I.

Date generale
Denumirea oficiala:Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord ( NATO). Data crearii: NATO a fost infiintata la 4 aprilie 1949, prin Tratatul Atlanticului de Nord, cunoscut sub numele de Tratatul de la Washington. Constituirea organizatiei s-a realizat in conformitate cu prevederile articolului 51 al Cartei Organizatiilor Unite. Este o organizatie guvernamentala, in care tarile isi pastreaza suveranitatea si independenta. Este o alianta bazata pe cooperare politica si militara intre tarile membre. NATO reprezinta legatura transatlantica prin care securitatea Americii de Nord este permanent legata de securitatea Europei. Obiective: Conform Preambulului Tratatului Nord-Atlantic, membrii Aliantei se angajeaza sa salvgardeze libertatea, mostenirea comuna si civilizatia popoarelor lor, bazate pe principiul democratiei, drepturile omului si guvernarea legii. Scopul principal al NATO, stability prin Tratatul de la Washington din 1949, este de a apara libertatea si securitatea tuturor membrilor organizatiei prin mijloace politice si militare.Realizarea acestui obiectiv poate fi pusa in primejdie de riscurile unor crize si conflicte care sa afecteze securitatea spatiului euroatlantic. De aceea, Alianta nu asigura numai apararea membrilor sai, ci contribuie si la mentinerea pacii si stabilitatii in regiune. Solidaritatea in interiorul NATO asigura faptul ca nici o tara nu este nevoita sa se bazeze doar pe eforturile nationale in abordarea provocarilor legate de securitate. Alianta da posibilitatea statelor membre de asi asigura obiectivele esentiale de securitate printr-un effort comun. Misiunile fundamentale de securitate ale organizatiei sunt: asigurarea unui mediu de securitate euroatlantic stabil, bazat pe institutii democratice si solutionarea pasnica a diferendelor , sa serveasca ca forum de consultari intre aliati privind orice problema care afecta interesele lor vitale , sa descurajeze sis a apere impotriva oricarei amenintari de agresiune la adresa oricarui stat membru. In vederea intaririi securitatii si stabilitatii spatiului euroatlantic , organizatia este pregatita sa contrtibuie la prevenirea eficienta a conflictelor si la angajarea activa in managementul crizelor, inclusive in operatiuni de raspuns la crize, sa promoveze pe scara larga parteneriatul, cooperarea si dialogul cu alte tari din spatial

euroatlantic. In scopul cresterii transparentei , increderii reciproce si a capacitatii de actiuni commune. Membrii NATO-19 state member. Belgia Bulgaria (2004) Canada Cehia (1999) Danemarca Estonia (2004) Frana Germania (1955) Grecia (1952) Ungaria (1999) Islanda Italia Letonia (2004) Lituania (2004) Luxemburg Olanda Norvegia Polonia (1999) Romnia (2004) Portugalia Slovacia (2004) Slovenia (2004) Spania (1982) Turcia (1952) Regatul Unit Statele Unite ale Americii Calitatea de membru al Aliantei ofera garantia ce sta la baza Tratatului Atlanticului de Nord, care consta in faptul ca stateleparti la conventie isi acorda reciproc ajutor, individual si colectiv, in cazul in care se comite un atac armat impotriva unuia dintre ele. Organizatia asigura ca nici un stat membru nu este obligat sa se bazeze numai pe eforturile nationale si pe resursele economice proprii pentru a face fata provocarilor la adresa securitatii sale. Totusi, nici un stat nu renunta la dreptul de asi duce la indeplinire obligatiile fata de propriul popor si fiecare continua sa isi asume responsabilitatile de aparare proprii. Alianta permite fiecarui membru sa realizeze obiectivele esentiale de securitate nationala prin efort coliectiv. Nu se intervine in problemele interne ale vreunui stat membru, desi consultarile din cadrul organizatiei se pot referi la orice subiect. Statele se abtin sa ridice in forumurile Aliantei chestiuni de natura eminamente interna. In cazuri in care exista dispute intre statele membre pot accepta medierea secretarului general al NATO. Emblema NATO: A fost adoptata ca simbol al Alianei Nord-Atlantic de ctre Consiliul Atlanticului de Nord, in octombrie 1953. Cercul reprezinta unitatea si cooperara , in timp ce roza vinturilor simbolizeaza directia comuna spre pace pe care o urmeaza cele 19 tari membre ale organizatiei.

