TENDINTELE NOULUI INSTITUTIONALISM

Noul institutionalism se prezinta a fi un sistem legal formal si informal. Spre deosebire de Veblen, noii
institutionalisti n-au creat in intregime un nou sistem de gandire ci au creat mini teorii. Cei mai importanti
institutionalisti sunt: Douglas North si Ronald Coase.
Nortah a fost mai aproape de ideile lui Veblen. El foloseste sintagme precum stat-pradator ca sa explice de
ce tarile lumii a treia au esuat in a se dezvolta in ciuda celor mai bune intentii ale lor. Concluzia sa este ca
institutiile sunt eficiente in a face tarile ineficiente. Procesul de sinucidere este condus de un guvern care
are beneficii de pe urma instituii ineficientei si a politicilor pradatoare.
Coase se concentreaza pe institutiile legal formale si pe modul in care ele sunt folosite pentru a reduce
costurile tranzitiei. El reactioneaza impotriva teoriei institutionliste a lui Veblen cu privire la obiceiurile care
sunt adoptate treptat si pastrate chiar si dupa ce stimuli primari au disparut. Pentru Coase, institutiile sunt
adoptate ca parte a costului tranzitiei care minimizeaza comportamentul. El tinde care un accord cu multe
dintre rezultatele obtinute de Veblen in cadrul neoclasic fundamental. Daca cercetarea sa arata tendinta,
institutionalismul poate fi co-optat si reabsorbit de economia ortodoxa.
Adeptii neoinstitutionalismului istoric predomina comparativ cu cei care prefera celelalte
abordari, pentru ca el este considerat cel mai adecvat cercetarii cadrului institutional al
tarilor aflate in dezvoltare si in tranzitie, pentru ca acesta acorda importanta dimensiunii
temporale a dezvoltarii institutionale. Dezvoltarea institutionala este vazuta atat ca o
variabila exogena care contribuie la performanta economica, cat si ca o variabila endogena
determinata de variabile economice. In opinia lui Douglass C. North (1990), considerat
autoritatea indiscutabila a curentului neoinstitutionalist (istoric), schimbarile institutionale isi
pun amprenta asupra evolutiei societatilor in timp si aceasta ar fi cheia de intelegere a
schimbarilor istorice. O alta abordare introdusa recent de un anumit numar de autori este
cea de institutionalism constructivist (Berger si Luckman) sau institutionalism discursiv (Paul
DiMaggio si Walter Powell) pentru a descrie rolul important al ideilor si discursului in politica
in paralel cu o viziune mai dinamica asupra schimbarilor institutionale comparativ cu cele trei
abordari mai sus mentionate.
Instituionalismul s-a dezvoltat n Statele Unite ale Americii la sfritul secolului al XIX-lea i n primele
trei decenii ale secolului al XX-lea. Format sub influena colii istorice germane, el a preluat i a dezvoltat
orientrile teoretice i metodologice ale acesteia, pe care le-a aplicat la problematica social-economic
din SUA.
Prin conceptul de instituie, adepii acestui curent nelegeau totalitatea normelor juridice i de
comportament care reglementau aciunea indivizilor, ntreprinderilor, grupurilor sociale i administraiilor
publice i private. Studierea instituiilor urma s in seama att de marea lor diversitate, ct i de evoluia
lor n timp. Activitatea agenilor economici era analizat nu n mod izolat, ci n cadrul instituiilor din care
acetia fceau parte. Pentru explicarea tendinelor de evoluie ale instituiilor i, prin aceasta, a modului de
aciune i a regulilor de conduit care urmau s fie adoptate de agenii economici, se recomand
studienrea unei cantiti ct mai mari de date i fapte.
Dintre exponenii instituionalismului s-au remarcat T.Veblen i W.Mitchell.
Thorstein

Veblen (1857-1929), ntemeietorul

curentului institutionalise i-a

expus

opiniile

lucrrile: Teoria clasei neproductive (1893), Teoria ntreprinderii de afaceri (1904) i altele. Natura
uman, considera T.Veblen, nu putea fi neleas numai din perspectiva unor legi economice imuabile, n
care caracterul ei att feroce, ct i creativ sunt prezentate n mod raional; ea ar putea fi studiat

ineleas mult mai bine dac s-ar utiliza metodele antropologului sau ale psihologului, care privesc omul
ca pe o fiin cu porniri instinctuale i iraionale.
Pe msura dezvoltrii economiei de pia, aprecia T.Veblen, se manifesta tendina creterii numerice i ca
importan a unor pturi parazitare, compuse din speculani, rentieri, intermediari, care formau clasa
neproductiv. Noua clas neproductiv se ncadra n vechiul tipar al categoriilor sociale prdalnice i
parazitare existente n societile premoderne i perpetua admiraia fa de puterea personal i relaiile
de clan, pe care se sprijinea. T.Veblen dezavua atitudinea opiniei publice, care manifesta ngduin i, n
unele cazuri, chiar aprobare fa de aciunile socialmente negative ale pturilor parazitare. Departe de a fi
privii ca parazii sau spoliatori, exponenii clasei neproductive se bucurau de admiraia comunitii. n
schimb, prin contrast, activitile creative erau marginalizate.
Referindu-se la rolul ntreprinztorului, T.Veblen i contesta calitatea de personaj central al vieii
economice, pe care i-o atribuiau curentele de factur liberal. n opinia lui, omul de afaceri juca un rol mai
degrab negativ n cadrul sistemului -- acela de beneficiar al unor avantaje nemeritate. El urma, ntr-o
perioad de timp relativ scurt, s i piard poziia deinut n economie i n societate i s fie nlocuit de
manageri i specialiti, ca efect, ntre altele, al dezvoltrii impetuoase a tiinei i a tehnicii.
Wesley Mitchell (1874-1948), se pronuna, sub influena lui G.Schmoller, pentru acumularea unor date i
fapte sistematice n vederea identificrii tendinelor de dezvoltare ale vieii economice i pentru adoptarea,
pe aceast baz, a unor msuri de politic economic adecvate.
n cea mai important lucrare a sa, Ciclurile de afaceri (1913), W.Mitchell a introdus n literatura de
specialitate conceptul de ciclu de afaceri (business cycle). Relund i dezvoltnd consideraiile altor
economiti, el a pus n eviden existena unei evoluii ciclice pe termen mediu, cu o durat de 6-11 ani. n
opinia sa, calea de determinare a ciclicitii economice o constituie analiza fluctuaiilor preurilor.
Dei au dispus de un material faptic bogat i de un instrumentar de analiz perfecionat, instituionalitii nu
au putut s prevad declanarea crizei economice din 1929-1933 i nici s formuleze soluii viabile de
depire a acesteia. Acest fapt - reproat cu insisten de rivalii lor de alte orientri - a grbit procesul de
dezagregare a instituionalismului, ca i curent nchegat de idei, n deceniul al patrulea al secolului al XXlea. Teoreticienii din generaia mai tnr, formai n spiritul ideilor instituionaliste, ntre care J.K.Galbraith,
aveau s i continue activitatea ca precursori sau exponeni ai radicalismului.