DISCURSUL LUI WINSTON CHURCHILL DE LA FULTON, MISSOURI, 5 MARTIE 1946

Winston Churchill, fost ofițer de armată, reporter de război și prim-ministru al Marii

Britanii, a fost unul dintre cei care au propus pentru prima dată crearea „Statelor Unite ale
Europei”. Experiențele trăite în timpul celui de al Doilea Război Mondial l-au convins că doar o
Europă unită poate garanta pacea. Țelul său era eliminarea pentru totdeauna a ideilor naționaliste
și beligerante. Astfel, omul care fusese motorul coaliției antihitleriste a devenit militant activ al
cauzei europene.

După 1945 a izbucnit un conflict politic, ideologic și militar între aliații occidentali,
conduși de S.U.A., pe de o parte și statele comuniste, conduse de URSS, de cealaltă parte,
cunoscut sub termenul general de „Război Rece”. Cauza fundamentală a declanșării războiului
rece a constat în diferențele de principiu dintre statele democratice și cele comuniste care s-au
manifestat chiar din momentul în care bolșevicii au capturat puterea în Rusia, în 1917.

Între 1945 și 1953 au existat mai multe evenimente importante în evoluția războiului
rece, unul dintre acestea fiind discursul lui Winston Churchill de la Fulton, Missouri, la 5 martie
1946. Acest discurs a fost o primă abordare sau o încercare de a defini politica internațională
care se instaurase după cel de al Doilea Război Mondial. A fost, însă, și un semnal de alarmă tras
de către premierul britanic în vederea pericolului manifestat de către Uniunea Sovietică și
doctrina comunistă pe care aceștia o instauraseră în Europa de Est.

Winston Churchill a adus pentru prima dată în plan internațional termenul de „Cortină de
Fier”, acesta asociind-o cu influența URSS asupra statelor Est-europene, „...o cortină de fier a
coborât pe tot continentul”.

Până în acel moment, guvernele rezultate în urma unor coaliții dominate de către
comuniști au fost instalate la putere prin intermediul rușilor în Polonia, România, Ungaria,
Bulgaria și Albania. Adversarii comuniștilor au fost întemnițați sau închiși, în anumite cazuri.
Atrocitățile la care recurg comuniștii în spațiul est-european sunt evidențiate în discurs, cele mai
importante zone fiind Polonia pe care Rusia o folosește ca un tampon între occident și ei, și
Germania, pe care sovieticii o vor comunistă. Premierul britanic continuă prin a expune temerile
statelor precum Turcia și Iran de represiunile Guvernului de la Moscova.
 În discursul său de la Westminster College, Churchill, care vorbea ca o persoană privată,
nu avea nicio funcție oficială în acel moment, a făcut apel la o alianță a Occidentului care să
reziste cu fermitate în fața amenințărilor comuniste. Discursul a contribuit la adâncirea rupturii
dintre foștii aliați, deși Winston Churchill a exprimat ceea ce simțeau mulți dintre politicienii
americani de frunte.

Sovieticii, nefiind intimidați în urma discursului de la Fulton, au continuat să-și

întărească dominația asupra Europei răsăritene, până la sfârșitul anului 1947 toate statele din
regiune, cu excepția Cehoslovaciei, aveau guverne comuniste. Alegerile au fost măsluite,
membrii necomuniști au fost excluși din coalițiile de guvernământ, mulți fiind arestați și
executați, iar toate celelalte partide politice au fost desființate.

Occidentul era profund iritat de atitudinea Rusiei, care nu respecta promisiunea făcută de
Stalin la Ialta, de a permite desfășurarea de alegeri libere. Partea sovietică argumenta faptul că
aveau nevoie de guverne prietene în țările vecine, din rațiuni de securitate.