aşa-zişii „federalizatori ai
Europei” care încearcă să-i convingă pe diriguitorii Europei comunitare că unele state
naţionale trebuie mai întâi federalizate. Aceştia aleg statele naţionale cu probleme
interne, precum şi regiunile cele mai vulnerabile şi mai problematice, gen Catalonia,
Scoţia, Țara Bascilor, „Secuimea”, pentru a crea precedente care apoi să fie uşor de
transformat din excepţii în reguli. Prevalându-se de aceste proiecte, unii lideri
maghiari susţin autonomia aşa-zisului „Ţinut Secuiesc” şi desprinderea Ardealului de
România.[3] Extremiştii unguri, în frunte cu Laszlo Tőkes au pus, subtil, „federalizarea
României” pe agenda de lucru a Partidului Popular European din Parlamentul
European. Între „caii troieni” care doresc federalizarea României se află şi Partidul
Popular Maghiar din Transilvania (PPMT). În martie 2013, acesta a lansat un proiect în
care propune crearea a trei macroregiuni (regiunile istorice): Ţara Românească
(Muntenia), Transilvania şi Moldova, cu 15 regiuni în interiorul acestora, ca motoare
de dezvoltare economică. În cadrul celor trei macroregiuni urmează să fie unele mai
mici, respectiv şase în Transilvania, cinci în Moldova şi patru în Muntenia.[4] În
privinţa Transilvaniei, aceştia aduc următoarele argumente: - în Transilvania,
regionalismul este cel mai pronunţat; - sentimentul identitar este cel mai puternic în
„Ţinutul Secuiesc”, unde majoritatea populaţiei susţine în mod dovedit crearea regiunii
respective în graniţele istorice ale acesteia; - zona în cauză se caracterizează printr-o
conştiinţă identitară, tradiţii şi voinţă comune care primează faţă de legăturile spaţio-
structurale. Înainte de 1989, față de propaganda agresivă a cercurilor extremiste
maghiare, autoritățile politico-statale românești cu competențe în domeniul
propagandei au ezitat, din motive impuse de regimul politic, să ia poziție fermă,
ofensivă.
----------------------------
[2] http://www.ziarulevenimentul.ro/stiri/moldova/regionalizare--s701.html
[3] http://www.ziarulevenimentul.ro/stiri/moldova/cum-vad-maghiarii-reorganizarea-
tarii--90100.html
[4] http://www.neppart.eu/proiect-de-regionalizare-a-romaniei.html
Singura acțiune notabilă vizând apărarea Transilvaniei în fața acțiunilor iredentiste

ungare a fost operațiunea „Fortuna”, organizată și desfășurată cu mare precauție de
către Securitatea română. În cadrul acesteia, profesori universitari de renume și
ziariști de prestigiu au făcut cunoscut cercurilor academice și românilor din străinătate
adevărul istoric privind Transilvania și au reiterat apartenența acesteia la statul
național unitar român.
II. PLANURI ŞI SCENARII DE ESENŢĂ RUSO - UCRAINEANĂ

Actualele planuri și scenarii vizând dezmembrarea României relevă o continuitate a
comunității de interese sovieto- respectiv ruso-maghiare, care poate fi urmărită încă
din 1940, când din trupul României au fost smulse prin înșelăciune și amenințare cu
forța Basarabia, Bucovina, Ținutul Herței și Ardealul de Nord, de către Uniunea
Sovietică, respectiv Ungaria horthystă.
În Rusia, anumite cercuri cu nostalgii imperiale doresc dezmembrarea României,
întrucât aceasta reprezintă, în opinia lor, o piedică în recuperarea integrală a
teritoriilor pierdute prin dezmembrarea U.R.S.S. România doreşte reunificarea
teritorială, prin alăturarea Moldovei de peste Prut şi are aliaţi puternici (U.E. şi
N.A.T.O.), cu care Rusia nu doreşte o confruntare politicomilitară directă. Pentru
cercurile respective, România este un cap de pod la dispoziţia S.U.A., fapt care
deranjează profund Kremlinul, iar în Republica Moldova unionismul românesc
împiedică integrarea acesteia în Uniunea Vamală propusă de Kremlin. De aceea, sub
umbrela Kermlinului sunt și astăzi încurajate tacit pretenţiile teritoriale ale Ungariei
vizavi de România. Prin încurajarea grupărilor extremiste din Ungaria pe teme
naţionaliste, Rusia loveşte, în fapt, în interesele S.U.A. şi distrage atenţia României de
la unirea cu Republica Moldova.
În Ucraina, forţe naţionalist-extremiste, antiromâneşti, se tem de pretenţiile
legitime ale statului român asupra nordului Bucovinei, Ţinutului Herţa, nordului şi
sudului Basarabiei, precum şi Insulei Şerpilor. Pentru acestea, dispariţia României ar
elimina o ameninţare la adresa Ucrainei – un stat cu frontiere artificiale, trasate în era
sovietică. Românii din Ucraina nu se bucură de drepturile pe care le are minoritatea
ucraineană din România. În prezent, natura relaţiilor româno-ucrainene este fidel
exprimată de problema canalului Bâstroe, precum şi de procesul privind delimitarea
platformei continentale.
a) Proiectul „Moldova Mare”
„Moldova Mare” este un proiect sovietic scos de la naftalină în contextul protestelor
de la Pungeşti în legătură cu exploatarea gazelor de şist. Acesta este susţinut de
„Patrioţii Moldovei” (scris în chirilice), care vor ca Moldova să fie întreagă, adică
Republica Moldova să se unească cu Moldova
românească, până la Carpaţi.[5] Unii basarabeni, „apărători ai credinţei”,

