Paul Din Alep, Jurnal de Calatorie (Ed. I. Feodorov)

9 7 8 9 7 3 2 7 2 4 2 9 3 9 7 8 6 0 6 6 5 4 0 9 7 1
PAUL DIN ALEP
JURNAL DE CĂLĂTORIE
ÎN MOLDOVA ‫ڌ‬I VALAHIA
Portretul Patriarhului Macarie III al Bisericii Antiohiene în Tsarskij Tituljarnik, manuscris
din 1672 (colec‫ڏ‬iile RGADA, Moscova, fond 135, V, rubr. III, nr. 7, f. 85r).
ACADEMIA ROMÂNĂ
INSTITUTUL DE STUDII SUD-EST EUROPENE
PAUL DIN ALEP
Studiu introductiv, edi‫ڏ‬ia manuscrisului arab,
traducere în limba română, note ‫ڍ‬i indici
de Ioana Feodorov
Cuvânt-înainte: Acad. Răzvan Theodorescu
EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE MUZEUL BRĂILEI – EDITURA ISTROS

Bucureúti Brăila
2014
Copyright © Editura Academiei Române
úi Editura Istros a Muzeului Brăilei, 2014
EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE EDITURA ISTROS A MUZEULUI BRĂILEI

Calea 13 Septembrie nr. 13, Sector 5 PiaĠa Traian nr. 3
050711, Bucureúti, România 810153, Brăila, România
Tel: 4021-318 81 46, 4021-318 81 06 Tel./Fax 033 940 1002; 033 940 1003
Fax: 4021-318 24 44 E-mail: sediu@muzeulbrailei.ro
E-mail: edacad@ear.ro
Adresa web: www.ear.ro
ReferenĠi: Andrei PIPPIDI, membru corespondent al Academiei Române

Prof. dr. George GRIGORE
Descrierea CIP a Bibliotecii NaĠionale a României

Paul din Alep : Jurnal de călătorie în Moldova úi Valahia /
studiu introd., ed. manuscrisului arab, trad. în lb. rom., note úi
indici de Ioana Feodorov ; Cuvânt-înainte: Acad. Răzvan
Theodorescu. – Bucureúti : Editura Academiei Române ; Brăila :
Editura Istros a Muzeului Brăilei, 2014
ISBN 978-973-27-2429-3; ISBN 978-606-654-097-1
I. Feodorov, Ioana (pref. ; ed. út. ; trad.)
II. Theodorescu, Răzvan (pref.)
821.411.21-992=135.1
Redactor: ADRIANA GRECU

Tehnoredactor: Mariana MOCANU
Coperta: Mariana ùERBĂNESCU
Bun de tipar: 17.09.2014. Format: 16 / 70 × 100

Coli de tipar: 38,75
C.Z. pentru biblioteci mari: 91(498)«16»(082)
892709-992(082)
C.Z. pentru biblioteci mici: 892709
CUVÂNT-ÎNAINTE
A devenit o tradiĠie scolastică pentru istorici, pentru istoricii artei úi ai

obiceiurilor din ğările Române să citeze izvorul major, neobiúnuit de amplu,
de precis, de detaliat care este „Jurnalul” călătoriei în spaĠiul nostru, acum
trei veacuri úi jumătate (1653–1658), a arhidiaconului ortodox Paul din
Alepul Siriei, fiu úi însoĠitor al patriarhului Macarie al III-lea al Antiohiei.
GeneraĠia mea de cercetători a folosit în ultima jumătate de secol
traducerea din volumul VI (1976) a seriei Călători străini despre ğările
Române, ediĠie realizată de M. Alexandrescu-Dersca Bulgaru (revizuită de
A. Decei), întemeiată pe mai vechea ediĠie (1936–1949) a lui Vasile Radu úi
pe traducerea clasică a lui F. C. Belfour, din care s-au inspirat mulĠi exegeĠi.
Iată că acum, graĠie dnei Ioana Feodorov, avem o versiune completă a
impresiilor de călătorie ale peregrinului sirian, tradusă direct din arabă de o
specialistă a domeniului, cu o fericită lărgire a cadrului geografic străbătut
de conducătorul spiritual al creútinilor din Orientul Apropiat, în „ğara
Cazacilor” – aúadar în Ucraina hatmanului Bogdan HmelniĠki – úi în Rusia
celui de-al doilea Romanov, Ġarul Alexei, unde obiceiuri stranii (semnul
bidigital al crucii) úi colecĠii exotice (cea de blănuri siberiene) nu scapă
atenĠiei călătorului. Unul pentru care curiozitatea era prima virtute: „Aceasta
a fost mereu grija mea de când eram copil” – mărturiseúte Paul din Alep –
„să aflu fapte din cronici úi să le cercetez”.
Volumul, realizat cu acribie úi erudiĠie de Ioana Feodorov, editoare úi a
versiunii arabe a Divanului cantemirian – demnă urmaúă biologică úi
spirituală a lui Virgil Cândea, una dintre cele mai strălucite inteligenĠe ale
„umanioarelor” româneúti, eminent specialist al cercetărilor sud-est europene –
face parte dintr-un proiect iniĠiat în 2008, în colaborare cu savanĠi ruúi úi
ucraineni, pentru recuperarea integrală a acestei surse nepreĠuite pentru
întreaga istorie a Europei răsăritene din veacul al XVII-lea.
Moldova lui Vasile Lupu úi a lui Gheorghe ùtefan, Muntenia lui Matei
Basarab úi a lui Mihnea al III-lea, spaĠiul acesta pentru care Paul din Alep
consemnează discuĠia cu Preda Brâncoveanu – strămoúul voievodului – potrivit
căruia nu cetăĠile, ci munĠii úi codrii ne-au fost salvarea, sunt „radiografiate”
de neobositul călător cu o simpatie pe care un alt oriental contemporan,
Evliya Celebi, nu o are.
Tot ceea ce descrie sirianul este preĠios, de la desfăúurarea oficiilor
liturgice la monumente dispărute – casele cantacuzineúti de la Coiani sau
ctitoriile aceluiaúi neam din Prahova –, dar úi la capodopere care atrag luarea sa
aminte competentă: biserica ieúeană a Trei Ierarhilor, cea a lui Neagoe de la
Curtea de Argeú – observându-i chiar posteritatea în lăcaúul Mitropoliei
bucureútene –, precum ‫ڍ‬i casele de piatră de la Hierăúti.
Subtil observator, el útie să vadă modelele „frânce” din Moldova – cea
mereu deschisă Occidentului –, dar úi ecourile islamice, aúa cum o face pentru
atât de levantinul lăcaú din Iaúi care este Biserica Sf. Sava, cu „turle...
turceúti”.
Îmi pare că fiecare cuvânt din această tălmăcire este cântărit cu grijă –
eu însumi, mărturisesc, am profitat de nuanĠele traducerii Ioanei Feodorov
când m-am ocupat de un anumit spaĠiul liturgic –, iar notele, numeroase úi
necesare, sunt o reală bucurie intelectuală.
Avem acum, în româneúte, o relatare fundamentală pentru istoria
culturii naĠionale datorată călătorului venit din Alep úi Damasc la Marea
Neagră úi la CarpaĠi. Îi suntem recunoscători savantei arabiste care ne-a
tălmăcit-o úi ne-a explicat-o ca nimeni înaintea sa.
Acad. Răzvan Theodorescu
6
STUDIU INTRODUCTIV
CĂLĂTORUL ‫ڌ‬I JURNALUL SĂU
Jurnalul1 lui Paul din Alep (BǌluÑ Ibn al-Za‘Ưm al-palabƯ) este cel mai
cuprinzător text din literatura arabă care se referă la istoria românilor, a
ru‫ڍ‬ilor, a ucrainenilor ‫ڍ‬i a altor popoare central- ‫ڍ‬i est-europene la jumătatea
secolului al XVII-lea. Tatăl autorului, născut YǌannƗ Ibn al-Za‘Ưm, a fost ales
în 1635 episcop2 de Alep, luând numele de Meletie, iar din 1647 ‫ڍ‬i până la
moartea sa, în 1672, a ocupat scaunul de patriarh al Bisericii Antiohiei ‫ڍ‬i a
Întregului Răsărit, cu numele de MakƗriyǌs III (Macarie III)3. Între 1652 ‫ڍ‬i
1659, înso‫ڏ‬i‫ڏ‬i de o suită cu alcătuire schimbătoare, Paul din Alep ‫ڍ‬i tatăl său
au călătorit la Constantinopol, în Valahia, Moldova, ‫ڎ‬ara Cazacilor ‫ڍ‬i ‫ڎ‬ara
Moscovei.
Macarie III nu a fost primul ierarh antiohian călător în Europa Centrală
‫ڍ‬i de Est. Înaintea lui, patriarhul Ioachim V Ibn kaw’u4 ajunsese până la
Lvov, unde întemeiase, printr-un act datat 10 ianuarie 1586, o confrerie cu
existen‫ڏ‬ă efemeră, călătorind apoi la Moscova, în 15875. Călătoria lui a fost
relatată de unul dintre înso‫ڏ‬itori, ‘ƮsƗ, episcop de pamƗ6, într-un jurnal în
versuri de 72 de strofe, scris în araba vorbită de cre‫ڍ‬tinii din Siria, din care
nu s-a păstrat partea privitoare la traversarea Moldovei. Fragmentul cunoscut
azi7 cuprinde o relatare rezumativă a traseului călătoriei, descrierea Moscovei,
1
Din ra‫ڏ‬iunile expuse în continuare, în capitolul O NOUĂ EDI‫ڎ‬IE, O NOUĂ
TRADUCERE, am denumit Jurnalul versiunea integrală a scrierii lui Paul din Alep, cuprinzând
‫ڍ‬i partea a cărei edi‫ڏ‬ie ‫ڍ‬i traducere o prezint aici, care poartă titlul: Jurnal de călătorie în
Moldova γi Valahia.
2
În Bisericile Orientului Apropiat, cin egal cu acela de mitropolit.
3
Paul a redat pe scurt, la f. 6v, în Jurnalul său, istoria alegerii tatălui său ca episcop de
Alep, iar la f. 8r–8v a relatat circumstan‫ڏ‬ele alegerii acestuia ca patriarh.
4
Patriarh al Antiohiei ‫ڍ‬i Întregului Răsărit, între 1580 ‫ڍ‬i 1592.
5
V. Nasrallah 1979: 69; Panchenko 2004: 206–208.
6
În Gérard Troupeau, Catalogue des manuscrits arabes, Premi£re partie. Manuscrits
chrétiens, t. I, la p. 273: „mitropolit al Alepului”.
7
Sunt cunoscute trei manuscrise: 1) Ms. 312, f. 19v–22r, la Biblioth£que Nationale de
France, Paris, cf. Troupeau, loc. cit.; 2) Ms. Matlǌf 175, la American University of Beirut,
din care ‘ƮsƗ Matlǌf a publicat 18 versuri în „Al-RisƗla al-muhallaÑiyya”, VIII, 1941, p. 30–31;
a Kremlinului, a săvâr‫ڍ‬irii unei Sf. Liturghii, precum ‫ڍ‬i o laudatio pentru
cârmuitorul ‫ڍ‬i pentru poporul Rusiei8.
Patriarhul Macarie a fost urmat de al‫ڏ‬i doi ierarhi ai Bisericii
Antiohiene, Athanasie III DabbƗs (1685–1694, 1720–1724) ‫ڍ‬i Silvestru (1724–
1766), a căror trecere prin Muntenia ‫ڍ‬i prin Moldova a lăsat urme însemnate
în patrimoniul cultural al românilor, dar ‫ڍ‬i al sirienilor, sub formă de tipărituri,
traduceri de scrieri teologice ‫ڍ‬i rela‫ڏ‬ii strânse cu ierarhia bisericească a vremii.
După cucerirea ‫ڏ‬inuturilor levantine de către armatele otomane în
1516, Patriarhia Antiohiei, care datează din epoca apostolică9, la fel ca ‫ڍ‬i
celelalte centre ale cre‫ڍ‬tinismului timpuriu – Ierusalim, Alexandria, Salonic
‫ڍ‬i Roma – a suferit felurite constrângeri ‫ڍ‬i persecu‫ڏ‬ii sub stăpânirea
guvernatorilor trimi‫ڍ‬i de Înalta Poartă. Cu toate că popula‫ڏ‬ia siriană nu a
suferit opresiunea directă a autorită‫ڏ‬ilor de la Istanbul10, situa‫ڏ‬ia politică a
fost permanent tulbure în aceste teritorii în epoca otomană: în primii 184 de
ani de stăpânire a Înaltei Por‫ڏ‬i s-au perindat la Damasc nu mai pu‫ڏ‬in de 133 de
guvernatori, iar ora‫ڍ‬ul Alep a avut 124 de pa‫ڍ‬i în 161 de ani, potrivit listei
guvernatorilor otomani publicate de R. Y. Ebied ‫ڍ‬i M. J. L. Young (după
calendarul musulman, anii 1002–1168 d. H. = 1593/1594–1755 d. Hr.)11.
Guvernatorii au interzis, în anumite perioade, angajarea cre‫ڍ‬tinilor în
administra‫ڏ‬ie, ridicarea de biserici ori tipărirea căr‫ڏ‬ilor de cult ale cre‫ڍ‬tinilor
arabi. Politica obi‫ڍ‬nuită a pa‫ڍ‬ilor era aceea de colectare de impozite cât mai
3) Ms. 133, din 1824, p. 153–157, la Bibliothèque Orientale, Beirut, din care Joseph
Nasrallah a publicat traducerea în limba franceză a 52 de versuri, în articolul său
Chronologie des Patriarches melchites d’Antioche de 1500 à 1634, „Proche-Orient
Chrétien”, VII, 1957, p. 86–87. V. úi Graf, Geschichte: 89, 155.
8
V. Panchenko 2004: 206–208; Hilary Kilpatrick, From Literatur to Adab: the
Literary Renaissance in Aleppo around 1700, „Journal of Eastern Christian Studies”, 58,
2006, nr. 3–4, p. 196, 201–203; Kilpatrick 2008: 240.
9
Despre momentul istoric al cuceririi Antiohiei de către musulmani în octombrie 610
d. Hr., când s-a încheiat perioada ei antică, de maximă înflorire spirituală (as a city of the
Graeco-Roman world), v. Glanville Downey, A History of Antioch in Syria from Seleucus
to the Arab Conquest, Princeton University Press, Princeton – New Jersey, 1961, p. 574–578.
O listă a surselor europene despre Antiohia, incluzându-l pe Pietro della Valle (Bologna, 1672),
se găse‫ڍ‬te la p. 664 ‫ڍ‬. urm. (Archaeological testimonia of travelers who visited Antioch
between 1163 and 1918). V. ‫ڍ‬i C. Karalevskij, Antioche, s.v. în Dictionnaire d’histoire et
de géographie ecclésiastiques, p. 580–602.
10
S-a afirmat chiar că „nu există dovezi istorice care să sus‫ڏ‬ină opinia populară,
curentă în secolul al XX-lea, că turcii au fost principalii responsabili pentru tînapoierea’
arabilor ‫ڍ‬i întârzierea lor culturală, timp de 400 de ani. Dimpotrivă, ‫ڏ‬inuturile arabe par să fi
profitat de ocupa‫ڏ‬ia turcească”, cf. Zeine N. Zeine, The Emergence of Arab Nationalism,
Beirut, 1966, p. 17.
11
R. Y. Ebied, M. J. L. Young, A List of Ottoman Governors of Aleppo, A. H. 1002–1168,
„Annali dell’Istituto Orientale di Napoli”, t. 34 (S. n., XXIV), Napoli, 1974, p. 103–108.
8
mari, care să le asigure men‫ڏ‬inerea în post – un post pentru care plăteau
pe‫ڍ‬che‫ڍ‬uri consistente. Dispre‫ڏ‬ui‫ڏ‬i de autorită‫ڏ‬i, împăr‫ڏ‬i‫ڏ‬i în comunită‫ڏ‬i
aflate adesea în conflict din ra‫ڏ‬iuni teologice ori materiale12, cre‫ڍ‬tinii arabi
din Siria ‫ڍ‬i din celelalte regiuni est-mediteraneene erau marginaliza‫ڏ‬i într-o
societate aflată ea însă‫ڍ‬i, în secolul al XVII-lea, la marginea vie‫ڏ‬ii trepidante, în
pas cu vremurile, din capitala Imperiului. De‫ڍ‬i superiori musulmanilor din
punct de vedere numeric în epoca otomană, cre‫ڍ‬tinii din Levant nu aveau
mijloacele necesare pentru a-‫ڍ‬i educa copiii, pentru a între‫ڏ‬ine patrimoniul
străvechi al comunită‫ڏ‬ilor lor, pentru a ridica biserici noi, pentru a merge în
pelerinaj la locurile sfinte. Ajuns la Kolomna, ora‫ ڍ‬din ‫ڏ‬inutul Moscovei (la
confluen‫ڏ‬a dintre râurile Moscova ‫ڍ‬i Oka), Paul din Alep notează ce surse de
venit extraordinare avea Biserica Rusă, care făceau ca averea „sărmanei”
episcopii a Kolomnei să fie „mai mare decât cele ale Patriarhiilor Antiohiei,
Alexandriei ‫ڍ‬i Ierusalimului la un loc”13. Împovărată de datorii către
administra‫ڏ‬ia otomană, lipsită de fonduri, aflată în imposibilitatea de a păstra
tradi‫ڏ‬ia scripturală proprie prin edi‫ڏ‬ii tipărite ale manuscriselor vechi, care se
păstrau în mănăstirile din Siria ‫ڍ‬i din ‫ڏ‬inuturile învecinate, Biserica
Antiohiană se confrunta, la mijlocul secolului al XVII-lea, cu cea mai mare
criză de până atunci. Rela‫ڏ‬iile lor cu fra‫ڏ‬ii cre‫ڍ‬tini din alte ‫ڏ‬ări, îndeosebi cu
aceia din afara DƗr al-islƗm („Casa islamului”, teritoriul cucerit de musulmani),
erau supravegheate cu aten‫ڏ‬ie, în condi‫ڏ‬iile unor continue intrigi ‫ڍ‬i alian‫ڏ‬e
ale Marilor Puteri europene ‫ڍ‬i ale Ġarului Moscovei, pentru slăbirea puterii
sultanului. Prin‫ڍ‬i în acest joc de interese, cre‫ڍ‬tinii levantini reu‫ڍ‬eau cu greu
să-‫ڍ‬i men‫ڏ‬ină identitatea spirituală ‫ڍ‬i să înainteze pe calea firească a
modernită‫ڏ‬ii14.
Informa‫ڏ‬iile care circulau prin negustori ‫ڍ‬i prin pelerinii la Locurile
Sfinte despre ‫ڏ‬inuturile cre‫ڍ‬tine din Europa de Est, supuse în alte forme
autorită‫ڏ‬ii sultanului, înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬au levantinilor imaginea unor ‫ڏ‬ări în care
popula‫ڏ‬ia, majoritar ortodoxă, se bucura de mult mai multă libertate, de
drepturi politice, sociale ‫ڍ‬i religioase. Raporturile dintre domnii români ‫ڍ‬i
Înalta Poartă erau întemeiate pe acorduri de pace (tc. ‘ahd nƗme) care îi
12
V. Charles J. Halperin, Friend and Foe in Paul of Aleppo’s Travels of Patriarch
Macarios, „Modern Greek Studies Yearbook. A Publication of Mediterranean Slavic and
Eastern Orthodox Studies”, University of Minnesota, Minneapolis (Minnesota), vol. 14/15,
1998/1999, p. 97–100.
13
F. 110v (ms. Paris): Wa-hiya ’akbar min ukm talƗt baÓƗrika: al-’AnÓƗkiyy wa-l-
’IskandarƗniyy wa-l-’ǋrǌÎlƯmiyy. V. ‫ڍ‬i comentariile lui Halperin, In the Eye of the Beholder:
423, cu privire la întregul pasaj.
14
V. Heyberger 1994: 142–149, 474–477; SamƯr KhalƯl SamƯr, Les communautés
chrétiennes, membres actifs de la société arabe au cours de l’histoire, „Proche-Orient
Chrétien”, 47, 1997, fasc. 1–3, p. 96–98.
9
scutiseră pe valahi ‫ڍ‬i pe moldoveni de a fi supu‫ڍ‬i statutului de dimmƯ, impus
îndeob‫ڍ‬te popula‫ڏ‬iilor cucerite de musulmani care nu îmbră‫ڏ‬i‫ڍ‬au credin‫ڏ‬a
islamică15. De asemenea, călugării ‫ڍ‬i ierarhii care străbăteau de mai bine de
un secol drumurile către Tbilisi ‫ڍ‬i Moscova aduceau ve‫ڍ‬ti care hrăneau
speran‫ڏ‬ele sirienilor cre‫ڍ‬tini de a primi sprijin politic, financiar16 ‫ڍ‬i spiritual.
Mărturia ceva mai târzie a arhimandritului Isaia de la mănăstirea athonită
Sf. Petru ‫ڍ‬i Pavel, într-un memoriu adresat ‫ڏ‬arului Moscovei la 1688, descria
starea de fapt din ‫ڏ‬inuturile locuite de români până la unirea for‫ڏ‬ată cu Roma
a ortodoc‫ڍ‬ilor transilvăneni: „În Ardeal e mare supărare ‫ڍ‬i suspinare din
pricina acestei siluiri a cre‫ڍ‬tinilor la unire, căci sub jugul turcesc aveau
greutăεi numai cu dările, iar în credinεă nu le venea silă (subl. m.)”17.
Din vara anului 1651 úi până în 1652 Macarie III ‫ڍ‬i-a pregătit absen‫ڏ‬a
din jil‫ڏ‬ul patriarhal, numind un vicar ‫ڍ‬i mai mul‫ڏ‬i episcopi18. A pornit apoi la
drum, cu inten‫ڏ‬ia de a ajunge la Ia‫ڍ‬i ‫ڍ‬i la Târgovi‫ڍ‬te, pentru a pleca mai apoi
către Moscova. Cunoscând generozitatea domnilor români, ale căror danii
către mănăstirile din ‫ڎ‬ara Sfântă, din Rumelia ‫ڍ‬i de la Muntele Athos erau
vestite pretutindeni în Răsăritul cre‫ڍ‬tin19, patriarhul Macarie ‫ڍ‬i-a propus să
15
V., dintre numeroasele surse, Aurel H. Golimas, Despre capuchehăile Moldovei γi
poruncile Porεii către Moldova până la 1829. Contribuεii la cunoaγterea raporturilor de
drept dintre Moldova γi Turci, Ia‫ڍ‬i, 1943; Tahsin Gemil, Românii γi otomanii în secolele
XIV–XVI, Bucure‫ڍ‬ti, 1991; Mihai Maxim, δările Române γi Înalta Poartă. Cadrul juridic al
relaεiilor româno-otomane în Evul Mediu, Bucure‫ڍ‬ti, 1993; Istoria românilor, Academia
Română, t. V, coord. Virgil Cândea, Bucureúti, 2003, p. 820–821; Ion Matei, Reprezentanεii
diplomatici (capuchehăi) ai δării Româneγti la Poarta Otomană, Editura Academiei
Române, 2008, mai ales p. 28–65.
16
Poate cel mai important: periplul a fost recent descris drept „o călătorie pentru
strângere de fonduri” (a fund-raising journey), v. Hasan Çolak, Worlds Apart and
Interwoven: Orthodox, Syrian and Ottoman cultures in Paul of Aleppo’s Memoirs, „Studies
in Travel Writing”, Londra, vol. 16, 2012, nr. 4, p. 375.
17
V. Silviu Dragomir, ContribuĠii privitoare la relaĠiile Bisericii româneúti cu Rusia
în veacul XVII, AARMSI, S. II, t. XXXIV, 1912, p. 1123.
18
V. Polosin 2001: 337–341.
19
În 1863, când a început secularizarea averilor mănăstire‫ڍ‬ti, „fiin‫ڏ‬au în Muntenia 69
de mănăstiri, 35 dintre acestea fiind închinate, iar în Moldova 122 de a‫ڍ‬ezăminte monahale,
dintre care 29 erau închinate”, cf. † Daniel, 150 de ani de la adoptarea Legii secularizării
averilor mănăstireγti din 1863, în Secularizarea averilor bisericeγti (1863). Motivaεii γi
consecinεe, Bucure‫ڍ‬ti, Editura Basilica, 2013, p. 5. Vezi detalii la Teodor T. Burada, O călătorie
la Muntele Athos, RIAF, I, vol. I, fasc. II, 1883, 76–82 (republicat în Românii úi Muntele
Athos, ed. Ignatie Monahul úi Gheorghe Vasilescu, Bucureúti, 2002, p. 276–287); N. Iorga,
Vasile Lupu ca următor al Împăraεilor de Răsărit în tutelarea Patriarhiei de Constantinopole
γi a Bisericii Ortodoxe, AARMSI, S. II, t. XXXVI, 1913, p. 207–236; Beza, Urme; Teodor
Bodogae, Ajutoarele româneúti la mănăstirile din Sfântul Munte Athos, Sibiu, 1940; Marcu
Beza, Heritage of Byzantium, Londra, 1947, p. 39–42; P. Lemerle, P. Wittek, Recherches
sur l’histoire et le statut des monastères athonites sous la domination turque, în Archives
du droit oriental, III, Paris, 1948; Theodorescu, Itinerarii: 75–77; Petre ù. Năsturel,
10
meargă el însu‫ڍ‬i înaintea lor. Mica delega‫ڏ‬ie siriană a pornit la drum de
îndată ce la Damasc a sosit o scrisoare încurajatoare de la Vasile Lupu,
domnul Moldovei, care făgăduia să-i ajute, în primul rând plătind datoriile
Patriarhiei Bisericii Antiohiene către Înalta Poartă, a‫ڍ‬a cum făcuse ‫ڍ‬i pentru
a‫ڍ‬ezământul de la Sfântul Mormânt, pentru Patriarhia Constantinopolului ‫ڍ‬i
cea a Alexandriei20. În colofonul unui manuscris (o Evanghelie) copiat de
Paul din Alep în toamna anului 1654, în lunile de a‫ڍ‬teptare a plecării spre
Moscova, acesta notează că Ia‫ڍ‬iul era prima capitală către care patriarhul
Macarie III avusese inten‫ڏ‬ia să se îndrepte (Morozov 2009: 282–285).
Moscova era pe traseul călătoriei sale încă de la început, pentru că se
cuno‫ڍ‬tea în Siria bogă‫ڏ‬ia ‫ڍ‬i generozitatea ‫ڏ‬arilor ‫ڍ‬i patriarhilor Rusiei, cu
toate că acolo călătorii levantini ajungeau mai greu: din coresponden‫ڏ‬a
păstrată în Arhiva Departamentului Ambasadorilor de la Moscova rezultă că
numai 1% dintre solii ori oaspe‫ڏ‬ii străini care soseau în capitală veneau din
Răsăritul arab. Afla‫ڏ‬i într-un conflict perpetuu cu Înalta Poartă, ‫ڏ‬arii ru‫ڍ‬i
erau mai primitori cu solii care aduceau ve‫ڍ‬ti de la Istanbul, Adrianopole ori
Salonic (Panchenko 2000: 307).
Născut în 1627, Paul făcea parte din cea de-a patra genera‫ڏ‬ie de preo‫ڏ‬i
din familia al-Za‘Ưm. Străbunicul său fusese preot, bunicul – hǌrƯ (episcop
itinerant, horepiscop), tatăl său avea să ajungă la înalta cinste de patriarh al
Bisericii Antiohiei ‫ڍ‬i a Întregului Răsărit. Crescut de tatăl său după ce
rămăsese orfan de mamă, Paul ‫ڍ‬i-a petrecut anii adolescen‫ڏ‬ei ‫ڍ‬i ai tinere‫ڏ‬ii
printre călugări, ierarhi ‫ڍ‬i cărturari ortodoc‫ڍ‬i, dar a cunoscut ‫ڍ‬i misionari
apuseni. S-a căsătorit de tânăr ‫ڍ‬i a avut doi fii: despre cel mare, panƗniya
(Anania, v. infra, Traducerea, f. 278r), se ‫ڍ‬tie foarte pu‫ڏ‬in, numai din scrierile
tatălui său, dar al doilea, Constantin, a ajuns patriarh la 20 de ani, în 1672, la
moartea bunicului său Macarie III, luând numele de Chiril V21.
Le Mont Athos et les Roumains. Recherches sur leurs relations du milieu du XIVe siècle à
1654, Roma, 1986; ‫ڌ‬erban, Vasile Lupu: 188–193; Închinare lui Petre ù. Năsturel la 80 de
ani, Brăila, 2003; The Romanian Principalities and the Holy Places along the Centuries,
ed. E. Băbuú, I. Moldoveanu, A. Marinescu, Bucureúti, 2007.
20
Vasile Lupu plătise datoriile Patriarhiilor de la Constantinopol ‫ڍ‬i Ierusalim, în
special cele către Înalta Poartă, haraciul mănăstirilor de la Sfântul Munte Athos, închinase
metocuri mănăstirii de la Sf. Mormânt ‫ڍ‬i celor de la Muntele Athos (Biserica Trei Ierarhi
din Ia‫ڍ‬i a fost închinată tuturor mănăstirilor athonite la un loc), plătise repara‫ڏ‬iile de la
mănăstirea Hilandar ‫ڍ‬i de la Meteora etc. V. N. Iorga, Byzance après Byzance. Continuation
de l’«Histoire de la vie byzantine », Bucure‫ڍ‬ti, 1935, p. 166–167; Petre ù. Năsturel, op. cit.,
p. 161, 201–202, 221–223.
21
Preferat de credincio‫ڍ‬ii care doreau uniunea cu Roma, el a păstorit, cu o întrerupere
(1685–1694), până la moartea sa în 1719. Competitorul său cu convingeri greco-ortodoxe,
care i-a cedat jil‫ڏ‬ul patriarhal în 1694 pentru a evita scindarea Bisericii Antiohiene, a fost
Athanasie DabbƗs (Athanasie III).
11
Hirotonit diacon la vârsta de 20 de ani, numit apoi arhidiacon de
Damasc ‫ڍ‬i Alep, Paul a devenit secretarul personal al tatălui său, patriarhul
Macarie III, ‫ڍ‬i l-a înso‫ڏ‬it în toate vizitele sale pastorale în Siria, în ‫ڎ‬ara
Sfântă, pe Muntele Liban, la Constantinopol ‫ڍ‬i în Europa Răsăriteană.
Călătorind a doua oară la Moscova, după o vizită la Tbilisi, începută în
1664, el a căzut bolnav la întoarcerea spre casă ‫ڍ‬i a murit la Tbilisi la 30
ianuarie 166922. Nu se cunoa‫ڍ‬te locul mormântului său.
În afară de Jurnalul prezentat aici, care este cea mai amplă scriere a sa,
opera lui Paul din Alep cuprinde alte câteva lucrări importante, întocmite la
îndemnul tatălui său, care dovedesc buna sa cunoa‫ڍ‬tere a limbii grece‫ڍ‬ti, a
istoriei Bisericii Antiohene, a căr‫ڏ‬ilor biserice‫ڍ‬ti folosite de preo‫ڏ‬imea ortodoxă
siriană. Joseph Nasrallah men‫ڏ‬ionează: o Descriere a întemeierii cetăεii cea
mari a Antiohiei, relatare a legendelor ‫ڍ‬i minunilor petrecute în acest ora‫ڍ‬,
având ca sursă folclorul local, dar ‫ڍ‬i fragmente din Istoria lui Kedrenos ‫ڍ‬i
dintr-o scriere a călugărului capucin Brice de Rennes, tipărită la Roma în
1655; o istorie a Alepului, TƗ’rƯh palab23; o scurtă istorie a Georgiei, redactată
în a doua călătorie pe care a făcut-o cu tatăl său; o adaptare prescurtată a
Notitia antiochena de pseudo-Anastasie24; două descrieri topografice, una a
Romei ‫ڍ‬i cealaltă a bisericii Sfânta Sofia de la Constantinopol (atribuire
incertă). O sec‫ڏ‬iune mare din KitƗb tƗ’rƯh al-Rǌm al-ta÷Ưb („Cartea istoriei
ora‫ڍ‬ului cel minunat Roma”) îi este atribuită. Paul a lucrat împreună cu tatăl
său la mai multe culegeri de texte traduse din greacă ‫ڍ‬i adaptate în arabă,
după scrieri culese din călătoriile lor: KitƗb al-rumǌz („Cartea semnelor”)25,
22
Boris L. Fonkiþ a stabilit această dată, pe temeiul mai multor scrisori păstrate la
Arhivele Ruse de Stat pentru Acte Vechi, de la Moscova (RGADA), v. articolul său: O date
konþiny Pavla Aleppskogo („Despre data morĠii lui Paul din Alep”), în Oþerki feodal’noj
Rossii, Moscova, 13, 2009, p. 292.
23
V. Bibliothèque des manuscrits Paul Sbath, prêtre syrien d’Alep. Catalogue, Cairo,
1928–1934, nr. 1062, 1063.
24
V. E. Honigman, Studien zur Notitia Antiochena, „Byzantinische Zeitschrift”, t. 25,
1925, p. 60–88; V. Laurent, La Notitia d’Antioche. Origine et tradition, „Revue des études
byzantines”, t. 5, 1947, p. 67–89; Hans-Georg Beck, Kirche und theologische Literatur im
Byzantinischen Reich, München, 1959, p. 380–381.
25
Alături de alte texte traduse din greacă, patriarhul Macarie a inclus în această
scriere ‫ڍ‬i în KitƗb al-nala („Cartea albinei”) istoria Imperiului Bizantin de la întemeiere
până la cucerirea lui în 1453 de către turcii otomani, extrasă din exemplarul unic al scrierii
călugărului grec Paisios Ligaridis ChrƯsmologion Kǀnstantinoupoleǀs neas RǀmƯs
parǀchƯmenǀn enestotǀn kai mellontǀn (Culegere de profeεii despre trecutul, prezentul γi
viitorul Constantinopolului, Noua Romă). Exemplarul a fost ob‫ڏ‬inut de patriarhul Macarie,
cu ajutorul fiului său Paul, în cursul călătoriei lor în ‫ڎ‬ara Românească, cf. relatării lui Paul
din Alep în Jurnalul său (f. 285v). V. Graf, Geschichte: 98; Nasrallah 1979: 90–93.
12
KitƗb al-nala („Cartea albinei”)26, Ma÷mǌt laÓƯf („Culegere plăcută”) ‫ڍ‬i
Al-Ma÷mǌt al-mubƗrak („Culegerea binecuvântată”)27. Paul este cunoscut ‫ڍ‬i ca
un copist desăvâr‫ڍ‬it: se păstrează la Institutul de Manuscrise Orientale de la
Sankt-Peterburg mai multe texte copiate de el, cu o caligrafie clară ‫ڍ‬i îngrijită,
despre care orientalistul Serghei Frantsouzoff, úeful Departamentului pentru
Orientul Apropiat úi Mijlociu al Institutului de Manuscrise Orientale de la
Sankt-Peterburg, scria: „Paul d’Alep et Joseph al-MuÑawwir, qui étaient des
calligraphes excellents, pouvaient modifier leurs mains d’une mani£re
considérable pour imiter les mains maniérées des scribes ottomans
professionnels, qui connaissaient l’art de la calligraphie des tuƥras”
(Frantsouzoff 2012: 35). A‫ڍ‬a cum notam mai sus, Paul a copiat în 1654 în
cetatea Kolomna de lângă Moscova, pe când se afla în prima călătorie în
Rusia, o Evanghelie care s-a păstrat, îmbrăcată în piele, cu plăci de argint
cizelate cu măiestrie: un exemplar de lux, care con‫ڏ‬ine textul versiunii copte
a Evangheliilor, tradus în limba arabă de marele cărturar Ibn al-tAssƗl, o
dovadă a erudi‫ڏ‬iei lui Paul din Alep, care a reprodus fidel ‫ڍ‬i prefa‫ڏ‬a versiunii,
scrisă în caractere copte (ms. B 1214)28.
Părăsind ora‫ڍ‬ul Damasc la 11 februarie 1652 (7160 de la Facere),
ierarhii sirieni s-au îndreptat către Alep, al doilea ora‫ ڍ‬ca mărime în eparhie,
unde au poposit până în iulie29. La 20 iulie30 au plecat din Alep către
Constantinopol, unde au sosit la 20 octombrie ‫ڍ‬i au rămas două luni ‫ڍ‬i
jumătate, timp în care au vizitat cele mai importante biserici ‫ڍ‬i a‫ڍ‬ezăminte
cre‫ڍ‬tine (inclusiv Sfânta Sofia), moschei, monumentele marii metropole ‫ڍ‬i
cartierele vestite. După ce plecaseră către Moldova au fost întor‫ڍ‬i din drum
pentru a participa, în luna decembrie, la un sinod la Constantinopol,
convocat de patriarhul Paisie I pentru a-l excomunica pe fostul patriarh
Chiril III Spanos (numit de autor „KǌsƗ”31). Pornind din nou către Dobrogea
26
Juliette Rassi-Rihani a prezentat ‫ڍ‬i alte surse ale acestei scrieri în articolul său
Sources arabes du « Livre de l’Abeille » (KitƗb al-nalah) de MakƗriyǌs Ibn al-Za‘Ưm, „Parole
de l’Orient”, 21, 1996, p. 215–244. Izvoarele grece‫ڍ‬ti nu au fost încă identificate în totalitate.
27
V. Nasrallah 1979: 90–91, 97–99, 219–224; Carsten-Michael Walbiner, Macarius
Ibn al-Za‘Ưm and the beginnings of an Orthodox church historiography in BilƗd al-ShƗm, în
Le rôle des historiens orthodoxes dans l’historiographie, Beirut, [2010], p. 11–29.
28
V. la Frantsouzoff 2012 descrierea celorlalte scrieri copiate de Paul din Alep ‫ڍ‬i
păstrate azi la Institutul de Manuscrise Orientale ‫ڍ‬i la Biblioteca Na‫ڏ‬ională a Rusiei din
Sankt-Peterburg.
29
Despre varietatea ‫ڍ‬i acurate‫ڏ‬ea informa‫ڏ‬iilor cu privire la provincia otomană a
Siriei v. Hasan Çolak, op. cit., p. 377.
30
Data la care se raportează permanent Paul din Alep în calcularea duratei călătoriei
(f. 132r ‫ڍ‬i passim).
31
„Spân”, în arabă. Despre acest personaj ‫ڍ‬i porecla sa v. infra, n. 45 ‫ڍ‬i 50 la
traducere.
13
pe mare, în 8 ianuarie 1653, au sosit la Constan‫ڏ‬a la 17 ianuarie, apoi au
mers la Gala‫ڏ‬i, au traversat Moldova ‫ڍ‬i au ajuns la Ia‫ڍ‬i la 25 ianuarie 1653.
Aici au fost oaspe‫ڏ‬ii domnului Vasile Lupu, au vizitat mănăstiri mari ‫ڍ‬i
mici, au fost martorii bătăliilor dintre Vasile Lupu ‫ڍ‬i Gheorghe ‫ڌ‬tefan,
încheiate cu victoria celui din urmă. Este relatată în Jurnal moartea lui
Timu‫ ڍ‬HmelniĠki, rănit pe când se odihnea în tabăra lui. La jumătatea lui
octombrie patriarhul Macarie ‫ڍ‬i suita lui au plecat spre Valahia, unde au fost
primi‫ڏ‬i de Matei Basarab la Curtea de la Târgovi‫ڍ‬te ‫ڍ‬i au petrecut sărbătorile
de iarnă. Afla‫ڏ‬i la curte la 9 aprilie 1654, când a murit domnul, au fost apoi
martorii a‫ڍ‬ezării lui Constantin ‫ڌ‬erban în scaun. După Pa‫ڍ‬te, în 22 mai
1654, călătorii sirieni au plecat spre Moldova, au fost primi‫ڏ‬i din nou de
domnul Gheorghe ‫ڌ‬tefan ‫ڍ‬i apoi, la 6 iunie, au pornit spre ‫ڎ‬ara Cazacilor.
Au traversat Nistrul la 10 iunie, în direc‫ڏ‬ia Ra‫ڍ‬kov, apoi au primit la
Boguslav vizita hatmanului Bogdan HmelniĠki. Au ajuns la Kiev la
27 iunie: aici au vizitat Biserica Sfânta Sofia, relatând restaurarea ei de către
mitropolitul Petru Movilă, ‫ڍ‬i Lavra Pecerska („Mănăstirea Pe‫ڍ‬terilor”). La
20 iulie se aflau la Putivl, ora‫ ڍ‬de hotar dintre ‫ڎ‬ara Cazacilor ‫ڍ‬i ‫ڎ‬ara
Moscovei. Ajun‫ڍ‬i la Kolomna la 11 august 1654, au fost sili‫ڏ‬i să rămână
acolo câteva luni, a‫ڍ‬teptând să treacă epidemia severă de ciumă care lovise
‫ڏ‬inuturile Moscovei ‫ڍ‬i să revină ‫ڏ‬arul Alexei Mihailovici Romanov (Alexei I,
1645–1676) din campania împotriva ducatului Lituaniei32. În această vreme
au făcut o călătorie de câteva săptămâni la Novgorod. La Moscova au ajuns
la 1 februarie 1655, fiind primi‫ڏ‬i ca oaspe‫ڏ‬i de seamă ai ‫ڏ‬arului Alexei I,
reîntors din campanie la 10 februarie33, ‫ڍ‬i ai lui Nikon, patriarhul Bisericii
Ortodoxe a Moscovei ‫ڍ‬i a Întregii Rusii (1652–1666). Au rămas la Moscova
neîntrerupt timp de un an ‫ڍ‬i două luni, vizitând toate a‫ڍ‬ezămintele
importante ‫ڍ‬i participând la via‫ڏ‬a liturgică ‫ڍ‬i la disputele provocate de
reformele patriarhului Nikon. Astfel, patriarhul Macarie a fost invitat să ia
parte la un sinod convocat pentru îndreptarea căr‫ڏ‬ilor liturgice, în care au
fost cercetate vechi manuscrise grece‫ڍ‬ti ‫ڍ‬i slavone34. După plecarea către
32
V. relatarea episodului la Tchentsova 2010: 410.
33
Despre scrisorile trimise ‫ڏ‬arului începând cu 22 noiembrie 1652 v. Tchentsova
2012: 72–76.
34
În 1650, gra‫ڏ‬ie dialogului dintre Iosif, fostul patriarh al Moscovei, ‫ڍ‬i Partenie,
patriarhul Constantinopolului, se făcuseră unele corecturi rânduielilor Sf. Liturghii, cu
scopul de a reveni la un ritual mai solemn ‫ڍ‬i mai apropiat de spiritul cre‫ڍ‬tin originar. În
articolul său O služebnike Antishijskogo patriarha Makarija, nahodjašþemsja na Afone,
publicat în Drevnosti Vostoþnye. Trudy Vostoþnoj komissii Imperatorskogo Moskovskogo
arheologiþeskogo Obšþestva (vol. II, fasc. 1, Moscova, 1896), la p. 113–114, G. A. Murkos
afirma că a cercetat la Mănăstirea Vatoped de la Muntele Athos, în iunie 1893, manuscrisul
unui Liturghier greco-arab datat 1612, de 150 de file, cu predoslovie în arabă. Murkos
presupune că acesta este exemplarul pe care patriarhul Macarie îl purta cu el în călătorie ‫ڍ‬i
14
Kiev în martie 1656, pe când sărbătoreau Pa‫ڍ‬tele la Bolkhov, în luna mai, au
fost chema‫ڏ‬i înapoi de ‫ڏ‬ar pentru a participa la un sinod socotit deosebit de
important pentru viitorul Bisericii Ortodoxe a Rusiei35. La 29 mai au plecat
din nou către Moldova. Ajun‫ڍ‬i aici în 23 august 1656, au rămas la Ia‫ڍ‬i de la
1 septembrie până la 16 octombrie, când au pornit spre Valahia, unde au
vizitat mănăstirile din Oltenia ‫ڍ‬i oraúele Târgoviúte úi Bucure‫ڍ‬ti. Au rămas
la Târgovi‫ڍ‬te din 8 noiembrie până în iunie 1657. La 12 ianuarie 1657
vizitează mănăstirea Curtea de Arge‫ڍ‬, la 3 februarie, mănăstirea Dealu.
Ierarhii sirieni se întâlnesc la Cozia cu cărturarul grec Paisios Ligaridis. Martori
ai pârjolirii ora‫ڍ‬elor Bucureúti úi Târgoviúte de către o‫ڍ‬tile otomane ‫ڍ‬i ai
frământărilor care s-au încheiat cu detronarea domnului Constantin ‫ڌ‬erban
la 10 martie 1658, călătorii sirieni au rămas jumătate de an, începând din
28 aprilie, la Curtea noului domn, Mihnea III Radu (în scaun martie –
noiembrie 1658). Patriarhul Macarie III a fost rugat să îl încoroneze pe noul
domn după ceremonialul bizantin, la 30 mai, la Mănăstirea Radu-Vodă,
conferindu-i numele princiar de Mihail Radu. Hotărâ‫ڏ‬i să se întoarcă acasă,
patriarhul ‫ڍ‬i suita lui au plecat în 9 septembrie la Gala‫ڏ‬i, unde au sosit la
17 septembrie 1658. La 13 octombrie 1658 au părăsit ‫ڎ‬ara Românească pe o
corabie care se îndrepta spre Sinop, unde au sosit la 16 noiembrie ‫ڍ‬i au
petrecut iarna. Pe 31 ianuarie 1659 au pornit să traverseze Anatolia, la
3 martie s-au oprit la mormântul Sf. Ioan Hrisostom, apoi au mers de la Toqat
la Sivas. La 7 aprilie Paul a sosit la Killiz ‫ڍ‬i a trimis de acolo scrisori celor de
acasă. Patriarhul ‫ڍ‬i suita lui au sosit la 21 aprilie la Alep ‫ڍ‬i, în fine, la
Damasc, la 1 iulie 1659. A‫ڍ‬adar, Macarie III a lipsit din jil‫ڏ‬ul patriarhal
7 ani, 4 luni ‫ڍ‬i 20 de zile. În ‫ڎ‬ările Române călătorii sirieni au petrecut
aproape trei ani ‫ڍ‬i jumătate. Paul a notat cu nostalgie în Jurnal că în toată
călătoria lor lungă prin ‫ڏ‬inuturile cre‫ڍ‬tinilor auziseră mereu glasul clopotelor,
‫ڍ‬i niciodată glasul muezinului (f. 293v).
Patriarhul a păstrat legătura cu Valahia ‫ڍ‬i după întoarcerea la Damasc:
în 1659 el pare să fi apelat la Mihnea III Radu, care l-a ajutat să-l scape din
robia otomană pe nepotul său Petru Ioan (Hristoforos)36, căzut prizonier al
pa‫ڍ‬ei din Silistra pe când fusese trimis cu solie la Moscova (Panchenko
de care s-a slujit la sinodul de la Moscova din 25–31 martie 1655 pentru a-‫ڍ‬i argumenta
propunerile de îndreptare a textelor.
35
Sinodul era menit să pună capăt conflictului dintre ‫ڏ‬arul Alexei ‫ڍ‬i patriarhul Nikon
‫ڍ‬i să rezolve unele chestiuni privitoare la rânduieli biserice‫ڍ‬ti controversate, precum
rebotezarea polonezilor din teritoriile cucerite de o‫ڍ‬tile ‫ڏ‬arului. V. Panchenko 2000: 310–311.
36
Men‫ڏ‬ionat în documente din Arhiva Departamentului Ambasadorilor: Fondul 52/1,
1654, nr. 21, II, f. 151–154, 157, III, f. 25–26, 111; 1660, nr. 31 (cf. Panchenko 2000: 308, n. 4).
15
2000: 308–309)37. De asemenea, în Cronica domnilor Valahiei, care constituie
un capitol din scrierea sa Ma÷mǌ‘ laÓƯf, patriarhul Macarie III încheie istoria
acestora cu ve‫ڍ‬ti ulterioare întoarcerii sale la Damasc în 1659, primite
probabil prin coresponden‫ڏ‬a cu ierarhii ori călugării pe care îi cunoscuse în
‫ڎ‬ara Românească38.
În ceea ce prive‫ڍ‬te rela‫ڏ‬iile cu Curtea de la Moscova, se ‫ڍ‬tie că, întors
la Damasc în 1659, patriarhul Macarie a solicitat noi danii din partea ‫ڏ‬arului
Alexei Mihailovici, trimi‫ڏ‬ându-i solie. Călătorind în Georgia în 1664,
patriarhul a primit mesajul ‫ڏ‬arului Alexei de a se duce din nou la Moscova,
unde a călătorit apoi, prin Astrahan, revenind în Siria de-abia în 1668. În
1666 Macarie III a participat, împreună cu patriarhul Paisie al Alexandriei,
la sinodul în care Nikon a fost judecat ‫ڍ‬i înlăturat din jil‫ڏ‬ul patriarhal39.
Coresponden‫ڏ‬a ‫ڍ‬i documentele secrete privitoare la această a doua vizită
sunt păstrate în Arhiva Departamentului Ambasadorilor de la Moscova (‫ڍ‬i au
fost, par‫ڏ‬ial, descrise ‫ڍ‬i comentate, v. Panchenko 2000: 310–311).
Potrivit propriilor afirma‫ڏ‬ii, la insisten‫ڏ‬a unui prieten din vechea
familie cre‫ڍ‬tină Al-6Ɨyeƥ, diaconul öƯbrƗ’Ưl Ibn QuÑÓantƯn, Paul a hotărât să
‫ڏ‬ină un jurnal amănun‫ڏ‬it în care să noteze toate evenimentele petrecute în
călătorie, tot ceea ce avea să vadă ‫ڍ‬i să audă. Îndoielile sale asupra
capacită‫ڏ‬ii de a duce la capăt această hotărâre erau doar rodul modestiei sale,
căci el era deja cunoscut ca un scriitor ‫ڍ‬i traducător cu experien‫ڏ‬ă.
Jurnalul începe cu o scurtă introducere biografică, despre via‫ڏ‬a ‫ڍ‬i
păstorirea patriarhului Macarie III, na‫ڍ‬terea, educa‫ڏ‬ia ‫ڍ‬i situa‫ڏ‬ia fiului său
Paul în momentul începerii jurnalului, după care acesta relatează istoria
Patriarhiei Antiohiene de la mutarea ei la Damasc, pentru prima oară, în sec.
XIII ‫ڍ‬i până la păstorirea tatălui său, o adevărată cronică a patriarhilor ‫ڍ‬i
mitropoli‫ڏ‬ilor, întocmită după mul‫ڏ‬i ani de cercetări. În continuare este
37
După o ‫ڍ‬edere de opt luni în Muntenia, în aprilie 1660 acest personaj a fost trimis
ca sol la Moscova, unde a dus veúti despre campania militară a otomanilor împotriva lui
György II Rákóczi ‫ڍ‬i situa‫ڏ‬ia politică din Valahia (ibidem).
38
V. Ioana Feodorov, La chronique de Valachie (1292–1664). Texte arabe du
Patriarche Macaire ZatƯm (TawƗrƯh wa uahbƗr muhtasira ‘an uafandiyyat al-uAflƗh),
introducere, edi‫ڏ‬ie, traducere în franceză ‫ڍ‬i note, în „Mélanges de l’Université Saint-Joseph”,
Beirut, 1995, LII (1991–1992), p. 38–39 (text arab), 65 (traducere franceză).
39
În urma unor lungi deliberări, începute la 18 noiembrie 1666, în 12 decembrie
sinodul convocat de ‫ڏ‬ar l-a găsit pe Nikon vinovat de calomnierea Ġarului úi a Bisericii, de
înlăturarea din scaun a episcopului Pavel din Kolomna, împotriva canoanelor, úi de bătaie úi
tortură. El a fost degradat la cinul de călugăr úi exilat la Mănăstirea Ferapontov de la Marea
Albă. Despre conflictul dintre ‫ڏ‬arul Alexei Mihailovici ‫ڍ‬i patriarhul Nikon, implicarea
patriarhului Macarie III, relatările lui Paul din Alep ‫ڍ‬i ale lui Paisios Ligaridis, v. From
Peasant to Patriarch: 5–8, 31, 38, 49–50, 65–88.
16
relatată în jurnal prima ‫ڍ‬edere în Moldova ‫ڍ‬i Valahia, traversarea ‫ڎ‬ării
Cazacilor, ‫ڍ‬ederea la Moscova ‫ڍ‬i călătoria înapoi la Ia‫ڍ‬i, apoi a doua ‫ڍ‬edere
în Moldova ‫ڍ‬i în Valahia, până la întoarcerea la Damasc. Ultimele pagini se
referă la situa‫ڏ‬ia conflictuală pe care patriarhul Macarie a găsit-o în eparhie la
întoarcere, la măsurile pe care le-a luat pentru a restabili ordinea, la
repararea unor clădiri ‫ڍ‬i ridicarea altora noi, la achitarea unor datorii către
autorită‫ڏ‬ile otomane.
O mare parte a informa‫ڏ‬iilor cuprinse în scrierea lui Paul din Alep se
referă la fapte trăite de el, a‫ڍ‬adar, sunt mărturii nemijlocite. O altă parte
provine din conversa‫ڏ‬iile purtate cu cei pe care ierarhul sirian i-a întâlnit,
persoane din toate stratele sociale, de la domnul ori patriarhul ‫ڏ‬ării ‫ڍ‬i până la
cel mai umil slujba‫ڍ‬. Paul a parcurs de asemenea scrieri care i-au oferit date
despre ‫ڏ‬inuturile în care călătorea, atât notele de călătorie ale înainta‫ڍ‬ului
său, patriarhul Ioachim V Ibn kaw’u40, cât ‫ڍ‬i scrierile în limba greacă pe care
sirienii le-au putut ob‫ڏ‬ine în cursul călătoriei în ‫ڎ‬ările Române, scrieri pe
care Paul ‫ڍ‬i patriarhul Macarie le-au tradus ‫ڍ‬i le-au adaptat în arabă pentru
cre‫ڍ‬tinii din Levant.
Scrierea lui Paul din Alep cuprinde o mare bogă‫ڏ‬ie de date ‫ڍ‬i relatări cu
privire la toate aspectele vie‫ڏ‬ii politice, sociale, religioase ‫ڍ‬i culturale a
‫ڏ‬inuturilor vizitate. Autorul a descris ora‫ڍ‬e, sate, a‫ڍ‬ezăminte religioase,
clădiri de toate felurile (de la palatele domne‫ڍ‬ti la colibele de lut de pe malul
Dunării), drumuri ‫ڍ‬i vămi. Deosebit de importante sunt relatările sale despre
biserici ‫ڍ‬i mănăstiri, dintre care unele nu se mai păstrează în zilele noastre:
Mitropolia veche din Târgovi‫ڍ‬te, clădirile de la Mărgineni ale Cantacuzinilor,
biserica veche cu hramul Adormirea Maicii Domnului din Curtea de Arge‫ڍ‬
(anterioară actualei biserici Olari), ori clopotni‫ڏ‬a bisericii din Gole‫ڍ‬ti,
ruinată de un cutremur la începutul secolului al XVIII-lea (CreĠeanu
1967: 912).
Descrierile de monumente de artă ‫ڍ‬i arhitectură din Jurnalul lui Paul
din Alep au fost cercetate ‫ڍ‬i comentate în mai toate lucrările privitoare la
perioada trecerii călătorilor arabi pe tărâm românesc. Nu se poate, practic,
întocmi o listă exhaustivă a citărilor din scrierea lui Paul din Alep în
istoriografia românească ori în cea străină41: istoricii medievi‫ڍ‬ti ‫ڍ‬i speciali‫ڍ‬tii în
40
O lectură a notelor de călătorie ale lui Paul din Alep în căutarea unor informa‫ڏ‬ii
preluate din jurnalul în versuri scris de ‘ƮsƗ, episcopul ora‫ڍ‬ului pama, ar putea furniza
„mărturii paralele” (parallel witnesses) ale acelui text, par‫ڏ‬ial pierdut. La această metodă a
criticii textuale, prin care pot fi restituite fragmente din manuscrise pierdute gra‫ڏ‬ie citării în
scrieri posterioare, s-a referit ‫ڍ‬i Jan Just Witkam în studiul său Establishing the stemma:
fact or fiction? („Manuscripts of the Middle East”, Leiden, 3, 1988, p. 90).
41
O listă a autorilor români care au folosit datele oferite de arhidiaconul sirian este în
curs de întocmire, pentru a fi inclusă ca anexă în versiunea integrală a traducerii (vezi infra,
17
artă religioasă s-au sprijinit adesea pe mărturia arhidiaconului sirian, la fel
ca ‫ڍ‬i cercetătorii interesa‫ڏ‬i de etnii, port, ‫ڏ‬esături ‫ڍ‬i podoabe, pescuit,
alimente ‫ڍ‬i mâncăruri, muzică ‫ڍ‬i petreceri etc.42 La intrarea în mănăstirile
române‫ڍ‬ti vizitate de Paul din Alep nu lipse‫ڍ‬te niciodată plăcu‫ڏ‬a care
prezintă pasajul referitor la acel lăca‫ڍ‬, extras din jurnalul său.
Este deosebit de pre‫ڏ‬ioasă relatarea despre palatul din Coiani-Mirone‫ڍ‬ti
(Arge‫)ڍ‬, care a adăpostit vestita bibliotecă a stolnicului Constantin Cantacuzino,
‫ڍ‬i despre scrierile grece‫ڍ‬ti găsite aici de Paul din Alep, care a ob‫ڏ‬inut
copierea a două texte pe care, împreună cu tatăl său, le-a adaptat apoi pentru
cititorii arabi. Unul dintre pasajele cele mai interesante ale Jurnalului se
referă la povestea ob‫ڏ‬inerii ‫ڍ‬i a copierii manuscrisului unic al Comentariilor
la Psalmi (f. 270r–271r). Postelnicul Constantin Cantacuzino, om politic erudit
‫ڍ‬i mare bibliofil, prieten al patriarhului Ierusalimului Hrisant Notaras,
adunase vreo 400 de volume, al căror catalog a fost reconstituit, într-o oarecare
măsură, de istorici. Acesta a fost începutul unei biblioteci ‫ڍ‬i mai
impresionante, aceea a fiului său, stolnicul Constantin43, ‫ڍ‬i a urma‫ڍ‬ilor
acestuia: în 1716 ea cuprindea aproape 2000 de volume44. Paul a auzit că
CONTINUAREA PROIECTULUI). Pentru citările în lucrări din Rusia, v. prefa‫ڏ‬a lui

