INTERDEPENDENŢA SI PUTERE – ROBERT KEOHANE

Aprecieri generale

Trăim într-o epocă a interdependeţei

Henry Kissinger (1975): „Începem acum o nouă eră. Vechile tipare internaţionale se
destramă; vechile sloganuri sunt lipsite de învăţăminte; vechile soluţii sunt ineficiente. Lumea
a devenit interdependentă în domeniul economiei, în cel al comunicaţiilor, în privinţa
aspiraţiilor umane.”

Charles Kindleberg (1969): „statul este aproape terminat ca unitate economică”

Keohane si Nye (1999): “Politica mondiala contemporana nu este o panza fara cusaturi: este
o tapiterie a relatiilor diverse”

Abordări generale

Tradiţionaliştii sunt experţi în a arăta neajunsurile viziunii moderniste, subliniind

interdependenţa militară continuă, dar le este foarte greu să interpreteze cu acurateţe
interdependenţa multidimensională economică, socială şi ambientală din zilele noastre.

Moderniştii indică în mod corect schimbările fundamentale care au loc în prezent, însă ei
presupun adesea, fără a analiza suficient, că progresele tehnologice şi creşterea numărului de
tranzacţii economice şi sociale vor duce la formarea unei lumi noi, în care statele şi controlul
lor asupra puterii nu vor mai avea importanţa.

Securitate naţională vs. interdependenţă

În timpul Războiului Rece, securitatea naţională era un slogan pe care liderii politici
americani îl foloseau spre a obţine sprijin pentru strategiile lor.

Securitatea naţională a devenit simbolul preferat al internaţionaliştilor favorabili unei

implicări în creştere a Americii în afacerile mondiale.

Pe măsură ce sentimentul de ameninţare la adresa securităţii din timpul Războiului Rece sa

temperat, securitatea naţională a trebuit să împartă cu interdependenţa poziţia de simbol
primordial în vocabularul internaţionaliştilor.

Definirea interdependenţei

În limbajul obişnuit, dependenţă = starea de a fi determinat sau afectat, într-o măsură

considerabilă, de forţe externe

Interdependenţa = dependenţă reciprocă

Interdependenţa în politica mondială se referă la situaţii caracterizate de efecte reciproce

între ţări sau actori din diferite ţări.
Interdependenţa: costuri şi beneficii

Termenul de interdependenţă nu de limitează la situaţii de beneficiu reciproc. Relaţiile

interdependente vor implica întotdeauna costuri, din moment ce interdependenţa
restricţionează autonomia.

Este imposibil de stabilit apriori dacă beneficiile unei relaţii interdependente vor depăşi
costurile. Acest lucru depinde de valorile actorilor, dar şi de natura relaţiei dintre actori.

O concentrare exclusivă asupra câştigurilor comune ascunde o altă chestiune: cum sunt
împărţite acele câştiguri? Adică: cine ce primeşte?

Interdependenţa: costuri şi beneficii (I) O interdependenţă în creştere nu duce neapărat la

o lume a cooperării, care să înlocuiască lumea veche a conflictelor internaţionale. O plăcintă
mai mare nu diminuează problema distribuţiei, ci dimpotrivă o amplifică.

Interdependenţa nu trebuie definită doar din perspectiva situaţiilor de dependenţă reciprocă

egal echilibrată.

Asimetriile în ceea ce priveşte dependenţa vor fi cele care vor oferi cel mai probabil actorilor
surse de influenţă în afacerile lor reciproce.

Interdependenţa: costuri şi beneficii (II)

Este necesar să fie detectate resursele care pot fi convertite în putere.

Harsanyi vorbeşte despre „Costurile puterii” (mecanismele prin care se produce această
conversie în putere):

Ex.:

costurile lui A pentru a influenţa atitudinea lui B = costurile puterii lui A asupra lui B;
costurile lui B prin refuzul a ceea ce-i cere A.

