Capitolul 23.

Particularităţile unor contracte în dreptul ecoomic (al

antreprenoriatului).

1. Noţiuni generale privind particularităţile contractelor în dreptul economic al

antreprenoriatului).
2. Particularităţile contractului de vînzare-cumpărare a imobilelor. (Terenuri de pământ,
întreprinderii, etc.).
3. Particularităţile contractului de vînzare-cumpărare a terenurilor de pământ.
4. Particularităţile contractului de vînzare-cumpărare a diferitor întreprinderi.
5. Particularităţile contractului de mandat comercial. Noţiune, elemente, efecte.
6. Particularităţile contractului de comision comercial.

1. Noţiuni generale privind particularităţile contractelor în dreptul economic (al

antreprenoriatului).

Contractele folosite în desfăşurarea activităţii economice dispun de trăsături comune

tuturor contractelor în calitatea lor de acte juridice cum ar fi de exemplu : condiţiile de
valabilitate de fod şi de formă, precum şi de particularităţi specifice. Astfel, pentru aceste
contracte este specific faptul că subiectele participante la ele au calitatea de antreprenori, îşi
desfăşoară activitatea cu scopul de a obţine venituri permanente. Practică una din activităţile
economice prevăzute în Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, în calitate de
obiecte ale contractelor servesc bunirile mobile şi imobile folosite în desfăşurarea activităţii
de antreprenoriat cum ar fi utilage, materie primă, mărfuri industriale in cantităţi mari etc.
Majoritatea din aceste contracte se încheie pe un termen mai îndelungat (de cel puţin 5
ani) şi sunt cu executare succesivă.
stituirea persoanelor juridice ce practică activitatea de antreprenoriat, altele la realizarea
activităţii de antreprenoriat.
Multe din contracte, pentru valabilitatea lor, trebuie să folosească forma tipică prescrisă
de lege.

2. Particularităţile contractului de vînzare-cumpărare a imobilelor i nuri de

pământ, întreprinderii, etc.).

Pentru această categorie de contracte sunt specifice şi cerinţele prevăzute de Codul civil
al RM cu privire la vânzare - cumpărare, în continuare ne vom referi doar la unele
particularităţi care apar cănd contractul este folosit la înstrăinarea terenurilor de pămînt.
Deci, la înstrăinarea terenurilor de pământ prin vânzare se aplică normele de drept din
CCRM, care prevăd forma scrisă autentică şi înregistrată cadastral, privind vânzarea-
cumpărarea terenului, precum şi normele speciale care se stipilează în «Legea privind preţul
normativ şi modul de vînzare-cumpărare a terenurilor”, aprobată de Parlamentul RM la
25.06.1997 alte acte normative.
Obiectul contractului: sunt terenurile de pământ cu şi fără destinaţie agricola. Astfel, în
Legea «Despre vînzarea-cumpărarea terenurilor» prevede că se aplică în cazările de vînzare-
cumpărare a terenurilor, inclusiv a pămînturilor pe care sint situate obiecte privatizate, sau
menite pentru privatizare, ori întreprinderi particulare, precum şi obiecte de construcţie
nefinisate. (p. a, art. l)
Una din particularităţile contractului este reglementată în p. 8. art.4 al Legii, care prevede
că la încheierea contractului de vînzare-cumpărare a pămîntului, organele administraţiei
publice locale pot stabili careva restricţii (servitute) pasibile respectării cu stricteţe de către
proprietari, în conformitate cu p. 1. art. 428 al CC RM, servituie este sarcina care grevează
un imobil (terenul aservit) pentru uzul sau utilitatea imobilului unui alt proprietar (terenul
dominant). Utilitatea poate consta în sporirea confortului terenului dominant ori poate
rezulta din destinaţia lui economica. Obligaţia de a face ceva poate fi conexata la o servitute
şi impusă proprietarului terenului aservit. Această obligaţie este accesorie servitutei şi nu
poate fi stipulata decît în favoarea sau pentru exploatarea imobilului. (Servitutea este dreptul
de utilizare limitată a bunului imobil străin).
 O altă particularitate este stabilirea preţului nominativ la vânzarea terenurilor, precum şi
modul de calculare a acestuia, care variază în dependenţă forma dreptului de proprietate
precum şi de calitatea acestuia, în conformitate cu art.2 al Legii nominalizate, preţul
normativ al pămîntului constituie o măsură de estimare a valorii lui echivalente cu
potenţialul natural şi economic al acestuia, exprimate în valută naţională. El se determină de
către prezenta lege şi se aplică în procesul realizării relaţiilor funciare, indiferent de tipul de
proprietate asupra pămîntului.
Tarifele pentru calcularea preţului normativ a! pămîntului se stabilesc pentru o unitate
convenţională (grad-hectar), pe baza indicilor cadastrali(cantitativi şi calitativi), conform
anexei parte integrantă a prezentei legi şi se indexează anual, în funcţie de rata inflaţiei, de
către Parlament, la propunerea Guvernului, concomitent cu aprobarea bugetului de stat.
În conformitate cu articolul 10 al Legii preţul normativ al pămîntului se stabileşte la
vînzarea- cumpărarea terenurilor, la arendarea lor, precum şi în alte caz.uri ce ţin de
activitatea economică.
În cazul încheierii contractului de vînzare-cumpărare a terenurilor aferente necesare
pentru activitatea obiectivelor şi construcţiilor nefinalizate specificate în alin.(l) lit.a),
contractul de arendă a terenurilor respective, încheiat anterior cu autoritatea administraţiei
publice locale, devine nul din momentul intrării în vigoare a contractului de vînzare-
cumpărare.
Pentru calcularea preţului normativ al pâmîntului este necesar de a primi carycteristica lui
cadastrală, după caz:
a) de la organul cadastral teritorial în a cărui rază de acţiune este situat
terenul - pentru vînzarea-cumpărarea terenurilor proprietate privată;
b) de la primăria municipiului, oraşului, satului (comunei) pe al cărei teritoriu
este situat terenul - pentru vînzarea-cumpărarea terenurilor proprietate publică.
Tarifele pentru calcularea preţului normativ al pămîntului sînt următoarele: (tarif pentru o
unitate grad-hectar în lei):
I. Vînzarea-cumpărarea terenurilor cu destinaţie agricolă, loturilor de pămînt
de pe lîngă casă şi loturilor pomicole 289,53
II. Înstrăinarea forţată a terenurilor agricole, loturilor de pămînt de pe lîngă
casă şi loturilor pomicole 579,06
III. Excluderea terenurilor din categoriile de terenuri cu destinaţie agricolă şi ale fondului
silvic, precum şi din circuitul agricol 9264,96
IV. Vînzarea-cumpărarea terenurilor din intravilanul localităţilor (cu excepţia
loturilor de pămînt de pe lîngă casă) 9264,96
Notă:
1. Preţul normativ al terenurilor cu destinaţie agricolă se va calcula în funcţie de
fertilitatea medie a solului stabilită pentru oraşul, satul (comuna) respectiv(ă) sau, la cererea
proprietarului, în funcţie de fertilitatea solului stabilită pentru terenul respectiv.
2. Preţul normativ al pămîntului pentru terenurile ocupate de obiective industriale, de
transport, de alte construcţii, precum şi pentru terenurile cu altă destinaţie
decît cea agricolă, se calculează în funcţie de fertilitatea medie a solului stabilită
pentru republică.
3. În cazul vînzării de către stat a terenurilor utilizate în procesul tehnologic, aferente
obiectivelor privatizate sau care se privatizează, obiectivelor private, precum şi a terenurilor
utilizate în procesul tehnologic, aferente construcţiilor nefinalizate, la preţul normativ
calculat conform tarifelor specificate la poziţia a IV-a din anexă, se aplică următorii
coeficienţi:
0,30- pentru municipiul Chişinău, inclusiv localităţile care intră în componenţa acestuia;
0,15- pentru municipiile Bălţi, Bender, Tiraspol;
0,10- pentru municipiile Cahul, Căuşeni, Comrat, Dubăsari, Edineţ, Hînceşti, Orhei,
Rîbniţa, Soroca, Ungheni şi oraşele Anenii Noi, Criuleni, laloveni, Străşeni;
O,05- pentru celelalte oraşe;
0,02 - pentru sate (comune).
4. Preţul normativ al terenurilor cu destinaţie agricolă, loturilor de pămînt de pe lîngă
casă şi al terenurilor întovărăşirilor pomicole se calculează prin aplicarea coeficientului 0,25
la tarifele specificate la poziţia I din anexă.
Preţul normativ al terenurilor cu destinaţie agricolă, al loturilor de pămînt de pe lîngă casă
şi al loturilor pomicole se calculează pornind de la tarifele specificate la poziţia l din anexă.
În cazul cîndnu au fost efectuate cercetări pedologice suplimentare, drept grad de
fertilitate a lotului de pămînt de pe lîngă casă (lotului pomicol) propus spre vînzare-
cumpărare se consideră gradul mediu de fertilitate din unitatea administrativ-teritorială
(întovărăşirea pomicolă).
Preţul normativ la vînzarea-cumpărarea terenurilor destinate construcţiilor, inclusiv a
terenurilor aferente obiectivelor privatizate sau care se privatizează, terenurilor aferente
obiectivelor private, precum şi a terenurilor aferente construcţiilor nefinalizate, se calculează
pornind de la tarifele specificate la poziţia a IV-a din anexă.
Plata anuală de arendă a terenurilor proprietate publică se stabileşte în funcţie de
destinaţia terenurilor arendate. Ea constituie nu mai puţin de 2% şi nu mai mult de 10% din
preţul normativ al pămîntului calculat pentru destinaţia respectiva, cu excepţia cazurilor
prevăzute la alin.(9), (10) şi (11).
Terenurile din fondul de rezervă folosite în scopuri agricole pînă la utilizarea lor conform
destinaţiei se dau în arendă în mod prioritar lucrătorilor şi pensionarilor din sfera socială,
precum şi familiilor social defavorizate. Pentru aceste categorii de persoane, plata de arendă
a terenurilor menţionate echivalează cu impozitul funciar pentru loturile de pămînt de pe
lîngă casă stabilit pentru anul respectiv.
În cazul arendării terenurilor prin licitaţie sau prin concurs, plata anuală de arendă se
stabileşte la licitaţie (concurs), şi constituie nu mai puţin de 2% -preţul normativ al terenului
arendat.
Pentru terenurile proprietate publică aferente obiectivelor privatizate sau care se
privatizează, obiectivelor private, precum şi construcţiilor nefinisate, plata anuală de arendă
se stabileşte în procente, din preţul normativ, calculat pentru terenurile aferente cu
destinaţie respectivă, după cum urmează:
2%-pentru municipiul Chişinău inclusiv localităţile care intră în componenţa acestuia;
1,5%- pentru municipiile Bălţi, Bender, Tiraspol;
1%-pentru celelalte municipii şi oraşele Anenii Noi, Cnuleni, Ialoveni, Străşeni;
0,5% - pentru, oraşe;
0,2% - pentru sate (comune).
În cazul în care proprietarii obiectivelor privatizate sau ai întreprinderilor şi obiectivelor
private nu au cumpărat sau nu au arendat terenuri aferente obiectivelor şi întreprinderilor
menţionate, de la aceştia, în modul şi termenele fixate în conformitate cu legislaţia, se va
încasa anual plata pentru folosirea terenului, stabilită în mod unilateral de consiliile locale,
nu mai mică decît plata anuală de arendă, calculată conform art. 10 alin. (10), şi nu mai mare
de 10% din preţul normativ al pămîntului, calculat pentru destinaţia respectivă. Plata
specificată va fi încasată, în termenele fixate de consiliile locale, pentru perioada care
urmează momentului adoptării de către consiliul local a decizieo corespinzătoare pînă la
încheierea contractului de vînzare- cumpărare sau de arendă.
Plata stabilită se aplică doar pentru terenurile aferente necesare pentru activitatea
obiectivelor şi construcţiilor nefinalizate. Celelalte terenuri aflate anterior în folosinţa
proprietarilor obiectivelor şi construcţiilor, la propunerea acestora, trec în fondul de rezervă
al autorităţii publice respective care nu este în drept să refuze preluarea lor.
La preţul normativ al terenurilor localităţilor (cu excepţia loturilor de pămînt de pe lîngă
casă), al celor ocupate de obiective industriale, de transport, de alte obiective neagricole se
adaugă şi cheltuielile de amenajare inginerească a teritoriului.
Considerăm particularitate şi conţinutul p. 4, art. 4 al Legii «Despre vînzar-cumpărarea
terenurilor», care prevede că vînzarea-cumpărarea terenurilor, proprietate publică, se
efectuează cu achitarea plăţii integral sau în rate. La încheierea contractului de vînzare-
cumpărare în rate iniţial se achită nu mai puţin de 25% din costul stabilit al terenului. Restul
sumei poate fi achitată pe o perioadă de IO ani cu repartizarea acesteia în egală măsură
trimestrial şi indexarea în luncţie de rata inflaţiei). Aplicarea în cazuri aparte a regulilor
privind dreptul prioritar de cumpărare.
O altă particularitate se consideră şi obligativitatea respectării formei contractului
prevăzute de lege, nerespectarea fiind sancţionată de nulitate.
În conformitate cu partea a 4-a, art. 6 al Legii "Despre vînzarea-cumpărarea terenurilor",
dreptul prioritar de cumpărare a pămînturilor (loturilor de pămînt), aflate în proprietate
comună, îl au coproprietarii acestuia.