Murkos la traducerea rusă citată. Charles J. Halperin a reunit o parte dintre titlurile de
scrieri privitoare la Jurnalul lui Paul din Alep (edi‫ڏ‬ii, traduceri, comentarii), v. Halperin, In
the Eye of the Beholder: 411–412, nota 6.
42
V., de pildă, Nicolae Iorga, Un călător sirian în Principate la jumătatea veacului al
XVII-lea, în Istoria românilor prin călători, Bucure‫ڍ‬ti, 1981, p. 235–245 (republicare);
Vasile Bogrea, Călătoriile Patriarhului Macarie. Îndreptări, întregiri γi lămuriri la traducerea
românească, „Anuarul Institutului de Istorie NaĠională”, II (1923), Bucureúti, 1924, p. 339–344;
Radu Cre‫ڏ‬eanu, Monumentele istorice din cuprinsul Mitropoliei Olteniei în lumina relatării
lui Paul de Alep, „Mitropolia Olteniei”, XIX, 1967, nr. 11–12, p. 910–924; Vasile Drăgu‫ڍ ڏ‬i
Nicolae Săndulescu, L’Art de l’époque Brâncoveanu (Bucure‫ڍ‬ti, 1971), dar ‫ڍ‬i numeroasele
lucrări, men‫ڏ‬ionate în Sigle γi abrevieri ‫ڍ‬i în Alte surse citate, scrise de Teodor Burada,
Nicolae Stoicescu, Andrei Pippidi, Răzvan Theodorescu, Corina Nicolescu, Tereza
Sinigalia, Tudor Teoteoi, Cristian Moisescu, Radu Păun ‫ڍ‬.a.
43
V. Corneliu Dima-Drăgan, Biblioteca stolnicului Constantin Cantacuzino, „Studii
‫ڍ‬i cercetări de documentare ‫ڍ‬i bibliologie”, 6, 1964, nr. 2, p. 197–205; idem, Biblioteca
unui umanist român, Constantin Cantacuzino stolnicul, Bucure‫ڍ‬ti, 1967. V. ‫ڍ‬i Dan
Simonescu, Biblioteca marelui umanist român Constantin Cantacuzino stolnicul (1640–
1716), introducere la catalogul expozi‫ڏ‬iei comemorative din iunie 1966, Bucure‫ڍ‬ti,
p. 1–43; Mario Ruffini, Biblioteca stolnicului Constantin Cantacuzino, trad. D. D. Panaitescu ‫ڍ‬i
Titus Pârvulescu, prefa‫ڏ‬ă de Virgil Cândea, Bucure‫ڍ‬ti, 1973; Andrei Pippidi, Early Modern
Libraries and Readers in South-Eastern Europe, RESEE, XIX, 1981, nr. 4, p. 705–721;
M. Berza, Culture roumaine et culture européenne au XVIIe et au début du XVIIIe siècle, în
Berza 1985: 119–120.
44
V. Dan Simonescu, Biblioteca stolnicului Constantin Cantacuzino, în Centenar
Dan Simonescu. Cartea úi biblioteca. ContribuĠii la istoria culturii româneúti, Bucure‫ڍ‬ti, 2002,
p. 77–82.
18
postelnicul avea o scriere foarte pre‫ڏ‬ioasă, care apar‫ڏ‬inuse bibliotecii
a‫ڍ‬ezământului de pe lângă Biserica Sfânta Sofia din Constantinopol:
Comentariile la Psalmii Profetului David culese de Nichita, mitropolitul
Serresului. Nichita adunase, cu multă osteneală, interpretări din scrieri
grece‫ڍ‬ti întocmite de patruzeci de Părin‫ڏ‬i ai Bisericii (printre ace‫ڍ‬tia,
Teodoret, episcopul Cirului în 423–457), adăugând note marginale cu
privire la autori, astfel încât la urmă ob‫ڏ‬inuse o carte de aproape 300 de
pagini. Aflându-se în Valahia, la Mănăstirea Cozia, Paul l-a vizitat pe
postelnic ‫ڍ‬i a ob‫ڏ‬inut scrierea, pentru a întocmi o copie, în introducerea
căreia episcopul Gazei Paisios Ligaridis a scris o predoslovie, arătând
circumstan‫ڏ‬ele scrierii acestei copii. Paul notează că avea inten‫ڏ‬ia de a
trimite scrierea spre a fi tipărită „în ‫ڏ‬ările Apusului, pentru folosul nostru ‫ڍ‬i
al întregului popor cre‫ڍ‬tin”, urmând să o ‫ڍ‬i traducă în arabă45.
Informa‫ڏ‬iile despre întâmplările de la cur‫ڏ‬ile domne‫ڍ‬ti sunt foarte
pre‫ڏ‬ioase, întrucât oaspe‫ڏ‬ii sirieni au fost martorii multor prefaceri politice
din ‫ڎ‬ările Române ‫ڍ‬i din ‫ڏ‬inuturile ruse‫ڍ‬ti, ai bătăliilor pentru tron ‫ڍ‬i ai
năvălirilor turcilor otomani, tătarilor ‫ڍ‬i cazacilor. În Muntenia, îndeosebi,
via‫ڏ‬a la curte, raporturile strict reglementate cu Înalta Poartă ‫ڍ‬i prezen‫ڏ‬a
relativ redusă a funcĠionarilor otomani i-au surprins pe ierarhii sirieni,
obi‫ڍ‬nui‫ڏ‬i cu aspectul opresiv al stăpânirii otomane în Siria. Lungi pasaje ale
textului sunt dedicate vie‫ڏ‬ii duhovnice‫ڍ‬ti din ‫ڏ‬ările cercetate: rânduieli
liturgice, praznice ‫ڍ‬i ceremonii – marile sărbători de peste an, sfin‫ڏ‬iri de
biserici, hirotonii, posturi, nun‫ڏ‬i, botezuri ‫ڍ‬i îngropăciuni –, căr‫ڏ‬i bisericeúti,
elementele materiale ale cultului – ve‫ڍ‬minte ‫ڍ‬i odoare, venerarea moa‫ڍ‬telor
etc. Paul din Alep a notat cu grijă toate deosebirile pe care le-a remarcat
între rânduielile urmate în Biserica Antiohiană ‫ڍ‬i cele urmate în Bisericile
Ortodoxe pe care le-a cunoscut în călătorie, a‫ڍ‬a cum a remarcat istoricul
Bisericilor răsăritene Bernard Heyberger: „Du point de vue de la liturgie, ils
ont conserv¡ des particularit¡s par rapport aux Grecs, que le diacre BØlus,
accompagnant son père MakryØs III, patriarche d’Antioche, dans son
voyage vers Constantinople en 1652, relève partir de Brousse (Burs)”46.
G. A. Murkos afirmă despre Paul din Alep în prefa‫ڏ‬a la versiunea sa în
limba rusă (v. infra, TRADUCERI): „Ca ortodox era foarte interesat de
ritualurile úi de slujbele noastre bisericeúti, pe care a avut prilejul să le vadă
45
Asupra acestui episod dintre cele mai interesante v. ‫ڍ‬i comentariul lui Virgil
Cândea în Sources byzantines et orientales concernant les Roumains, RESEE, XVI, 1978,
nr. 2, p. 311–312.
46
Bernard Heyberger, Les chrétiens du Proche-Orient au temps de la Réforme
catholique (Syrie, Liban, Palestine, XVIe–XVIIIe siècle), Roma, 1994, p. 1 (în continuare,
Heyberger 1994).
19
de aproape, participând adesea el însuúi la acestea, ca arhidiacon al patriarhului
oaspete [al ‫ڏ‬arului]. Trebuie remarcat cu câtă înduioúare úi chiar uimire
vorbeúte Paul despre adânca evlavie a ruúilor, despre răbdarea neobiúnuită
cu care stau aceútia la slujbele lungi, care i-au dus la deplină istovire pe
oaspeĠii răsăriteni, evident, neobiúnuiĠi cu acestea, căci nu văzuseră aúa ceva
în Ġara lor”. La mijlocul secolului al XVII-lea ritualurile proprii Bisericilor
răsăritene erau desigur diferite, sub anumite aspecte, a‫ڍ‬a cum au remarcat ‫ڍ‬i
călătorii români în Levant: Marcu Beza, de pildă, relatează în jurnalul său
Pe tărâmuri biblice. Palestina, Siria γi εările învecinate47, acest episod din
‫ڍ‬ederea sa la Ierusalim: „Cântăre‫ڏ‬ii de o parte ‫ڍ‬i de alta au strâns în preajmă-le
grupuri de băie‫ڏ‬i în cămă‫ڍ‬i albe ‫ڍ‬i scurteici liliachii, ‫ڍ‬i împreună duc
psaltichia cu ison ‫ڍ‬i tărăgănări nesfâr‫ڍ‬ite, după vechea tradi‫ڏ‬ie bizantină,
sus‫ڏ‬inută, în bel‫ڍ‬ugul fumului tămâios de cădelni‫ڏ‬i, ‫ڍ‬i printr’unele amănunte
ce lipsesc altor biserici ortodoxe. De pildă, înaintea e‫ڍ‬irii cu sfintele daruri,
trei preo‫ڏ‬i se ivesc la u‫ڍ‬a din altar – unul cu lighean ‫ڍ‬i ibric, ceilal‫ڏ‬i cu
pi‫ڍ‬chir întins, ‫ڍ‬i arhiepiscopul de slujbă î‫ڍ‬i spală mâinile colo în fa‫ڏ‬a lumii,
apoi la un timp diaconul o ia pe arăbe‫ڍ‬te [...]”.
Jurnalul este o sursă excep‫ڏ‬ională de informa‫ڏ‬ii despre sfin‫ڏ‬ii prăznui‫ڏ‬i
în Biserica Antiohiană, în ‫ڎ‬ările Române, în ‫ڏ‬inuturile căzăce‫ڍ‬ti ‫ڍ‬i ruse‫ڍ‬ti,
confirmând datele furnizate de patriarhul Macarie III în propriile sale scrieri,
având ca sursă lucrări dobândite în cursul călătoriilor făcute împreună cu
fiul său.48 Informa‫ڏ‬iile pe care Paul din Alep le aduce cu privire la locul ‫ڍ‬i
felul în care erau păstrate moa‫ڍ‬tele Cuvioasei Martire Paraschiva cea Nouă
în Biserica Trei Ierarhi din Ia‫ڍ‬i confirmă relatarea cuprinsă în culegerea
tatălui său Ma÷mǌ‘ laÓƯf, pentru care sursa principală a fost o scriere
hagiografică greacă49.
Impresionat de numărul ‫ڍ‬i felurimea moa‫ڍ‬telor păstrate în tezaurul
Patriarhiei din Moscova, Paul îl îndeamnă pe tatăl său să-l întrebe pe
patriarhul Nikon: „Se află oare la voi vreo condică sau vreun răboj unde stă
scris ceea ce se ‫ڍ‬tie despre toate aceste sfinte moa‫ڍ‬te?” (f. 187r). Această
condică, scrie Paul, se găsea într-adevăr în vistieria ‫ڏ‬arului, spre marea mirare a
47
Bucure‫ڍ‬ti, Editura Ziarului „Universul”, 1934, p. 19.
48
V. articolul lui Nikolaj Serikoff: An ‘Unimaginative Compiler’: Patriarch
Macarius Ibn al-Za‘Ưm and his Explanations of the Names of Greek Saints, în Relations
entre les peuples de l’Europe Orientale et les chrétiens arabes: 135–190.
49
V. Ioana Feodorov, The Unpublished Arabic Version of the Life of Saint Paraskevi
the New by Makarios az-Za’im al-Halabi, introducere, trad. engl. ‫ڍ‬i edi‫ڏ‬ie arabă (Habar al-
Barrat ‘Ummi-nƗ al-Qiddisat BƗrƗskƗfƯ al-JadƯdat), în Proceedings of the 20th Congress of
the UEAI, „The Arabist”, P. I, vol. 24–25, ed. Kinga Devenyi, Budapesta, 2002, p. 69–80;
eadem, ViaĠa Sfintei Cuvioase Parascheva după versiunea arabă a Patriarhului Macarie al
Antiohiei (sec. XVII), traducere în română, introducere úi note, Iaúi, Editura Trinitas, 2006.
20
călătorilor sirieni, pu‫ڏ‬in obi‫ڍ‬nui‫ڏ‬i cu eviden‫ڏ‬a strictă constatată la Curtea
moscovită.
În cursul călătoriei sale patriarhul a fost mereu preocupat să adune
scrieri în limba greacă despre rânduielile biserice‫ڍ‬ti, texte teologice,
hagiografice, polemice, pe care le-a tradus în arabă ‫ڍ‬i le-a adaptat în anii
următori, cu ajutorul fiului său ‫ڍ‬i al altor cărturari sirieni50. Ucenic al unui mare
cărturar, mitropolitul Meletie Karma, Macarie III dorea să îmbogă‫ڏ‬ească
literatura patristică ‫ڍ‬i liturgică a Bisericii Antiohiene cu opere în limba
arabă, limbă în care ritualul începuse să fie exprimat, mai mult decât în
greacă. Pe sigiliul arhieresc al lui Macarie III, împrejurul imaginii Sf. Petru,
a‫ڍ‬ezat în jil‫ ڏ‬patriarhal, numele patriarhului („Macarie, cu voia lui Dumnezeu
patriarh al Antiohiei”) era scris în ambele limbi. De‫ڍ‬i motivele lungii sale
absen‫ڏ‬e din scaunul patriarhal erau de natură materială ‫ڍ‬i politică, în planul
secund al intereselor sale s-a aflat neîntrerupt îmbogă‫ڏ‬irea spirituală ‫ڍ‬i
culturală a comunită‫ڏ‬ilor cre‫ڍ‬tine pe care le păstorea, regăsirea rădăcinilor
comune ale spiritului bizantin, în diversele sale forme, întâlnite în Europa
răsăriteană. A‫ڍ‬a cum scria Sylvia Agémian, eminentă specialistă în arta
cre‫ڍ‬tină din Siria ‫ڍ‬i din Liban, „à la même période Macaire ZatƯm et Paul
d’Alep s’activaient à regrouper toutes les informations susceptibles de faire
revivre les traditions du passé”51.
Interesul ierarhilor Bisericii Antiohiene pentru tipar ‫ڍ‬i tipărituri este
ilustrat în mai multe pasaje din Jurnal, de pildă în relatarea úederii în ‫ڎ‬ara
Cazacilor, când călătorii sirieni vizitează Lavra Pecerska, „a Pe‫ڍ‬terilor”, aflată
alături de grotele unde se găseau paraclisele Sf. Anton ‫ڍ‬i Sf. Teodosie. Lavra
avea o tipografie mare, cunoscută în toată ‫ڏ‬ara, descrisă amănun‫ڏ‬it de Paul la
f. 107r: se tipăreau aici căr‫ڏ‬i biserice‫ڍ‬ti, hăr‫ڏ‬i ale ora‫ڍ‬elor ‫ڍ‬i ‫ڏ‬inuturilor,
icoane de sfin‫ڏ‬i ‫ڍ‬i texte laice. Patriarhul a primit îngăduin‫ڏ‬ă să i se tipărească
trei versiuni ale scrisorii de iertare a păcatelor, în trei formate diferite
(pentru boieri, pentru bărba‫ڏ‬ii din popor ‫ڍ‬i pentru femei), cu semnătura sa în
litere chirilice, cu cerneală ro‫ڍ‬ie, a‫ڍ‬ezată alături de icoana Sf. Petru. Întrucât
ierarhilor sirieni le era adesea greu să scrie astfel de scrisori de mână în
cursul călătoriei, bucuria lor de a le avea tipărite a fost mare, ei primind
astfel o nouă confirmare a beneficiilor tiparului52.
50
V. Joseph Nasrallah, L’oeuvre historique du Patriarche d’Antioche Macaire III
ZatƯm, „Bulletin d’études orientales”, XXV, 1972, p. 191–202.
51
Sylvia Agémian, Yǌsuf al-palabƯ, peintre melkite du XVIIe siècle, RRHA, XVIII,
1981, p. 61.
52
V. Ioana Feodorov, Notes sur les livres et l’imprimerie chez Paul d’Alep, tVoyage du
Patriarche Macaire III d’Antioche aux Pays Roumains, au ‘Pays des Cosaques’ et en Russie’,
în Actes du Symposium International „Le Livre. La Roumanie. L’Europe”, Bibliothèque
21
Dacă în trecut comentatorii scrierii lui Paul din Alep s-au aplecat cu
precădere asupra descrierilor de monumente ‫ڍ‬i a‫ڍ‬ezăminte, asupra relatărilor
despre bătălii ‫ڍ‬i schimbări de domni, ori asupra aspectelor religioase (slujbe
‫ڍ‬i rânduieli, elemente materiale ale cultului ortodox, discu‫ڏ‬ii teologice),
noua genera‫ڏ‬ie de arabi‫ڍ‬ti, îndeosebi în Rusia, a adus în aten‫ڏ‬ia comunită‫ڏ‬ii
istoricilor, în ultimul deceniu, date noi despre rolul de sol ‫ڍ‬i de mediator
între capetele încoronate pe care patriarhul Macarie III l-a jucat, atât în prima
sa călătorie, cât ‫ڍ‬i în a doua. Astfel, Konstantin Panchenko a comentat mai
multe scrisori păstrate în Arhiva Departamentului Ambasadorilor (Moscova),
din care rezultă că în deceniile al ‫ڍ‬aselea ‫ڍ‬i al ‫ڍ‬aptelea ale sec. al XVII-lea
rela‫ڏ‬iile Cur‫ڏ‬ii ‫ڍ‬i ale Patriarhiei de la Moscova cu Levantul au depins în
totalitate de patriarhul Macarie III, care, de‫ڍ‬i nu era un strateg la fel de
important, pe e‫ڍ‬ichierul politic otoman, ca patriarhii Ierusalimului Paisie ‫ڍ‬i
Dositei ori patriarhul Ioanichie al Alexandriei, a contribuit totu‫ڍ‬i, în 1657–
1658, la negocierile dintre domnul Moldovei ‫ڍ‬i ‫ڏ‬arul Alexei I ‫ڍ‬i a făcut
interven‫ڏ‬ii la Curtea moscovită, în decembrie 1656, în favoarea regelui
Georgiei, Teymuras, care fusese detronat de ‫ڍ‬ahul Persiei (v. Panchenko
2000). Într-adevăr, Paul din Alep relatează, la f. 254v ‫ڍ‬. urm., cum a sosit la
Curtea moscovită „mitropolitul Moldovei [Ghedeon], trimis ca sol de
[Gheorghe] ‫ڌ‬tefan-Voievod, înso‫ڏ‬it de un logofăt ‫ڍ‬i de un mare alai. El
venise să se plece împăratului în ‫ڏ‬ara lui ‫ڍ‬i să se supună puterii lui, căci a‫ڍ‬a
hotărâseră cu to‫ڏ‬ii în ‫ڏ‬ară, cei mari ‫ڍ‬i cei mici, din pricina ananghiei în care
se aflau ‫ڍ‬i a neputin‫ڏ‬ei lor de a stăvili stăpânirea celor ce îi luau [mereu] în
robie, îndeosebi tătarii”53. Rolul patriarhului Macarie în primirea soliei, în
mesajul de răspuns către domnul Moldovei ‫ڍ‬i apoi în slobozirea solului,
pentru a se putea întoarce acasă, a fost comentat de Vera Tchentsova, care a
lansat ipoteza că Paul din Alep a trecut sub tăcere contribu‫ڏ‬ia tatălui său,
aici ‫ڍ‬i în alte situa‫ڏ‬ii similare, pentru a nu-l pune în primejdie (Tchentsova
2012: 96–98). Se ‫ڍ‬tie, din relatările ‫ڍ‬i scrisorile privitoare la a doua călătorie
a patriarhului, că el s-a aflat de mai multe ori în pericolul de a fi acuzat de
autorită‫ڏ‬ile otomane că unelte‫ڍ‬te împotriva sultanului, împreună cu domnii
români ‫ڍ‬i cu ‫ڏ‬arul Moscovei (v. Panchenko 2000: 309–310). Pentru astfel de
ac‫ڏ‬iuni vrăjma‫ڍ‬e al‫ڏ‬i patriarhi răsăriteni dinaintea lui Macarie III fuseseră
arunca‫ڏ‬i în temni‫ڏ‬ă sau chiar asasina‫ڏ‬i.
Métropolitaine de Bucarest, 4ème édition, 20–23 Septembre 2011, t. III, Bucure‫ڍ‬ti, 2012,
p. 200–209.
53
Episodul este relatat în Tchentsova 2010: 251 ‫ڍ‬. urm. (p. 409–410 în rezumatul
francez), unde este publicat, în greacă (‫ڍ‬i în traducere rusă), facsimilul hrisovului păstrat la
RGADA (Fond 68, op. 3, nr. 5, din 1656), care cuprinde punctele negocierii ‫ڍ‬i semnătura
patriarhului Macarie III (p. 254–255).
22
Paul a fost deosebit de atent la aspectele noi ‫ڍ‬i nemaivăzute pentru un
vie‫ڏ‬uitor în ‫ڏ‬inuturile levantine: i-au atras aten‫ڏ‬ia în mod special mijloacele
de transport, despre care poveste‫ڍ‬te adesea, notând beneficiile caretei sau
trăsurii, ale căru‫ڏ‬ei ‫ڍ‬i îndeosebi ale saniei cu cai. Se ‫ڍ‬tie că în Siria acelor
vremuri poverile erau transportate în mod obi‫ڍ‬nuit pe cal, pe măgar sau pe
cămilă. Chiar úi mai târziu, C.-F. François de Volney, călător în Levant la
sfâr‫ڍ‬itul secolului al XVIII-lea, remarca absen‫ڏ‬a vehiculelor cu ro‫ڏ‬i, pe care
‫ڍ‬i-o explica prin teama localnicilor de a nu fi supu‫ڍ‬i confiscărilor de către
autorită‫ڏ‬ile otomane54.
Arhidiaconul sirian a fost interesat în mod particular de aspectele
lingvistice: el a notat permanent sensurile ‫ڍ‬i etimologia cuvintelor necunoscute,
explica‫ڏ‬iile primite de la vorbitorii nativi, informa‫ڏ‬iile ob‫ڏ‬inute cu privire la
folosirea anumitor expresii în toate limbile străine cu care a intrat în contact.
G.Z. Pumpyan a stabilit în 1987 un inventar provizoriu de circa 40 de
cuvinte de origine turcă sau în general orientală, culese din traducerea rusă a
Jurnalului lui Paul55. Am publicat mai multe studii privitoare la aspectele
lexicale ale operei lui Paul din Alep, prezentând rezultate ale cercetărilor care
au înso‫ڏ‬it editarea ‫ڍ‬i traducerea textului arab56.
Preocuparea pentru claritate ‫ڍ‬i grija pentru amănunt dezvăluie firea
curioasă a arhidiaconului Paul, dar ‫ڍ‬i sentimentul lui de răspundere fa‫ڏ‬ă de
auditoriul său de acasă, pentru care a scris acest jurnal. Ra‫ڏ‬iunile redactării
acestor note de călătorie, presărate cu comentarii ‫ڍ‬i informa‫ڏ‬ii diverse,
reunite de-a lungul întregii vie‫ڏ‬i, erau diverse. Mai întâi, Paul avea în vedere
informarea enoria‫ڍ‬ilor ‫ڍ‬i, în general, a cre‫ڍ‬tinilor din Levant, al căror acces
la educa‫ڏ‬ie ‫ڍ‬i la cultura scrisă era diminuat de statutul lor inferior în
societatea musulmană. Apoi, reunirea unor date utile despre ‫ڏ‬ările vizitate
era un mod de a nu uita nimic, în eventualitatea revenirii în acele locuri57,
54
C.-F. François de Volney a notat în jurnalul călătoriei sale în Orientul Apropiat, în
anii 1783–1785: „Il est remarquable que, dans toute la Syrie, l’on ne voit pas un chariot ni une
charrette: ce qui vient sans doute de la crainte de les voir prendre par les gens du gouvernement,
et de faire d’un seul coup une grosse perte” (Voyage en Syrie et en Egypte, pendant les
années 1783, 1784 et 1785, t. II, Partea 4, Cap. XXII, Paris, Volland – Desenne, 1787,
republicat de Fayard, 1998, p. 569).
55
În Tureckie zaimstvovanija v Putešestvij Patriarha Macarija Antiohijskogo,
„Palestinskij Sbornik”, 29, 1987, p. 64–73.
56
V., de pildă, Ioana Feodorov, Notes sur les mots non arabes dans le tVoyage du
Patriarche Macaire d’Antioche’ par Paul d’Alep, în Festschrift for Nadia Anghelescu,
Editura UniversităĠii din Bucureúti, 2011, p. 193–214.
57
Paul din Alep nu s-a întors în ‫ڎ‬ările Române. În 1700–1704 s-a aflat în Muntenia
Athanasie Dabbs, iar în 1740–1747 avea să călătorească la Bucure‫ڍ‬ti úi Iaúi patriarhul
Silvestru al Antiohiei, care a restabilit rela‫ڏ‬iile dintre cele două Biserici, ob‫ڏ‬inând ca metoc
Biserica Sf. Spiridon Vechi din Bucure‫ڍ‬ti ‫ڍ‬i tipărind noi căr‫ڏ‬i în greacă ‫ڍ‬i arabă.
23
dar ‫ڍ‬i de a-i ajuta pe al‫ڏ‬i călători, ierarhi ai Bisericii Antiohiene sau mireni,
care s-ar fi aventurat în aceste Ġinuturi îndepărtate. A‫ڍ‬a cum spuneam, Paul a
folosit informa‫ڏ‬iile furnizate de un alt călător, diaconul ‘ƮsƗ (men‫ڏ‬ionat la
f. 137r úi 160r), a‫ڍ‬adar el aprecia ce înseamnă să ‫ڍ‬tii ce te a‫ڍ‬teaptă când porne‫ڍ‬ti
spre ‫ڏ‬ări străine.
De‫ڍ‬i preocuparea sa pentru veridicitatea informa‫ڏ‬iilor consemnate în
Jurnal este evidentă, Paul din Alep a fost acuzat că a exagerat unele cifre, în
special acelea privitoare la numărul bisericilor sau al o‫ڍ‬tenilor, în unele
bătălii. Radu Cre‫ڏ‬eanu a notat „abuzul superlativelor”, „laudele ditirambice”
pentru un peisaj sau un fel de mâncare ‫ڍ‬i „disperarea care îl cuprinde la cel
mai mic necaz” (CreĠeanu 1967: 910). Dacă unele expresii emfatice pot fi
puse pe seama sensibilită‫ڏ‬ii poetice a diaconului sirian, cunoscut ‫ڍ‬i pentru
frumoasele sale traduceri din limba greacă, cifrele aflate departe de adevăr
trebuie puse pe seama impreciziei surselor sale, care erau adesea conlocutorii
săi, ‫ڍ‬i nu documente scrise, condici ori catastife, la care oaspe‫ڏ‬ii străini ai
Cur‫ڏ‬ilor domne‫ڍ‬ti nu aveau acces. Cu toate acestea, scrierea arhidiaconului
sirian este vădit superioară, ca rigoare ‫ڍ‬i credibilitate, unor jurnale de
călătorie mai cunoscute, dintre care amintesc doar:
¾ Rila marocanului Ibn BaÓÓǌÓa (1304–1369), călător celebru ‫ڍ‬i
negustor itinerant, mereu aflat în căutarea unui nou hotar de trecut, de la Fez
la Bolgar pe Volga, de la Constantinopol la Delhi ‫ڍ‬i Beijing58. Relatările
sale sunt adesea imprecise ‫ڍ‬i chiar fanteziste: C. F. Beckingham a comentat
mai multe pasaje lipsite de orice credibilitate, între ele fiind mărturia lui Ibn
BaÓÓǌÓa, pe când se afla la Constantinopol, că Papa de la Roma vizita ora‫ڍ‬ul în
fiecare an, că împăratul Bizan‫ڏ‬ului mergea să-l întâmpine pe când el se afla la
patru zile depărtare de capitală, că mergea pe jos înaintea lui când sosea în
ora‫ڍ ڍ‬i că venea apoi să-l salute în fiecare diminea‫ڏ‬ă ‫ڍ‬i seară, cât timp se afla
acolo59.
¾ SeyahatnƗme, jurnalul turcului Evliya Çelebi, care sus‫ڏ‬inea că a
călătorit în toate ‫ڏ‬inuturile Imperiului Otoman, dar despre care se bănuie‫ڍ‬te
că a inventat unele dintre întâmplările cuprinse în vasta sa operă60.
Beckingham comentează episodul în care Evliya sus‫ڏ‬inea că a participat la o
campanie otomană desfă‫ڍ‬urată în Germania, Olanda, Suedia, Cehia ‫ڍ‬i
58
tThe literate frontiersman’, potrivit lui Ross E. Dunn, International Migrations of
Literate Muslims in the Later Middle Period: The Case of Ibn BaÓÓǌÓa, în Netton, Golden
Roads: 80.
59
C.F. Beckingham, The Rila: Fact or Fiction?, în Netton, Golden Roads: 86.
60
V. Paul Simionescu ‫ڍ‬i Paul Cernovodeanu, Pagini de etnografie românească în
opera memorialistică a unor călători străini (secolele XVII–XVIII), „Revista de etnografie
‫ڍ‬i folclor”, 17, 1972, nr. 5, p. 383–384; Călători VI: 317–320.
24
Austria, având ca punct de pornire Uyvar, în Ungaria, campanie în care ar fi
fost incendiat, printre altele, ‫ڍ‬i ora‫ڍ‬ul Amsterdam. Concluzia lui Beckingham
despre această supposititious expedition, absentă din orice alte surse
contemporane, este următoarea: „[...] his narrative is remarkably confused,
as well as incredible”61.
Potrivit lui Kevin Kain ‫ڍ‬i Katia Levintova, editorii cronicii lui Ivan
‫ڌ‬u‫ڍ‬erin, secretarul patriarhului Bisericii ruse, relatarea lui Paul din Alep a
fost apreciată la vremea respectivă drept „o relatare oarecum mai echilibrată”
asupra imaginii lui Nikon prin compara‫ڏ‬ie cu aceea a lui Paisios Ligaridis,
care scrisese pentru ‫ڏ‬arul Alexei I o condamnare atât de părtinitoare a
patriarhului încât ‫ڏ‬arul nu a acceptat-o62.
Începând din al treilea deceniu al secolului al XIX-lea jurnalul lui Paul
din Alep a atras aten‫ڏ‬ia traducătorilor ‫ڍ‬i a cercetătorilor din mai multe ‫ڏ‬ări
din afara spa‫ڏ‬iului arab, fără însă ca textul să fi fost editat ‫ڍ‬i nici tradus
integral până azi. Este greu de cuprins aici importan‫ڏ‬a scrierii pentru istoria
Siriei ‫ڍ‬i a tuturor ‫ڏ‬inuturilor păstorite de patriarhul Antiohiei, a capitalei
Imperiului Otoman63, a ‫ڎ‬ărilor Române ‫ڍ‬i a tuturor celorlalte ‫ڏ‬ări vizitate de
Paul din Alep, rar descrise de un arab cre‫ڍ‬tin. Edi‫ڏ‬iile ‫ڍ‬i traducerile men‫ڏ‬ionate
în continuare sunt prezente în foarte multe dintre marile biblioteci ale lumii.
Fragmente din text se regăsesc în numeroase lucrări ale speciali‫ڍ‬tilor în
civiliza‫ڏ‬ia arabă cre‫ڍ‬tină, fie că este vorba de comentarii istorice, fie de
studii filologice64. Jurnalul a trezit interesul istoricilor din Levant care, de‫ڍ‬i
nu s-au preocupat de editarea lui integrală, au preluat multe dintre datele
istorice pe care le cuprinde. Joseph Nasrallah men‫ڏ‬ionează, de pildă, un
rezumat în limba arabă: „L’historien melchite du XVIIIe s., le prêtre MihƗ’Ưl
Breïk, fit un résumé assez développé du Voyage de Macaire. Il y a omis
61
Ibidem: 87–92.
62
V. From Peasant to Patriarch: 5–6.
63
Vezi articolul lui Mihai ‫ڎ‬ipău La description de Constantinople dans le Récit du
voyage du Patriarche Macaire III Ibn al-Za‘Ưm, în Relations entre les peuples de l’Europe
Orientale et les chrétiens arabes: 123–133.
64
V. Lentin 1997; Heyberger 1994; Ioana Feodorov, Un lettré melkite voyageur aux
Pays Roumains: Paul d’Alep, „Kalimat al-Balamand. Annales de la Faculté des Lettres et
des Sciences Humaines”, 1996, 4, p. 55–62; Carsten-Michael Walbiner, “Images painted
with such exalted skill as to ravish the senses...”: Pictures in the Eyes of Christian Arab
Travellers of the 17th and 18th Centuries, dans La multiplication des images en pays d’Islam:
De l’estampe à la télévision (17e – 21e siècles), ed. Bernard Heyberger, Silvia Naef, Istanbuler
Texte und Studien, Band 2, Würzburg, Ergon Verlag, 2003, p. 15–30; Tudor Teoteoi,
Origine romano-byzantine et valeur comparée d’un détail du cérémonial d’inthronisation
des voïvodes roumains du Moyen Âge, selon le récit de Paul d’Alep (XVIIe siècle), în
Romanian Principalities and the Holy Places along the Centuries, Papers of the
Symposium held in Bucharest, 15–18 October 2006, Bucureúti, 2007, p. 177–196.
25
toute la première partie; il commence son récit par l’arrivée de Macaire à
Constantinople et le termine à son retour en Syrie le 21 avril 1659”65. Datele
furnizate de edi‫ڏ‬iile par‫ڏ‬iale de până acum (vezi infra, EDI‫ڎ‬II) au fost
reluate în repetate rânduri de istoricii Bisericii Antiohiene.
Alături de bogatele note de călătorie66 ale unui alt neobosit „fiu al
drumului”67, contemporanul său turc ‫ڍ‬i musulman Evliya Çelebi68, jurnalul
lui Paul din Alep este departe de a-‫ڍ‬i fi epuizat con‫ڏ‬inutul de noutate ‫ڍ‬i de
atrac‫ڏ‬ie pentru istoricii ‫ڍ‬i filologii de azi. Nu trebuie uitate însă deosebirile
dintre motiva‫ڏ‬iile călătorilor orientali: fără a mă întoarce în urmă până la
depărtatele vremuri ale lui Ibn BaÓÓǌÓa69, mi se pare evident că nu acelea‫ڍ‬i
resorturi, sufleteúti ori materiale, i-au împins pe Paul din Alep ‫ڍ‬i pe Evliya
Çelebi către zări îndepărtate. Patriarhul Macarie III ‫ڍ‬i suita lui au plecat din
Alep către Europa ca spre o „‫ڎ‬ară a Făgăduin‫ڏ‬ei”, sperând să dobândească
de la gazdele lor, în lunga ‫ڍ‬i anevoioasa călătorie, cele necesare pentru ca,
odată întor‫ڍ‬i acasă, să poată susĠine continuitatea ‫ڍ‬i înnoirea Bisericii pe
care o slujeau70.
ASPECTE DE LIMBĂ
Primul istoric literar care a comentat limba ‫ڍ‬i stilul scrierii lui Paul din
Alep a fost pabƯb ZayƗt, în articolul Lettre ...à M. Barbier de Meynard sur
l’histoire des patriarches d’Antioche par Paul d’Alep („Journal Asiatique”, X,
1884, p. 350–356). A.-C. Barbier de Meynard era editorul ‫ڍ‬i traducătorul mai
multor scrieri din literatura clasică islamică, cea mai celebră traducere a sa
fiind cea realizată împreună cu Abel Pavet de Courteille, din opera marelui
65
V. Nasrallah 1979: 220–221.
66
Manuscrisul original ocupă zece volume, niciodată traduse integral.
67
Ar. ibn al-sabƯl, în sens metaforic: „călător neobosit”.
68
O reputată editură din Marea Britanie, ELAND, a publicat în 2010 un volum
masiv, îngrijit de Robert Dankoff ‫ڍ‬i Sooyong Kim, care cuprinde fragmente din jurnalul lui
Evliya Çelebi, traduse ‫ڍ‬i adnotate (V. recenzia mea în RESEE, L, 2012, p. 374–375).
69
Ale cărui scopuri au fost definite astfel de către Ian R. Netton, inspirat de viziunea
istorică a lui Fernand Braudel: „[...] a series of four searches: for the shrine and/or its
circumambient religious geography; for knowledge; for recognition and/or power; and for the
satisfaction of a basic wanderlust”, v. Ian R. Netton, Basic Structures and Signs of Alienation
in the Rila of Ibn Jubayr, în Netton, Golden Roads: 57.
70
V. Halperin, In the Eye of the Beholder: 423, pentru comentarii cu privire la atitudinea
cooperantă, răbdătoare ‫ڍ‬i conciliantă a patriarhului Macarie III fa‫ڏ‬ă de conducătorii ‫ڏ‬ărilor ‫ڍ‬i
neamurilor cu care s-a întâlnit în cei ‫ڍ‬apte ani ai acestei călătorii, precum ‫ڍ‬i în a doua sa
vizită la Moscova.
26
istoric Al-MastǌdƯ (m. 956 d. Hr.), Les prairies d’or (Murǌ÷ al-dahab),
Paris, t. I–II, 1863. Comentariile lui ZayƗt, erudit cercetător al scrierilor
istorice ale musulmanilor, privesc nepotrivirile dintre araba lui Paul din
Alep ‫ڍ‬i araba clasică, plecând de la ideea, generală la sfâr‫ڍ‬itul secolului al
XIX-lea, că limba arabă este una, iar limba literară a marilor autori clasici
din secolele de înflorire culturală a Imperiului Arab (sub califii tabbasizi,
c. 750–1250) este standardul fa‫ڏ‬ă de care trebuie judecată orice altă scriere.
Cre‫ڍ‬tinii din Levant vorbeau, în secolele al XVI-lea úi al XVII-lea, o
variantă a limbii arabe denumită „arabă medie”71 sau, mai rar, „arabă cre‫ڍ‬tină”,
ale cărei trăsături au fost cercetate ‫ڍ‬i comentate cu mai mult interes în
ultimele două decenii. Acest nivel lingvistic a rezultat din contactul limbii
arabe cu limba greacă vorbită de cre‫ڍ‬tinii din Imperiul Bizantin, îndeosebi
după secolele al VII-lea úi al VIII-lea, când ace‫ڍ‬tia au devenit supu‫ڍ‬ii noului
imperiu islamic, în urma cuceririlor arabe. Socotite în trecut abateri de la
normele arabei literare sau clasice („erori de copist”, „inconsecven‫ڏ‬e”,
„accidente morfologice sau ortografice”, „elemente colocviale”72), trăsăturile
specifice ale arabei medii sunt astăzi considerate caracteristici consecvente,
eviden‫ڏ‬iate clar în vorbire ‫ڍ‬i în scriere, ale unei varietă‫ڏ‬i deosebite a arabei,
documentată în toată literatura arabă cre‫ڍ‬tină. Jacques Grand’Henry a
propus un set de trăsături caracteristice în lucrările sale Les versions arabes
de Grégoire de Nazianze: état de la recherche (în Actes du deuxième Congrès
International d’études arabes chrètiennes (Oosterhesselen, septembre 1984),
ed. Khalil Samir, S. J., Pontificio Istitutum Studiorum Orientalium, Roma,
1988, p. 67–71) ‫ڍ‬i Christian Middle Arabic (în Encyclopedia of Arabic
Language and Linguistics, ed. Kees Versteegh (coord.), Mushira Eid, Alaa
Elgibali, Manfred Woidich ‫ڍ‬i Andrzej Zaborski, E. J. Brill, vol. 1, 2006,
71
Cf. lingvistului Joshua Blau, specialist în araba medie, veriga lipsă (the missing
link) dintre araba clasică ‫ڍ‬i dialectele arabe moderne se caracterizează prin „the almost free
alternation of classical, post-classical, pseudo-correct, and vernacular Neo-Arabic elements”
(Joshua Blau, A Grammar of Christian Arabic Based Mainly on South-Palestinian Texts
from the First Millenium, Louvain, 1966, t. I, p. 11). V. Feodorov 2005: 261–264 pentru
alte comentarii ‫ڍ‬i surse relevante.
72
V., între altele, Margaret Dunlop Gibson, An Arabic Version of the Acts of the
Apostles and the Seven Catholic Epistles, edi‫ڏ‬ie ‫ڍ‬i traducere, Gorgias Press, Piscataway, New
Jersey, 2003 (reeditare a ed. 1899), p. VII („The grammar is very faulty, as is usual in Christian
Arabic”); J[acques] Grand’Henry, La version arabe du ‘Discours 34’ de Grégoire de
Nazianze, ediĠie critică, comentarii úi traducere, în Corpus Christianorum. Series Graeca, 20,
Corpus Nazianzenum, Brepols, Turnhout, 1988, p. 224; Rifaat Ebied, An Unknown Poem on
the Siege of Aleppo and the Violent Events of A. H. 1065–66/A.D. 1654–55, ARAM, 9–10
(1997–1998), p. 365, 374; Louis Molinas, Consideraciones sobre la edición de manuscritos
árabes, „Al-QanÓara. Revista de estudios árabes”, Madrid, vol. XIX, fasc. 2, 1998, p. 383–392.
27
p. 383–387)73. Jérôme Lentin ‫ڍ‬i-a sus‫ڏ‬inut teza de doctorat la Universitatea
Sorbonne (Paris) pe tema trăsăturilor specifice arabei medii a scriitorilor cre‫ڍ‬tini
de la 1600 la 1860. Speciali‫ڍ‬tii care s-au dedicat în ultimii ani cercetărilor
acestei varietă‫ڏ‬i a arabei au folosit uneori ‫ڍ‬i texte scrise de Paul din Alep, de
patriarhul Macarie III ‫ڍ‬i de contemporanii lor74. A‫ڍ‬a cum am relatat în Nota
editorului la edi‫ڏ‬ia versiunii arabe a scrierii lui Dimitrie Cantemir Divanul
sau gâlceava înεeleptului cu lumea (apărută în 2006)75, editarea de manuscrise
arabe apar‫ڏ‬inând literaturii arabe cre‫ڍ‬tine a devenit în ultima jumătate de
secol o ramură independentă a studiilor arabe76. Interesul cercetătorilor vechilor
texte ale Sfintelor Scripturi s-a îndreptat mai întâi către manuscrisele care
păstrează primele versiuni în arabă ale Noului ‫ڍ‬i Vechiului Testament,
scrierile Părin‫ڏ‬ilor Bisericii (mul‫ڏ‬i dintre ei originari din Siria) ‫ڍ‬i alte texte
duhovnice‫ڍ‬ti care constituie corpusul literaturii arabe cre‫ڍ‬tine premoderne77.
În ‫ڎ‬ara Cazacilor ‫ڍ‬i în Rusia dialogul ierarhilor sirieni cu localnicii, fie
ei nobili ‫ڍ‬i înal‫ڏ‬i dregători, fie oameni de rând, a fost alterat într-o oarecare
măsură prin necesitatea apelului la un tălmaci (perevodþik). Pe de o parte, în
73
V. Kees Versteegh, The Arabic Language, Edinburgh University Press, 1997,
p. 114–129; Pierre Larcher, Linguistique arabe: état de la recherche, „Arabica”, 54, 2007,
nr. 2, p. 246–261; Ioana Feodorov, The Edition and Translation of Christian Arabic Texts of the
17th–18th Centuries Referring to the Romanians, RESEE, XLIII, 2005, p. 253–273.
74
V. Lentin 1997: 37; Ioana Feodorov, Middle Arabic Elements in Two Texts from
Ma÷mǌ‘ laÓƯf by Patriarch Macarius az-Za‘Ưm, „Romano-Arabica III. Arabic Linguistics”,
Bucure‫ڍ‬ti, 2003, p. 81–92.
75
V. Editor’s note, p. 67–68, în Dimitrie Cantemir, 6alƗ al-akƯm wa-fasƗd
al-‘Ɨlam al-damƯm (The Salvation of the Wise Man and the Ruin of the Sinful World),
edi‫ڏ‬ie, traducere engleză, note ‫ڍ‬i indici de Ioana Feodorov, Bucure‫ڍ‬ti, Editura Academiei
Române, 2006.
76
V. Jérôme Lentin, Moyen arabe et variétés mixtes de l’arabe: premier essai de
bibliographie, în Moyen arabe et variétés mixtes de l’arabe à travers l’histoire – Actes du
premier colloque international (Louvain-la-Neuve, 10–14 mai 2004), ed. Jérôme Lentin ‫ڍ‬i
Jacques Grand’Henry, Université Catholique de Louvain, Peeters, 2009, p. XXV–XXXVII;
idem, Moyen arabe et variétés mixtes de l’arabe: premier essai de bibliographie. Supplément
nr. 1, în Middle Arabic and Mixed Arabic. Diachrony and Synchrony, ed. Liesbeth Zack ‫ڍ‬i
Arie Schippers, E. J. Brill, Leiden – Boston, 2012, p. 27–49.
77
V. Ignatius Kratchkovsky, KitƗb al-badƯ‘ of ‘Abd AllƗh Ibn al-Mu‘tazz, edited from
the unique MS in the Escorial, cu introducere, note ‫ڍ‬i indici, Londra, 1935; SamƯr KhalƯl
SamƯr, ‘Le traité de l’Unité’ de YayƗ Ibn ‘AdƯ, 893–974, Étude et édition critique,
Pontificium Istitutum Orientalium, Jounieh – Roma, 1980; idem, AÑ-6afƯ Ibn al-‘AssƗl. ‘Brefs
chapitres sur la Trinité et l’Incarnation.’ Introduction, texte arabe et traduction, avec un
index-lexique exhaustif, în col. Patrologia Orientalis, Brepols, Turnhout, t. 42, fasc. 3,
1985; J[acques] Grand’Henry, op. cit.; Oliver Kahl, SƗbǌr ibn Sahl, ‘Dispensatorium parvum’
(Al-AqrƗbƗdhƯn al-ÑaƥƯr), analiză, edi‫ڏ‬ie ‫ڍ‬i note, E. J. Brill, Leiden – New York – Köln, 1994.
28
transmitere, mesajul nu se păstra întotdeauna identic ‫ڍ‬i integral, pe de altă
parte, Paul nu a mai avut posibilitatea de a cere informa‫ڏ‬ii ‫ڍ‬i detalii la fel de
des cum o făcuse când putea comunica în limba greacă. În Valahia ‫ڍ‬i în
Moldova bariera lingvistică a fost depă‫ڍ‬ită prin intermediul limbii grece‫ڍ‬ti,
mijloc de expresie a spiritului ortodox atât în Răsăritul cre‫ڍ‬tin cât ‫ڍ‬i în ‫ڎ‬ările
Române. Pentru ierarhii Bisericii Antiohiene limba greacă avea valoare de
limbă sacră, a‫ڍ‬a cum rezultă, de pildă, dintr-un răspuns al patriarhului
Macarie la întrebarea privitoare la limbile de cult, consemnat într-un act din
20 octombrie 1671: „AflaĠi că SfinĠii Apostoli au vorbit felurite graiuri
pretutindeni în lume, iar PărinĠii Bisericii au scris în mai multe limbi, úi ei ne-au
lăsat poruncă să le folosim pe cele mai nobile dintre ele. Auzul poporului este
sfinĠit când rosteúte aceste vorbe sfinte ori când el le aude rostite. Ele fac ca
îngerii care le aud să apară pe dată, iar curăĠenia lor îi pune pe fugă pe
diavoli. Pentru aceasta noi ne rugăm în bisericile úi în casele noastre în
greceúte úi în siriacă. Se află locuri în apropiere de Damasc unde grecii se
roagă în limba siriacă în bisericile lor”78.
MANUSCRISELE FOLOSITE
PENTRU EDI‫ڎ‬IA DE FA‫ڎ‬Ă
Edi‫ڏ‬ia prezentă este întocmită pe baza a trei manuscrise, acelea‫ڍ‬i pe

care le-a luat în considera‫ڏ‬ie ‫ڍ‬i Vasile Radu în edi‫ڏ‬ia sa publicată în 1930–
1949 (v. în continuare, EDI‫ڎ‬II). Op‫ڏ‬iunea pentru aceste trei manuscrise a
fost determinată de accesibilitatea lor, dar mai ales de calită‫ڏ‬ile lor (descrise în
Radu 1927: 1–9): completitudine (lungime), bogă‫ڏ‬ie (note marginale, subtitluri,
sublinieri ‫ڍ‬i supralinieri în text, adăugiri de copist etc.) ‫ڍ‬i lizibilitate.
1. La Paris, la Bibliothèque Nationale de France, manuscrisul Arabe
6016 (în continuare, „ms. Paris”), copiat probabil la sfâr‫ڍ‬itul secolului al
XVII-lea, având 311 file recto/verso, 22 × 15,5 cm (scris 16,5 × 11,5 cm),
25 rânduri pe pagină, scriere nashƯ, clară. Provine din Colec‫ڏ‬ia Schefer.
Copie anonimă79. Vasile Radu a remarcat că textul a fost scris de doi copi‫ڍ‬ti
(Radu 1927: 1). Primul cuvânt al paragrafului este scris cu cerneală ro‫ڍ‬ie
(inconsecvent). Este trasată o linie deasupra cuvintelor socotite importante:
tawdan, „să ne întoarcem [la ce spuneam]”, matnƗ, „aceasta înseamnă”, ’itlam,
„află”. Numele ‫ڍ‬i cuvintele străine sunt marcate cu o linie trasată deasupra
78
Cf. Pierre Nicole, Antoine Arnauld, Eusèbe Renaudot et al., Perpétuité de la foi de
l’Église catholique sur l’eucharistie, ed. J.-P. Migne, t. II, Paris, 1841, p. 1247.
79
V. Graf, Geschichte: 111; Gérard Troupeau, Catalogue des manuscrits arabes.
Première partie. Manuscrits chrétiens, t. II, Paris, 1974, p. 86.
29
(„supraliniere”, v. infra, NOTĂ ASUPRA EDI‫ڎ‬IEI), inconsecvent, până la
f. 80r ‫ڍ‬i de la f. 150r în continuare. Pagina verso se încheie întotdeauna cu
custode (reclamă)80 (câteodată invizibil pe copia scanată cu care am lucrat).
Textul ms. Paris este scris continuu, rareori cu paragraf nou la schimbarea
subiectului. Apar în text două pasaje care se încheie în cul de lampe (it.
finalino), cu rândurile scurtate progresiv pentru a desena un triunghi81: la
f. 11v, ultima din istoricul Patriarhiei de Antiohia, ‫ڍ‬i la finalul textului, f. 311r.
2. La Sankt-Peterburg, la Institutul de Manuscrise Orientale al
Academiei de ‫ڌ‬tiin‫ڏ‬e a Rusiei82, o copie încheiată la 5 octombrie 7208 de la
Facere/1699 d. Hr., cf. colofonului (în continuare, „ms. Sankt-Peterburg”),
care cuprinde 366 file recto/verso, în format 20,4 × 15,5 cm, 21 rânduri pe
pagină, scriere nashƯ, clară. Copistul este NitmatallƗh ibn al-HǌrƯ öir÷is ibn
SƗlim (cf. f. 2r). Acestei copii i s-a dat titlul Rilat BaÓriyark MakƗriyǌs,
„Călătoria Patriarhului Macarie” (v. infra, TITLU). A făcut parte din colecĠia
donată în 1913 de patriarhul Antiohiei Grigorie IV Ġarului Nicolae II ‫ڍ‬i a intrat
în colec‫ڏ‬iile Muzeului Asiatic (Musée Asiatique) în 1919 (număr vechi 33,
astăzi Ms. B 123083). Manuscrisul cuprinde, la început, câteva note în
greacă ‫ڍ‬i arabă, precum ‫ڍ‬i note marginale care con‫ڏ‬in corecturi, adăugiri ‫ڍ‬i
comentarii, de mâna aceluia‫ڍ‬i copist, unele marcate cu o cruce. Manuscrisul
con‫ڏ‬ine cuvintele grece‫ڍ‬ti prezente în ms. Paris84. Numărul cuvintelor care
apar în acest manuscris dar sunt absente din ms. Paris sugerează că acesta
nu este o copie a lui. Apar diferen‫ڏ‬e recurente în ce prive‫ڍ‬te grafia, fa‫ڏ‬ă de
ms. Paris: tratamentul consoanelor hamza úi ’alif madda, folosirea diferită a
cernelei ro‫ڍ‬ii etc.
80
Repetarea în josul paginii a primului cuvânt al paginii următoare, procedeu uzual
în manuscrisele arabe, atât islamice cât ‫ڍ‬i cre‫ڍ‬tine (fr. réclame, eng. catchword). V. Papahagi,
Vocabularul: 116–117.
81
V. defini‫ڏ‬ia acestui procedeu grafic la Papahagi, Vocabularul: 117, s. v.
82
Institut Vostoþnyh Rukopisej R.A.N.
83
Acesta este numărul în noul Catalogue of the Christian Arabic Manuscripts
Preserved at the St Petersburg Branch of the Institute of Oriental Studies of the Russian
Academy of Sciences, întocmit de Val. V. Polosin, Vl. V. Polosin ‫ڍ‬i N. I. Serikoff, editat de
N. I. Serikoff împreună cu H. Teule, C.-M. Walbiner, H. Kilpatrick ‫ڍ‬i S. Frantsouzoff (în
pregătire; în continuare: Catalogul manuscriselor de la Sankt-Peterburg). Informa‫ڏ‬iile
despre cele trei copii păstrate la Institutul de Manuscrise Orientale provin din forma
nedefinitivă a acestui catalog, din anul 2008, care mi-a fost pusă la dispozi‫ڏ‬ie de autori.
84
Despre această copie v. ‫ڍ‬i Dmitrieva (et al.), Opisanie, p. 64–65, nr. 53; Graf,
Geschichte: 111–112; A. I. Mihajlova, Katalog arabskih rukopisej Instituta Narodov Azii,
Vyp. 2, Geografiþeskie soþinenija, Moscova, 1961, p. 62–63; I. Ju. Krakovskij, Arabskije
rukopisi iz sobranija Grigorija IV, Patriarha Antiohijskogo, II, p. 62–63 (nr. 51); Morozov,
Kratkij katalog, p. 42–44, nr. 119–122.
30
3. La Londra, în colec‫ڏ‬iile British Library, o copie încheiată la 19 mai
1765 („ms. Londra”), având 380 de file recto/verso, legate separat în 4 volume:
107 + 82 + 87 + 104 (cotele OMS Add 18427, OMS Add 18428, OMS Add
18429 ‫ڍ‬i OMS Add 18430), 27 de rânduri pe pagină, scriere nashƯ cursivă.
A fost achizi‫ڏ‬ionată la Alep în 1824 de Frederic North85, a ajuns în posesia
lui Francis Belfour86 ‫ڍ‬i a fost cumpărată de British Museum în 1850, după
încheierea traducerii în engleză, potrivit notei de la finalul vol. IV, semnată
foarte probabil chiar de traducător: „This is the copy which belonged
formerly to the Earl of Guilford, and was used for the translation published
by the Oriental Transl. Committee, in 1829–1834”87. Textul este scris
continuu, cu puĠine paragrafe ‫ڍ‬i titluri de capitole. Rar, copistul a scris gre‫ڍ‬it
cuvinte ‫ڍ‬i propozi‫ڏ‬ii ‫ڍ‬i le-a tăiat apoi cu o linie sau cu bare oblice. Apar în
margine corecturi ale aceluia‫ڍ‬i copist, cuvinte omise, precum ‫ڍ‬i rare note
despre con‫ڏ‬inutul paragrafului, scrise de o altă mână decât aceea a copistului ‫ڍ‬i
marcate cu „v” (f. 5v, 8v, 9v, 11r, 12r, 28v, 70v etc.). Manuscrisul con‫ڏ‬ine
anumite particularită‫ڏ‬i de grafie: consoana t > t în toate numeralele; la pluralul
substantivelor ‫ڍ‬i al pronumelor sufixul de nominativ -ǌn > sufixul de genitiv -Ưn;
consoana > l ; unele vocale scurte > vocale lungi; h > tƗ’ marbǌÓa etc. Apar
scrise cu cerneală ro‫ڍ‬ie: scurte propozi‫ڏ‬ii, titluri de pasaje (uneori centrate
pe rând), primul cuvânt de la începutul frazei, linii trasate deasupra unor
cuvinte considerate importante (nume proprii străine, date, cuvintele: sanat,
„an”,’itlam, „află”, dakarǌ, „au spus” etc.), elementele ornamentale de final de
frază (treflă, virgulă întoarsă, punct). Lipsesc, începând cu f. 30r, cuvintele
‫ڍ‬i pasajele în caractere grece‫ڍ‬ti, pentru care copistul a lăsat loc liber
(urmând, probabil, să le completeze ulterior), precum ‫ڍ‬i unele nume străine
‫ڍ‬i notele marginale prezente în alte manuscrise. La capăt de rând cuvântul
este despăr‫ڏ‬it uneori, cu încălcarea uneia dintre regulile de bază ale grafiei
limbii arabe, care nu cunoa‫ڍ‬te despăr‫ڏ‬irea în silabe, a‫ڍ‬adar impune scrierea
85
Frederic North, conte de Guilford (m. 1827), fiul prim-ministrului Marii Britanii în
timpul războiului cu America, a fost membru al Camerei Lorzilor, ocupând locul fratelui
său în 1791. Mihai ‫ڎ‬ipău mi-a comunicat că F. North a călătorit în Insula Corfu,
intenĠionând să lase biblioteca sa UniversităĠii Ionice din Kerkyra.
86
Scris „Balfour” pe nota de achizi‫ڏ‬ie de la sfâr‫ڍ‬itul ultimului volum: „Purchased of
Mr. Francis Balfour of Bedford, 14 Dec. 1850 (4 vols.)”.
87
Despre manuscrisul scrierii lui Paul din Alep pe care l-a de‫ڏ‬inut F. North,
v. W. Cureton, C. Rieu, Catalogus codicum manuscriptorum orientalium qui in Museo
Britannico asservantur. Pars secunda, codices arabicos amplectens, Londra, 1846, vol. II,
nr. 802–805; A. G. Ellis, Catalogue of Arabic Books in the British Museum, vol. I, Londra,
1894, p. 123; Graf, Geschichte: 111–112; Nasrallah 1979: 219–221.
31
cuvântului întreg fie la capăt de rând, fie pe rândul următor. Apar în
ms. Londra mai multe pasaje care se încheie în cul de lampe (în triunghi,
v. supra, pct. 1), mai numeroase totu‫ڍ‬i decât în ms. Paris. Anumite cuvinte
apar cu o linie trasată deasupra, precum în ms. Paris.
Identitatea aproape perfectă a textului ‫ڍ‬i particularită‫ڏ‬ile comune
men‫ڏ‬ionate sugerează o filia‫ڏ‬ie între ms. Paris ‫ڍ‬i ms. Londra: cel de-al doilea
ar putea fi o copie a primului.
ALTE MANUSCRISE
4. Sunt cunoscute trei copii incomplete la Damasc, în biblioteca