Bugetul NATO: o parte provine din bugetele nationale. NATO administreaza bugetul comun prin intermediul unor bugete separate- civil; militar si de infrastructura. Regulile si procedurile care se aplica administrarii financiare se bazeaza pe transparenta. Administrarea bugetelor este realizata sub directa coordonare a comitetelor de buget civil , militar si a celui pentru infrastructura. Acestea sunt compuse din reprezentanti ai fiecrui stat membru. De asemenea este realizata o supraveghere interna, modul de utilizare a fondurilor fiind supus unui control atent realizat de un comitet international de revizori contabili, care sunt selecionai de statele membre. Acest comitet inainteaza un raport Consiliului Nord- Atlantic.

Structura NATO:
Structura civilia Cartierul general al NATO. Are sediul la Bruxelles, Belgia. Este sediul atiti politic al Aliantei cit si sediul permanent al Consiliului Nord-Atlantic. Reprezentanii permaneni si delegaiile permanente la sediul permanent al organizaiei: Fiecare tara membra este reprezanta in Consiliul Atlanticului de Nord de un ambasador sau un reprezentant permanent, asistat de o delegatie nationala. Secretarul genaral: Este inaltul oficial international, numit de catre guvernele tarilor membre ca presedinte al Consiliului Atlanticului de Nord, al Comitetului pentru planificarea apararii si al grupului pentru planificare nucleara, precum si presedintele de drep al altor Comitete si sef executiv al NATO. El este presedintele Consiliului parteneriatului Euro Atlantic si al grupului de Cooperare Mediteraneeana, presedinte asocial al Consiliului NATO- Rusia. Este deasemenea , presedinte asociat al Comisiei NATO-Ucarinei. Secretariatul international; Sustine activitatea Consiliului Nord-Atlantic si a Comitetetlor sale subordonate. Personalul reprezinta toate tarile membre. Are in componenta: Biroul secretarului general Cinci departamente operative Birolul administrativ Biroul inspectorului financiar.

Biroul secretarului general este alcatuit din: Cabinetul prvat; Secretariatu exevutiv; Biroul de informatii si presa; Biroul de securitate al NATO Departamentul pentru problemele politice Directia pentru probleme politice Sectiunea pentru problemele regionale si multilaterale ale NATO; Sectiunea planifivare politica si redactare discursurilor Sectiunea pentru parteneriat si cooperare Sectiune dezarmare, controlul armamentelor si cooperare in domeniul securitatii; Sectiunea coordonarea implimentarii si verificarii Directia pentru probleme economice] Departamentul pentru planificare apararii si operatii Directia pentru politica de aparare si planificare fortelor armate. Sectiunea politica de aparare Sectiunea planificarii apararii Organizatiile NATO pentru productie si logistica STRUCTURA MILITARA Comitetul militar: Se reuneste cu regularitate, la nivel inalt-la nivelul sefilor de Stat Major.Este cea mai inalta autoritate a Aliantei Nord Atlantice, desfasurindusi activitatea sub autoritatea politica generala al Consiliuluii Nord Atlantic, a Comitetului pentru planificarea apararii si a grupului pentru planificare nucleara. Trataul Atlanticului de Nord A fost semnat le Washington, la 4 aprilie 1949, creadu-se o alianta intre 10 state europene si doua din America de Nord (SUA si Canada). Alte sapte state au aderat ulterior, in perioada 19521999. Tratatul incepe cu un preamblu in care se precizeaza ca Alinta a fost constituita in conformitate cu prevederile articolului 51 al Carte Natiunilor Unite. Documentu este structurat in 14 articole in care sunt stabilite angajamentele fundamentale pe care statele membre urmeaza sa le duca la indeplinire atit unul fata de altul ,