3. Particularităţile contractului de vînzare-cumpărare a terenurilor de pămînt.

Legea nominalizată evidenţiază mai multe categorii de terenuri în dependenţă de diferite
criterii şi în dependenţă de acestea sînt mai multe modaliiati de vînzare-cumpărare a
terenurilor. Astfel, în lege se concretizeazâ: terenurilor proprietate privată, imnurilor
proprietate publică, terenurilor cu destinaţie agricolă aflate, loturilor pomicole, loturilor de
pămînt de pe lîngă casă, terenurilor destinate construcţiilor in municipii, oraşe şi sate
(comune).
Astfel, în conformitate cu articolul 3 al Legii, dreptul de vînzare a terenurilor proprietate
privată îl are proprietarul, iar în cazul vînzării terenurilor proprietate publică - autorităţile
administraţiei publice locale, care soluţionează concomitent toate problemele referitoare la
construcţiile, instalaţiile inginereşti, plantaţiile multianuale şi alte bunuri imobiliare,
amplasate pe terenurile în cauză.
Vînzarea-cumpărarea pămîntului se efectuează prin contractul de vînzare-cumpărare la
preţ normativ sau la preţ liber, inclusiv în baza rezultatelor licitaţiei. Pentru perfectarea
tranzacţiei de vînzare-cumpărare se prezintă documente în care sînt indicaţi parametrii
cantitativi şi calitativi ai terenului, precum şi dreptul deţinătorului asupra terenului, eliberate,
după caz:
a) de organul cadastral teritorial în a cărui rază este situat terenul – pentru vinzare-
cumpărare de terenuri proprietate privată;
b) de primăria municipiului, oraşului, satului (comunei) în al cărei teritoriu este situat
terenul- pentru vînzare- cumpărare de terenuri proprietate publică.
Terenurile pe care sînt amplasate construcţii, instalaţii inginereşti, plantaţii multianuale şi
alte bunuri imobiliare se vînd concomitent cu înstrăinarea bunurilor mobiliare. Preţul de
vînzare aimobilului se constituie din preţul terenului plus preţul bunurilor imobiliare,
amplasate pe acest teren.
În scopul impozitării funciare, noul deţinător al terenului şi autoritatea administraţiei
publice locale informează neîntîrziat organul fiscal teritorial despre schimbarea deţinătorului
de teren.
Toate contractele de vînzare-cumpărare a terenurilor se autentifică notarial.
Terenurile proprietate publica se împart în terenuri proprietate de stat şi terenuri
proprietate a unităţilor administrativ-teritoriale, delimitarea cărora se stabileşte prin lege.
în conformitate cu art. 4 al Legii vînzarea-cumpărarea terenurilor proprietate publică (cu
excepţia terenurilor ce se află în folosinţa membrilor întovărăşirilor pomicole şi fondului de
rezervă destinat necesităţilor sociale ale localităţilor), în fiecare caz concret, se efectuează de
către autorităţile administraţiei publice locale cu autorizarea Guvernului sau a autorităţii
împuternicite de el.
Terenurile proprietate publică pot fi vîndute atît persoanelor fizice şi persoanelor
juridice ale Republicii Moldova, cît şi investitorilor străini, cu excepţia terenurilor cu
destinaţie agricolă şi ale fondului silvic care se vînd numai persoanelor fizice şi persoanelor
juridice ale Republicii Moldova.
Vînzarea-cumpărarea terenurilor proprietate publică se efectuează cu achitarea preţului la
o plată unică sau în rate. La încheierea contractului de vinzare-cumpărare în rate, se achită
maiîntîi cel puţin 25% din preţul terenului, iar restul plăţii poate fi eşalonat pe un termen de
pînă la l O ani şi de pînâ la 5 ani pentru terenurile neutilizate în procesul tehnologic aferente
obiectivelor privatizate sau care se privatizează, repartizîndu-l în cote egale achitate
trimestrial, indexate în funcţie de rata inflaţiei în cazul în care rata inflaţiei a fost stabilită
conformart.2 alin (2). Neachitarea plăţii în decurs de o lună de la expirarea termenului de
plată pe trimestru constituie temei pentru desfacerea contractului în modul stabilit.
Vînzarea-cumpărarea terenurilor proprietate publică se efectuează astfel:
a) cumpărătorul (persoană fizică sau persoană juridică) depune la primăria municipiului,
oraşului, satului (comunei) sau, după caz, la organul împuternicit de Guvern o cerere de
cumpărare a terenului;
b) primăria municipiului, oraşului, satului (comunei) sau, după caz, organul împuternicit
de Guvern examinează, în termen de o lună, cererea cumpărătorului, determină preţul
terenului (sectorului de teren),încheie contractul de vinzare-cumpărare şi stabileşte termenul
de achitare a plăţii;
c) cumpărătorul achită, în termen de o lună, suma egală cu preţul norrmativ al pămîntului
prevăzut pentru destinaţia respectivă, în cazul vînzării-cumpărării terenului la preţ liber,
inclusiv la licitaţie, preţul acestuia nu poate fi mai mic decît preţul normativ al pămîntului;
d) contractul de vînzare-cumpârare se autentifică notarial;
e) noul deţinător de teren, în termen de 3 luni de la data autentificării notariale a contractului
de vînzare-cumpărare a terenului, prezintă acest contract organului cadastral teritorial în a
cărui rază de acţiune este situat terenul, pentru înregistrarea dreptului de proprietate asupra
lui.
In cazul nerespectării condiţiilor prevăzute la art. 4, lin.(5) lit. d) si e), a Legii
nominalizate, contractul de vînzare-cumpărare se consideră nul.
Autoritatea administraţiei publice locale trece, în termen de 10 zile, noul deţinător în
registrul cadastral al deţinătorilor de teren, eliberează titlul de autentificare a dreptului
deţinătorului de teren şi informează despre aceasta organul fiscal teritorial.
La încheierea contractelor de vînzare-cumpărare a terenului, autoritatea administraţiei
publice locale poate stabili unele restricţii (servituti) pe care proprietarii vor fi obligaţi să le
respecte.
Vînzarea-cumpărarea terenurilor proprietate publică aferente obiectivelor privatizate sau
care se privatizează, aferente obiectivelor private, precum şi construcţiilor nefinalizate, se
efectuează la preţul normativ al pămintului. Celelalte terenuri destinate construcţiilor se vînd
prin concurs sau la licitaţie.
Mijloacele băneşti rezultate de la vînzarea terenurilor proprietate publică a statului se
distribuie astfel: 80% - la bugetul de stat şi 20% - pe contul trezoreria! cu destinaţie specială,
pentru a fi utilizate conform art. 14 al Legii nr. 1308-XIII. Mijloacele băneşti rezultate de la
vînzarea terenurilor proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale se distribuie
astfel: 80% - pe contul bugetului municipiului, oraşului sau satului (comunei) şi 20% - pe
contul trezorerial cu destinaţie specială.
Dispune de diferite particularităţi şi vînzarea terenurilor proprietate privată. Astfel acestea
variază în dependenţă de diferite categorii de terenuri proprietate privată, în categoria
terenurilor proprietate privată intră toate terenurile deţinătorilor, incluse în registrul cadastral
al deţinătorilor de terenuri sau în registrul bunurilor imobile cu drept de proprietate asupra
acestora.
l. Prima particularitate este aceea că proprietarii au dreptul de a vinde terenurile la preţ
liber.
În conformitate cu art. 5 al legii, vînzarea-cumpărarea terenurilor proprietate privată prin
înţelegere între vînzător şi cumpărător include următoarele acţiuni:
a) vînzătorul perfectează documentele care îi confirmă dreptul de proprietate asupra
pămîntului;
b) vînzătorul şi cumpărătorul încheie contractul de vînzare-cumpărare;
c) contractul de vînzare-cumpărare a pămîntului se autentifică notarial;
d) noul deţinător de teren, în termen de 3 luni de la data autentificării notariale a
contractului de vînzare-cumpărare a terenului, prezintă acest contract organului cadastral
teritorial în a cărui rază de acţiune este situat terenul, pentru înregistrarea dreptului de
proprietate asupra lui.
În cazul nerespectării condiţiilor prevăzute mai sus, contractul de vînzare-cumpărare se
consideră nul.
De particularităţi deosebite dispune vînzarea-cumpărarea terenurilor cu destinaţie
agricolă aflate în proprietate privată.
Astfel în conformitate cu art. 6 al Legii, destinaţia terenurilor se stabileşte pe baza
informaţiei primăriei municipiului, oraşului, satului (comunei) pe al cărei teritoriu este situat
terenul.
Dreptul de vînzare-cumpărare a terenurilor cu destinaţie agricolă aparţine statului,
precum şi persoanelor fizice şi persoanelor juridice autohtone, În cazul în care cetăţenii
străini sau apatrizii devin proprietari de terenuri cu destinaţie agricolă sau ale fondului silvic
prin moştenire legală sau testamentară, ei au dreptul de a le înstrăina prin acte juridice între
vii numai cetăţenilor Republicii Moldova.
De dreptul preferenţial la cumpărarea terenului (a unor sectoare din teren) proprietate
comună beneficiază coproprietarii.
Particularităţile vînzarea-cumpărarea loturilor pomicole.
Membrii întovărăşirilor pomicole sînt deţinători de loturi pomicole, trecuţi în registrele
cadastrale ale deţinătorilor de teren, cu responsabilitate personală faţă de legislaţia funciară.
Loturile pomicole neprivatizate sînt atribuite în folosinţa membrilor, întovărăşirilor
pomicole păstrîndu-se proprietatea publică asupra lor.
Terenurile întovărăşirilor pomicole ocupate de drumuri, clădiri şi obiective de deservire a
membrilor întovărăşirilor pomicole sînt trecute la categoria terenurilor de uz public.
Membrii întovărăşirilor pomicole care doresc să cumpere lotul, aflat în folosinţa lor,
depun la autoritatea administraţiei publice locale o cerere de cumpărare, la care anexează
documentele ce confirmă calitatea de membru al întovărăşirii respective.
Primăria municipiului, oraşului sau satului (comunei) pe al cărui teritoriu se află
întovărăşirea pomicolă examinează cererile de cumpărare ale membrilor întovărăşirilor
pomicole, cetăţeni ai Republicii Moldova, precum şi avizul conducerii întovărăşirii
pomicole respective şi adoptă o hotărîre privind vînzarea-cumpărarea lotului pomicol. În
cazul în care cererea de cumpărare este respinsă, hotărîrea autorităţii administraţiei publice
locale poate fi atacată în instanţa de contencios administrativ competentă în condiţiile legii.
Borderoul de calcul pentru determinarea preţului de vînzare a lotului pomicol, examinat
şi aprobat de autoritatea administraţiei publice locale, serveşte drept bază pentru perfectarea
contractului de vinzare-cumpărare.
Contractul de vînzare-cumpărare a lotului pomicol este perfectat în triplu exemplar de
reprezentantul autorităţii administraţiei publice locale şi este remis cumpărătorului,
vînzătorului şi notarului.
Contractul de vînzare-cumpărare poate prevedea eşalonarea plăţii conform art.4. al Legii
In cazul cînd după perfectarea contractului de vînzare- cumpărare se constată că suprafaţa
lotului pomicol este mai mare decît cea indicată de conducerea întovărăşirii pomicole
cumpărătorul va achita o plată suplimentară corespunzătoare, iar dacă se constată că
suprafaţa este mai mică, primăria îi restituie acestuia banii plătiţi în plus. Diferenţa de preţ
este achitată de ambele pârţi în termen de o lună.
lună. Proprietarul are dreptul de a vinde lotul sau pomicol la preţ liber, inclusiv la
licitaţie, unui alt cetăţean al Republicii Moldova sau statului.
Dispune de particularităţi şi vînzarea-cumpărarea loturilor de pămînt de pe lîngă casă. în
conformitate cu art.8 al Legii, loturile de pămînt de pe lîngă casă includ terenurile ocupate
de casă, de anexele gospodăreşti şi de grădini, atribuite conform legislaţiei, inclusiv conform
art.82 din Codul funciar al R.S.S. Moldova cu toate modificările şi completările ulterioare.
Proprietar al lotului de pămînt de pe lîngă casă este persoana fizică care l-a primit
conform legislaţiei şi 1-a legalizat prin titlul de autentificare a dreptului ileţinătorului de
teren. Proprietarul lotului de pămînt de pe lîngă casă are dreptul de a-l vinde integral sau
parţial, la preţ liber, inclusiv la licitaţie, atît persoanelor fizice şi persoanelor juridice, cit şi
statului.
Nu sînt supuse vînzării-cumpărării loturile de pămînt de pe lîngă casă aflate in folosinţa
temporară a cetăţenilor, precum şi terenurile a căror suprafaţă depăşeşte norma prevăzută de
legislaţie.
Terenurile menţionate se vînd conform art.4.
Preţul normativ al lotului de pămînt de pe lîngă casă se calculează pornind de la suprafaţa
lui, de la fertilitatea solului exprimată în grade şi tarifele pentru determinarea preţului
normativ al pămîntului. In lipsa informaţiei despre gradul de fertilitate a lotului supus
vînzării-cumpărării. preţul se calculează pornind de la gradul de fertilitate a solului în
unitatea administrativ-teritoriaiă respectivă.
Vînzarea-cumpărarea terenurilor destinate construcţiilor în municipii, orase şi sate
(comune) dispun de următoarele particularităţi, în conformitate cu art.9 al Legii nr. 1308-
XIII, în municipii, oraşe şi sate (comune), terenuri destinate construcţiilor se consideră
terenurile pe care sînt amplasate construcţii şi amenajări, prevăzute de planul general de
dezvoltare a localităţii şi terenurile care urmează a fi folosite în aceste scopuri, inclusiv
terenurile aferente obiectivelor privatizate sau care se privatizează, terenurile aferente
obiectivelor private, precum şi terenurile aferente construcţiilor nefinalizate.
Dreptul de a cumpăra de la stat şi de a vinde terenuri destinate construcţiilor în municipii,
oraşe şi sate (comune) îl au persoanele fizice şi persoanele juridice din Republica Moldova
şi investitorii străini.
Terenurile proprietate publică pe care sînt amplasate obiective proprietate de stat se vînd,
după privatizarea obiectivelor menţionate, persoanelor fizice sau persoanelor juridice care au
obţinut dreptul de proprietate asupra obiectivelor (inplasate pe aceste terenuri.)
Preţul terenurilor din intravilanul localităţilor, destinate construcţiilor, se calculează
pornind de la indicii cadastrali medii, locul amplasării terenurilor, suprafaţa lor, accesul la
căile de comunicaţii, amenajarea terenurilor.
Terenurile din zonele de protecţie şi zonele sanitare ale întreprinderilor pot fl vîndute
numai întreprinderilor în cauză, fără dreptul de a amplasa pe ele obiective care pot schimba
indicii acestor zone.
Nu sînt supuse vînzării-cumpărării terenurile fondului apelor, cele destinate reţelelor
inginereşti, precum şi terenurile de uz public.
Persoanele fizice sau persoanele juridice cărora li s-au atribuit terenuri din fondul de
rezervă, după compensarea pierderilor cauzate de excluderea acestora din circuitul agricol,
conform legislaţiei, sînt legalizate ca proprietari asupra pămîntului. In cazul atribuirii
terenurilor deteriorate natural, pierderile generate de excluderea acestora din circuitul agricol
nu se compensează.
Vînzarea-cumpărarea terenurilor proprietate publică destinate construcţiilor, se
efectuează în conformitate cu articolul 4 al Legii nominalizate mai sus.
Terenurile proprietate privată pe care sînt amplasate construcţii din intravilanul
localităţilor pot fi supuse vînzării-cumpărării la preţ liber, inclusiv la licitaţie.

4. Particularităţile contractului de vînzare-cumpărare a diferitor întreprinderi.

De unele particularităţi dispune şi contractul de vînzare-cumpărare a întreprinderii în