„tradiţiei” etc., au format împreună cu Partidul Comuniştilor o alianţă care se opune
unirii cu România şi promovează interesele Rusiei în Republica Moldova şi în România.
Provocarea de la Pungeşti a fost o acţiune menită să creeze o nemulţumire locală, să o
amplifice până la paroxism, iar pe baza acestei „lupte de eliberare împotriva
opresorilor” să se creeze în România o identitate separatistă pentru moldoveni, dacă
una cu pretenţii „etnice” nu este posibilă. Separatiştii cred că proiectul este „fezabil”,
chiar dacă scopul final nu este atins şi nu se reuşeşte crearea unei entităţi regionale
sau dezmembrarea României. Aceştia găsesc adepţi şi printre „moldovenii” trăitori în
România, care au încercat să înfiinţeze „Comunitatea Moldovenilor din România” şi să
recreeze un „popor moldovenesc” diferit de poporul român, care vorbeşte „limba
moldovenească”. Scopul acestei acţiuni diversioniste este consolidarea aşa-zisei
identităţi „moldoveneşti” în Republica Moldova, precum şi emiterea de pretenţii
teritoriale faţă de România.[6] În ascuns, „comunitatea” respectivă urmăreşte
anexarea, cu sprijinul Rusiei, a teritoriilor româneşti la Republica Moldova. De altfel,
fostul preşedinte, Vladimir Voronin, comunist, a declarat că „în România există 10
milioane de moldoveni discriminaţi”. În concepţia autorilor proiectului, acest lucru va fi
prevenit „dacă României i se ia jumătatea de Moldovă şi se alipeşte celei de peste
Prut, pentru a forma Republica Federală Moldova”, cu 10,5 milioane de locuitori, cu
capitala la Chişinău. Aceasta urmează să fie compusă din 5 republici (Republica
Moldova de Est, Republica Moldova de Vest, Republica Moldovenească Nistreană,
Republica Găgăuzia, Republica Bucovina), precum şi o regiune autonomă (Regiunea
autonomă Basarabia). Limbile oficiale urmează să fie moldovenească şi rusă.
b) Scenariu privind dezmembrarea României lansat din Transnistria
Un plan pentru dezmebrarea României urzeşte și mişcarea pro-imperială Edinstvo
(cunoscută sub numele Interfront), care s-a opus de la început proclamării
independenţei Republicii Moldova. Recent, un asemenea plan a fost reactivat de un
anume Andrei Safonov, membru al acestei mişcări, fost deputat în Parlamentul
Republicii Moldova între anii 1990-1994, în prezent preşedintele
---------------------------
[5] http://inliniedreapta.net/implicarea-rusiei-in-protestele-de-la-pungesti-2-proiectul-moldovamare/
[6] https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2014/07/04/un-proiect-statal-diversionist-careinclude-
teritorii-din-estul-romaniei-republica-federala-moldova/
Asociaţiei analiştilor politici independenţi din Transnistria.[7] Potrivit gândirii sale,

România trebuie să dispară, pentru că este o ameninţare permanentă la adresa
securităţii regionale.[8] Principala vină a Românei este, potrivit gândirii acestuia,
faptul că acordă o atenţie deosebită românilor din fostele regiuni sovietice: Republica
Moldova, Basarabia de sud, Bucovina de nord. El acuză România că are un plan secret
conform căruia neagă oficial orice fel de intenţii de acaparare de teritorii, însă
promovează identitatea românească în aceste regiuni, pentru ca la momentul potrivit
să le anexeze. Din cauza României, afirmă acesta, suferă Rusia, Ucraina, Serbia,
Ungaria, Bulgaria şi Republica Moldova. De aceea, singura metodă de a scăpa de
„pericolul românesc” este, după mintea lui, „încetarea existenţei statului român şi
dispariţia sa de pe harta politică a lumii”. Planul dezmembrării României, publicat de
portalul rus Novîi Reghion (preluat pe scurt de ziarul Adevărul) este simplu: refacerea
Moldovei medievale (Moldova să se unească cu Republica Moldova), Transilvania să
treacă la Ungaria (Ungaria preia „pământurile istorice”, respectiv Transilvania),
Dobrogea să treacă la Bulgaria, Ucraina să-şi extindă teritoriile unde locuiesc
ucraineni, Rusia să preia zonele în care locuiesc minorităţi ruse; Valahia (Ţara
Românească) ar putea deveni monarhie, cu promisiunea să nu încerce să refacă
România. Deci, este o reluare a unei strategii vechi de aproape 100 de ani, de pe
vremea lui Lenin şi Troţki, când România fusese definită drept „ultimul imperiu din
Europa” care trebuia dezmembrat. După părerea lui Andrei Safonov, pentru
destrămarea României este nevoie de coordonarea eforturilor de luptă „contra
expansionismului românesc”, „contra urmaşilor lui Ion Antonescu”, având în vedere că
România are „o diplomaţie foarte profesionistă şi aliaţi puternici în persoana UE, SUA
şi NATO”. Conform gândirii sale, dezmembrarea României ar fi un fel de lovitură
preventivă, „ca şi cum ai ucide un hoţ care încearcă să te jefuiască”, concluzionând că
România trebuie să dispară pentru că este „puiul urât al tratatului de la Paris din
1947”.
c) O prezicere-scenariu privind dezmembrarea României
Expertul rus Igor Şişkin, director adjunct al Institutului ţărilor CSI, a făcut o
analiză a „aspectelor istorice care ţin de cnezatul moldovenesc”, constituirea statului
român, relaţiile actuale dintre Republica Moldova şi
----------------------------------
[7] http://www.george-damian.ro/plan-pentru-dezmembrarea-romaniei-4150.html
[8] http://www.ziare.com/europa/moldova/fost-deputat-moldovean-romania-trebuie-
dezmembrata-pentru-a-restabili-linistea-in-regiune-1212089
România etc.[9] Acesta nu exclude o eventuală dezmembrare a României ca

urmare a unor acţiuni pe care le-ar întreprinde Republica Moldova. După cum
relatează „Tribuna”, expertul aduce dovezi în sprijinul opiniei potrivit căreia România,
precum şi unele forţe din Republica Moldova, nu au dreptul să invoce argumente
istorice în favoarea faptului că actualul stat Republica Moldova este teritoriu românesc
care trebuie alipit la România. Potrivit spuselor sale, „trimiterile la istorie pot avea
efectul bumerangului pentru România” şi ca exemplu invocă o iniţiativă mai veche a
Partidului „Patrioţii Moldovei”, care a propus „denunţarea tuturor semnăturilor depuse
de conducătorii Moldovei în timpul creării statului cu denumirea România”. Acesta
crede că după ce va fi iniţiat procesul de denunţare a acordurilor, „poporul
moldovenesc va începe procesul de dezmembrare a statului cu denumirea România”
pe motiv că a încălcat înţelegerile consfinţite prin acord şi nu a îndreptăţit speranţele
şi aşteptările poporului Moldovei Mari, iar ca urmare vor fi cerute înapoi toate
teritoriile istorice ale statului moldovenesc, care se află acum în componenţa
României. Totodată, el afirmă că, „dacă şi Rusia va trece din apărare în ofensivă şi va
începe să promoveze o politică istorică, apărându-şi interesele şi interesul poporului
prieten moldovenesc, România va trebui să-şi amintească de calităţile bumerangului”.
d) Ameninţarea României cu distrugerea
Dinspre răsărit sunt lansate cu obstinaţie şi perseverenţă tezele unei doctrine a
„românismului agresiv”, care trebuie distrus. Iată câteva exemple:[10]
- Precum se cunoaşte, România se pronunţă împotriva reglementării conflictului
moldo-transnistrean prin formarea unei federaţii sau confederaţii. Astfel, lasă
Republica Moldovenească Nistreană fără bază juridică pentru a se opune unei noi
încercări de refacere a României Mari în graniţele din 1941- 1944. Comentând acest
aspect, la 7 octombrie 2010, Agenţia de ştiri „Regnum” (Rusia) a transmis: „Dacă nu
vom opri expansionismul românesc pe Prut, pe Nistru va fi deja prea târziu să o mai
facem... Duşmanul trebuie bătut pe teritoriul lui. Iar România, la nivelul politicii ei de
stat, este un duşman neîndoielnic pentru Republica Moldova şi Republica
Moldovenească Nistreană. De aceea, este necesar un bloc antiromânesc, a cărui
politică să aibă ca obiectiv final distrugerea statului român şi încetarea existenţei sale
în graniţele actuale... Bucureştiul nu ar trebui să arunce cu pietre în vecini, având
propria casă de sticlă fragilă”.
---------------------------
[9] http://tribuna.md/2012/06/28/un-expert-rus-prezice-dezmembrarea-romaniei/
[10] http://www.certitudinea.ro/articole/europa-nostra/view/mizele-secrete-ale-
regionalizariiromaniei-dizlocarea-transilvaniei-doctrina-romanismului-agresiv-promovat-de-
politica-rusomaghiara
- În anul 2011, UDMR, incitat de Laszlo Tőkes, a încercat să deschidă la