ca si fata de Alianta ca un intreg. Este prezentat scopul Aliatiloe care este acela de a promova relatii de pace si prietenie in zona Atlanticului de Nord. La vremea semnarii documentului, obiectivul imediat al organizatiei era sa isi apere membrii impotriva capacitatii militare a foste Uniuni Sovietice. Articolul2 extinde responsabilitatea NATO dincolo de problemele apararii, pentru a include si dezvoltarea conditiilor proprii , care sa asigure stabilitatea si bunastarea, cit si colaborarea economica intre tarile membre ale Aliantei. Articolul3 sata la baza planificarii colective de aparare, prin care statele membre se angajeaza sa isi mentina si sa isi dezvolte, individual si impreuna capacitatile de aparare. Articolul4 este prezentat cadrul de consultari intre statele membre de cite ori ar exista un risc in ceea ce priveste securitatea. In acest articol se subliniaza importanta fundamentala a procesului de largi consultari, care se desfasoara in cadrul Aliantei, si se explica de ce NATO isi asuma noi misiuni menite sa intareasca securitatea in zona euro-atlantica. Articolul5 se refera la confirmarea specifica la dreptul la autoaparare individuala sau colectiva, stipulat in art. 51 al Cartei ONU: Partile au convenit ca un atac armat impotriva uneia sqau mai multora dintre ele, survenita in Europa sau America de Nord, va fi considerata ca un atac dirijat impotriva tuturor partilor, si in consecinta, ele vor conveni ca, daca un astfel de atac se produce, oricare dintre ele, in exercitarea dreptului la legitima aparare, individuala sau colectiva, recunoscut de art.51 al Cartei Natiunilor Unite, va asista partea sau partile astfel atacate luind imediat, individual sau de comun acord cu alte parti, acea masura pe care o va considera necesara, inclusiv folosirea fortei armate, pentru a restabili si asigura securitatea in regiunea Atlanticului de Nord. Orice atac armat de aceasta natura si orice masuri luate in consecinta sunt imediat aduse la cunostinta Consiliului de Securitate. Aceste masuri vor lua sfirsit in momentul in care Consiliul de Securitate va lua masurile necesare pentru restabilirea si mentinerea pacii si securitatii internationale. El statueaza ca tarile semnate ale NATO consimt ca un atac impotriva uneia sau mai multora dintre ele sa fie considerat un atac impotriva tuturor. Articolu6 defineste zona geografica careia i se aplica art.5 Conform prevederilor documentului semnat la 4 aprilie 1949, fiecare stat membru isi asuma raspunderi specifice referitoare la aparare si securitate. Nici unul dintre aceste angajamente nu

efectueaza drepturile si indatoririle sale care decurg din Carta ONU. Tratatul preconizeaza luarea unor masuri in vederea eliminarii atmosferei de conflict in ceea ce priveste economia tarilor membre, precum si incurajarea colaborarii reciproce pe plan economic. NATO a garanta securitatea membrilor sai. Multe alte state europene au beneficiat de securitatea asigurata de Alianta. Principalele institutii politice ale NATO: Consiliul Atlanticului de Nord Este autoritatea politica a NATO, avind atributii decizionale. Este alcatuiti din reprezentanti permamenti ai tututror statelor membre, care se reunesc cel putin o data pe saptamina. Consiliul se reuneste si la nivelul ministrilor de externe, al ministrilor apararii sau a sefilor de guvern, exercitind aceleasi prerogative, statutul si validitatea hotaririlor fiind aceleasi indiferent de nivelul reuniunii. Difuzeaza declaratii si cominicatii careprezinta orienatrile si deciziile sale.

II.STRUCTURA ORGANIZATIEI TRATATULUI ATLANTICULUI DE NORD.

Structura civila Cartierul general al NATO Este atit sediul politic al Aliantei cid si sediul permanent al Consiliului Nord-Atlantic. Aici se afla birourile reprezentantilor permanenti si ale delegatiilor nationale, ale Secretariatului General si Secretariatului International, ale reprezentantilor militari nationali, ale presedintelui Comitetului Militar si al Statului Major Militar International. De asememnea, gazduieste misiuni diplomatice sau birourile de relatii ale unor tari partenere, Statul Major de consultare, comanda si control al cartierului general, precum si unele agentii ale organizatiei. In cadrul Cartierului general isi desfasoara activitatea aproximatic 3150 de angajati permanenti, dintre care aproximativ 1400 sunt membri ai delegatiilor nationale si ale reprezentantilor nationale la NATO. Secretariatul international si agentiile numara aproximativ 1300 de salariati civili, iar Statul Major Militar International-350 membri dintre care cca 80 de civili. Reprezentantii misiunilor diplomatice sau a birourilor de relatii din tarile partenere dispun de birouri in Cartierul General al Aliantei Nord-Atlantice.