Patriarhiei Greco-Ortodoxe a Antiohiei ‫ڍ‬i a Întregului Răsărit: o copie
încheiată la 19 mai 1765 (cf. colofon), de 192 file (cota 382); a doua copie,
deteriorată, din sec. al XVIII-lea (cota 427); a treia copie, de la sfâr‫ڍ‬itul sec. al
XIX-lea, de 685 file (cota 379)88. Aceste manuscrise, care au fost catalogate
sub titlul conven‫ڏ‬ional Safrat ƤabÓat al-BaÓriyark MakƗriyǌs Ibn al-Za‘Ưm
(„Călătoria Preafericitului Patriarh Macarie Ibn al-Za‘Ưm”), cuprind relatarea
călătoriei patriarhului Macarie III în ‫ڎ‬ara Românească ‫ڍ‬i Moldova. Ele au
fost scanate integral ‫ڍ‬i se păstrează azi, în format digital, la Centre de
Conservation des Manuscrits „Saint-Joseph de Damas”, la Mănăstirea Notre-
Dame din Balamand, Liban89.
5. La Moscova, la Arhiva Rusă de Stat a Actelor Vechi90:
5.1. O copie incompletă, scrisă de Elya Yǌsef öibƗra după manuscrisul
arab 1230 de la Institutul de Manuscrise Orientale din Sankt-Peterburg91.
Are 883 p., 20,8 × 17,3 cm (Fond 181, nr. 1267). Copia a fost comandată în
1857 de Spiridon ‘Abbǌd, la cererea prinĠului M. A. Obolenskij, pentru
Arhiva Principală din Moscova a Ministerului de Externe. La p. 883 apar
însemnări de la Yǌsef MuhannƗ al-paddƗd, QǌÑÓantƯn MƯ®ƗuƯl Mallǌk úi
88
Al-MahÓǌÓƗt al-‘arabiyya fƯ maktabat BaÓriyarkiyat ’AnÓƗkiya wa-SƗ’ir al-Mašriq
li-l-Rǌm al-’Urtǌduks, Beirut, 1988, p. 61, 66.
89
Coresponden‫ڏ‬a pe care am purtat-o în toamna anului 2012 cu Pr. HƗreth IbrƗhƯm,
custodele acestei colec‫ڏ‬ii, pentru a achizi‫ڏ‬iona copii digitale ale acestor trei manuscrise nu a dus
la niciun rezultat.
90
Rossijskij Gosudarstvennyj Arhiv Drevnih Aktov (RGADA).
91
Institutul de Manuscrise Orientale a fost înfiin‫ڏ‬at la 1 iulie 2009 prin reorganizarea
unei sec‫ڏ‬iuni a Institutului de Studii Orientale al Academiei Ruse de ‫ڌ‬tiin‫ڏ‬e, fostul Muzeu
Asiatic (Musée Asiatique) al Academiei Imperiale de ‫ڌ‬tiin‫ڏ‬e a Rusiei, întemeiat în 1818.
Biblioteca Institutului cuprinde cel mai mare fond de manuscrise ‫ڍ‬i xilogravuri orientale din
Rusia, unul dintre cele mai bogate din lume.
32
Ya‘qǌb MƯ®ƗuƯl ‘Abbǌd, în arabă, de la MƯ®ƗuƯl ibn öir«Ư ‘Abbǌd, în turcă, úi
de la Ioan Papadopulos, în greacă. Copistul a lucrat până în 185992.
5.2. O copie fragmentară, scrisă de G. A. Murkos la Moscova, după
manuscrisul arab din 1859, sus-men‫ڏ‬ionat, având 53 file, 22 × 17,8 (Fond
181, nr. 1268)93.
5.3. O a doua copie realizată de Murkos, con‫ڏ‬inând extrase, 28 file
(Fond 1608, nr. 52, p. 2–9, 60–80)94.
6. La Sankt-Peterburg, la Institutul de Manuscrise Orientale al
Academiei de ‫ڌ‬tiin‫ڏ‬e a Rusiei:
6.1. O copie încheiată la 26 iunie 1847, scrisă de pannƗ ibn öir÷is
6arrǌf al-DimašqƯ, care cuprinde 512 file, în format 20,9 × 15,2 cm (ms. C 751).
Con‫ڏ‬ine versiunea scurtă a textului B 1230. A aparĠinut Departamentului
Asiatic al Ministerului Rus al Afacerilor Externe până în 1919, când a intrat
în colec‫ڏ‬iile Muzeului Asiatic (Musée Asiatique)95.
6.2. O fotocopie a manuscrisului Oms Add 18427–18430 păstrat la
British Library, Londra, 385 file, în 2 volume. Provine din Marea Britanie,
unde a fost legată de R.B. Flemming, 22 Roxborough Road, Harrow
(Middlessex). A făcut parte din aceea‫ڍ‬i colecĠie a patriarhului Antiohiei
Grigorie IV ‫ڍ‬i a ajuns în colec‫ڏ‬iile Muzeului Asiatic în 1919 (cota FV 105)96.
92
Cf. Mărturii româneγti peste hotare, vol. IV, editori coordonatori Ioana Feodorov
úi Andrei Timotin, Bucure‫ڍ‬ti, 2012, p. 278, nr. 1086. Despre această copie v. S. A. Belokurov,
Arsenij Suhanov, Moscova, I, 1891, p. 297, 331–332, 335–336, 420, 423–424, 426;
G. A. Murkos, Putešestvie antiohijskago Patriarha Makarija v Rossiju v polovine XVII veka,
opisannoe ego synom arhidiakonom Pavlom Aleppskim, V, Moscova, p. 198–207; idem,
Arabskaja rukopis’ opisanija putešestvija Makarija Patriarha Antiohijskogo, sost. ego synom
Pavlom Aleppskim („Sbornik Moskovskogo Glavnogo Arhiva Ministerstva Inostrannyh
Del”, 6, Moscova, 1899, p. 383–400); G. Cirkov, Dva ljubopytnyh arabskih dokumenta
(K istorii vnutrennego byta hristian), în Jubilejnyj sbornik v þest’ V. F. Millera, Moscova,
1900, p. 254–264; A. E. Krymskyi, Iz bejrutskoj cerkovnoj letopisi XVI–XVIII v. („Drevnosti
Vostoþnye”, 3, fasc. 1, Moscova, 1907, p. 46); A. E. Krymskyi, Istorija novoj arabskoj
literatury. XIX – naþalo XX veka, Moscova, 1971, p. 305–306; Morozov, Kratkij katalog,
p. 42–43, nr. 119.
93
V. Morozov, Kratkij katalog, p. 43–44, nr. 120.
94
Ibidem, nr. 121.
95
Cf. Catalogul manuscriselor de la Sankt-Peterburg, p. 575–576. V. ‫ڍ‬i Dmitrieva
(et al.), Opisanie, loc. cit.; A.I. Mihajlova, Katalog arabskih rukopisej Instituta Narodov
Azii, Vyp. 2, Geografiþeskie soþinenija, Moscova, 1961, p. 64, nr. 52; I. Ju. Krakovskij,
Arabskije rukopisi iz sobranija Grigorija IV, Patriarha Antiohijskogo, t. II, p. 64 (nr. 52).
96
Cf. Catalogul manuscriselor de la Sankt-Peterburg, p. 689–690. V. ‫ڍ‬i I. Ju.
Krakovskij, op. cit., t. VI, p. 440.
33
7. La Kiev, la Institutul de Studii Orientale „A. E. Krymskyi” al
Academiei Na‫ڏ‬ionale de ‫ڌ‬tiin‫ڏ‬e a Ucrainei, un manuscris incomplet (în
continuare, „ms. Krymskyi”), de 138 file, de la mijlocul secolului al XVIII-lea,
descoperit de orientalistul Agafangel Efimoviþ Krymskyi (1871–1942) în
cursul unei misiuni în Levant (1896–1898)97. Potrivit lui Krymskyi, acest
manuscris este o formă prescurtată a Jurnalului lui Paul din Alep. G. Murkos
nota, în introducerea la versiunea rusă pe care a întocmit-o, că acest manuscris
ar fi provenit din biblioteca mănăstirii ortodoxe 6aydnƗyƗ de lângă Damasc;
totu‫ڍ‬i Valeriy Rybalkin afirma în articolul citat că provenien‫ڏ‬a manuscrisului
este necunoscută.
Krymskyi a dus mai întâi această copie, în 1912, la Moscova, unde ‫ڍ‬i-a
publicat primele comentarii asupra ei. După ce Krymskyi s-a mutat la Kiev
manuscrisul a fost păstrat în colec‫ڏ‬iile Cabinetului Arabo-Persan al
Academiei Na‫ڏ‬ionale de ‫ڌ‬tiin‫ڏ‬e a Ucrainei. Unul dintre traducătorii ucraineni,
Omelian Pritsak (v. infra, TRADUCERI), l-a luat cu el în călătoriile sale în
Germania ‫ڍ‬i în Statele Unite ale Americii. După moartea acestuia,
manuscrisul s-a întors la Kiev împreună cu biblioteca sa, fiind astăzi păstrat
în Arhiva „Omelian Pritsak” de la Academia „Petru Movilă” din Kiev.
Au mai fost semnalate, în colec‫ڏ‬ii private ‫ڍ‬i în mănăstiri din Levant,
câteva manuscrise a căror identificare rămâne anevoioasă în lipsa unor
cataloage ori inventare aduse la zi. QusÓanÓƯn al-BƗÎƗ a cercetat la Alep,
probabil în biblioteca Episcopiei maronite (fƯ l-qilƗya al-alabiyya), o copie
din 1700, despre care nu se ‫ڍ‬tie unde se află azi (v. în continuare, EDI‫ڎ‬II).
Orientalistul Joseph Nasrallah a afirmat că ar fi avut în colec‫ڏ‬ia sa un astfel
de manuscris, dar nu se ‫ڍ‬tie unde a ajuns el după decesul posesorului98.
97
A. E. Krymskyi, Iz bejrutskoj cerkovnoj letopisi XVII–XVIII v., în Drevnosti
vostoþnye, vol. 3, fasc. 1, Moscova, 1907; idem, Istorija novoj arabskoj literatury. XIX –
naþalo XX veka, Moscova, 1971, p. 305–306; Valeriy S. Rybalkin, Mandrivnii manuskript
(„Manuscrisul călător”), în XVI Shodoznavþi ýytannja A. Kryms’koho, Kiiv, 11 X 2012.
Tezy dopovidej mižnarodnoji naukovoji konferencii („Cea de-a XVI-a Sesiune de
Orientalistică tA. E. Krymskyi’, Kiev, 11 X 2012. Actele Conferin‫ڏ‬ei ‫ڍ‬tiin‫ڏ‬ifice interna‫ڏ‬ionale”),
Kiev, 2013, p. 60–62. O descriere a manuscrisului a fost publicată în Trudy po
vostokovedeniju, izdavajemyje Lazarevskim Institutom vostoþnyh jazykov, t. XXXVIII,
1912, p. 9–22. Informa‫ڏ‬iile despre acest manuscris ne-au fost comunicate de Prof. dr.
Valeriy Rybalkin, coordonatorul echipei de la Kiev în proiectul comun dintre Institutul de
Studii Sud-Est Europene al Academiei Române ‫ڍ‬i Institutul de Studii Orientale al Academiei
Na‫ڏ‬ionale de ‫ڌ‬tiin‫ڏ‬e a Ucrainei (v. infra, CONTINUAREA PROIECTULUI).
98
V. Nasrallah 1979: 220–221. Un alt manuscris s-ar fi aflat în secolul trecut în Siria,
în colec‫ڏ‬ia mo‫ڍ‬tenitorilor negustorului ortodox RizqallƗh BƗsƯl. V. ‫ڍ‬i Radu 1927: 1–2.
34
Fără îndoială, ordonarea manuscriselor Jurnalului lui Paul din Alep
într-o stemma nu este posibilă fără accesul direct la toate textele cunoscute.
Chiar ‫ڍ‬i dacă acest lucru va deveni realizabil vreodată, metodologia
dezvoltată în domeniul studiilor clasice nu este aplicabilă în totalitate
domeniului filologic arab, a‫ڍ‬a cum a demonstrat Jan Just Witkam în studiul
său, citat anterior, Establishing the stemma: fact or fiction?99
EDI‫ڎ‬II
Până în prezent au fost întocmite două edi‫ڏ‬ii, ambele par‫ڏ‬iale:

1. Cola‫ڏ‬ionând fragmente din ms. Paris cu o copie incompletă de la
Alep, scrisă de Gabriel Ibn Al-ŠammƗs Ni‘ma Ibn Al-HǌrƯ TǌmƗ la 1700,
QusÓanÓƯn al-BƗÎƗ a editat 11 file de la început (corespunzătoare f. 1–11
din ms. Paris), care cuprind o cronică a Patriarhiei Bisericii Antiohiene, de
la începuturi, men‫ڏ‬ionând numele ‫ڍ‬i anii de păstorire ai patriarhilor ‫ڍ‬i
episcopilor, apoi vizita pastorală a patriarhului Macarie în ‫ڏ‬inuturile eparhiei
sale, înainte de a pleca spre „Constantinopol, Bulgaria, Valahia, Moldova ‫ڍ‬i
Rusia”, ‫ڍ‬i partea finală, despre întoarcerea la Damasc (f. 303–311 din ms.
Paris)100. În Introducerea la această edi‫ڏ‬ie (Muqaddima, p. 3–5), Al-BƗÎƗ
afirmă că dintre toate manuscrisele pe care le-a cercetat cel de la BnF este
cel mai bun, mai bogat („complet”) ‫ڍ‬i mai vechi. El justifică apoi selec‫ڏ‬ia pe
care a făcut-o: istoria patriarhilor ‫ڍ‬i a episcopilor antiohieni este prima ‫ڍ‬i cea
mai importantă cronică veche a acestei Biserici răsăritene, iar sec‫ڏ‬iunea din
final relatează evenimentele petrecute în absen‫ڏ‬a patriarhului Macarie III din
scaunul patriarhal ‫ڍ‬i pe acelea de după întoarcerea sa – sinodul convocat cu
privire la întâmpinarea lui de către ierarhii antiohieni pe care el însu‫ڍ‬i îi
numise în 1651–1652101, numirea unui mitropolit la poms, momentul
99
Iată concluziile autorului, după analiza mai multor exemple de scrieri arabe
păstrate într-unul sau mai multe manuscrise: „It is hardly ever possible to establish in
practice a carefree and unstrained stemma. The editor of an Arabic text must know this and
cannot but acquiesce in this. If, however, he believes without skepticism that which is said
in the textbooks on textual criticism written for the students of classical languages, he will,
ultimately, lose his way in the labyrinth of, theoretically, sound considerations. With the
help of a somewhat anecdotal treatment of a number of medieval Arabic texts, I have tried,
by advocating a more pragmatical approach, to give some counterweight to the theoretical
approach, which must in most cases remain an unattainable ideal (subl. m.)”.
100
Pentru o mostră a diferen‫ڏ‬elor dintre edi‫ڏ‬ia lui Al-BƗÎƗ ‫ڍ‬i ms. Paris ‫ڍ‬i Londra v.
Radu 1927: 36–37, în notă.
101
V. Tchentsova 2012: 81, n. 42.
35
sărbătoresc al sfin‫ڏ‬irii mirului, plata datoriilor Bisericii din sumele obĠinute în
călătorie, repararea palatului patriarhal din Damasc ‫ڍ‬i a re‫ڍ‬edin‫ڏ‬ei de la Alep.
Al-BƗÎƗ a consultat traducerea lui Belfour ‫ڍ‬i pe aceea a lui Murkos (v. infra,
TRADUCERI), aducându-i elogii deosebit de frumoase acestuia din urmă.
El men‫ڏ‬ionează ‫ڍ‬i comentariile lui pabƯb EfendƯ ZayƗt la traducerea rusă,
publicate în revista „Al-Mašriq” în 1912, precum ‫ڍ‬i o încercare nereu‫ڍ‬ită de
a colabora cu acesta în vederea realizării unei edi‫ڏ‬ii integrale, având ca sursă
manuscrisul de la BnF. Concluzia lui Al-BƗÎƗ este că dacă marele orientalist
Schefer, din a cărui mo‫ڍ‬tenire provenea ms. 6016, nu a reu‫ڍ‬it să editeze
textul, „nu este nici o speran‫ڏ‬ă ca el să fie tipărit în întregime, căci nu ar
putea s-o facă decât cineva care este egalul lui [Schefer] în cunoa‫ڍ‬terea
limbii originalului [arab], a limbii grece‫ڍ‬ti, a geografiei ‫ڏ‬ărilor în care a
călătorit autorul, a obiceiurilor acelor popoare, dar care ar fi ‫ڍ‬i capabil să
plătească costurile întocmirii edi‫ڏ‬iei ‫ڍ‬i pe cele ale publicării traducerii”
(ibidem, p. 4). Textul editat de Al-BƗÎƗ a apărut sub titlul Nuhbat min ‘Safrat
al-baÓriyark MakƗriyǌs al-palabƯ’ bi-qalam waladi-hi al-šammƗs BǌluÑ
(„Fragment din Călătoria patriarhului Macarie din Alep, în redactarea
fiului său, diaconul Paul”), în jurnalul „Al-Masarra”, nr. 3/1912 ‫ڍ‬i 4/1913. El a
fost reprodus în 1913 la Tipografia Sf. Paul din parƯÑƗ ‫ڍ‬i a fost citat de mai
toĠi traducătorii úi comentatorii posteriori.
Editorul a ales să facă îndreptări asupra manuscrisului, alterând
oarecum forma textului, ceea ce i-a determinat pe cercetătorii următori să
prefere apelul la manuscrisul păstrat la BnF. Lucrarea este însă interesantă
sub aspectul bogă‫ڏ‬iei notelor de subsol, care oferă viziunea unui istoric
răsăritean, trăitor în Levant la trecerea dintre secolele al XIX-lea ‫ڍ‬i al XX-lea,
asupra scrierii lui Paul din Alep. De pildă, la p. 74 editorul comentează
chestiunea rebotezării cre‫ڍ‬tinilor care treceau la confesiunea ortodoxă, care
este men‫ڏ‬ionată repetat în jurnalul lui Paul: „Este ciudat că ru‫ڍ‬ii nu au
încetat nici azi să procedeze a‫ڍ‬a, căci ei nu îi botează a doua oară pe latinii
care vin la ei [în Biserică], pe când fra‫ڏ‬ii no‫ڍ‬tri [greco-]ortodoc‫ڍ‬i (al-rǌm)
botează a doua oară pe orice catolic care vine la ei, fără să le pese de
scrierile lor vechi, nici de spusele lui Macarie ‫ڍ‬i nici de cuvântul [Sf.]
Apostol Pavel, care a grăit: „Botezul este numai unul” (ibidem, p. 74). Nu
mai pu‫ڏ‬in utile sunt explica‫ڏ‬iile filologice ‫ڍ‬i cele istorice, cum ar fi aceea despre
al-ÑƗri÷Ɨ: „Una dintre diviziile militare vechi ale statului otoman, dinainte
de înfiin‫ڏ‬area armatei regulate actuale. Vizirul sau valiul aveau obliga‫ڏ‬ia de
a le asigura solda, lor ‫ڍ‬i seimenilor (al-sukmƗn) (ibidem, p. 75). În edi‫ڏ‬ia lui
36
Al-BƗÎƗ a fost publicat, pentru prima oară, portretul patriarhului Macarie III,
reprodus în alb/negru (‫ڍ‬i reeditat apoi în mai multe rânduri102), după gravura
păstrată la Patriarhia Greco-Ortodoxă din Damasc. Această gravură este copia
unui portret în culori realizat la Curtea de la Moscova pentru cronica ilustrată a
oaspe‫ڏ‬ilor ‫ڏ‬arului Alexei Mihailovici, intitulată Tsarskij Tituljarnik103 (v. il. p. 2,
în volumul de faĠă). Pe copia portretului dăruită patriarhului Macarie, care a
luat-o cu sine la Damasc, a fost inserat ulterior numele său, împreună cu
titlul său ierarhic complet, scris într-o frumoasă caligrafie arabă, probabil
chiar de Paul din Alep104.
Această edi‫ڏ‬ie par‫ڏ‬ială a avut un ecou mai însemnat în Răsăritul arab
decât restul scrierii lui Paul din Alep: istoricii Bisericii Antiohiene au reluat
datele cuprinse aici, care se regăsesc în toate cronicile ulterioare.
2. Preotul român Vasile Radu (16 dec. 1887, Panciu – 7 sept. 1940,
Bucure‫ڍ‬ti)105 a publicat la Paris în 1930–1949, în cunoscuta colec‫ڏ‬ie
Patrologia Orientalis106, o treime a ms. Paris (filele 1r–86r), pe care l-a
cola‫ڏ‬ionat cu ms. Londra, din 1765, ‫ڍ‬i cu ms. Sankt-Peterburg din 1699
(notat de el „1700”), considerate de el cele mai valoroase dintre cele
cunoscute. O parte a fotocopiei folosite de Vasile Radu constituie ms. 68 din
colec‫ڏ‬ia Sec‫ڏ‬iei de Manuscrise ‫ڍ‬i Carte rară a Bibliotecii Academiei Române
din Bucure‫ڍ‬ti, legat în trei volume, astfel:
x Vol. 1: f. 1v–64r (de‫ڍ‬i în margine este scris pe fiecare filă dublă:
„Arabe 6016 fo 1 à 100”);
x Vol. 2: f. 86r–200v, cu numeroase file legate invers: verso > recto;
x Vol. 3: f. 262r–311r, cu câteva file legate cu susul în jos.
Lipsesc a‫ڍ‬adar din fotocopia ms. Ar. 6016 păstrată la B. A. R. filele
64v–85v ‫ڍ‬i 201r–261v, adică 163 de file din totalul de 622 ale copiei de la
Bibliothèque Nationale de France din Paris.
102
În „Al-Machriq”, 5, 1902, în Nasrallah 1989: plan‫ڍ‬a 1 etc.
103
Manuscrisul acestei opere excep‫ڏ‬ionale a fost expus la Muzeul „Andrei Rubliov”
din Moscova în mai–iunie 2013, înainte ca filele să fie legate din nou în volum, după
îndelungate ‫ڍ‬i laborioase lucrări de restaurare.
104
Sugestie a lui Carsten-Michael Walbiner.
105
Despre Vasile Radu ‫ڍ‬i scrierile sale, v. Constantin C. Giurescu, Preotul Vasile Radu,
„Revista istorică română”, X, 1940, p. 491–493; Gheorghe SperanĠa, Clerici români orientaliúti,
„Studii teologice”, XIX, 1967, 5–6, p. 371–374; Pr. Paul Mihail(ovici), Incrustări – Preotul
prof. dr. Vasile Radu, „Moldova”, Iaúi, 12 septembrie 1940, p. 2; Veniamin Pocitan, L’Église
Orthodoxe roumaine de Paris, Bucure‫ڍ‬ti, 1937, p. 66–67; Vasile Radu, s.v. în Enciclopedia
Ortodoxiei Româneúti, Bucure‫ڍ‬ti, Editura Institutului Biblic úi de Misiune Ortodoxă, 2010,
p. 521; Carmen Cri‫ڍ‬an, Basile Radu et son édition et traduction françaises des Notes de voyage
de Paul d’Alep, în Relations entre les peuples de l’Europe Orientale et les chrétiens arabes:
51–58.
106
Fasciculele respective au fost editate de René Graffin úi Franois Nau.
37
Fotocopiile sunt alb/negru, în negativ (scris alb – fond negru). Din
cauza fotografierii defectuoase, cea mai mare parte a notelor marginale nu
este vizibilă, unele fiind completate de mână cu creionul, în arabă, probabil
de Vasile Radu.
În vol. 1 apar în marginea fotocopiilor cuvinte în arabă, franceză ‫ڍ‬i,
rar, în română, scrise delicat în peni‫ڏ‬ă, cu cerneală neagră ‫ڍ‬i ro‫ڍ‬ie, sau cu
creion negru, de mâna lui Vasile Radu, care semnează ‫ڍ‬i datează la f. 9v.
Aici apare în marginea dreaptă semnătura sa, în cerneală ro‫ڍ‬ie, după nota:
„à chercher dans le manuscrit ce mot”, iar în marginea stângă data: „13.I.26”
(a se citi „1926”). La f. 19r este scris cu cerneală neagră în marginea stângă:
„mot douteux”. Alte noti‫ڏ‬e se referă la date, nume de locuri, traducerea unor
cuvinte etc. Din loc în loc este notată coresponden‫ڏ‬a cu locul din ms. Londra
(f. 22r, 24r, 25r etc.) sau cu acela de la Sankt-Peterburg (după f. 27), notat
„1700” ‫ڍ‬i, rar, „Leningrade”. Toate aceste însemnări au stat la baza notelor
de subsol din edi‫ڏ‬ia manuscrisului arab publicată în colec‫ڏ‬ia Patrologia
Orientalis. După f. 64r nu mai apar astfel de note în margine ‫ڍ‬i nici nu mai
sunt completate notele din manuscris care fuseseră trunchiate la fotocopiere.
Radu úi-a sus‫ڏ‬inut teza de doctorat la Paris cu o lucrare în care a
prezentat manuscrisele ‫ڍ‬i traducerile jurnalului lui Paul din Alep, pe care a
publicat-o în aceea‫ڍ‬i serie (în 1927), urmând să pregătească pentru tipar
întreaga edi‫ڏ‬ie, înso‫ڏ‬ită de o traducere franceză adnotată. Edi‫ڏ‬ia ‫ڍ‬i traducerea
franceză au apărut în Patrologia Orientalis astfel: XXII, fasc. I, 1930, P. I;
XXIV, fasc. IV, 1933, P. II; XXVI, fasc. V, 1949, P. III (accesibilă pe Internet).
Ultimele pagini editate ‫ڍ‬i traduse de Radu se referă la vizitarea ora‫ڍ‬ului
Kiev ‫ڍ‬i a bisericii Sfânta Sofia.
Vasile Radu a prezentat, pe aceea‫ڍ‬i pagină, textul arab editat în partea
de sus ‫ڍ‬i traducerea franceză adnotată în partea de jos, în formatul obi‫ڍ‬nuit
al edi‫ڏ‬iilor publicate în colec‫ڏ‬ia men‫ڏ‬ionată. El a divizat textul, preluând din
ms. Paris ‫ڍ‬i ms. Sankt-Peterburg notele marginale, pe care le-a transformat
în titluri. De asemenea, a numerotat cu cifre romane „capitolele” astfel
ob‫ڏ‬inute, metodă adoptată ‫ڍ‬i de traducătorii care l-au urmat.
Edi‫ڏ‬ia lui Vasile Radu con‫ڏ‬ine note de subsol în care sunt prezentate
diferen‫ڏ‬ele care apar în ms. Londra (siglat L) ‫ڍ‬i ms. Sankt-Peterburg (siglat
Lgrd.) fa‫ڏ‬ă de ms. Paris, considerat ca sursă de bază. Radu a notat numai
omisiunile sau adăugirile, fără a da importan‫ڏ‬ă grafiilor diferite, care nu au
făcut obiectul cercetării sale (v. ‫ڍ‬i TRADUCERI, în continuare). De asemenea,
el a păstrat toate abaterile de la grafia arabei literare (clasice), astfel că edi‫ڏ‬ia
sa are un aspect foarte asemănător cu ms. Paris. Transcrierea este deosebit
de corectă, cu pu‫ڏ‬ine inadverten‫ڏ‬e (aprox. una la 10 pagini), de tipul: la I: 49,
r. 6, al-mutallimi-nƗ în loc de mutallimi-nƗ; la I: 64, r. 13, nega‫ڏ‬ia lƗ
38
adăugată fără rost; la I: 81, r. 11, tisrƯn în loc de tiÎrƯn; la II: 349, r. 3, taw
în loc de taw; la III: 431, r. 4, al-kufrat în loc de li-kufrat; ibidem, MƗr
NikǌlƗ în loc de MƗr NiqǌlƗ.
Radu a ‫ڏ‬inut seama de edi‫ڏ‬ia lui QusÓanÓƯn al-BƗÎƗ, pe care a comentat-o
în lucrarea sa publicată în 1927 ‫ڍ‬i la care a apelat pentru pasajele obscure.
TRADUCERI107
La scurtă vreme după aducerea la Londra a manuscrisului cumpărat la