Parlamentul European o reprezentanţă a „Ţinutului Secuiesc”, fapt contestat vehement
de România. Acţiunea a fost astfel comentată pentru Agenţia „Regnum” (Rusia), în 31
mai 2011, de către politologul şi istoricul transnistrean Nikolai Babilungă: „…Mi se pare
că acest fapt demonstrează, încă o dată, cât de slabă şi cât de instabilă este unitatea
internă din unele state precum România. Clasa politică din această ţară nu ar trebui să
se mai gândească, înainte de toate, la extinderea teritoriului spre est, pe baza
Republicii Moldova, şi cu atât mai mult a autoproclamatei republici transnistrene şi
Ucrainei. Ar trebui să se ocupe, cu adevărat, de consolidarea stabilităţii în propria ţară,
poate chiar prin intermediul federalizării şi extinderii drepturilor şi împuternicirilor
acelor teritorii, pe care România le-a invadat la începutul secolului XX...”.
- Atacuri vehemente la adresa României au fost lansate de forţele antiromâneşti şi
antiunioniste din Republica Moldova. De pildă, în 11 septembrie 2012, vicepreşedintele
Partidului „Patrioţii Moldovei”, Alexandr Dobrea, a declarat (în publicaţia „YAM.MD”):
„Partidul 'Patrioţii Moldovei' a elaborat un plan de contracarare a acţiunilor unioniştilor
care pledează pentru lichidarea suveranităţii Republicii Moldova. Astfel, vor fi create
echipe de voluntari pentru apărarea patrimoniului istoric al Republicii Moldova, va fi
organizat un congres internaţional istoric şi un congres naţional al forţelor
promoldoveneşti. De asemenea, Partidul ’Patrioţii Moldovei’ intenţionează să iniţieze
un proces, la un tribunal internaţional, de condamnare a României pentru distrugerea
statalităţii moldoveneşti şi genocid împotriva poporului Republicii Moldova”.
e) Enclava separatistă „Republica Populară a Basarabiei“
Experţi internaţionali au atras atenţia asupra intenţiilor Kremlinului de a crea o
nouă regiune de instabilitate în sudul regiunii Odesa şi al Republicii Moldova, cu
denumirea de „Republica Populară Basarabia”, ori „Republica Bugeac”. Aceasta va
destabiliza Ucraina şi Republica Moldova şi va ameninţa România, întrucât vizează
gurile Dunării.[11] Proiectul ar urma să fie realizat cu sprijinul unor politicieni de la
Chişinău. Cu ceva timp în urmă, la Odesa a avut loc congresul de constituire a aşazisei
„Rade Populare a Basarabiei”. Printre invitaţi au fost prezenţi fostul deputat
---------------------
[11] https://us-mg5.mail.yahoo.com/neo/launch?.rand=4i6thqouebjqu#3623371011
comunist Grigori Petrenko, liderul mişcării „Patrioţii Moldovei”, Mihail Garbuz,

precum şi şeful organizaţiei de tineret a partidului ultra-naţionalist bulgar „Ataka“. Un
mesaj de salut a fost adresat organizatorilor şi de Mihail Formuzal, fost başkan al
regiunii autonome găgăuze din sudul Republicii Moldova. Potrivit iniţiatorilor, „Rada” a
fost înfiinţată ca organ reprezentativ, cu scopul apărării intereselor comunităţilor
etnice din Basarabia. Este vorba, în speţă, de cele nouă raioane – Arciz, Bolgrad,
Cetatea Albă, Chilia, Ismail, Reni, Sărata, Tarutin şi Tatarbunar – din sudul Basarabiei,
care se află astăzi în componenţa Ucrainei. În calitate de delegaţi, la congres au fost
reprezentate cele mai importante comunităţi etnice din regiune: bulgară, găgăuză,
rusă, ucraineană, romă, moldovenească şi poloneză. Participanţii au susţinut că
urmăresc crearea unei entităţi cu statut special în sudul Ucrainei. Deputaţii aşa-zisei
„Rade Populare a Basarabiei” îşi mai rezervă „dreptul la autodeterminare” în cazul
aderării Ucrainei la NATO. În cazul realizării acestui scenariu, se presupune
destabilizarea situaţiei în Găgăuzia, în raioanele Taraclia şi Basarabeasca din Republica
Moldova, precum şi în Transnistria, care ar opri parcursul european al Republicii
Moldova. De asemenea, se presupune că Ucraina va fi lipsită de porturile Dunării, iar
în regiune se vor stabili baze militare ruse pentru a deschide ulterior un al doilea front
împotriva Ucrainei.
*
Apreciez că în momentul de față sunt imperativ necesare acțiuni ofensive privind
apărarea României, aflată sub presiunea concertată, dezorganizantă și distructivă a
cailor troieni din interior, a unor grupări politico-statale extremist-iredentiste din
exterior, precum și a așanumitei globalizări, într-o Europă comunitară aflată în mare
dificultate. În calitate de cetățean român și membru al societății civile, consider că se
impune, cu prioritate, documentarea fără cusur a acțiunilor antinaționale, prezentarea
acestora opiniei publice românești din țară și din diaspora, precum și reluarea, cu mult
curaj, patriotism și spirit de răspundere, a ofensivei informaționale a autorităților
competente ale statului român.
NOTĂ: Incidentul cu caracter terorist, petrecut în așa-zisa „Secuime” la 1
Decembrie 2015 a primit, în mod deloc surprinzător, susținere propagandistică din
partea unor grupări extremist-iredentiste maghiare din România, dar și din partea
unor europarlamentari maghiari.
TRANSFORMAREA UNOR EUROREGIUNI

