Sunteți pe pagina 1din 5

Unitatea 2.

IDEALISMUL CA PRIMĂ TEORIE FONDATOARE

Concepte cheie: idealism, securitate colectiva, comert international liber, pace prin
lege, organizatii internationale, autodeterminarea popoarelor.

Contextul istoric de aparitie a idealismului, ca prima teorie a Relatiilor Internationale


Domeniul Relatiilor Internationale nu poate fi inteles fara o intelegere a contextului
istoric in care a inceput sa se contureze. Un rol special il au toate evenimentele si
desfasurarile care au dus la Primul Razboi Mondial si la dimensiunile acestuia. Durata
razboiului, caracterul lui ‘total’ in sensul implicarii internationale, mobilizarii interne,
armelor utilizate si numarului de victime, a luat atat politicienii cat si opinia publica prin
surprindere. Faptul ca asemenea atrocitati s-au putut intampla a dus la o serie de intrebari
esentiale despre natura statelor, politica externa, natura razboiului, ordinea mondiala si
posibilitatea pacii in lume. Toate aceste intrebari se refereau de fapt la ceea ce astazi numim
Relatii Internationale ( de aici inainte, cand este vorba despre domeniu de studiu, si nu
realitatea studiata, prescurtam RI).
Razboiul a condus la o concluzie majora, in lumea publicistilor, ziaristilor,
politicienilor si universitarilor: relatiile interstatale nu mai puteau fi organizate ca in secolul
XIX si perioada premergatoare lui 1914; sistemul era considerat vinovat pentru esecul total si
tragic de a mentine pacea. Dorinta de schimbare a ordinii internationale domina discursul
public al tuturor statelor implicate in conflict. In acest context, reflectiile despre cum este
sistemul international si modurile in care el poate fi transformat s-au intetit, constituind
primele lucrari ale ceea ce se va numi scoala idealista.
Cel mai cunoscut document care promova principiile unei noi organizari
internationale a fost discursul presedintelui american, cunoscut sub numele de “Cele 14
puncte ale presedintelui Wilson”. Este documentul programatic oarecum al unei noi viziuni a
relatiilor internationale, printre ale carei principii se intalnesc: diplomatia deschisa, comertul
liber, dezarmarea, dreptul natiunilor de autordeterminare si ideea unei ‘asociatii generale a
natiunilor’ in care statele mari si mici sa fie egale, care va sta la baza crearii Societatii
Natiunilor.
Influente intelectuale asupra idealismului
- Ideile de reformare ale sistemului, exprimate in timpul razboiului si imediat dupa, nu au
fost in intregime noi
- Unul dintre premergatori este considerat a fi Immanuel Kant, filosoful german al
secolului XVIII, in special datorita eseului sau Despre pacea eterna. Printre ideile lui Kant
pe care le regasim in Idealism se numara: analogia state-indivizi (statele ar trebuie sa se
comporte unele cu altele precum indivizii se comporta unii cu altii), cedarea anumitor
prerogative ale statelor in favoarea unei ordini internationale si a fondarii unei comunitati
internationale, diplomatia deschisa, suveranitatea si egalitatea tuturor statelor, si
dezarmarea.
- Alti doi premergatori identificati in literaura au fost economistii liberali Adam Smith si
David Ricardo, mari sustinatori ai ideii de liber schimb in interiorul tarii si intre tari; va
ramane o trasatura caracteristica idealismului viziunea potrivit careia comertul liber, fara
nici un fel de restrictii, intre state, este un factor esential de promovare a pacii si a
interesului general.
- De aici idealismul poarta de altfel si numele de liberalism in relatiile internationale
(inrudit dar nu identic cu liberalismul ca ideologie politica)

Viziunea idealista despre natura umana si istorie


- O viziune liberala
- Istoria este un progres continuu al oamenilor si organizarii lor colective; institutiile umane
sufera o evolutie asecendenta de-a lungul istoriei, care va culmina la un moment dat cu
instaurarea pacii mondiale, prosperitatii, libertatii si rationalitatii
- Natura umana este corelata cu modul de a vedea istoria: oamenii sunt esentialmente
rationali, ei pot sa se perfectioneze cu fiecare zi si o si fac, prin procese de invatare
individuala si colectiva; in al doilea rand, oamenii sunt in esenta aceeasi, indiferent de
societatea, cultura, perioada istorica in care traiesc. Nucleul rational si capacitatea
progresului ii uneste intr-o singura comunitate, dincolo de diferente.
- Implicatiile conceptiei despre natura umana se rasfrang la nivel economic: urmarirea
propriului interes va duce automat, fara interventia nimanui, la atingerea binelui general;
iar la nivel politic: existenta nucleului rational si a dorintei/capacitatii de imbunatatire
face ca democratia sa fie unica forma de organizare politica acceptabila, in care indivizii
sunt egali si liberi.