Alep de Frederic, conte de Guilford, Francis Cunningham Belfour a
acceptat solicitarea comitetului de conducere al Oriental Translation Fund
of Great Britain and Ireland de a realiza o traducere integrală a acestui text
în limba engleză108, traducere apărută la Londra sub titlul Travels of
Macarius, Patriarch of Antioch, written by his Attendant Archdeacon, Paul
of Aleppo, in Arabic, în două volume – I: 1829–1835, II: 1836109. Francis C.
Belfour a făcut studii la Universitatea din Oxford (M. A.) ‫ڍ‬i la Universitatea
Ionică din Kerkyra (Insula Corfu), capitala Statului grec autonom al
Insulelor Ionice, aflat în vremea aceea sub suzeranitate britanică. Belfour a
ocupat ulterior posturi în diploma‫ڏ‬ie, în Levant, unde a învă‫ڏ‬at limbile arabă
‫ڍ‬i persană. Recunoscut ca orientalist erudit, el a fost ales membru al
Societă‫ڏ‬ii Regale Asiatice (Royal Asiatic Society) ‫ڍ‬i al Comitetului de
Traduceri din Limbi Orientale (Oriental Translation Committee) din Londra.
Pe lângă traducerea jurnalului lui Paul din Alep, care i-a adus celebritatea, el
a mai editat, după două manuscrise persane, o autobiografie a ‫ڍ‬eicului
Muhҕammad ‘AlƯ Ibn AbƯ Tҕlib GƯlnƯ, poet persan clasic (The Life of Sheikh
Mohammad Ali Hazin, Written by Himself, Londra, 1831).
Înainte de a începe traducerea, Belfour a căutat ‫ڍ‬i alte manuscrise, la
Smirna ‫ڍ‬i la Cairo, dar negăsind niciunul a folosit ca sursă unică
manuscrisul de la Londra. El a fost a‫ڍ‬adar primul traducător care a parcurs
jurnalul în întregime, lăsând totu‫ڍ‬i deoparte, în versiunea sa, câteva zeci de
file din textul original, a căror absen‫ڏ‬ă a explicat-o în Prefaεă astfel: „[...]
But much, I fear, to the weariness of those who shall undertake to read
107
Comentariile ce urmează sunt complementare analizei detaliate a traducerilor
întocmite până în 1930 care se găseúte la Radu 1927: 38 ú. urm. ‫ڍ‬i Radu 1930: 3–18.
108
Cf. Belfour I: V.
109
William Palmer a rezumat cele două volume ale traducerii lui Belfour,
v. Contents, p. LXXI–LXXVI, în The Patriarch and the Tsar, vol. 2, Testimonies concerning
the Patriarch Nikon, the Tsar, and the Boyars from the Travels of the Patriarch Macarius
of Antioch, Londra, 1873; republicare, Cambridge University Press, 2010.
39
them, from the aversion, which our English habits and pure practices of
religion produce in us, to the tedious forms of unmeaning and superstitious
ceremonial”110. Aceste opĠiuni l-au determinat să omită pasaje lungi, pe
unele, tacit, pe altele – fie inserând textul în arabă, fie adăugând o notă
despre omisiune. Astfel, lipse‫ڍ‬te din traducere lista comentată a mănăstirilor
de la Muntele Athos, intercalată de Paul din Alep ca o notă, fără legătură
directă cu pasajul pe care îl redacta, către sfâr‫ڍ‬itul jurnalului său, ca ‫ڍ‬i cum
ar fi dorit să nu uite aceste date, primite pe cale orală de la un conlocutor
care cuno‫ڍ‬tea bine situa‫ڏ‬ia a‫ڍ‬ezămintelor de la Sfântul Munte. Pasajul
începe în partea inferioară a filei 278r ‫ڍ‬i se încheie la jumătatea filei 279r,
purtând titlul „Adăugire a scriitorului [acestor rânduri] cu privire la numărul
mănăstirilor de pe Sfântul Munte ‫ڍ‬i la înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬area lor”. Nota cuprinde numele
în greacă (deformat uneori), transcrierea în arabă ‫ڍ‬i explica‫ڏ‬ii etimologice ‫ڍ‬i,
pentru o parte dintre a‫ڍ‬ezăminte, date suplimentare privitoare la întemeiere,
legende, vie‫ڏ‬uitori ‫ڍ‬.a.111 Întrucât ‫ڍ‬i alte descrieri de biserici ‫ڍ‬i de mănăstiri
lipsesc din versiunea engleză, putem presupune o lipsă de interes a lui
Belfour fa‫ڏ‬ă de a‫ڍ‬ezămintele ortodoxe în general, sugerată ‫ڍ‬i de explica‫ڏ‬ia
lui în nota de subsol care marchează omisiunea de mai sus: „Here follows a
list of the Convents of the Holy Mountain, which the Translator has thought
it needless to insert”112. De asemenea, la f. 78r, unde Paul din Alep descrie
Biserica Sfânta Sofia din Kiev, Belfour omite întregul pasaj, inserând
următoarea paranteză: „(here follow its dimensions, decorations, and other
peculiarities, but little different from the samples of ecclesiastical edifices
already given in this work)” (Belfour I: 210).
El a omis de asemenea numeroase pasaje privitoare la slujbe liturgice
‫ڍ‬i rânduieli ortodoxe din toate ‫ڏ‬ările, declarate de traducător „a perpetual
recurrence of Church Ceremonies”113. Lipse‫ڍ‬te, de pildă, lunga descriere a
Liturghiei din Duminica Judecă‫ڏ‬ii de Apoi (Apókrea, gr. [ȀȣȡȚĮț֧ Ĳ‫׬‬Ȣ]
¢ʌȩțȡİȦȢ) săvâr‫ڍ‬ită la biserica mare a Kremlinului, la care Patriarhul
Macarie a fost invitat să slujească de către ‫ڏ‬arul Alexei I. Belfour explică din
nou în notă: „Here follows a minute description, in thirteen folio pages of
the Manuscript, detailing the whole of this pompous ceremony; which the
Translator omits, as probably of no interest for the reader” (Belfour I: 406).
Aceste comentarii demonstrează că Belfour se adresa cu precădere unui
public anglofon ‫ڍ‬i anglican, fără să fi avut în vedere al‫ڏ‬i cititori cunoscători
de engleză, dar de confesiune ortodoxă, catolică ori protestantă.
110
Belfour I: VI.
111
V. Ioana Feodorov, The Monasteries of the Holy Mount in Paul of Aleppo’s
‘Travels of Makarios, Patriarch of Antioch’, RESEE, XLVIII, 2010, p. 195–210.
112
Belfour II: 368.
113
Belfour I: V–VI.
40
Bun cunoscător al limbilor arabă clasică ‫ڍ‬i greacă, traducătorul a
întâmpinat totu‫ڍ‬i mari dificultă‫ڏ‬i în ce prive‫ڍ‬te cuvintele ‫ڍ‬i expresiile
dialectale siriene, numele de persoane ‫ڍ‬i de locuri, cuvintele străine presărate de
Paul din Alep în întregul text ‫ڍ‬i terminologia specifică Bisericii greco-ortodoxe
(praznice, odoare, ve‫ڍ‬minte, slujbe liturgice etc.). În lipsa unor dic‫ڏ‬ionare
dialectale adecvate, Belfour a apelat, după propria sa mărturisire, la un dic‫ڏ‬ionar
al limbii persane114 úi al arabei clasice, probabil acela al lui John Richardson,
A dictionary, Persian, Arabic and English: with a dissertation on the
languages, literature, and manners of the Eastern nations, compus în 1778–
1780, revăzut ‫ڍ‬i adăugit de Charles Wilkins ‫ڍ‬i publicat la Londra în 1829115.
El a evocat cu francheĠe problemele pe care le-a întâmpinat în munca lui de
traducere: „Reduced, therefore, to the employment of my single copy, I
have had to contend with great difficulties, amidst the erroneous and
diversified readings continually presenting themselves, both in the narrative
and in the names of places; but most of all in the Greek words, so
defectively written in the Arabic character, that some of them it has been
impossible satisfactorily to decipher. […] I have been surprised at the
hallucination which their Arabic appearance has sometimes occasioned me,
even where the reading might, upon a more leisurely view, seem perfectly
easy”116. Observa‫ڏ‬ia este valabilă ‫ڍ‬i pentru cuvintele transcrise de Paul din
Alep din alte limbi, la fel de derutante uneori pentru Belfour. Câteva
exemple sunt de ajuns pentru a în‫ڏ‬elege la ce se referă traducătorul englez în
pasajul de mai sus.
În relatarea unei slujbe la mănăstirea de maici cu hramul Înăl‫ڏ‬area
Domnului de lângă Kiev Paul din Alep poveste‫ڍ‬te: „Au săvâr‫ڍ‬it apoi slujba,
începută acum de preotul lor slujitor, înconjurat de [diaconii cu] cădelni‫ڏ‬e”.
Belfour traduce corect (I: 216), dar lasă ca atare un cuvânt arab problematic:
„They attended the mass, now begun by their Chaplain, who was surrounded
by his Candalifa” (ΖϔϟΪϨϗ ). Metoda de a insera text arab în traducere de câte
ori întâmpină dificultă‫ڏ‬i este frecvent folosită de Belfour, care a transcris
chiar ‫ڍ‬i file întregi de manuscris, de pildă la I: 36, 59–61, 209.
În pasajul despre epidemia de ciumă din ‫ڎ‬ara Moscovei Belfour
relatează că: „One of the victims to the disease was the Barifojicos, or
Imperial Dragoman, who had attended to us from Kalokha” (Belfour I: 331).
Cuvântul Barifojicos este transcrierea ar. BƗrƯfǌ«Ưkǌs, în care putem
114
„In the Persian Dictionary, the interpretation of shawkh is...” (Belfour I: 293).
115
Aceasta era de fapt o adaptare a lucrării lui Franciszek MeniĔski Thesaurus
Linguarum Orientalis, publicată în 1680. Marele dic‫ڏ‬ionar al lui Lane a început să fie
publicat de-abia în 1842.
116
Belfour I: V.
41
recunoa‫ڍ‬te rus. perevodþik, „interpret”, transcris de Paul din Alep în caractere
arabe după pronun‫ڏ‬ia rusă.
Numele rusesc al Lavrei Pecerska, transcris de Paul din Alep cu unele
ezitări, în absen‫ڏ‬a literei p din alfabetul arab, apare la Belfour YahƗriska
(Belfour I: 207, 214 etc.).
Cuvântul românesc „vornic”, necunoscut lui Belfour, are acelea‫ڍ‬i
consoane ca ‫ڍ‬i rădăcina arabă f-r-n-k (prin înlocuirea consoanei v,
inexistentă în alfabetul arab, cu f, procedeu uzual), rădăcină caracterizată
prin semele „frânc”, „apusean”, „străin”, „catolic”117. Ca urmare, Belfour a
tradus consecvent termenul prin eng. Frank, inclusiv atunci când Paul din
Alep îl men‫ڏ‬ionează, de pildă, pe vornicul Preda Buzescu, devenit în
traducerea engleză „the Frank Brada”118. Într-un alt pasaj cuvântul românesc
apare deformat, prin lectură gre‫ڍ‬ită: „[...] One of the Grandees of State of
this country, who was Fertek or Grand Cadi, and whose name was
Brâza”119.
La f. 122v, unde pasajul din textul arab este: „Apoi ei păzesc cu
sfin‫ڏ‬enie cele ‫ڍ‬apte trepte [de rudenie]120, nu a‫ڍ‬a ca în Moldova ‫ڍ‬i în
Valahia, unde [se poartă] precum fiarele”, Belfour traduce: „They exercise a
very great severity in regard to the seven degrees of consaguinity; not
allowing that promiscuous intercourse prevalent among the Wallachians and
Moldavians, who copulate like brute beasts” (Belfour I: 347).
La f. 95r, unde textul arab spune: „Căci to‫ڏ‬i în ‫ڏ‬ara aceasta, de la
oamenii din popor ‫ڍ‬i până la călugări, nu mănâncă [în Postul Mare] decât o
singură dată pe zi, chiar de-ar fi vară”, Belfour traduce: „For every person in
this land of Muscovy, from the most secular of the common people to the
strictest of the recluse, confines himself to one meal in the day, though it be
even the longest in the summer season” (Belfour I: 264).
Într-o notă de la finalul Păr‫ڏ‬ii a III-a a vol. I (p. 326), F. C. Belfour
men‫ڏ‬ionează că a avut la dispozi‫ڏ‬ie, înainte de a trimite propriul text la tipar,
o traducere fragmentară întocmită de un vorbitor nativ de limbă arabă:
117
V. Ioana Feodorov, The Meaning of Ifran÷ and Ifran÷iyy in Paul of Aleppo’s
Journal, în Istoria: utopie, amintire γi proiect de viitor. Studii de istorie oferite
Profesorului Andrei Pippidi la împlinirea a 65 de ani, editori Radu G. Păun, Ovidiu
Cristea, Ia‫ڍ‬i, Editura Universită‫ڏ‬ii „Alexandru Ioan Cuza”, 2013, p. 177–188.
118
Belfour II: 371.
119
Belfour II: 359.
120
La Belfour (I: 347): the seven degrees of consanguinity. Pentru date cu privire la
chestiunea evitării consangvinită‫ڏ‬ii în viziunea Bisericilor orientale, v. J. Dauvillier,
C. de Clerq, Le mariage en droit canonique oriental, Paris, 1936, p. 130, 143, 151;
Cipriano Vagaggini, Patriarchi orientali cattolici e dispense matrimoniali. Storia del loro
potere di dispensare dagli impedimenti di consanguineità e di affinità, Roma, 1959, mai
ales p. 6–7, 84–90.
42
„During the period the preceding sheets were passing through the press, the
Translator had the advantage of comparing them with Mr. Abraham Salame’s
Manuscript Translation of the same Part, now in the possession of the
Committee [of the Oriental Translation Fund of Great Britain and Ireland]”.
Abraham Salame s-a născut în Alexandria, Egipt, ‫ڍ‬i a intrat în serviciul
autorită‫ڏ‬ilor britanice ca interpret de arabă, plecând în Anglia în 1815121.
Versiunea lui Belfour prezintă două avantaje însemnate: mai întâi,
gra‫ڏ‬ie bunei cunoa‫ڍ‬teri a limbii grece‫ڍ‬ti, dobândită în vremea ‫ڍ‬ederii sale în
Insula Corfu, Belfour a transcris în caractere grece‫ڍ‬ti cuvintele arabe de
origine greacă, apar‫ڏ‬inând îndeosebi vocabularului bisericesc, ceea ce
facilitează mult în‫ڏ‬elegerea textului; apoi, traducerea este înso‫ڏ‬ită de
numeroase pasaje extrase din jurnalele unor călători englezi în Turcia,
Europa de Est ‫ڍ‬i Rusia, pasaje care, de‫ڍ‬i uneori posterioare scrierii lui Paul
din Alep, aduc lămuriri utile cititorului. Între altele, sunt transcrise pasaje
lungi din: Histoire sommaire des choses plus mémorables advenues aux
derniers Troubles de Moldavie: Mémoires de Charles de Joppecourt, Paris,
1620; A Survey of the Present State of Russia, 1671, de fapt, The present
state of Russia in a letter to a friend at London, written by an eminent
person residing at the great czars court at Mosco for the space of nine
years, illustrated with many copper plates, de Samuel Collins, Londra,
1671; Dr. King’s Ceremonies of the Greek Church, de fapt, Rites and
Ceremonies of the Greek Church, in Russia, de John Glen King, Londra,
1772; Dr. Neale’s Travels, de fapt, Travels through some parts of Germany,
Poland, Moldavia, and Turkey, de Adam Neale, Londra, 1818. A‫ڍ‬a cum
rezultă din câteva note de subsol, traducătorul s-a consultat cu cumpărătorul
manuscrisului, Frederic North, conte de Guilford, care i-a sugerat traducerea
unor cuvinte (v. Belfour II: 186, 194 etc.). În cele ‫ڍ‬apte anexe, Appendix I–VII
(Belfour II: 390–491), Belfour a adăugat texte despre ‫ڏ‬arul Alexei I, patriarhul
Nikon, sinoadele de la Moscova din 1655–1656, documente privitoare la
staroveri (Starobratsi), extrase din scrieri de Olearius, Rumiantsev, Simeon
Denisov, Istoria Rusiei de Soloviev etc.
În ciuda feluritelor sale neajunsuri, traducerea lui Belfour a fost
folosită fără întrerupere de cercetătorii occidentali ‫ڍ‬i a fost republicată de
mai multe ori, integral ‫ڍ‬i par‫ڏ‬ial122.
Lady Laura Elizabeth Ridding, sufragetă londoneză cunoscută pentru
actele sale filantropice (născută Palmer, 26 martie 1849 – m. 1939), a selectat
121
Pentru alte date biografice v. scrierea sa A Narrative of the expedition to Algiers in
the year 1816, under the command of ... Admiral Lord Viscount Exmouth, Londra, 1819
(ed. II, 1826).
122
V. William Palmer, op cit.; versiune par‫ڏ‬ială în Alfred J. Bannan & Achiles Edelenyi
(ed.), Documentary History of Eastern Europe, New York, Twayne Publishers, 1970,
p. 104–111.
43
fragmente din traducerea lui Belfour pentru un volum publicat în 1936 la
Londra123. În 2003 cunoscuta editură Routledge Curzon (Londra – New
York) a reprodus integral, în facsimil, traducerea lui F.C Belfour, în vol.
VII–VIII din antologia Early Explorations of Russia. Prin grija Universită‫ڏ‬ii
din Toronto (Canada), versiunea Belfour este accesibilă pe Internet124 ‫ڍ‬i în
versiune tipărită, în facsimil125. Se poate afirma că traducerea engleză a lui
F.C. Belfour este, până la această dată, cea mai răspândită versiune a
Jurnalului lui Paul din Alep.
După una sau alta dintre lucrările men‫ڏ‬ionate, mai mul‫ڏ‬i traducători au
întocmit versiuni par‫ڏ‬iale în alte limbi, fără să apeleze la originalul arab.
Curând după publicarea traducerii lui Belfour arabistul rus Pavel
Stepanoviþ Savel’ev (1814–1859), arheolog ‫ڍ‬i numismat, unul dintre
fondatorii Societă‫ڏ‬ii Ruse de Arheologie, a publicat o traducere par‫ڏ‬ială a
Jurnalului lui Paul din Alep, după versiunea engleză, în revista populară
„Biblioteka dlja tþenija”, III, 1836, t. XV.
Mihail Kogălniceanu a publicat, sub titlul Călătoria arabului
Patriarh Macarie de la Alep la Moscova, un fragment din prima călătorie în
‫ڎ‬ările Române, tradus după versiunea rusă a lui Pavel S. Savel’ev, cu o
scurtă introducere, în „Arhiva românească”, Ia‫ڍ‬i, t. II, ed. I, 1845126, p. 187–221
(reluat în t. II, ed. II, 1862, p. 140–164)127.
Bogdan Petriceicu Hasdeu a publicat în Arhiva istorică a României,
Bucure‫ڍ‬ti, 1865, t. I, Partea 2, p. 59–111 (nr. 130), sub titlul Călătoria
arhidiaconului Paul de Alep prin Moldova γi δara Românească, întovărăγind
pe Macarie, patriarhul de Antiohia: descripεiunea evenimentelor, localităεilor,
obiceiurilor, costumelor, arhitecturii, picturii, etc. etc. petrecute sub ochii
autorului, traducerea, după versiunea engleză a lui F.C. Belfour, a unor
fragmente din notele lui Paul din Alep. În opinia lui Hasdeu acesta este „cel
123
Travels of Macarius, 1652–1660, Selected and arranged by Lady Laura Ridding,
Londra, 1936; reeditare la New York, 1971.
124
La adresa: www.archive.org.
125
În 2010, prin Nabu Press LLC, editor american de lucrări intrate în domeniul
accesului public, asociat al Amazon.com. Lucrarea, în două volume, poartă titlul: The
Travels of Macarius, Patriarch of Antioch. Paul of Aleppo, Archdeacon, fl. 1654–1666.
126
În men‫ڏ‬iunea din Călători VI: 15 despre versiunea Kogălniceanu trebuie corectat
anul primei publicări – 1845, ‫ڍ‬i nu 1841 – precum ‫ڍ‬i titlul fragmentului tradus. De
asemenea, nu am găsit nici o dovadă că traducerea publicată de Kogălniceanu a fost făcută
de C. Negruzzi, a‫ڍ‬a cum afirma Vasile Radu (1927: 38), urmat de Călători VI: 15.
127
Afirma‫ڏ‬ia Emiliei Cioran că „traducerea engleză nu-i e cunoscută” lui Mihail
Kogălniceanu (Cioran 1900: V, n. 1) trebuie în‫ڏ‬eleasă în sensul că acesta nu o văzuse: el
afirmase în introducerea la fragmentul tradus în română că solicitase să i se trimită
versiunea lui Belfour, pe care o a‫ڍ‬tepta, cu inten‫ڏ‬ia de a o traduce integral în română. Ea
este citată corect ‫ڍ‬i complet în „Arhiva românească”, în ambele edi‫ڏ‬ii ale vol. II (1845 ‫ڍ‬i
1862).
44
mai pre‫ڏ‬ios document asupra vie‫ڏ‬ii domestice a românilor din secolul XVII”
(p. 59).
Tot după versiunea lui F.C. Belfour, Alexandru I. Odobescu (23 ian.
1834, Bucure‫ڍ‬ti – 10 nov. 1895, Bucure‫ڍ‬ti) a tradus ‫ڍ‬i publicat în
AntichităĠile JudeĠului Romanaεi, Bucureúti, 1878, p. 125–128, pasajele
privitoare la „mai multe localită‫ڏ‬i din jude‫ڏ‬ul Romana‫ڏ‬i” (Dolj) – despre
mănăstirile Jitianu ‫ڍ‬i Brătă‫ڍ‬ani, fragmentele despre averile lui Preda
Brâncoveanu, despre mănăstirea Hotărani – până la sosirea călătorilor sirieni
la Caracal. Într-o notă de subsol plasată la începutul acestei traduceri
Al. Odobescu î‫ڍ‬i exprima speran‫ڏ‬a că „de la Congresul Orientali‫ڍ‬tilor128, la
care ia parte ăstimp colegul nostru dl. B. P. Hasdeu, [...] d-lui se va întoarce
cu dorin‫ڏ‬a ‫ڍ‬i putin‫ڏ‬a de a traduce, chiar din textul arăbesc, por‫ڏ‬iunea încă
nepublicată de d-sa române‫ڍ‬te”.
În 1883, filologul ‫ڍ‬i etnologul Moses Gaster (17 sept. 1856, Bucure‫ڍ‬ti –
5 martie 1939, Abingdon, Marea Britanie), interesat în anii 1880–1890 de
literatura română veche ‫ڍ‬i de reprezentarea iudeilor în scrierile ‫ڍ‬i în picturile
biserice‫ڍ‬ti din România129, a tradus din limba arabă Descrierea bisericii Trei
Ierarhi din Iaγi de Paul de Aleppo, publicată în „Revista pentru istorie,
arheologie ‫ڍ‬i filologie” (director Grigore G. Tocilescu), anul I, 1883, vol. II,
p. 415–417. Motiva‫ڏ‬ia lui Gaster a fost că în versiunea engleză a lui Belfour
pasajul nu fusese tradus, iar „acea biserică se restaurează acuma după forma
ei antică”. Textul publicat de Gaster, transcrierea f. 42r–43r din ms. OMS
Add 18427 al British Library, apăruse în versiunea lui F.C. Belfour în limba
arabă, fără traducere, în vol. I, plasat în jumătatea de jos a paginilor 59, 60
‫ڍ‬i 61. Între paginile 416 ‫ڍ‬i 417 din versiunea sa, Gaster a inserat o copie
manuscrisă a pasajului tradus după textul arab, în format mai mare decât
A4, în 40 de rânduri (cu un scris arab nesigur, de începător). Legenda plasată
în marginea inferioară a paginii precizează: „Descrierea Bisericei Tri-Sfetite de
Paul de Aleppo (Textul arab)”. În introducere Gaster men‫ڏ‬ionează că a fost
ajutat de „amicul nostru Dr. S. Fränkel, docent la Universitatea din
Breslau”. Versiunea românească se încheie cu nota: „Tradus din arabă de
Dr. M. Gaster”. Fără îndoială, Gaster a folosit, în traducerea sa, ‫ڍ‬i versiunea
engleză a lui Belfour. Totu‫ڍ‬i, dacă se va demonstra că Gaster a tradus direct
128
Al IV-lea Congres Interna‫ڏ‬ional al Orientali‫ڍ‬tilor, Floren‫ڏ‬a, septembrie 1878.
129
V. lucrările sale Literatura populară română (1883), Chrestomatie română (1891,
2 vol.), articolele sale pentru Encyclopaedia Britannica despre Vasile Alecsandri, Antim
Ivireanul, neamul Basarabilor, al Brâncovenilor etc. V. Dicεionarul general al literaturii
române, coord. gen. Eugen Simion, E–K, Bucure‫ڍ‬ti, Editura Univers Enciclopedic, 2005,
p. 249–251; Virgiliu Florea, Dr. M. Gaster, omul γi opera. Reconstituiri biobibliografice,
Cluj-Napoca, Editura Funda‫ڏ‬iei pentru Studii Europene, 2008; Virgiliu Florea, Elena Cernea,
Din istoria unei capodopere: „Chrestomatie română”, de M. Gaster, Cluj-Napoca, Editura
Funda‫ڏ‬iei pentru Studii Europene, 2010.
45
din arabă, aceasta ar putea fi considerată prima traducere în română a unui
fragment din Jurnalul lui Paul din Alep întocmită după un manuscris arab.
Primul vorbitor nativ de arabă care s-a dedicat traducerii integrale a
jurnalului lui Paul din Alep130 a fost Giorgi Abramovici Murkos (1846,
Damasc – 5 martie 1911, Zahle, Siria), istoric ‫ڍ‬i filolog sirian emigrat la
Moscova. El a întocmit o traducere în limba rusă pe baza manuscrisului din
1700 păstrat la Moscova: Putešestvie antiohijskago Patriarha Macarija v
Rossiju v polovine XVII veka, opisannoe ego synom, arhidiakonom Pavlom
Aleppskim, Moscova, 1896–1898, 4 volume. Traducerea se încheie cu ‫ڍ‬tirile
despre cercetarea eparhiei de către patriarhul Macarie ‫ڍ‬i revenirea sa în
scaunul patriarhal de la Damasc. Această versiune a fost republicată în
facsimil în 2005, devenind astfel mai accesibilă noii genera‫ڏ‬ii de arabi‫ڍ‬ti
care cunosc limba rusă.
În traducerea sa Murkos a divizat textul după modelul lui Belfour, fără
a respecta întotdeauna modul de împăr‫ڏ‬ire ales de acesta. Acestor capitole el
le-a dat titluri rezumative, unele identice cu notele marginale din manuscrise.
Pentru pasajele obscure el a ‫ڏ‬inut seama uneori de traducerea engleză. Vasile
Radu afirmă chiar: „D’après ce que nous voyons, toute la traduction de
Mourqos – dans le manuscrit de Paris, à partir du folio 9 ro, l. 24 – f. 27 ro, l.
19 ϊϠϗ΍ ϢΛ – est faite d’après celle de Belfour” (Radu 1927: 54)131. Textul
rusesc este bogat în cuvinte scrise în caractere grece‫ڍ‬ti, similare cu cele din
versiunea lui Belfour.
Traducerea lui Murkos, bun cunoscător al arabei siriene, al rânduielilor
Bisericii Ortodoxe a Antiohiei, dar ‫ڍ‬i ale Bisericii Ruse, este fără îndoială
cea mai corectă ‫ڍ‬i mai folositoare dintre toate cele cunoscute. Pu‫ڏ‬ine sunt
pasajele în care Murkos a în‫ڏ‬eles gre‫ڍ‬it sensul textului arab: men‫ڏ‬ionez în
continuare doar câteva exemple132.
La f. 58v, unde Paul din Alep se referă la Biserica Târgului, din
Târgoviúte (refăcută de Udri‫ڍ‬te Năsturel la 1654), Murkos cite‫ڍ‬te gre‫ڍ‬it:
„Patriarhul nostru a slujit în biserica mănăstirii noastre liturghia pentru
negustori” (Murkos 2005: 108; v. infra, n. 572 la traducere). La f. 61r–v,
„(înăl‫ڏ‬imea sa sultanul [...] a încuviin‫ڏ‬at, la fel ‫ڍ‬i vizirul Dervi‫ ڍ‬Mehmed
Pa‫ڍ‬a ‫ڍ‬i restul dregătorilor Cur‫ڏ‬ii, care) l-au primit atunci ca urma‫ ڍ‬al lui
Matei-vodă cel răposat”, ‫ڍ‬i nu a‫ڍ‬a cum a citit Murkos: „se străduiră să-i
mul‫ڏ‬umească (pe turci) pentru mo‫ڍ‬tenirea lui Matei, domnitorul răposat”
(Murkos 2005: 114). La f. 63v Paul din Alep descrie „icoana Mântuitorului
punându-l pe dobitocul său pe omul care a căzut între tâlhari” (Pilda bunului
130
După Abraham Salame, men‫ڏ‬ionat mai sus, care a tradus doar o parte din Jurnal,
folosită de F.C. Belfour.
131
Pentru critica traducerii lui Murkos, v. îndeosebi Radu 1927: 54–56 ‫ڍ‬. urm.
132
Alte inadverten‫ڏ‬e sunt semnalate în notele la traducerea românească ce urmează.
46
samarinean, v. Luca 10, vers. 25–37), ‫ڍ‬i nu „reprezentarea Domnului
Hristos ducând un animal de călărie cu omul care a căzut în mâinile
tâlharilor” (Murkos 2005: 117; Murkos, Curiozităεi: 389).
Notele de subsol sunt deosebit de pre‫ڏ‬ioase pentru în‫ڏ‬elegerea textului:
Murkos a reu‫ڍ‬it să deslu‫ڍ‬ească foarte multe pasaje socotite ininteligibile de
al‫ڏ‬i traducători, identificând cuvinte rare din limbajul alepin al secolului al
XVII-lea, comentarii obscure ale lui Paul din Alep, nume de persoane ‫ڍ‬i
de localită‫ڏ‬i greu de recunoscut în transcrierea arabă, tributară pronun‫ڏ‬iei
în conversa‫ڏ‬ie133. Cu toate acestea, el a primit critici din partea lui
A. E. Krymskyi pentru că nu a dat suficientă aten‫ڏ‬ie pasajelor privitoare la
‫ڏ‬inuturile aflate azi pe teritoriul Ucrainei134.
Versiunea lui Murkos a fost rar folosită de cei care s-au interesat de
scrierea lui Paul din Alep, fie din necunoa‫ڍ‬terea limbii ruse, fie din cauza
dificultă‫ڏ‬ii de a-‫ڍ‬i procura edi‫ڏ‬ia în care a fost publicată la sfârúitul secolului
al XIX-lea, socotită azi o carte rară.
În cursul elaborării tezei sale de licen‫ڏ‬ă, Emilia Cioran a tradus
în română păr‫ڏ‬i din versiunea engleză a lui Belfour (Belfour I: 43–162;
II: 317–418), publicate în 1900 la Bucureúti sub titlul Călătoriile Patriarhului
Macarie de Antiohia în δările Române, 1653–1658. Teză pentru licenεă în
Istorie, Facultatea de Litere γi Filosofie. Teza a fost sus‫ڏ‬inută la Universitatea
din Bucure‫ڍ‬ti sub conducerea lui Nicolae Iorga135. Emilia Cioran explică
astfel meritele lucrării pe care a ales să o studieze: „Paul de Alep descrie pas
cu pas ce vede ‫ڍ‬i, intrând în amănun‫ڏ‬imi interesante, ne dă o icoană vie a
felului de trai din acea epocă. [...] Lăsând la o parte mai ales tendin‫ڏ‬a de
exagerare a cifrelor ‫ڍ‬i unele aprecieri necorecte, această călătorie trebuie
neapărat consultată de acel ce se ocupă cu această epocă, găsind indicate
multe fapte precise istorice ‫ڍ‬i multe lămuriri pentru cultura timpului” (p. V).
Autoarea afirmă, cu o modestie remarcabilă: „Dar fiindcă însu‫ڍ‬i textul
englez se găse‫ڍ‬te rar [...], cred că traducerea – ‫ڍ‬i pe cât mi-a fost în putin‫ڏ‬ă
adnotarea – de fa‫ڏ‬ă prezintă oarecare utilitate” (ibidem). Emilia Cioran notează
dificultă‫ڏ‬ile întâmpinate de Belfour în traducerea sa: „Pe alocurea textul e
foarte greu de în‫ڏ‬eles. Se vede că traducătorul nu a în‫ڏ‬eles bine textul original
arab” (Cioran 1900: 101, n. 1). Apelând la numeroase surse istorice române‫ڍ‬ti
‫ڍ‬i străine, Emilia Cioran a identificat nume de locuri ‫ڍ‬i de persoane, a lămurit
133
V. Andreea Dunaeva, L’Arabisant russe Georges Abramoviþ Mourqos, spécialiste
de l’œuvre de Paul d’Alep, în Relations entre les peuples de l’Europe Orientale et les
chrétiens arabes: 59–68.
134
V. Rybalkin, op. cit., p. 61.
135
„Natural că asupra tiparului lucrării s-a exercitat o supraveghere de d. profesor
N. Iorga, la care a fost prezentată ca teză” (p. VI).
47
pasaje obscure, a stabilit unele elemente de datare, a restituit denumirile
corecte ale dregătoriilor române‫ڍ‬ti etc. Op‫ڏ‬iunile sale metodologice, cum ar fi
păstrarea unor cuvinte engleze‫ڍ‬ti fără a le traduce, se regăsesc în comentariile
celor care au folosit ulterior această traducere. PuĠine sunt pasajele din
versiunea Belfour pe care traducătoarea le-a socotit inutile, lăsându-le
deoparte: de pildă, la p. 200 elimină un fragment din t. II, p. 368–371, unde
„urmează ni‫ڍ‬te rela‫ڏ‬iuni asupra conducătorului lor de drum, care era un ovrei
din Alep, botezat, ‫ڍ‬i care le poveste‫ڍ‬te ni‫ڍ‬te anecdote. Nu găsim că ar fi
necesar să le reproducem” (cf. n. 1). Versiunea Emiliei Cioran este îmbogă‫ڏ‬ită
cu note de subsol foarte utile, redactate cu mare acribie (dintre care unele se
regăsesc în versiunea noastră, cu citarea sursei). Au fost preluate, de
asemenea, traducerile române‫ڍ‬ti anterioare (Kogălniceanu, Hasdeu), „dar
s-au înlăturat gre‫ڍ‬elile ‫ڍ‬i s-au suplinit lipsurile” (p. VI).
Pentru acele pasaje care depă‫ڍ‬esc cuprinsul versiunii franceze a lui
Vasile Radu (după f. 84r din ms. Paris), Radu Cre‫ڏ‬eanu nu a putut consulta,
pentru studiile sale asupra perioadei respective136, decât traducerea Emiliei
Cioran. El a semnalat o serie de erori ‫ڍ‬i de neclarită‫ڏ‬i din traducerea
românească, dar, neavând acces la originalul arab, nu a putut decât bănui că
„multe dintre pretinsele inexactită‫ڏ‬i ale lui Paul din Alep nu sunt în realitate
decît rezultatul unor erori de traducere: fie a traducerii române‫ڍ‬ti fa‫ڏ‬ă de
textul englez, fie a traducerii engleze din 1838 (corect: din 1829–1836 –
n. m.) fa‫ڏ‬ă de manuscrisul arab” (Cre‫ڏ‬eanu 1967: 910–911). El nu a putut
decela însă toate erorile care i se datorează, de fapt, lui Francis Belfour, de
pildă: în pasajul despre biserica Mănăstirii Polovragi (unde Radu Cre‫ڏ‬eanu
corectează câteva erori ale traducătorului englez, reluate în versiunea
românească), biserica de lângă clădirea mare de zid, aflată în construc‫ڏ‬ie, era
mică, ‫ڍ‬i nu mare, iar în continuare Paul din Alep notează că un boier
„ridicase acolo o mănăstire mare ‫ڍ‬i o cetate, închinate Adormirii Maicii
Domnului, ca să-i fie loc de îngropăciune lui ‫ڍ‬i neamului său” (f. 272v), ‫ڍ‬i
nu, a‫ڍ‬a cum bănuie‫ڍ‬te Cre‫ڏ‬eanu, „a închinat întregul târg mănăstirii”. Radu
Cre‫ڏ‬eanu se referă ‫ڍ‬i la cei 44 de „fathoms” adâncime la care se afla fundul
prăpastiei dinspre cheile Bistri‫ڏ‬ei, lângă mănăstire (CreĠeanu 1967: 916). De‫ڍ‬i
această unitate de măsură (în ar. bƗt) este de fapt aceea‫ڍ‬i cu stânjenul, ea a
rămas în forma engleză inclusiv la Călători VI (v. nota 876). De asemenea,
partea „extrem de confuză” privitoare la vizitarea mănăstirilor de pe Valea
Oltului se luminează atunci când numele râului traversat de călătorii sirieni
136
Radu CreĠeanu, Mănăstirea Dintr-un lemn, Bucure‫ڍ‬ti, 1966; idem, Preda
Brâncoveanu, ctitor al bisericii de zid a mănăstirii Dintr-un lemn, „Mitropolia Olteniei”,
1966, nr. 7–8, p. 645–651; idem, Monumentele istorice din cuprinsul Mitropoliei Olteniei în
lumina relatării lui Paul de Alep, „Mitropolia Olteniei”, XIX, 1967, nr. 11–12, p. 910–924.
48
este în‫ڏ‬eles corect: uneori Olt, alteori Olte‫( ڏ‬Cre‫ڏ‬eanu 1967: 922). Mai
departe, indus în eroare de traducerea gre‫ڍ‬ită a Emiliei Cioran „un turn
de veghe (foarte mare ‫ڍ‬i înalt)” pentru cuvântul manÓar (corect: manlar,
„priveli‫ڍ‬te”), traducere care o urma pe aceea a lui Belfour: (a huge tall)
watch-tower, Radu Cre‫ڏ‬eanu a sugerat că acolo ar fi fost o culă (Cre‫ڏ‬eanu
1967: 920).
Cu toate inconvenientele ei, traducerea Emiliei Cioran a avut meritul
incontestabil de a fi adus în aten‫ڏ‬ia istoricilor medievi‫ڍ‬ti din România
jurnalul lui Paul din Alep la începutul secolului al XX-lea, reuúind să
rezolve unele pasaje obscure ori inexacte ale versiunii engleze a lui Belfour.
Gheorghe Popescu-Ciocănel (1869–1929) a tradus în 1909–1912,
după ms. Paris (Arabe 6016), păr‫ڏ‬ile privitoare la vizita patriarhului Macarie
în eparhia sa din Siria ‫ڍ‬i la călătoria la Constantinopol, până la plecarea spre
Moldova, precum ‫ڍ‬i partea referitoare la întoarcerea lui acasă, până la sfâr‫ڍ‬itul
Jurnalului. Această versiune a fost publicată sub titlul Călătoriile Patriarhului
Macarie în Valahia, Moldova, ğara Cazacilor úi la Moscova între anii
1652–1659, în „Buletinul Geografic”, Bucure‫ڍ‬ti, XXIX, nr. 2, 1909, vol. 1,
p. 33–103, ‫ڍ‬i XXXII, nr. 2 (1911), 1912, vol. 4, p. 30–95137. Se pare că
Popescu-Ciocănel a întocmit ‫ڍ‬i o traducere franceză a textului, care s-a
pierdut probabil, împreună cu întreaga sa bibliotecă, în vremea ocupa‫ڏ‬iei
germane a Dobrogei, unde el se afla ca profesor la Seminarul musulman din
Medgidia138. Gheorghe Popescu-Ciocănel a urmat cursuri de arabă ‫ڍ‬i
persană la Paris, între 1902 úi 1906, la École des Hautes Études ‫ڍ‬i la École
des Langues Orientales, pe care a absolvit-o, ob‫ڏ‬inând o diplomă în limbi
orientale. În 1906 ‫ڍ‬i 1907 a publicat la Paris, în prestigioasa „Revue du
monde musulman”, articolele Quelques mots roumains d’origine arabe,
turque et hébraique ‫ڍ‬i La population musulmane de la Roumanie. Cea mai
cunoscută lucrare a sa, în epocă, a fost traducerea în limba română a
divanului de poezie al lui Sa‘adi, GÕlistan, după originalul persan.
În paralel cu edi‫ڏ‬ia sa publicată în Patrologia Orientalis (v. EDI‫ڎ‬II),
Vasile Radu a publicat o traducere în limba franceză, bogat adnotată cu
citate din cronicari ‫ڍ‬i istorici români (D. Cantemir, M. Kogălniceanu,
N. Iorga, G. Bal‫ڍ‬, E. Hurmuzaki etc.), dar ‫ڍ‬i din scrierile lui Michel le
Quien, Alfred Baudrillart, Abel Couturier, Jules Pargoire, Charles Diehl ú.a.
137
Vasile Radu a făcut unele comentarii cu privire la această versiune în Radu 1927: 38,
75, passim.
138
V. N. I. Simache, Paul D. Popescu, Un orientalist ploieγtean: Gh. Popescu-Ciocănel,
Ploie‫ڍ‬ti, Muzeul de Istorie al Jude‫ڏ‬ului Prahova, 1969.
49
El a ‫ڏ‬inut seama de unele op‫ڏ‬iuni filologice ale traducătorilor anteriori,
remarcând totu‫ڍ‬i că versiunile lui Belfour ‫ڍ‬i Murkos „sunt insuficiente ‫ڍ‬i nu
pot, a‫ڍ‬adar, să fie folosite cu toată încrederea”139. Versiunea lui Vasile Radu
a rămas un instrument deosebit de util pentru cercetătorii Jurnalului, oferind
informa‫ڏ‬ii istorice care completează relatarea lui Paul din Alep. Notele lui
Vasile Radu au fost reluate în traducerile celor care au realizat versiuni
ulterioare. Alături de varianta engleză a lui F.C. Belfour, traducerea franceză
neterminată a lui Vasile Radu este versiunea cea mai cunoscută ‫ڍ‬i mai citată
de istoricii medievi‫ڍ‬ti ai secolului al XX-lea, îndeosebi de cei români.
Ea a fost comentată ulterior în introducerea unora dintre versiunile române‫ڍ‬ti
(v., de pildă, Călători VI: 16).
Volumul publicat în 1927 cuprinde o analiză riguroasă a manuscriselor
cunoscute la începutul secolului al XX-lea ‫ڍ‬i o critică amănun‫ڏ‬ită a
traducerilor întocmite de F. C. Belfour, G. Murkos, B. P. Hasdeu, Emilia
Cioran ‫ڍ‬i Gh. Popescu-Ciocănel, cu ilustrări, în paralel, între pasaje din
versiunile anterioare ‫ڍ‬i traducerea franceză pe care Vasile Radu o întocmise
deja. Comentariile filologice incluse în partea finală a acestui volum sunt
deosebit de utile pentru orice traducător al textului arab, mergând până la
detalii privitoare la grafia specifică termenilor arabi dialectali din Siria
premodernă. De asemenea, Radu notează pasaje unde traducătorul rus,
Murkos, a reluat în mod inexplicabil traducerea engleză a lui Belfour, v. de
pildă Radu 1927: 93.
Vasile Radu citează în volumul din 1927 dic‫ڏ‬ionarele pe care le-a
folosit, două întocmite de Jean Baptiste Belot: Dictionnaire Français–Arabe,
1913, în 2 vol., ‫ڍ‬i Vocabulaire Arabe–Français à l’usage des étudiants, 1920,
ambele apărute la Beirut (Imprimerie catholique). Cercetând traducerea sa
am găsit însă suficiente argumente pentru a formula ipoteza că el a utilizat
ca instrument filologic ‫ڍ‬i o lucrare mult mai folositoare pentru araba siriană:
Dictionnaire Arabe–Français. Dialectes de Syrie: Alep, Damas Liban,
Jérusalem al lui Adrien Barthélemy (1859–1949), diplomat, consul al Fran‫ڏ‬ei
în Liban, Siria ‫ڍ‬i Persia, profesor la École des Langues Orientales, director de
studii la École Pratique des Hautes Études din Paris140. Vasile Radu nu a putut
beneficia de toate volumele acestei lucrări, deosebit de utilă oricărui filolog
cercetător al arabei vorbite în Levant, ci numai de volumele I ‫ڍ‬i II, căci
139
Radu 1927: 99.
140
V., de pildă, traducerea corectă a ar. sir. karrƗt, pl. de karra(t), „o sută de mii”,
cf. Barthélemy 1950: 710, s.v.: la Radu 1930: 590, dix fois cent mille. Numeralul a pus
probleme tuturor celorlal‫ڏ‬i traducători, v. infra, p. 58.
50
volumul III ‫ڍ‬i următoarele au apărut după 1940 (anul mor‫ڏ‬ii lui Vasile
Radu)141.
Trebuie remarcat faptul că, de‫ڍ‬i au avut loc cu oarecare întârziere fa‫ڏ‬ă
de alte culturi europene, începuturile arabisticii române‫ڍ‬ti, ilustrate exemplar
de Pr. Vasile Radu, s-au situat la acela‫ڍ‬i nivel de erudi‫ڏ‬ie ‫ڍ‬i de rigurozitate
‫ڍ‬tiin‫ڏ‬ifică din alte ‫ڏ‬ări cu tradi‫ڏ‬ie mult mai veche în domeniu. Traducător de
texte scripturale din limba greacă142, bun cunoscător al istoriei Bisericilor
ortodoxe europene ‫ڍ‬i orientale ‫ڍ‬i al istoriei medievale a ‫ڎ‬ărilor Române, el a
tradus de asemenea din arabă, în 1930 úi 1931, împreună cu marele cărturar
Chiril Karalevski143, Istoria Patriarhilor din Antiohia (Synopsis peri tǀn
agiotatǀn patriarchǀn Antiocheias) de Athanasie DabbƗs144.
Alte versiuni par‫ڏ‬iale ale Jurnalului lui Paul din Alep au fost întocmite
de traducători interesa‫ڏ‬i în special de pasajele privitoare la ‫ڏ‬ara lor145.
În Ucraina TawfƯq öibrƗ’Ưl Kezma, sirian emigrat la Kiev, ‫ڍ‬i Omelian
Pritsak, discipol al lui A. G. Krymskyi, au întocmit în prima jumătate a sec.
al XX-lea traduceri par‫ڏ‬iale în limba rusă, rămase inedite, după manuscrisul
adus la Kiev de orientalistul ucrainean. Mai recent, Mykola Riabyi a publicat,
pentru marele public, o versiune roman‫ڏ‬ată a păr‫ڏ‬ilor privitoare la ‫ڍ‬ederea în
‫ڏ‬inuturile aflate azi pe teritoriul Ucrainei: Krayna kozakiv / Bulos ibn az-
Zaïma al’-Khalebi (Pavlo Khalebs’kyi), Kiev, Ed. MSP „Kozakyi”, 1995
141
Vol. III, 1942; vol. IV, 1950; vol. V, 1954. Ultimele volume au apărut prin grija
marelui orientalist Henri Fleisch, profesor la Universitatea „Saint-Joseph” din Beirut. Un
Fascicule complémentaire, publicat în 1969, cuprinde biografia lui Adrien Barthélemy ‫ڍ‬i
istoria compunerii ‫ڍ‬i a încheierii lucrării sale lexicografice.
142
Vasile Radu ‫ڍ‬i Gala Galaction au întocmit o traducere a Bibliei după textele vechi
ebraice ‫ڍ‬i grece‫ڍ‬ti: Biblia, adică Dumnezeiasca Scriptură a Vechiului úi a Noului Testament
(„Biblia Carol al II-lea”), care a fost publicată la 10 noiembrie 1938, pentru a marca 250 ani
de la prima edi‫ڏ‬ie integrală românească a Bibliei (1688). În cursul pregătirii acestei versiuni
integrale cei doi au publicat: Psaltirea proorocului úi împăratului David (1929), Cântarea
Cântărilor (1934), Cartea lui Iov (1935), Ecleziastul (1936) ‫ڍ‬i Cântarea Deborei (1936). În
edi‫ڏ‬ia sinodală din 1944, 28 de Căr‫ڏ‬i ale Bibliei s-au datorat muncii de traducere a celor doi.
143
Numit ‫ڍ‬i Cyrille Charon, autorul mai multor scrieri de mare însemnătate pentru
istoria Bisericilor ‫ڍ‬i a rânduielilor răsăritene: Le rite byzantin dans les Patriarcats Melkites.
Alexandrie, Antioche. Jérusalem, Roma, 1908; Le quinzi£me centenaire de St. Jean
Chrysostome, Roma, 1909; Histoire des Patriarcats Melkites (Alexandrie, Antioche,
Jérusalem) depuis le schisme monophysite du sixi£me si£cle jusqu’à nos jours, Roma,
1912–1913 etc.
144
Apărută în „Biserica Ortodoxă Română”, XLVIII, 1930, nr. 10, p. 851–864, 961–
972, 1039–1050, 1136–1150; XLIX, 1931, nr. 2–3, p. 15–32, 140–160.
145
Pentru detalii cu privire la traduceri, v. Kilpatrick 2009: 263–264; Feodorov 2010:
198–200.
51
(85 p. + ilust.); Ukraïna – zemlija kozakiv: podorožnij šþodennyk / Pavlo
Khalebs’kyi, Kiev, Ed. Iaroslaviv Val, 2008 (293 p.)146.
În Polonia Maria Kowalska, specialistă în studii arabe ‫ڍ‬i otomane, a
tradus în limba polonă păr‫ڏ‬ile Jurnalului care privesc călătoria prin ‫ڎ‬ara
Cazacilor, în drumul către ‫ڍ‬i dinspre Moscova: Ukraina w poáowie XVII w. w
relacji arabskiego podróĪnika Pawáa, syna Makarego z Aleppo, Varúovia,
PaĔstwowe Wydawnictwo Naukowe, 1986147.
În Rusia N. Poludenski úi A.S. Klevanova au întocmit la sfâr‫ڍ‬itul sec.
al XIX-lea o traducere pe baza versiunii engleze a lui F. C. Belfour: text
inedit în 2 volume (436 p. + 734 p.), păstrat la RGADA, Moscova, în
Fondul 181 (cote: 1064 ‫ڍ‬i 1668)148. Murkos a men‫ڏ‬ionat ‫ڍ‬i o altă traducere
rusă, întocmită de Dmitrij Blagovo149 după versiunea engleză a lui Belfour,
care cuprinde o jumătate din primul volum al acesteia (1929–1935).
Călători VI
În anul 1976 a apărut în volumul VI (Partea I) din seria Călători străini
despre εările române, editată de Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al
Academiei Române, o traducere românească par‫ڏ‬ială a Jurnalului, pentru
care confruntarea text – traducere a fost realizată de eruditul otomanist Aurel
Decei (potrivit precizării de pe contrapagina foii de titlu). Caseta editorială mai
precizează că studiul biobibliografic ‫ڍ‬i traducerea au fost realizate de Maria
Matilda Alexandrescu-Dersca Bulgaru, iar notele, identificările ‫ڍ‬i
comentariile de aceea‫ڍ‬i autoare, împreună cu Nicolae Stoicescu150. Traducerea
poartă titlul Călătoria lui Paul de Alep ‫ڍ‬i ocupă paginile 21–307 din volumul
VI, care mai cuprinde, în partea a II-a (p. 309–750), o traducere din jurnalul
lui Evliya Çelebi, îngrijită de Mustafa Ali Mehmet.
Studiul introductiv rezumă analiza minu‫ڏ‬ioasă întreprinsă de Vasile
Radu asupra manuscriselor, edi‫ڏ‬iilor ‫ڍ‬i traducerilor Jurnalului ‫ڍ‬i aduce
146
V. Rybalkin men‫ڏ‬ionează în articolul citat, la p. 61, ‫ڍ‬i o traducere întocmită de
I. Polotniuk, care „a cizelat textul după originalul arab”.
147
V. ‫ڍ‬i Maria Kowalska, Bosporus, Schwarzes Meer und Dobrudscha um die Mitte
des 17. Jh. im Bericht des arabischen Reisenden Pauls, des Sohnes von Macarios aus
Aleppo, „Folia Orientalia”, Krákow, XXV, 1988, p. 181–194.
148
V. Morozov, Kratkij katalog, p. 44, nr. 122.
149
Publicată în ýtenija v Imperatorskom obšþestve istorii i drevnostej rossijskih pri
Moskovskom universitete, Moscova, 1875, t. IV, p. I–XX (introduceri) úi 1–20 (traducere), cf.
Catalogul manuscriselor de la Sankt-Peterburg, p. 483.
150
Au fost preluate note de subsol din traducerile anterioare, inclusiv din cea a
Emiliei Cioran ‫ڍ‬i cea a lui Vasile Radu, uneori tacit. Dincolo de succinta prezentare din
introducerea la Călători VI, Emilia Cioran este citată de 4 ori, în note de subsol unde sunt
comentate erori din traducerea sa. Vasile Radu este citat de 18 ori în cuprinsul traducerii,
dar notele care reiau comentarii ale sale sunt mai numeroase.
52
informa‫ڏ‬ii succinte cu privire la via‫ڏ‬a ‫ڍ‬i scrierile lui Paul din Alep, epoca în
care au călătorit clericii sirieni, evenimentele din ‫ڎ‬ările Române ‫ڍ‬i din
‫ڏ‬inuturile învecinate ‫ڍ‬i importan‫ڏ‬a însemnărilor autorului sirian. Descrierea
situa‫ڏ‬iei politice din ‫ڎ‬ara Românească ‫ڍ‬i Moldova, mult îmbogă‫ڏ‬ită fa‫ڏ‬ă de
introducerile la precedentele traduceri, este benefică în economia generală a
acestei versiuni. În sprijinul acestor comentarii, aici ‫ڍ‬i în textul traducerii,
este adusă o bogată bibliografie istorică românească. Sunt discutabile, însă,
unele afirma‫ڏ‬ii din această sec‫ڏ‬iune introductivă, ca de pildă: „Cu mijloace
modeste, fără preten‫ڏ‬ii literare ‫ڍ‬i dând dovadă chiar de oarecare naivitate,
Paul de Alep a izbutit să lase o operă unică în literatura cre‫ڍ‬tină de limbă
arabă ...” (p. 13). Autorul Jurnalului era un cărturar ‫ڍ‬i un traducător cunoscut
al mai multor scrieri patristice grece‫ڍ‬ti151, iar stilul său demonstrează un
talent literar neîndoielnic, fiind bogat în expresii poetice, compara‫ڏ‬ii, fraze
rimate etc. Afirma‫ڏ‬ia că „opera sa a contribuit la intensificarea legăturilor
noastre culturale cu Orientul Apropiat, dând melchi‫ڏ‬ilor informa‫ڏ‬ii variate ‫ڍ‬i
veridice asupra românilor...” (ibidem) este hazardată, atâta vreme cât nu s-a
efectuat o cercetare temeinică a ecourilor scrierii lui Paul din Alep în
comunită‫ڏ‬ile cre‫ڍ‬tine din Levant.
În articolul său Sources byzantines et orientales concernant les
Roumains (RESEE, XVI, 1978, nr. 2), la p. 308–314, Virgil Cândea a făcut o
analiză amănun‫ڏ‬ită a traducerii române‫ڍ‬ti din Jurnalul lui Paul din Alep
publicată în Călători VI, notând atât calită‫ڏ‬ile cât ‫ڍ‬i scăderile pe care le-a
constatat. Fără a repeta observa‫ڏ‬iile cărturarului medievist, men‫ڏ‬ionez în
continuare alte câteva aspecte pe care le-am remarcat la această versiune,
din perspectiva traducătorului arabist.
În ceea ce prive‫ڍ‬te selec‫ڏ‬ia pasajelor traduse, a‫ڍ‬a cum a remarcat ‫ڍ‬i
Virgil Cândea, editorii au ales să prezinte mai întâi sec‫ڏ‬iunile mari privitoare
la călătoria în Moldova ‫ڍ‬i Valahia, în ordinea lor cronologică, dar au extras
din aceste sec‫ڏ‬iuni unele pasaje, pe care le-au plasat în finalul traducerii.
Aceste fragmente, selectate pe criteriul con‫ڏ‬inutului (întrucât îi men‫ڏ‬ionează
pe valahi sau pe moldoveni), sunt adesea neclare, în absen‫ڏ‬a contextului, ‫ڍ‬i
dau întregii scrieri un aspect sincopat.
Fără a explica metodologia urmată, pagina‫ڏ‬ia filelor scrierii-sursă,
înregistrată în marginea traducerii române‫ڍ‬ti, este aceea a versiunii Radu
(p. 21–153) până la încheierea ei (f. 84r din ms. Paris), continuată (p. 154–307)
cu aceea a versiunii Belfour (uneori eronat, ca la p. 174, unde este corect:
151
V., de pildă, aprecierile din Nasrallah 1979: 219–224 úi Hilary Kilpatrick, MakƗriyǌs
Ibn al-ZatƯm (c. 1600–1672) and Bǌlus Ibn al-ZatƯm (1627–1669), în Essays in Arabic
Literary Biography, 1350–1850, Wiesbaden, Harrassowitz Verlag, 2009, p. 263–264.
53
p. 332 în Belfour II, ‫ڍ‬i nu 367). Este men‫ڏ‬ionată, cu unele lacune, ‫ڍ‬i
pagina‫ڏ‬ia ms. Paris: filele sunt notate (oarecum neobi‫ڍ‬nuit) cu I pentru recto
‫ڍ‬i II pentru verso. Diviziunile însemnate în textul din Călători VI prin //
marchează încheierea fiecărei pagini din traducerea franceză a lui Vasile
Radu (nu din textul arab editat în aceea‫ڍ‬i lucrare), iar după f. 64r marchează
trecerea de la o pagină la alta în traducerea engleză a lui Belfour, demonstrând
urmărirea consecventă a acestor două versiuni în cursul traducerii în limba
română.
Capitolele în care este împăr‫ڏ‬ită traducerea din Călători VI urmează
modelul versiunii lui Radu ‫ڍ‬i a lui Belfour, unde paragrafele au primit titlul
aflat sub formă de notă marginală în ms. Paris (‫ڍ‬i ms. Sankt-Peterburg).
Întrucât acest procedeu nu a fost urmat consecvent de copist (sau de autor),
unele descrieri sau relatări nu sunt eviden‫ڏ‬iate, iar altele sunt întrerupte
inadecvat, afectând cursivitatea expunerii152. Un lung pasaj de la p. 70,
despre rânduielile îngropăciunii în Moldova, este despăr‫ڏ‬it de V. Radu în
mod inutil prin titlul (care era o notă marginală plasată imprecis în ms.
Paris): XVIII. Les funérailles en Moldavie, devenit la Călători VI: „XVIII.
Înmormântarea în Moldova”. „Decupajul” a dus ‫ڍ‬i la repeti‫ڏ‬ii în această
versiune românească, de pildă la p. 30, unde pasajul se încheie cu „Am
plecat de acolo luni diminea‫ڏ‬ă”: după titlul ce urmează, „IV. Scânteia” (din
nou, notă marginală în textul arab), textul începe cu: „Am ie‫ڍ‬it de acolo luni
diminea‫ڏ‬ă”.
Potrivit afirma‫ڏ‬iei lui Aurel Decei din Cuvânt-înainte (p. VII), traducerea
a fost întocmită de „Maria Matilda Alexandrescu-Dersca Bulgaru, după
edi‫ڏ‬ia lui Vasile Radu, fotocopia ms. Paris ‫ڍ‬i traducerea engleză a lui
Belfour, în cazul lui Paul din Alep, ‫ڍ‬i de către Mustafa A. Mehmet, direct
din turceγte [subl. m.], în cazul lui Evlia Celebi”.
Traducerea românească nu ‫ڏ‬ine seama de specificul varietă‫ڏ‬ii de limbă
arabă folosită în scrierea arhidiaconului sirian (vezi supra, ASPECTE DE
LIMBĂ), de vreme ce în studiul biobibliografic se vorbe‫ڍ‬te despre „gre‫ڍ‬elile de
gramatică ale autorului” (p. 16). Mi se pare neîntemeiată afirma‫ڏ‬ia privitoare
la varietatea de limbă ilustrată de scrierea lui Paul din Alep: „Ca ‫ڍ‬i
patriarhul Macarie ‫ڍ‬i al‫ڏ‬i scriitori melchi‫ڏ‬i, Paul de Alep folose‫ڍ‬te un stil
defectuos, anume stilul cre‫ڍ‬tin numit inÎƗ’atanagil (evanghelic) cu repeti‫ڏ‬ii,
superfeta‫ڏ‬ii, abuzul conjunc‫ڏ‬iei copulative wa (= ‫ڍ‬i) care îngreuiază mult
traducerea” (p. 13). Cuvântul inÎƗ’atanagil este o deformare a sintagmei inÎƗ’at
’anƗ÷Ưl, „scrierea (copierea) de Evanghelii”, cu referire la stilul caligrafic
adoptat de arabii cre‫ڍ‬tini în copierea Sfintelor Scripturi, caracterizat prin
152
V. defini‫ڏ‬ia „erorii de separare” la Papahagi, Vocabularul: 123, s.v.
54
trăsături care îl diferen‫ڏ‬iază de acela al manuscriselor islamice. Cât prive‫ڍ‬te
repeti‫ڏ‬iile ‫ڍ‬i celelalte caracteristici men‫ڏ‬ionate, ele sunt prezente ‫ڍ‬i în
literatura medievală a altor neamuri, nefiind în niciun caz o dovadă de „stil
defectuos”.
Unele erori de traducere au fost comentate de Virgil Cândea în
articolul citat. Adăugăm doar câteva exemple, constatate ‫ڍ‬i explicate cu
instrumentele filologului arabist. Argumentele ce urmează, prezentate doar
succint, conduc la concluzia că traducerea românească a Jurnalului lui Paul
din Alep s-a făcut cu precădere pe temeiul celor două versiuni men‫ڏ‬ionate,
franceză ‫ڍ‬i engleză (Vasile Radu153 ‫ڍ‬i, respectiv, F. C. Belfour). De‫ڍ‬i la
întocmirea traducerii din Călători VI a fost folosită copia manuscrisului
Arabe 6016 (BnF, Paris) din colec‫ڏ‬iile Bibliotecii Academiei Române (Ms.
68, Sec‫ڏ‬ia Manuscrise – Carte Rară)154, confruntarea cu textul arab al scrierii
lui Paul din Alep a condus rar la o îmbunătă‫ڏ‬ire substan‫ڏ‬ială fa‫ڏ‬ă de
traducerile anterioare 155.
Expresia „l-a sărutat pe frunte” (p. 37, passim) trebuie în‫ڏ‬eleasă ca „l-a
sărutat pe cre‫ڍ‬tet” (ar. qabbala ra’sa-hu, la Radu 1930: 166 – „le baisa sur
la tête”). Biserica mănăstirii Barnovschi nu are „un acoperi‫ ڍ‬ce se ridică în
formă de spinare de cămilă”, ci „un acoperiú în două ape”, a‫ڍ‬a cum corect a
în‫ڏ‬eles V. Radu, care a tradus „une toiture en dos d’ne”. Cuvântul arab
÷ƗmƗlǌn seamănă, într-adevăr, cu ÷amal, „cămile” (col.), dar nu are legătură
cu acest sens. La p. 69, „am ie‫ڍ‬it devreme de la utrenie” se va citi: „am ie‫ڍ‬it
de la utrenie în zori”, autorul dorind să sublinieze, dimpotrivă, că au ie‫ڍ‬it
târziu, căci slujba utreniei a fost foarte lungă (La Radu 1930: 466: „Nous
sortîmes des matines de bonne heure”). La p. 52 nu este vorba de un
„policandru de lemn”, ci de „o candelă din lemn, a‫ڍ‬ijderea aurită, atât de
frumoasă încât nu se deosebe‫ڍ‬te cu nimic de un odor din aur”. Fugarii
men‫ڏ‬iona‫ڏ‬i la p. 98 nu erau uci‫ڍ‬i „pe drumurile mari”, ci „la drumul mare”
153
În articolul Antiohia din Enciclopedia Ortodoxiei Româneúti (Bucureúti, 2010), la
p. 32, Pr. Prof. Mircea Păcurariu afirma de asemenea: „...úi o versiune nouă în colecĠia
„Călători străini despre ğările Române”, VI, Bucureúti, 1976, 307 p. (după versiunea Vasile
Radu)” – subl. m.
154
Cf. Călători VI: 6, n. 27, ‫ڍ‬i 296, n. 47, unde apare precizarea: „Traducerea s-a
făcut după fotocopiile ms. 6016 din Paris (Bibl. Acad. Rom. fotocopie 68), confruntat cu
traducerea lui Belfour”. Nu se dă însă niciun detaliu despre fotocopiile de la B.A.R., pe care
le-am prezentat supra, când m-am referit la edi‫ڏ‬ia întocmită de Vasile Radu.
155
Concluziile lui Virgil Cândea, în articolul citat, sunt formulate astfel: „Sur ce,
nous mettons un point aux remarques sugérées par la lecture hâtive de la première version
roumaine d’envergure d’après les notes du Voyage du patriarche Macaire, édition préparée –
pour autant que nous ayons pu le constater – tout aussi hâtivement...Il semble que ce soient
là les destinées, encore non modifiées, de ces oeuvres de si grande portée pour l’histoire
roumaine” (Cândea 1978: 314).
55
(poate ‫ڍ‬i pe uli‫ڏ‬e lăturalnice, cf. Radu 1930: 511–512 – „sur les chemins”).
Declara‫ڏ‬ia lui Timu‫ ڍ‬HmelniĠki privitoare la motivele intrării lui cu oaste în
Moldova se încheie cu comentariul lui Paul din Alep: „Cititorul va pricepe
vorbele lui” (f. 49r), ‫ڍ‬i nu: „Cititorul va în‫ڏ‬elege acest grai” (Călători VI: 100).
Iară‫ڍ‬i, nu se ‫ڍ‬tie pe ce se întemeiază afirma‫ڏ‬ia din nota 39 (Călători VI: 158)
că „cinghene (turc cingene)” ar fi o „denumire dată ‫ڏ‬iganilor de popoarele
orientale”. În fine, cuvântul „irmas” (p. 176) trebuie citit „irmos”, iar în nota
96, care explică: „Al-armis, imnul prim al fiecăreia din cele nouă cântări ce
compun un canon”, cuvântul arab ar fi trebuit să fie transcris (‫ڍ‬i citit) corect
al-’irmǀs (lec‫ڏ‬iune în ar. sir., cu var. irmos), fiind un împrumut din
gr. İ„ȡȝȩȢ (cf. Graf, Verzeichnis: 7).
Oglindă fidelă a versiunii franceze a lui Vasile Radu, pentru filele 1v–85r,
traducerea din Călători VI preia ‫ڍ‬i rarele erori sau omisiuni ale acestuia.
Astfel, la p. 22 (Radu 1930: 144), în pasajul: „până în clipa în care vasele
intră pe fluviul Dunărea ele străbat cinci mii de mile...”, textul arab spune
„cinci sute de mile” (ar. hamsa mi’a). În pasajul privitor la prima slujbă
săvâr‫ڍ‬ită la Ia‫ڍ‬i, în biserica mănăstirii Sf. Sava, patriarhul Macarie a fost
poftit, la urmă, nu „în chilia egumenului” cum propune Radu (la cellule de
l’hégoumène) ‫ڍ‬i, ca urmare, Călători VI: 32, ci „în casa parohială”. La p. 41,
icoana Maicii Domnului nu este „o operă de artă” (Radu 1930: 173 – „c’est
une oeuvre d’art”), ci este „făcătoare de minuni”, a‫ڍ‬a cum este clar din
relatarea ce urmează, despre tămăduirea lui ‫ڌ‬tefăni‫ڏ‬ă, fiul domnului Vasile
Lupu. Adăugirea „corurile îngerilor” de la p. 41 se datorează prezen‫ڏ‬ei la
Radu a cuvintelor les choeurs des anges, absente din textul arab. În relatarea
rânduielilor Postului Mare în Moldova, pasajul „În mănăstiri ei au făcut o
toacă de lemn nouă” trebuie citit: „Pe urmă au bătut din nou toaca în
mănăstiri” (p. 57). La p. 44, lec‫ڏ‬iunea corectă este „domnul lua o lingură”, ‫ڍ‬i
nu „o furculi‫ڏ‬ă”, a‫ڍ‬a cum a în‫ڏ‬eles Vasile Radu, citind gre‫ڍ‬it cuvântul ar.
miltaqa (Radu 1930: 178). La p. 100, propozi‫ڏ‬ia din originalul arab: „‫ڌ‬i domnul
cel nou a fost pricina acestor [întâmplări]” lipse‫ڍ‬te din versiunea română, ca
‫ڍ‬i din cea franceză. Traducerea consecventă în Călători VI a cuvântului ar.
bƗzir÷Ɨn (< tc. bƗzƗr, „târg”) prin „negustori”, urmându-l pe Radu (care
echivalează peste tot cu cuvântul „marchands”), a fost comentată de Cândea
(1978: 310). El justifică op‫ڏ‬iunea corectă pentru „târgove‫ڏ‬i” („locuitorii unui
târg”) prin faptul că ‫ڍ‬i cuvântul „burghez” a avut aceea‫ڍ‬i evolu‫ڏ‬ie, de la
germ. Burg. Adaug că în textul arab este prezentă ‫ڍ‬i sintagma ar. tu÷÷Ɨr al-
rǌm, „negustorii greci”, dar în Călători VI: 57 ea este explicată în notă:
„Tudjdjar al-rum. Aici termenul arab ttudjdjar’ înlocuie‫ڍ‬te cuvântul persan
56
tbazargan’”, ca ‫ڍ‬i cum Paul din Alep s-ar fi referit tot la târgove‫ڏ‬ii
moldoveni (v. ‫ڍ‬i Călători VI: 122)156.
Numeroase erori ale traducătorului englez F. C. Belfour sunt îndreptate
în versiunea românească, dar au rămas totu‫ڍ‬i destule traduceri inexacte.
Pentru a da numai câteva exemple: în relatarea despre cetă‫ڏ‬ile săse‫ڍ‬ti apare în
Călători VI, p. 157: „sa‫ڍ‬i reforma‫ڏ‬i”, cu nota: „6aÑ nu’awid, (de la verbul
tƗda = a întoarce, a schimba, a reveni) deci tsa‫ڍ‬i întor‫ڍ‬i’, adică reforma‫ڏ‬i”.
Nota nu are sens: propozi‫ڏ‬ia se încheie cu cuvântul ÑƗÑ, „sa‫ڍ‬i” (col.), apoi
urmează cuvântul NutƗwid, „Să ne întoarcem [la ceea ce spuneam]”.
Oricum, verbul invocat în nota respectivă nu are nicio legătură cu „religia
reformată”. Fraza de la p. 188: „Tăietorii sapă fiecare pu‫ ڏ‬de mină la o
adâncime de vreo nouăzeci de tkƗme’”, unde nici Belfour nu a în‫ڏ‬eles
cuvântul arab qƗma, trebuie citită: „scot [sarea] din pu‫ڏ‬uri [săpate la
adâncimi] de vreo nouăzeci de ori cât un stat de om”. Verbul rahhaba, „a
tunde în călugărie”, forma a II-a derivată de la subst. rƗhib, „călugăr”, apare
gre‫ڍ‬it la Belfour: Commination („cuminecare”) ‫ڍ‬i devine în Călători VI
„[dreptul de] a împărtă‫ڍ‬i” (p. 200). Traducerea românească preia din
versiunea lui Belfour chiar ‫ڍ‬i expresii tipic engleze‫ڍ‬ti, de pildă la p. 163:
„Pentru a spune adevărul, [...]” este un calc după To say the truth, [...].
Pasajul privitor la abunden‫ڏ‬a prea mare a vinului la ospă‫ڏ‬ul oferit de domnul
Constantin ‫ڌ‬erban se încheie în originalul arab (f. 267r) cu fraza: „‫ڌ‬i astfel,
nu ne-am ridicat decât când ame‫ڏ‬isem, ‫ڍ‬i [atunci] ne-am înapoiat la
mănăstire”. Belfour a tradus, cu adăugiri: „Thus we arose not from table
before we were surfeited and overcome, and retired to our convent in a
wretched condition” (Belfour II: 332), astfel că în Călători VI: 174 apare
versiunea: „A‫ڍ‬adar, nu ne-am sculat de la masă până ce nu am fost ame‫ڏ‬i‫ڏ‬i ‫ڍ‬i
prăpădi‫ڏ‬i ‫ڍ‬i ne-am retras la mănăstirea noastră într-o stare groaznică”.
156
La p. 26 (‫ڍ‬i passim) cuvântul qƗrǌsƗt trebuie în‫ڏ‬eles ca „trăsuri” (la Radu,
carosse), ‫ڍ‬i nu „căru‫ڏ‬e”, fiind un împrumut în limba arabă din it. carozza. În relatarea
despre epitaful de la Galata, la p. 80, întrucât Vasile Radu adăugase în text o notă
explicativă, traducerea din Călători VI o preia ca ‫ڍ‬i cum s-ar afla în original: „am sărutat
epitaful, adică o bucată de brocart de aur [înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬ând punerea în mormânt a Domnului nostru]”
(am marcat adăugirea cu [ ] – n. m.). La p. 77 „tatăl ‫ڍ‬i strămo‫ڍ‬ul” lui Gheorghe ‫ڌ‬tefan sunt
de fapt „tatăl ‫ڍ‬i bunicul” (La Radu 1930: „son père et son aïeul”). La p. 148, unde se află
descrierea trapezei mănăstirii de la Mărgineni, apare termenul ar. taÑwƯrƗt (muwƗfiqa), plural de
taÑwƯr, „zugrăveală”, „chip”. Autorul se referă la fresce care reprezentau scene de ospă‫ڏ‬, după
rânduiala împodobirii trapezelor mănăstire‫ڍ‬ti în ‫ڏ‬ările cre‫ڍ‬tine ortodoxe. Descrierea lui Paul
din Alep se referă însă numai la icoane în frescă, nu la „picturi ‫ڍ‬i tablouri”, cum apare în
Călători VI, după Radu (1930: 600): des peintures et des tableaux.
57
În ceea ce prive‫ڍ‬te explica‫ڏ‬iile de natură filologică ale lui Paul din
Alep, a căror în‫ڏ‬elegere este uneori dificilă, preluarea traducerii din
versiunile Belfour ‫ڍ‬i Radu (fără consultarea versiunii ruse a lui Murkos) a
condus adesea la interpretări gre‫ڍ‬ite. De pildă, Paul din Alep explică numele
românesc al cuptorului: qubÓǌr, wa kaÓƯr („adică la plural”) qabƗÓƯr. Forma
de plural qabƗÓƯr, fără corespondent în română, este creată de autor după
schema morfologică arabă fuâlǌl – faâƗlƯl, ca o propunere de plural pentru un
cuvânt necunoscut cititorilor levantini. Acest pasaj a fost interpretat gre‫ڍ‬it
de Vasile Radu ‫ڍ‬i de al‫ڏ‬i traducători: „Sunt multe cuptoare”, regăsindu-se în
aceea‫ڍ‬i formă ‫ڍ‬i la Călători VI: 27.
La p. 42, unde ar fi trebuit tradus cuvântul arab ÑarƗÑir (împrumutat de
română din tc. serasir), în Călători VI apare „o haină cu blană de samur”157,
fără cuvântul „serasir”, întrucât Belfour tradusese a robe of fur and sables
(Belfour I: 54), iar Radu un manteau avec de la fourrure de zibeline (1930:
174). Istoricii costumului românesc care au comentat informa‫ڏ‬iile furnizate
de Paul din Alep pe baza traducerii din Călători VI nu au ‫ڍ‬tiut că această
‫ڏ‬esătură este men‫ڏ‬ionată de autorul arab158. Un alt tip de ‫ڏ‬esătură a primit de
asemenea traduceri diferite: kamh sƗqizlƯ, unde adjectivul este derivat de la
numele insulei Chios, SƗqiz. Belfour traduce Scio silk, Radu: coton rayé,
couleur de résine, urmat de Călători VI: „bumbac în dungi de culoarea
ră‫ڍ‬inei” (p. 113).
Numeralele sunt redate inconsecvent ‫ڍ‬i uneori inexact: ar. karrƗt, pl.
de karra(t), „o sută de mii” (cf. Barthélemy 1950: 710, s.v.), este tradus
corect de Radu (1930: 590): dix fois cent mille. De‫ڍ‬i sensul textului arab este
clar, „un milion, sau de zece ori o sută de mii”, în Călători VI apare nota:
„În textul arab lipse‫ڍ‬te: mi’at alf = „o sută de mii” (aceasta fiind o altă
exprimare posibilă a aceluia‫ڍ‬i numeral)” (p. 142, n. 197). În pasajul despre
răscumpărarea le‫ڍ‬ilor căzu‫ڏ‬i prizonieri la cazaci de către Vasile Lupu apare
numeralul „optzeci de mii”, nu „douăzeci de mii”, cum se propune în
Călători VI: 294, preluat de la Radu, care a tradus gre‫ڍ‬it vingt mille (1949:
643). La p. 272 apare pasajul „Am sosit la Bucure‫ڍ‬ti în sâmbăta dinaintea
postului sfintei (sic!) Mării ‫ڍ‬i ultima zi din iulie, în patruzeci de zile cu
totul”, identic cu Belfour II: 409: „We reached Bokaresht on the Saturday
preceding the Lent of Our Lady, and the last day of the month Tamoz, in
forty days in all”, numai că textul arab spune „patru zile” (’arba‘at ’ayyƗm,
157
Vezi descrierea costumului la Nicolescu 1970: 140–141, 246–247.
158
V. Nicolescu 1970: 56–57; Dobjanschi – Simion 1979: 73.
58
f. 291r) ‫ڍ‬i a‫ڍ‬a se întelege ‫ڍ‬i din paragraful anterior, de la p. 271, unde Paul
din Alep precizează că a plecat din Bucure‫ڍ‬ti marĠi, 13 iulie159.
Abunden‫ڏ‬a de cuvinte din limba română modernă ‫ڍ‬i de neologisme
datând din sec. al XX-lea schimbă, într-o oarecare măsură, stilul caracteristic al
acestei scrieri, care apar‫ڏ‬ine perioadei premoderne a literaturii arabe
cre‫ڍ‬tine. Cu toate că limba veche ar fi oferit alternative potrivite, apar în text
cuvinte precum: „crimă”, „a executa”, „patronii bisericilor” (p. 35), „escortă”
(p. 36), „lucrate la strung” (p. 40), „a încasat trei mii cinci sute de pia‫ڍ‬tri”
(p. 42), „sâmbăta din carnaval” (p. 46), „echitatea lui [Vasile Lupu]” (p. 60),
„au luat [galbeni] din oficiu” (p. 71), „modula‫ڏ‬iunea cuvenită în melodia
corului” (p. 96), „zece zile de mar‫( ”ڍ‬adică „de mers neîntrerupt”) (p. 88), „a
insuflat (groază)” (p. 98), „A treia zi este a slujitorilor care ‫ڍ‬i-au prestat
serviciile lor în celelalte două zile” (p. 169), „au exploatat-o ‫ڍ‬i au extras
minereul” (p. 201) etc.
Ar fi fost de dorit o formă consecventă a numelor de sfin‫ڏ‬i, potrivit cu
Sinaxarul Bisericii Ortodoxe Române: „Sf. Dimitrie”, ‫ڍ‬i nu „Sf. Dumitru”
(p. 22, 160, passim), „Sf. Vah”, ‫ڍ‬i nu „Vacho” (p. 168), „Sf. Severian cel
din temni‫ڏ‬ă” ‫ڍ‬i nu „Sf. Severianus din Seidjar” (p. 43), „Sf. Vlasie”, ‫ڍ‬i nu
„Sf. Blasiu” (contaminare cu „Blaise”, la V. Radu) (ibidem); „sfântul (sic!)
Ignatie, cel încins de Dumnezeu” (p. 200), este de fapt Sf. Ignatie Purtătorul
de Dumnezeu ‫ڍ‬.a.m.d.
Este evidentă în această traducere a scrierii lui Paul din Alep
perspectiva specialistului în studii de turcologie, expert în istoria, limba ‫ڍ‬i
civiliza‫ڏ‬ia otomană a epocii Jurnalului160. Câteva exemple mi se par
suficiente. Propunând o „corectură” la traducerea exactă a lui Radu (1930:
184), voûte, pentru ar. qabwun, în nota 196, p. 47, apare următoarea precizare
cu totul semnificativă: „Kapu, în limba turcă [subl. m.] înseamnă poartă, nu
cupolă cum a tradus V. Radu”. În nota 214, la p. 198, numele arab al
159
Nota 684bis de la Călători VI: 271 („Mai sus era vorba de 18 iulie!”) nu ‫ڏ‬ine seama
că în paragraful respectiv Paul se referea la plecarea din Bucure‫ڍ‬ti, la 18 iulie, a domnului
Mihnea III (Mihail) Radu, care fugea din calea o‫ڍ‬tilor otomane ‫ڍ‬i tătare.
160
Din numeroasele lucrări ale Mariei Matilda Alexandrescu-Dersca Bulgaru, v., de
pildă: La campagne de Timur en Anatolie, 1402, Bucure‫ڍ‬ti, 1942, ed. II Londra, 1977;
L’expedition d’Umur Beg d’Aydin aux Bouches du Danube (1337 ou 1338), SAO, II, 1960,
p. 3–23; On the Ottoman nationals’ rule in Moldavia (1711–1829), SAO, V–VI, 1967, p. 143–
182; Nicolae Iorga – a Romanian Historian of the Ottoman Empire, Bucure‫ڍ‬ti, 1972; Sur le
r¡gime des captifs dans l’Empire ottoman aux XVe–XVIIe siècles, SAO, XI, 1983, p. 5–20;
Sur la transmission du timar dans l’Empire ottoman (XVe–XVe siècles), în Türkische
Wirtschafts-und Sozialgeschichte von 1071 bis 1920. Akten des IV. Internationalen
Kongresses, Wiesbaden, 1995, p. 5–10; Seldjoukides, Ottomans et l’espace roumain, ed.
Cristina Fene‫ڍ‬an, ISIS, Istanbul, 2006.
59
cneazului Lazăr, KniyƗz tAzƗr, dobânde‫ڍ‬te sufixul specific otoman -oghlu,
inexistent la Paul din Alep. Numeroase cuvinte arabe sunt transcrise în note
din forma lor turcă (adesea deformată). Astfel, în nota 110, la p. 36: „30
ianuarie. În textul arab: Kanun essani” – acesta este numele arab al lunii
ianuarie, dar transcrierea este a formei din turca osmană. La p. 155, n. 15,
transcrierea Tesrin al-Avowal este o interpretare deformată, apropiată de
turca osmană, a ar. TišrƯn al-’awwal, numele lunii octombrie. Begavat este o
formă coruptă, în turca osmană, a cuvântului arab baƥawƗt, „bei”, dar nu
este „pluralul cu final arab colectiv de la beg”, a‫ڍ‬a cum apare în nota 229, p. 54.
Transcrierile cuvintelor arabe sunt nejustificat de numeroase,
inconsecvente metodologic ‫ڍ‬i, în general, trădează lectura din perspectiva
unui specialist în turca osmană, limbă care, cu excep‫ڏ‬ia vocabularului, are
pu‫ڏ‬ine trăsături comune cu limba arabă, făcând parte, a‫ڍ‬a cum se ‫ڍ‬tie, din
altă familie de limbi. La p. 64, cele patru note de subsol cuprind câteva
rânduri de transcriere ininteligibilă ‫ڍ‬i inutilă, inclusiv al-boyaraye pentru
al-bǌyƗriya, plural colectiv al cuvântului bǌyƗr, „boier”, transcris de
arhidiaconul sirian din română. Nota 111 reia, sub altă formă – Ioani boiara
al-suldjari – transcrierea din nota 77 a numelui Ivani suldjarai, despre care
s-a spus acolo că este al unui „personaj greu de identificat”. Acesta era marele
sluger Iane, fiul lui Pârvan (1636–1648), care apare în text de ‫ڍ‬apte ori, ca
„vechil al domnului” Vasile Lupu, ce „se îngrijea de toate trebile lui” (în
1652–1653). Nota 246, la p. 57, trebuie citită: nƗqǌs al-hašab (lit. „clopotul
de lemn”, „toaca”) ‫ڍ‬i nu Nakus al-chaγdt.
De asemenea, transcrierile din greacă sunt uneori inadecvate: în nota de la
p. 25, de pildă, „Al-urtheren, de la termenul grec ÔȡșȡȠȞ”, sau la p. 41, unde
n. 145 explică cuvântul „simbol” din text (traducere corectă: „tâmplă”) prin
al-thimbolon, fără a-i preciza etimologia. În nota 124, p. 129, „Primul
ekforis (™țĳȫȡȦȢ)” (sic!) se referă probabil la ecfonis < gr. ™țĳȫȞȘıȚȢ.
În ce prive‫ڍ‬te partea a doua a traducerii române‫ڍ‬ti, începând cu pagina
154 (Descrierea intrării patriarhului Macarie în Moldova), am constatat că
toate pasajele omise de Belfour lipsesc ‫ڍ‬i din Călători VI (de pildă, la
p. 157, 161, 162, 166, 167, 180, 237, 276 etc. – pasaje pe care le-am tradus
integral pentru volumul de faĠă), inclusiv lista mănăstirilor de la Muntele
Athos, men‫ڏ‬ionată supra, despre care se spune în text, la p. 218, doar că:
„Urmează lista acestor mănăstiri cu unele explica‫ڏ‬ii”. Reamintesc că în
versiunea lui Belfour apare în acela‫ڍ‬i loc nota de subsol: „Here follows a list
of the Convents of the Holy Mountain, which the Translator has thought it
needless to insert” (Belfour II: 368).
60
Erorile ‫ڍ‬i omisiunile din versiunea engleză au fost ulterior „adoptate”
‫ڍ‬i de traducători ori speciali‫ڍ‬ti în istoria Evului Mediu românesc. De
exemplu, cuvântul englez fathom, men‫ڏ‬ionat mai sus (comentat de Cre‫ڏ‬eanu
1967: 916), traducerea ar. bƗt, „stânjen”, care a fost preluat de traducători
din versiunea Belfour a frazei privitoare la situa‫ڏ‬ia geografică a mănăstirii
Bistri‫ڏ‬a, apare din nou la Călători VI, p. 191: „[...] de la ele până la vârful
văii sunt patruzeci ‫ڍ‬i patru de fatomi”, cu nota 173: „Fatom, unitate de
măsură de 1,62 m, asemănătoare stânjenului”. Nu se precizează cărei limbi
ar apar‫ڏ‬ine acest cuvânt.
Unele abateri de la sensul textului arab nu pot fi imputate însă nici
traducerii lui Radu, nici celei a lui Belfour. La p. 30, unde Paul din Alep
relatează drumul de la Scânteia către Ia‫ڍ‬i, apare în text: „Acest conac
(corect: „drum”) este bine cunoscut pentru dificultă‫ڏ‬ile sale”, explicându-se
chiar, în notă, termenul konak. La p. 33 din Călători VI traducerea este:
„Înainte de a tămâia pe patriarh, preotul tămâiază jil‫ڏ‬ul arhieresc”, de‫ڍ‬i în
textul arab apare: „jil‫ڏ‬ul domnului”, tradus corect la Radu 1930: 159,
le trône du prince. La p. 45, icoana de deasupra capului domnilor, la ospe‫ڏ‬e,
nu avea înainte o lumânare, ci o candelă. Cuvântul ni‘ma, „har”, „dar”, redat
corect de Radu prin grce, este tradus în Călători VI „mântuire” (p. 55).
Cuvântul matƗrƯs, despre care Paul afirmă că înseamnă „‫ڍ‬an‫ڏ‬uri de pământ”
în turce‫ڍ‬te, nu poate fi tradus prin „meterez”, a‫ڍ‬a cum apare în Călători VI: 82,
n. 397. La p. 175, textul arab spune: „Pe tetrapod era a‫ڍ‬ezată icoana Spălării
[picioarelor]”, ‫ڍ‬i nu: „Pe tetrapoduri erau a‫ڍ‬ezate căr‫ڏ‬ile cuprinzând slujba
spălării”. Relatând luptele dintre ru‫ڍ‬i ‫ڍ‬i suedezi din 1657–1658, la care a
participat ‫ڍ‬i György II Rákóczi, Paul din Alep men‫ڏ‬ionează că, adunând ‫ڍ‬i
o‫ڍ‬tile primite de la HmelniĠki, armata acestuia avea 60 000 de o‫ڍ‬teni: în
traducerea românească se spune că el „nu avea peste ‫ڍ‬ase mii de oameni”,
de‫ڍ‬i în nota de subsol se precizează, citând Cronici turceγti II, p. 172–173:
„Cronicile turce‫ڍ‬ti dau efectivul de 60 000”. La pagina 178, unde Călători VI
urmează traducerea lui Belfour, este vorba de Buda, ‫ڍ‬i nu de Vidin, eroare
recurentă care se explică prin transcrierea derutantă a acestui nume: întrucât
în arabă ‫ڍ‬i în turca osmană scrierea celor două nume era identică, Bǌdǌm
poate fi citit fie ca „Vidin”, fie ca „Buda” (v. de pildă, f. 273r161). La pagina
197, de‫ڍ‬i se păstrează din nou op‫ڏ‬iunea lui Belfour pentru „Buda”, în nota
211 se precizează: „În textul arab: Budum, ce corespunde la denumirea de
161
Emilia Cioran remarca într-o notă la acest pasaj: „Aici Bodom evident însemnează
Buda, aiurea pare a fi întrebuin‫ڏ‬at pentru Vidin” (Cioran 1900: 179, n. 2).
61
Bodon, adică Vidin”162. În pasajul de la p. 203 în care Paul din Alep descrie
componen‫ڏ‬a etnică a ora‫ڍ‬ului Buda, men‫ڏ‬ionându-l pe „împăratul germanilor
(nem‫ڏ‬ilor)”, în arabă malik al-’almƗn, în Călători VI traducerea este: „Cea mai
mare parte din locuitorii săi sunt maghiari sau unguri, de sub stăpânirea
cezarului, adică al împăratului otomanilor” [subl. m.], iar în nota de subsol
apare transcrierea deformată: Malik Alaman, fără nici un comentariu163.
Interpretarea din nota 340 (p. 218): „În textul arab: all-Uri, poate Uria (?),
(sat, jud. Olt)”, nu are nicio legătură cu sintagma din text: li-l-warƗ’,
„înapoi”, „în urmă”, care se referă la faptul că sirienii s-au întors înapoi la
mănăstirea Brâncoveni (f. 278r). În fine, nu se ‫ڍ‬tie de ce ar. qariya(t), „sat”,
este tradus consecvent prin „sat mic” (v., de pildă, p. 26 ‫ڍ‬i 204)164.
Lăsând deoparte imperfec‫ڏ‬iunile traducerii cuprinse în volumul
Călători VI, trebuie spus că ea are meritul de a fi prezentat numeroase
clarificări – în ce prive‫ڍ‬te nume de localită‫ڏ‬i, a‫ڍ‬ezăminte165 ‫ڍ‬i persoane166 –
precum ‫ڍ‬i bogate referin‫ڏ‬e bibliografice în notele de subsol. Erudită
specialistă în civiliza‫ڏ‬ia turcă otomană ‫ڍ‬i impactul acesteia asupra ‫ڎ‬ărilor
Române, Maria Matilda Alexandrescu-Dersca Bulgaru a adus lămuriri
importante în ce prive‫ڍ‬te unele evenimente istorice, notate lapidar sau eronat
de Paul din Alep, vocabularul turc ‫ڍ‬i împrumuturile în română, precum ‫ڍ‬i
alte elemente rămase obscure în alte versiuni. Faptul că această traducere a
fost citită ‫ڍ‬i citată ulterior în zeci de lucrări ale istoricilor ‫ڍ‬i cercetătorilor
români a demonstrat utilitatea întocmirii unei noi versiuni române‫ڍ‬ti, mai
cuprinzătoare, a Jurnalului, cu respectarea principiilor metodologice actuale
din domeniile editării úi traducerii manuscriselor arabe.
162
Paul din Alep s-a străduit să dezambiguizeze numele folosind, de pildă,
exprimarea „ora‫ڍ‬ul Buda cel de-al doilea” pentru Vidin (f. 277r). Mai departe, într-un pasaj
în care, referindu-se la Vidin, el scrie FƯ d-dƯn, în Călători VI transcrierea este Eyddin
(p. 204, n. 264).
163
Virgil Cândea notează ‫ڍ‬i confuzia de la p. 123 (‫ڍ‬i passim) între BilƗd al-NamsƗ,
„Austria”, ‫ڍ‬i BilƗd al-’AlmƗn, „Germania” (v. Cândea 1978: 311), confuzie pe care am întâlnit-o
‫ڍ‬i la al‫ڏ‬i traducători ai Jurnalului.
164
Câteva gre‫ڍ‬eli sunt cu siguran‫ڏ‬ă imputabile redacĠiei: de pildă, la p. 43, patriarhul
Ioanichie nu este „cel de sus”, ci este „cel demis”, cf. la Radu: déposé. Denumirea de „arc
consoliv” trebuie, probabil, socotită o simplă eroare de tipar, în loc de „arc consoliu” (p. 49,
passim).
165
De pildă, Satul Ive‫ڍ‬ti, între Gala‫ڏ‬i ‫ڍ‬i Tecuci (p. 26), Biserica Sf. Gheorghe-Lozonschi
de lângă Galata (p. 32), ori satul Poiana de lângă Filia‫ڍ‬i, jud. Dolj (p. 207, n. 186).
166
Dumitra‫ڍ‬co sluger (p. 26, n. 29), Spătarul Constantin Ciogolea ‫ڍ‬i serdarul ‫ڌ‬tefan
(p. 74) etc.
62
O NOUĂ EDI‫ڎ‬IE, O NOUĂ TRADUCERE
Lucrarea de fa‫ڏ‬ă cuprinde edi‫ڏ‬ia tuturor păr‫ڏ‬ilor din Jurnalul lui Paul
din Alep care privesc ‫ڍ‬ederea călătorilor sirieni pe tărâm românesc, precum
‫ڍ‬i pasajele în care autorul, cu scop ilustrativ sau comparativ, se referă la
moldoveni ‫ڍ‬i la valahi167. Edi‫ڏ‬ia este întocmită pe baza ms. Paris, cola‫ڏ‬ionat
cu ms. Sankt-Peterburg ‫ڍ‬i cu ms. Londra. Am avut la dispozi‫ڏ‬ie copii
alb/negru ale acestor trei manuscrise – sub formă de scan (ms. Paris ‫ڍ‬i ms.
Londra) ‫ڍ‬i de microfilm (ms. Sankt-Peterburg) – ‫ڍ‬i fotocopia edi‫ڏ‬iei arabe a
lui QusÓanÓƯn al-BƗÎƗ168. Pentru editarea completă a scrierii lui Paul din Alep
vor fi parcurse circa 2.150 de pagini de manuscris arab, citite ‫ڍ‬i cercetate, în
primă instan‫ڏ‬ă, în scopul întocmirii edi‫ڏ‬iei înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬ate în acest volum, care
cuprinde aprox. 35% din această operă a arhidiaconului sirian.
Am abordat lucrarea din perspectiva arabistului, punând accent pe
aspectele filologice ‫ڍ‬i istorice caracteristice acestui text de literatură arabă
cre‫ڍ‬tină din perioada premodernă. Pentru a reda corect con‫ڏ‬inutul textului
arab am apelat la numeroase scrieri (monografii, studii ‫ڍ‬i articole) din
secolele al XIX-lea úi al XX-lea care privesc Patriarhia Antiohiei, opera lui
Paul din Alep ‫ڍ‬i călătoriile întreprinse împreună cu tatăl său, patriarhul
Macarie III Ibn al-Za‘Ưm.
Am urmat în general aceea‫ڍ‬i metodologie pe care am folosit-o la
editarea versiunii arabe a scrierii lui Dimitrie Cantemir, Divanul, men‫ڏ‬ionată
mai sus. O notă asupra principiilor edi‫ڏ‬iei de fa‫ڏ‬ă ‫ڍ‬i asupra op‫ڏ‬iunilor pe care
le-am făcut în traducerea textului arab se găse‫ڍ‬te în cele ce urmează
(v. infra, NOTĂ ASUPRA EDI‫ڎ‬IEI).
În traducerea textului arab am procedat, în prima fază, la transferul în
limba română independent de versiunile anterioare, după care am revenit,
pentru pasajele obscure ori îndoielnice, la traducerea engleză a lui Belfour,
cea franceză a lui Vasile Radu ‫ڍ‬i cea rusă a lui G. A. Murkos, precum ‫ڍ‬i la
edi‫ڏ‬ia lui QusÓanÓƯn al-BƗÎƗ. Op‫ڏ‬iunile editorilor ‫ڍ‬i ale traducătorilor anteriori
167
Iată lista filelor editate ‫ڍ‬i traduse, cf. ms. Arabe 6016 al BnF: 1v (prima) –2v;
11r–12r; 14r; 15r–15v; 16r; 19r; 21v; 22r–v; 23v–24r; 25r; 26r; 27v–64r; 66r–v; 68r–v;
71v–72r; 73r; 74r–v; 76r; 77r; 78r; 85r; 89r–v; 90r–94v; 96r–97v; 99r–v; 100r–v;
102r–103v; 105v; 113r; 117r–119r; 122v; 123v; 126v; 128v; 129v; 130v; 132r; 135r; 150v;
161r–v; 167r; 169r–171r; 173r–v; 175r–v; 178r; 180r–v; 194v; 197r; 210v; 215v; 234v;
235r–v; 237v–238r; 243r; 245v; 249v–251v; 253v–254v; 256r–257v; 261r–294v; 296v;
298r; 302v; 303r; 309r; 311r (ultima).
168
Toate achizi‫ڏ‬ionate în decursul a două decenii de tatăl meu, Virgil Cândea, ‫ڍ‬i de mine.
63
(îndeosebi ale lui Murkos), explicate de ei uneori în note de subsol, s-au
dovedit adesea foarte utile pentru în‫ڏ‬elegerea exprimării lacunare sau
neclare a lui Paul din Alep.
În realizarea acestei lucrări am ‫ڏ‬inut seama de observa‫ڏ‬iile ‫ڍ‬i de
sugestiile cuprinse în mai multe comentarii la traducerile române‫ڍ‬ti
anterioare, în special în articolul sus-menĠionat al lui Virgil Cândea, Sources
byzantines et orientales concernant les Roumains. Mi-am propus, pe de o
parte, să urmez principiile ‫ڍ‬tiin‫ڏ‬ifice care au fost stabilite de traducătorii
anteriori ai Jurnalului, pe de altă parte, să aplic, în versiunea prezentată aici,
o metodologie care să permită evitarea inconvenientelor men‫ڏ‬ionate de
Virgil Cândea, începând cu selec‫ڏ‬ia ‫ڍ‬i organizarea păr‫ڏ‬ilor din text pe care le
cuprind noua edi‫ڏ‬ie ‫ڍ‬i noua traducere a scrierii lui Paul din Alep.
Ordinea în care am tradus pasajele din text este aceea cronologică
firească, prezentă în manuscris, fără să extrag ‫ڍ‬i să rea‫ڍ‬ez fragmentele după
criterii tematice discutabile169. În acest fel cronologia proprie Jurnalului se
păstrează intactă, putând fi remarcate intercalările de note explicative ‫ڍ‬i
abaterile de la cursivitatea relatării, importante pentru în‫ڏ‬elegerea modului
de lucru al autorului.
În ce prive‫ڍ‬te limba traducerii, am urmărit să folosesc un vocabular
adecvat epocii în care scria Paul din Alep, evitând amestecul de elemente
lexicale vechi ‫ڍ‬i noi (v. supra, TRADUCERI. Călători VI). Pe lângă păstrarea
stilului propriu acestui autor arab cre‫ڍ‬tin, care a apelat la multe împrumuturi
‫ڍ‬i expresii specifice arabei populare vorbite în Levantul secolului al XVII-lea,
am urmărit ‫ڍ‬i conservarea valorii literare, chiar poetice pe alocuri, a acestei
scrieri deosebit de importante pentru literatura arabă cre‫ڍ‬tină.
În traducerea pasajelor biblice am folosit edi‫ڏ‬ia Biblia sau Sfânta
Scriptură, Institutul Biblic ‫ڍ‬i de Misiune Ortodoxă al Bisericii Ortodoxe
Române, Bucure‫ڍ‬ti, 1968 (apărută cu binecuvântarea P.F. Patriarh Justinian).
Pentru traducerea vocabularului bisericesc ‫ڍ‬i pentru notele privitoare la
praznice, rânduieli, odoare, ve‫ڍ‬minte etc. am apelat îndeosebi la lucrările Pr.
Ene Brani‫ڍ‬te, Liturgica generală cu noεiuni de artă bisericească, Bucure‫ڍ‬ti,
1985 (în continuare, „Brani‫ڍ‬te, Liturgica”); idem, Liturgica specială pentru
institutele teologice, Bucure‫ڍ‬ti, 1985; Preot dr. Ioan Mircea, Dicεionar al
Noului Testament. A–Z, Bucure‫ڍ‬ti, 1984; Vasile Mitrofanovici, Liturgica
Bisericei Ortodoxe. Cursuri universitare, prelucrate, completate ‫ڍ‬i editate de
Teodor Tarnavschi, editate ‫ڍ‬i completate de Nectarie Nicolae Cotlarciuc,
169
Pentru o critică a organizării fragmentelor traduse în Călători VI, v. Cândea 1978:
309–310.
64
Cernău‫ڏ‬i, Editura Consiliului Eparhial Ortodox-Român din Bucovina, 1929;
Pr. Victor Aga, Simbolica biblică γi creγtină. Dicεionar enciclopedic (cu
istorie, tradiεii, legende, folclor), Timi‫ڍ‬oara, 1935.
Tradus direct după originalul arab, textul ce urmează cuprinde toate
pasajele omise de Belfour ‫ڍ‬i de ceilal‫ڏ‬i traducători men‫ڏ‬iona‫ڏ‬i. Am semnalat
în note pasajele de mari dimensiuni care lipsesc din Călători VI, de pildă la
f. 267v ‫ڍ‬i 268v.
Notele de subsol cuprind mai multe tipuri de informa‫ڏ‬ii:
1. Date esen‫ڏ‬iale despre personaje, evenimente ‫ڍ‬i locuri, în măsura în
care sunt utile pentru lămurirea pasajului respectiv. Sugestiile bibliografice
‫ڍ‬i comentariile preluate din Călători VI sunt marcate ca atare.
2. Comentarii filologice: transcrierea cuvântului din text; forma de
singular sau de plural (dacă este necesară); traducerea; etimologia;
corespondentele în alte limbi; surse bibliografice. Am furnizat termenul arab
numai acolo unde are relevan‫ڏ‬ă pentru în‫ڏ‬elegerea textului – dacă este un
împrumut dintr-o limbă străină, dacă a fost gre‫ڍ‬it interpretat sau omis în
traducerile anterioare – fără a abuza de această informa‫ڏ‬ie, inutilă pentru un
necunoscător al limbii arabe.
3. Surse documentare, în special pentru pasajele care cuprind descrieri
de monumente de artă ‫ڍ‬i arhitectură, relatări ale unor lupte, ale situa‫ڏ‬iei
politice de la Curtea domnească a Moldovei ori a ‫ڎ‬ării Române‫ڍ‬ti. Am citat,
printre sursele noi, lucrări recente din domeniul studiilor arabe, menite să
lămurească numeroasele aspecte filologice ‫ڍ‬i istorice rămase obscure până
în prezent (v. Alte surse citate). Bibliografia consultată preia o parte din
referin‫ڏ‬ele propuse în traducerile lui Vasile Radu ‫ڍ‬i Emilia Cioran, precum
‫ڍ‬i din Călători VI (cu men‫ڏ‬ionarea sursei), dar ‫ڍ‬i informa‫ڏ‬ii primite de la
colegi al căror nume este men‫ڏ‬ionat în note (v. Sigle γi abrevieri)170.
Textul lui Paul din Alep con‫ڏ‬ine numeroase pasaje neclare, termeni
transcri‫ڍ‬i defectuos din limbi străine ‫ڍ‬i nume proprii greu de identificat. Am
căutat să rezolv aceste „necunoscute”, reu‫ڍ‬ind să propun solu‫ڏ‬ii potrivite
170
La bibliografia folosită se pot adăuga, evident, multe alte surse, de pildă scrierile
lui Pavel Chihaia: Din cetăεile de scaun ale δării Româneγti, Bucure‫ڍ‬ti, 1974; De la Negru
Vodă la Neagoe Basarab. Interferenεe literar-artistice în cultura românească a evului de mijloc,
Bucure‫ڍ‬ti, 1976; Tradiεii răsăritene γi influenεe occidentale în δara Românească, ed. Ion
Dumitru, München, 1983; δara românească între Bizanε γi Occident, Bucure‫ڍ‬ti, 1995, precum
‫ڍ‬i, pentru pasajele din Jurnal privitoare la iconografia românească, contribu‫ڏ‬iile lui Ion D.
‫ڌ‬tefănescu: L’évolution de la peinture religieuse en Bucovine et en Moldavie depuis les
origines jusqu’au XIXe siècle: album, Librairie Orientaliste Paul Geuthner, Paris, 1928,
împreună cu Charles Diehl, úi Iconografia artei bizantine γi a picturii româneγti feudale,
Bucure‫ڍ‬ti, Editura Meridiane, 1973 (M. ‫ڎ‬.)
65
pentru cea mai mare parte a lor. De exemplu, am aflat că termenul αϮϟΎϔϴ̩ΎϜϟ΍
este cuvântul grecesc țĮĲıȓȕİȜȠȢ (var. țĮĲȗȓȕİȜȠȢ), „Ġigani”, la acuzativ
plural țĮĲıȚȕȑȜȠȣȢ. Bogrea 1924: 342 identifică termenul: căεăvăl, din ngr.
țĮĲıȓȕİȜȠȢ, „‫ڏ‬igan”, citând „Anuarul Institului de Istorie Na‫ڏ‬ională”, I,
1923, p. 310, n. 1 ‫ڍ‬i Codicele Caragea. DicĠionarele oferă etimologia din
italianul cattivello, diminutiv al lui cattivo, „captiv”171. Belfour (II: 324) îl
inserează în caractere arabe, fără traducere, Murkos, Radu ‫ڍ‬i Călători VI
(p. 164) omit cuvântul. Am lămurit de asemenea ocuren‫ڏ‬ele obscure ale
numelui Bǌdǌm, cuvânt citit adesea gre‫ڍ‬it de traducători, care l-au confundat cu
„Vidin” (v. Călători VI: 178; 214; 196, n. 211). Belfour transcrie Bodom,
fără a încerca o identificare a ora‫ڍ‬ului (v., de pildă, Belfour II: 325).
Termenul se referă cel mai adesea la ora‫ڍ‬ul Buda, al cărui nume era scris
Bǌdǌm (cu var. Bǌdum) atât în arabă cât ‫ڍ‬i în turca osmană172.
Două pasaje asemănătoare, care au produs confuzie între traducători,
sunt cele în care Paul din Alep descrie fresca votivă din biserica mănăstirii
Golia ‫ڍ‬i pe aceea de la Biserica Trei Ierarhi din Ia‫ڍ‬i, unde el a văzut chipurile
celor trei copiii ai lui Vasile Lupu care muriseră înainte de încheierea
acestor ctitorii domne‫ڍ‬ti: fiul doamnei Tudosca, Ioan (c. 1625–1639, m. la
Constantinopol), ‫ڍ‬i doi dintre fiii doamnei Elisabeta, Ioan ‫ڍ‬i Alexandru,
despre care se ‫ڍ‬tie doar că trăiau la 1648173. În primul pasaj, Belfour (I: 54)
nu a în‫ڏ‬eles expresia arabă (‘alƗ ru’ǌs) ba‘i-him ba‘, „(cu capetele) unul
peste altul”, sau „unul deasupra altuia”, ‫ڍ‬i nu a remarcat grafia lacunară a
cuvântului arab pl. ru’ǌs, „capete” (la sg., ra’s, „cap”), scris aici rǌs >
„Rusia”, sau „ru‫ڍ‬i” (col.). El a socotit a‫ڍ‬adar că autorul se referea la un
anume Stephani Voivode ‫ڍ‬i his third sister („a treia soră a lui”) care ar fi ajuns
„la ru‫ڍ‬i”. Lec‫ڏ‬iunea nu a fost clarificată nici de traducătorii următori. La
Radu 1930: 174 traducerea este: „Plus bas qu’elles se trouve le Voïvode
Étienne et ses trois frères qui moururent en Russie, tous richement habillés”.
În Călători VI: 42 s-a reluat aceea‫ڍ‬i formulare: „Mai jos de ele se află
voievodul ‫ڌ‬tefan ‫ڍ‬i cei trei fra‫ڏ‬i ai lui, care au murit în Rusia, to‫ڏ‬i bogat
îmbrăca‫ڏ‬i”. În al doilea pasaj în care apare această sintagmă, cu privire la
acelea‫ڍ‬i chipuri ale copiilor lui Vasile Lupu cu doamna Tudosca (pasaj copiat
171
V. īİȫȡȖȚȠȢ ȂʌĮȝʌȚȞȚȫĲȘȢ, ȁİȟȚțò Ĳ‫׬‬Ȣ ȃȑĮȢ ǼȜȜȘȞȚțȒȢ īȜȫııĮȢ, ǹșȒȞĮ, 2002,
p. 876, s. v. țĮĲıȓȕİȜȠȢ (M.ğ.).
172
V. Andrei Pippidi, Une nouvelle chronique post-byzantine, în Nouvelles études
d’histoire, Bucure‫ڍ‬ti, 1995, p. 44; Mihai Maxim, Brăila 1711. Noi documente otomane,
Brăila, 2011, p. 22. V. ‫ڍ‬i Călători VI: 243, n. 515, pentru alte grafii în turca osmană.
173
V. pasajele infra, la f. 32v ‫ڍ‬i 34v în edi‫ڏ‬ia arabă (úi în traducere).
66
în arabă ‫ڍ‬i netradus, în versiunea lui Belfour), V. Radu a interpretat cuvântul
ru’ǌs, scris defectuos de copist, drept „(morts successivement) en Russie”,
urmat de Călători VI: „(mor‫ڏ‬i) în Rusia (?)”174. Nici la Golia, nici la Trei
Ierarhi aceste por‫ڏ‬iuni din frescă nu s-au păstrat. Acad. Răzvan Theodorescu
mi-a semnalat însă că o dispozi‫ڏ‬ie a personajelor asemănătoare cu aceea
descrisă de Paul din Alep se găse‫ڍ‬te, poate nu întâmplător, în fresca din
pronaosul bisericii Mănăstirii Cetă‫ڏ‬uia din Ia‫ڍ‬i, pictată în 1672–1673.
Zugravii români Nicolae ‫ڍ‬i ‫ڌ‬tefan din Ia‫ڍ‬i, care au lucrat alături de me‫ڍ‬terii
aromâni Mihai, Dima ‫ڍ‬i Gheorghe din Ianina, lucraseră mai înainte la Trei
Ierarhi ‫ڍ‬i au copiat unele elemente realizate acolo175. Informa‫ڏ‬iile furnizate
de Paul din Alep sunt, a‫ڍ‬adar, valoroase pentru reconstituirea aspectului
original al frescelor din bisericile Golia ‫ڍ‬i Trei Ierarhi.
Am elucidat de asemenea cuvântul kurtsƯ, omis în Călători VI: 184:
acesta este transcrierea arabă a rom. „cur‫ڏ‬i”, în sensul de „palate”, „case”.
Belfour cite‫ڍ‬te gre‫ڍ‬it kir tsƯ ‫ڍ‬i propune traducerea „Kir Tsi”, fără a da
explica‫ڏ‬ii (II: 342). Murkos (V: 27) cite‫ڍ‬te kir tist ‫ڍ‬i traduce gre‫ڍ‬it „kir”,
urmat de „tist”, explicând al doilea cuvânt, într-o notă de subsol, astfel:
„Cuvântul românesc ttist’, împrumutat din maghiară, înseamnă voenaþalnika,
germ. Vorgesetzte der Trabanten” („căpitan de doroban‫ڏ‬i”)176.
Un aspect interesant este acela al interpretării corecte a sintagmei
‘amara ÷adƯdan privitoare la o biserică sau mănăstire, care poate fi
interpretată fie ca „a înăl‫ڏ‬at-o din nou”, „a rezidit-o” (pe locul unui a‫ڍ‬ezământ
existent), fie ca „a înăl‫ڏ‬at-o de nouă”, adică pentru prima oară. Adesea
traducătorii nu au în‫ڏ‬eles sensul verbului arab ’atƗda al-binƗ’, care înseamnă
„a rezidi”, „a reconstrui” (un lăca‫ ڍ‬existent), ‫ڍ‬i nu „a ridica o clădire nouă”
(pe un loc neconstruit). Un exemplu este acela al descrierii Mănăstirii
Plătăre‫ڍ‬ti (f. 282r–v), unde este clar că zidirea lui Matei Basarab era nouă
(v. infra, n. 1064 la traducere), dar în alte pasaje este evident că, dimpotrivă,
Paul din Alep se referă la reclădirea unui a‫ڍ‬ezământ mai vechi, ca de pildă
la f. 28r, unde relatează despre „o biserică cu hramul Sf. Dimitrie, pe care o
zidise din nou marele domnitor Vasile [Lupu]”, în 1645, fapt atestat în
cronicile vremii. „[...] Biserica Maicii Domnului, clădită de curând din
174
V. Radu 1930: 185: „[On y trouve aussi] le portrait du prince [...], puis ceux de
trois fils morts successivement en Russie, vêtus richement [...]”. La Călători VI: 48: „Se
găse‫ڍ‬te ‫ڍ‬i portretul domnului [...]. Apoi ale celor trei fii, mor‫ڏ‬i în Rusia (?), îmbrăca‫ڏ‬i în
ve‫ڍ‬mînte bogate” (sic!). V. ‫ڍ‬i infra, n. 185 la traducere.
175
V. Theodorescu, Piatra Trei Ierarhilor: 34; Theodorescu, Civilizaεia românilor,
I: 240, 257–258.
176
Termenul „tist” a intrat în limba română mult după vremea călătoriei lui Paul din
Alep.
67
piatră de către domn” (p. 27), fusese de fapt refăcută de Vasile Lupu177. De
remarcat că în limba română expresia „din nou” cu sensul „de nouă”, adică
„pentru prima oară”, încă mai apărea în pisanii de la sfâr‫ڍ‬itul secolului al
XIX-lea, precum aceea a bisericii din Str. Nicolae Caramfil din Bucure‫ڍ‬ti,
zidită „din nou, pentru prima oară”, a cărei temelie a fost pusă, potrivit
pisaniei, la 29 iunie 1886. Distinc‫ڏ‬ia dintre cele două traduceri posibile, „din
nou” ‫ڍ‬i „de nou”, a necesitat cercetarea istoricului fiecărei biserici despre a
cărei zidire a relatat Paul din Alep, în măsura în care acesta este cunoscut.
Am explicat acei termeni transcri‫ڍ‬i de Paul din Alep din limbi străine
lui, cea mai mare parte după pronun‫ڏ‬ia în conversa‫ڏ‬ie, care anterior fie au
fost trata‫ڏ‬i superficial, fie au fost omi‫ڍ‬i. Este, de pildă, cazul cuvântului
qaw÷iyya, „cucie” (cu var. „cocie”), preluat de autor probabil din română,
unde a intrat prin s-cr. koþija ori magh. kocsi, cu sensurile „trăsură”, „căruĠă”.
Un alt exemplu este DƗnÑkƗ, forma arabă a numelui vechi al ora‫ڍ‬ului GdaĔsk,
în rom. DanĠig (azi, Danzig) < germ. Danzig. De‫ڍ‬i Radu (1930: 163) traduce
corect, Dantzig, lec‫ڏ‬iunea gre‫ڍ‬ită a celorlal‫ڏ‬i traducători (Belfour: Danes,
Murkos: datskoi, Cioran: „Danemarca”) l-a determinat pe Bogrea (1924:
339–340) să creadă, în mod eronat, că în textul arab este o confuzie cu
„Danemarca”.
Am corectat o afirma‫ڏ‬ie din n. 317 (p. 214), despre „un vier care se
trăgea din neamul StirlƗtis din Siria, iar acum îl chema Dimitrie. Ne-a
povestit că [neamul lui] era dintre acelea slobozite de Sultanul Selim”. Este
probabil că neamul acestui imigrant sirian trăise evenimentele din timpul
cuceririi Siriei în 1516 de către sultanul Selim I (1465–1520), care făcuse
mul‫ڏ‬i prizonieri, elibera‫ڏ‬i ulterior. Belfour a în‫ڏ‬eles gre‫ڍ‬it acest pasaj (II: 365)
‫ڍ‬i, ca urmare, Călători VI notează că autorul face o „confuzie evidentă”,
întrucât „sultanul Selim al II-lea a domnit între anii 1566–1574”.
Am propus adesea solu‫ڏ‬ii diferite de ale traducătorilor anteriori, urmărind
atât corectitudinea transmiterii mesajului lui Paul din Alep, cât ‫ڍ‬i păstrarea
uniformită‫ڏ‬ii stilului scrierii. De pildă, la f. 279r am preferat să-l descriu pe
evreul creútinat (în vremea lui Matei Basarab): „se făcuse cre‫ڍ‬tin ‫ڍ‬i era tare
cucernic”, în loc de „un cre‫ڍ‬tin dintre cei mai habotnici” (Călători VI: 218).
O trăsătură particulară a Jurnalului este prezen‫ڏ‬a numeroaselor
împrumuturi lexicale, care sunt de mai multe tipuri:
1. Împrumuturi vechi din limba greacă, specifice arabei cre‫ڍ‬tinilor din
Levant, îndeosebi celor educa‫ڏ‬i în mediul mănăstiresc – călugări, preo‫ڏ‬i ‫ڍ‬i
ierarhi. Cele mai multe împrumuturi din greacă fac parte din vocabularul
177
A‫ڍ‬a cum se precizează ‫ڍ‬i în nota 43 din Călători VI, la aceeaúi pagină.
68
bisericesc ‫ڍ‬i au intrat, uneori direct, alteori prin slavonă, ‫ڍ‬i în limba română.
Multe dintre cuvintele arabe de origine greacă sunt definite de Georg Graf
în al său Verzeichnis arabischer kirchlicher Termini (Louvain, 1954),
adesea citat în această edi‫ڏ‬ie, iar pentru celelalte am făcut apel la câteva
vocabulare ale terminologiei arabo-grece‫ڍ‬ti, elaborate ca urmare a editării
unor manuscrise arabe cre‫ڍ‬tine, precum: René-Georges Coquin, Les Canons
d’Hippolyte, ediĠie critică a versiunii arabe, introducere úi traducere
franceză, în Patrologia Orientalis, t. XXXI, fasc. 2, Paris, Firmin-Didot et
Cie., 1966; Khalil Georr, Les Catégories d’Aristote dans leurs versions
syro-arabes, Édition de textes précedée d’une étude historique et critique et
suivie d’un vocabulaire technique, Beirut, 1948; Nikolaj Serikoff, Arabic
Medical Manuscripts of the Wellcome Library. A Descriptive Catalogue of
the paddƗd Collection (WMS Arabic 401–487), E. J. Brill, Leiden – Boston,
2005. Forma cuvintelor arabe de origine greacă este adesea greu de
descifrat, din cauza diferen‫ڏ‬elor morfologice dintre cele două limbi,
apar‫ڏ‬inând unor familii de limbi diferite.
2. Împrumuturi din limba turcă, predominant din domeniul administra‫ڏ‬iei,
preluate de arabă după intrarea Levantului în stăpânirea Imperiului Otoman.
Multe dintre aceste cuvinte se regăsesc ‫ڍ‬i în limba română medievală,
nemaifiind astăzi în vocabularul principal. De remarcat că Paul din Alep a
folosit denumiri otomane de conducători sau dregători chiar ‫ڍ‬i pentru
aparatul de stat de la Moscova, neputând re‫ڏ‬ine denumirile ruse‫ڍ‬ti ale tuturor
rangurilor ‫ڍ‬i func‫ڏ‬iilor de la Curtea ‫ڏ‬arului. Cuvintele turce‫ڍ‬ti folosite de
arhidiaconul sirian au fost studiate de G. Z. Pumpyan, care a reunit un
inventar de 40 de termeni, pe care i-a comentat ‫ڍ‬i i-a tradus în limba rusă
(v. supra, p. 23).
3. Împrumuturi recente din italiană ori franceză, în general din
domeniul comercial ‫ڍ‬i marinăresc, justificate de rolul însemnat al
comunită‫ڏ‬ilor de negustori din apusul Europei, „frâncii” stabili‫ڏ‬i în Levant,
mai ales după instaurarea regimului Capitula‫ڏ‬iilor (sec. XVI).
4. Cuvinte pe care Paul din Alep le-a auzit în conversa‫ڏ‬ie, în română,
rusă, polonă, tătară etc., sau denumiri locale ale unor lucruri văzute pentru
prima oară în călătorie: pe acestea autorul a dorit să le re‫ڏ‬ină, transcriind
„după ureche” ceea ce rosteau conlocutorii săi.
Marile dificultă‫ڏ‬i în interpretarea împrumuturilor lexicale în arabă au
mai multe cauze: notarea scrierii arabe, ca ‫ڍ‬i a altor limbi semitice, este
incompletă, întrucât sunt scrise doar consoanele, nu ‫ڍ‬i vocalele (scriptio
defectiva), deci pronun‫ڏ‬ia este adeseori ipotetică; în alfabetul arab nu există
69
consoanele p ‫ڍ‬i v; în limba arabă nu se acceptă un grup ini‫ڏ‬ial biconsonantic;
structura clasică a cuvântului arab este formată din trei consoane.
Interpretarea transcrierii cuvintelor inexistente în limba arabă (nume
comune sau nume proprii, de persoane ‫ڍ‬i locuri) este una dintre cele mai
mari provocări pe care le întâmpină traducătorul acestui text178.
‫ڎ‬inând seama de por‫ڏ‬iunea de text editată ‫ڍ‬i tradusă de el, dar ‫ڍ‬i de
argumentul că scrierea reprezintă doar note de călătorie, Vasile Radu ‫ڍ‬i-a
exprimat părerea că Paul din Alep ‫ڍ‬i-a încheiat jurnalul curând după
întoarcerea la Damasc, folosind notele adunate în anii de peregrinări.
Această opinie a fost preluată de al‫ڏ‬i cercetători179, conturându-se ideea
datării manuscrisului original al scrierii lui Paul din Alep către 1660. O altă
opinie, întemeiată pe comentariile lui F. C. Belfour, a fost că „lucrarea a fost
redactată, pe baza însemnărilor luate la fa‫ڏ‬a locului, de-abia după
reîntoarcerea sa în patrie, ceea ce explică unele nepotriviri” (CreĠeanu 1967:
910). Parcurgerea întregului text demonstrează însă că Paul din Alep a scris
neîntrerupt, în timp ce se afla pe drum, în unele perioade chiar zi de zi,
făcând apoi adăugiri la paginile scrise180, atât în cursul acestei călătorii cât ‫ڍ‬i
după revenirea în Siria, în 1659. Unele pasaje din text demonstrează
neîndoielnic faptul că autorul a continuat să lucreze asupra textului multă
vreme după aceea. De pildă, la fila 153v din manuscrisul de la BnF Paul din
Alep scrie: „Află, frate al meu, că istorisirea mea este fără urmă de tăgadă,
căci atunci când am fost la Moscova a doua oară, [pornind] din ‫ڎ‬ara
Georgienilor, înso‫ڏ‬indu-i pe patriarhul din Egipt ‫ڍ‬i pe tatăl meu, am căutat ‫ڍ‬i
am cercetat toate aceste pove‫ڍ‬ti, până la ultima”. Autorul se referă la cea de-a
doua lungă călătorie în Georgia ‫ڍ‬i în ‫ڎ‬ara Moscovei, în 1664–1668, când nu
‫ڍ‬i-a propus să scrie un alt jurnal, a‫ڍ‬a cum ar fi fost de aúteptat, dacă primul
său text ar fi fost doar un jurnal al primei călătorii. În cursul acestei călătorii
178
Am comentat o bună parte dintre aceste împrumuturi, împăr‫ڏ‬ite în clase semantice,
în: Notes sur les mots non arabes dans le Voyage du patriarche Macaire d’Antioche par
Paul d’Alep, în A Festschrift for Nadia Anghelescu, Éditions de l’Université de Bucarest,
2011, p. 193–214, úi în: Termes étrangers dans le vocabulaire politique et social de Paul
d’Alep, în Polychronion. Profesorului Nicolae βerban Tanaγoca la 70 de ani, Editura
Academiei Române, 2012, p. 235–242.
179
Lentin afirmă: „Le récit du voyage que le Patriarche Macaire (MakƗryǌs)
d’Antioche fit de 1652 à 1659 en Asie Mineure, à Constantinople, en Moldavie, en
Valachie et en Russie a été écrit par son fils, l’archidiacre Paul d’Alep, après 1661” (1997:
37). V. ‫ڍ‬i Kilpatrick 1997: 159; 177, n. 67; Kilpatrick 2009: 269.
180
Procedeu ilustrat ‫ڍ‬i în notele de călătorie ale lui Evliya Çelebi, a‫ڍ‬a cum remarcă
Beckingham în articolul citat, la p. 88: „Some sentences are evidently out of place, when
EvliyƗ has remembered something he should have included in a previous passage”.
70
el a scris în limba greacă o scurtă descriere a Georgiei, tradusă la pu‫ڏ‬ină
vreme în rusă, care se păstrează în manuscris la Arhiva Rusă de Stat a
Actelor Vechi de la Moscova (RGADA)181. Paul a continuat de asemenea să
transcrie noti‫ڏ‬ele din cursul primei călătorii, făcând interpolări182 ‫ڍ‬i adăugiri
de note lămuritoare ‫ڍ‬i detalii care dau textului un aspect oarecum
discontinuu, explicabil prin distan‫ڏ‬a între perioada notării, în timpul
călătoriei, ‫ڍ‬i momentul redactării finale. Astfel, când poveste‫ڍ‬te cum se
săvâr‫ڍ‬ea rânduiala înăl‫ڏ‬ării Panaghiei la Constantinopol, la care a fost
martor în iarna anului 1652 (f. 25r), Paul adaugă un comentariu asupra
evlaviei pe care a văzut-o „în Valahia, în ‫ڎ‬ara Cazacilor ‫ڍ‬i la Moscova”,
unde urma să se afle abia după luna ianuarie 1653. În relatarea slujbei săvâr‫ڍ‬ite
împreună de patriarhul Paisie I al Constantinopolului ‫ڍ‬i patriarhul Macarie III
al Antiohiei, Paul din Alep notează cu aten‫ڏ‬ie detaliile rânduielilor,
comparându-le, către sfâr‫ڍ‬itul călătoriei (sau poate după întoarcerea la
Damasc), nu numai cu ritualul liturgic de la Damasc, ci ‫ڍ‬i cu cel de la
Moscova ‫ڍ‬i din alte ‫ڏ‬inuturi unde călătorise: „Spuneau atunci ‘Să luăm
aminte’, ‘Cu în‫ڏ‬elepciune’, ‘Să luăm aminte’, înainte ca cite‫ڏ‬ul să fi citit
vreo carte dintr-o Epistolă, apoi ‘Cu în‫ڏ‬elepciune’, iar pe urmă [citeau] din
Evanghelie, dacă se citea atunci – peste tot făceau a‫ڍ‬a, până în ‫ڎ‬ara Moscovei”
(f. 24v). La f. 273v, notând calită‫ڏ‬ile lemnului de tisă pe care l-a văzut pe
când se afla la mănăstirea Tismana, Paul afirmă: „[Lemnul de tisă] este
foarte tare ‫ڍ‬i frumos, fac din el ‫ڍ‬i astăzi butoia‫ڍ‬e pentru apă, cu doage de
fier, care nu se strică niciodată. Am luat două de la ei, la plecarea spre Alep,
‫ڍ‬i le mai am ‫ڍ‬i acum”. Nota este introdusă, fără îndoială, după întoarcerea
autorului în Siria. De asemenea, apar în text comentarii cu privire la ‫ڍ‬ederea
în ‫ڎ‬ara Moscovei în sec‫ڏ‬iunea despre prima călătorie în Moldova ‫ڍ‬i Valahia,
înainte de a fi trecut hotarul ‫ڎ‬ării Cazacilor. Cercetătorii care au studiat
scrierea lui Paul din Alep au constatat anumite inconsecven‫ڏ‬e ‫ڍ‬i inadverten‫ڏ‬e
în cronologia faptelor relatate. Vera Tchentsova a făcut comentarii foarte
181
Manuscrisul versiunii ruse, datat 1667, cuprinde 19 file. El a fost descris de
Morozov, Kratkij katalog, p. 44, nr. 123. V. comentariul acestui text la Panchenko 2000:
311–313. V. ‫ڍ‬i P. Žuze, Gruzija v 17 stoletii po izobraženiju patriarha Macarija, în
Pravoslavnyj sobesednik. Izdanije Kazanskoj Duhovnoj Akademii, Kazan, 1905, I, p. 111–127,
441–458; II, p. 66–93; Masalebi me-17 Saukunis Sakartvelos Istoriisatvis. Sakartvelos
Aghtseriloba Shedgenili Pavle Alepoelis Mier („Materiale despre istoria Georgiei în sec. XVII.
Descrierea Georgiei de către Paul din Alep”), text îngrijit, cercetare ‫ڍ‬i comentarii de Nodar
Asatiani (în rusă ‫ڍ‬i georgiană), Col. „Surse străine despre Georgia”, XXXII, Academia de
‫ڌ‬tiin‫ڏ‬e a Georgiei, Tbilisi, Ed. Metsniereba, 1973, 101 p., cu ilustra‫ڏ‬ii (traducerea se află la
p. 69–79).
182
V. defini‫ڏ‬ia la Papahagi, Vocabularul: 123, s.v.
71
interesante privitoare la aparentele „confuzii” ale autorului acestei scrieri în
anumite pasaje, propunând ‫ڍ‬i o explica‫ڏ‬ie politică a impreciziei textului,
care ar fi fost o strategie menită să ascundă scopurile diplomatice ale vizitei
patriarhului Macarie la Curtea ‫ڏ‬arului Alexei I183.
Concluzia la care am ajuns, după ce am parcurs întregul text al scrierii
lui Paul din Alep, este că el a continuat revizuirea ‫ڍ‬i adăugirea lui până la
moartea sa, survenită la Tbilisi în 1669, pe drumul de întoarcere de la
Moscova. Scrierea nu este doar o culegere de note de călătorie, ci a fost
gândită ca un jurnal în care Paul din Alep a dorit să consemneze cuno‫ڍ‬tin‫ڏ‬e
‫ڍ‬i istorii diverse, adunate, poate, în ciornă anterior plecării în călătorie (cronica
patriarhilor Antiohiei, vizitele pastorale ale patriarhului Macarie III),
împreună cu noti‫ڏ‬ele pe care le-a luat zi de zi în timpul călătoriilor pe care
le-a făcut în Europa de est, în Georgia ‫ڍ‬i la Moscova. Din aceste motive am
adoptat formularea „Jurnalul lui Paul din Alep” pentru a mă referi la
întreaga scriere a arhidiaconului sirian.
La fel ca multe alte texte arabe medievale – cre‫ڍ‬tine ori musulmane –
niciunul dintre manuscrisele cunoscute ale Jurnalului nu are un titlu precis,
a‫ڍ‬ezat la început. A‫ڍ‬a cum am men‫ڏ‬ionat, în cataloagele de manuscrise arabe
copiile au primit un titlu conven‫ڏ‬ional, care rezumă con‫ڏ‬inutul textului.
Deoarece traducătorii din secolele al XIX-lea úi al XX-lea au considerat
această scriere un jurnal de călătorie, versiunile în limbi europene au primit
întotdeauna titluri precum Travels..., Voyage... etc., lăsând în plan secund
sec‫ڏ‬iunile care nu se referă la călătoriile patriarhului Macarie dincolo de
hotarele eparhiei sale. După publicarea traducerii lui F. C. Belfour sub titlul
The Travels of Macarius, Patriarch of Antioch..., traducătorii ‫ڍ‬i cercetătorii
următori au dat Jurnalului titluri asemănătoare: la Murkos, Putešestvie
antiohijskago Patriarha Makarija v Rossiju v polovine XVII veka, opisannoe
ego synom arhidiakonom Pavlom Aleppskim; la QusÓanÓƯn al-BƗÎƗ, Nuhbat
min Safrat al-baÓriyark MakƗriyǌs al-palabƯ bi-qalam waladi-hi al-šammƗs
Bǌlus; în Bibliothèque des manuscrits Paul Sbath, prêtre syrien d’Alep.
Catalogue (Cairo, 1928–1934): Rilat MakƗriyÔs [...] ’ilƗ RǌsiyƗ, „Călătoria
lui Macarie în Rusia” (nr. 1064); la Vasile Radu, Voyage du Patriarche
Macaire d’Antioche. În comentariile ulterioare au mai apărut titlurile: Safrat
al-BaÓrak Makâriyûs, Rilat al-baÓriyark MakƗriyÔs al-palabƯ, Journey of
Patriarch MakƗriyÔs the Aleppan. Nu apare însă nicăieri în textul Jurnalului
un derivat al rădăcinii arabe r--l, care con‫ڏ‬ine semul „călătorie”, „drum”,
având ca derivat substantival principal cuvântul rila(t), „călătorie”. Cât
183
V. Tchentsova 2012: 89–97.
72
prive‫ڍ‬te rădăcina arabă s-f-r, cu acela‫ڍ‬i sens, derivatul safra(t) apare cu
semnifica‫ڏ‬ia de „călătorie” o singură dată, la f. 2r, rândul 7. În celelalte
17 pasaje unde apare (de ex., la f. 119v), cuvântul safar are sensul de
„campanie”, „atac”, „năvală”, „război”. Este probabil că evolu‫ڏ‬ia către
semnifica‫ڏ‬ia „călătorie” a termenului ar. safar, pl. ’asfƗr (prezent, de pildă,
în Introducerea lui QusÓanÓƯn al-BƗÎƗ, la p. 3), a avut loc în secolul al
XVIII-lea. Op‫ڏ‬iunea unora dintre traducători ‫ڍ‬i comentatori pentru termenul
rila(t) a fost desigur determinată de existen‫ڏ‬a, în literatura arabă clasică, a
unui gen cu acest nume, în care se încadrează jurnalele ‫ڍ‬i relatările
musulmanilor care au cutreierat Imperiul Arab ‫ڍ‬i mai târziu Imperiul
Otoman. Alături de cel mai cunoscut exemplu, Rila lui Ibn BaÓÓǌÓa
men‫ڏ‬ionată mai sus, jurnalul lui Ibn öubayr, celebru călător arab din secolul
al VI-lea, a primit în cataloage, edi‫ڏ‬ii ‫ڍ‬i comentarii titlul conven‫ڏ‬ional Rilat
Ibn öubayr, de‫ڍ‬i titlul plasat la început (de autor sau de un copist ulterior)
este: Tidkarat bi-l-’a®bƗr tan ittifaqƗt al-’asfƗr, „Memoriu al útirilor despre
cele ce s-au petrecut în călătorie”184.
Traducerea mea, prezentată în paginile ce urmează, poartă titlul Jurnal
de călătorie în Moldova γi Valahia (1653–1658) pentru că sec‫ڏ‬iunile din textul
arab editate ‫ڍ‬i traduse în volumul de fa‫ڏ‬ă cuprind, în linii mari, numai aceste
păr‫ڏ‬i ale scrierii lui Paul din Alep. Traducerea completă a acestei scrieri, pe
care o descriu în subcapitolul următor (CONTINUAREA PROIECTULUI),
va purta un titlu amplu, care va evoca nu numai amintirile din călătorie ale
lui Paul din Alep, ci ‫ڍ‬i celelalte sec‫ڏ‬iuni ale scrierii sale, men‫ڏ‬ionate mai sus.
CONTINUAREA PROIECTULUI
Proiectul realizării unei edi‫ڏ‬ii integrale a jurnalului lui Paul din Alep,
înso‫ڏ‬ită de o traducere completă într-o limbă de circula‫ڏ‬ie, a întâmpinat în
primul rând bariera lingvistică. Pe lângă araba literară ‫ڍ‬i dialectul sirian al
secolelor al XVI-lea úi al XVII-lea, această lucrare necesită competen‫ڏ‬e în mai
multe limbi: greacă, turcă osmană, română ‫ڍ‬i rusă. A recunoa‫ڍ‬te cuvintele
ne-arabe apar‫ڏ‬inând acestor limbi, în transcrierea lui Paul din Alep după
pronun‫ڏ‬ia unor vorbitori nativi, este adesea o aventură. Acesta este ‫ڍ‬i motivul
184
V. ms. Universită‫ڏ‬ii din Leyden, 210 p., în The Travels of Ibn Jubayr, edi‫ڏ‬ie de
William Wright, ed. II revăzută de M. J. de Goeje, Leiden, 2007. Op‫ڏ‬iunea pentru termenul rila
a fost păstrată ‫ڍ‬i în recenta versiune: The Travels of Ibn Jubayr. The Forgotten Journey of
an Eigtheen Century Traveller to the Hijaz, traducere de El Mustapha Lahlali, Salah Al-Dihan
‫ڍ‬i Wafa Abu Hatab, Londra, 2010.
73
principal pentru care scrierea lui nu a primit încă o astfel de traducere
integrală185. De aceea, am socotit dintotdeauna că proiectul nu poate fi dus la
bun sfâr‫ڍ‬it decât prin eforturile conjugate ale mai multor cercetători din
‫ڏ‬ările cuprinse în periplul ierarhului sirian.
Începând din 2008 se desfă‫ڍ‬oară la Institutul de Studii Sud-Est Europene
al Academiei Române din Bucure‫ڍ‬ti un program de colaborare interna‫ڏ‬ională
care are ca obiectiv o edi‫ڏ‬ie integrală a ms. Paris, cola‫ڏ‬ionat cu ms. Londra ‫ڍ‬i
ms. Sankt-Peterburg, înso‫ڏ‬ită de o traducere în limba engleză, cu note, indici,
bibliografie, hăr‫ڏ‬i ‫ڍ‬i ilustra‫ڏ‬ii. Cele trei echipe implicate în proiect sunt
formate din cercetători din:
1. Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române, Bucure‫ڍ‬ti;
2. Institutul de Manuscrise Orientale al Academiei Ruse de ‫ڌ‬tiin‫ڏ‬e,
Sankt-Peterburg;
3. Institutul de Studii Orientale al Academiei Na‫ڏ‬ionale de ‫ڌ‬tiin‫ڏ‬e a
Ucrainei, Kiev.
Eforturile conjugate ale celor trei echipe vor conduce, pentru prima
dată, la ob‫ڏ‬inerea unei traduceri integrale ‫ڍ‬i riguroase, din limba arabă, cu
identificarea corectă a locurilor, personajelor ‫ڍ‬i evenimentelor petrecute în
fiecare dintre ‫ڏ‬ările vizitate de ierarhii Bisericii Ortodoxe a Antiohiei,
îmbogă‫ڏ‬ită cu note filologice ‫ڍ‬i istorice de mare utilitate cititorului
contemporan. Colaborarea cu Institutul de la Kiev va permite pentru prima
oară cola‫ڏ‬ionarea ms. Paris cu versiunea descoperită de A. E. Krymskyi,
niciodată editată. După încheierea lucrării prezentate mai sus va fi posibilă,
în fine, realizarea unei traduceri integrale a manuscrisului original al
Jurnalului, adnotată ‫ڍ‬i înso‫ڏ‬ită de indice de nume, glosar de termeni arabi
cre‫ڍ‬tini ‫ڍ‬i harta călătoriei. Avem de asemenea inten‫ڏ‬ia de a include în
Anexele acestei noi versiuni un repertoriu al cuvintelor ne-arabe din limbile
greacă, turcă, persană, română, rusă, ucraineană, maghiară etc.
Fără îndoială, traducerea integrală a Jurnalului lui Paul din Alep va