ÎN ENTITĂȚI GEOPOLITICE
http://213.177.23.253/upload/Vitraliino27.pdf (urmare din numărul 26/2016)
TRANSFORMAREA UNOR EUROREGIUNI ÎN ENTITĂȚI GEOPOLITICE
După evenimentele din decembrie 1989, în noul context geopolitic, în limbajul de

specialitate au apărut expresii precum „zone transfrontaliere” şi „euroregiuni de
cooperare transfrontalieră”. Astfel, în câţiva ani România a fost înconjurată pe toate
laturile, spre toate punctele cardinale, de aşa-numitele „zone transfrontaliere aferente
României” şi „euroregiuni de cooperare transfrontalieră cu participare românească.”
[1]
*
1. Euroregiuni la frontiera de vest şi nord-vest a României
a) Euroregiunea „Carpatica”
Începând cu anul 1992, la iniţiativa Ungariei s-a constituit prima euroregiune de
cooperare transfrontalieră la nivelul fostelor state socialiste. Aceasta a fost denumită
Euroregiunea „Carpatica”, fiind grefată pe structura „Bazinului Carpatic” - un
concept introdus în circulaţie după Tratatul de pace de la Trianon pentru a desemna
fosta Ungarie Mare. Factorul-liant al cooperării euroregionale s-a dorit a fi moştenirea
comună austro-ungară, care s-ar reflecta asupra unei infrastructuri unitare, dar mai
ales prezenţa populaţiei maghiare în toate zonele naţionale componente. Euroregiunea
„Carpatica” a început să funcţioneze la 14 februarie 1993, la Debreţin, în cursul unei
reuniuni a miniştrilor de externe şi a reprezentanţilor administraţiilor locale din 5 ţări,
respectiv România, Ungaria, Polonia, Slovacia şi Ucraina,[2] care se întâlnesc în
Europa Centrală, într-o zonă rurală montană, aşezată de-a lungul lanţului Munţilor
Carpaţi şi în bazinul râului Tisa.[3] Organismul de conducere este Consiliul
Euroregiunii Carpatica, compus din reprezentanţi ai ţărilor membre şi condus de un
preşedinte. Acesta are rolul de a decide asupra strategiei
--------------------------------
[1] http://referat-referate.blogspot.ro/2013/02/zonele-transfrontaliere-aferente.html
[2] http://www.scribd.com/doc/75612188/Euroregiunea-Carpatica
[3] http://www.tradecarp.com/
114 VITRALII - LUMINI ŞI UMBRE, an VII, nr. 27, iunie – august 2016
euroregiunii, precum şi asupra problemelor de interes pentru întreaga euroregiune.

Precum se constată, euroregiunea „Carpatica” a fost transformată în timp într-o
veritabilă structură teritorială de nivel macroregional, având o suprafaţă de
aproximativ 162.000 kmp şi o populaţie de aproximativ 15 milioane de locuitori.[4]
Iniţiatorii ei au dorit şi au încercat să impună drept centru-direcţional zona Oradea-
Debreţin, din motive comunitare, însă veritabilul mozaic etnic din care este formată
euroregiunea a arătat în curând că structura şi obiectivele ei nu sunt viabile. În
prezent aceasta cuprinde, cel puţin teoretic, din România, judeţele Satu Mare,
Maramureş, Bihor, Sălaj, Botoşani, Suceava, Harghita (judeţ primit în anul
2000!), cu următoarele centre polarizatoare: Satu Mare, Baia Mare, Oradea, Zalău,
Botoşani, Suceava, Miercurea Ciuc. În evoluţia acestei euroregiuni au apărut şi se
menţin, inevitabil, tendinţe de fragmentare: pe de o parte pe criterii identitare, iar
pe de altă parte ca urmare a nucleelor de cooperare transfrontalieră care au indus
vectori preferenţiali de cooperare şi implicit apariţia unor euroregiuni mai mici şi
viabile, „incluse” în această euroregiune. Dintre acesta se remarcă: Slana-Rimava
sau Kosice-Miskolc de la frontiera slovaco-ungară şi Bihor-Hajdu Bihar, pe axa de
cooperare Oradea-Debrețin, au spart ulterior unitatea Euroregiunii „Carpatica”.
Acestea, precum şi alţi factori pun sub semnul întrebării viabilitatea euroregiunii
„Carpatica”.
b) Euroregiunea „Dunăre-Criş-Mureş-Tisa” (DKMT)
În anul 1997, la frontiera de vest a României a mai apărut o euroregiune intitulată
Euroregiunea „Dunăre-Criş-Mureş-Tisa” (ung. Duna-Körös-MarosTisza; sârb.
Dunav-Kriš-Moriš-Tisa sau Дунав-Криш-Мориш-Тиса), cu denumirea uzuală DKMT.
Aceasta a fost înfiinţată la Szeged, în Ungaria, în 21 noiembrie 1997, de către judeţe
din România, Ungaria şi Serbia, cu aprobarea guvernelor ţărilor respective, ca
„regiune europeană de colaborare transfrontalieră”.[5] Din România, în componenţa
acesteia intră judeţele Arad, Caraş-Severin, Hunedoara, Timiş (centre polarizatoare:
Arad, Deva, Hunedoara, Reşiţa, Caransebeş, Timişoara).[6]
-------------------
[4] http://www.tradecarp.com/
[5] http://dkmt.net/ro/index.php
[6] http://ro.wikipedia.org/wiki/Euroregiunea_DKMT
VITRALII - LUMINI ŞI UMBRE, an VII, nr. 27, iunie – august 2016 115
Euroregiunea are o suprafaţă de aproximativ 72.000 km pătraţi şi un număr de