Reprezentantii permanenti si delegatiile permanente la sediul permanent al organizatiei. Fiecare tara membru este reprezentata in Consiliul Atlanticului de Nord de un ambasador sau un reprezentant permanent, asistat de o delegatie nationala alcatuita din consilieri si functionari care reprezinta tarile lor in diferite comitete ale NATO. Delegatiile, prin caracteristicele pe care le prezinta, se seamana cu miciile ambasade. Amplasarea lor in Cartierul General le permite sa mentina un contact rapid, oficial sau neoficial, atit intre ele, cit si cu serviciile Secretariatului International al Nato si cu reprezentantii tarilor partenere.Presedentia este asigurata de un reprezentant national. Este sprijinita de Departamentul pentru investitii in serviciul securitatii, logisticii si planificarii pentru situatii de urgenta civila, Secretariatul executiv, alte autoritati militare ale NATO. Comitetul NATO pentru eleoducte Sunt reprezentate toate tarile membre ale NATO. Presedentia este asigurata de directoriul interimar al logisticii. Este un organ consultativ. Se reunesc expertii guvernamentali.Este sprijinit de Departamentul pentru investitii in serviciul securitatii,logisticii si planificarii pentru situatii de urgenta, Secretariatul executiv, alte autoritati militare ale NATO. Comitetul de securitate ale NATO. Sunt reprezentate toate tarile membre ale NATO. Presedentia este asigurata de directorul Biroului de securitate al NATO. Este un organism consultativ. Se reunesc reprezentanti nationali si ofiteri de securitate ai delegatiilor nationale. Este ajutat de Biroul pentru securitate al NATO. Comitetul special Sunt reprezentate toate tarile membre ale NATO. Presedintele este ales pentru un mandat de un an. Este un organism consultativ. Se reunesc sefii serviciilor de securitate ale tarilor membre. Este sprijinit de Biroul pentru securitate al NATO.

IV. ACTIVITATEA ORGANIZATIEI TRATATULUI ATLANTICULUI DE NORD

In cadrul NATO deciziile sunt luate prin conses, in urma dezbaterilor si consultarilor dintre statele membre. Ca forma de asociere multinationala si interguvernamentala de state libere si independente, Alianta nu are autoritati supranationale sau atributii de elaborare a politicii comune independent de mebrii

sai.Deciziile luate sunt adoptate de toate statele membre. NATO poate interprinde o actiune daca toti membrii sai sunt deacord. Principalele directii de actiune ale NATO. Mentinerea unei capacitati militare adecvate in vederea actiunii coective pentru apararea comuna ramine punctul central al obiectivelor de securitate ale Aliantei. Aceasta, impreuna cu solidaritatea politica, constituie esenta capacitatii organizatiei de a preveni orice incercare de a face uz de forta sau de intimiditare cu folosirea fortei si garanteaza faptul ca o agresiune militara directa impotriva Nato nu sar putea finaliza cu o victorie. Apararea colectiva a membrilor sai este fundamentala pentru credibilitatea sa si pentru securitatea si stabilitatea spatiului euroatlantic. Aliatii europeni au luat decizii care sa le permita sa isi asigure responsabilitati mai mari in domeniul securitatii si apararii in scopul intaririi pacii si stabilitatii in spatiul euroatlantic si i8mplicit a securitatii tuturor aliatilor. Acest proces va necesita o strinsa cooperare intre NATO si Uniunea Europeana. NATO reprezinta piatra de temelie a securitatii europene si fundamentul apararii colective in spatiul euroatlantic, iar realizarea Politicii Europene de Securitate si Aparare trebuie subsumata principiilor aprobate in cadrul reuniunii Consiliului Nord-Atlantic de la Berlin, din 1996. Conceptul Strategic In contextul schimbarilor complexe care au avut loc in Europa in ultima decada, la nivelul NATO s-a simtit nevoia unei abordari adoptate la noile provocari aparute la adresa securitatii. NATO s-a implicat in transformarea militara si politica a structurilor sale la inceputul anilor90. In iulie 1990, la o conferinta la nivel inalt a fost adoptat un document intitulat Declaratia de la Londra, asupra transformarii Aliantei Nord-Atlantice, liderii aliati si-au anuntat intentia de a adapta Aliantei un nou mediu de securitate. Cu putin peste un an dupa aceea, la intilnirea la nivel inalt de la Roma din noiembrie 1991, ei au publicat un nou concept strategic si o declaratie privind cooperarea si pacea. Aceste documente, impreuna, au schitat drumul reorganizarii si redirectionarii structurilor si procedurilor politice si militare ale Aliantei, reducerea semnificativa a nivelelor de forta si pregatire ale Aliantei, si reconfigurarea fortelor Aliantei pentru a le face mai capabile sa indeplineasca noi misiuni de control al crizelor si de pastrare a pacii simultan cu mentinerea capacitatii de aparare colectiva.