Relatiile internationale in conceptia idealismului


- Starea normala, natura, a relatiilor internationale, este pacea; legile naturii dicteaza
armonie si cooperare intre oameni si intre popoare.
- Cauzele razboiului: * el este un produs artificial al statelor nedemocratice, militariste;
daca guvernele autoritare nu s-ar amesteca sau nu ar exista, razboiul ar fi eliminat
(recunoasteti elemente ale discursului american din perioada Razboiului rece, dar chiar
dupa, discursurile anti- Irak, anti-Afghansitan?); * o alta cauza a razboiului este stabilirea
artificiala a barierelor comerciale (tarife, restrictii, taxe, etc.); ele distorsioneaza armonia
naturala a intereselor existentă intre indivizi.
- Liberul schimb si existenta pietelor libere vor contribui la asigurarea pacii in lume; liberul
schimb nu poate decat sa genereze cel mai mare beneficiu pentru toate statele (principiul
armoniei intereselor)
- Inradacinata in viziunea despre istorie si natura umana, si pe baza convingerii armoniei
intereselor, apare o alta idee, foarte vehiculata la sfaristul razboiului, aceea a posibilitatii
unei solutii rationale, a unui plan de organizare pasnica a lumii, favorabil in mod egal
tuturor, printr-o justa echilibrare a intereselor (idee pe care americanii au incercat sa o
puna in aplicare in tratativele de la Versailles).
- In consecinta celor de mai sus, idealistii propun cateva solutii mai concrete de evitare a
razboiului si asigurare a pacii: elaborarea dreptului international, fondarea unor institutii
internationale, in spiritul principiului idealist ‘ pace prin lege’ (peace through law).
Imbunatatirea dreptului international urma sa duca la o societate internationala mai buna,
iar calitatea vietii internationale se va judeca dupa masura in care este similara organizarii
interne nationale (in sensul de respectare a legii si mentinere a ordinii). Existenta
masurilor de pedepsire impotriva statelor care violeaza dreptul international nu era
considerata absolut necesara, idealistii fiind convinsi ca blamul celorlalte state si
protestele lor vor face orice membru al comunitatii internationale sa-si revizuiasca
atitudinea.
- Un alt element important al relatiilor internationale, in conceptia idealista, este rolul
acordat opiniei publice. Accentul si increderea data de idealisti fiintei umane in genere se
reflecta in dorinta ca opinia publica sa fie un factor de influenta si de evaluare a politicii
externe a guvernelor si a relatiilor internationale in genere. Este in acelasi timp si o
extensie a principiilor democratice la nivel interstatal si o justificare pentru promovarea
categorica a diplomatiei deschise, prin opozitie cu diplomatia secreta, de club, a marilor
puteri, specifica secolelor XVIII si mai ales XIX.
- Dat fiind ca opinia publica trebuie de drept sa joace un rol in relatiile internationale,
idealistii au pledat pentru educarea si informarea ei despre aceste aspecte si acest domeniu
al vietii sociale. Invatamantul in relatiile internationale a pornit de la aceasta credinta si se
datoreaza idealismului (prima catedra de RI fiind infiintata in Anglia, la Aberystwyth, in
1919).

 Intrebarea care probabil reprezinta esenta idealismului , motorul sau intern, este
cum se poate evita razboiul? (si deci cum se poate asigura pacea?)

Criticile la adresa idealismului


Cele mai importante si mai dure critici au venit de-a lungul timpului de la o alta scoala
teoretica in RI, realismul. Ea de fapt a luat nastere ca opozitie si condamanare a idealismului.
- Idealismul este utopic, contradictoriu, subiectiv (este de fapt doar in interesul celor care il
promoveaza, in principal Statele Unite, fiind o proiectie a principiilor de organizare
interne la nivel mondial) si milenarist
- Ideea securitatii colective, care sta la baza crearii unui sistem international unic, in care
prevaleaza dreptul si institutiile internationale, este o incercare utopica de a extinde
organizarea nationala la nivel international
- E. H. Carr, cel mai renumit critic al idealismului, afirma ca utopicul, (cum sunt idealistii)
considera ca ceea ce e bine pentru intreaga lume, e bine si pentru tara lui, dar dupa aceea
inverseaza argumentul, astfel ca ceea ce e mai bine pentru tara lui e bine pentru intreaga
lume (argument pe care Carr il aplica in primul rand ideii de liber schimb)
- Idealismul este o promovare mascata a propriilor interese
- Idealismul nu explica nimic din cum sunt relatiile internationale, ci se ocupa doar cu
modul in care ele ar trebui sa fie; deci, are o valoare prescriptiva, nu explicativa, dar si
aceea de utilitate discutabila.

Concluzii. Contributiile idealismului la dezvoltarea disciplinei


Idealismul a contribuit la dezvoltarea relatiilor internationale prin trei aspecte:
- credinta in perfectibilitatea relatiilor internationale si posibilitatea existentei unei
comunitati globale a generat si incurajat cautarea intensa a unor solutii si planuri de
organizare a lumii
- credinta in rationalitatea individului si in principiile democratice i-a condus pe idealisti sa
acorde un rol major opiniei publice in relatiile internationale, in consecinta, si educarii ei
legata de acest domeniu. Asa au aparut articole, carti, si mai cu seama catedre de
specialitate pe langa marile universitati ale lumii occidentale.
- indirect, idealismul a contribuit major la dezvoltarea disciplinei, prin faptul ca opozitia
fata de el a dat nastere realismului si descendentilor lui, care ramane cea mai agreata si
puternica viziune despre relatiile internationale a secolului XX si fara de care domeniul
nici nu ar putea fi gandit astazi.

Chestionar de autoevaluare:
 in ce context istoric a aparut idealismul?
 care este legatura dintre istorie si aparitia teoriei?
 de ce numele de idealism?
 daca si unde greseste idealismul in viziunea despre relatiile internationale?
 ce se regaseste astazi din idealism in politicile internationale?

S-ar putea să vă placă și