peste 5 milioane de locuitori. Obiectivele cooperării stabilite de către semnatari se
referă la dezvoltarea şi lărgirea colaborării între comunităţile şi autorităţile locale în
domenii precum economia, educaţia, cultura, ştiinţele şi sportul. Scopul declarat a fost
sprijinirea regiunii în procesul de integrare europeană. Principalul organ de
decizie al DKMT este Adunarea generală, formată din conducătorii instituţiilor
administrative din regiune. Aceasta este şi organul de pregătire, coordonare şi de
decizie strategică a cooperării. În fiecare an, la ultimul sfârşit de săptămână din luna
mai, la obeliscul Triplex Confinium, aflat la punctul de întâlnire a graniţelor dintre
Ungaria, România şi Serbia, se organizează Zilele Euroregiunii DKMT. Cu această
ocazie, temporar, se deschid frontierele şi, de regulă, se întruneşte adunarea
generală. În prezent Euroregiunea DKMT se face tot mai mică,[7] fiind pusă în pericol
de dizolvare. Membrii ei încep să se retragă, întrucît nu mai au fonduri financiare
pentru a-şi susţine poziţia în această structură de integrare europeană. Principala
restricţie cu care se confruntă rezultă din cadrul diferit de cooperare cu Serbia. În
momentul de faţă, frontiera sârbă este relativ greu permeabilă, fiind percepută ca o
frontieră dintre Uniunea Europeană şi un fost spaţiu exiugoslav, caracterizat printr-un
grad mare de instabilitate politică şi criminalitate organizată. În ultima vreme, în
activitatera acestei euroregiuni se manifestă unele greutăţi de funcţionare şi de
acţiune. La „reuniunea” din luna mai 2011, Ungaria a cerut, oficial, diminuarea
cotizaţiei către DKMT. Cererea a fost lansată de mai multe localităţi membre, pentru
care suma de 1.000 de euro, cotizaţia anuală, reprezintă o cheltuială nedorită.
Solicitarea ungurilor a venit după ce, în urmă cu doi ani, împreună cu sârbii, românii
au suspendat calitatea de membru în Euroregiunea Dunăre-Criş-Mureş-Tisa a
municipiului ungar Békéscsaba. Decizia, votată în unanimitate în Adunarea Generală a
euroregiunii a avut la bază faptul că autorităţile din Békéscsaba nu au mai
disponibilizat bani, trei ani de zile la rând, pentru plata cotizaţiei de membru în
asociaţie. Între timp, în anul 2010 din asociaţie a ieşit şi judeţul Hunedoara, pe motiv
că de la începutul existenţei euroregiunii, a fost unul dintre judeţele care nu au prea
beneficiat de finanţări sau proiecte, care ajungeau mai ales în zona de graniţă.
-----------------------------
7 http://www.debanat.ro/2011/05/euroregiunea-dkmt-se-face-tot-mai-mica/
*
116 VITRALII - LUMINI ŞI UMBRE, an VII, nr. 27, iunie–august 2016
În concluzie, zona transfrontalieră româno-ungară este privită de România

ca o poartă de deschidere către Vest, către structurile europene şi euro-
atlantice, în vreme ce autorităţile de la Budapesta o privesc ca pe o punte de
legătură cu comunităţile maghiare din Transilvania. De aceea, această zonă
transfrontalieră a fost întărită doar acolo unde autorităţile ungare au fost mai active în
a-şi realiza scopul propus iniţial. De aceea, în anul 2002 s-a înfiinţat regiunea
transfrontalieră Bihor - Hajdu-Bihár, cu o suprafaţă de 13.755 kmp, care cuprinde
judeţul Bihor din România (oraş polarizator Oradea) şi judeţul Hajdu- Bihár din
Ungaria (oraş polarizator Debrecen).
2. Euroregiuni la frontiera de est şi nord-est a României
În anul 1998, România a adoptat Legea nr. 151/1998 privind dezvoltarea
regională în România, elaborată după model european. Potrivit arhitecţilor Uniunii
Europene, la graniţa estică a României, Prutul se configurează tot mai pregnant ca o
graniţă relativ stabilă a Uniunii Europene. Această graniţă va trebui să facă faţă unor
noi provocări determinate de ambivalenţa dintre restricţiile necesare unei cât mai
bune „filtrări” a fluxurilor transfrontaliere care bat la porţile estice ale Uniunii
Europene şi configuraţia etnică, caracterizată prin omogenitatea românilor pe ambele
maluri ale Prutului. În acest context, au fost concepute trei euroregiuni de cooperare
transfrontalieră, circumscrise axei transversale a Prutului. Acestora li s-a impus o
redimensionare a cadrului de cooperare, în care s-a pus accent pe îmbunătăţirea
micului trafic de frontieră pe baza afinităţilor etnice, culturale şi chiar de sânge a
populaţiei de pe cele două maluri, dar şi pe controlul riguros al traficului către ţările
Uniunii Europene.
a) Euroregiunea „Dunărea de Jos”
În timpul reuniunii preşedinţilor României, Republicii Moldova şi Ucrainei din 4 iulie
1997, organizată la Ismail (Ucraina) au fost trasate viitoarele direcţii ale cooperării
transfrontaliere dintre cele trei state, prin semnarea Acordului de cooperare trilaterală.
Aceasta a reprezentat concretizarea primei „trilaterale regionale” la care România a
participat ca ţară fondatoare. Aceasta s-a numit Euroregiunea „Dunărea de Jos”,
[8] înfiinţată la 14 august 1998, în cadrul unei ceremonii oficiale desfăşurate la sediul
Consiliului Judeţean Galaţi, cu participarea autorităţilor locale din judeţele
---------------------
[8] http://www.actedj.ro/
VITRALII - LUMINI ŞI UMBRE, an VII, nr. 27, iunie – august 2016 117
Galaţi, Brăila şi Tulcea din România, regiunea Odessa şi raionul Reni din Ucraina,
precum şi raioanele Cahul şi Vulcăneşti din Republica Moldova. Euroregiunea „Dunărea
de Jos” are o suprafaţă de aproape 54.000 kmp, din România fiind încorporate
judeţele Galaţi, Brăila, Tulcea (cu centrele polarizatoare Galaţi, Brăila, Tulcea). Timp
de 10 ani activitatea euroregiunii a fost limitată legislativ, funcţionând ca asociaţie
fără personalitate juridică, cu sediul la Galaţi. În vederea adaptǎrii la contextul creat
de dobândirea de cǎtre România a statutului de stat membru al Uniunii Europene şi a
valorificării posibilităţilor oferite de structurile de finanţare externe, aceasta şi-a
reformat cadrul organizaţional, căruia i-a conferit personalitate juridicǎ de naţionalitate
românǎ.[9] Astfel, în anul 2008, la împlinirea unui deceniu de existenţă a
euroregiunii, s-a luat hotărârea constituirii Asociaţiei de Cooperare Transfrontalieră
(ACT) a Euroregiunii „Dunărea de Jos”. Asociaţia are ca membri fondatori: Consiliul
Judeţean Galaţi, Consiliul Judeţean Tulcea şi Consiliul Judeţean Brăila din România,
Consiliul raional Cahul şi Consiliul raional Cantemir din Republica Moldova, Consiliul
Regional Odesa, Administraţia Regională de Stat Odessa şi Consiliul raional Reni din
Ucraina. Aceasta are sarcina de a sprijini dezvoltarea durabilă a unităţilor
administrativ teritoriale care o alcătuiesc. Euroregiunea „Dunărea de Jos” este axată
pe probleme de educaţie, ştiinţă şi cultură, punând accent îndeosebi pe protecţia
minorităţilor naţionale dincolo de frontiere şi pe lupta pentru rezolvarea
problemelor etnice. Însă, fiind constituită din regiuni periferice, aceasta nu dispune
de mijoace financiare suficiente pentru promovarea dezvoltării economice, nefiind
susţinută în mod corespunzător de guvernele satatelor implicate.
b) Euroregiunea „Prutul de Sus”
La 22 septembrie 2000 în municipiul Botoşani a fost semnat acordul privind
înfinţarea Euroregiunii „Prutul de Sus”, ca structură administrativă de cooperare
transfrontalieră între România, Republica Moldova şi Ucraina,[10] cu o suprafaţă
de 43.000 kmp. Din România sunt încorporate judeţele Botoşani şi Suceava (cu
centrele polarizatoare Botoşani şi Suceava). Până la sfârşitul anului 2000 s-au
desfăşurat îndeosebi activităţi administrative: au fost definite structura organizatorică,
simbolistica, statutul, domeniile economice şi sociale prioritare şi mecanismele de
colaborare.
--------------------------
[9] http://dunareadejos.blogspot.ro/2011/04/euroregiunea-dunarea-de-jos.htm
[10[ http://ro.wikipedia.org/wiki/Euroregiunea_Prutul_de_Sus
Fiind o regiune transfrontalieră româno-moldo-ucraineană, există deosebiri faţă de