Conceptul strategic reprezinta declararea oficiala a obiectivelor Aliantei si ofera asistenta la cel mai inalt nivel privind mijloacele politice si militare ce trebuie aplicate pentru atingerea acestor obiective. El stabileste ratiunea de a fi a Aliantei si a activitatilor ei si ofera autoritatilor militare NATO liniile directoare pentru dezvoltare capacitatilor militare si pregatirea pentru eventuale operatiuni. Cea mai recenta versiune a Conceptului Strategic a fost aprobata si publicata la summitul de la Washington din 1999. In plus fata de luarea in considerare a evolutiilor politice si militare dupa 1991, Conceptul Strategic confirma angajamentul Aliantei fata de apararea colectiva si de legatura transatlantica. Prin intermediul noului concept, lansat la Washington, in apriie 1999, s-a permis tarilor membre NATO sa isi reorganizeze fortele. Prin aceasta initiativa se urmareste marirea gradul de interoperabilitate a fortelor NATO si a capacitatii lor de aparare prin cresterea potentialului logistic, de desfasurare si mobilitate a fortelor aliate, de sustinere in teatrul de operatii, de angajare efectiva, de comanda si control. Alianta ramine deschisa pentru noii membri conform articolului 10 al Tratatului de la Washington. Aceasta presupune lansarea de noi invitatii in anii urmatori, tarilor dornice si capabile sa isi asume responsabilitatile si obligatiile de membru al Aliantei, in masura in care NATO apreciaza ca includerea de noi membri ar servi intereselor sale politice si strategice globale, ar intari eficacitatea si coeziunea sa si ar intari securitatea si stabilitatea globala a Europei. In acest scop NATO a stabilit un program de activitati care sa acorde asistenta tarilor aspirante in cadrul pregatirii acestora in vederea posibele aderari la Alianta, in contextul unor relatii mai extinse cu aceste tari.Poltica de Alianta a sprijinirii controlului armamentelor, dezarmarii si neprofelarii va continua sa joace un rol major in realizarea obiectivelorde securitate a Aliantei. Aliatii cauta sa intareasca securitatea si stabilitatea la cel mai redus nivel al fortelor, in concordanta cu capacitatea Aliantei de a asigura aparare colectiva si a indeplini intregul spectru de misiuni. Politica consensului si luarea de decizii comune Consultarile politice intre membrii Aliantei au loc in mod regulat, indeosebi pe baza dezbaterilor, inainte ca tarile sa ia decizii. Consultarea politica in cadrul NATO a inceput la prima reuniune a Consiliului, in septembrie 1949, la scurt timp dupa intrarea in vigoare a Tratatului Atlanticului de Nord. Forumul principal de consultare ramine Consiliul, reuniunile sale desfasurinduse cu un minimum de formalism, iar discutiile sunt deschise, directe.