calitate de complex patrimonial unic adică în calitate de imobil. În conformitate cu art. 817
al CC, în baza contractului de vînzare-cumpărare a întreprinderii, vânzătorul se obligă să dea
în proprietate cumpărătorului întreprinderea în calitate de complex patrimonial unic, cu
excepţia drepturilor şi obligaţiilor inalienabile. Dreptul la denumirea de firmă, la mărcile de
producţie şi la alte mijloace de individualizare a întreprinderii şi a producţiei acesteia, a
lucrărilor şi serviciilor, precum si dreptul de folosinţă asupra acestor mijloace de
individualizare care-i aparţin în baza licenţei se transmit cumpărătorului dacă în contract nu
este prevăzut altfel.
Din această noimă şi din alte asemenea reiese că contractul respectiv se caracterizează
prin următoarele particularităţi:
1. obiectul contractului îl constituie nu numai un obiect material într-un singur exemplar,
dar şi un complex întreg ce include părţi componente. Acestea sînt în primul rînd terenurile
de pămînt, edificiile, construcţiile, anexele, scările, drumurile, şi alte obiecte ale
infrastructurii care constituie întreprinderea ca un complex patrimonial. După art. 817 al CC
RM. sub denumirea de întreprindere ca un obiect de sine stătător al drepturilor civile se
înţelege complexul patrimonial, folosit pentru a desfăşura o activitate de antreprenoriat şi
care include toate tipurile de proprietate ce sînt destinate pentru aşa o activitate ca: terenuri
de pămînt, edificii, construcţii, utilaje, inventar, materie primă, producţie, dreptul de creanţă,
datoriile, la fel şi dreptul la simbolică ce individualizează întreprinderea (denumirea de
firmă, mărcile de producţie şi mărcile deservirii), producţia lui, lucrări şi servicii şi alte
drepturi exclusive;
2. în baza contractului respectiv, odată cu obiectele, lumii materiale şi obiectele
proprietăţii intelectuale a vînzătorului, care constituie dreptul la denumirea de firmă, a
mărcilor de producţie şi alte asemenea. Această regulă însă poartă un caracter dispozitiv şi
deci contractul poate prevedea altceva, adică prin acest contract pot fi transmise numai
obiectele lumii materiale;
3. forma contractului, în conformitate cu art. 818 contractul de vînzare-cumpărare a
întreprinderii în calitate de complex patrimonial unic se încheie in formă autentică şi se
înregistrează la Camera înregistrării de Stat;
4. contractul este însoţit de alte documente: actul de inventariere, bilanţul contabil,
concluzia auditorului independent asupra componenţei şi valorii întreprinderii, lista
datoriilor vînzătorului, incluse în componenţa întreprinderii cu indicarea creditorilor,
caracterul datoriei, cuantumul şi termenele de executare a obligaţiilor; stabilirea
componenţei şi preţului întreprinderii aflate în vînzare într-un document separat - act de
inventariere, transmiterea prin contract nu numai aactivelor, adică proprietăţii, deţinute la zi,
şi a dreptului de creanţă, dar şi a pasivelor, adică a datoriilor întreprinderii (alin. 12, art. 819
al CCRM);
Articolul 820 al CCRM prevede, că până la predarea întreprinderii către cumpărător,
creditorii vînzătorului trebuie să fie informaţi despre punerea în vînzare de către una din
părţi. Mai mult decît atît, cumpărătorul răspunde solidar cu vînzâtorul pentru datoriile
vînzătorului efectuate pînă la vînzarea întreprindem în limitele transmiterii de către
cumpărător a activelor. Cu acordul paliilor nu poate fi exclusă şi nici redusă această
obligaţiune a cumpărătorului (p. 2 şi 3, art. 820 al CC KM); Predarea întreprinderii către
cumpărător, în conformitate cu art. 821 al CCRM, se efectuează în baza actului de predare,
în care se indică datele despre bunurile predate, faptul că sînt înştiinţaţi creditorii, viciile
întreprinderii. După regula generală, în conformitate cu CCRM, cheltuielile de pregătire a
întreprinderii pentru predare, inclusiv de întocmire a actului de predare, le suportă
vînzătorul. Insă aceasta condiţie poate fi schimbată la dorinţa părţilor - cheltuielile sus
numite pot fi împărţite în egală măsură sau în alte proporţii, sau chiar pot fi suportate
nemijlocit de către cumpărător.
În conformitate cu p. 1 al art. 822 al CCRM, dreptul de proprietate asupra întreprinderii
trece la cumpărător la data predării întreprinderii, urmând să fie înregistrat imediat, însă
această normă poartă un caracter dispozitiv şi ca urmare, după acordul părţilor, poate fi
stabilită o altă modalitate de transmitere a dreptului de proprietate şi, corespunzător, a
riscului peirii fortuite a întreprinderii predate. Conform p. 2, art. H22 al CCRM, în cazul
vânzării întreprinderii sub rezerva proprietăţii, cumpărătorul are dreptul, pînă la dobîndirea
dreptului de proprietate, să dispună de bunurile şi de drepturile nepatrimoniale incluse în
componenţa întreprinderii predate în măsura în care este necesar scopului pentru care a fost
cumpărată.
O altă formă a vânzârii-cumpârării este privatizarea întreprinderilor de stat care se
efectuiază atît în baza Legii privatizării, cît şi în baza unor legi speciale cum ar fi spre
exemplu: Legea Republicii Moldova cu privire la privatizarea întreprinderilor din Industria
tutunului şi industria vinificaţiei nr.1309-XIV din 9.10.2000.
Legea Republicii Moldova a restructurării întreprinderilor agricole în procesul de
privatizare,Nr.392-XIV din 13.05.99
Prima particularitate a acestor vânzări este anunţarea unui concurs.
Apoi se aprobă principiile de bază de participare la concursul investiţional şi criteriile de
determinare a cîştigătorului, care urmează să fie incluse în mod obligatoriu în caietul de
sarcini la privatizarea întreprinderi lor indicate la art.1, cuprinse în anexa nr.2 care face parte
integrantă din prezenta lege.
Pentru a participa la concurs, investitorii potenţiali vor depune o garanţie de participare
echivalentă a 100 mii dolari S.U. A.
8. în etapa întîi, participanţii vor prezenta oferta în modul stabilit de Regulamentul
concursurilor investiţionale şi comerciale şi negocierilor directe privind privatizarea
patrimoniului public.
Suplimentar la cerinţele stabilite în Regulament, oferta va conţine:
a) preţul propus pentru acţiuni şi termenele de plată, care nu vor deroga de la cele
stabilite în documentele de concurs sau în conformitate cu legislaţia (Hotărîrea Guvernului
nr.1056 din 12 noiembrie 1997);
b) programul investiţional, care, in mod obligatoriu, va include:
 -suma investiţiilor;
-rezultatele preconizate în urina investirii (vînzări, profit, pieţe de desfacere);
-acţiunile investitorului, cu specificarea volumului de investiţii pentru fiecare direcţie;
c) obligaţiile de a:
-păstra profilul întreprinderii şi locurile de muncă;
-asigura pieţele de desfacere, producerea si promovarea producţiei din sortimentul
Societăţii;
-efectua măsuri investiţionale pentru dezvoltarea şi susţinerea bazei de materie prima
locală.
În etapa a doua a concursului investiţional, cîştigătorul va fi desemnat în urma unui
concurs al preţurilor propuse pentru pachetul de acţiuni, desfâşurat între participanţii
selectaţi. Etapa a doua a concursului se va desfăşura la şedinţa deschisă a comisiei.
Reprezentanţii participanţilor vor fi prezenţi la şedinţa comisiei de concurs şi vor avea
împuterniciri privind negocierea preţului acţiunilor. În cazul neprezentării la şedinţa
comisiei de concurs a reprezentanţilor participanţilor admişi la etapa a doua, se va lua în
considerare numai propunerea inclusă în ofertă.
în cazul în care pentru etapa a doua a fost selectat un singur participant, preţul pentru
pachetul de acţiuni va fi stabilit în urma negocierilor directe dintre acesta şi comisia de
concurs.
Cîştigător al concursului va fi numit participantul care a îndeplinit condiţiile etapei întîi a
concursului şi care, la etapa a doua, a propus cel mai mare preţ pentru pachetul de acţiuni, cu
achitarea în termenul cel mai restrîns.