euroregiunile Europei de Vest, care sunt destinate pentru a promova dezvoltarea
economică în regiunile periferice. Primele dificultăţi reale au apărut în perioada 2004-
2005 pe fondul tulburărilor post-electorale din Ucraina, când euroregiunea a încetat
practic să mai funcţioneze. Activitatea a fost reluată abia în a doua jumătate a anului
2005, însă nu s-au realizat scopurile pentru care au fost înfiinţată euroregiunea. În
contextul intervenţiei armate ruse în Ucraina din anul 2014, acest proiect de
colaborare transfrontalieră ar putea fi folosit şi în alte scopuri decât cele iniţiale. Cele
trei state partenere sunt convinse că euroregiunea poate servi la interconectarea
României cu Republica Moldova şi cu Ucraina pe infrastructura de energie electrică şi
gaze naturale, la conectarea cu Euroregiunea „Dunărea de Jos”, precum şi la
resuscitarea unor oportunităţi mai vechi privind coridoarele de transport. Deocamdată,
impactul euroregiunii este mic, funcţionarea acesteia fiind grevată de dificultăţi şi
controverse între membrii ei. Se observă lipsa de comunicare dintre autorităţi, precum
şi dificultăţile de accesare a banilor europeni. Proiectele comune depind în mare
măsură de ţările donatoare şi de organizaţii, în special de fonduri europene. Însă
situaţia economică a celor trei ţări componente a condus la lipsa reciprocă de
atractivitate şi a limitat posibilităţile de desfăşurare a unor proiecte economice
reciproce. La acestea se adaugă probleme legate de birocraţie şi corupţie, monedele
naţionale diferite, legislaţii neconcordante, lipsa de concepte clare şi strategii de
reformă sau dezvoltare economică, taxe vamale mari, preţuri ridicate pentru
transport, reglementări fiscale inadecvate, lipsa de concurenţă reală pe piaţă.
c) Euroregiunea „Siret-Prut-Nistru”
La 18 septembrie 2002, la Iaşi a fost semnat Protocolul cooperării transfrontaliere
a „Euroregiunii Siret-Prut-Nistru”.[11] Aceasta are o suprafaţă de aproximativ
32.000 kmp, parteneri fiind România şi Republica Moldova. Din România sunt
încorporate judeţele Iaşi, Vaslui şi Neamţ (oraşe polarizatoare Iaşi, Piatra Neamţ,
Vaslui, Bârlad). Scopul acestei euroregiuni constă în extinderea şi îmbunătăţirea
relaţiilor dintre colectivităţile şi autorităţile locale în domeniile economic, educaţional,
----------------------------------
11 http://biblioteca.regielive.ro/proiecte/geografie/euroregiunea-siret-prut-nistru-298279.html
VITRALII - LUMINI ŞI UMBRE, an VII, nr. 27, iunie–august 2016 119

cultural, ştiinţific şi sportiv şi asigurarea unei dezvoltări durabile a regiunii în contextul
alinierii la standardele în domeniu în plan european. Structura acesteia se bazează pe
angajamentul partenerilor din ambele ţări faţă de valorile comune europene –
dezvoltarea economică şi socială, democraţia, promovarea valorilor culturale şi
asigurarea securităţii în această zonă. Direcţiile de dezvoltare se referă la dezvoltarea
economică, comunitară, a infrastructurii localităţilor şi a protecţiei mediului.
Apropierea geografică de spaţiul estic şi potenţialul de cooperare economică, i-a
determinat pe parteneri să dezvolte o serie de colaborări cu regiuni din Ucraina
(îndeosebi cu regiunile Odessa, Vinnitsa şi Ivano-Frankivsk. După anul 2003, când a
avut loc reorganizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova, Euroregiunea
„Siret-PrutNistru” şi-a continuat extinderea, totalizând o suprafaţă de aproximativ
38.000 km² cu aproximativ 3.900.000 de locuitori. Din România, în componenţa
reorganizată a acesteia au intrat judeţele Iaşi, Vaslui şi Prahova. În anul 2005 a fost
înfiinţată Asociaţia „Euroregiunea Siret-PrutNistru” ca organism cu personalitate
juridică având rolul de gestionare a fondurilor şi de implementare de proiecte
transfrontaliere. Cetăţenii Republicii Moldova au văzut în această euroregiune o
„poartă de acces” spre Uniunea Europeană, trecând prin România, unde vor primi
cetăţenia statului român. În anul 2009, cotizaţia membrilor asociaţiei a fost stabilită la
3 eurocenţi/locuitor, în cazul judeţului Vaslui fiind vorba de 13.800 euro/an. Drept
urmare, din anul 2011, judeţul Vaslui nu şi-a mai plătit „tributul”, motiv pentru care a
devenit din membru cu drept de vot, membru observator fără drept de vot. Având în
vedere resursele financiare limitate ale bugetului local şi cuantumul mare al cotizaţiei
raportat la activităţile derulate, conducerea C.J. Vaslui a considerat că este mai bine
să se retragă din această asociaţie. În iunie 2014, aleşii judeţului Vaslui au aprobat
retragerea C.J. Vaslui din Asociaţia „Euroregiunea Siret-Prut-Nistru”, [12] sub motivul
că în cei 12 ani de funcţionare aceasta a realizat prea puţine din obiectivele propuse.
Mai mult, finanţarea s-a făcut aproape exclusiv din cotizaţiile membrilor, nereuşindu-
se atragerea altor resurse, în special finanţări europene, decât în cuantum foarte mic.
*
------------------------------
[12] http://estnews.ro/2014/06/26/judetul-vaslui-s-retras-din-asociatia-euroregiunea-
siret-prutnistru/

