LIGA NATIUNILOR

 Liga Națiunilor a fost o organizație interguvernamentală

fondata în urma Conferinței de Pace de la Paris care a
pus capăt Primului Război Mondial și precursoarea
Organizației Națiunilor Unite.

 Acordul Ligii Naţiunilor a fost intocmit de o comisie

specială si aceasta a fost infiintată in prima parte a
Tratatului de la Versailles semnat la 28 iunie 1919.

 În perioada de maximă dezvoltare, între 28

septembrie1934 şi 23 februarie 1935, a avut 58 membri.

Emblema semi-oficială între 1939-1941

 FONDATORUL LIGII
 Idealist convins, Woodrow Wilson, fost profesor de
ştiinţe politice, visa la pacea mondială.
 Din ianuarie 1918, cu mult înainte de sfărşitul războiului,
preşedintele american şi-a expus ideile şi principiile în
acele faimoase 14 puncte ale lui Woodrow Wilson.
Unul dintre ele prevedea crearea unei Societăţi a
Naţiunilor, organizaţie care să dezamorseze conflictele,
bazată pe garantarea reciprocă a independenţei politice
şi integritătii teritoriale a tuturor membrilor. Era vorba de
construirea unui sistem de securitate colectivă care să
evite apariţia unui nou conflict mondial.
 SCOPURILE LIGII
 Scopurile Ligii erau:
 dezarmarea,
 realizarea păcii,
 promovarea colaborării internaţionale,
 prevenirea războaielor prin intermediul securităţii colective,
 rezolvarea disputelor inter-naţiuni prin negociere si diplomaţie,
 îmbunătăţirea calităţii vieţii.
 Printre altele erau tratate și probleme precum condițiile de muncă, tratamentul corect a locuitorilor indigeni,
traficul de persoane și a drogurilor, comercializarea armelor, sănătatea mondială, prizonierii de război, și
protejarea minorităților din Europa.
 Liga Naţiunilor a constituit prima încercare de a crea o
organizaţie de state cu vocaţie de universalitate şi cu
caracter general şi permanent. Aceasta a existat pe o
perioadă relativ scurtă, limitându-se între Primul şi al Doilea
Război Mondial.
 Liga Naţiunilor şi-a stabilit bazele la Geneva, în Elveţia.
Această alegere a fost una firească, deoarece Elveţia era o
ţară neutră şi nu luptase în Primul Război Mondial.
 Ideea creării unei organizaţii internaţionale cu vocaţie de
universalitate a apărut în mai multe ţări, în cursul Primului
Război Mondial, ca expresie a curentelor de opinie
Palatul Națiunilor, Geneva, sediul
pacifistă, ca o reacţie faţă de sacrificiile şi dezastrele
central al Societății Națiunilor din
provocate de război. 1929 pana la dizolvarea acesteia.
 PUTEAU DEVENI MEMBRE ALE LIGII:
 statele semnatare ale tratatelor de pace,
 statele invitate să adere la Pact
 orice stat dominion sau colonie cu deplină
autoguvernare, admise pe baza aprobării
Adunării Ligii, dacă ofereau garanţii că vor
respecta obligaţiile internaţionale şi
regulamentele Ligii privind forţele armate şi
armamentele.
 Calitatea de membru înceta prin retragerea
voluntară, prin excluderea pentru încălcarea
pactului şi prin neacceptarea amendamentelor
la pact, cu un preaviz de doi ani.
 ROMANIA – MEMBRA A LIGII
 România a fost o prezenţă activă în cadrul Societăţii Naţiunilor încă de la înfiinţarea acesteia. Nicolae
Titulescu şi-a legat numele de această organizaţie încă de la începuturile ei, semnând, alături de I.
Cantacuzino, Pactul Societăţii Naţiunilor din partea României.
 Nicolae Titulescu (1882 - 1941) diplomat si om politic romana a detinut de doua ori la rand functia de
presedinte al Adunarii Ligii Natiunilor in 1930 si 1931. Ca presedinte a militat pentru pastrarea frontierelor
stabilite prin tratatele de pace, pentru raporturi de buna vecinatate intre state, pentru respectarea
suveranitatii si egalitatii tuturor statelor si pentru prevenirea agresiunilor.
 In ceea ce priveste Romania Titulescu si-a bazat intreaga activitate pe problemele majore,
fundamentale, ale politicii externe a Romaniei.
 ORGANISMELE PRINCIPALE ALE LIGII
 Principalele organisme ale Ligii au fost :
 Adunarea,
 Consiliul,
 Secretariatul.
 Pe langa acestea existau si o serie de organisme
auxiliare care aveau relatii cu Liga:
 Curtea Permanenta de Justitie Internationala,
 Organizatia Internationala a Muncii etc.,
 Aceste organisme au functionat si atunci cand Liga
Natiunilor a devenit Organizatia Natiunilor Unite. Şedinţă a Adunării Generale a Societăţii Naţiunilor
 Adunarea – era alcatuita din reprezentantii tuturor statelor membre şi se întrunea o dată pe an şi
ori de câte ori era nevoie, la iniţiativa unui stat-membru, aprobată de majoritate. Dezbatea
probleme care priveau sfera de actiune a ligii sau pacea, iar hotararile se adoptau in unanimitate,
existand unele exceptii.
 Consiliul – organul executiv alcatuit din reprezentantii permanenti ai Angliei, Frantei, Italiei si
Japoniei, si alti patru ( ulterior unsprezece ) membri nepermanenti. Se reunea în sesiuni ori de
câte ori o cereau împrejurările şi, cel puţin, o dată pe an, la sediul Societăţii sau în orice alt loc
care va putea fi desemnat. Se aplica regula unanimităţii, cu unele excepţii.
 Secretariatul – era format dintr-un secretar general, numit de consiliu cu aprobarea majorităţii
membrilor Adunării, secretari şi din personalul necesar. Principalele funcţii prevăzute de Pact erau
garanţia colectivă împotriva agresiunii externe, reducerea armamentelor, rezolvarea paşnică a
conflictelor.
 Curtea Permanenta de Justitie Internationala – cu atributii jurisdictionale si care desi infiintata
prin statutul organizatiei, a functionat ca organ independent
 ÎN CAZUL UNUI CONFLICT DINTRE STATE, LIGA, IN CONFORMITATE CU PACTUL SĂU,
PUTEA FACE TREI LUCRURI - CUNOSCUTE SUB NUMELE DE „SANCŢIUNI” :