Comisia de concurs va fi în drept să refuze toate ofertele dacă le va considera
neavantajoase sau necorespunzâtoare condiţiilor concursului.
Din ziua anunţării concursului, administraţia Societăţii se va supune restricţiilor legale în
ceea ce priveşte casarea, înstrăinarea, sub orice formă, a bunurilor întreprinderii, prelungirea
termenelor de arendă sau încheierea unor noi contracte de arendă, a imobilului, inclusiv a
terenurilor. Concomitent cu procurarea acţiunilor Societîţii, cumpărătorului i se va propune
să procure sau să ia în arendă terenurile acesteia. În cazul nesolicitării acţiunilor la două
concursuri investiţionale, pachetul de acţiuni poate fi pus în vînzare prin alte modalităţi
legale, înstrăinarea sau gajarea acţiunilor procurate se admite numai după achitarea integrală
a valorii pachetului de acţiuni.
în cazul în care cumpărătorul nu-şi va îndeplini obligaţiile asumate conform Condiţiilor
contractului de vînzare-cumpărare a pachetului de acţiuni, Departamentul Privatizării şi
Administrării Proprietăţii de Statde pe lingă Ministeail Economiei şi Reformelor va cere
rezilierea contractului şi compensarea prejudiciului cauzat.
De particularităţi deosebite de vânzare apar în procesul înstrăinării gospodăriilor agricole.
Acestea sunt prevăzute în Legea RM restructurării întreprinderilor agricole în procesul de
privatizare Nr.392-XI V din 13.05.99."* Prezenta lege reglementează relaţiile care apar în
procesul înfiinţării de întreprinderi private în baza cotelor de teren echivalent si a cotelor-
părţi valorice atribuite în natură, precum şi al lichidării ulterioare a întreprinderilor agricole
supuse privatizării (denumite în continuare întreprinderi), inclusiv al stingerii datoriilor lor.
Ea lire efect exclusiv asupra următoarelor întreprinderi:
colhozuri, sovhozuri, sovhozuri-fabrică;
alte întreprinderi cu proprietate colectivă şi/sau de stat care dispun de
fond funciar de privatizare;
societăţi economice şi cooperative, înfiinţate prin reorganizare a întreprin
derilor menţionate Ia lit.a) şi b).
în conformitate cu articolul 3 al prezentei Legi temeiuri ale restructurării întreprinderii în
procesul de privatizare sînt:
a) decizia autorităţii administraţiei publice abilitate privind aprobarea comisiei i funciare
şi a comisiei de privatizare a patrimoniului întreprinderii (denumită în l continuare comisie
de privatizare), precum şi a fondului funciar de privatizare;
b)hotărîrea adunării generale a lucrătorilor şi pensionarilor întreprinderii (acţionarilor,
asociaţilor sau membrilor de cooperativă) privind restructurarea ei în conformitate cu
prezenta lege.
 Documentele indicate la alin.( l) al art.3 servesc drept temei şi pentru încheierea
contractului de participare a întreprinderii la Programul Naţional «Pămînt».
Moratoriul fiscal şi financiar la restructurarea întreprinderii este stabilit în art.4 al Legii
care prevede, că cu începere de la l ianuarie 1999, întreprinderii care a încheiat contract de
participare la Programul Naţional «Pămînt» sau la proiectul pilot «Pămînt» nu i se
calculează, de la data încheierii contractului şi pînă la data stingerii datoriilor sale faţă de
stat:
a) penalităţile de întîrziere pentru neefectuarea în termen a vărsămintelor la
bugetul public naţional;
b) dobînda şi penalităţile de întîrziere la creditele acordate de Ministerul
Finanţelor;
c) penalităţile şi amenzile pentru încălcările depistate în urma controalelor efectuate de
către inspectoratul fiscal teritorial, indiferent de perioada supusă controlului.
1. Obligaţiile contractuale.
Obligaţiile ce apar în cadru acestui contract sunt reciproce deoarece ele apar atît pentru
vînzâtor.cît şi pentru cumpărător. Astfel conform articolului 758 CCRM, vinzatorul de
expediere a bunului are următoarele obligaţii :
(1) Daca, în conformitate cu contractul, vinzatorul preda bunul catre un cărăuş şi daca
bunul nu este clar individualizat, potrivit contractului, prin aplicarea unui semn distinctiv
pe el, prin documentele de transport sau prin orice alt mijloc, vinzatorul trebuie sa transmită
cumpărătorului un aviz de expediţie care specifica bunul.
Daca este obligat sa ia masuri pentru transportul bunurilor, vinzătorul trebuie sa incheie
contracte necesare pentru ca transportul sa fie efectuat pînă la locul prevăzut, cu vehicule
adecvate circumstanţelor si in condiţiile obişnuite pentru un astfel de transport.
Daca nu este obligat sa asigure bunul pe timpul transportării, vinzătorul urmează sa
transmită, la cererea cumpărătorului, toata informaţia de care dispune, necesara pentru
incheierea contractului de asigurare.
Cumpărătorul este obligat să primească bunul cumpărat iar în conformitate cu articolul
765 CCRM are obligaţia de verificare a calităţii bunului şi primirea bunului viciat.
Cumpărătorul care este comerciant trebuie sa verifice sau sa pună pe cineva sa verifice
bunul intr-un termen atit de scurt cit permit imprejurarile, iar în cazul constatării viciilor, sa-
1 informeze neintirziat pe vinzator.
Cumpărătorul pierde dreptul de a invoca viciul daca nu l-a comunicat vinzatorului intr-
un termen rezonabil din momentul in care a constat sau trebuia sa constate viciul si felul lui.
Vinzatorul nu poate invoca dispoziţiile prezentului alineat claca a trecut sub tăcere in mod
dolosiv viciul.
Daca, prin lege sau contract, este obligat sa controleze calitatea bunului, vînzătorul
trebuie sa prezinte cumpărătorului dovezi de efectuare a controlului calităţii bunului.
în cazul evictiunii articolul 766 CCRM prevede anumite obligaţii pentru vînzător. Astfel,
daca un terţ, in temeiul dreptului sau asupra unui bun apărut înainte de încheierea
contractului de vinzare-cumparare, intentează o acţiune de evicţiune împotriva
cumpărătorului, acesta din urma este obligat sa atragă in calitate de copîrît pe vînzator şi
poate opune terţului toate excepţiile care le-ar fi putut opune vinzatorul.
Neatragerea vinzatorului in calitate de copîrît ii eliberează pe acesta de răspundere fata de
cumpărător daca va dovedi ca atragerea sa ar fi prevenit evicţiunea cumpărătorului.
Daca din contract si din esenţa obligaţiei nu rezulta altfel, vinzatorul în conformitate cu
art.779 CCRM este obligat sa predea cumpărătorului bunurilr ambalate, cu excepţia
bunurilor care, după caracterul lor, nu necesita ambalare. Daca contractul nu stabileşte
cerinţe faţade ambalaj, bunul trebuie ambalat în mod obişnuit pentru acest tip de bunuri, iar
in cazul lipsei de uzanţe, într-un ambalaj care sa asigure integritatea bunurilor in condiţii de
păstrare si transportare obişnuite pentru acest tip de bunuri.
In cazul cind bunul care trebuie ambalat este predat cumpărătorului fără ambalai 1 ori in
ambalaj defectuos, cumpărătorul este in drept sa ceara vinzatorului ambalarea bunului daca
din esenţa obligaţiei sau din caracterul bunurilor nu rezulta altfel.
Articolul 780 CCRM prevede obligaţia de conservare a bunului vindut. Cind
cumpăr.aorul intirzie sa preia bunul predat sau nu plăteşte preţul, in cazul in care plata
preţului si predarea trebuie sa se facă simultan, vinzatorul. daca are bunul in posesiune sau
sub control, trebuie sa ia masuri rezonabile, in funcţie de împrejurări, pentru a le conserva.
El este îndreptăţit sa le retina pina ceva obţine de la cumpărător plata cheltuielilor sale
rezonabile.
In cazul in care a primit bunul, insa, in mod indreptatit. doreşte sa-1 restituie,
cumpărătorul este obligat sa ia masurile corespun/atoare pentru conservarea lui. El poate
retine bunul pina in momentul in care vînzătorul îi plăteşte cheltuielile rezonabile.
Partea care este obligata să ia masuri pentru conservarea bunului il poate depozita, pe
cheltuiala celeilalte părţi, in depozitul unui terţ, daca nu vor rezulta costuri disproporţionate.
Partea obligata să ia masuri de conservare a bunului are drept de retenţie asupra lui pînă
cînd i se va plăti o recompensă pentru păstrare.