Secretarul general in calitatea sa de presedinte joaca un rol important in deliberarile acestuia si este principalul reprezentant si purtator de cuvint. Consultarile regulate au loc, de asemenea, si in cadrul altor instante. Toate sunt imputernicite de catre Consiliu, Comitetul politic la nivel inalt, la alte niveluri. Consultarile nu sunt numai de natura politica. La nivelul de baza consultarea consta intr-un schimb de puncte de vedere si de informatii. La un nivel inalt, ea consta in a comunica masurile sau deciziile pe care guvernele le iau si care au implicatii directe asupra interesele aliatilor. Consultarile pot consta , de asemenea, in dezbateri vizind ajungerea la un consesns cu privire la directiile de urmat si masurile care vor fi luate, in paralel. Gestionarea Crizelor Gestionarea crizelor reprezinta un nou mod de abordare a securitatii in cadrul Aliantei. Se refera la dialogul, cooperarea cu alte state si mentinerea capacitatii de aparare colectiva NATO. A ceste trei elemente sunt concepute astfel incit crizele care afecteaza securitatea euro-atlantica sa fie evitate sau rezolvate in mod pasnic. Consultarile intre tarile membre ale organizatiei prezinta o importanta deosebita in perioadele de tensiune si de criza. In astfel de situatii guvernele statelor membre se consulta imediat si permanent, pentru ca deciziile sa poata di adopatate rapid. Dimensiunea de aparare Planificarea apararii NATO se bazaeaza pe principiile fundamentale ale securitatii colective, pe solidaritatea intre tarile membre, colaborarea in toate domeniile in care cooperarea slujeste intereselor colective si fiecarui membru in parte. Se realizeaza un schimb anual de informatii cu privire la planurile tarilor, fapt ce asigura o coordonare eficienta a serviciilor Secretariatului international si a activitati Statului Major Militar International o colaborare intre autaritatile militare ale organizatiei si guvernele tarilor membre.Ministrii apararii fac recomandari asupra planificarii apararii intrun document intitulat Evaluarea Anuala a apararii . Evaluarea anuala a apararii este conceputa pentru a evalua contributia statelor membre la apararea comuna in functie de posibilitatile acestora. Este redactat un plan comun pentru fortele NATO care sa fie baza palnurilor organizatiei, privind apararea pe o perioada de 5 ani. Politica nucleara

La sfirsitul Razboiului Rece NATO a adoptat masuri in vederea adaptarii politice si a dispozitivului sau de aparare la noul mediu de securitate. Alianta si-a redus radical dependenta fata de fortele nucleare. Strategia ei se bazeaza pe prevenirea razboiului. Singurile arme nucleare pe care le detine Alianta in Europa sunt bombele pentru avioane cu dubla capacitate. Numarul acestor arme a fost si este redus in mod considerabil, fiind stocate in conditii de securitate maxima, intr-un numar redus de baze. Cooperarea economica In cadrul Aliantei, cooperarea economica se bazeaza pe baza art.2 al NATO, care prevede ca partole vor incerca sa elimine orice dezacord in politicile lor economice cu caracter international si vor incuraja colaborarea economica intre ele. Comitetul economic NATO, creat pentru a incuraja cooperarea in acest domeniu, constituie singurul forum al organizatiei destinat exclusiv consultarilor cu privire la dezvoltarile economice avind o inflenta directa asupra politicii de securitate. NATO incurajeaza colaborarea dintre membrii sai, de fiecare dta cind apar probleme de natura economica care prezinta interes special pentru Alianta, in special, pent6ru securitatea ei. Informarea publicului Metodele si resursele pentru informarea opiniei publice nationale cu privire la politicile si obiectivele NATO difera de la o tara la alta. Rolul biroului de informare si presa al Aliantei este acela de a completa activitatile de informare a publicului din fiecare tara, de a asigura mentinerea relatiilor organizatiei cu presa, de a furniza informatii care sa raspunda intrebarilor tarilor nemembre partenere. Programele gestionare din bugetul pentru informare de la sediul NATO cuprind activitati care au loc la acest sediu, activitati externe gestionate de Biroul de Informare si Presa al NATO, activitati care se desfasoara sub egida organizatiilor guvernamentale sau neguvernamentale din afara sediului Aliantei. Biroul de informare si presa difuzeaza publicatii cuprizind declaratii de presa, texte oficiale,dezbateri privind problemele de securitate. Biroul de informare publica o revista periodica intitulata Revista NATO, numeroase manuale, brosuri, buletine, documente de referinta care permit o buna cunoastere a NATO.