1. Putea convoca statele aflate in litigiu si sa le aseze la masa negocierilor pentru a putea
discuta problema intr-o maniera pasnica si civilitata. Aceasta discutie avea loc in cadrul Adunarii
Ligii, care asculta parerile celor doua state, urmand sa ia o decizie in ceea ce le priveste.
2. In cazul in care statele aflate in litigiu nu ascultau decizia adunarii, Liga putea recurge
la sanctiuni de ordin economic. Acest lucru era dispus de Consiliul Ligii. Scopul acestei sanctiuni
era de a lovi financiar statul care se considera a fi agresor si astfel sa il constranga sa se supuna
hotararilor ligii. In acest sens Liga putea interzice membrilor sai orice comert cu natiunea
agresoare.
3. Daca si acest lucru esua, Liga putea sa recurga la sanctiuni fizice, adica putea folosi
forte militare pentru a pune in aplicare decizia ligii. Insa Liga nu avea o forta militara la dispozitia
sa, iar singurele doua tari din Liga care ar fi putut pune la dispozitie aceste forte erau Marea
Britanie si Franta.
 PUNCTELE SLABE ALE LIGII AU FOST URMĂTOARELE:
 America, tara al carei presedinte, Woodrow Wilson, a visat la ideea ligii, a refuzat sa se alature acesteia.
Fiind cea mai puternica natiune a lumii, aceasta a fost o lovitura puternica pentru prestigiul Ligii.
 Germaniei nu i s-a permis sa se alatura Ligii in 1919 deoarece ea a fost cea care a inceput razboiul si
conform Tratatului de la Versilles refuzul aderarii la Liga venea ca o pedeapsa pentru Germania. A fost o
pierdere pentru Liga deoarece nu putea folosi forta Germaniei impotriva natiunilor agresoare.
 Rusiei nu i s-a permis sa se alature ligii in 1918 din cazua faptului ca avea un guvern comunist care genera
teama in Europa de Vest. Asadar 3 dintre cele mai puternice state ale lumii nu jucat niciun rol in sprijinirea
Ligii, cei mai puternici membrii ai acesteia fiind Marea Britanie si Franta.
 Prin urmare idealul maret al Ligii era sa puna capat razboaielor pentru totdeauna.Totusi, daca o natiune
agresoare ignora avetrismentele verbale ale ligii, tot ce putea face liga era sa aplice sanctiuni economice,
nevand sanse reale sa foloseasca masuri de ordin militar, deoarece suportul militar era foarte mic.
 SFÂRŞITUL LIGII
 Liga Naţiunilor şi-a încetat în fapt activitatea odată cu
izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial.
 În 1943, la Conferinţa de la Teheran, Puterile Aliate au
convenit să creeze un nou organism care să înlocuiască Liga:
Organizaţia Naţiunilor Unite, iar în 1946 Liga Naţiunilor s-a
autodizolvat.
 Liga Naţiunilor a constituit o experienţă complexă şi
importantă în perspectiva istoriei. ONU a fost clădită pornind
de la experienţa Ligii Naţiunilor care a contribuit la dezvoltarea
dreptului internaţional, atât prin promovarea unui număr de
noi norme şi instituţii juridice, cât şi prin mecanismele
internaţionale pe care a încercat să le organizeze pentru a
asigura aplicarea normelor de drept aşezate la baza societăţii
internaţionale.
MULŢUMIM !
WEBGRAFIE :
 HTTP://WWW.HISTORIA.RO/EXCLUSIV_WEB/GENERAL/ARTICOL/O-ORGANIZA-IE-SORTIT-E-ECULUI-
SOCIETATEA-NA-IUNILOR
 HTTP://I-SCOALA.BLOGSPOT.RO/2011/02/SOCIETATEA-NATIUNILOR.HTML
 HTTPS://RO.WIKIPEDIA.ORG/WIKI/SOCIETATEA_NA%C8%9BIUNILOR
 HTTP://BIBLIOTECA.REGIELIVE.RO/REFERATE/ISTORIA-ROMANILOR/ROMANIA-SI-SOCIETATEA-
NATIUNILOR-277380.HTML