5. Particularităţile contractului de mandat comercial. Noţiune, elemente, efecte.

Contractul de mandat comercial este foarte asemănător cu contractul de mandat, dar

totuşi se deosebeşte de acesta prin faptul că cel comercial se foloseşte în activitatea de
antreprenorul!, este cu titlu oneros si are una din părţile participante cu particularităţi
deosebite
Articolul 1030 al CCRM prevede următoarea definiţie a contractului de mandat: Prin
contractul de mandat o parte (mandant) împuterniceşte cealaltă parte (mandatar) de a o
reprezenta la încheierea de acte juridice, iar aceasta. prin acceptarea mandatului, se obligă să
acţioneze în numele şi pe contul mandantului. Din definiţia adusă de lege reiese că el face
parte din categoria actelor juridice civile de reprezentare. Articolul 1033 prevede că pentru
aceste servicii mandantul este obligat să plătească mandatarului o remuneraţie.
Din definiţie se desprind următoarele caractere principale ale acestei instituţii:
consensual, sinalagmatic cu titlu gratuit sau oneros. Mandatul fund un contract se impune
determinarea categoriei din care face parte, în doctrină au fost avansate, cu temeinice
motivări, opinia potrivit căreia mandatul ar fi un contract sinalagmatic perfect. Într-o opinie
apropiată, mandatul ar fi un contract sinalagmatic imperfect.
Contractul de mandat ar putea fi confundat cu contractul de prestări de servicii.
Elementul care separă contractul de mandat de contractul de prestări de servicii este
evidenţiat de existenţa unui raport de subordonare care există numai între prestatorul de
servicii şi locator (eventual patron). Un alt element de separaţie este şi iaptul că mandatarul
exercită acţiunile cu o terţă persoană din numele4 şi-n favoarea mandantului.
Formele mandatului, în Codul Civil al Republicii Moldova nu este accentuată forma
contractului de mandat, dar din conţinutul articolelor ce-1 reglementează se subînţelege
forma scrisă. Aceasta reiese din conţinutul art. 1033 care prevede că mandatarul este obligat
să prezinte o dare de seamă mandantului.
Mandatul, astfel cum rezultă din prevederile art. 1035, poate fi special, pentru o afacere,
sau general pentru rnai multe afaceri sau pentru toate afacerile mandantului. Caracterul
special sau general al mandatului poate avea ca obiect bunuri sau acte juridice.În cazul
mandatului general privind bunuri mandatarul efectuează numai acte generale de
administrare.
Părţile: mandantul şi mandatarul care sunt persoane fizice şi juridice cu capacitate de
exerciţiu.
Obiectul, în dependenţă de formele mandatului pot fi atât o operaţie juridică sau pentru
anumite operaţii determinate (pentru o afacere sau pentru anumite afaceri) ori pentru toate
afacerile mandantului, încheierea actelor de administrare şi conservare.
Un caracter specific al acestui contract sunt împuternicirile mandatarului care i se acordă
de către mandant şi tară de care el nu poate reprezenta, în conformitate cu articolul 1034 C L
RM, împuternicirile mandatarului nu se limitează la prevederile exprese ale mandatului, ci
se extind asupra a tot ce poate fi dedus din cuprinsul şi esenţa acestuia, cu excepţiile
prevăzute la art. 1032 alin. (2). Mandatarul poate încheia toate actele care pot fi deduse din
împuternicirile lui şi care sînt necesare pentru îndeplinirea mandatului, împuternicirile date
unei persoane pentru a încheia acte care ţin de profesia sau funcţia pe care o exercită şi care
rezultă din natura lor nu trebuie să fie stipulate expres.
 Regula generală a executării contractului de mandat şi a puterilor acordate mandatarului
este înscrisă în art. 1033 CCRM. Potrivit primei părţi a textului „mandadatarul nu poate face
nimic afară de limitele mandatului său", în acelaşi sens este şi regula înscrisă în art. 1036
potrivit căreia: "mandatarul care a dat părţii cu care a contractat în asemenea calitate o
îndestulă lămurire de puterile primite, nu e ţinut a garanta ceea ce s-a făcut afară din
marginile mandatului, afară numai când s-a obligat pe sine, în numele său".
Obligaţii.
Articolul 1043 CCRM prevede obligaţia mandatarului de a preda catre mandant
rezultatele executării. Astfel, mandatarii! este obligat sa remită mandantului tot ceea ce a
primit pentru executarea mandatului şi nu a utilizat în acest scop, precum şi tot ceea ce a
dobindit in executarea obligaţiilor sale contractuale.
Articolul 1044 CCRM prevede interdicţia de a folosi informaţia sau bunurile în interes
propriu. Astfel, mandatarul nu are dreptul sa folosească in avantajul său informaţia pe care o
obţine sau bunurile pe care le primeşte ori pe care este obligat sa le administreze in
exercitarea mandatului, daca nu are consimţămîntul mandantului sau daca dreptul de
folosinţa nu rezulta din lege sau din mandat.
Pe lingă compensaţiile la care este ţinut pentru prejudiciul cauzat, mandatarul, în cazul
folosirii informaţiei sau bunurilor fără autorizaţie, trebuie sa plătească mandantului pentru
folosirea informaţiei o suma echivalenta cu îmbogatirea sa datorită folosirii ei, iar în cazul
cînd a folosit un bun, o chirie corespunzătoare. Daca foloseşte pentru sine banii pe care
trebuie să-i remită mandantului ori să-i utilizeze în favoarea acestuia, mandatarul va
datora dobînzi din momentul cheltuirii banilor.
Articolul 1046 CCRM prevede obligaţii de compensarea cheltuielilor efectuate de
mandatar. Astfel, cheltuielile pe care mandatarul le efectuează pentru executarea obligaţiilor
contractuale şi pe care, în funcţie de imprejurari, acesta le considera necesare trebuie
compensate de către mandant.
Nu pot fi înaintate pretenţii, în temeiul alin.( l), atunci cînd cheltuielile urmează a fi
compensate prin remuneraţie. Cheltuielile care se fac în mod obişnuit la executarea unor
obligaţii de felul celor stipulate în contract sau cheltuielile care ar fi fost tăcute de mandatar
şi în absenta contractului sînt considerate compensate prin remuneraţie daca restituirea lor
nu se face în mod obişnuit şi daca nu s-a convenit altfel.
La cererea mandatarului, mandantul este obligat să plătească acestuia un avans pentru
cheltuielile necesare executării mandatului.
Articolul 1047 CCRM prevede repararea prejudiciului cauzat mandatarului Mandantul
este obligat să repare şi prejudiciul produs fără vina sa pe care mandatarul 1-a suferit în
executarea mandatului daca prejudiciul este rezultatul unui pericol legat de obligaţia
contractuala ori s-a produs în urma executării unei indicaţii a mandantului.
Nu se poate formula o pretenţie în temeiul alin.(1) atunci cînd un prejudiciu de felul celui
care s-a produs urmează a fi acoperit prin remuneraţie sau cînd prejudiciul a fost practic
produs printr-o acţiune care nu era necesară executării obligaţiilor contractuale ale
mandatarului sau printr-o omisiune a lui. Daca acoperirea prejudiciului din contul
remuneraţiei va fi contestată, sarcina probei se pune pe seama mandatarului.
Acceptarea mandatului este expresă sau tacită. Acceptarea este tacită dacă rezultă din
actele sau chiar din tăcerea mandatarului.
În conformitate cu articolul 1032 CCRM, deosebim mandatul special şi mandatul general.
Mandatul poate fi special pentru o operaţie juridică sau pentru anumite operaţii
determinate (pentru o afacere sau pentru anumite afaceri) ori general (pentru toate afacerile
mandantului).
Mandatul formulat în termeni generali nu conferă decît împuternicirea de a încheia acte
de administrare şi conservare, împuternicirea de a încheia alte acte ce urmează a fi formulată
numai printr-o clauză expresă, cu excepţia mandatului autentificat notarial şi dat în avans
pentru incapacitatea mandantului.
Mandantul este obligat să plătească mandatarului remuneraţie numai în cazurile
prevăzute de lege sau de contract.(art. 1033).
Mandatul profesional este prezumat cu titlu oneros.
În cazul mandatului oneros,mandantul este obligat să plătească mandatarului retribuţia
stabilită prin contract, în baza legii, prin uzanţe sau în dependenţă de valoarea serviciilor
acordate.
Mandatarul are dreptul să reţină din sumele pe care trebuie să le remită mandantului ceea
ce mandantul îi datorează pentru executarea mandatului. El are dreptul să reţină din sumele
încredinţate pentru executarea mandatului ceea ce i se cuvine.
Împuternicirile mandatarului nu se limitează la prevederile exprese ale mandatului, ci se
extind asupra a tot ce poate fi dedus din cuprinsul şi esenţa acestuia, cu excepţiile prevăzute
la art. 1032 alin.(2).
Mandatarul poate încheia toate actele care pot Pi deduse din împuternicirile lui şi care
sînt necesare pentru îndeplinirea mandatului.
împuternicirile date unei persoane pentru a încheia acte care ţin de profesia sau funcţia pe
care o exercită şi care rezultă din natura lor nu trebuie să fie stipulate expres.
Mandatarul este obligat să acţioneze în interesul mandantului cu prudenţă şi diligentă şi
să evite apariţia conflictelor între interesele sale personale şi interesele mandantului.
Articolul 1036 prevede că mandatarul este obligat să execute mandatul personal, dacă nu
i se permite prin contract transmiterea mandatului către un terţ. Se permite atragerea de
ajutoare pentru a-l asista pe mandatar în exercitarea mandatului. In cazul în care o cer