permite istoricilor medievi‫ڍ‬ti ‫ڍ‬i cercetătorilor din domenii diverse să aibă un
acces nemijlocit la scrierea arhidiaconului sirian, care are relevan‫ڏ‬ă sub
185
Într-o notă despre edi‫ڏ‬ia lui Vasile Radu, Hilary Kilpatrick afirma: „What chiefly
deterred me from consulting the Paris Ms. (Arab 6016) was my recognition that I was not
in a position to read it properly. It demands a knowledge not only of classical Arabic and
Syrian dialect, but also of Ottoman Turkish, Byzantine Greek, Rumanian, Russian, and
perhaps Church Slavonic and Ukrainian. Familiarity with the history of Russia, Ukraine
and Romania in the 17th century and the organization and worship of the Orthodox Church
is also an asset” (Kilpatrick 1997: 158–159, n. 9).
74
nenumărate aspecte: pentru istoria tuturor Bisericilor despre care dă informa‫ڏ‬ii
în notele sale, pentru istoria politică a ‫ڏ‬inuturilor vizitate, pentru cunoa‫ڍ‬terea
a‫ڍ‬ezămintelor religioase, a vie‫ڏ‬ii de zi cu zi la Curte, în mănăstiri ori în ora‫ڍ‬e ‫ڍ‬i
sate, a compozi‫ڏ‬iei etnice, a aspectului geografic al ‫ڏ‬ărilor traversate de
călătorii levantini, a datinilor ‫ڍ‬i obiceiurilor culinare ale diverselor popoare
întâlnite, a muzicii locale etc. Sarcina filologului arabist, a‫ڍ‬a cum am avut-o
în vedere în lucrarea de fa‫ڏ‬ă, este să ofere istoricilor materialul documentar
nealterat ‫ڍ‬i inteligibil, transferând în limba română, cu fidelitate úi cursivitate,
mesajul autorului – în cazul de fa‫ڏ‬ă, un reprezentant de frunte al culturii
arabe creútine din Siria otomană.
Unul dintre cele mai relevante comentarii cu privire la Jurnalul lui
Paul din Alep este acela al lui Alexandru Odobescu în lucrarea sa
AntichităĠile JudeĠului Romanaεi (p. 125, nota 1): „Această foarte interesantă
carte, din care dl. B. P. Hasdeu a reprodus române‫ڍ‬te o parte în Arhiva
istorică a României [...], ne este cunoscută prin traduc‫ڏ‬iunea ei engleză [...].
Nicăieri ‫ڏ‬ara noastră, cum era prin mijlocul secolului al XVII-lea, nu este
descrisă cu mai multe amănunte. Această scriere ar merita să fie tradusă din
nou, de pe original, de o persoană care să cunoască totodată limba ‫ڍ‬i istoria
României, căci lipsa acestor cuno‫ڍ‬tin‫ڏ‬e a indus pe traducătorul englez în
multe erori ‫ڍ‬i confuziuni”. În 1967 Radu Cre‫ڏ‬eanu, unul dintre cei mai aten‫ڏ‬i
cercetători ai notelor lui Paul din Alep, î‫ڍ‬i exprima speran‫ڏ‬a că se va alcătui
cândva o traducere cu caracter ‫ڍ‬tiin‫ڏ‬ific, întocmită pe baza manuscrisului
arab. La un veac după aprecierile exprimate de Odobescu, Virgil Cândea î‫ڍ‬i
încheia astfel comentariile la traducerea românească din Călători VI: „Aussi,
est-ce un devoir tout tracé pour les arabisants roumains que de nous donner la
version complète et scientifique de cette œuvre” (Cândea 1978: 314).
A‫ڍ‬adar, am început proiectul schi‫ڏ‬at în paginile anterioare la îndemnul
tatălui meu, Virgil Cândea (m. 16 februarie 2007), care mi-a pus la dispozi‫ڏ‬ie
competen‫ڏ‬ele sale vaste de istoric medievist ‫ڍ‬i biblioteca sa bogată, ajutându-mă
continuu, cu părintească exigenĠă. Consider că acest proiect este pe cale să
se realizeze, înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬ând cititorilor edi‫ڏ‬ia ‫ڍ‬i traducerea de fa‫ڏ‬ă ca un prim pas
pe această cale.
75

NOTĂ ASUPRA EDI‫ڎ‬IEI
Ca ‫ڍ‬i în precedentele edi‫ڏ‬ii de manuscrise arabe cre‫ڍ‬tine pe care le-am