Cooperarea, planificarea si standartizarea in domeniul armamentelor. Problemele de cercetare stiintifica, de dezvoltare si de productie cu privire la echipamentele militare sunt tratate in fiecare tara conform propriilor cerinte si angajamente fata de NATO. La nivelul organizatiei exista , de la ceearea ei o cooperare foarte importanta, unul dintre obiective fiind acela al standartizarii armamentelor, cel putin pina la nivelul interoperabilitatii. Cooperarea in domeniul armamentelor care se reuneste pentru examinarea problemelor politice, economice si tehnice privind dezvoltarea si achizitia de echipamente pentru fortele NATO. Grupele pentru armamente ale fortelor terestre, aeriene si navale sprijina lucrarile Conferintei. Comitetul pentru cercetare si tehnologie, organism al NATO, care se ocupa cu cercetarea si dezvoltarea tehnologica in domeniul apararii ofera recomandari si asistenta Conferinei directorilor nationali ai armamentelor si Comitetului militar. Asistenta pentru problemele industriale este asigurata de Grupul Consultativ industrial al NATO. Aplicind normele legate de echipamente si proceduri utilizate in cadrul NATO, se ajunge la eficacitatea structurii sale de aparare.

V.RELATIILE CU STATELE NEMEMBRE. EXTINDEREA NATO.

Planul de actiune al NATO pentru Aderare Lansarea planului de actiune pentru aderare in aprilie 1999, in cadrul Summitului NATO organizat la Washington, a ajutat tarile care intentionau sa adere la NATO sa isi focalizeze din ce in ce mai mult pregatirile pe indeplinirea scopurilor si prioritatilor stabilite prin acest Plan. Tarile care si-au manifestat interesul de a participa la MAP sunt:Albania; Bulgaria; Estonia; Letonia; Lituania; fosta Republica Iugoslava a Macedoniei, Romania , Slovacia. Aplicarea MAP a incetat sa fie problema care sa priveasca doar ministerele de externe si pe cele ale apararii. Odata cu stabilirea intilnirilor interministeriale la nivel national, indeplinirea obiectivelor Planului implica din ce in ce mai mult alte departamente guvernamentale intr-un efort coordonat si sistematic. Participarea la MAP nu garanteaza totusi, o aderare in viitor. Consiliul Parteneriatului Euro- Atlantic (CPEA) Este structura care supervizeaza dezvoltarea dialogului consultarii dintre NATO si partenerii sai de cooperare. si

Crearea CPEA a fost decisa la 30 mai 1997, la Sintra, Portugalia. In aceeeasi zi, ministrii de externe au adoptat Documentul fundamental CPEA si au avut intilnire inaugurala CPEA. Parteneriatul Euro-Atlantic reuneste 46 membri, incluzind toate statele membre plus Albania, Aramenia, Austria, Azeirbadjan,Belarus, Bulgaria, Croatia,Estonia, Finlanda, Georgia, Irlanda, Kazahstan, kargastan, Letonia, Lituania, Republica Moldova, Romania, Federatia Rusa, Slovacia, Slovenia, Suedia, Elvetia, Tadjikistan, Macedonia, Turkmenistan, Ucraina, Uzbekistan. CPEA se reuneste de regula de 2 ori pe an, atit la nivel de ministri de externe, cit si la nivel de ministri ai apararii, precum si, o data pe luna, la nivel ambasadorial, la Bruxelles.Se mai poate reuni si la nivel de Sef de Stat si de Guvern. Atunci cin este necesar. Parteneriatul pentru Pace (PpP) Introducerea initiativei PpP in 1994 a conferit o noua dimensiune relatiei dintre NATO si tarile partenere, permitind dezvoltarea militarea practica in conformitate cu interesele si posibilitatile diferite ale tarilor participante. Scopul parteneriatului este imbunatatirea stabilitatii si securitatii in Europa. Invitatia la PpP a fost adresata tuturor statelor participante la Consiliul de Cooperare Nord Atlantica (NACC), dar si altor state participante la OSCE, capabile si doritoare de a contribui la acest program. Invitatia initial a fost acceptata de 27 de tari. Documentul cadru al PpP include sarcini specifice care urmeaza de a fi asumate de fiecare participant pentru a coopera cu NATO in vederea ineplinirii obiectivelor programului in ansamblu. Acestea sunt urmatoarele: Facilitatea transparentei in procesele de planificare a apararii nationale si a bugetelor; Asigurarea controlului democratic asupra fortelor armate; Mentinerea capacitatii si pregatirii in vederea contriburii la operatiunile desfasurate sub autoritatea ONU si/sau sub responsabilitatea OSCE; Dezvoltarea de relatii de cooperare militara cu NATO pentru realizarea unei planificari comune, a pregatirii si exercitiilor, astfel incit sa sporeasca capacitatea participantilor la PpP pentru asumarea misiunilor de mentinere a pacii, operatiunilor umanitare s,a. Crearea de forte care sa fie mai bine pregatita pentru a opera cu acelea ale membrilor Aliantei Nord Atlantice.