interesele mandantului, mandatarul trebuie să transmită împuternicirile către un terţ dacă,
din cauza unor circumstanţe imprevizibile, nu poate exercita mandatul şi nu are posibilitatea
să-1 informeze despre aceasta pe mandant în timp util.
Pentru actele persoanei căreia i-a transmis mandatul fără a fi autorizat, mandatarul
răspunde ca pentru actele proprii.
Dacă transmiterea mandatului către un terţ este permisă, mandatarul răspunde doar pentru
vinace-i revine în privinţa alegerii terţului şi pentru modul în care i-a transmis instrucţiunile.
Mandantul are în toate cazurile dreptul de a intenta acţiune persoanei care l-a asistat sau
1-a substituit pe mandatar.
Dacă, pentru încheierea unui act juridic, sînt desemnaţi mai mulţi mandatari, mandatul
produce efecte numai în cazul în care este acceptat de toţi mandatarii.
Mandatarii urmează să încheie împreună toate actele vizate în mandat, dacă altfel nu este
stipulat sau nu rezultă cu certitudine din mandat. Pentru executarea obligaţiilor asumate ei
răspund solidar.
Dacă încheie singur actele juridice pe care a fost împuternicit să le încheie împreună cu o
altă persoană, mandatarul îşi depăşeşte împuternicirile, cu excepţia cazului cînd încheie actul
juridic în condiţii mai avantajoase pentru mandant decît cele convenite. Mandatarul care
acceptă să reprezinte, pentru încheierea aceluiaşi act, persoane ale căror interese sînt sau ar
putea fi în conflict este obligat să informeze fiecare mandant, cu excepţia cazului cînd
uzanţele sau cunoaşterea de către mandanţi a dublei reprezentări îl exonerează de această
obligaţie pe mandatar.
În cazul dublei reprezentări, mandatarul va acţiona faţă de fiecare mandant în mod
imparţial.
Mandantul care nu este în măsură să cunoască dubla reprezentare poate, în cazul în care a
suferit un prejudiciu, să ceară declararea nulităţii actului încheiat de mandatar(1038).
Articolul 1039 CCRM prevede că Mandatarul nu poate încheia acte juridice în numele
mandantului cu sine însuşi, chiar şi prin reprezentant, cu excepţia cazului cînd este autorizat
expres sau cînd mandantul cunoaşte faptul şi nu obiectează împotriva lui.
Numai mandantul poate cere declararea nulităţii actului juridic încheiat cu încălcarea
regulii prevăzute la alin.( l).
Articolul 1040 CCRM prevede că Mandatarul este obligat să îndeplinească indicaţiile
mandantului.
Mandatarul este în drept să se abată de la indicaţiile mandantuiui dacă, în funcţie de
circumstanţe, poate presupune că mandantul, avînd cunoştinţă de situaţia creată, ar fi aprobat
o asemenea abatere. Pînă la abaterea de la indicaţiile mandantului, mandatarul este obligat
să-1 notifice despre noile circumstanţe şi să aştepte decizia lui, cu excepţia cazurilor cînd
amînarea prezintă un pericol pentru executare. Dacă executarea de către mandatar a
indicaţiilor date de mandant duce, în mod vizibil, la dezavantajarea acestuia din urmă,
mandatarul trebuie să execute indicaţiile doar după ce a comunicat mandantului
dezavantajele posibile, iar acesta insistă asupra indicaţiilor.
Mandatarul este obligat să transmită mandantului toate informaţiile necesare, să dea
lămuririle cerute de mandant asupra executării mandatului, iar la executarea acestuia, să-1
informeze neîntîrziat şi să prezinte darea de seamă. Convenţia în al cărei temei obligaţiile
mandatarului prevăzute la alin.(l) sînt, pentru viitor, excluse sau limitate se face în scris.
(1041)
Articolul 1042 CCRM prevede confidenţialitatea informaţiei cunoscute de mandatar,
astfel, mandatarul este obligat să nu divulge informaţia care i-a deveni cunoscută în cadrul
activităţii sale dacă mandantul are un interes justificat în păstrarea secretului asupra lor şi
dacă nu există, în baza dispoziţiilor legale, o obligaţie de dezvăluire sau dezvăluirea nu este
permisă de mandant. Obligaţia de păstrare a confidenţialităţii subzistă şi după încetarea
mandatului.
Mandatarul este obligat să remită mandantului tot ceea ce a primit pentru executarea
mandatului şi nu a utilizat în acest scop, precum şi tot ceea ce a dobîndit în executarea
obligaţiilor sale contractuale.
Articolul 1044 CCRM stabileşte interdicţia de a folosi informaţia sau bunurile în interes
propriu. Astfel, Mandatarul nu are dreptul să foloseascăîn avantajul său informaţia pe care o
obţine sau bunurile pe care le primeşte ori pe care este obligat să le administreze în
exercitarea mandatului dacă nu are consimţămîntul mandantului sau dacă dreptul de
folosinţă nu rezultă din lege sau din mandat.
Pe lîngă compensaţiile la care este ţinut pentru prejudiciul cauzat, mandatarul, în cazul
folosirii informaţiei sau bunurilor fără autorizaţie, trebuie să plătească mandantului pentru
folosirea informaţiei o sumă echivalentă cu îmbogăţirea sa datorită folosirii ei, iar în cazul
cînd a folosit un bun. o chirie corespunzătoare. Dacă foloseşte pentru sine banii pe care
trebuie să-i remită mandantului ori să-i utilizeze în favoarea acestuia, mandatarul va
datora dobînzi din momentul cheltuirii banilor.
Articolul 1045 CCRM prevede protecţia drepturilor mandantului care se consideră
consumator.Bunurile dobîndite de către mandatar, în numele său, dar pe contul
mandantului, în cadrul executării obligaţiilor contractuale sau care i-au fost transmise
de mandant pentru executarea mandatului sînt considerate în raport cu creditorii
mandatarului, bunuri ale mandantului.
Articolul 1046 CCRM prevede compensarea cheltuielilor efectuate demandatar.
Cheltuielile pe care mandatarul le efectuează pentru executarea obligaţiilor
contractuale şi pe care, în funcţie de împrejurări, acesta le consideră necesare trebuie
compensate de către mandant.
Nu pot fi înaintate pretenţii, în temeiul alin.( 1), atunci cînd cheltuielile urmează a fi
compensate prin remuneraţie. Cheltuielile care se fac în mod obişnuit la executarea
unor obligaţii de felul celor stipulate în contract sau cheltuielile care ar fi fost făcute de
mandatar şi în absenţa contractului sînt considerate compensate prin remuneraţie,
dacă restituirea lor nu se face în mod obişnuit şi dacă nu s-a convenit altfel.
La cererea mandatarului, mandantul este obligat să plătească acestuia un avans
pentru cheltuielile necesare executării mandatului.
Articolul 1047 CCRM prevede repararea prejudiciului cauzat mandatarului.
Mandantul este obligat să repare şi prejudiciul produs fără vina sa pe care mandatarul
l-a suferit în executarea mandatului dacă prejudiciul este rezultatul unui pericol legat
de obligaţia contractuală ori s-a produs în urma executării unei indicaţii a
mandantului.
Nu se poate formula o pretenţie în temeiul alin.(l) atunci cînd un prejudiciu de felul
celui care s-a produs urmează a fi acoperit prin remuneraţie sau cînd prejudiciul a fost
practic produs printr-o acţiune care nu era necesară executării obligaţiilor
contractuale ale mandatarului sau printr-o omisiune a lui. Dacă acoperirea
prejudiciului din contul remuneraţiei va fi contestată, sarcina probei se pune pe seama
mandatarului.
Articolul 1050 CCRM prevede că mandatul poate fi denunţat oricînd de oricare din
părţi. Revocarea mandatului notificată numai mandatarului nu se poate opune terţilor
care, fără a şti despre revocare, au contractat cu bunâ-credinţă cu mandatarul, în acest
caz, mandantul are drept de regres împotriva mandatarului. Mandatarul poate
denunţa mandatul doar în aşa fel încît să fie posibil pentru mandant să se îngrijească
în continuare de actele asupra cărora s-a contractat, cu excepţia cazului cînd există
motiv întemeiat pentru a denunţa.
Dacă a denunţat, mandantul este obligat faţă de mandatar la compensarea tuturor
cheltuielilor apărute în executarea contractului. Dacă mandatul este cu titlu oneros,
mandantul trebuie să plătească mandatarului remuneraţia convenită. Este nulă clauza
prin care se exclude dreptul unei părţi de a denunţa mandatul.
Articolul 1051 CCRM stabileşte cazurile decesului sau incapacitatea mandantului.
Raporturile contractuale nu încetează prin decesul sau prin incapacitatea
mandantului dacă nu s-a convenit altfel sau dacă aceasta nu rezultă din conţinutul
obligaţiei contractuale.
Dacă raporturile contractuale încetează prin decesul ori prin incapacitatea mandantului,
mandatarul trebuie să continue executarea obligaţiilor contractuale în cazul în care amînarea
ar fi legată de pericolul unor pierderi pentru mandant sau pentru succesorii lui. Executarea
mandatului continuă pînă cînd succesorul sau reprezentantul legal al mandantului poate lua
toate măsurile necesare. Raporturile contractuale sînt considerate în această privinţă ca fiind
valabile.
Dacă raporturile contractuale încetează prin decesul sau prin incapacitatea mandantului,
faţă de mandatar contractul se consideră valabil pînă în momentul în care acesta ia
cunoştinţă ori trebuie să cunoască motivul încetării.
Raporturile contractuale încetează prin decesul mandatarului dacă nu s-a convenit altfel
ori dacă din obligaţia contractuală nu rezultă altfel.
Moştenitorul mandatarului trebuie să informeze neîntîrziat mandantul despre decesul
mandatarului şi să ia măsurile necesare pentru protecţia drepturilor mandantului (art. 1052).