întocmit1, am urmat în edi‫ڏ‬ia de fa‫ڏ‬ă o metodologie pe care am stabilit-o pe
temeiul lucrărilor unor speciali‫ڍ‬ti în descrierea codicologică ‫ڍ‬i editarea
textelor arabe, îndeosebi ale celor cre‫ڍ‬tine2. Metoda adoptată este aceea a
unei edi‫ڏ‬ii diplomatice3, care prezintă un manuscris-sursă, ales, dintre cele
disponibile, pentru că este cel mai aproape de completitudine (cel mai lung),
cel mai vechi (cunoscut) ‫ڍ‬i cel mai bogat (ca note marginale ori adăugiri).
Manuscrisul-sursă pe care l-am ales, ‫ڏ‬inând seama ‫ڍ‬i de analiza lui Vasile
Radu (comentată mai sus), a fost comparat cu cele două manuscrise păstrate
la Londra ‫ڍ‬i Sankt-Peterburg.
Am urmat, în general, metoda lui Vasile Radu: ediĠia de fa‫ڏ‬ă prezintă
textul ms. Arabe 6016 al BnF, Paris (siglat „P”), cu men‫ڏ‬ionarea, în notele
de subsol, a diferen‫ڏ‬elor constatate în copia din 1699 de la Institutul de
Manuscrise Orientale din Sankt-Peterburg (siglată SPb) ‫ڍ‬i în cea de la British
1
V. Feodorov, Chronique: 3–71; Dimitrie Cantemir, The Salvation Of The Wise Man
And The Ruin Of The Sinful World (SalƗh al-hakƯm wa-fasƗd al-‘Ɨlam al-damƯm), edi‫ڏ‬ie,
traducere engleză ‫ڍ‬i note de Ioana Feodorov, Editura Academiei Române, Bucureúti, 2006.
V. ‫ڍ‬i Feodorov 2005.
2
În mod special: 6alƗuddƯn Al-Munajjed, Règles pour l’édition des textes arabes,
„Mélanges de l’Institut Dominicain d’Études Orientales du Caire”, Cairo, nr. 3/1956,
p. 359–374; Samir Khalil Samir, Méthode d’édition des textes arabes chrétiens, în Samir
Khalil Samir, Le traité de l’Unité..., p. XIV–XVII, 79–91; idem, Actes du premier congrès
international d’études arabes chrétiennes (Goslar, septembre 1980), „Orientalia Christiana
Analecta”, Pontificio Istitutum Studiorum Orientalium, Roma, 218, 1982, p. 74–85; Adam
Gacek, The Arabic Manuscript Tradition. A Glossary of Technical Terms and
Bibliography, Leiden – Boston – Köln, 2001, ed. II, 2012; idem, Supplement, Leiden –
Boston, 2012; idem, The Arabic Manuscript Tradition. A Vademecum for Readers, Leiden –
Boston, 2012.
3
V. D. Russo, Critica textelor γi tehnica ediεiilor, în Studii istorice greco-române.
Opere postume, II, Bucure‫ڍ‬ti, 1939, p. 545–679; Dan Simonescu, Editarea critică a textelor
vechi, „Limba română”, X, 1961, nr. 1, p. 68–75; Vladimir Drimba, EdiĠie diplomatică úi
ediĠie critică, „Memoriile SecĠiei de ùtiinĠe Filologice, Literatură úi Arte”, Bucureúti, S. IV,
t. VII, 1985, p. 85–92.
Library, Londra (siglată L)4. Am precizat în fiecare notă de subsol, prin
siglă, la care dintre manuscrise se referă comentariul respectiv.
A‫ڍ‬a cum am men‫ڏ‬ionat, pentru versiunea integrală a edi‫ڏ‬iei arabe
cola‫ڏ‬ionarea ms. Paris (Arabe 6016) cu ms. Sankt-Peterburg este în desfă‫ڍ‬urare,
fiind realizată de Prof. dr. Serghei Frantsouzoff, ‫ڍ‬eful Departamentului
pentru Orientul Apropiat ‫ڍ‬i Mijlociu al Institutului de Manuscrise Orientale
al Academiei Ruse de ‫ڌ‬tiin‫ڏ‬e din Sankt-Peterburg, cu colaborarea Conf. dr.
Constantin Panchenko (Universitatea din Moscova, Sec‫ڏ‬ia de Limbă Arabă).
Am primit acordul acestora pentru a insera în edi‫ڏ‬ia de fa‫ڏ‬ă o mică parte
dintre informa‫ڏ‬iile rezultate în urma cola‫ڏ‬ionării (marcate în notele de subsol
„SPb”). Acestea privesc numai varia‫ڏ‬iile majore de grafie, care prezintă o
lectură diferită de aceea din ms. Arabe 6016 editat de mine, îngăduind
îndreptări de con‫ڏ‬inut. Am socotit de asemenea utile informa‫ڏ‬iile despre
pasajele care lipsesc din ms. Sankt-Peterburg. Le mul‫ڏ‬umesc colegilor ru‫ڍ‬i
pentru acordul de a prelua aceste informa‫ڏ‬ii în volumul de fa‫ڏ‬ă.
Serghei Frantsouzoff ‫ڍ‬i Yulia Petrova (cercetătoare la Institutul de
Studii Orientale al Academiei de ‫ڌ‬tiin‫ڏ‬e a Ucrainei, Kiev) m-au ajutat la revizia
finală a textului arab editat de mine după ms. Arabe 6016 al BnF, Paris. Le
păstrez amândurora o vie recuno‫ڍ‬tin‫ڏ‬ă.
‫ڎ‬inând seama că manuscrisul original al Jurnalului lui Paul din Alep
nu a fost încă descoperit, comentariile privitoare la forma grafică a
manuscrisului-sursă nu aduc decât informa‫ڏ‬ii privitoare la op‫ڏ‬iunile
copistului. Am preluat în notele de subsol numai distinc‫ڏ‬iile de fond sau de
con‫ڏ‬inut dintre ms. P ‫ڍ‬i ms. SPb ‫ڍ‬i L: edi‫ڏ‬ia de fa‫ڏ‬ă este realizată printr-o
transcriere interpretativă, fără a modifica însă inutil aspectul textului
original5. În subsolul textului arab am notat a‫ڍ‬adar numai diferenεele
semnificative privitoare la: omisiuni sau schimbări de consoane care
alterează sensul cuvântului; omisiuni de cuvinte sau propozi‫ڏ‬ii; adăugiri;
repeti‫ڏ‬ii (ditografii); forma de sg. în loc de forma de pl., sau invers; înlocuiri
de pronume; ‫ڍ‬tersături; note marginale. Notele de subsol sunt introduse de
men‫ڏ‬iunea „În ms.”, cu referire la ms. Paris (dacă nu este men‫ڏ‬ionat alt
manuscris). Cuvintele scrise deasupra rândului sunt marcate în notă: supra.
Nu am notat în subsol deosebirile strict formale (ortografice sau morfologice)
dintre ms. P ‫ڍ‬i celelalte două (SPb ‫ڍ‬i L), care nu determină deosebiri de
4
Cf. ‫ڍ‬i Drimba, op. cit., p. 88: „[...] editorul alege ‫ڍ‬i publică o singură versiune, ‫ڍ‬i
anume ultima sau cea mai apropiată de original, diferen‫ڏ‬ele pe care le prezintă fa‫ڏ‬ă de
aceasta celelalte versiuni fiind men‫ڏ‬ionate în aparatul critic”.
5
Metodă folosită ‫ڍ‬i în edi‫ڏ‬iile române‫ڍ‬ti, vezi, de pildă, Virgil Cândea, Notă asupra
ediεiei, în Dimitrie Cantemir, Divanul, edi‫ڏ‬ie de Virgil Cândea, Bucure‫ڍ‬ti, Editura Minerva,
1969, p. CIII.
78
sens, op‫ڏ‬iunile diferite ale copi‫ڍ‬tilor pentru un mod de notare sau altul
pentru consoana hamza, pentru mărcile cazuale, pentru prezen‫ڏ‬a sau absen‫ڏ‬a
punctelor diacritice la tƗ marbǌÓa ‫ڍ‬i yƗ’ final, transcrierea diferită a numelor
străine, întrebuin‫ڏ‬area lui hƗ’ în loc de tƗ’ ‫ڍ‬i invers, ezitările în scrierea unor
cuvinte, plasarea mărcii cazuale (tanwƯn) la unele cuvinte (inconsecvent),
trunchierea cuvintelor la capăt de rând, cu scrierea finalului cuvântului în
margine, erorile întâmplătoare datorate neaten‫ڏ‬iei6 etc. Aceste deosebiri
dezvăluie forma‫ڏ‬ia profesională ‫ڍ‬i educa‫ڏ‬ia diferită a copi‫ڍ‬tilor celor trei
manuscrise, dar ele nu au consecin‫ڏ‬e asupra con‫ڏ‬inutului textului. Am
re‫ڏ‬inut totu‫ڍ‬i inversiunile de cuvinte7, care ar putea avea relevan‫ڏ‬ă, în
măsura în care reflectă op‫ڏ‬iunea copistului cu privire la întâietatea unui
element sau al altuia din sintagma respectiva. Se remarcă faptul că stilul
ortografic ‫ڍ‬i gramatical al copi‫ڍ‬tilor acestor manuscrise reflectă cu o
consecven‫ڏ‬ă pronun‫ڏ‬ată trăsăturile specifice limbii ‫ڍ‬i grafiei cre‫ڍ‬tinilor arabi,
pe care le-am detaliat în Nota editorului din versiunea arabă a Divanului
cantemirian8 (v. infra).
În ce prive‫ڍ‬te transcrierea textului, potrivit op‫ڏ‬iunii pe care am făcut-o
adoptând viziunea modernă asupra trăsăturilor specifice arabei medii vorbite
‫ڍ‬i scrise de cre‫ڍ‬tinii din Levant (v. supra, ASPECTE DE LIMBĂ), edi‫ڏ‬ia de
fa‫ڏ‬ă este o oglindă cât se poate de fidelă a manuscrisului de la Paris (P),
fără nicio tentativă de „îndreptare” sau de „modernizare” a textului9. Am
păstrat forma fizică a scrierii, fără a modifica ortografia, dar lăsând deoparte
semnele fără valoare fonetică ori morfologică, inserate de copist ca elemente
caligrafice goale de con‫ڏ‬inut (ilustrare, în varianta copi‫ڍ‬tilor cre‫ڍ‬tini, a horror
vacui din arta caligrafică islamică). Copistul ms. Paris folose‫ڍ‬te trefla
(trifoiul) la final de paragraf, o inimă întoarsă la final de frază, precum ‫ڍ‬i
alte semne cu rol ornamental10.
6
Evident, există în toate copiile folosite erori paleografice, în sensul de erori de
lectură provocate de prezen‫ڏ‬a în textul-model a unei forme de literă, a unei ligaturi, abrevieri etc.
necunoscute sau gre‫ڍ‬it interpretate de copist (v. Papahagi, Vocabularul: 122, s.v.).
7
V. defini‫ڏ‬ia „inversiunii” la Papahagi, Vocabularul: 123, s.v.
8
În Dimitrie Cantemir, The Salvation of the Wise Man and the Ruin of the Sinful
World (6alƗ al-akƯm wa-fasƗd al-‘Ɨlam al-damƯm), Bucureúti, Editura Academiei
Române, 2006, p. 71–74.
9
A‫ڍ‬a cum recomanda SamƯr la p. XV din articolul său din 1980, men‫ڏ‬ionat anterior.
Jérôme Lentin ‫ڍ‬i-a definit astfel viziunea: „(...) On s’est efforcé de faire une lecture aussi
‘naïve’ que possible des textes; leur faire confiance, si l’on peut dire, en faisant abstraction
de toute lecture normative (c’est-à-dire en référence à la norme classique), nous a paru le
meilleur moyen de pouvoir identifier, par l’analyse interne, les phénomènes et les normes
qui leur sont propres”, cf. Lentin 1997: 25–26.
10
Semnele care nu au putut fi reproduse prin fonturile standard ale programelor de
prelucrare de text nu sunt redate în edi‫ڏ‬ia de fa‫ڏ‬ă.
79
Următoarele trăsături recurente de grafie ‫ڍ‬i morfologie sunt caracteristice
textului din ms. Paris11:
1. Vocalele sunt marcate rar. Acolo unde apar, ele au adesea rol
caligrafic ‫ڍ‬i nu reflectă fonologia cuvântului. De aceea, nu am păstrat
vocalizarea, ci am restituit doar vocala waw în cuvintele cu formă de pasiv.
Cuvintele încheiate în alif madd sunt cel mai adesea adjective cu func‫ڏ‬ie
adverbială, care în araba clasică ar fi primit tanwƯn (semn cazual) de
Acuzativ.
2. Consoana hamza este înlocuită cel mai adesea cu suportul ei fonetic,
cf. observa‫ڏ‬iilor lui Lentin (1997: 109 ‫ڍ‬. urm.) ‫ڍ‬i Blau (GCA I: 83–105). Apare
sporadic în pozi‫ڏ‬ie ini‫ڏ‬ială, în cuvinte cu schemă de elativ.
3. Consoanele interdentale t ‫ڍ‬i d sunt înlocuite adesea cu perechea lor, t
‫ڍ‬i respectiv d (din „hipercorectitudine”, potrivit lui Lentin 1997: 82–83), iar
l este înlocuită cu . Am marcat în note de subsol aceste modificări, acolo
unde cuvântul din text este greu de recunoscut.
4. Am păstrat grafia numelor proprii străine ‫ڍ‬i a cuvintelor ne-arabe
scrise inconsecvent, de ex., „Vasile”: FƗsƯlƯ, FƗsƯl, BƗsƯl, iar „‫ڌ‬tefăni‫ڏ‬ă”:
IstƯfƗnƯ, IstƯfƗnitsƗ, IstƯfƗnisƗ.
5. Copi‫ڍ‬tii ms. Paris ‫ڍ‬i ms. Sankt-Peterburg par să fi fost cei mai
iscusi‫ڏ‬i ‫ڍ‬i mai educa‫ڏ‬i dintre copi‫ڍ‬tii celor trei manuscrise luate în
considera‫ڏ‬ie. Ei cunosc caracterele p ( ̟ ) ‫ڍ‬i v ( ‫) ׃‬, pe care le-am păstrat,
precum ‫ڍ‬i limba greacă: apar în text numeroase pasaje, unele de 3–4 rânduri,
care redau cuvinte, fraze sau pasaje din slujbele biserice‫ڍ‬ti.
În substantivele ‫ڍ‬i adjectivele arabe am marcat articolul hotărât prin al-
fără a ‫ڏ‬ine seama dacă urmează o consoană „solară” sau una „lunară”12.
Men‫ڏ‬ionez că în situa‫ڏ‬ia în care cuvântul articulat începe cu o consoană
solară (t, t, d, d, r, z, s, š, Ñ, Ó, l, l, n) în pronun‫ڏ‬ie consoana respectivă va
înlocui „l” din articolul hotărât al- (de ex., As-SƗyeƥ).
În textul arab am subliniat cu o linie cuvintele socotite importante de
către copist, care în manuscris apar cu o linie trasată deasupra („supraliniere”,
v. Papahagi, Vocabularul: 125). Au primit acest tratament în general: primul
cuvânt al comentariilor intercalate de autor, cuvintele ‫ڍ‬i numele proprii
străine, numele de persoane, localită‫ڏ‬i, forme de relief, data (ziua, anul),
11
Foarte asemănătoare cu acelea ale versiunii arabe a Divanului, v. D. Cantemir, The
Salvation of the Wise Man..., p. 71–76. Am renun‫ڏ‬at la marcarea în note de subsol a
grafiilor particulare ale unor cuvinte frecvente în araba medie a cre‫ڍ‬tinilor din Levant, a‫ڍ‬a
cum am procedat în edi‫ڏ‬ia versiunii arabe a scrierii lui Dimitrie Cantemir, Divanul, socotind
că nu este utilă cititorilor care nu cunosc limba arabă. Această sugestie mi-a fost făcută de
Klaus-Peter Todt ‫ڍ‬i Carsten-Michael Walbiner în recenzia lor la edi‫ڏ‬ia men‫ڏ‬ionată, publicată
în „Collectanea Christiana Orientalia”, Córdoba – Beirut, 2008, nr. 5, p. 474–477.
12
V. George Grigore, Limba arabă – pronunĠie úi scriere, Bucureúti, 2002, p. 54–56.
80
cuvintele: tawdan, „să ne întoarcem [la ce spuneam]”, matnƗ, „adică”, ’itlam,
„află”, „să ‫ڍ‬tii” etc.13
Am subliniat cu două linii cuvintele care sunt scrise cu cerneală ro‫ڍ‬ie
în ms. Paris, în măsura în care calitatea copiei disponibile mi-a permis să
văd acest lucru.
Cuvintele marcate cu bold sunt scrise în manuscris cu litere mai mari
decât în mod obi‫ڍ‬nuit, op‫ڏ‬iune proprie numai unuia dintre copi‫ڍ‬ti.
Trecerea de la o filă la alta în ms. Paris este marcată în text, între // //,
cu precizarea numărului filei (r – recto sau v – verso).
Capitolele nu au titluri, dar sunt inserate în margine note explicative,
pe care to‫ڏ‬i traducătorii anteriori le-au transcris ca titluri (nu totdeauna la locul
potrivit). Am păstrat ‫ڍ‬i în edi‫ڏ‬ia de fa‫ڏ‬ă acest sistem, încadrând notele marginale
în croúete < > ‫ڍ‬i plasându-le la începutul acelui paragraf la care se referă.
Uneori ele sunt, însă, adăugiri ale copistului, cuprinzând chiar ‫ڍ‬i câteva rânduri,
greu de descifrat. Acolo unde în ms. Paris notele sunt obscure, restituirea lor
s-a făcut după manuscrisul SPb, care prezintă toate notele clar, în margine.
Am plasat în Traducere între acolade ^ ` scurte explicaĠii cu privire la
fragmentele neincluse în versiunea de faĠă, pentru a păstra cursivitatea relatării.
Am segmentat textul prin alineate acolo unde autorul a schimbat ideea.
În traducere am dat prioritate redării conεinutului semantic, fa‫ڏ‬ă de
formă, păstrând stilul ‫ڍ‬i topica în măsura în care cursivitatea traducerii nu a
fost afectată. Am urmat recomandările lui D. Russo în studiul său citat
(p. 616–618), urmărind să prezint un text în care sensul să fie cât mai clar,
accesibil ‫ڍ‬i fluent. Am completat a‫ڍ‬adar, adăugând cuvinte plasate între
paranteze drepte [ ], pasajele lacunare ori obscure, am întregit numele unor
personaje sau ale unor sfin‫ڏ‬i etc. Am precizat, tot prin complinire, ‫ڍ‬i sensul
cuvântului Al-Sayyid, „Domnul”, atunci când autorul se referă la Iisus
Hristos ‫ڍ‬i nu la Dumnezeu Tatăl – de pildă, când descrie frescele mănăstirilor
din Moldova, unde pe bolta naosului era zugrăvită îndeob‫ڍ‬te, la acea vreme,
icoana Mântuitorului ‫ڍ‬i nu a Tatălui Ceresc (până în secolul al XVIII-lea)14.
Am dat detalii de tip istoric ‫ڍ‬i filologic în notele de subsol (despre
con‫ڏ‬inutul acestora v. supra, Studiu introductiv, sec‫ڏ‬iunea O NOUĂ
EDI‫ڎ‬IE, O NOUĂ TRADUCERE). Sunt siglate în note numele colegilor
care au contribuit la completarea datelor. Pentru aceste informa‫ڏ‬ii, precum ‫ڍ‬i
pentru titlurile siglate ale scrierilor la care se face referire repetat în notele de
13
În traducerea românească am marcat prin scriere cursivă cuvintele importante
subliniate de copist („Însemnare”, „Să ne întoarcem” etc., nu ‫ڍ‬i numele de locuri ori
persoane, care se regăsesc în Indici).
14
Datorez această sugestie dlui Academician Răzvan Theodorescu.
81
subsol, v. ABREVIERI ‫ڌ‬I SIGLE. Informa‫ڏ‬iile preluate din vol. VI al seriei
Călători străini despre δările Române sunt marcate: Călători VI.
Lista de lucrări cuprinsă în capitolul ALTE SURSE CITATE constituie,
împreună cu titlurile siglate (incluse în ABREVIERI ‫ڌ‬I SIGLE), prima
bibliografie, încă incompletă, a edi‫ڏ‬iilor, traducerilor, studiilor ‫ڍ‬i altor
contribu‫ڏ‬ii însemnate pentru cunoa‫ڍ‬terea Jurnalului lui Paul din Alep. Prin
Serviciul de împrumut interna‫ڏ‬ional al Bibliotecii Academiei Române am
ob‫ڏ‬inut numeroase căr‫ڏ‬i ‫ڍ‬i articole importante pentru redactarea notelor ‫ڍ‬i
comentariilor la textul arab, cu asisten‫ڏ‬a amabilă ‫ڍ‬i eficientă a Florinei Popa.
Claudia Nichita (Biblioteca Academiei Române – Sala de lectură „Virgil
Cândea”) ‫ڍ‬i Liliana Deac (Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei
Române) m-au ajutat, în tot cursul realizării acestei lucrări, să rezolv
chestiuni legate de completarea ‫ڍ‬i verificarea surselor bibliografice, de
tehnoredactarea ‫ڍ‬i unificarea textului. Le mul‫ڏ‬umesc din nou tuturor.
Pentru a urmări cronologia acestei scrieri trebuie să se ‫ڏ‬ină seama de
modul cum în‫ڏ‬elegeau cre‫ڍ‬tinii din Biserica Antiohiană în secolul al XVII-lea
trecerea timpului ‫ڍ‬i diviziunile anului ‫ڍ‬i ale zilei. Astfel, cronologia lui Paul din
Alep urmează calendarul bizantin, potrivit căruia anii sunt număra‫ڏ‬i de la
Facerea lumii, nu de la Na‫ڍ‬terea lui Iisus, iar anul începe la 1 septembrie ‫ڍ‬i
se încheie la 31 august („anul bizantin”)15. Caracteristic textelor grece‫ڍ‬ti,
literaturii arabe cre‫ڍ‬tine ‫ڍ‬i altor literaturi ortodoxe, inclusiv aceea rusă până la
reforma calendarului impusă de Petru cel Mare (1 ianuarie 1700), sistemul
este urmat ‫ڍ‬i de Paul din Alep, de exemplu la f. 48v: „În ajunul zilei de
miercuri, când cădea 1 septembrie, începutul anului 7162 de la Facere”
(textual: sanat...li-l-‘Ɨlam, „anul....al Lumii”). Astfel, Jurnalul cuprinde anii
1652–1659 d. Hr. sau 7159–7167 de la Facere16. Reamintesc că pentru a
transforma datele erei bizantine („văleatul”, în documentele române‫ڍ‬ti
vechi) în datele erei noastre (d. Hr.) trebuie să scădem 5508 ani din anul de
la Facere, dacă data a căzut între 1 ianuarie ‫ڍ‬i 31 august, ‫ڍ‬i 5509 ani dacă
data a căzut între 1 septembrie ‫ڍ‬i 31 decembrie.
În cursul anului zilele ‫ڍ‬i lunile sunt însemnate în raport cu praznicele
împărăte‫ڍ‬ti, cu referiri permanente la duminicile de la Pa‫ڍ‬te, de la Rusalii ‫ڍ‬i
15
V. Documente privind istoria României (DIR), Introducere, vol. I, Bucure‫ڍ‬ti, 1956,
p. 405–407.
16
Referirile la „anul de la Hegira” (ar. hi÷rƯ), adică de la exilul Profetului Muammad
de la Mekka la Medina în anul 622 d. Hr., dată care stă la baza calendarului musulman, apar
numai în partea de început a scrierii lui Paul din Alep, care cuprinde istoricul Bisericii
Antiohiene. Printre sursele la care a făcut apel arhidiaconul sirian pentru a întocmi această
cronică trebuie să fi fost ‫ڍ‬i documente de cancelarie ale stăpânirii otomane.
82
de la Na‫ڍ‬terea Domnului. Am marcat în text trecerea de la un an la altul
după datarea modernă, la 1 ianuarie, întrucât această dată, ca ‫ڍ‬i aceea de
31 decembrie, trec adesea nesemnalate de călătorul sirian. Notarea exactă a
fiecărei date însemnate de arhidiaconul sirian ar necesita repetarea tuturor
praznicelor sfin‫ڏ‬ilor de peste an, pe parcursul celor 7 ani de călătorie.
Timpul zilei urmează diviziunile zilei liturgice: o zi este intervalul de
timp dintre două seri consecutive17. Prin urmare, sărbătorirea ‫ڍ‬i slujba zilei
liturgice ‫ڍ‬i a praznicelor începe cu vecernia din ajun, a doua dintre Laudele
biserice‫ڍ‬ti. Sub acest aspect scrierea lui Paul din Alep este în perfectă
consonan‫ڏ‬ă cu cele ale greco-ortodoc‫ڍ‬ilor din întregul spa‫ڏ‬iu post-bizantin.
Împăr‫ڏ‬irea zilei (cele 12 ore de la răsărit la apus) în „ceasuri”, pe care
evreii au adoptat-o de la asirieni, fiind apoi preluată de întregul Levant, este
următoarea:
Ceasul I, primele trei ore după răsărit (6–9, în preajma echinoc‫ڏ‬iilor);
Ceasul III, a doua parte a dimine‫ڏ‬ii (9–12);
Ceasul VI, al treilea sfert, după ora 12 (către amiază);
Ceasul IX, ultimul sfert, seara, pentru prima Laudă (15–18).
Sunt consemnate de asemenea în text Laudele biserice‫ڍ‬ti ale zilelor de
rând (lucrătoare), începând de la cea de seară: vecernia, pavecerni‫ڏ‬a, utrenia ‫ڍ‬i
ceasurile18.
Calendarul, diviziunile zilei ‫ڍ‬i timpurile liturgice la care se referă Paul
din Alep sunt mărturii ale con‫ڍ‬tientizării identită‫ڏ‬ii comune a cre‫ڍ‬tinilor greco-
ortodoc‫ڍ‬i din Siria ‫ڍ‬i din celelalte ‫ڏ‬inuturi levantine. Tot a‫ڍ‬a, este grăitor
faptul că pentru a se referi la capitala Imperiului Otoman Paul din Alep
folose‫ڍ‬te preponderent numele „Constantinopol” (ϪϴϨϴτϨτδϘϟ΍, Al-QusÓanÓƯniyya)
‫ڍ‬i foarte rar Istanbul (ϝϮΒϨτγ΍, IsÓanbǌl).
Pentru toate împrumuturile ‫ڍ‬i cuvintele străine transcrise de Paul din
Alep, care reflectă atât cuno‫ڍ‬tin‫ڏ‬ele sale de limbă, cât ‫ڍ‬i interesul lui pentru
înregistrarea cât mai multor cuvinte noi, utile cititorilor săi sirieni, am inserat
comentarii în notele de subsol la prima ocurenεă, precizând etimologia,
semnifica‫ڏ‬iile ‫ڍ‬i echivalentele din alte limbi.
În ceea ce prive‫ڍ‬te punctua‫ڏ‬ia, situa‫ڏ‬ia este similară altor texte arabe
cre‫ڍ‬tine ale epocii: copistul folose‫ڍ‬te virgula în loc de punct, o inserează
adesea fără sens, întrerupând fluxul logic al frazei, iar la finalul paragrafelor
17
Cf. căr‫ڏ‬ii vechi-testamentare a Facerii, unde zilele sunt numărate începând cu
seara: „‫ڌ‬i a fost seară ‫ڍ‬i a fost diminea‫ڏ‬ă: ziua întâia” (Facerea I, 5). Cf. ‫ڍ‬i Leviticul,
XXIII, 32: „Să posti‫ڏ‬i din seara zilei a noua a lunii; din acea seară până în seara zilei a
zecea a lunii să prăznui‫ڏ‬i odihna voastră”.
18
V. Brani‫ڍ‬te, Liturgica: 158–160.
83
o omite adesea. Întrucât punctua‫ڏ‬ia textului-sursă nu are relevan‫ڏ‬ă stilistică,
edi‫ڏ‬ia de fa‫ڏ‬ă respectă punctua‫ڏ‬ia corectă, potrivită cu logica frazei, în măsura
în care a fost posibilă restituirea ei.
În transcrierile din limba arabă am aplicat normele din Index
translationum, adoptate de UNESCO, norme care se bazează pe standardele
Organiza‫ڏ‬iei Interna‫ڏ‬ionale pentru Standardizare (ISO). Un tabel al Transcrierii
alfabetului arab apare la finalul acestei Note. Cuvintele grece‫ڍ‬ti sunt transcrise
după forma din manuscris, precizând în note deformările survenite la transferul
în arabă.
Am redat numele autorului sub forma „Paul”, ‫ڍ‬i nu „Pavel”, deoarece în
limba arabă acest nume (de origine greacă) are forma veche BǌluÑ ‫ڍ‬i forma
modernă Bǌlus (cu pronun‫ڏ‬ia, în araba cre‫ڍ‬tinilor levantini, Bǌlos).
Pentru lămurirea unor pasaje obscure, a identită‫ڏ‬ii unor personaje, a
localizării unor ora‫ڍ‬e, a datării unor evenimente, precum ‫ڍ‬i pentru îmbogă‫ڏ‬irea
surselor citate am primit ajutorul pre‫ڏ‬ios al Prof. Andrei Pippidi, căruia îi
păstrez o adâncă recuno‫ڍ‬tin‫ڏ‬ă.
Grafia ‫ڍ‬i transcrierea cuvintelor ‫ڍ‬i pasajelor în limba greacă,
corectarea, în note, a grafiei defectuoase a copiútilor, etimologiile termenilor
ecleziastici bizantini, datele privitoare la împăra‫ڏ‬ii ‫ڍ‬i ierarhii greci evoca‫ڏ‬i de
Paul din Alep au fost verificate úi completate de colegul meu Mihai ‫ڎ‬ipău,
cercetător la Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române,
căruia îi mul‫ڏ‬umesc în mod deosebit.
Conf. dr. Andreea Dunaeva, de la Facultatea de Filologie a Universită‫ڏ‬ii
Bucure‫ڍ‬ti, Sec‫ڏ‬ia de Limba Rusă, mi-a pus la dispozi‫ڏ‬ie, din surse ruse‫ڍ‬ti,
informa‫ڏ‬iile necesare pentru identificarea unor personaje ‫ڍ‬i locuri, a verificat
numeroase pasaje în traducerea rusă a lui G. A. Murkos ‫ڍ‬i mi-a oferit
permanent asisten‫ڏ‬ă în clarificarea unor detalii din textul arab prin prisma
interpretărilor, cel mai adesea corecte, ale traducătorului de origine siriană.
Îi sunt foarte recunoscătoare pentru ajutorul ei continuu în cursul realizării
acestui proiect.
Carmen Cocea, absolventă a Sec‫ڏ‬iei de Limba Arabă a Universită‫ڏ‬ii
Bucure‫ڍ‬ti, în prezent referent de specialitate la Ministerul Afacerilor
Externe, a comparat o parte din manuscrisul de la Paris cu celelalte două
folosite în această edi‫ڏ‬ie, pentru a verifica exactitatea textului final. Îi sunt
recunoscătoare pentru eforturile depuse.
Îmi exprim gratitudinea fa‫ڏ‬ă de to‫ڏ‬i cei care au avut bunăvoin‫ڏ‬a de a
citi, integral sau par‫ڏ‬ial, versiunea nedefinitivă a traducerii române‫ڍ‬ti ori a
edi‫ڏ‬iei manuscrisului arab, sugerându-mi îndreptări ‫ڍ‬i adăugiri importante:
Acad. Dan Berindei; Acad. Răzvan Theodorescu; Prof. dr. George Grigore,
coordonatorul Sec‫ڏ‬iei de Limbă ‫ڍ‬i Literatură Arabă a Universită‫ڏ‬ii Bucure‫ڍ‬ti,
84
directorul Centrului de Studii Arabe; Prof. asoc. dr. Alexander Treiger,
Programul de Studii Religioase, Universitatea Dalhousie, Canada; Luiza
Barcan, critic de artă ‫ڍ‬i realizator TV; Simona Pelin; Horia Dobo‫ڍ‬, arabist,
redactor la Sec‫ڏ‬ia Arabă a Radio România Actualită‫ڏ‬i. Părintele Policarp
Chi‫ڏ‬ulescu, arhimandrit la Mănăstirea Radu-Vodă din Bucure‫ڍ‬ti ‫ڍ‬i director
al Bibliotecii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, a citit cu
neîntrecută grijă ‫ڍ‬i pricepere întreaga traducere românească, propunându-mi
preĠioase îndreptări ale unor formulări privitoare la rânduieli, slujbe ‫ڍ‬i scrieri
liturgice. Îi adresez ‫ڍ‬i pe această cale multe mul‫ڏ‬umiri pentru bunăvoin‫ڏ‬ă ‫ڍ‬i
răbdare.
Păstrez o vie recuno‫ڍ‬tin‫ڏ‬ă tuturor celor cărora le datorez cuno‫ڍ‬tin‫ڏ‬ele
mele de limbă ‫ڍ‬i literatură arabă. Această lucrare, ca ‫ڍ‬i precedentele mele
publica‫ڏ‬ii în domeniul studiilor arabe, nu ar fi fost posibile fără competen‫ڏ‬a
‫ڍ‬i dăruirea de care am beneficiat din partea profesorilor mei de la Sec‫ڏ‬ia de
Limbă Arabă a Universită‫ڏ‬ii din Bucure‫ڍ‬ti (Facultatea de Limbi ‫ڍ‬i Literaturi
Străine), îndeosebi din partea Prof. dr. Nadia Anghelescu.
Familia mea m-a ajutat úi m-a încurajat mereu, în lunga perioadă de
când am început să lucrez la acest proiect. Le mulĠumesc din toată inima úi
împart cu ei bucuria de a da la tipar volumul de faĠă.
Pentru a facilita înĠelegerea deosebirilor (calitative úi cantitative) dintre

traducerile anterioare ale Jurnalului lui Paul din Alep úi traducerea românească
pe care am întocmit-o, prezint în paginile următoare câteva pasaje din
originalul arab înso‫ڏ‬ite de versiunile Murkos, Belfour, Radu ‫ڍ‬i Călători VI,
alături de noua versiune, publicată în volumul de faĠă19.
19
Am renun‫ڏ‬at la notele de subsol pentru a nu îngreuna lectura. Ele pot fi consultate
infra, în corpul traducerii în limba română.
85
ABREVIERI ‫ڌ‬I SIGLE
ABREVIERI
< > scris în margine sau deasupra rândului

[ ] adăugire a editorului, Ioana Feodorov
* formă prezumtivă
ar. eg. = limba arabă egipteană
ar. sir. = limba arabă siriană
c. = circa
col. = substantiv colectiv
dial. = dialect/al/ă
ebr. = ebraică
et al. = et alii
f. = fila
f. a. = fără an
germ. = limba germană
gr. = limba greacă
it. = limba italiană
magh. = limba maghiară
n. = notă de subsol
n. m. = nota mea
pers. = limba persană
pol. = limba polonă
r = recto
rom. = limba română
rus. = limba rusă
s-cr. = limba sârbo-croată
sl. = slavonă, slavă veche
subl. m. = sublinierea mea
s.v. = sub voce
tc. = limba turcă
v = verso
v. = vezi
var. = variantă
vers. = verset
A. P. = informa‫ڏ‬ie < Andrei Pippidi
M. ‫ڎ‬. = informa‫ڏ‬ie < Mihai ‫ڎ‬ipău
SIGLE*
CĂRğI, ARTICOLE
Alexandru, Instrumente muzicale = Tiberiu Alexandru, Instrumente

muzicale ale poporului român, Bucureúti, 1956.
Alexianu, Mode úi veúminte = Al. Alexianu, Mode úi veúminte din trecut.
Cinci secole de istorie costumară românească, I, Bucureúti, 1987.
An Ottoman Traveller = An Ottoman Traveller. Selections from the Book of
Travels of Evliya Çelebi, trad. ‫ڍ‬i coment. Robert Dankoff ‫ڍ‬i Sooyong
Kim, Londra, 2010.
Barthélemy, Dictionnaire = Adrien Barthélemy, Dictionnaire arabe-français.

Dialectes de Syrie: Alep, Damas, Liban, Jérusalem, Paris, 1935–1954,
5 vol.
Al-BƗÎƗ 1913 = QusÓanÓƯn al-BƗÎƗ, Nuhbat min ‘Safrat al-baÓriyark MakƗriyǌs
al-palabƯ’ bi-qalam waladi-hi al-šammƗs BǌluÑ („Fragment din
Călătoria patriarhului Macarie din Alep, în redactarea fiului său,
diaconul Paul”), „Al-Masarra” , nr. 3/1912 úi 4/1913, reprodus în 1913
la Tipografia Sf. Paul din parƯÑƗ, p. 1–148.
Bădărău, Istoria Iaúilor = Dan Bădărău, Istoria Iaúilor, Bucureúti, 2010.
Belfour I / Belfour II = F. C. Belfour, The Travels of Macarius, Patriarch of
Antioch, written by his Attendant Archdeacon, Paul of Aleppo, in
Arabic, The Oriental Translation Fund of Great Britain and Ireland,
Londra, t. I, 1829 ; t. II, 1836.
Berindei – Bonifaciu = Dan Berindei, Sebastian Bonifaciu, Bucureúti: Ghid
turistic, Bucureúti, 1980.
Berza 1985 = Mihai Berza, Pentru o istorie a vechii culturi româneúti,
culegere de studii editată, cu o introducere úi note, de Andrei Pippidi,
Bucureúti, 1985.
Beza, Urme = Marcu Beza, Urme româneúti în Răsăritul ortodox, ed. II,
Bucureúti, 1937.
*
Lucrările aceluiaúi autor sunt ordonate alfabetic, după sigla titlului.
112
Blau, GCA I–III = Joshua Blau, A Grammar of Christian Arabic Based
Mainly on South-Palestinian Texts from the First Millenium, în Corpus
Scriptorum Christianorum Orientalium, Secrétariat du CorpusSCO,
Louvain, vol. I, 1966; vol. II–III, 1967.
Bobulescu, Lăutarii noútri = Constantin Bobulescu, Lăutarii noútri. Din
trecutul lor, Bucureúti, 1922.
Bodogae 1940 = Teodor Bodogae, Ajutoarele româneúti de la mănăstirile
din Sfântul Munte Athos, Sibiu, 1940.
Bogdan 1904 = N.A. Bogdan, Oraúul Iaúi – odinioară úi astăzi, Iaúi, 1904.
Bogrea 1924 = Vasile Bogrea, Călătoriile Patriarhului Macarie. Îndreptări,
întregiri γi lămuriri la traducerea românească, „Anuarul Institutului
de Istorie NaĠională”, II (1923), Bucureúti, 1924, p. 339–344.
Bogrea 1971 = Vasile Bogrea, Pagini istorico-filologice, edi‫ڏ‬ie îngrijită, studiu
introductiv ‫ڍ‬i indice de Mircea Borcilă ‫ڍ‬i Ion Mării, Cluj, 1971.
Brani‫ڍ‬te, Liturgica = Pr. Ene Brani‫ڍ‬te, Liturgica generală cu noεiuni de artă
bisericească, Bucure‫ڍ‬ti, 1985.
Burada, Opere = Teodor Burada, Opere, vol. 2, Bucureúti, 1980.
Cantemir 1973 = Dimitrie Cantemir, The History of the Ottoman Empire,

selected fragments translated into English, în Dimitrie Cantemir,
Historian of South East European and Oriental Civilizations. Extracts
from “The History of the Ottoman Empire”, ed. Al. DuĠu, Paul
Cernovodeanu, introd. Halil Inalcõk, Bucureúti, 1973.
Catalogul manuscriselor de la Sankt-Peterburg = A Descriptive Catalogue
of the Christian Arabic Manuscripts Preserved at the St Petersburg
Branch of the Institute of Oriental Studies of the Russian Academy of
Sciences, întocmit de Valeriy V. Polosin, Vladimir V. Polosin ‫ڍ‬i
Nikolaj Serikoff, editat de Nikolaj Serikoff împreună cu Herman
Teule, Carsten-Michael Walbiner, Hilary Kilpatrick ‫ڍ‬i Serghei
Frantsouzoff (în pregătire – accesibil mie în versiunea 2008).
Călători I = Călători străini despre δările Române, vol. I, ed. Maria
Holban, Bucure‫ڍ‬ti, 1968.
Călători IV = Călători străini despre δările Române, vol. IV, ed. Maria
Călători V = Călători străini despre δările Române, vol. V, ed. Maria
Călători VI = Călători străini despre δările Române, vol. VI, ed. Maria
Matilda Alexandrescu-Dersca Bulgaru úi Mustafa Ali Mehmet,
Bucure‫ڍ‬ti, 1976.
113
Cândea 1963 = Virgil Cândea, L’Afrique dans la culture roumaine ancienne,
„Bulletin de la Commission Nationale de la R.P. Roumaine pour
l’UNESCO”, 1963, nr. 1–2, p. 1–16.
Cândea 1970 = Virgil Cândea, LetopiseĠul ğării Româneúti (1292–1664) în
versiunea arabă a lui Macarie Zaim, „Studii. Revistă de istorie”, 23,
1970, nr. 4, p. 673–680.
Cândea 1978 = Virgil Cândea, Sources byzantines et orientales concernant
les Roumains, RESEE, XVI, 1978, nr. 2, p. 297–320.
Cernovodeanu, În vâltoarea primejdiilor = Paul Cernovodeanu, În vâltoarea
primejdiilor: Politica externă úi diplomaĠia promovate de Constantin
Brâncoveanu (1688–1714), Bucureúti, 1997.
Cioran 1900 = Emilia Cioran, Călătoriile Patriarhului Macarie de Antiohia
în δările Române, 1653–1658. Teză pentru licenεa în Istorie, Facultatea
de Litere γi Filosofie, Bucure‫ڍ‬ti, 1900.
Condica de venituri úi cheltuieli = Condica de venituri úi cheltuieli de la
leatul 7202–7212 (1694–1704), ed. C. D. Aricescu, „Revista istorică a
Arhivelor României”, Bucureúti, 1878, p. 1–750.
Constantinescu – Moisescu, Curtea domnească = N. Constantinescu,
C. Moisescu, Curtea domnească din Târgoviúte, Bucure‫ڍ‬ti, 1965.
Costăchel – Panaitescu – Cazacu, ViaĠa feudală = V. Costăchel, P. P.
Panaitescu, A. Cazacu, ViaĠa feudală în ğara Românească úi Moldova
(sec. XIV–XVII), Bucureúti, 1957.
Costin 1958 = Miron Costin, Opere, edi‫ڏ‬ie critică cu un studiu introductiv,
note, comentarii, variante, indice ‫ڍ‬i glosar de P. P. Panaitescu,
Costin, LetopiseĠul = Miron Costin, LetopiseĠul ğării Moldovei de la Aron
vodă încoace, în Opere, ed. îngr. de P. P. Panaitescu, Bucureúti, ed. II,
1965.
CreĠeanu 1967 = Radu CreĠeanu, Monumentele istorice din cuprinsul
Mitropoliei Olteniei în lumina relatării lui Paul de Alep, „Mitropolia
Olteniei”, XIX, 1967, nr. 11–12, p. 910–924.
Cronici turceúti II = Cronici turceúti privind ğările Române, vol. II, ed.
Mihail Guboglu, Bucureúti, 1974.
Ctitoriile Sfântului Voievod Neagoe Basarab = Ctitoriile Sfântului Voievod
Neagoe Basarab, text de Pr. Radu Mi‫ڍ‬u, fotografie ‫ڍ‬i concep‫ڏ‬ie grafică
de Lauren‫ڏ‬iu Tătulescu, [Bucure‫ڍ‬ti], 2012.
D
Demény – Demény – Stoicescu, Răscoala = Lidia Demény, Ludovic
Demény, Nicolae Stoicescu, Răscoala seimenilor sau răscoală populară?
1655. ğara Românească, Bucure‫ڍ‬ti, 1968.
114
DIR = Documente privind istoria României. Introducere, vol. I, ed. Mihail
Roller, Bucure‫ڍ‬ti, 1956.
Dmitrieva (et al.), Opisanie = Ludmila V. Dmitrieva, Tatiana A. Bykova,
M. M. Gureviþ, Opisanie izdanij graždanskoj peþati 1708 – janvarja
1725, Moscova – Leningrad, 1955.
Dobjanschi – Simion 1979 = Ana Dobjanschi, Victor Simion, Arta în epoca
lui Vasile Lupu, Bucureúti, 1979.
Drăgu‫ڏ‬, Dicεionar = Vasile Drăgu‫ڏ‬, Dicεionar enciclopedic de artă
medievală românească, Bucure‫ڍ‬ti, 1976.
Feodorov 2005 = Ioana Feodorov, The Edition and Translation of Christian

Arabic Texts of the 17th–18th Centuries Referring to the Romanians,
RESEE, XLIII, 2005, p. 253–273.
Feodorov, Chronique = Ioana Feodorov, La chronique de Valachie (1292–
1664). Texte arabe du Patriarche Macaire ZatƯm (TawƗrƯh wa uahbƗr
muhtasira ‘an uafandiyyat al-uAflƗh), introducere, ediĠie, traducere
franceză úi note, „Mélanges de l’Université Saint-Joseph”, Beirut, LII
(1991–1992), 1995, p. 3–71.
Frantsouzoff 2012 = Serge A. Frantsouzoff, Le patrimoine manuscrit de
Paul d’Alep conservé à St. Pétersbourg, în Relations entre les peuples
de l’Europe Orientale et les chrétiens arabes, p. 31– 49.
From Peasant to Patriarch = From Peasant to Patriarch. Account of the
Birth, Upbringing, and Life of His Holiness Nikon, Patriarch of Moscow
and All Russia, written by his cleric Ioann Shusherin, traducere ‫ڍ‬i note
de Kevin M. Kain ‫ڍ‬i Katia Levintova, Plymouth, 2008.
Gheorghiu, Arhitectura medievală de apărare = Teodor Octavian Gheorghiu,

Arhitectura medievală de apărare din România, Bucureúti, 1985.
Ghika-Budeúti, EvoluĠia arhitecturii = N. Ghika-Budeúti, EvoluĠia arhitecturii
în Muntenia úi în Oltenia. Partea a treia. Veacul al XVII-lea, BCMI,
XXV, 1932, fasc. 71–74, p. 3–109 (+ 335 il.).
Giurescu, Anatefterul = Dinu C. Giurescu, Anatefterul. Condica de porunci
a vistieriei lui Constantin Brâncoveanu, „Studii ‫ڍ‬i materiale de istorie
medie”, V, 1962, p. 353–493 (cu 10 p. facsimil).
Giurescu, Istoria Bucureγtilor = Constantin C. Giurescu, Istoria Bucureγtilor
din cele mai vechi timpuri γi până în zilele noastre, Bucure‫ڍ‬ti, 1966.
115
Giurescu, Istoria pescuitului = Constantin C. Giurescu, Istoria pescuitului úi
a pisciculturii în România, vol. I. Din cele mai vechi timpuri până la
instituirea legii pescuitului (1896), Bucureúti, 1964.
Giurescu, Istoria românilor = Constantin C. Giurescu, Istoria românilor,
III/1, ed. II, Bucureúti, 1942.
Giurescu, ğara Românească = Dinu C. Giurescu, ğara Românească în
secolele XIV–XV, Bucureúti, 1973.
Graf, Geschichte = Georg Graf, Geschichte des christlichen arabischen
Literatur, III, Città del Vaticano, 1949.
Graf, Verzeichnis = Georg Graf, Verzeichnis arabischer kirchlicher Termini,
ed. II, Louvain, 1954.
Halperin, In the Eye of the Beholder = Charles J. Halperin, In the Eye of the
Beholder: Two Views of Seventeenth-Century Muscovy, „Russian
History/Histoire Russe”, 24, 1997, nr. 4, p. 409–423.
Hurmuzaki I, Supl., IV/1, V/1, IX/1, IX/2 – Eudoxiu Hurmuzaki, Documente
privitoare la istoria românilor, Bucure‫ڍ‬ti, vol. I, Partea 1, 1887; Partea 2,
1890; Supl. I, 1886; Supl. II, 1893; Supl. III, 1889; vol. IV, Partea 1,
1882; vol. V, Partea 1, 1885; vol. IX, Partea 1, 1897; vol. IX, Partea 2,
1899.
Ibn Haldǌn, Discours = Ibn Haldǌn, Discours sur l’histoire universelle

(Al-Muqaddima), traducere, prefaĠă úi note de Vincent Monteil, Beirut,
1967, t. I.
Icônes melkites = Icônes melkites: Exposition organisée par le Musée
Sursock du 16 mai au 15 juin 1969, Virgil Cândea (ed.), Beirut, 1969.
Ionescu, Istoria arhitecturii = Grigore Ionescu, Istoria arhitecturii în
România, Bucureúti, I, 1963; II, 1965.
Iorga 1972, I–II = Nicolae Iorga, România cum era până la 1918, ed. îngr.
de Lucian Cursaru, vol. I–II, Bucure‫ڍ‬ti, 1972.
Iorga, Acte úi fragmente, I–III – N. Iorga, Acte úi fragmente privitoare la
istoria românilor adunate din depozitele de manuscrise ale Apusului,
vol. I–III, Bucure‫ڍ‬ti, 1895–1897.
Iorga, Chilia úi Cetatea Albă = Nicolae Iorga, Studii istorice asupra Chiliei
úi CetăĠii-Albe, Bucureúti, 1899.
Iorga, InscripĠii = N. Iorga, Inscripεii din bisericile României, Bucure‫ڍ‬ti,
fasc. I, nr. 1–765, 1905; fasc. II, nr. 766–944, 1907.
116
Iorga, Istoria Bisericii româneγti, I–II = N. Iorga, Istoria Bisericii româneγti
γi a vieεii religioase a românilor, vol. I–II, Vălenii de Munte, 1908.
Iorga, Istoria Bucureútilor = N. Iorga, Istoria Bucureútilor, Bucureúti, 1939.
Iorga, La musique roumaine = N. Iorga, La musique roumaine. Quelques
mots sur les origines et le caractère de la musique religieuse et
populaire des Roumains – tirés d’une conférence donnée pour la
chorale „HORA” de Paris, le 15 Mars 1925, Paris, 1925.
Iorga, Studii úi documente IV = N. Iorga, Studii úi documente cu privire la
istoria românilor, IV. Legăturile Principatelor Române cu Ardealul de
la 1601 la 1699, Bucureúti, 1902.
Iorga, Studii úi documente VI = N. Iorga, Studii úi documente cu privire la
istoria românilor, VI. CărĠi domneúti, zapise úi răvaúe, Partea II,
Bucureúti, 1904.
Iorga, Vasile Lupu = N. Iorga, Vasile Lupu ca următor al împăraĠilor de
răsărit în tutelarea Patriarhiei de Constantinopole úi a Bisericii
Ortodoxe, AARMSI, S. II, t. XXXVI, 1913, p. 207–236.
Iorga – Balú 1922 = N. Iorga, G. Balú, Histoire de luart roumain ancien,
Paris, 1922.
Kadas, Mount Athos = Sotiris Kadas, Mount Athos. An Illustrated Guide to

the Monasteries and Their History, Atena, 1980.
Kilpatrick 1997 = Hilary Kilpatrick, Journeying Towards Modernity. The
Safrat al-BaÓrak MakƗryiǌs of Bǌlus Ibn al-Za‘Ưm al-palabƯ, „Die Welt
des Islams”, Leiden, 37/2, p. 156–177.
Kilpatrik 2009 = Hilary Kilpatrik, MakƗriyÔs Ibn al-Za‘¯m (ca. 1600–1672)
and BÔlus Ibn al-Za‘¯m (1627–1669), în Essays in Arabic Literary
Biography 1350–1850, Wiesbaden, 2009, p. 262–273.
Lapedatu 1912 = Al. Lapedatu, Icoanele lui Barnovski-Vodă de la Moscova

úi zugrafii Trei Erarhilor din Iaúi, BCMI, V, 1912, fasc. 19, p. 110–114.
Lentin 1997 = Jérôme Lentin, Recherches sur l’histoire de la langue arabe
au Proche-Orient à l’époque moderne. Thèse pour le Doctorat d’État
ès lettres, Université de la Sorbonne Nouvelle – Paris III, 1997, vol. I–II,
Lille (Atelier National de Reproduction des Thèses).
117
M
Moisescu, Arhitectura I = Cristian Moisescu, Arhitectura epocii lui Matei

Basarab, Bucureúti, 2002.
Moisescu, Arhitectura II = Cristian Moisescu, Arhitectura epocii lui Matei
Basarab, II. Repertoriul edificiilor de cult, Bucureúti, 2003.
Moisescu, Târgoviúte = Cristian Moisescu, Târgoviúte. Monumente istorice
úi de artă, Bucureúti, 1979.
Morozov 2009 = Dmitrij A. Morozov, Arabskie istoþniki XVII v. iz
Kolomny, în Kolomna i kolomenskaja zemlja. Istorija i kul’tura, A. G.
Mel’nik, S. V. Sazonov (ed.), Kolomna, 2009, p. 275–286.
Morozov, Kratkij katalog = D. A. Morozov, Kratkij katalog arabskih
rukopisej i dokumentov Rossijskogo Gosudarstvennogo Arhiva Drevnih
Aktov, Moscova, 1996.
Murkos 2005 = Giorgi A. Murkos, Pavel Aleppskij, Putešestvie antiohijskogo
Patriarha Makarija v Rossiju v polovine XVII veka, opisannoe ego
synom, arhidiakonom Pavlom Aleppskim, traducere în rusă ‫ڍ‬i note,
Moscova, 2005 (republicare a ed. Moscova, 1896–1898, vol. I–IV).
Nasrallah 1979 = Joseph Nasrallah, Histoire du mouvement littéraire dans

l’église melchite du Vème au XXème siècle, Louvain – Paris, 1979, vol. IV,
t. I.
Nasrallah 1989 = Joseph Nasrallah, Histoire du mouvement littéraire dans
l’église melchite du Vème au XXème siècle, Louvain – Paris, 1989,
vol. IV, t. II.
Nastase, L’aigle bicéphale = Dimitris Nastase, L’aigle bicéphale dissimulée
dans les armoiries des Pays Roumains. Vers une crypto-héraldique, în
Roma. Costantinopoli. Mosca. Atti del I Seminario Internazionale di
studi storici „Da Roma alla Terza Roma”, 21–23 aprile 1981, Roma,
1982, p. 357–374.
Năstase 1957 = Dumitru Năstase, TainiĠe úi metereze la vechile biserici din
Iaúi, SCIA, 4, 1957, nr. 3–4, p. 88–97.
Năsturel, Biserici, mănăstiri γi schituri din Oltenia, I–III = General Petre V.
Năsturel, Biserici, mănăstiri γi schituri din Oltenia, I, RIAF, XII
(1910), p. 293–313; II, RIAF, XIV(1913), 1914, p. 17–137; III, RIAF,
XVI, 1922, p. 81–136.
Netton, Golden Roads = Ian Richard Netton (ed.), Golden Roads. Migration,
Pilgrimage and Travel in Mediaeval and Modern Islam, Richmond
(Surrey), 2005.
118
Nicolescu, 1970 = Nicolescu, Corina, Istoria costumului de curte în ğările
Române. Secolele XIV–XVIII, Bucure‫ڍ‬ti, 1970.
Nicolescu, Argintăria = Corina Nicolescu, Argintăria laică úi religioasă în
ğările Române (sec. XIV–XIX), Bucureúti, 1968.
O
Odobescu, AntichităĠile = Alexandru I. Odobescu, AntichităĠile JudeĠului
Romanaεi, Bucureúti, 1878.
P
Panchenko 2000 = Konstantin Panchenko, Pravoslavnye araby-osvedomiteli
rossijskogo Posol’skogo prikaza v XVII v., în Arabskie strany Zapadnoj
Azii i Severnoi Afriki. Istorija, ekonomika i politika, 4, 2000, p. 307–317.
Panchenko 2004 = Konstantin Panchenko, Rossija i Antiohijskij patriarhat:
naþalo dialoga (seredina XVI – pervaja polovina XVII vv), în Rossija i
Hristianskij Vostok, t. 2–3, Moscova, 2004, p. 203–221.
Papahagi, Vocabularul = Adrian Papahagi (coord.), Vocabularul cărεii
manuscrise, Bucure‫ڍ‬ti, 2013.
Păun, Pouvoir, Croisade et Jugement Dernier = Radu G. Păun, Pouvoir,
Croisade et Jugement Dernier au XVIIe si£cle: le v¡cu et l’invisible, în
Ius et Ritus: Rechtshistorische Abhandlungen über Ritus, Macht und
Recht, ed. Ivan Biliarsky, Sofia, 2006, p. 213–283.
Pippidi, InfluenĠe greceúti = Andrei Pippidi, InfluenĠe greceúti în patrimoniul
arhitectural din România, Comisia NaĠională a Monumentelor Istorice,
Bucureúti, 1997.
Polosin 2001 = Vladimir V. Polosin, Zapiska Pavla Aleppskogo o postavlenii
mitropolitov antiohijskim patriarhom Makariem, „Hristianskij Vostok”,
t. 2 (VIII), serie nouă, 2001, p. 329–342.
Popescu, Podoabe = Marin Matei Popescu, Podoabe medievale în ğările
Române, Bucureúti, 1970.
R
Radu 1927 = Basile Radu, Voyage du Patriarche Macaire d’Antioche. Étude
préliminaire. Valeur des manuscrits et des traductions, col. Patrologia
Orientalis, ed. R. Graffin, F. Nau, Paris, Imprimerie polyglotte, 1927.
Radu 1930–1949 = Basile Radu, Voyage du Patriarche Macaire d’Antioche,
texte arabe et traduction française, col. Patrologia Orientalis, ed.
R. Graffin, F. Nau, Paris, XXII, fasc. 1/1930; XXIV, fasc. 4/1933;
XXVI, fasc. 5/1949.
119
Relations entre les peuples de l’Europe Orientale et les chrétiens arabes =
Relations entre les peuples de l’Europe Orientale et les chrétiens
arabes au XVIIe siècle. Macaire III Ibn al-Za‘Ưm et Paul d’Alep. Actes
du Ier Colloque international, le 16 septembre 2011, Bucarest, ed.
Ioana Feodorov, Bucure‫ڍ‬ti, 2012.
Serikoff 2012 = Nikolaj Serikoff, An ‘Unimaginative Compiler’: Patriarch

Macarius Ibn al-Za‘Ưm and his Explanations of the Names of Greek
Saints, în Relations entre les peuples de l’Europe Orientale et les
chrétiens arabes, p. 135–190.
Simionescu 1943 = Ion Simionescu, Între Dunăre úi mare, ed. V, Bucureúti,
1943.
Sinigalia 2000 = Tereza Sinigalia, Arhitectura civilă de zid din ğara
Românească în secolele XIV–XVIII, Bucureúti, 2000.
Smaranda 2006 = Aurică Smaranda, Mic lexicon de numismatică, Bucureúti,
2006.
Stoicescu, Bibliografia I–II = Nicolae Stoicescu, Bibliografia localităεilor γi
monumentelor feudale din România, I – δara Românească (Muntenia,
Oltenia γi Dobrogea), vol. I (A–L), vol. II (M–Z, Indici), Craiova, 1970.
Stoicescu, Cum măsurau strămoγii = Nicolae Stoicescu, Cum măsurau
strămoγii, Bucure‫ڍ‬ti, 1971.
Stoicescu, Curteni = Nicolae Stoicescu, Curteni úi slujitori. ContribuĠii la
istoria armatei române, Bucureúti, 1968.
Stoicescu, Dicεionar = Nicolae Stoicescu, Dicεionar al marilor dregători
din δara Românească γi Moldova (sec. XIV–XVII), Bucure‫ڍ‬ti, 1971.
Stoicescu, Repertoriul Bucureγti = Nicolae Stoicescu, Repertoriul bibliografic
al monumentelor feudale din Bucureγti, Bucureúti, 1961.
Stoicescu, Repertoriul Moldova = Nicolae Stoicescu, Repertoriul bibliografic
al localităεilor γi monumentelor medievale din Moldova, Bucure‫ڍ‬ti, 1974.
Stoicescu, Sfatul domnesc = Nicolae Stoicescu, Sfatul domnesc úi marii
dregători din ğara Românească úi Moldova (sec. XIV–XVII), Bucureúti,
1968.
Suciu 2010 = Emil Suciu, InfluenĠa turcă asupra limbii române, II. DicĠionarul
cuvintelor româneúti de origine turcă, Bucureúti, 2010.
ùerban, Vasile Lupu = Constantin ùerban, Vasile Lupu, domn al Moldovei

(1634–1653), Bucureúti, 1991.
120
ùerbănescu 1959 = ùerbănescu, Niculae, MitropoliĠii Ungrovlahiei, BOR,
1959, nr. 7–10, p. 722–826.
ùtefănescu, Arta feudală = Ion D. ùtefănescu, Arta feudală în ğările
Române. Pictura murală úi icoanele de la origini până în secolul al
XIX-lea, Timiúoara, 1981.
ùtefulescu, Mănăstirea Tismana = Alexandru ùtefulescu, Mănăstirea
Tismana, Târgu-Jiu, ed. I, 1896; ed. II, 1903, republ. 1904.
Tchentsova 2012 = Vera Tchentsova, Le premier voyage du patriarche

d’Antioche Macaire III ibn al-Za‘Ưm à Moscou et dans les Pays
Roumains (1652–1659), în Relations entre les peuples de l’Europe
Orientale et les chrétiens arabes, p. 69–122.
Teodorescu 1959 = Barbu Teodorescu, Cultura în cuprinsul Mitropoliei
Ungrovlahiei, BOR, 1959, nr. 7–10, p. 827–888.
The Moscovia of Antonio Possevino = The Moscovia of Antonio Possevino,
S. J., traducere, introducere ‫ڍ‬i note de Hugh F. Graham, University of
Pittsburgh, 1977.
Theodorescu, CivilizaĠia românilor, I–II = Răzvan Theodorescu, CivilizaĠia
românilor între medieval úi modern, vol. I–II, Bucureúti, 1987.
Theodorescu, Itinerarii = Răzvan Theodorescu, Itinerarii medievale,
Bucureúti, 1979.
Theodorescu, Piatra Trei Ierarhilor = Răzvan Theodorescu, Piatra Trei
Ierarhilor, Bucureúti, 1979; ed. II, 2002.
Theodorescu, Roumains et balkaniques = Răzvan Theodorescu, Roumains et
balkaniques dans la civilisation sud-est européenne, Bucureúti, 1999.
Tocilescu, Raporturi = Grigore G. Tocilescu, Raporturi asupra câtorva
mănăstiri, schituri γi biserici din εară, prezentate Ministerului Cultelor
γi al Invăεământului Public, Bucure‫ڍ‬ti, 1887.
‫ڎ‬
‫ڎ‬ipău, La description de Constantinople = Mihai ğipău, La description de
Constantinople dans le Récit du voyage du Patriarche Macaire III Ibn
al-Za‘Ưm, în Relations entre les peuples de l’Europe Orientale et les
chrétiens arabes, p. 123–133.
W
Wehr 1994 = The Hans Wehr Dictionary of Modern Written Arabic, ed.
J. M. Cowan, ed. IV, 1994, Ithaca, NY.
121
PERIODICE
AIIAI = „Anuarul Institutului de Istorie úi Arheologie «A.D. Xenopol» din

Iaúi”, 1964–.
AARMSI = „Analele Academiei Române. Memoriile SecĠiunii Istorice”,
Bucureúti, S. II, 1886–1920.
ARMSI = „Academia Română. Memoriile SecĠiunii Istorice”, Bucureúti,
S. III, 1922–1947.
BOR = „Biserica Ortodoxă Română”, Bucureúti, 1874–1916, 1921–.
BCMI = „Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice”, Bucureúti, 1908–1945.
RESEE = „Revue des études sud-est européennes”, Bucure‫ڍ‬ti, 1963–.
RIAF = „Revista pentru istorie, archeologie úi filologie”, Bucureúti, 1882–
1885, 1891, 1893–1894, 1902–1903, 1909–1914, 1922.
SAO = „Studia et Acta Orientalia”, Bucureúti, I–XI, 1957–1983.
SCIA = „Studii úi cercetări de istoria artei. Seria artă plastică”, Bucureúti,
1954–.
SMIM = „Studii ‫ڍ‬i materiale de istorie medie”, Bucureúti, 1956–.
„Studii” = „Studii. Revistă de istorie”, Bucureúti, 1949–1973.
122
ALTE SURSE CITATE*
Agémian, Sylvia, Tradition byzantine et notes arabes dans l’art de Yǌsuf

al-palabƯ, RRHA, XIII, 1976, p. 125–135.
Agémian, Sylvia, Yǌsuf al-palabƯ, peintre melkite du XVIIe siècle, RRHA,
XVIII, 1981, p. 87–101.
Agémian, Sylvia, Aspects de la peinture melkite, în Fascination du Liban.
Soixante siècles d’histoire des religions, d’art et d’archeologie,
Geneva, 2012.
Andreescu, ùtefan, Ctitorii de la Polovragi, „Mitropolia Olteniei”, XVI,
1964, p. 231–235.
Andreescu, ùtefan, Portretele murale de la Snagov úi Tismana, BOR,
LXXXVIII, 1970, nr. 1–2, p. 175–190.
Anuichi, Diac. Prof. Dr. Silviu, RelaĠii bisericeúti româno-sârbe în secolele al
XVII-lea úi al XVIII-lea, Bucureúti, 1980.
Apetrei, Cristian Nicolae, FortificaĠiile reúedinĠelor boiereúti din ğara
Românească úi Moldova în secolele XIV–XVI, „Analele UniversităĠii
«Dunărea de Jos», GalaĠi”, Seria 19, Istorie, t. V, 2006, p. 51–81.
Atanasiu, V. I., Bătălia de la Finta, Târgoviúte, 1912.
Balú, G., Bogdan-Serai, BCMI, IX, 1916, fasc. 33, p. 11–18.