Putere şi interdependenţă (I)

Pentru a intelege rolul puterii in cadrul interdependentei, trebuie sa facem diferenta dintre
senzitivitate si vulnerabilitate

-Senzitivitatea implica grade de reactive in cadrul strategic: Cat de repede aduc

transformarile dintr-o tara cu modificari costisitoare in alta, si cat de mari sunt efectele
costisitoare?

-aceasta se masoara nu doar prin volumul fluxurilor peste granite, ci si prin efectele
costisitoare ale schimbarilor ce au loc in cadrul tranzactiilor, asupra societatilor sau
guvernelor

Interdependenţa în termeni de senzitivitate este creată de interacţiuni într-un cadru strategic.

Senzitivitatea presupune ca acel cadru să rămână neschimbat. Putere şi interdependenţă (II)
Vulnerabilitatea poate fi definită ca expunerea unui actor la a suporta costuri impuse de
evenimente externe chiar şi după ce politicile sale au fost modificate.

Spre exemplu: avem două ţări care importă fiecare câte 35% din necesarul de ţiţei.

Ambele state ar putea fi sensibile la creşteri de preţ, însă daca una dintre ele ar putea trece la
utilizarea resurselor interne plătind un cost moderat, iar cealaltă nu are această alternativă,
atunci se consideră că al doilea stat ar fi mai vulnerabil decât primul.

Interdependenţa înţeleasă ca vulnerabilitate poate fi cuantificată doar prin costurile suportate

pentru a obţine, în timp, o adaptare eficientă la un mediu modificat.

Putere şi interdependenţă (III)

Vulnerabilitatea are o importanţă deosebită în înţelegerea structurii politice a relaţiilor de

interdependenţă. Vulnerabilitatea este, în mod evident, mai relevantă decât senzitivitatea.
Vulnerabilitatea se aplică atât relaţiilor sociopolitice, cât şi celor politico-economice.

Sursele interdependenţei Pearson şi Rochester au identificat următoarele surse ale

interdependenţelor:

interacţiuni internaţionale;

structura sistemului internaţional;

ajutoare externe dinspre un stat;

investiţii; relaţia creditor-debitor.

Realism şi interdependenţă complexă Interdependenţa în relaţie cu conceptul de putere

este mai apropiată de logică realistă.

Nye şi Keohane consideră că:

„Interdependenţa generează probleme clasice de strategie politică, din moment ce implică

faptul că acţiunile statelor şi ale actorilor non-statali semnificativi vor impune costuri asupra
altor membri ai sistemului.

Aceşti actori influenţaţi vor reacţiona politic, dacă sunt capabili, în încercarea de a evita
povara adaptării care le este impusă.”

Nye şi Keohane au propus un alt model, pe care l-au numit interdependenţă complexă
Caracteristicile interdependenţei complexe Canale multiple conectează societăţi

Absenţa ierarhiei temelor

Rolul minor al forţei militare

Caracteristicile interdependenţei complexe

Canale multiple conectează societăţi

legături informale între elitele guvernamentale, legături informale între elitele
nonguvernamentale, organizaţii transnaţionale (bănci, corporaţii multinaţionale)
Caracteristicile interdependenţei complexe

Absenţa ierarhiei temelor Agenda relaţiilor interstatale constă în teme multiple, care nu sunt
aranjate într-o ierarhie clară şi logică. Diferite teme generează diferite coaliţii, atât în cadrul
guvernelor, cât şi între ele şi implică grade diferite de conflict.

Caracteristicile interdependenţei complexe

Rolul minor al forţei militare

guvernele nu folosesc forţa militară împotriva altor guverne din cadrul regiuni sau pentru a-şi
impune voinţa pe anumite teme atunci când domină interdependenţa complexă. Forţa ar putea
fi importantă în relaţiile acestor guverne cu cele din afara regiunii respective sau în relaţiile
care ţin de alte teme

Procesele politice în condiţii de realism şi interdependenţă complexă