6. Particularităţile contractului de comision comercial.

în conformitate cu prevederile articolului 1061 CCRM, prin contractul de comision, o

parte, numită comisionar, se obligă să încheie acte juridice în nume propriu, dar pe contul
celeilalte părţi, numite comitent, iar aceasta să plătească o remuneraţie (comision).
Actul juridic încheiat de comisionar cu un terţ dă naştere unor drepturi şi obligaţii numai
pentru comisionar, chiar şi în cazul în care comitentul este numit sau a participat la
executarea actului juridic.
Din această definiţie se desprind următoarele caractere principale ale acestui contract.
Calitatea de act juridic civil, sub forma unui contract. Prin natura sa acest contract este
consensual faţă de faptul că simplul acord de voinţă este suficient pentru existenta sa.
Condiţionarea întocmirii unui înscris autentic pentru anumite operaţii nu modifică însă
natura sa, elementul determinant este acordarea "reprezentării", nu forma în care aceasta are
loc. Comisionul fiind un contract se impune determinarea categoriei din care face parte, în
doctrină au fost avansate, cu temeinice motivări, opinia potrivit căreia comisionul ar fi un
contract sinalagmatic perfect. Contractul de comision ar putea fi confundat cu contractul de
prestări de servicii. Elementul care separă contractul de comision de contractul de prestări de
servicii este evidenţiat de existenţa unui raport de subordonare care există numai între
prestatorul de servicii şi locator (eventual patron). Un alt element de separaţie este şi faptul
că comisionarul exercită acţiunile cu o terţă persoană din numele său dar în favoarea
comitentului. Prin aceasta se deosebeşte şi de contractul de mandat, şi încă prin aceia că
mandatul poate fi cu titlu gratuit.
Elementele contractului: părţile, comitentul şi comisionarul care por fi atât persoane
fizice, cât şi juridice cu capacitate de exerciţiu necesară, între comitent şi comisionar există
aceleaşi drepturi şi obligaţii ca între mandant şi mandatar, cu deosebirile stabilite în
prezentul răspuns
Drepturile şi obligaţiile.
Comitentul are drept de proprietate asupra bunului predat comisionarului sau primit de
acesta pentru comitent. În scopul garantării creanţelor ce izvorăsc din contractul de
comision, comisionarul este în drept să reţină bunurile care trebuie să le predea comitentului
sau persoanelor indicate de acesta.
La executarea obligaţiilor de către comisionar, acesta trebuie să respecte indicaţiile
primite de la comitent şi să execute obligaţiile pe care şi le-au asumat în condiţii cât mai
favorabile pentru acesta, în cazul în care comisionarul închee acte juridice în condiţii mai
avantajoase decât cele stipulate de comitent, beneficiile se împart egal între el şi comitent
dacă în contract nu este prevăzut altfel.
Comitentul este obligat să acorde comisionarului remuneraţia stabilită de contract sau de
uzanţe. Comisionarul poate pretinde plata comisionului chiar şi în cazul în care executarea
actului juridic încheiat de el nu a avut loc, dar faptul acesta se datorează vinovăţiei
comitentului sau se află în legătură cu personalitatea lui.
Comisionarul este în drept să se abată de la indicaţiile comitentului dacă o cer interesele
comitentului sau dacă nu are posibilitatea de a cere aprobarea prealabilă a comitentului, sau
nu a primit răspunsul în timp util. În cazul în care a vîndut bunurile la un preţ mai mic decât
cel indicat de comitent, comisionarul trebuie să acopere diferenţa dacă nu demonstrează că
nu a putut vinde bunul la preţul indicat şi că prin vinderea la un preţ mai mic a evitat un
prejudiciu mai mare. În cazul în care comisionarul cumpără un bun la un preţ mai mare
decât cel indicat, comitentul trebuie să declare că renunţă la actul juridic încheiat de
comisionar, imediat ce este înştiinţat despre încheierea actului juridic. In caz contrar, se
consideră că a acceptat condiţiile cumpărării.
Dacă comisionarul declară că acoperă diferenţa de preţ, comitentul nu are dreptul să
renunţe la actul juridic.
Comisionarul trebuie să execute toate obligaţiile şi să exercite toate drepturile care rezultă
din actul juridic încheiat în numele sau, dar pe contul comitentului.
Comisionarul nu răspunde pentru neexecutarea obligaţiilor de către terţ, cu excepţia
cazului când a garantat în faţa comitentului executarea obligaţiilor de către terţ.
O particularitate a acestui contract este provizionul care este o remuneraţie specială. El se
acordă, comisionarului în schimbul garanţiei. În cazul în care terţul a încălcat obligaţiile,
comisionara trebuie să-1 informeze imediat pe comitent şi să adune probele necesare. La
cererea comitentului, comisionarul îi cesionează dreptul care rezultă din actul juridic
încheiat întru executarea contractului de comision.
Comisionarul este obligat să asigure bunurile primite de la comitent sau pentru comitent
numai în cazurile în care faptul acesta este stipulat în conttract sau rezultă din uzanţe.
După executarea obligaţiilor sau după rezilierea contractului, comisionarul predă tot ceea
ce a primi t în baza contractului şi prezintă o dare de seamă. În cazul în care există obiecţii
în legătură cu darea de seamă, comitentul este obligat să-l informeze pe comisionar în
termen de 15 zile de la primirea dării de seamă, dacă contractul nu prevede un alt termen.
Comitentul recepţionează tot ceea ce a executat comisionarul în baza contractului de
comision, examinează bunurile, îl informează imediat pe comisionar despre vicii şi îl
eliberează de toate obligaţiile pe care şi le-a asumat faţă de tertîn executarea contractului de
comision. Comitentul este obligat să compenseze toate cheltuielile utile suportate de
comisionar în executarea contractului de comision. Cheltuielile de păstrare a bunurilor
comitentului, inclusiv a celor primite de la terţi, le suportă comisionarul, dacă în lege sau în
contract nu este prevăzut altfel.
Rezilierea contractului.
Rezilierea contractului poate fi făcută atât din iniţiativa comitentului, cât şi din iniţiativa
comisionarului. Astfel, articolul 1072 CCRM prevede că, comitentul are dreptul să rezilieze
contractul în orice moment, în cazul rezilierii conductului, comitentul este obligat să
plătească comisionarului pentru actele juridice deja încheiate remuneraţia stipulată şi să
repare prejudiciul cauzat prin rezilierea contractului, Comisionarul poate rezilia contractul
de comision numai în cazul prevăzut de contract, în cazul inexistenţei posibilităţii de a
executa obligaţia asumată sau în cazul în care comitentul nu execută obligaţiile contractuale.
în cazul în care a reziliat contractul sau a fost notificat despre rezilierea contractului de
către comisionar, comitentul este obligat să dea, în termen de o lună, indicaţii privind
bunurile aflate la comisionar.
Articolul 1062 CCRM prevede modul de executarea obligaţiilor de către comisionar.
Astfel, comisionarul trebuie să respecte indicaţiile primite de la comitent şi să execute
obligaţiile pe care şi le-a asumat în condiţii cît mai favorabile pentru acesta. În cazul în care
comisionarul încheie acte juridice în condiţii mai avantajoase decît cele stipulate de
comitent, beneficiile se împart egal între el şi comitent, daca în contract nu este prevăzut
altfel.
Comitentul este obligat prin articolul 1063 CCRM să acorde comisionarului remuneraţia
stabilita de contract sau de uzanţe.
Comisionarul poate pretinde plata comisionului chiar şi în cazul în care executarea
actului juridic incheiat de el nu a avut loc, dar faptul acesta se datorează vinovăţiei
comitentului sau se afla in legătura cu personalitatea lui.
Articolul 1068 CCRM prevede obligaţia comisionarului de a asigura bunul comitentului.
Comisionarul este obligat sa asigure bunurile primite de la comitent sau pentru comitent
numai în cazurile în care faptul acesta este stipulat în contract sau rezulta din uzanţe.
După executarea obligaţiilor sau după rezilierea contractului, comisionarul preda tot ceea
ce a primit în baza contractului şi prezintă o dare de seama. În cazul în care exista obiecţii în
legătura cu darea de seama, comitentul este obligat conform art. 1069 CCRM să-1 informeze
pe comisionar în termen de 15 zile de la primirea dării de seamă, dacă contractul nu prevede
un alt termen.
Particularităţile agentul comercial - comisionar.
În conformitate cu articolul 1199 CCRM agentul comercial este persoană fizică