Balú, G., Despre biserica Prislopului, BCMI, XXIV, 1931, fasc. 69, p. 97–100.
Barbu, Violeta, Purgatoriul misionarilor. Contrareforma în ğările Române
în secolul al XVII-lea, Bucureúti, 2008.
Barbu, Violeta, Lazăr, Gheorghe, Olar, Ovidiu, Reforma monastică a lui
Matei Basarab, SMIM, XXX, 2012, nr. 6, p. 9–53.
Batariuc, Parascheva-Victoria, Decorul ceramic al monumentelor din
Moldova medievală (secolele XIV–XVII), SCIA, 42, 1995, p. 3–16.
Băbuú, E., Moldoveanu, I., Marinescu A. (ed.), The Romanian Principalities
and the Holy Places along the Centuries, Bucureúti, 2007.
*
Lucrările aceluiaúi autor sunt ordonate cronologic.
Bălan, C., Mănăstirea Dealu, ed. a II-a, Bucureúti, 1968.
Bălan, Constantin, Aspecte economice din δara Românească în epoca
brâncovenească, în Constantin Brâncoveanu, red. coord. Paul
Cernovodeanu ‫ڍ‬i Florin Constantiniu, Bucure‫ڍ‬ti, 1989, p. 24–45.
Bălan, Arhim. Ioanichie (îngr.), VieĠile sfinĠilor, Editura Episcopiei
Romanului úi Huúilor, 1992.
Bălaúa, D., Pomelnicul Sfintei Mănăstiri Dintr-un lemn, „Mitropolia
Olteniei”, 1956, nr. 4–5, p. 260–269.
Bărcăcilă, Al., De la VodiĠa: o nouă inscripĠie latină, BCMI, XXIV, 1931,
fasc. 67, p. 43–44.
Beck, Hans-Georg, Kirche und theologische Literatur im byzantinischen
Reich, München, 1959.
Beckingham, C.F., The Rila: Fact or Fiction, în Ian Richard Netton (ed.),
Golden Roads. Migration, Pilgrimage and Travel in Mediaeval and
Modern Islam, Richmond (Surrey), 2005.
Beza, Marcu, Pe tărâmuri biblice. Palestina, Siria γi εările învecinate,
Beza, Marcu, Heritage of Byzantium, Londra, 1947.
Belokurov, S.A., Arsenij Suhanov, Moscova, I, 1891.
Biès, Jean, Athos, la Montagne transfigurée, Paris, 1997.
Bobulescu, C., Lăutari úi hori în pictura bisericilor noastre, în Muzica
românească de azi, Bucureúti, 1940.
Bogdan, Ioan, Cronice inedite atingătoare de istoria românilor, Bucureúti,
1895.
Bogdan, Ioan, ,® din titlul Domnilor romăni, „Convorbiri literare”, XXIII,
1889, nr. 9, p. 721–738.
Bogrea, Vasile V., Doamnele lui Constantin ùerban, „Revista istorică”, VI,
1920, nr. 7–9, p. 183–184.
Brătuleanu, Anca, Portrete domneúti în colecĠii străine, Bucure‫ڍ‬ti, 2010.
Broúteanu, Constantin, Salinele nostre: studiu istoric, juridic úi economic
asupra exploatărei salinelor úi monopolului sărei la romani úi români
(753 a. Crist. – 1900 d. Crist.), Bucureúti, 1901.
Bubulashvili, E., Sakartvelos eklesiis sitsmindeebi („Moa‫ڍ‬te în bisericile din
Georgia”), Tbilisi, 2007.
Bulat, T., O ctitorie a lui Matei Basarab, Slobozia lui Ianache, Vaideei,
„Glasul Bisericii”, 1969, nr. 384, p. 393–408.
Burada, Teodor T., Biserica Sf. Ioan din Vaslui, RIAF, I, vol. I, 1883,
p. 418–420.
Burada, Teodor T., O călătorie la Muntele Athos, RIAF, I, vol. I, fasc. II,
1883, p. 76–82 (republicat: Ignatie Monahul, Gheorghe Vasilescu
(ed.), Românii úi Muntele Athos, Bucureúti, 2002, p. 276–287).
124
C
Cantacuzino, Gh., Bălan, C., Date noi pe marginea cercetărilor istorico-

arheologice de la mănăstirea Cătălui, „Revista muzeelor úi
monumentelor istorice”, 5, 1968, nr. 6, p. 547–551.
Cantacuzino, Gh., Trohani, G., Săpăturile arheologice de la Cătălui-
Căscioarele, jud. Ilfov, „Cercetări arheologice”, 3, 1979, p. 276–303.
Cantemir, Dimitrie, The Salvation of the Wise Man and the Ruin of the
Sinful World (6alƗ al-akƯm wa-fasƗd al-‘Ɨlam al-damƯm), ediĠie,
traducere engleză, note úi indici de Ioana Feodorov, Bucureúti, 2006.
Caselli, D., Biserica Sf. Niculae Domnesc din Curtea de Argeú, RIAF, XVI,
1922, p. 137–144.
Cazacu, Matei, Moines savants et popes ignorants dans le monde orthodoxe
post-byzantin, în Histoires des hommes de Dieu dans l’islam et le
christianisme, Dominique Iogna-Prat, Gilles Veinstein (ed.), Paris,
2003, p. 147–174.
Călinescu, R.I., Cutreerând Dobrogea meridională, Bucureúti, 1935.
Cărăbiú, Vasile, Morile úi pivele de pe Valea JaleĠului, JudeĠul Olt,
„Cibinum”, 1967–1968, p. 231–248.
Cândea, Ionel, Cernovodeanu, Paul, Lazăr, Gheorghe (îngr.), Închinare lui
Petre ù. Năsturel la 80 de ani, Brăila, 2003.
Cândea, Virgil, Muntenia Răsăriteană în scrierile călătorilor străini, în
Spiritualitate úi istorie la întorsura CarpaĠilor, Buzău, 1983, p. 157–205.
Cândea, Virgil, Quelques notes sur Pierre Movilă et la culture roumaine
ancienne, în Nouvelles études d’histoire, Bucureúti, 1995, p. 31–40.
Cândea, Virgil, O informaĠie necunoscută despre mănăstirea Slobozia din
timpul închinării ei la Muntele Athos, „Almanah bisericesc”, Episcopia
Sloboziei úi Călăraúilor, 1997.
Cândea, Virgil (coord.), Istoria românilor, t. V, Bucure‫ڍ‬ti, 2003.
Cândea, Virgil, Mărturii româneúti peste hotare. Creaεii româneγti γi izvoare
despre români în colecεii din străinătate, Serie nouă, ed. coord. Ioana
Feodorov, I, 2010; II–III, 2011; IV, 2012 úi V, 2014, împreună cu Andrei
Timotin.
ielebi, Evliya, Seyahatname, Istanbul, 1896, t. I.
Cernovodeanu, Paul, La double histoire de Sainte Philothée d’Argeγ et ses
miracles, în Petre Guran (ed.) ‫ڍ‬i Bernard Flusin (colab.), LuEmpereur
hagiographe. Culte des saints et monarchie byzantine et post-byzantine,
Bucure‫ڍ‬ti, 2001, p. 149–176.
Chihaia, Pavel, SemnificaĠia portretelor din biserica Mănăstirii Argeú,
„Glasul Bisericii”, 7–8, 1967, p. 788–799.
125
Chi‫ڏ‬ulescu, Arhim. Policarp, Mănăstirea Radu-Vodă, Bucure‫ڍ‬ti, 2009.
Ciobanu, Radu ùtefan, Cetatea Enisala, BCMI, 1971, nr. 1, p. 21–30.
Ciorănescu, Al., Domnia lui Mihnea III (Mihail Radu), 1658–1659, Bucure‫ڍ‬ti,
1936.
Cirkov, G., Dva ljubopytnyh arabskih dokumenta (K istorii vnutrennego
byta hristian), în Jubilejnyj sbornik v þest’ V. F. Millera, Moscova,
1900, p. 254–264.
Çolak, Hasan, Worlds Apart and Interwoven: Orthodox, Syrian and
Ottoman Cultures in Paul of Aleppo’s Memoirs, „Studies in Travel
Writing”, Londra, Vol. 16, 2012, nr. 4, p. 375–385.
Constantinescu, N., Moisescu, C., Nicolăescu-Plopúor, D., Considérations
sur les tombes princières de Târgoviúte, „Dacia”, XI, 1967, p. 301–319.
Cosutto, Giuseppe, When the Italians Turn into Tatars: Notes on the Italian
Legacy in Eastern Europe and the Black Sea, în Moútenirea istorică a
tătarilor, II, Bucureúti, 2012, p. 119–134.
Covacef, Petre, Cerchezii din Dobrogea, „Transilvania”, 2007, nr. 4–5,
p. 27–39.
CreĠeanu, Radu, Preda Brâncoveanu, ctitor al bisericii de zid a mănăstirii
Dintr-un lemn, „Mitropolia Olteniei”, 1966, nr. 7–8, p. 645–651.
CreĠeanu, Radu, Mănăstirea Dintr-un lemn, Bucureúti, 1966.
Cristea, Vasile, Rugul aprins („seneh”) – o dilemă pentru botaniúti,
„Tabor”, Cluj-Napoca, VII, 2013, nr. 3, p. 17–21.
Cri‫ڍ‬an, Carmen, Basile Radu et son édition et traduction françaises des
Notes de voyage de Paul d’Alep, în Relations entre les peuples de
l’Europe Orientale et les chrétiens arabes, p. 51–58.
Cureton, V.W., Rieu, C., Catalogus codicum manuscriptorum orientalium
qui in Museo Britannico asservantur. Pars secunda, codices arabicos
amplectens, Londra, 1846, t. II.
Cvetkova, B., Za režima ni stopanskata obmjana meždu rumănskite i
bălgarskite pridunavski zemi prez XVI v., în Bălgaro-rumănskite vr’zki
i otnošenija prez vekovete, t. I, Sofia, 1965, p. 118–119.
Dauvillier, J., de Clerq, C., Le mariage en droit canonique oriental, Paris,

1936.
Devic, L. Marcel, Dictionnaire étymologique des mots d’origine orientale
(arabe, persan, turc, malais), Paris, 1876.
Dima-Drăgan, Corneliu, Biblioteca stolnicului Constantin Cantacuzino,
„Studii úi cercetări de documentare úi bibliologie”, 6, 1964, nr. 2,
p. 197–205.
126
Dima-Drăgan, Corneliu, Biblioteca unui umanist român: Constantin
Cantacuzino stolnicul, Bucureúti, 1967.
Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, Bucureúti, 2000.
Downey, Glanville, A History of Antioch in Syria from Seleucus to the Arab
Conquest, Princeton University Press, Princeton – New Jersey, 1961.
Dölger, F., et al., Mönchsland Athos, München, 1945.
Dragnev, Emil, Contribuεii privind portretul funerar al lui Teodor Vitolt γi
chipul Sf. Nedelia în picturile de la Lujeni (mijlocul sec. al XV-lea),
„Revista de istorie a Moldovei”, 1994, nr. 3–4, p. 26–34.
Dragomir, Silviu, ContribuĠii privitoare la relaĠiile Bisericii româneúti cu
Rusia în veacul XVII, AARMSI, S. II, t. XXXIV, 1912, p. 1065–1247
(‫ڍ‬i 3 fig.).
Dragomir, Silviu, Iconografi ruúi pentru bisericile moldovene, AARMSI,
S. II, t. XXXIV, 1912, p. 1081–1092.
Drăghiceanu, Virgil N., Comunicări, BCMI, III, 1910, p. 144.
Drăghiceanu, Virgil N., În amintirea lui Constantin Brâncoveanu, 1714–1914.
Lăcaúurile voevodului úi vieaĠa lui. Ochire arheologică úi istorică,
Bucureúti, 1914.
Drăghiceanu, Virgil N., ùtiri mai vechi despre ruinele CurĠii domneúti din
Târgoviúte, BCMI, VII(1914), 1915, fasc. 30, p. 91.
Drăghiceanu, Virgil N., [Semne lapidare] de la palatul lui ùtefan-cel-Mare
din Vaslui, BCMI, VII(1914), 1915, fasc. 30, p. 93–94.
Drăghiceanu, Virgil N., Morminte domneúti. Matei Basarab, Doamna Elena
úi fiul lor Mateiaú. Ultimele zile, meúteri úi stil, BCMI, VIII, 1915,
fasc. 32, p. 170–175.
Drăghiceanu, Virgil N., Mănăstirea Dintr-un lemn – Vâlcea, BCMI, XXIV,
1931, fasc. 67, p. 125–126.
Drăghiceanu, Virgil N., Monumentele istorice din Oltenia. Raport din anul
1921, BCMI, XXIV, 1931, fasc. 69, p. 128–134.
Drăghiceanu, Virgil N., Mitropolia Târgoviγtei. Note istorice γi arheologice,
Drăghiceanu, Virgil N., Repertoriul monumentelor úi obiectelor de artă din
timpul lui ùtefan cel Mare, Bucureúti, 1958.
DrăguĠ, Vasile, Săndulescu, Nicolae, L’Art de l’époque Brâncoveanu,
Bucureúti, 1971.
Drimba, Vladimir, EdiĠie diplomatică úi ediĠie critică, „Memoriile SecĠiei de
ùtiinĠe Filologice, Literatură úi Arte”, Bucureúti, S. IV, t. VII, 1985,
p. 85–92.
127
Dunaeva, Andreea, L’Arabisant russe Georges Abramoviþ Mourqos,
spécialiste de l’œuvre de Paul d’Alep, în Relations entre les peuples de
l’Europe Orientale et les chrétiens arabes, p. 59–68.
Dunlop Gibson, Margaret, An Arabic Version of the Acts of the Apostles and
the Seven Catholic Epistles, ediĠie úi traducere engleză, Piscataway,
New Jersey, 2003 (reeditare a ed. 1899).
Ebied, Rifaat, An Unknown Poem on the Siege of Aleppo and the Violent
Events of A. H. 1065–66/A.D. 1654–55, ARAM, 9–10 (1997–1998),
p. 365–375.
Ebied, Rifaat Y., Young, M. J. L., A List of Ottoman Governors of Aleppo,
A. H. 1002–1168, „Annali dell’Istituto Orientale di Napoli”, t. 34 (S. n.
XXIV), Napoli, 1974, p. 103–108.
Ellis, A. G., Catalogue of Arabic Books in the British Museum, vol. I,
Londra, 1894.
Engel, Geschichte der Kosaken, Halle, 1796.
Eyice, Semavi, Istanbul. Petit guide à travers les monuments byzantins et
turcs, Istanbul, 1955.
Felezeu, Călin, Imaginea tătarilor în conγtiinεa românească din secolele

XV–XIX, în Moγtenirea istorică a tătarilor, vol. II, Bucure‫ڍ‬ti, 2012,
p. 565–586.
Feodorov, Ioana, Un lettré melkite voyageur aux Pays Roumains: Paul
d’Alep, „Kalimat al-Balamand. Annales de la Faculté des Lettres et des
Sciences Humaines”, 1996, nr. 4, p. 55–62.
Feodorov, Ioana, The Unpublished Arabic Version of the Life of Saint
Paraskevi the New by Makarios az-Za’im al-Halabi, introducere,
traducere din arabă în engleză ‫ڍ‬i edi‫ڏ‬ie a textului lui Macaire Ibn
al-Za‘Ưm Habar al-Barrat ‘Ummi-nƗ al-Qiddisat BƗrƗskƗfƯ al-JadƯdat,
în Proceedings of the 20th Congress of the UEAI, „The Arabist.
Budapest Studies in Arabic”, Part One, ed. Kinga Devenyi, Budapesta,
2002, vol. 24–25, p. 69–80.
Feodorov, Ioana, Middle Arabic Elements in Two Texts from Ma÷mǌ‘ laÓƯf
by Patriarch Macarius az-Za‘Ưm, „Romano-Arabica III. Arabic
Linguistics”, 2003, p. 81–92.
128
Feodorov, Ioana, ViaĠa Sfintei Cuvioase Parascheva după versiunea arabă
a Patriarhului Macarie al Antiohiei (sec. XVII), traducere în limba
română, introducere ‫ڍ‬i note, Ia‫ڍ‬i, Editura Trinitas, 2006.
Feodorov, Ioana, The Monasteries of the Holy Mount in Paul of Aleppo’s
‘Travels of Makarios, Patriarch of Antioch’, RESEE, XLVIII, 2010,
p. 195–210.
Feodorov, Ioana, Notes sur les mots non arabes dans le Voyage du
Patriarche Macaire d’Antioche par Paul d’Alep, în Festschrift for
Nadia Anghelescu, Bucureúti, 2011, p. 193–214.
Feodorov, Ioana, Notes sur les livres et l’imprimerie chez Paul d’Alep –
Voyage du patriarche Macaire III d’Antioche aux Pays Roumains, au
tPays des Cosaques’ et en Russie, în Actes du Symposium International
„Le Livre. La Roumanie. L’Europe”, 4ème édition, 20–23 septembre
2011, Bucureúti, 2012, p. 200–209.
Feodorov, Ioana, Paul d´Alep, Récit du voyage du Patriarche Macaire Ibn
al-ZatƯm. Héritage et évolutions récentes du projet d’édition, în Relations
entre les peuples de l’Europe Orientale et les chrétiens arabes, p. 9–30.
Feodorov, Ioana, The Meaning of Ifran÷ and Ifran÷iyy in Paul of Aleppo’s
Journal, în Istoria: utopie, amintire úi proiect de viitor. Studii de
istorie oferite Profesorului Andrei Pippidi la împlinirea a 65 de ani,
Iaúi, 2013, p. 177–188.
Filipaúcu, Alexandru, Sălbăticiuni din vremea strămoúilor noútri, Bucureúti,
1969.
Filitti, Ioan C., Craioveútii úi rolul lor politic, „Arhivele Olteniei”, XIV,
1935, nr. 77–78, p. 1–14.
Gacek, Adam, The Arabic Manuscript Tradition. A Glossary of Technical

Terms and Bibliography, Leiden – Boston – Köln, 2001; ed. II, 2012.
Gacek, Adam, The Arabic Manuscript Tradition. Supplement, Leiden – Boston,
2012.
Gacek, Adam, The Arabic Manuscript Tradition. A Vademecum for
Readers, Leiden – Boston, 2012.
Gaster, Moses, Descrierea bisericii Trei Ierarhi din Iaγi de Paul de Aleppo,
RIAF, I, 1883, vol. II, p. 415–417.
Gemil, Tahsin, Românii γi otomanii în secolele XIV–XVI, Bucure‫ڍ‬ti, 1991.
Gemil, Tahsin, Peste un mileniu de existenεă a populaεiei turco-tătare pe
teritoriul României, în Moγtenirea istorică a tătarilor, vol. I, Bucure‫ڍ‬ti,
2010, p. 9–22.
129
Georgescu, Valentin Al., Le terme de Romanus et ses equivalents et dérivés
dans l’histoire du peuple roumain, în Atti del II Seminario internazionale
di studi storici „Da Roma alla Terza Roma”, 21–23 aprile 1982, Roma,
Edizioni scientifiche italiane, Studi – II, 1982, p. 405–436.
Ghica, Oana, Pătru, Mihai, Muzica úi instrumentele muzicale orientale în
România, „Romano-Arabica”, Bucureúti, I, 2001, p. 55–59.
Giosanu, Episcop Ioachim, Cultul Sfintei Cuvioase Parascheva în Ortodoxie –
cercetare hagiografico-liturgică, Roman, 2013.
Giuglea, G., Vâlsan, G., De la românii din Serbia. Culegere de literatură
populară, cu hartă, fotografii, note, glosar, Bucureúti, 1913.
Giurescu, Constantin C., βtiri despre populaεia românească a Dobrogei în
hărεi medievale γi moderne, Muzeul Regional de Arheologie Dobrogea
[Constan‫ڏ‬a], [1965].
Giurescu, Constantin C., Le Jugement par des cojureurs dans les Pays
Roumains, în Xenion. Festschrift fÕr Pan. J. Zepos, ed. E. von Caemmerer
et al., I, Atena – Freiburg – Köln, 1973, p. 473–479.
Giurescu, Dinu C., ContribuĠii la studiul broderiilor de la Trei Ierarhi,
„Mitropolia Moldovei”, XXXVI, 1960, nr. 3–4, p. 215–238.
Golescu, Marie, Danses et danseuses dans la peinture des églises roumaines,
„Revue historique du sud-est européen”, Bucureúti, 1946, p. 137–141.
Golimas, Aurel H., Despre capuchehăile Moldovei γi poruncile Porεii către
Moldova până la 1829. Contribuεii la cunoaγterea raporturilor de
drept dintre Moldova γi Turci, Ia‫ڍ‬i, 1943.
Grand’Henry, J[acques], La version arabe du ‘Discours 34’ de Grégoire de
Nazianze, edi‫ڏ‬ie critică, comentarii ‫ڍ‬i traducere, în Corpus Christianorum.
Series Graeca, 20, Corpus Nazianzenum, Brepols, Turnhout, 1988.
Grigoraú, N., Stilul bisericilor lui Petru vodă ùchiopul, „Însemnări ieúene”,
III, 1938, t. V, 2, p. 271–272.
Grigoraú, N., Biserica Trei Ierarhi din Iaúi, Iaúi, 1962.
Grigoraú, N., Descoperiri arheologice la Galata, „Cronica”, 14 sept. 1968.
Grigoraú, N., Un important monument de artă al Iaúului: Galata, „Cercetări
istorice”, II, 1971, p. 349–364.
Grigore, George, Limba arabă – pronunĠie úi scriere, Bucureúti, 2002.
Guran, Petre (ed.), Flusin, Bernard (colab.), L’Empereur hagiographe. Culte
des saints et monarchie byzantine et post-byzantine, în Actes des
colloques internationaux „L’Empereur hagiographe” (13–14 mars
2000) et „Reliques et miracles” (1–2 novembre 2000) tenus au New
Europe College, Bucure‫ڍ‬ti, 2001, p. 249–280.
130
H
Hagopian, Ep. Datev, 500. 1512–2012, HAGIGADAR, Suceava, 2012.

Halkin, François (ed.), Bibliotheca hagiographica graeca, Société des
Bollandistes, Bruxelles, 1957, ed. III, t. II.
Halperin, Charles J., Friend and Foe in Paul of Aleppo’s Travels of
Patriarch Macarios, „Modern Greek Studies Yearbook. A Publication of
Mediterranean Slavic and Eastern Orthodox Studies”, University of
Minnesota, Minneapolis, vol. 14/15, 1998/1999, p. 97–114.
Hasdeu, Bogdan-Petriceicu, Călătoria arhidiaconului Paul de Alep prin
Moldova γi δara Românească, întovărăγind pe Macarie, patriarhul de
Antiohia: descripεiunea evenimentelor, localităεilor, obiceiurilor,
costumelor, arhitecturii, picturii etc., în Arhiva istorică a României,
Bucure‫ڍ‬ti, 1865, t. I, partea 2, p. 59–111.
Heyberger, Bernard, Les chrétiens du Proche-Orient au temps de la
Réforme catholique (Syrie, Liban, Palestine, XVIe–XVIIIe s.), Roma,
1994.
Hionides, Harry T., Paisius Ligarides, New York, 1971.
Huart, Clément, Konia, la ville des derviches tourneurs. Souvenirs d’un
voyage en Asie Mineure, Paris, 1897.
Iancovescu, Ioana, Note asupra iconografiei unor imnuri mariale în pictura

brâncovenească, SCIA, 41, 1994, p. 82–92.
Ilieú, Aurora, ùtiri în legătură cu exploatarea sării în ğara Românească în
veacul al XVIII-lea, SMIM, I, 1956, p. 157–159.
Ionescu, Dimitrie, RelaĠiile ğărilor Române cu Patriarhia de Alexandria,
Ionescu, D. G., Tratatul încheiat de Gheorghe ùtefan cu ruúii în 1656,
„Revista istorică română”, III, 1933, nr. 2–3, p. 234–247.
Ionescu, Grigore, Curtea de Argeú. Istoria oraúului prin monumentele lui,
Bucureúti, 1940.
Ionescu, ‫ڌ‬tefan, Epoca brâncovenească, Cluj-Napoca, 1981.
Ionescu-Niúcov, Tr., Constantinescu, A., 300 de ani de la încheierea
primului tratat de alianĠă dintre Moldova úi Rusia, „Studii”, IX, 1956,
p. 107–116.
Iorga, N., Manuscripte din biblioteci străine relative la istoria românilor. Al
doilea memoriu, AARMSI, S. II, XXI, 1898–1899, p. 56–109.
Iorga, N., Documente privitoare la Constantin Vodă Brâncoveanu, la
domnia γi sfârúitul lui, Bucure‫ڍ‬ti, 1901.
131
Iorga, N., Documente privitoare la familia Callimachi, I, Bucure‫ڍ‬ti, 1902.
Iorga, N., Balada populară românească, în Cursurile de vară din Vălenii de
Munte, Vălenii de Munte, 1910.
Iorga, N., Geschichte des osmanischen Reiches, IV, Gotha, 1911.
Iorga, N., Palatul de la Filipeútii de Târg, BCMI, VIII, 1915, fasc. 29, p. 1–5.
Iorga, N., TapiĠeriile doamnei Tudosca a lui Vasile Lupu, BCMI, VIII,
1915, fasc. 32, p. 145–153.
Iorga, N., Acte româneúti din Ardeal privitoare în cea mai mare parte la
legăturile secuilor cu Moldova, Bucure‫ڍ‬ti, 1916.
Iorga, N., Istoria armatei româneγti, vol. II, Bucure‫ڍ‬ti, 1919.
Iorga, N., Un călător sirian în Principate la jumătatea veacului al XVII-lea,
în Istoria românilor prin călători, Bucureúti, 1981, p. 235–245
(republicare după ed. Bucureúti, 1920, vol. I, p. 268–285).
Iorga, N., InscripĠii, „Revista istorică”, XV, 1929, p. 265–274.
Iorga, N., Miniaturi româneúti în secolul al XVII-lea, BCMI, XXIV, 1931,
fasc. 70, p. 146–147.
Iorga, N., Biserica úi palatul de la AfumaĠi (Ilfov), BCMI, XXIV, 1931,
fasc. 67, p. 33–37.
Iorga, N., Doamna Elina a ğării Româneúti ca patroană literară, AARMSI,
S. III, t. XIII, 1932, p. 57–67.
Iorga, N., ùtiri nouă privitoare la familia lui Petru ùchiopul, Bucure‫ڍ‬ti,
1932.
Iorga, N., DonaĠiile româneúti pentru Megaspileon úi Vlah-Sarai, ARMSI,
S. III, t. XIII, 1933, p. 159–166.
Iorga, N., Byzance après Byzance. Continuation de l’„Histoire de la vie
byzantine”, Institutul de Studii Bizantine, Bucure‫ڍ‬ti, 1935.
Iorga, N., Costumul lui Alexandru, în Portrete γi comemorări, Bucure‫ڍ‬ti, 1936,
p. 102–105 (reluat în Scrieri alese. Cuvântări γi comunicări rostite la
Academia Română, ed. Dorina N. Rusu, I, Bucure‫ڍ‬ti, 2008, p. 92–93).
Kahl, Oliver, SƗbǌr ibn Sahl, Dispensatorium parvum (Al-AqrƗbƗdhƯn al-

ÑaƥƯr), analizat, editat ‫ڍ‬i adnotat, Leiden – New York – Köln, 1994.
Karalevskij, Kiril, Antioche, în Dictionnaire d’histoire et de géographie
ecclésiastiques, t. III, Paris, 1924, p. 563–703.
Kilpatrick, Hilary, From Literatur to Adab: the Literary Renaissance in
Aleppo around 1700, „Journal of Eastern Christian Studies”, 58, 2006,
nr. 3–4, p. 195–220.
132
Kilpatrick, Hilary, Between Ibn BaÓÓǌÓa and al-ahÓƗwƯ: Arabic Travel
Accounts of the Early Ottoman Period, „Middle Eastern Literatures”,
11, 2008, nr. 2, p. 233–248.
Kogălniceanu, Mihail (ed.), Călătoria arabului Patriarh Macarie de la Alep
la Moscova, „Arhiva românească”, Ia‫ڍ‬i, t. II, ed. I, 1845, p. 187–221
(reluat în t. II, ed. II, 1862, p. 140–164).
Kowalska, Maria, Ukraina w Poáowie XVII wieku w relacji arabskiego
podróĪnika Pawáa, syna Makarego z Aleppo, traducere, introducere úi
comentariu, Var‫ڍ‬ovia, 1986.
Kowalska, Maria, Bosporus, Schwarzes Meer und Dobrudscha um die Mitte
des 17. Jh. im Bericht des arabischen Reisenden Pauls, des Sohnes von
Macarios aus Aleppo, „Folia Orientalia”, Cracovia, XXV, 1988,
p. 181–194.
König, Carol, Cele mai vechi informaĠii scrise sau iconografice despre
folosirea armelor de foc pe teritoriul României, în Arta istoriei. Istoria
artei. Academicianul Răzvan Theodorescu la 65 de ani, Bucureúti,
2004, p. 117–123 (cu ilustraĠii).
Kraþkovskij, Ignatius, KitƗb al-badƯ‘ of ‘Abd AllƗh Ibn al-Mu‘tazz edited
from the unique MS in the Escorial, cu introducere, note ‫ڍ‬i indici,
Londra, 1935.
Kraþkovskij, Ignatius Ju., Arabskije rukopisi iz sobranija Grigorija IV,
Patriarha Antiohijskogo, în I. Ju. Kraþkovskij, Izbrannye soþinenija,
t. VI, Moscova – Leningrad, 1960, p. 423–444.
Krymskyi, A. E., Iz bejrutskoj cerkovnoj letopisi XVI–XVIII v., în Drevnosti
Vostoþnye, t. III, fasc. 1, Moscova, 1907, p. 1–89.
Krymskyi, A. E., Istorija novoj arabskoj literatury. XIX – naþalo XX veka,
Moscova, 1971.
Krumbacher, Karl, Geschichte der byzantinischen Litteratur von Justinian
bis zum Ende des oströmischen Reiches (527–1453), München, 1891.
Lahovari, George Ioan, Marele dicεionar geografic al României, t. IV,

Lapedatu, Alex., Cetatea Sorocii. NotiĠă istorică descriptivă, BCMI, VII,
1914, fasc. 26, p. 85–95.
Lapedatu, Alex., Biserica Trei Ierarhi din Iaúi, în Monumentele noastre
istorice, Bucureúti, 1914, p. 255–268.
Lapedatu, Alex., Cum s’a alcătuit tradiĠia naĠională despre originile ğării
Româneúti, „Anuarul Institutului de Istorie NaĠională”, II/1923,
Bucureúti, 1924, p. 289–300.
133
Lapedatu, Alex., Lecomte du Noüy, A., Câteva cuvinte asupra bisericilor
Sf. Nicolae-Domnesc úi Trei-Ierarhi din Iaúi, Bucureúti, 1904.
Larcher, Pierre, Linguistique arabe: état de la recherche, „Arabica”, 54,
2007, nr. 2, p. 246–261.
Lascu, Stoica, Emigrarea musulmanilor din Dobrogea în perioada
interbelică – opinii γi aprecieri româneγti de epocă, în Moγtenirea
istorică a tătarilor, vol. II, Bucure‫ڍ‬ti, 2012, p. 257–288.
Laurent, J., Byzance et les origines du sultanat de Roum, în Mélanges
Charles Diehl, I. Histoire, Paris, 1930, p. 177–182.
Lăzărescu, Emil, Nicodim de la Tismana úi rolul său în cultura veche
românească (până la 1385), „Romanoslavica”, XI, 1965, p. 237–284.
Lăzărescu, Emil, O icoană puĠin cunoscută din sec. XVI úi problema
pronaosului m-rii Argeúului, SCIA, 14, 1967, nr. 2, p. 187–199.
Lăzărescu, Emil, Biserica mănăstirii Argeúului, Bucure‫ڍ‬ti, 1967.
Lébédew, Olga de, Histoire de la conversion des Géorgiens au Christianisme
par le Patriarche Macaire d’Antioche, Roma, 1905.
Lemerle, P., Wittek, P., Recherches sur l’histoire et le statut des monastères
athonites sous la domination turque, în Archives du droit oriental,
t. III, Paris, 1948.
Lentin, Jérôme, Moyen arabe et variétés mixtes de l’arabe: premier essai de
bibliographie, în Moyen arabe et variétés mixtes de l’arabe à travers
l’histoire – Actes du premier colloque international (Louvain-la-Neuve,
10–14 mai 2004), ed. Jérôme Lentin ‫ڍ‬i Jacques Grand’Henry, Université
Catholique de Louvain, Peeters, 2008, p. XXV–LXXXVII.
Lentin, Jérôme, Moyen arabe et variétés mixtes de l’arabe : premier essai
de bibliographie. Supplément nr. 1, în Middle Arabic and Mixed Arabic.
Diachrony and Synchrony, ed. Liesbeth Zack ‫ڍ‬i Arie Schippers, Leiden –
Boston, 2012, p. 27–49.
Ligor, Alexandru, Din legăturile Moldovei cu celelalte Ġări române în
vremea lui Vasile Lupu, „Revista de istorie”, 31, 1978, nr. 3, p. 438–439.
Longworth, P., The Strange Career of Paisios Ligarides, „History Today”,
45 (iunie 1995), p. 39–45.
Maghiar, Nicolae, Olteanu, ùtefan, Din istoria mineritului în România,

Bucureúti, 1970.
Marinoiu, Costea, Istoria cărĠii vâlcene – secolele XVII–XVIII, Craiova, 1981.
Matei, Ion, Reprezentanεii diplomatici (capuchehăi) ai δării Româneγti la
Poarta Otomană, Bucureúti, 2008.
134
Maxim, Mihai, δările Române γi Înalta Poartă. Cadrul juridic al relaεiilor
româno-otomane în Evul Mediu, Bucure‫ڍ‬ti, 1993.
Maxim, Mihai, Brăila 1711. Noi documente otomane, Brăila, 2011.
Mazilu, D. R., Sfânta Filofteia de la Argeú. Lămurirea unor probleme
istorico-literare. Monografie hagiografică, ARMSI, S. III, t. VI, 1932–
1934, p. 217–317.
Mărturii. Frescele Mănăstirii Argeúului, catalog al expoziĠiei din 6 decembrie
2012 – 26 mai 2013, Muzeul NaĠional de Artă al României, Bucureúti,
2013 (studii de Oliviu Boldura, Emanuela Cernea, Marian Coman,
Anca Dumitru Dumitrescu, Ioana Iancovescu, Horia Moldovan, LucreĠia
Pătrăúcanu, Georgiana Zahariea; în anexă, planúele restaurării realizate
de Lecomte du Noüy).
Meteú, ùtefan, Din istoria artei religioase române. I. Zugravii bisericilor
române, „Anuarul Comisiunii Monumentelor Istorice din Transilvania.
1926–1928”, Cluj, 1929.
Micle, Arhim. Veniamin, Peútera Sfântului Grigorie de la Mănăstirea
BistriĠa, Sfânta Mănăstire BistriĠa, Eparhia Râmnicului, 1995.
Mihajlova, A. I., Katalog arabskih rukopisej Instituta Narodov Azii, t. 2,
Geografiþeskie soþinenija, Moscova, 1961.
Mincă, Aurelia, Butoi, Mihail, Monumente istorice úi de artă din judeĠul
Olt, Bucureúti, 1984.
Mitrofanovici, Vasile, Liturgica Bisericei Ortodoxe. Cursuri universitare,
prelucrate, completate ‫ڍ‬i editate de Teodor Tarnavschi, editate ‫ڍ‬i
completate de Nectarie Nicolae Cotlarciuc, Cernău‫ڏ‬i, 1929.
Moldoveanu, Pr. Ioan, Reacεii bisericeγti naεionale γi internaεionale privind
secularizarea averilor mănăstireγti. Un preambul la secularizarea
averilor bisericeγti de la 1863 din Principatele Române, în Secularizarea
averilor bisericeγti (1863). Motivaεii γi consecinεe, Bucure‫ڍ‬ti, 2013.
Molinas, Louis, Consideraciones sobre la edición de manuscritos árabes,
„Al-QanÓara. Revista de estudios árabes”, Madrid, vol. XIX, fasc. 2, 1998,
p. 383–392.
Al-Munajjed, 6alƗuddƯn, Règles pour l’édition des textes arabes, „Mélanges
de l’Institut Dominicain d’Études Orientales du Caire”, Cairo, nr. 3/1956,
p. 359–374.
Mureúan, Dan Ioan, Autour de l’élément politique du culte de Sainte
Parascève la Jeune en Moldavie, în Petre Guran (ed.), L’Empereur
hagiographe. Culte des saints et monarchie byzantine et post-
bizantine, 2001, p. 249–280.
Murgescu, Bogdan, The Shahis in Walachia, RESEE, XXXII, 1994, nr. 3–4,
p. 293–300.
135
Murkos, G. A., O služebnike Antiohijskogo patriarha Makarija, nahodjašþemsja
na Afone, în Drevnosti vostoþnye. Trudy Vostoþnoj komissii
Imperatorskogo Moskovskogo arheologiþeskogo Obšþestva, t. II, fasc. 1,
Moscova, 1896, p. 113–114.
Murkos, G. A., Putešestvie antiohijskago Patriarha Makarija v Rossiju v
polovine XVII veka, opisannoe ego synom, arhidiakonom Pavlom
Aleppskim, Moscova, 1896–1898, vol. I–IV.
Murkos, G. A., Arabskaja rukopis’ opisanija putešestvija Makarija
Patriarha Antiohijskogo, sost. ego synom Pavlom Aleppskim, „Sbornik
Moskovskogo Glavnogo Arhiva Ministerstva Inostrannyh Del”, 6,
Moscova, 1899, p. 383–400.
Musicescu, Maria Ana, Relations artistiques entre Byzance et les pays
roumains (XIVe–XVe siècles). État actuel de la recherche, în XIVe
Congrès international des études byzantines. Rapports, IV, Bucureúti,
1971, p. 107–121.
Musicescu, Maria Ana, Ionescu, Grigore, Biserica domnească din Curtea de
Argeú, Bucureúti, 1976.
Nasrallah, Joseph, Chronologie des Patriarches melchites d’Antioche de

1500 à 1634, „Proche-Orient Chrétien”, VII, 1956–1957.
Nasrallah, Joseph, Euthyme III, în Dictionnaire d’histoire et de géographie
ecclésiastiques, Paris, 1967, p. 57–58.
Nasrallah, Joseph, Le couvent de Saint-Siméon l’Alépin. Témoignages
littéraires et jalons sur son histoire, „Parole de l’Orient”, I, 1970, nr. 1,
p. 327–356.
Nasrallah, Joseph, L’oeuvre historique du Patriarche d’Antioche Macaire
III ZatƯm, „Bulletin d’études orientales”, XXV, 1972, p. 191–202.
Năstase, Dumitru, SfinĠirea Mănăstirii Argeú úi cruciada antiotomană,
SMIM, XXX, 2012, p. 77–116.
Năsturel, Petre ù., Le Mont Athos et les Roumains. Recherches sur leurs
relations du milieu du XIVe siècle à 1654, Roma, 1986.
Neofit Cretanul, Jurnal de călătorie, edi‫ڏ‬ie îngrijită, introducere ‫ڍ‬i note de
Arhimandrit Nectarie ‫ڌ‬ofelea, Bucure‫ڍ‬ti, 2013.
Nicol, Donald M., The Millenary of Mount Athos, 963–1963, în Byzantium:
its ecclesiastical history and relations with the Western world.
Collected Studies, Londra, 1972, p. 59–74.
Nicolae, Veniamin, Mănăstirea Căldăruúani. Monografie, Bucure‫ڍ‬ti, 1973.
Nicolae, Veniamin, Ctitoriile lui Matei Barasab, Bucure‫ڍ‬ti, 1982.
136
Nicolaescu, ùt., Documente istorice cu privire la Radul Vodă de la AfumaĠi
sau Radul Vodă cel Viteaz (1522–1529), RIAF, X, 1909, p. 77–87.
Nicole, Pierre, Arnauld, Antoine, Renaudot, Eusèbe et al., Perpétuité de la foi
de l’Église catholique sur l’eucharistie, ed. J.-P. Migne, II, Paris, 1841.
Nicolescu, Corina, Arta metalelor preĠioase în România, Bucureúti, 1973.
Olar, Ovidiu, ProfeĠie úi istorie. Note asupra câtorva manuscrise călătoare

prin ğările Române (Matei al Mirelor úi Paisie Ligaridi), în Manuscrise
bizantine în colecĠii bucureútene, Bucure‫ڍ‬ti, 2009, p. 35–95.
Pall, Francisc, Les relations de Basile Lupu avec luOrient orthodoxe et

particulièrement le patriarcat de Constantinople, „Balcania”, VIII,
1945, p. 66–140.
Pall, Francisc, Noi mărturii inedite despre călătoriile patriarhului Macarie
al Antiohiei în ğările Române, BOR, XCIV, 1976, nr. 1–2, p. 343–348.
Palmer, William, The Patriarch and the Tsar, vol. 2, Testimonies
concerning the Patriarch Nikon, the Tsar, and the Boyars from the
Travels of the Patriarch Macarius of Antioch, Londra, 1873, republicat
de Cambridge University Press în 2010; versiune par‫ڏ‬ială, în Alfred J.
Bannan & Achiles Edelenyi (eds.), Documentary History of Eastern
Europe, New York, Twayne Publishers, 1970, p. 104–111.
Panaitescu, P. P., Mircea cel Bătrân, ed. a II-a, Bucureúti, 2000.
Panchenko, Konstantin, Bližnevostoþnoe pravoslavie pod osmanskin
vladyþestvom. Pervye tri stoletija. 1516–1831, Moscova, 2012.
Papacostea, ùerban, Caffa et la Moldavie face à l’expansion ottomane
(1453–1484), în Colocviul româno-italian „Genovezii la Marea
Neagră în secolele XIII–XIV”, Bucureúti 27–28 martie 1975,
Bucure‫ڍ‬ti, 1977, p. 131–153.
Papacostea, ùerban, De Vicina à Kilia. Byzantins et génois aux bouches du
Danube au XIVe siècle, RESEE, XVI, 1978, nr. 1, p. 65–79.
Papacostea, Victor, Les origines de l’enseignement supérieur en Valachie,
RESEE, I, 1963, nr. 1–2, p. 7–39.
Papadopoulos-Kerameus, A., Analekta hierosolymitikes stachiologias, I,
Sankt-Peterburg, 1891.
137
Păun, Radu, Mihnea/Mihail. Câteva note despre strategiile patrimoniale ale
familiilor domnitoare din Valahia, secolele XVI–XVII, „Arhiva
genealogică”, VI, 1998, p. 89–94.
Păun, Radu, „Si Deus nobiscum quis contra nos?” Mihnea III: note de
teologie politică, în Ovidiu Cristea ‫ڍ‬i Gheorghe Lazăr (ed.), Naεional γi
universal în istoria românilor. Studii oferite Prof. βerban Papacostea
la împlinirea a 70 de ani, Bucure‫ڍ‬ti, 1998, p. 69–100.
Petroúanu, Dragoú, Sf. Grigorie Decapolitul din Mănăstirea BistriĠa, BOR,
LIX, 1941, p. 682–703.
Pippidi, Andrei, Early Modern Libraries and Readers in South-Eastern
Europe, RESEE, XIX, 1981, nr. 4, p. 705–721.
Pippidi, Andrei, Putere úi cultură în epoca lui Brâncoveanu, AIIAI, XXV/2,
1988, p. 351–367.
Pippidi, Andrei, Une nouvelle chronique post-byzantine, în Nouvelles études
d’histoire, Bucureúti, 1995, p. 41–50.
Pippidi, Andrei, Doamna Chiajna la Alep, SMIM, XXVIII, 2010, p. 99–103.
Popa, Radu, Mănăstirea Golia, Bucureúti, 1966.
Popescu, M., Iliescu, C., Goleúti, Bucureúti, 1966.
Popescu, Radu, Istoriile domnilor ğării Româneúti, ed. C. Grecescu,
Bucureúti, 1963.
Pumpyan, G. Z., Tureckie zaimstvovanija v Putešestvij Patriarha Makarija
Antiohijskogo, „Palestinskij Sbornik”, 29, 1987, p. 64–73.
Radojiþiü, Djordje Sp., „Bulgaralbanitoblahos” et „Serbalbanitobulgaro-

blahos” – deux caractéristiques ethniques du sud-est européen du XIVe
et XVe siècles. Nicodim de Tismana et Grégoire Camblak,
„Romanoslavica”, XIII, 1966, p. 77–79.
Raheb, Abdallah, Conception of the Union in the Orthodox Patriarchate of
Antioch (1622–1672), Beirut, 1981.
Rezachevici, Constantin, Efectivele oútilor din ğara Românească úi
Moldova în veacul al XVII-lea, SMIM, VI, 1973, p. 95–118.
Riabyi, Mikola, Krayna Kozakyi, Kiev, Ed. MSP „Kozakyi”, 1995.
Ridding, Lady Laura Elizabeth, Travels of Macarius, 1652–1660, Selected
and arranged by Lady Laura Ridding, Londra, 1936; reimpresiune
New York, 1971.
Rybalkin, Valeriy S., Mandrivnii manuskript („Manuscrisul călător”), în XVI
Shodoznavþi ýytannja A. Kryms’koho, Kiiv, 11 X 2012. Tezy dopovidej
mižnarodnoji naukovoji konferencii, Kiev, 2012, p. 60–62.
138
Rouillard, Germaine, Collomp, Paul (ed.), Actes de Lavra. Édition
diplomatique et critique, T. I (897–1178), în Archives de l’Athos, I,
Paris, 1937, p. 17–21.
Ruffini, Mario, Biblioteca stolnicului Constantin Cantacuzino, Bucureúti,
1973.
Russo, D., Critica textelor úi tehnica ediĠiilor, în Studii istorice greco-
române. Opere postume, II, Bucureúti, 1939, p. 545–679.
SacerdoĠeanu, Aurelian, Liste de suverani, „Hrisovul. Buletinul ‫ڌ‬coalei de

Arhivistică”, vol. I, Bucure‫ڍ‬ti, 1941, p. 3–54.
SacerdoĠeanu, Aurelian, ContribuĠie la istoria mănăstirii BistriĠa olteană,
„Mitropolia Olteniei”, 1967, nr. 1–2, p. 83–101.
Sachelarie O., Stoicescu, N. (coord.), InstituĠiile feudale din ğările Române.
DicĠionar, Bucureúti, 1988.
Sala, Marius, Nume de monede de origine germană, „Magazin istoric”, 47,
nr. 11, noiembrie 2013, p. 80–81.
SamƯr, SamƯr KhalƯl, Le traité de l’Unité de YayƗ Ibn ‘AdƯ, 893–974. Étude
et édition critique, Pontificium Istitutum Orientalium, Jounieh – Rome,
1980.
SamƯr, SamƯr KhalƯl, Actes du premier congrès international d’études
arabes chrétiennes (Goslar, septembre 1980), în Orientalia Christiana
Analecta, 218, Pontificio Istitutum Studiorum Orientalium, Roma,
1982, p. 74–85.
SamƯr, SamƯr KhalƯl, Quelques notes sur les termes Rǌm et RǌmƯ dans la
tradition arabe. Étude de sémantique historique, în La nozione di
„Romano” tra cittadinanza e universalità, Napoli, 1984, p. 461–478.
SamƯr, SamƯr KhalƯl, AÑ-6afƯ Ibn al-‘AssƗl, Brefs chapitres sur la Trinité et
l’Incarnation. Introduction, texte arabe et traduction, avec un index-
lexique exhaustif, în Patrologia orientalis, Brepols, Turnhout, t. 42,
fasc. 3, 1985.
SamƯr, SamƯr KhalƯl, Les confusions entre les deux Rome chez les
géographes arabes médiévaux, în Roma fuori di Roma. Istituzioni e
immagini, Roma, 1991, p. 93–108.
SamƯr, SamƯr KhalƯl, Les communautés chrétiennes, membres actifs de la
société arabe au cours de l’histoire, „Proche-Orient Chrétien”, 47,
1997, fasc. 1–3, p. 79–102.
139
Saouaf, Soubhi, La citadelle d’Alep, ed. IV, Alep, 1975.
Schimmel, Annemarie, Numbers. An Overview, în The Encyclopedia of
Religion, ed. Mircea Eliade, New York – Londra, 1987, vol. 11, p. 13.
Seleznyov, Nikolai N., „Elias Geveri of Damascus” in Russian studies of
church history: a witness to the two-finger sign of the cross in a
medieval treatise on denominations of Syrian Christianity, „Scrinium.
Journal of Patrology, Critical Hagiography and Ecclesiastical History”,
vol. 9, 2013, Piscataway, New Jersey, p. 366–381.
SideridƯs, X. A., ParatƯrƯseis eis eƯn pragmateian tou Kou A. P. Kerameǀs
„Naoi tƯs Kǀnstantinoupoleǀs kata to 1593 kai 1604” ypovlƯtheisai eis
tƯn ArhaiologikƯn EpitropƯn tou en Kǀnstantinoupolei EllƯnikou
Filologikou Syllogou, Constantinopol, 1904.
Simedrea, Tit, Icoana junghiată de la Argeú. Glosă pe marginea vieĠii
Sfântului Nifon, Sibiu, 1940.
Simionescu, Paul, Cernovodeanu, Paul, Pagini de etnografie românească în
opera memorialistică a unor călători străini (secolele XVII–XVIII),
„Revista de etnografie ‫ڍ‬i folclor”, 17, 1972, nr. 5, p. 373–390.
Simionescu, Paul, Cernovodeanu, Paul, Cetatea de scaun a Bucureútilor.
Consemnări, tradiĠii, legende, Bucureúti, 1976.
Simonescu, Dan, Literatura română de ceremonial. Condica lui
Gheorgachi. 1762, Bucureúti, 1939.
Simonescu, Dan, Editarea critică a textelor vechi, „Limba română”, X,
1961, nr. 1, p. 68–75.
Simonescu, Dan, Biblioteca stolnicului Constantin Cantacuzino, în Centenar
Dan Simonescu. Cartea úi biblioteca. ContribuĠii la istoria culturii
româneúti, Bucureúti, 2002, p. 77–82.
Siruni, H. Dj., Bisericile armene din ğările Române, „Ani”, 1942, p. 489–530.
Skaff, Elias, The place of the Patriarchs of Antioch in Church History,
Newton Centre, Massachusetts, 1993.
Slobozia 400. Studii úi comunicări muzeografice, Slobozia, 1994.
Stahl, Henric, Mănăstirea Mihai Vodă, palat domnesc, în Comunicări. II,
BCMI, VII, 1914, fasc. 25, p. 35.
Stănciulescu-Bârda, Alex., Lăcaúuri de cult úi aúezări străvechi pe pământul
Munteniei, BOR, CIII, 1985, nr. 1–2, p. 110–117.
Stănescu, Eugen, Unitatea teritoriului românesc în lumina naraĠiunilor externe.
Valahia úi sensurile ei, „Studii”, XXI, 1968, nr. 6, p. 1105–1125.
Stoide, C. A., ùtiri despre câĠiva zugravi moldoveni din sec. XVII–XVIII,
„Mitropolia Moldovei”, XXXIV, 1959, nr. 7–8, p. 421–431.
Sturzu, Constantin, Mănăstirea SfinĠii Trei Ierarhi. Album color, Iaúi, ed. I,
1999; ed. II, 2003.
140
Szemkovics, Lauren‫ڏ‬iu-‫ڌ‬tefan, Dogaru, Maria, Tezaur sfragistic românesc.
I. Sigiliile emise de cancelaria domnească a δării Româneγti (1390–
1856), Bucure‫ڍ‬ti, 2006.
ù
ùerban, Constantin, ContribuĠii la istoria meúteúugurilor din ğara Românească.
ğiganii rudari în sec. XVII–XVIII, „Studii”, 1969, 2, p. 131–147.
ùerbănescu, Niculae, Istoria mănăstirii Snagov, Bucureúti, 1944.
ùtefănescu, Iulian D., L’icône de la Vierge du monastère Dintr-un lemn,
„Byzantion”, VI, 1931, p. 601–612.
ùtefănescu, Iulian, ViaĠa Sfintei Parascheva cea Nouă de Matei al Mirelor,
„Revista istorică română”, 1933, III, p. 347–377.
ùtefănescu, Melchisedec, Chronica Romanului úi a Episcopiei de Roman,
Bucureúti, I, 1874.
ùtefănescu, ùtefan, Bănia în ğara Românească, Bucureúti, 1965.
ùtefulescu, Alexandru, Gorjul pitoresc úi istoric, Târgu-Jiu, 1904.
ùtefulescu, Alexandru, Polovragi, Târgu-Jiu, 1906.
ùtefulescu, Alexandru, Schitul Crasna, Bucureúti, 1910.
T
Tafrali, O., JeĠurile úi amvonul bisericii Golia din Iaúi, „Arta úi arheologia”,
fasc. 1, 1927, p. 12–16.
Tafrali, O., Sculptura în lemn românească, „Arta úi arheologia”, 1935–1936,
fasc. 11–12, p. 1–36.
Tafrali, O., Biserica Domnească. Datele clădirii úi decorării sale picturale,
„Arta úi arheologia”, 1935–1936, fasc. 11–12, p. 145–161.
Taylor, Jane, Imperial Istanbul. A Travelles’s Guide, Londra – New York,
1998.
Tchentsova, Vera, Documents grecs des métoques roumains du Mont Athos
et des patriarcats orientaux conservés à Moscou à la lumière d’une
analyse paléographique, în The Romanian Principalities and the Holy
Places along the Centuries, Papers of the Symposium held in
Bucharest, 15–18 October 2006, Bucure‫ڍ‬ti, 2007, p. 157–174.
Tchentsova, Vera, Ikona Iverskoj Bogomateri (Oþerki istorii otnošenij Greþeskoj
cerkvi s Rossiej v seredine XVII v. po dokumentam RGADA), Moscova,
2010 (recenzată de Mihai ğipău în RESEE, L, 2012, p. 370–372).
Tchentsova, Vera, Le patriarche d’Antioche Macaire III Ibn al-Zatîm et la
chrétienté latine, în Réduire le schisme?, ed. M.-H. Blanchet ‫ڍ‬i F. Gabriel,
Centre de recherche d’histoire et civilisation de Byzance, Paris, 2013,
p. 313–335.
141
Tchentsova, Vera, Eschatologie byzantine et pens¡e historique à la cour
d’Alexis Romanov: Païsios Ligaridès, Nicolas le Spathaire et
Francesco Barozzi aux origines du messianisme russe (1656–1673), în
Écrire et r¡¡crire l’histoire russe d’Ivan le Terrible à Vasilij Kljuþevskij,
ed. Pierre Gonneau ‫ڍ‬i Ecatherina Rai, Paris, 2013, p. 41–51.
Teoteoi, Tudor, La tradition byzantine de l’Oracle inédit de Païsios
Ligaridis, RESEE, XXXIX, 2001, p. 19–26.
Teoteoi, Tudor, Origine romano-byzantine et valeur comparée d’un détail
du cérémonial d’inthronisation des voïvodes roumains du Moyen Âge,
selon le récit de Paul d’Alep (XVIIe siècle), în Romanian Principalities
and the Holy Places along the Centuries, Papers of the Symposium
held in Bucharest, 15–18 October 2006, Bucure‫ڍ‬ti, 2007, p. 177–196.
Todt, Klaus-Peter, Walbiner, Carsten-Michael, recenzie la Dimitrie Cantemir,
6alƗ al-akƯm wa-fasƗd al-‘Ɨlam al-damƯm (The Salvation of the Wise
Man and the Ruin of the Sinful World), ediĠie, traducere engleză, note úi
indici de Ioana Feodorov, Bucureúti, 2006, în „Collectanea Christiana
Orientalia”, Córdoba – Beirut, 2008, nr. 5, p. 474–477.
Trajanescu, I. D., Mitropolia din Bucureúti, BCMI, V, fasc. 20, 1912,
p. 138–176.
Troianos, Spyros, Byzantine Canon Law from the Twelfth to the Fifteenth
Centuries, în The History of Byzantine and Eastern Canon Law to 1500,
Wilfried Hartmann, Kenneth Pennington (ed.), Washington, D.C., 2012,
p. 170–214.
Troupeau, Gérard, Catalogue des manuscrits arabes, Première partie.
Manuscrits chrétiens, t. I–II, Paris, 1974.
Turdeanu, Emil, Manuscrisele robite de cazaci, la 1653, „FiinĠa românească”,
4, 1966, p. 118–148, republicat în Emil Turdeanu, Oameni úi cărĠi de
altădată, ed. îngrijită de ùtefan S. Gorovei úi Maria Magdalena
Székely, vol. I, Bucureúti, 1997, p. 353–384.
Tzigara-Samurcaú, Al., Balú, G., Ghika, N., Biserica din Filipeútii de
Pădure, Bucureúti, 1908.
Vagaggini, Cipriano, Patriarchi orientali cattolici e dispense matrimoniali.