O notă aparte are „Euroregiunea Nistru”, deşi nu implică în mod direct zonele
de frontieră ale României. Aceasta a fost creată la 11 aprilie 2012, la indicaţia Uniunii
Europene, în baza unui acord al autorităţilor locale din Republica Moldova şi Ucraina,
interesată să-şi pregătească debuşeul în „spaţiul nistrean”. Din această euroregiune
fac parte: regiunea Viniţa din Ucraina şi şapte raioane: Donduşeni, Dubăsari,
Floreşti, Ocniţa, Rezina, Soroca şi Şoldăneşti din nord-estul Republicii Moldova.
[13]
Euroregiunea are o suprafaţă de peste 34 mii kilometri pătraţi şi o populaţie de
circa trei milioane de locuitori. Alte două raioane din Republica Moldova, respectiv
Edineţ şi Râşcani, au depus cereri pentru a intra în cadrul acestei euroregiuni.
Euroregiunea reprezintă o formă de integrare internaţională, impusă de Uniunea
Europeană, care impune implicarea zonelor de frontieră prin eliminarea controlată a
barierelor vamale şi a obstacolelor din calea fluctuaţiei forţei de muncă. Teoretic,
autorităţile regionale din Republica Moldova şi Ucraina au posibilitatea de a distribui
banii alocaţi de Comisia Europeană în cadrul a trei programe: programul tripartit
operaţional „România-UcrainaMoldova”, Programul ţărilor din regiunea Mării Negre pe
2007-2013 şi Programul de cooperare transfrontalieră din sud-estul Europei.
3. Enigma lipsei euroregiunii în Maramureşul de peste Tisa
Pe frontiera nordică, de-a lungul Tisei, nu s-a reuşit până în prezent decât
creionarea aşa-numitei regiuni transfrontaliere România-Ucraina, care
încorporează judeţele Maramureş şi Satu Mare din România, precum şi judeţele
Zakarpatska şi Ivano-Frankivska din Ucraina.[14] Precum se ştie, la nord de Tisa, în
Transcarpatia (Za Karpatia), situată în sud-vestul Ucrainei, între Tisa şi Carpaţii
Ucraineni, la graniţa cu România, cu capitala în oraşul Ujgorod, trăiesc peste 40.000
de români. Transcarpatia este o regiune situată în apropierea „Punctului zero” al
Europei (centrul continentului), în care s-au intersectat de-a lungul istoriei aproape
toate seminţiile lumii. În momentul actual, în Transcarpatia convieţuiesc peste 100 de
etnii, cea românească fiind a treia ca mărime, după cea ucraineană şi cea maghiară.
Mândri de obârşia şi de situaţia lor materială şi culturală, românii de aici spun că
trăiesc în „România Mică”, vizavi de „România Mare”. Însă ei se simt uitaţi sau
neglijaţi de autorităţile statului român. Ei doresc ca Ambasada României în Ucraina,
precum şi Consulatul General al României de la Cernăuţi (unde se adresează frecvent
---------------------------------
[13] http://ro.wikipedia.org/wiki/Euroregiunea_Nistru
[14] http://www.cotidianul.ro/sa-nu-uitam-iarasi-de-romanii-din-transcarpatia-234646/
VITRALII - LUMINI ŞI UMBRE, an VII, nr. 27, iunie–august 2016 121

pentru obţinerea de vize pentru intrarea în România), să se implice în problemele lor.
Evoluţia situaţiei politice din Ucraina le creează românilor din Transcarpatia
sentimente de teamă, dar şi de încredere că viaţa lor va reveni pe făgaşul normal. Ei
doresc ca autorităţile de la Kiev să menţină orientarea europeană a ţării, dar şi bune
relaţii cu Federaţia Rusă, în care lucrează unii dintre membrii familiilor lor.[15]
4. Cooperarea transfrontalieră la frontiera de sud a României
Precum se ştie, frontiera de sud a României, marcată în cea mai mare parte de
fluviul Dunărea, prezintă același interes pentru Uniunea Europeană, fiind mai uşor de
gestionat prin intermediul autorităţilor politico-statale. În anii 2001-1002, România a
înfiinţat cu vecinii săi bulgari şi sârbi regiuni transfrontaliere, în primul rând cu scopul
de a coopera pentru dezvoltarea economică a zonei, dar mai ales de a opri migraţia
necontrolată spre Occident, de a preveni criminalitatea transfrontalieră şi terorismul.
Astfel au fost înfiinţate următoarele 6 regiuni transfrontaliere:[16]
- Giurgiu-Ruse (2001), având o suprafaţă de 2784 kmp, care cuprinde un oraş şi
14 comune din România (oraş polarizator Giurgiu), precum şi 7 municipalităţi din
Bulgaria (oraş polarizator Ruse);
- Dunărea 21 (2002), cu o suprafaţă de 9 500 kmp, care cuprinde un oraş şi 4
comune din România (oraş polarizator Calafat), 8 municipalităţi din Bulgaria (oraş
polarizator Vidin) şi 8 municipalităţi din Serbia (oraş polarizator Zajecar).
- Danubius (2002), cu o suprafaţă de 6.310 kmp, care cuprinde judeţul Giurgiu
din România (oraş polarizator Giurgiu) şi 8 municipalităţi din Bulgaria (oraş polarizator
Ruse);
- Dunărea de Sud (2002), cu o suprafaţă de 1.646 kmp, care cuprinde 4 oraşe
(Alexandria, Roşiori de Vede, Turnu Măgurele, Zimnicea) din România, precum şi 3
municipalităţi (Belene, Sviştov şi Nikopol din Bulgaria (oraşe polarizatoare Belene,
Sviştov, Nikopol);
- Dunăre-Dobrogea (2002), cu o suprafaţă de 24.177 kmp, care cuprinde
judeţele Călăraşi, Constanţa, Ialomiţa din România (oraşe polarizatoare Constanţa,
Călăraşi, Slobozia, Mangalia) şi judeţele Dobrich, Varna din Bulgaria (oraşe
polarizatoare Varna, Dobrich, Silistra).
---------------------------
[15] http://www.tocpress.info/neliniste-si-teama-in-comunitatea-romaneasca-de-peste-
tisa/
[16] www.mae.ro, Direcţia Balcanii de Vest şi Cooperare Regională
122 VITRALII - LUMINI ŞI UMBRE, an VII, nr. 27, iunie – august 2016
- Dunărea de Mijloc-Porţile de Fier (2005), care cuprinde judeţul Mehedinţi din
România (oraş polarizator Drobeta-Turnu Severin), regiunea Vidin din Bulgaria (oraş
polarizator Vidin); judeţele Cladovo şi Bor din Serbia (oraşe polarizatoare Cladovo şi
Bor). Aceste regiuni transfrontaliere nu constituie entități teritoriale autonome,
formate și administrate pe principiul euroregiunilor, ele fiind gestionate de către
statele vecine potrivit propriilor interese, prin intermediul autorităților locale/regionale
localizate în apropiere. În contextul declanșării și amplificării așa-numitei „crize a
refugiaților”, aceste regiuni transfrontaliere au intrat în atenția factorilor de decizie la
nivelul U.E., care le privesc ca puncte de sprijin în acțiunea de prevenire a migrației
necontrolate spre centrul și vestul Europei.
***
Planurile și scenariile actuale vizând dezmembrarea Româneri, relevate
de acțiuni extremist-revizioniste sau fals comunitariste, trebuie privite și
tratate cu maximă atenție și spirit de răspundere civică și patriotică.
Col. (r) dr. Aurel V. David