Documentul-cadru mentioneaza faptul ca participarea activa la PpP joaca un rol important in evolutia procesului de includere in NATO a unor noi membri. Orice tara care doreste sa se alature la PpP este invitata mai intii sa semneze Documentul- cadru, in care sunt descrise principiile esentiale pe baza corora este fondat parteneriatul. Dupa semnarea Documentului- cadru, urmatorul pas al procedurii este ca fiecare partener sa trimita un document de prezentare la NATO. Aspectele militare ale cooperarii in cadrul PpP sunt stabilite de autoritatile militare ale NATO in functie de directivele propuse de Comitetul director politico-militar al PpP si aprobate de Consiliu. In plan militar, actioneaza Grupul de lucru pentru cooperare militara, organism consultativ al Comitetului militar. Celula de coordonare a Parteneriatului(CCP) Este o structura PpP cu sediul la Mons, Belgia. Aflata sub autoritatea Consiliului Atlanticului de Nord, este insarcinata sa coordoneze activitatile militare comine desfasurate in cadrul PpP, in special in domeniul exercitiilor militare. Responsabilitatea planificarii operationale in detaliu a exercitiilor incumba comandantilor insarcinati cu conducerea acestora. CCP este condusa de un director.Personalul, care se bucura de un statut international, este compus din agenti provenind de la NATO si dupa 1998, din tarile partenere. Procesul Vilnius Statele Grupului Vilnius-sunt statele candidate la integrarea in NATO: Albania; Bulgaria; Croatia; Estonia; Letonia; Lituania; Macedonia; Romania; Slovacia; Slovenia. Procesul Vilnius lansat in 2000, cu participarea tuturor tarilor candidate la NATO, constituie cercul de discutii care a actionat in vederea readucerii permanente in atentie a subiectului extinderii atit in SUA, cit si in Europa, in conditiile in care nici una dintre tarile candidate nu se remarcarse prin performante remarcabile, care s-o destinga de celelalte si care sa ii dea argumente pentru declansareea unei noi runde de extindere. Procesiul Vilnius a fost promovat si este sustinut de Comitetul american pentru NATO. Grupul Vilnius a avut posibilitatea sa confirme statutul dede facto allies sau new allies al statelor candidate, prin sprijinul acordat aliatilor de drept dupa invocarea, pentru prima data, a

articolului 5 al Tratatului de la Washington, in semn de solidaritate cu SUA in lupta impotriva terorismului.

PLANUL:
1. Date generale 2. Structura NATO 3. Structura militara 4. Structura organizatiei Tratatului Atlanticului de Nord 5. Activitatea Organizatiei Tratatului Atlanticului de Nord 6. Relatiile cu statele nemembre 7. Parteneriatul pentru pace (PpP)

Ministerul Invatamintului si Educatiei Institutul de Stat de Relatii Internationale din Moldova Facultatea: Relatii internationale

NATO

Executat: Butnaru Natalia Controlat: Fortuna Ruslan GR. 1RI1

2008