întreprinzător independent căreia i s-au încredinţat împuterniciri permanente de intermediere
sau de încheiere de contracte comerciale cu bunuri şi servicii în numele şi pe contul unei alte
întreprinderi numite în continuare agent principal
în sensul codului civil, nu se consideră agent comercial persoana care:
a) fiind un angajat al principalului, are atribuţii de încheiere a contractelor obligatorii
pentru principal;
b) fiind partener, are dreptul de a încheia contracte obligatorii pentru partenerii săi;
c) este administratorul procedurii de reorganizare sau al procedurii de lichidare în
procesul de insolvabilitate;
d) activează la bursele de mărfuri.
Obligaţiile agentului comercial sunt prevăzute de art. 1200 CCRM, care stabileşte că
agentul comercial este obligat să reprezinte onest interesele principalului. Agentul comercial
trebuie să întreprindă măsurile corespunzătoare în cadrul negocierilor, precum şi să încheie,
după caz, contracte la indicaţia principalului, să prezinte acestuia informaţia utilă care se află
la dispoziţia sa, să îndeplinească indicaţiile rezonabile date de principal.
Obligaţiile principalului agent sunt stabilite în art. 1201. Astfel, principalul agent trebuie
să respecte, în relaţiile cu agentul comercial, principiul bunei-credinţe. în particular,
principalul este obligat să pună la dispoziţia agentului comercial toată informaţia necesară
executării contractului de agenţie, să înştiinţeze agentul comercial în termene rezonabile
despre faptul că se aşteaptă ca volumul tranzacţiilor comerciale să fie considerabil mai mic
decît ar fi putut presupune în mod normal agentul, precum şi despre acceptarea, refuzul sau
neîndeplinirea unui contract comercial propus de agent.
Agentul comercial are dreptul la remunerare pentru serviciile prestate principalului
conform contractului de agenţie. Dacă suma remuneraţiei nu este stipulată, se consideră că s-
a convenit asupra unei remuneraţii obişnuite pentru acest domeniu de activitate. În cazul
imposibilităţii de a se stabili o remuneraţie obişnuită, agentul comercial are dreptul la o
remuneraţie rezonabilă pentru serviciile prestate principalului, luîndu-se în considerare
circumstanţele cauzei şi principiul echităţii.
Remuneraţia poate fi plătită integral sau parţial sub formă de comision, adică de
remuneraţie care variază în funcţie de valoarea actelor juridice comerciale.
Agentul comercial are dreptul la comision pentru actele juridice încheiate în perioada
acţiunii contractului de agenţie dacă, şi în măsura în care:
a) actul juridic a fost încheiat în urma acţiunilor agentului comercial respectiv;
b) actul juridic a fost încheiat cu un terţ, care anterior a devenit client al principalului în
urma unui act analog, datorită acţiunilor agentului comercial respectiv. Agentul comercial va
avea dreptul la comision şi pentru actele juridice încheiate în perioada acţiunii contractului
de agenţie dacă agentul are dreptul exclusiv, acordat de principal în baza contractului de
agenţie, de a purta negocieri sau de a încheia contracte în numele principalului pe un anumit
teritoriu sau pentru un grup anumit de clienţi şi dacă a fost încheiat un contract cu un client
de pe teritoriul sau din grupa respectivă de clienţi.
Agentul comercial are dreptul la comision pentru actul juridic încheiat după încetarea
acţiunii contractului de agenţie dacă:
a) în conformitate cu prevederile alin.(2) şi (3), propunerea terţului de a contracta (oferta
sau cererea) a fost recepţionată de principal sau de agentul comercial pînă la încetarea
acţiunii contractului de agenţie;
b) actul juridic a fost încheiat, datorită acţiunilor agentului comercial, într-um termen
rezonabil din momentul încetării acţiunii contractului de agenţie.
Agentul comercial nu are dreptul la comisionul prevăzut la alin.(2) şi (3) dacă acesta
trebuie plătit, conform alin.(4), agentului comercial precedent, cu excepţia cazului în care
divizarea remuneraţiei de comision între cei doi agenţi este rezonabilă.
Termenul de plată a comisionului este stabilit de art. 1204 CCRM. Agentul comercial are
dreptul la comision din momentul şi în măsura în care actul juridic a fost executat. La
înţelegerea părţilor, dreptul agentului comercial la remuneraţie poate apărea în momentul
naşterii obligaţiei principalului de a executa actul juridic încheiat cu un terţ sau în momentul
executării acestuia de către terţ. Comisionul trebuie plătit cel mai tîrziu în ultima zi a lunii în
care agentul a obţinut dreptul la el. De la prevederile prezentului alineat nu se poate deroga
în defavoarea agentului comercial.( 1205) Dreptul la comision încetează în cazul în care
contractul dintre principal şi terţ nu a fost executat, dacă principalul nu poartă nici o vină
pentru neexecutare. De la prevederile prezentului alineat nu se poate deroga în defavoarea
agentului comercial.Comisionul pe care agentul 1-a primit deja trebuie restituit în cazul
încetării dreptului la această remuneraţie.
Particularităţile comisionarului profesionist.
Articolul 1212 CCRM prevede că se consideră comisionar profesionist (comisionar)
persoana care, în cadrul activităţii sale comerciale permanente, îşi asumă obligaţia de a
încheia contracte cu mărfuri sau cu titluri de valoare în nume propriu, dar pe contul unei alte
persoane (comitent). Faţă de activitatea comisionarului care nu este reglementată de normele
prezentei secţiuni se aplică regulile referitoare la agentul comercial. Normele cu privire la
contractul de comision se aplică în măsura în care dispoziţii le prezentului capitol nu prevăd
altfel.
Legislaţia evidenţiază un şir de obligaţii specifice ale comisionarului. Astfe! comisionarul
este ţinut să execute cu diligenta unui bun comerciant obligaţiiie pe care şi le-a asumat.
Comisionarul trebuie să respecte interesele comitentului şi să îndeplinească indicaţiile date
de el.
Comisionarul prezintă comitentului informaţiile necesare, în particularii va comunica
imediat despre executarea comisionului. El este obligat să prezinte comitentului un raport cu
privire la executarea comisionului şi să-i transmită cele cuvenite din executarea respectivă.
Comisionarul poartă răspundere faţă de comitent pentru executarea actului juridic
încheiat în cazul în care, concomitent cu notificarea despre executarea comisionului, el nu va
indica şi terţul cu care a încheiat actul juridic. Dacă el nu acţionează conform indicaţiilor
comitentului, comisionarul este obligat să repare prejudiciul cauzat. Totodată, comitentul
este în drept să nu recunoască efectele actului juridic încheiat astfel în privinţa sa.
În cazul în care comisionarul a efectuat o vînzare la un preţ mai mic decît cel stabilit sau
dacă a majorat preţul de cumpărare stabilit, comitentul, în cazul în care, intenţionează sâ
respingă convenţia ca nefiind încheiată pe contul lui, trebuie să declare acest fapt imediat
după notificarea despre încheerea convenţiei. În caz contrar, abaterea de la preţul stabilit se
consideră acceptată. Atunci cînd comisionarul, concomitent cu notificarea despre încheierea
convenţiei, declară că va compensa diferenţa de preţ, comitentul nu are dreptul să respingă
convenţia.
Dreptul comitentului de a cere reparaţia prejudiciului care depăşeşte diferenţa de preţ nu
este afectat.
Dacă comisionarul încheie o convenţie în condiţii mai avantajoase decît cele stabilite de
comitent, avantajele sînt atribuite comitentului. Prezenta regulă produce efecte în particular
în cazul în care preţul cu care comisionarul a efectuat vînzarea depăşeşte preţul pe care
comitentul 1-a stabilit ca fiind cel mai mic sau dacă preţul de cumpărare nu atinge preţul cel
mai mare stabilit de comitent.
Dacă marfa care i-a fost expediată este deteriorată sau are anumite vicii depistabile la o
examinare, comisionarul, în raport cu cărăuşul şi comitentul, este obligat să asigure proba
stării ei şi să informeze imediat comitentul. În caz contrar, comisionarul va fi obligat să
repare prejudiciul cauzat astfel.
Comisionarul poartă răspundere pentru pierderea sau deteriorarea mârfii aflate în custodia
lui, cu excepţia cazului în care pierderea sau deteriorarea au rezultat din împrejurări care nu
puteau fi evitate prin diligenta unui bun comerciant. (art.1219 CCRM).
Comisionarul poartă răspundere pentru neasigurarea mărfii doar în cazul în care
comitentul i-a dat indicaţia să efectueze asigurarea.