Dezmembrarea României

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dezmembrarea României

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PLANURI ŞI SCENARII ACTUALE VIZÂND

Prezentăm, începând cu acest număr, o trecere în revistă a numeroaselor planuri și

UNGARIA ȘI „FRONTIERA DE 1000 DE ANI”

În anul 2007, „Jobbik” a înfiinţat „Garda Maghiară”[3] (Magyar Gárda), cu

maghiară Romániai Magyar Demokrata Szövetség), alta violentă, asumată sau

separatist, autonomist şi neorevizionist s-au intensificat şi s-au diversificat. PCM

116 VITRALII - LUMINI ŞI UMBRE, an VI, nr. 24, septembrie-noiembrie 2015

3.2. Entităţi politico-administrative preconizate

VITRALII - LUMINI ŞI UMBRE, an VI, nr. 24, septembrie-noiembrie 2015 117

118 VITRALII - LUMINI ŞI UMBRE, an VI, nr. 24, septembrie-noiembrie 2015

putând fi reglementate doar prin legi organice, conform Constituţiei României).

VITRALII - LUMINI ŞI UMBRE, an VI, nr. 24, septembrie-noiembrie 2015 119

Titlul de principe i-a fost recunoscut deopotrivă de sultan şi de împărat. Partium a

120 VITRALII - LUMINI ŞI UMBRE, an VI, nr. 24, septembrie-noiembrie 2015

Pe coordonatele separării Transilvaniei şi Banatului de România au fost create mai

VITRALII - LUMINI ŞI UMBRE, an VI, nr. 24, septembrie-noiembrie 2015 121

regională foarte diferite de restul ţării”. Printre fondatori se numără şi un anume

122 VITRALII - LUMINI ŞI UMBRE, an VI, nr. 24, septembrie-noiembrie 2015

Ultima întâlnire a acestora a avut loc la Sibiu, în 28 decembrie 2013,[23] iar

VITRALII - LUMINI ŞI UMBRE, an VII, nr. 26, martie–mai 2016 41

I. PREGĂTIREA ROMÂNIEI PENTRU IMPLOZIA GEOPOLITICĂ

Pentru destrămarea României ca stat național, unitar, independent și indivizibil,

42 VITRALII - LUMINI ŞI UMBRE, an VII, nr. 26, martie–mai 2016

temă.[2] Ca punct de plecare în trasarea hotarelor regiunilor a fost creionată o

VITRALII - LUMINI ŞI UMBRE, an VII, nr. 26, martie–mai 2016 43

Singura acțiune notabilă vizând apărarea Transilvaniei în fața acțiunilor iredentiste

II. PLANURI ŞI SCENARII DE ESENŢĂ RUSO - UCRAINEANĂ

44 VITRALII - LUMINI ŞI UMBRE, an VII, nr. 26, martie–mai 2016

românească, până la Carpaţi.[5] Unii basarabeni, „apărători ai credinţei”,

VITRALII - LUMINI ŞI UMBRE, an VII, nr. 26, martie–mai 2016 45

Asociaţiei analiştilor politici independenţi din Transnistria.[7] Potrivit gândirii sale,

46 VITRALII - LUMINI ŞI UMBRE, an VII, nr. 26, martie–mai 2016

România etc.[9] Acesta nu exclude o eventuală dezmembrare a României ca

VITRALII - LUMINI ŞI UMBRE, an VII, nr. 26, martie–mai 2016 47

- În anul 2011, UDMR, incitat de Laszlo Tőkes, a încercat să deschidă la

48 VITRALII - LUMINI ŞI UMBRE, an VII, nr. 26, martie–mai 2016

comunist Grigori Petrenko, liderul mişcării „Patrioţii Moldovei”, Mihail Garbuz,

TRANSFORMAREA UNOR EUROREGIUNI

După evenimentele din decembrie 1989, în noul context geopolitic, în limbajul de

euroregiunii, precum şi asupra problemelor de interes pentru întreaga euroregiune.

Euroregiunea are o suprafaţă de aproximativ 72.000 km pătraţi şi un număr de

În concluzie, zona transfrontalieră româno-ungară este privită de România

118 VITRALII - LUMINI ŞI UMBRE, an VII, nr. 27, iunie–august 2016

Fiind o regiune transfrontalieră româno-moldo-ucraineană, există deosebiri faţă de

VITRALII - LUMINI ŞI UMBRE, an VII, nr. 27, iunie–august 2016 119

120 VITRALII - LUMINI ŞI UMBRE, an VII, nr. 27, iunie–august 2016

VITRALII - LUMINI ŞI UMBRE, an VII, nr. 27, iunie–august 2016 121

Col. (r) dr. Aurel V. David

S-ar putea să vă placă și