Storia del loro potere di dispensare dagli impedimenti di consanguineità
e di affinità, Roma, 1959.
Valtchinova, Galia, „Visages nationaux” du culte de Sainte Parascève/
Petka d’Épivatos: une approche historico-anthropologique, „Études
balkaniques”, 36, 2000, nr. 2, p. 96–111.
142
Vătămanu, N., Bisericile CurĠii Vechi, „Glasul Bisericii”, XVIII, 1959,
nr. 3–4, p. 288–294.
Versteegh, Kees, The Arabic Language, Edinburgh University Press, 1997.
Vintilă-Ghi‫ڏ‬ulescu, Constan‫ڏ‬a, De la iúlic la joben. Modă úi lux la porĠile
Orientului, coord. ed. úi fotografii de Cătălin D. Constantin, Bucureúti,
2013.
Vîrtosu, Emil, Din sigilografia Moldovei úi a ğării Româneúti, în DIR, II,
Bucureúti, 1956, p. 334–537.
Vlad, Matei D., Asemănări úi deosebiri între „sloboziile” úi satele de
colonizare din ğara Românească úi Moldova, „Studii”, 25, 1972, nr. 1,
p. 137–143.
Vlad, Matei, Colonizarea rurală în ğara Românească úi Moldova (sec. XV–
XVIII), Bucureúti, 1973.
Vlădescu, Niculae M., Din trecutul boierimei româneúti. Vel Comisul
ùerban Pârvu Vlădescu, „Revista arhivelor”, I, 1925, nr. 2, p. 227–248.
Vulliaud, Paul, La Kabbale juive. Histoire et doctrine (Essai critique), Paris,
1923.
Walbiner, Carsten-Michael, Images painted with such exalted skill as to

ravish the senses...”: Pictures in the Eyes of Christian Arab Travellers
of the 17th and 18th Centuries, în Bernard Heyberger, Silvia Naef (ed.),
La multiplication des images en pays d’Islam: De l’estampe à la
télévision (17e – 21e siècle), Istanbuler Texte und Studien, 2, Würzburg,
2003, p. 15–30.
Walbiner, Carsten-Michael, Macarius Ibn al-Za‘Ưm and the beginnings of an
Orthodox church historiography in BilƗd al-ShƗm, în Le rôle des
historiens orthodoxes dans l’historiographie, Universitatea din
Balamand, Beirut, [2010], p. 11–29.
Ward, ƤassƗn, Al-Ma®tÔÓt al-‘arabiyya fƯ maktabat muÓrƗniyat palab li-l-rÔm
al-‘urÓÔuks [Catalogul manuscriselor arabe din Biblioteca Mitropoliei
Greco-Ortodoxe din Alep], Beirut, 1989.
Witkam, Jan-Just, Establishing the stemma: fact or fiction?, „Manuscripts
of the Middle East”, 3, 1988, p. 88–101.
Žuze, P., Gruzija v 17 stoletii po izobraženiju patriarha Makarija, în

Pravoslavnyj sobesednik. Izdanie Kazanskoj Duhovnoj Akademii,
Kazan, 1905, vol. I–II.
143

TRADUCEREA MANUSCRISULUI ARAB
ÎN LIMBA ROMÂNĂ
PAUL DIN ALEP
//1v// În numele lui Dumnezeu Unul, cel Veúnic, Cel fără de început úi
fără de sfârúit, căruia Îi cerem ajutor1.
Slavă lui Dumnezeu, care a împodobit cerul úi l-a sprijinit fără de
stâlpi, a aúternut pământul spre locuire robilor [Săi] úi spre creúterea fiilor
părintelui nostru Adam, astfel că au apărut semin‫ڏ‬ii nenumărate úi s-au
înmulĠit în sânul lui, zidind sate, oraúe úi Ġări în fiece tărâm2 al lui, în fiece
parte úi în fiece latură, la miazăzi3 úi la miazănoapte, la răsărit úi la apus.
Laudă se cuvine stăpânirii Sale, laudă dumnezeirii Sale aducem veúnic,
acum úi pururea úi în vecii vecilor, fără sfâr‫ڍ‬it, veac după veac.
ùi iarăúi voi spune că eu, bietul rob, cu cea mai mare trebuin‫ڏ‬ă de mila
Domnului Dumnezeului meu, [eu] Paul, cu numele de arhidiacon sau diacon
1
Reamintim că adăugirile editorului (Ioana Feodorov) sunt marcate prin plasarea
între paranteze drepte [ ], iar croúetele < > marchează notele marginale din ms. Paris care
cuprind titlul pasajului următor sau alte adăugiri ale copistului (uneori supra). Am inserat
între acolade ^ ` scurte explicaĠii asupra fragmentelor neincluse în această traducere.
2
În ms. uiqlƯm, pl. uaqƗlƯm (din gr. țȜȓȝĮ, pl. țȜȓȝĮĲĮ, „pantă”, „înclina‫ڏ‬ie”), „climat”, în
sensul de „regiune”, „parte a lumii”, diviziune a pământului uzuală în geografiile grecilor,
romanilor, arabilor, persanilor, în Antichitate ‫ڍ‬i în Evul Mediu. Muammad al-IdrƯsƯ,
geograf musulman din sec. XII, nota în prologul lucrării sale că fiecare climat „se întinde de
la vest la est, paralel cu echinoxul, ‫ڍ‬i urmează linii care nu sunt fire‫ڍ‬ti, ci sunt înscrise ‫ڍ‬i
hotărâte gra‫ڏ‬ie cuno‫ڍ‬tin‫ڏ‬elor astronomilor”, cf. Idrîsî, La première g¡ographie de
l’Occident, traducere de Cavalerul Jaubert (1836–1840), revăzută de Anneliese Nef, Paris,
1999, p. 63–64. Istoricul ‫ڍ‬i enciclopedistul tunisian Ibn qaldǌn (1332–1406) nume‫ڍ‬te
uaqƗlƯm cele ‫ڍ‬apte păr‫ڏ‬i ale lumii, citând Geografia lui Ptolemeu ‫ڍ‬i Cartea lui Roger (KitƗb
Ru÷÷Ɨr), care împart „pământurile lucrate de om în ‫ڌ‬apte Păr‫ڏ‬i ale Lumii”, cf. Ibn Khaldûn,
Discours sur l’histoire universelle (al-Muqaddima), traducere, prefa‫ڏ‬ă ‫ڍ‬i note de Vincent
Monteil, Beyrouth, 1967, t. I, p. 91–93.
3
În ms. fƯ l-qibla, „la sud”, „spre sud”, „de sud”, cf. Barthélemy, Dictionnaire: 636,
s.v. Acesta este sensul secundar al termenului qibla, folosit atât în araba vorbită de
musulmani, cât ‫ڍ‬i în varietatea cre‫ڍ‬tinilor din Levant. Primul sens al termenului qibla redă
direc‫ڏ‬ia ora‫ڍ‬ului sfânt Mekka, spre care se îndreaptă musulmanii la rugăciune.
ortodox de Alep, eram fiu bun4 al părintelui celui mai ales úi mai sfânt,
preacinstit úi preabun, kyr kyr5 Macarie, patriarhul Antiohiei, fiul
răposatului preot6 Paul, care a fost fiul preotului ‘Abd al-MasƯ, cunoscut
protos din neamul Al-Za‘Ưm. Eu am crescut în preajma lui, în neîntreruptă
apropriere, fără să mă bucure altă tovărăúie, căci din clipa când am fost
despărĠit de sânul mamei, la trecerea ei la cele veúnice, el s-a aplecat cu
multă grijă asupra mea úi nu am mai avut pe altcineva care să mă mângâie la
necaz. M-am hrănit cu tainul vorbelor sale însufleĠitoare, sorbind întruna
apa proaspătă a învăĠăturilor sale, care îmi ostoia setea. Îl urmam în toate
cele úi oriunde s-ar fi aflat, nu mă despărĠeam deloc de el, însoĠindu-l
neabătut úi necontenit.
După ce fusese ales úi devenise mitropolit al Alepului, pentru
doisprezece ani, a fost ales să ocupe tronul paulin înalt al Patriarhiei
Antiohiei, statornicit astăzi în oraúul Damasc din Siria7. Această sarcină a
dus-o fără întrerupere o vreme, cârmuind cu dreapta sa judecată úi cu
hotărârea sa nezdruncinată, până ce mâna sor‫ڏ‬ii l-a îndrumat către
îndepărtate Ġări, sate úi ostroave, nu pentru plăcerea ori bucuria preumblării,
nici ca un biet călător, ci mânat de asprele poveri úi de sărăcia acelor
4
În ms. ÓabƯ‘Ư, lit. „după fire”. Belfour traduce natural son = „fiu nelegitim”, a‫ڍ‬a cum
remarcă ‫ڍ‬i Murkos, Curiozităεi: 384.
5
În ms. kƯr kƯr, din gr. țȪȡȚȠȢ țȪȡȚȠȢ, „domn(ul) domn”, sintagmă augmentativă de
exprimare a respectului, adresată înal‫ڏ‬ilor ierarhi ‫ڍ‬i nobililor în Răsăritul cre‫ڍ‬tin.
6
În ms. ®ǌrƯ, „preot”, „paroh”, „popă”. Termenul a primit interpretări diferite. În alte
locuri Paul din Alep echivalează cinul de ®ǌrƯ cu acela de arhimandrit, precizând atribu‫ڏ‬iile
acestuia, v. pasajele de la f. 197r, 265v ‫ڍ‬i 270r. În Graf, Verzeichnis: 44, ®ǌrƯ = varianta
scurtă a sintagmei ®ǌrƯ ’usquf, lit. „chorepiscop” (< gr. ȤȦȡİʌȓıțȠʌȠȢ). Acesta era, în Evul
Mediu, un „episcop peregrin”, fără scaun stabil, numit ‫ڍ‬i ’usquf al-qurƗ, „episcopul
satelor”, întrucât rezida într-o mănăstire din provincie. Atribu‫ڏ‬iile sale sunt descrise în
Evhologhionul mare (KitƗb al-’Af®ulǌ÷Ư al-kabƯr), cf. catalogului de manuscrise de la
Mănăstirea Sf. Fecioară din 6aydnƗyƗ (Siria), Dayr Sayyidat 6aydnƗyƗ al-baÓriyarkƯ. WaÑf
li-l-kutub wa-l-ma®ÓǌÓƗt, Damasc, 1986, nr. 194, p. 155. Matei Cazacu men‫ڏ‬ionează cazul
Serbiei în sec. XIII–XIV, v. Moines savants et popes ignorants dans le monde orthodoxe
post-byzantin, în Histoires des hommes de Dieu dans l’islam et le christianisme, Paris, 2003,
p. 164. V. ‫ڍ‬i The Moscovia of Antonio Possevino: 94–95. Vladimir V. Polosin traduce ®ǌrƯ
prin „preot de enorie”, „popă” (v. Polosin 2001: 339, n. 19). Citându-l pe Polosin, Konstantin
Panchenko afirmă: „PreoĠii Bisericii Antiohiene erau împărĠiĠi în două cinuri care nu se
deosebeau în mod semnificativ ca prerogative úi veúminte: qassƯs (ieromonah, preot de
mănăstire sau protopop misionar) úi ®ÔrN (preot de enorie)”, cf. Bližnevostoþnoe pravoslavie
pod osmanskim vladyþestvom. Pervye tri stoletija. 1516–1831, Moscova, 2012, p. 187.
7
Ar. Al-ŠƗm, „Siria”, prin extensie, „Levantul” sau, uneori, „ora‫ڍ‬ul Damasc”. Patriarhia
Antiohiei s-a instalat definitiv la Damasc în 1365.
148
vremuri, împins către aceasta nu de voie ci de nevoie. S-a întâmplat aceasta
atunci când feluritele datorii, adunate asupra scaunului amintit încă din
vremea răposatului patriarh kyr Eftimie din Chios8, cel prea-bine cunoscut,
au crescut laolaltă cu dobânzile numeroase, până ce credincioúii nu au mai
putut să le plătească de multe ce se adunaseră. Atunci el fu descumpănit úi
se îngrijoră peste fire de această năpastă, dorind úi rugându-se pentru [a afla]
scăpare din greaua strâmtoare. Nu a aflat însă nicidecum vreo cale, nici
sprijin de nicăieri úi nici vreun meúteúug. ùi-atunci a apucat calea răbdării úi
a stăruinĠei, //2r// cu osteneală úi istov, úi s-a hotărât să se îndrepte úi să
umble pe drumul primejdios úi greu ce duce, pe cărări anevoioase, la
izvoarele de apă dulce, ori mai degrabă la mările întinse úi adânci care sunt
cei ce au trăsături alese úi nobile, care împlinesc cererile celor ce se îndreaptă
spre ei úi îi copleúesc pe nevoiaúi. Aceútia sunt regii ocrotiĠi [de Dumnezeu]
úi victorioúi, prinĠii úi domnitorii binecuvântaĠi, vestiĠi pentru cucernicia lor
adevărată úi pentru credinĠa lor dreaptă – Să dea Dumnezeu Ġării lor viaĠă
veúnică úi să Ġină necontenit puterea lor, să le întărească fiinĠa úi să
veúnicească în înaltul zării zodia norocului lor! El [dorea] să dobândească
din preaplinul mărinimiei úi bunăvoirii lor cele trebuincioase ca să-‫ڍ‬i
împlinească datoria lui ‫ڍ‬i ca să-i fie de ajutor în a-‫ڍ‬i sprijini Biserica9.
Atunci am socotit că trebuie să-i fiu tovarăú, spre a împărĠi cu el
osteneala úi povara călătoriei úi a drumului. Ne-am pregătit aúadar, cu
ajutorul lui Dumnezeu, úi eram gata de drum. În acea clipă un prieten bun al
meu, cu adevărat sincer în prietenia úi iubirea sa faĠă de mine, fratele preĠuit,
învăĠat, ales, slăvit, fără pereche pentru epoca lui úi în vremurile acelea,
neasemuit în veacul úi în vremea sa, adică diaconul Gavriil10 – fiul
răposatului Constantin Al-SƗyeƥ, [om] cu adevărat desăvârúit, de mare
nobleĠe, cu multă útiinĠă úi aleasă educaĠie – mi-a cerut să adun într-o
cronică împrejurările călătoriei noastre úi ale drumului, zi după zi, pe toată
durata lipsei noastre [de acasă], să înfăĠiúez în scris toate lucrurile din Ġările
pe care aveam să le cutreierăm, pentru ca toĠi cei ce vor auzi despre ele să
8
Meletie din Chios a fost ales patriarh al Antiohiei ‫ڍ‬i Întregului Răsărit în 1635,
adoptând numele de Eftimie III (m. 1647, Damasc). Intrase în călugărie la Mănăstirea Sf.
Sava de lângă Ierusalim, unde a fost mai târziu ieromonah. Iscusit pictor iconograf, a fost
chemat să zugrăvească fresca bisericii mari din Damasc. V. Joseph Nasrallah, „Euthyme
III”, în Dictionnaire d’histoire et de géographie ecclésiastiques, Paris, 1967, p. 57–58;
Elias Skaff, The place of the Patriarchs of Antioch in Church History, Newton Centre,
Massachusetts, 1993, p. 294–296; Abdallah Raheb, Conception of the Union in the
Orthodox Patriarchate of Antioch (1622–1672), Beirut, 1981, p. 65–73.
9
Joc de cuvinte: dayn = „datorie”, dƯn = „religie”, „credinĠă”. Ambele cuvinte se scriu
la fel în arabă.
10
În ms.: öƯbrƗuƯl.
149
înĠeleagă bine ceea ce se spune úi se adevereúte în aceste istorii. I-am cerut
iertare că nu sunt în stare de asemenea ispravă, mai cu seamă că sunt lipsit
de iscusin‫ڏ‬a cerută, adică de cunoaúterea artei vorbirii, a bunei rostiri úi
potriviri a cuvintelor, pe care le stăpânesc preacinstiĠii maeútri ai acestui
meúteúug. L-am rugat să mă ierte de ceea ce nu pot face, mai cu seamă pentru
că noi vom fi pe drum, cu osteneală úi grabă. Dar el nu a primit această
dezvinovăĠire din partea mea, stăruind în rugăciunea lui úi repetând-o
necurmat. Atunci râvna mea s-a trezit úi mi-am întins mâna nevolnică spre
această Ġintă. Am făcut-o nu ca să-mi aflu locul în rând cu cronicarii, ci ca să
întăresc multe dintre vorbele puse la îndoială ale acelor povestitori cărora
nimeni nu le dă crezare, socotind că fie scriitorul, fie cel ce i-a istorisit lui a
născocit snoave bine ticluite. [Am scris acestea] astfel ca să fie limpede ceea
ce am văzut cu ochii mei úi ceea ce am auzit cu urechile mele. Acestea toate,
úi nu doar o parte din ele, mi s-au adeverit văzându-le eu cu ochii mei în
vremea călătoriei noastre prin Ġinuturile creútinilor. Am văzut limpede toate
cele pe care le vom povesti, adică toate cele ce ni s-au adeverit pe tot
parcursul drumului úi al úederii noastre acolo, până la întoarcerea în Ġara
noastră, acum când le scriem. Căci aceasta a fost mereu grija mea de când
eram copil, să aflu fapte din cronici úi să le cercetez. Multă vreme mi-am
aplecat privirea asupra lor úi m-am trudit, precât am putut, să culeg ceea ce
mi-a fost la îndemână. Am dobândit, după cum se spune, atât cât m-au Ġinut
puterile, în dorinĠa ca această alcătuire să fie o desfătare pentru cititor úi o
mângâiere pentru suflet. Fie slăvit Sfântul Dumnezeu de toĠi cei ce o aud
//2v// úi o citesc, înĠelegând plăcutele poveúti úi întâmplări adunate aici, iar
creútinii să tragă toate foloasele auzind ce alese deprinderi au ceilalĠi
credincioúi úi cum se dăruie ei, cu multă osteneală, bunei slujiri a lui
Dumnezeu úi dobândirii unei desăvârúite cunoaúteri a rânduielii posturilor úi
rugăciunilor, ce frumoasă le este evlavia, ce sinceră le este credinĠa, ce bună
le este purtarea, ce curat le este cugetul, inima úi sufletul, adică toate acelea
ce le vom înfăĠiúa úi le vom spune limpede în cele ce urmează, căci le-am
văzut cu ochii noútri, úi le vom lămuri [apoi]. Doar că eu am dorit, spre a-l
cinsti [pe tatăl meu], să-i pomenesc la început pe patriarhii Antiohiei care au
fost înaintea lui, în vremuri trecute, úi care au ajuns în oraúul Damasc, din
vechime úi până acum. Ne rugăm de îndurare úi de ajutor de la Preasfântul
Dumnezeu, Atotziditorul, slăvit fie numele Lui !
{//2v// (cont.) > Urmează istoria patriarhilor úi a scaunului Bisericii

Antiohiene:
x Starea scaunului patriarhal de la Damasc.
x Relatarea cuceririi Antiohiei de către sultanul Al-kƗhir Baybars la
18 mai 1286.
150
x Istoria patriarhilor Antiohiei de la prima mutare a scaunului la
Damasc, în secolul al XIII-lea, ‫ڍ‬i până la alegerea tatălui lui Paul ca episcop
al Alepului, cu numele de Meletie, în 1636.
x Pelerinajul celor doi la Ierusalim.
x Alegerea episcopului Meletie ca patriarh, la 12 ianuarie 1647, cu
numele de Macarie III.
x Vizitarea eparhiei în 1648-1649 ‫ڍ‬i revenirea la Alep > f. 11r }
[ANUL 1652]
//11r// [...] Când părintele patriarh cel pomenit văzu înmulĠirea peste
măsură de îngrijorătoare a datoriilor scaunului patriarhal al Antiohiei din
vremea aceea úi mulĠimea cametei ce se strânsese în sarcina lui, a adunat
întreaga obúte a creútinilor din Damasc, preoĠii úi clerul, úi s-a sfătuit cu
dânúii. ùi atunci s-au învoit împreună ca el să se îndrepte către Ġările
creútinilor11 pentru a-úi atinge ‫ڏ‬inta. Aceasta s-a întâmplat tocmai când
Vasile-vodă, domnul Moldovei, îi trimisese carte prin care îl poftea la el,
făgăduindu-i să-l ajute, să-i stingă datoria úi să-l sus‫ڏ‬ină, căci el făcea mereu
astfel de fapte bune12: plătise datoria Sfântului Mormânt13 úi pe aceea a
scaunului de la Constantinopol14, ca úi datoria Patriarhului Alexandriei15.
To‫ڏ‬i au încuviin‫ڏ‬at pe dată. Iar el l-a ales pe Silvestru cel pomenit, numindu-l
kƗtǌlƯkǌs, ca să-i Ġină locul ca vicar [patriarhal]16 [...].
11
BilƗd al-masƯiyyƯn, ‫ڏ‬ările aflate în afara DƗr al-IslƗm, „Casa islamului”, teritoriul
cucerit de musulmani.
12
V. Iorga, Vasile Lupu: 207–236; Inventarul monumentelor ridicate, refăcute sau
reparate de către Vasile Lupu, în Dobjanschi – Simion 1979: 105. Despre „propensiunea
‘imperială’ a ‘noului Constantin’ moldav”, v. Theodorescu, Civilizaεia românilor, I: 241–247.
Pentru un „bilan‫ ڏ‬al istoriografiei române‫ڍ‬ti, din secolul trecut până în zilele noastre, privind
epoca lui Vasile Lupu”, v. ‫ڌ‬erban, Vasile Lupu: 19–20, n. 56, 57.
13
V. doc. DXCVIII, din 20 aug. 1643, la Hurmuzaki IV/1, p. 674, în care Rudolf
Schmidt men‫ڏ‬ionează că Vasile Lupu a plătit 40 000 taleri pentru ajutorarea Patriarhiei
Ierusalimului, informa‫ڏ‬ie confirmată ‫ڍ‬i de patriarhul Athanasie Patellarios, cf. Iorga, Vasile
Lupu: 228 (Călători VI).
14
În sumă de 2 048 000 aspri, cf. Giurescu, Istoria românilor: 102 (Călători VI).
15
V. Dimitrie Ionescu, Relaεiile δărilor Române cu patriarhia de Alexandria,
Bucureúti, 1915, p. 17–22 (Călători VI).
16
La f. 11r autorul relatează cum în ziua praznicului Botezului Domnului din anul
7160 de la Facere (1652 d. Hr.) patriarhul Macarie l-a hirotesit catholicos (exarh administrativ)
al re‫ڍ‬edin‫ڏ‬ei patriarhale din Damasc pe preotul Salomon, fiul preotului Far÷allƗh din Alep,
numindu-l Silvestru.
151
{Pregătirea plecării: patriarhul Macarie consacră trei mitropoli‫ڏ‬i.}
//11v// [...] După toate acestea, cu voia lui Dumnezeu, vom începe
ceea ce ne-am propus, adică să scriem această istorie a noastră. [...]
//12r// Cu cea mai bună intenĠie úi cu gândul cel mai curat, părintele
patriarh úi-a întărit hotărârea de a se îndrepta úi a merge către oraúul
Constantinopol. Ne-am pregătit atunci, luând toate cele de trebuinĠă: daruri,
plocoane17 úi lucruri de care aveam nevoie. ‫ڌ‬i ne-am încredinĠat Domnului,
lăsându-ne în grija Lui.
‫ڌ‬i aúa plecă el – să-i dea Dumnezeu viaĠă lungă! – din Alep în după-
amiaza zilei de joi, 9 iulie [1652]18, către Latakiyya úi öabal, pentru a aduna
dijma de la ei úi a se întoarce la Antiohia.
Eu, nevrednicul cronicar, împreună cu ceilalĠi so‫ڏ‬i, am plecat marĠi în
zori, praznicul Sf. Profet Ilie [20 iulie], úi am ajuns spre seară în satul numit
Ma‘arat AhwƗn.
{Patriarhul Macarie ‫ڍ‬i suita lui vizitează eparhia, poposesc la Antiohia

(22 iulie – 5 august) ‫ڍ‬i apoi pleacă spre Adana, unde ajung la 14 august.
Trec prin Konya (gr. Ikonion) în 11 septembrie ‫ڍ‬i poposesc la Brusa
(28 septembrie – 12 octombrie).}
//14r// [...] Din acest ora‫ ڍ‬Brusa19 ‫ڍ‬i până la Constantinopol, pe urmă
mai departe în ‫ڎ‬ara Valahiei20 ‫ڍ‬i a Moldovei ‫ڍ‬i în ‫ڏ‬ările de dincolo nu se
săvâr‫ڍ‬e‫ڍ‬te deloc vecernia a‫ڍ‬a cum se face în ‫ڏ‬ara noastră, ci dacă este ajunul
unui praznic împărătesc o săvâr‫ڍ‬esc noaptea, înainte de miezonoptică [...].
17
În ms. hadƗyƗ wa-uarmaƥƗn, „cadouri” ‫ڍ‬i „daruri aduse din călătorie” (astăzi,
„suveniruri”). Al doilea termen al acestei expresii pleonastice, omis de traducătorii anteriori,
este un împrumut din tc. ‫ڍ‬i pers.uarmaƥƗn, specific dialectului sirian, cf. Barthélemy,
Dictionnaire, 1935: 6, s.v.
18
În ms. SPb: „8 iulie”.
19
Textual BrǌsƗ (gr. ȆȡȠȪıĮ), azi numit în tc. Bursa, ora‫ ڍ‬situat pe litoralul Mării
Marmara, al patrulea ca mărime în Turcia de azi.
20
În ms. Al-FalƗ®, cu varianta Al-FallƗ®, folosit ‫ڍ‬i cu sens colectiv, ca etnonim.
Denumirea este atestată în textele orientale încă din secolul al XIII-lea: în cronica persană a
lui Ršid ed-DƯn FƗilullh ömi‘ üt-tevƗrƯ® [ColecĠie de cronici], scrisă ante 1316, apar
informa‫ڏ‬ii despre invazia mongolă în Europa din 1241, cu menĠiunea, la f. 148 (ms. Revan
1518, păstrat la Arhiva Muzeului Palatului Topkapõ din Istanbul), a Ġării Kara Ulag (ğara
Românească), cf. Mihail Guboglu, Cercetări în arhivele de peste hotare. Turcia, „Revista
arhivelor”, 1972, nr. 1, p. 158–159. Pentru originea bizantină a termenului arab, v. ‫ڍ‬i Valentin
Al. Georgescu, Le terme de Romanus et ses equivalents et dérivés dans l’histoire du peuple
roumain, în Atti del II Seminario internazionale di studi storici „Da Roma alla Terza
Roma”, 21–23 aprile 1982, Roma, Edizioni scientifiche italiane, Studi – II, 21 aprile 1982,
p. 418–421 (cu o bibliografie bogată privitoare la originea termenilor „vlah”/„valah”/„voloh”).
152
{La 16 octombrie pleacă pe mare de la Mudaniyya, fac escală la
Buzburun, iar la 20 octombrie intră în Constantinopol, pe la Scutari. Aici
poposesc la metocul Sfântului Mormânt ‫ڍ‬i sunt bine primi‫ڏ‬i de patriarhul
Paisie I, care îl înlocuise recent pe patriarhul Ioanichie21. A doua zi merg la
palatul patriarhal ‫ڍ‬i intră în biserică.}
//15r// [...] Pe când el se închina la icoanele aflate pe u‫ڍ‬a altarului, iată

că a coborât patriarhul Constantinopolului ‫ڍ‬i a intrat în biserică [îmbrăcat]
cu mantia, oprindu-se lângă jil‫ڏ‬ul său. Pe părintele nostru patriarh l-au dus la
un jil‫ ڏ‬aflat fa‫ڏ‬ă în fa‫ڏ‬ă cu el. Diaconul a spus „Miluie‫ڍ‬te-ne pre noi Dumnezeule
după mare mila Ta...” ‫ڍ‬i l-a pomenit pe Alexei, împăratul Moscovei22, pe
împărăteasa Maria ‫ڍ‬i pe Vasile, domnul Moldovei, cu doamna lui Ecaterina23,
pe Matei, domnul Valahiei24 ‫ڍ‬i pe doamna lui Elina25, apoi pe kyr Paisie,
patriarhul Constantinopolului26, ‫ڍ‬i pe kyr Macarie, patriarhul Antiohiei, în
vreme ce cântăre‫ڏ‬ii au cântat pentru fiecare de trei ori „Doamne miluie‫ڍ‬te”. [...]
//15v// [...] Părintele nostru patriarh a mers la metoc27, cu mitropoli‫ڏ‬ii
21
Ioanichie II, fost mitropolit al Heracleei, patriarh al Constantinopolului: 16 nov.
1646 – 29 oct. 1648, iunie 1651 – iunie 1652, aprilie 1653 – martie 1654, martie 1655 – 3
iulie 1656. V. Cioran 1900: 19, n. 1; Tchentsova 2012: 76–78.
22
Autorul se referă la ‫ڏ‬arul Alexei Mihailovici.
23
Despre doamna Ecaterina, v. ‫ڌ‬erban 1991: 36–39.
24
Un frumos portret al lui Matei Basarab a fost inclus de patriarhul Macarie în
scrierea sa Ma«mǌ‘ laÓƯf („Culegere plăcută”), v. Feodorov, Chronique: 37 (text arab), 63
(trad. fr.).
25
Elina Năsturel Herescu (1598-1653), fata lui Radu ‫ڌ‬erban ‫ڍ‬i sora lui Udri‫ڍ‬te
Năsturel din Fiere‫ڍ‬ti (Ilfov). V. N. Iorga, Doamna Elina a δării Româneγti ca patroană
literară, ARMSI, III, t. XIII, 1932, p. 57–67; ‫ڌ‬tefan Ionescu, Epoca brâncovenească, Cluj-
Napoca, 1981, p. 13.
26
Paisie I, fost mitropolit al Larissei, a ocupat scaunul constantinopolitan în 1652-
1653. V. Cioran 1900: 18, n. 3.
27
Metocul Sf. Mormânt din apropierea re‫ڍ‬edin‫ڏ‬ei patriarhului (pe atunci, Paisie I).
Autorul precizase anterior, la f. 15r, că metocul se afla dƗ®il bƗb al-Qabr, „la intrarea pe
poarta Qabr”. Întrucât qabr înseamnă „mormânt”, este posibil ca autorul să folosească un
nume familiar călătorilor găzdui‫ڏ‬i la metocul Sf. Mormânt, v. ‫ڎ‬ipău, La description de
Constantinople, p. 130. Se poate de asemenea ca el să fi indicat aici direc‫ڏ‬ia către poarta
Silivri (Silivri Kapõsõ), aflată în apropiere de Biserica Pe‫ڍ‬tilor, Balõklõ Kilise, din mănăstirea
Z¿odochos PƯgƯ („Izvorul Dătător de Via‫ڏ‬ă”), a cărei curte interioară găzduieúte morminte
de patriarhi ‫ڍ‬i episcopi ortodoc‫ڍ‬i, v. Semavi Eyice, Istanbul. Petit guide à travers les monuments
byzantins et turcs, Istanbul, 1955, p. 123; Jane Taylor, Imperial Istanbul. A Traveller’s
Guide, Londra – N.Y., 1998, p. 30–31. Altă explica‫ڏ‬ie este că a apărut o eroare a copistului
‫ڍ‬i corect ar fi FanƗr în loc de Qabr, cf. X. A. SideridƯs, ParatƯrƯseis eis eƯn pragmateian tou
Kou A.P. Kerameǀs „Naoi tƯs Kǀnstantinoupoleǀs kata to 1593 kai 1604” ypovlƯtheisai eis
tƯn ArhaiologikƯn EpitropƯn tou en Kǀnstantinoupolei EllƯnikou Filologikou Syllogou,
Constantinopol, 1904, p. 35–36.
153
mergând înaintea ‫ڍ‬i în urma lui, înso‫ڏ‬i‫ڏ‬i de capuchehaiele Moldovei ‫ڍ‬i
Valahiei ‫ڍ‬i de al‫ڏ‬ii, până ce [la urmă] i-a binecuvântat ‫ڍ‬i s-au înapoiat [la Curte].
{În duminica următoare, 24 octombrie, au stat la Liturghie în biserica

Patriarhiei, unde a slujit patriarhul Paisie I.}
//16r// [...] Căci peste tot în Ġinuturile grecilor28, ale Moldovei ‫ڍ‬i ale
Valahiei nu este unul care să nu se închine la icoane la această vreme,
diminea‫ڏ‬a în zori, precum ‫ڍ‬i la încheierea slujbei Liturghiei, după ce au luat
anafură, chiar copiii ‫ڍ‬i femeile29. Apoi ies de la slujbă a‫ڍ‬a cum e datina ‫ڍ‬i în
‫ڏ‬ara noastră, numai că ei ies to‫ڏ‬i deodată după utrenie ‫ڍ‬i se înapoiază după
două ceasuri.
{Descrierea bisericii patriarhale din Constantinopol, cu hramul

Sf. Gheorghe. Vizita la Qum Qapu, Biserica Sf. Ioan Botezătorul, poarta
Sf. Romanos. La 2 noiembrie asistă la ie‫ڍ‬irea de la palat a sultanului
Mehmed pentru a merge la Sfânta Sofia. Urmează descrierea vizitei călătorilor
sirieni la Sfânta Sofia. Au vizitat în continuare moscheea Sultan Ahmed,
Hipodromul (At Meidan) cu obeliscul Dikli Ta‫ڍ‬, coloana lui Constantin,
mormintele sultanilor, fosta biserică numită de turci „Aslan Hane”, seraiul,
Înalta Poartă, Biserica Sf. Ioan Botezătorul ridicată de împăratul bizantin
Iustinian, Moschea lui Soliman ‫ڍ‬i Moscheea Sultan Mehmed din Fanar30.}
//19r// [...] Apoi am coborât din Fanar într-un caiac ‫ڍ‬i am mers la qƗÑ
QawƯ, unde fuseserăm pofti‫ڏ‬i. Aici sunt multe case de iudei ‫ڍ‬i de cre‫ڍ‬tini31.
Am cercetat biserica de acolo, care are hramul Sf. Parascheva32, ‫ڍ‬i l-au dus
28
În ms. bilƗd al-rǌm, aici cu sensul de „‫ڏ‬ări ortodoxe”. Expresia este folosită peste
tot pentru ‫ڏ‬ările cre‫ڍ‬tine ortodoxe, cel mai adesea cu referire la cele pe care autorul le-a
cunoscut îndeaproape: ‫ڎ‬ara Românească, Moldova, ‫ڎ‬ara Cazacilor ‫ڍ‬i ‫ڎ‬ara Moscovei. Când
dore‫ڍ‬te să se refere la „un grec”, ca etnie, autorul folose‫ڍ‬te sintagma ibn rǌm, lit. „fiu de grec”.
29
Virgil Cândea a remarcat faptul că aici, ca ‫ڍ‬i în alte pasaje, Paul din Alep se arată
impresionat de rolul liturgic al icoanelor.
30
Partea privitoare la vizita la Istanbul a fost comentată de Mihai ‫ڎ‬ipău (v. ‫ڎ‬ipău, La
description de Constantinople) ‫ڍ‬i de Hasan Çolak, Worlds Apart and Interwoven: Orthodox,
Syrian and Ottoman Cultures in Paul of Aleppo’s Memoirs, „Studies in Travel Writing”,
Londra, Vol. 16, nr. 4, 2012, p. 375–385.
31
În ms. al-masƯiyyƯn, lit. „cei ce îl urmează pe Mesia”. Termenul a fost folosit
ini‫ڏ‬ial de către musulmani cu referire la cre‫ڍ‬tini, în sens peiorativ.
32
Autorul se referă la Biserica Sf. Parascheva din cartierul Hasköy (pe atunci probabil
sat, sau o suburbie a Istanbului), pe care mai târziu a reparat-o Constantin Brâncoveanu. Astăzi
biserica este folosită de comunitatea românească, v. Mărturii româneγti peste hotare.
Creaεii româneγti γi izvoare despre români în colecεii din străinătate, S. n., vol. V, 2014,
Bucure‫ڍ‬ti – Brăila, Cap. Turcia, fiúa nr. 91. V. ‫ڍ‬i Iorga, Vasile Lupu: 28; Radu 1930: 102, n. 1.
154
pe patriarh să se roage la mormântul răposatului Pavlachi, care fusese
capuchehaia lui Vasile, voievodul Moldovei, iar când l-a trădat, acela a trimis
să-l ucidă33. Ne-au dus apoi la casa lui, ce spun, la palatul lui cel minunat,
ridicat în mijlocul unei schele înalte din lemn, a‫ڍ‬a cum era obiceiul clădirii
caselor la Istanbul. Sunt înăuntru locuri ‫ڍ‬i clădiri uimitoare, apoi este o baie
[îmbrăcată] toată în marmură ‫ڍ‬i grădini care îi încântă pe musafiri, cu úanĠuri de
apă curgătoare, pardosite în întregime cu mozaicuri colorate. Se mai află
aici ‫ڍ‬i o biserică. ‫ڌ‬i tot locul are priveli‫ڍ‬te către mare. [...]
{Vizita în cartierul Qasim Pa‫ڍ‬a, la Galata úi la Top Hane. Săvâr‫ڍ‬esc

Liturghia în Biserica Sf. Gheorghe de la Galata, apoi vizitează biserica
Hrisopigi, cu hramul Născătoarea de Dumnezeu, o biserică cu hramul Maica
Domnului ‫ڍ‬i Sf. Ioan Teologul ‫ڍ‬i o altă biserică închinată Mântuitorului
Iisus Hristos. La Galata au mai vizitat alte patru biserici. Mar‫ڏ‬i 10 noiembrie în
Constantinopol a izbucnit un incendiu puternic. Autorul relatează distrugerea
ora‫ڍ‬ului în flăcările care au ars neîncetat o zi întreagă. Urmează istorisirea
vizitei în cartierul Assamata (gr. ȌĮȝĮșȓĮ), unde au cercetat patru biserici,
‫ڍ‬i a săvâr‫ڍ‬irii Liturghiei în biserica ridicată de împăratul Constantin cel
Mare. Autorul poveste‫ڍ‬te apoi vizita la Yedi Küle. Mai apoi, revenind în
Fanar, a mers să caute izvorul Vlahernelor, a vizitat Biserica Sf. Dimitrie ‫ڍ‬i
Biserica Sf. Fecioară [Maria]. La 25 noiembrie patriarhul Macarie III úi-a
luat rămas bun de la patriarhul Paisie I, primind scrisori de recomandare
pentru domnii către care se îndrepta.}
//21v// [...] Luni, 29 noiembrie, am plecat din Constantinopol ‫ڍ‬i ne-am

urcat pe un caiac ca să mergem la Neochori, adică Yenki QawƯ [Yeniköi], ca
să tocmim o corabie ‫ڍ‬i să pornim pe Marea Neagră către Moldova. [...] Apoi
ne-am urcat lucrurile pe corabie, după ce se făcuse prielnic vântul numit
notos34, ceea ce a‫ڍ‬teptau corăbiile de pe Marea Neagră care se îndreptau
către Gurile Dunării ca să încarce grâne. [...]
{Urmează relatarea călătoriei până la Therapia. Autorul intercalează

aici două note.}
//22r// [...] Află că l-am văzut pe patriarhul Constantinopolului purtând

felurite mantii ‫ڍ‬i însemne pe piept35, iar în picioare purta postav albastru, nu
33
V. Călători VI: 290 pentru surse bibliografice referitoare la Pavlachi, trimisul lui
Vasile Lupu la Înalta Poartă.
34
În ms. nǌÓǌs, din gr. ȞȩĲȠȢ, „vântul din sud”.
35
Autorul se referă la engolpion, purtat ca relicvariu, ‫ڍ‬i la crucea de piept derivată
din acesta.
155
ro‫ڍ‬u, precum patriarhii Antiohiei, Ierusalimului ‫ڍ‬i Alexandriei. Am întrebat
de ce se întâmplă aceasta ‫ڍ‬i ne-au spus că din pricină că el este [doar]
arhiepiscop ‫ڍ‬i nu are căderea de a-‫ڍ‬i face [botfori] ro‫ڍ‬ii. La fel i-am văzut
îmbrăca‫ڏ‬i ‫ڍ‬i pe mitropoli‫ڏ‬ii lui. Când el este de fa‫ڏ‬ă în biserică nu poartă
niciunul dintre ei mantie. A‫ڍ‬ijderea i-am văzut ‫ڍ‬i pe mitropolitul
[Ungro]Vlahiei ‫ڍ‬i pe episcopii lui, apoi pe mitropolitul Moldovei ‫ڍ‬i pe
episcopii lui, precum ‫ڍ‬i pe mitropolitul ru‫ڍ‬ilor36 ‫ڍ‬i pe episcopii lui, ca ‫ڍ‬i pe
stareĠii mănăstirilor din ‫ڏ‬ara lui. Căci în Răsărit doar patriarhii sunt, în chip
deosebit, cei care poartă ro‫ڍ‬u.
Mai află că noi am văzut în toate bisericile din Constantinopol ‫ڍ‬i din
‫ڏ‬inutul înconjurător cum ei zugrăvesc pe u‫ڍ‬a dinspre miazănoapte a altarului
un heruvim cu picioare ro‫ڍ‬ii, purtând sabie de foc, sau pe Mihail, Căpetenia
Cetelor [îngere‫ڍ‬ti], călcând în picioare pe [diavolul] răpus37. Pe u‫ڍ‬ile
[altarelor] din bisericile Moldovei, Valahiei ‫ڍ‬i ‫ڎ‬ării Cazacilor este zugrăvită
[uneori] pe u‫ڍ‬a dinspre miazăzi38 icoana Sf. ‫ڌ‬tefan, mai-marele diaconimii,
purtând cădelni‫ڏ‬ă. Al doilea, nu se poate ‫ڍ‬ti cărui [sfânt] îi este închinat
hramul bisericii decât după icoana care este a‫ڍ‬ezată la u‫ڍ‬a bisericii, sus pe
perete. Al treilea, chipul icoanei sale se vede ‫ڍ‬i înăuntru, în dreapta [icoanei]
Sf. Fecioare. Al patrulea, [se vede] icoana praznicului împărătesc sau a
sfântului al cărui praznic este sărbătorit, care stă necurmat pe tetrapod până
la sfâr‫ڍ‬itul săptămânii, ‫ڍ‬i oricine intră se închină la ea. Al cincilea, înaintea
iconostasului39 ‫ڍ‬i u‫ڍ‬ii altarului sunt atârnate candele din argint care ard
necontenit. Al ‫ڍ‬aselea, iconostasul este [un perete] întreg. Al ‫ڍ‬aptelea, după
vecernie, seara, ei aduc talere de colivă în felurite chipuri, încondeiate
me‫ڍ‬te‫ڍ‬ugit, ‫ڍ‬i flori minunate, iar la încheierea slujbei preo‫ڏ‬ii spun rugăciuni
asupra lor pentru sufletul răposa‫ڏ‬ilor ‫ڍ‬i [rudele] le împart, împreună cu vin,
pâine ‫ڍ‬i caviar40. Al optulea, uleiul la botez este adus de na‫ڍ ڍ‬i ei fac o mare
36
Paul din Alep folose‫ڍ‬te cuvântul rǌs pentru „ru‫ڍ‬i” (col.) ‫ڍ‬i „limba rusă”. Termenul
al-ÑaqƗliba, „slavi”, nu apare în text. Despre folosirea acestor termeni în literatura geografică
arabă ‫ڍ‬i în notele călătorilor musulmani, v. Omeljan Pritsak, The Origin of Rus’, Harvard
Ukrainian Research Institute, Harvard University, Cambridge, Massachusetts, 1976, p. 7.
37
O icoană identică a Arhanghelului Mihail, pictată în 1720 de NitmatallƗh, nepotul
lui Yǌsuf al-MuÑawwir, în tradi‫ڏ‬ia iconografică melkită, se găse‫ڍ‬te în colec‫ڏ‬ia Muzeului
Sursock din Beirut, v. Ic¾nes melkites: 154 (descriere), plan‫ڍ‬a 13 (reproducere).
38
În ms. al-bƗb al-qiblƯ, lit. „îndreptat către sud”, „a‫ڍ‬ezat către sud”, termen islamic
derivat de la qibla, direc‫ڏ‬ia ora‫ڍ‬ului Mekka (cf. Barthélemy, Dictionnaire: 636, s.v.).
39
Textual, aici ‫ڍ‬i în continuare: qǌnusÓƗs, din gr. İ„țȠȞȠıĲȐıȚȢ, „iconostas”. Autorul
foloseúte adesea acest cuvânt pentru catapeteasmă.
40
În ms. buzur ®abiyƗrƯ, lit. „boabe de caviar”. Autorul se referă în jurnal la icre de
păstrăv sau de morun. Pescuitul morunului, prelucrarea ‫ڍ‬i vânzarea icrelor sunt prezentate
în detaliu mai departe, la f. 293v–294v.
156
petrecere cu acest prilej. Căci a‫ڍ‬a se face la fra‫ڏ‬ii no‫ڍ‬tri grecii41 la botez, o
mare petrecere, cu multă cheltuială de bani, //22v// cu lumânări mari [aduse]
la biserică ‫ڍ‬i altele asemenea, pentru to‫ڏ‬i cei de fa‫ڏ‬ă. În ‫ڎ‬ara Moldovei ‫ڍ‬i a
Valahiei [evlavia credincio‫ڍ‬ilor] este ‫ڍ‬i mai mare ca a acestora, căci stau
drep‫ڏ‬i de la începutul slujbei ‫ڍ‬i până la sfâr‫ڍ‬it, cu capetele descoperite. ‫ڌ‬i fac
un mare praznic cînd îi îngroapă pe cei mor‫ڏ‬i.
{Patriarhul Macarie sluje‫ڍ‬te Liturghia în biserica din Therapia la 17

decembrie. Poftit de patriarhul Paisie I să sărbătorească Na‫ڍ‬terea Domnului
la Constantinopol, el se întoarce ‫ڍ‬i participă la săvâr‫ڍ‬irea Liturghiei în biserica
patriarhală, cu mare fast.}
//23v// [...] Rânduiala în toate aceste //24r// ‫ڏ‬ări, chiar ‫ڍ‬i în ‫ڏ‬inuturile
dinlăuntru, este că, încă dinainte ca diaconul să citească din Sf. Evanghelie
‫ڍ‬i până la încheierea Sf. Liturghii, el stă cu capul descoperit, purtând în
mâna stângă tricherul42 ‫ڍ‬i în dreapta orarul, ‫ڍ‬i stând cu fa‫ڏ‬a întoarsă către
miazănoapte. El a pomenit numele împăratului Moscovei, Alexei43, al
împărătesei Maria, apoi al lui Vasile, domnul Moldovei, ‫ڍ‬i al lui Matei,
domnul Valahiei.
//25r// [...] To‫ڏ‬i cei afla‫ڏ‬i în biserică îngenuncheau pe pardoseală când

treceau [preoĠii cu Sfintele] Daruri pe lângă ei, îndeosebi în ‫ڎ‬ara Valahiei, a
Cazacilor ‫ڍ‬i a Moscovei.[...] Tăcerea ‫ڍ‬i evlavia ce se pot vedea în aceste ‫ڏ‬ări
ortodoxe44, până în ‫ڎ‬ara Valahiei, a Cazacilor ‫ڍ‬i a Moscovei, este cu
neputin‫ڏ‬ă de înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬at. To‫ڏ‬i îngenuncheau pe pardoseală, stând a‫ڍ‬a de la
începutul ‫ڍ‬i până la sfâr‫ڍ‬itul Liturghiei, în a‫ڍ‬a fel că dacă ar fi căzut un ac pe
jos sunetul lui s-ar fi auzit.
{Întor‫ڍ‬i la Neochori, rămân acolo până în 31 decembrie ‫ڍ‬i revin la

Therapia în ajun de 1 ianuarie 1653. Pe 2 ianuarie patriarhul revine la
Constantinopol, fiind poftit să participe la un sinod unde s-a discutat situa‫ڏ‬ia
lui Chiril Spanos (pe care îl nume‫ڍ‬te „KǌsƗ”45), mitropolitul Târnovei
41
În ms. rǌm, cu sensul de „ortodoc‫ڍ‬i”.
42
În ms. trƯkƗrƯ, din gr. ĲȡȚț»ȡȚȠȞ, sfe‫ڍ‬nic arhieresc cu trei bra‫ڏ‬e, cu care
binecuvântează un episcop. În mâna dreaptă ‫ڏ‬ine tricherul, iar în mâna stângă dicherul
(sfe‫ڍ‬nicul cu două bra‫ڏ‬e).
43
Autorul se referă la ‫ڏ‬arul Alexei Mihailovici.
44
În ms. bilƗd al-rǌm, v. supra, n. 28.
45
Adjectivul ar. kǌsƗ (ϰ˴γϮ˵ ϛ), citit în araba literară kawsa ‫ڍ‬i în araba medie kǀsƗ,
înseamnă „spân”, „imberb”, „cu bărbia rasă” ‫ڍ‬i apare aici pentru a echivala cuvântul gr.
ıʌĮȞȩȢ, „spân”. Termenul există ‫ڍ‬i în turcă (köse), persană (kǀsa) ‫ڍ‬i pehlevi (kǀsag),
cf. Barthélemy 1950: 731 (s. v.). În limba modernă sensul adjectival pare că nu se mai
157
devenit pentru scurtă vreme patriarh al Constantinopolului, asupra căruia s-a
rostit anatema.}
[ANUL 1653]
//26r// [...] „‫ڌ‬i l-au pus atunci [în scaun] pe Athanasie, cel cunoscut sub
numele de Patelaron46, care fusese înainte vreme mitropolit al Salonicului47,
apoi a ajuns patriarh, după îndepărtarea [din scaunul constantinopolitan a]
lui Chiril [Lucaris, care fusese patriarh] al Alexandriei48 în vremea
sultanului Murad. Pe urmă a fost [‫ڍ‬i el] înlăturat ‫ڍ‬i s-a dus la Vasile, domnul
Moldovei. Acesta i-a dat o biserică ‫ڍ‬i o mănăstire din Gala‫ڏ‬i cu toate averile
închinate lor, precum ‫ڍ‬i tot norodul ‫ڏ‬inuturilor numite Brăila ‫ڍ‬i Ismail, cu
dările lui, ca la vreo ‫ڍ‬ase mii de case49. El a rămas acolo până la această
vreme. Apoi s-a dus la Constantinopol fără voia domnului ‫ڍ‬i s-a făcut iar
patriarh, a‫ڍ‬a cum am mai spus, în locul lui Chiril KǌsƗ50. Când nu a mai avut la
îndemână nimic cu care să-i mul‫ڏ‬umească pe dregători, după cincisprezece
zile în scaun, l-au înlăturat, ‫ڍ‬i atunci el a fugit iară‫ڍ‬i în Moldova”51.
păstrează – nu este înregistrat, de pildă, de Hans Wehr (care men‫ڏ‬ionează doar substantivul
kǌsƗ, cu sensul zucchini, „dovlecel”, v. Wehr 1994: 992, s. v.). V. ‫ڍ‬i infra, n. 50.
46
Athanasios III Patellarios (ǹșĮȞȐıȚȠȢ īǯ ȆĮĲİȜȜȐȡõȠȢ, numit ‫ڍ‬i Patelaros sau
Patalaron), născut în Creta, a fost mitropolit al Salonicului, apoi patriarh al Constantinopolului
(25 februarie – 5 aprilie 1634; 13–30 iunie 1652). S-a aflat în Moldova în 1652–1654,
primind ca re‫ڍ‬edin‫ڏ‬ă ‫ڍ‬i metoc Mănăstirea Sf. Nicolae de lângă Gala‫ڏ‬i. Alungat de la
Moscova, unde a călătorit în aceea‫ڍ‬i vreme cu patriarhul Antiohiei Macarie III, a murit în
Mănăstirea Lubensk (Ucraina), la 5 aprilie 1654. Canonizat de Biserica Ortodoxă, moa‫ڍ‬tele sale
sunt păstrate în catedrala din Harkov, Ucraina (M. ‫ڎ‬.). V. ‫ڍ‬i Cioran 1900: 2, n. 1–4;
Călători VI: 24, n. 11; 291, n. 15.
47
În ms. TƗÑƗlǌnƯkƯ, din gr. ĬİııĮȜȠȞȓțȘ.
48
Chiril Lukaris, patriarh al Bisericii din Alexandria în 1601–1620 (cu numele de
Chiril III) ‫ڍ‬i patriarh ecumenic al Constantinopolului de cinci ori, între 1620 ‫ڍ‬i 1638 (cu
numele de Chiril I). Mare teolog ‫ڍ‬i, în prima parte a păstoririi, apărător al credin‫ڏ‬ei ortodoxe, a
călătorit în ‫ڎ‬ara Românească, a participat la sinoade ‫ڍ‬i s-a aflat în rela‫ڏ‬ii strânse cu domnii
‫ڍ‬i cu ierarhii români. Sugrumat de turci, a fost canonizat ca martir de Patriarhia Alexandriei,
fiind prăznuit la 27 iunie. Athanasie III l-a urmat în scaunul patriarhal în 1634.
49
Patriarhul Athanasie III a afirmat despre Vasile Lupu că are „mâna mereu
deschisă”, v. Theodorescu, Civilizaεia românilor, I: 241.
50
Autorul se referă la Chiril Spanos, care fusese succesiv mitropolit al Corintului,
Philippopolisului úi Târnovei, apoi a fost ales patriarh al Constantinopolului (Chiril III) fără
voia credincio‫ڍ‬ilor ‫ڍ‬i a ierarhilor locali, fiind depus la scurtă vreme. Acuzat de mai multe
nelegiuiri, între care aceea de a fi conspirat în vederea uciderii lui Chiril I Lukaris, asupra
lui s-a rostit anatema la sinodul de la Constantinopol din decembrie 1652 (M.‫ڎ‬.).
51
Pasajul face parte din cuvântarea patriarhului Paisie I la sinodul menĠionat (M.ğ.).
158
{Înainte de a părăsi Constantinopolul, patriarhul Macarie participă la
slujba de sfin‫ڏ‬ire a apei la Botezul Domnului, 6 ianuarie 1653. Urmează
relatarea înapoierii la Therapia, popasul la Fanar ‫ڍ‬i plecarea spre Constan‫ڏ‬a.}
//27v// Corabia pomenită părăsi [Fanarul] cu noi în seara de vineri

[13 ianuarie]. Eram împinúi de vântul cel mai bun, dinspre sud. Mai târziu s-a
înteĠit nespus de tare, de am fost aproape să ne înecăm, dar prin grija lui
Dumnezeu am ajuns cu bine în duminica [a doua] după Botezul Domnului52,
la amiază, într-un port numit în greceúte Limanul53 ConstanĠa, iar în turceúte
Küstenge. Ne-am dus lucrurile pe mal. Aici se află un vameú. Deúi gândisem să
mergem pe drum alte trei sute de mile, să intrăm pe râul54 Dunărea úi să
trecem în ğara Moldovei, ne-am oprit aici [să ne odihnim]. Tot drumul pe
care îl străbătuserăm de la Constantinopol până aici fusese de mai bine de
trei sute de mile. Am rămas două zile, năuci‫ڏ‬i de frică úi spaimă, căci atât de
mari fuseseră valurile úi zbuciumul de pătrundeau valurile până în corabie,
iar noi ba coboram ca pe vale, ba urcam ca pe munte.
Se spune că Marea Neagră măsoară jur-împrejur opt mii de mile úi că,
din clipa când vasele intră pe Dunăre, merg pe ea cam cinci sute de mile,
aproape cât drumul de la Constantinopol până aici ori poate mai mult. Iar
navigaĠia pe ea este foarte anevoioasă, pentru că sunt vârtejuri úi volburi, pe
alocuri adâncimea este mică úi sunt piraĠi. Cu toate acestea, vântul a fost de
partea noastră. Ce ne-am fi făcut dacă – Doamne fereúte! – ne-ar fi fost
potrivnic? Ne-au arătat în apropiere de portul pomenit vreo sută úi douăzeci
de corăbii zdrobite, care se scufundaseră cu tot cu corăbieri úi cu mărfuri în
noaptea în care ne bătuse furtuna lângă Bozburun55, înainte de praznicul Sf.
Dimitrie56. Căci această mare se află, de la un capăt la altul, într-o vale, iar
Ġărmurile ei sunt niúte dealuri înalte. Aúadar valurile ei nu se zbat, ci stau
înăuntrul ei. I-am privit malurile de pe ambele Ġărmuri úi aproape că nu se
puteau zări. Nu este precum Marea Mediterană, întinsă, cu maluri joase pe
care se plimbă valurile. În dreapta noastră se aflau Trapezunt, Sinope,
Kastamonu úi portul Mingrelia, adică ğara Georgienilor. În faĠa noastră se
52
15 ianuarie 1653. La f. 27r, supra, autorul a men‫ڏ‬ionat că sirienii au plecat de la
Therapia către Fanar în a doua vineri după Botezul Domnului, adică pe 13 ianuarie.
53
Ar. lƯmƗnƯyƗ, din tc. liman sau (înv.) iliman, „port, schelă”, în gr. ȜȚȝȐȞȚ. V. Suciu
2010: 458, s.v.
54
În ms. nahr, „râu” (mic sau mare), uneori „fluviu”.
55
Localitate în sud-vestul Turciei asiatice, pe coasta Mării Egee, azi în provincia
Mu÷la, prin care călătorii sirieni trecuseră cu câteva luni mai înainte, în drum spre
Constantinopol (cf. f. 14v–15r).
56
Sf. Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, prăznuit la 26 octombrie.
159
afla Ġinutul Caffa, Ġinutul tătarilor úi al hanului57. Apoi spre stânga noastră erau
Ġinuturile Rumeliei úi Silistra, precum úi Ġinutul Dobrogei, în care poposisem
acum. ToĠi locuitorii ei sunt tătari musulmani, căci sultanul Mehmed, când a
cucerit acest Ġinut58, i-a izgonit pe locuitorii creútini59 úi i-a aúezat aici pe
tătarii aceútia60, un neam care îi urăúte pe creútini. Cei mai mulĠi dintre ei
sunt din semin‫ڏ‬ia Qaramanlõ ‫ڍ‬i din Ġara noastră, puúi aici ca să păzească
malul Dunării de duúmanii lor creútini61. Este un Ġinut pustiu, cel mai depărtat
colĠ al Rumeliei, având în faĠă Dunărea, ğara Moldovei úi a Valahiei. ToĠi
[locuitorii] au case pe malul Dunării, din stuf úi lemn.
Am stat apoi două zile în portul pomenit. Am închiriat cinci căruĠe ‫ڍ‬i
zece cămile cu două cocoaúe, căci cămilele din acest Ġinut sunt toate aúa [úi
umblă] vară-iarnă fără úei ori samar62. [Am mai închiriat úi] o trăsură cu un
cal pentru părintele patriarh. Chiria fiecărei căruĠe, până la apa Dunării, era
de patru sute de osmani63.
Am părăsit ConstanĠa în dimineaĠa zilei de miercuri, 12 ianuarie. Am
străbătut Ġinuturi întinse, unde nu vedeai o piatră. Noaptea am dormit sus în
căruĠă, pe lângă vreun sat sau pe câmp, până în dimineaĠa de sâmbătă când
am ajuns într-un sat de creútini bulgari numit IgliĠa64, în mijlocul râului
Dunărea, la care se ajunge pe un drum de uscat. Satul se află sub stăpânirea
57
La sosirea lui Paul din Alep în Moldova hanul tătar era Islam Ghirai al III-lea
(1644–1654), men‫ڏ‬ionat ‫ڍ‬i în continuare.
58
Mehmed I (1413–1421) a cucerit Dobrogea în 1417. V. P. P. Panaitescu, Mircea
cel Bătrân, ed. II, Bucure‫ڍ‬ti, 2000, p. 50–53.
59
În ms. al-naÑƗra, lit. „nazarenii” (derivat de la numele ora‫ڍ‬ului Nazaret), termen
folosit ini‫ڏ‬ial de iudei, musulmani ‫ڍ‬i druzi pentru a-i numi pe cre‫ڍ‬tini. Apare în textele
arabe cre‫ڍ‬tine medievale mai rar decât termenul al-masƯiyyƯn (v. supra, n. 31).
60
Despre a‫ڍ‬ezarea tătarilor în Dobrogea v. úi relatarea lui Evliya Çelebi în Călători
VI: 372.
61
Despre stabilirea popula‫ڏ‬iilor musulmane în Dobrogea v. Dinu C. Giurescu, δara
Românească în secolele XIV γi XV, Bucure‫ڍ‬ti, 1973, p. 45–46; Tahsin Gemil, Peste un
mileniu de existenεă a populaεiei turco-tătare pe teritoriul României, în Moγtenirea istorică
a tătarilor, vol. I, Bucure‫ڍ‬ti, 2010, p. 9–22; Stoica Lascu, Emigrarea musulmanilor din
Dobrogea în perioada interbelică – opinii γi aprecieri româneγti de epocă, în Moγtenirea
istorică a tătarilor, vol. II, Bucure‫ڍ‬ti, 2012, p. 257–288; Călin Felezeu, Imaginea tătarilor
în conγtiinεa românească din secolele XV–XIX, în ibidem, p. 565–586.
62
V. men‫ڏ‬iuni despre cămilele din Dobrogea în relatările lui Deodat Bakšiü ‫ڍ‬i Conrad
Iacob Hiltebrandt, în Călători V: 220, 596. V. ‫ڍ‬i R. I. Călinescu, Cutreerând Dobrogea
meridională, Bucure‫ڍ‬ti, 1935, p. 74–81.
63
Monedă turcească emisă începând din 1619, v. Călători VI: 23, n. 18.
64
Localitate din Com. Turcoaia, la 64 km. de Tulcea, pe locul cetăĠii getice Troesmis,
devenită în epoca romană sediul Legiunii V Macedonica, mutată aici din Palestina la
sfârúitul sec. I d. Hr. Vezi aceea‫ڍ‬i identificare la Bogrea 1971: 313.
160
islamului, úi totuúi am văzut acolo cruci //28r// de lemn aúezate la margine
de drum úi pe morminte, se află acolo o biserică ‫ڍ‬i au porci, pe care îi cresc
în turme65.
Am plecat de acolo úi am ajuns la un sat numit Măcin, pe malul râului
Dunărea, unde se află patru sute úi douăzeci de case de bulgari creútini.
Aceasta este ultima [a‫ڍ‬ezare] din stăpânirea islamului, aflată în puterea paúei
din Silistra. Sunt aici mai mulĠi vameúi66 úi un cadiu. Am poposit aici în
Duminica Cananeencii, iar luni dimineaĠa am tocmit o barcă, ne-am urcat úi
am plecat, vâslind în susul Dunării, căci în săptămâna aceea se topise gheaĠa,
după ce [nu demult] umblaseră pe ea cu căruĠele úi făcuseră alergări de cai.
< Sosirea noastră în Moldova >67
Către seară am ajuns la GalanĠ (sic!), care este [numit úi] GalaĠi, unde
începe stăpânirea Moldovei. Râul Dunărea cel pomenit este foarte mare úi
adânc úi atât de lat încât, în unele locuri, de pe un mal nu poĠi să-l vezi pe
celălalt, nici săgeata nu-l ajunge úi nici strigătul nu răzbate de pe un mal pe
altul. Între Măcin úi GalaĠi ai la nord oraúul úi cetatea musulmană numite
Brăila. [Oraúul] a fost în trecut în stăpânirea Valahiei úi apoi l-au dat [în
stăpânirea] islamului68. Aici este úi hotarul stăpânirii paúei din Silistra. Am
plecat apoi la GalaĠi, în seara de luni amintită, 17 ianuarie. Îndată ce sosirăm au
trimis de l-au vestit pe domn printr-un călăraú sau olăcar69. Dregătorii,
arhiereii úi toĠi locuitorii oraúului l-au întâmpinat pe părintele nostru
patriarh, ducându-l la o biserică cu hramul Sf. Dimitrie, pe care o zidise din
nou marele domnitor Vasile70, ca apoi să o dăruiască71 lui Athanasie Patelaron,
65
Aici ‫ڍ‬i în alte pasaje autorul notează cu interes lucrurile neobi‫ڍ‬nuite, nemaivăzute
acasă, în Siria otomană, unde cre‫ڍ‬tinii nu se bucurau de aceea‫ڍ‬i libertate.
66
Despre vame‫ڍ‬ii de la hotarele Imperiului Otoman v. Călători IV: 346, 359, 363;
Călători V: 484; Cronici turceγti II: 120.
67
În ms. Al-Bu«Ɨn, „Bogdania”, cuvânt derivat de la numele întemeietorului ‫ڎ‬ării
Moldovei, Bogdan I (1359–1365). Titlul (notă marginală) apare numai în ms. SPb.
68
Eveniment din timpul domniei lui Radu Paisie (1535–1545).
69
Despre călăra‫ڍ‬ii de la Gala‫ڏ‬i v. D. Cantemir, Descrierea Moldovei, Bucureúti,
1973, p. 221 (Călători VI).
70
Lăca‫ڍ‬ul existent a fost reconstruit de Vasile Lupu în 1645.
71
Aici ‫ڍ‬i în alte pasaje autorul folose‫ڍ‬te verbul ’awhaba, „a dărui”. Despre discu‫ڏ‬ia
privitoare la „sensul juridic al termenului ‘închinată’ (supusă, potrivit accep‫ڏ‬iei române‫ڍ‬ti,
dăruită, potrivit accep‫ڏ‬iei grecilor)”, v. Violeta Barbu, Gheorghe Lazăr, Ovidiu Olar, Reforma
monastică a lui Matei Basarab, SMIM, XXX, 2012, p. 11–12, n. 6. Pr. Ioan Moldoveanu
preciza recent: „În comisiile care au discutat posibilitatea retragerii dreptului Locurilor
Sfinte asupra mănăstirilor române‫ڍ‬ti s-a fixat ‫ڍ‬i s-a acceptat unanim faptul că ‘închinarea’
(…ĳȚȑȡȦȝĮ, …ĳȚȑȡȦıȘ) nu înseamnă dare în proprietate, ci numai posibilitatea de uzufruct”,
v. Pr. prof. univ. dr. Ioan Moldoveanu, Reacεii bisericeγti naεionale γi internaεionale privind
secularizarea averilor mănăstireγti. Un preambul la secularizarea averilor bisericeγti de la
1863 din Principatele Române, în Secularizarea averilor bisericeγti (1863). Motivaεii γi
consecinεe, Bucure‫ڍ‬ti, Editura Basilica, 2013, p. 46.
161
patriarhul Constantinopolului, pe care l-am pomenit mai înainte. Când el s-a
dus din nou la Constantinopol úi a fost ales patriarh, domnitorul s-a mâniat
împotriva lui úi a dăruit-o călugărilor de la Muntele Athos. Acest Patelaron a
plecat la Moscova, îndată după sosirea noastră în Moldova, pentru că
domnul era foarte mânios pe el72. A stat un an úi jumătate, apoi s-a întors în
ğara Cazacilor úi a murit acolo, în a treia zi de Paúte.
La intrarea úi apoi la ieúirea din biserică a părintelui nostru patriarh au
tras clopotele, după rânduială, adică pe cele de bronz, úi aceasta a fost prima
oară când le-am auzit – de nu ne-ar lipsi Dumnezeu de dulceaĠa graiului lor!
I-am cântat „Cuvine-se cu adevărat”73, apoi l-au întâmpinat preoĠii în odăjdiile
lor, cu lumânări úi cădelniĠe, au spus „Doamne miluieúte” úi celelalte, au
pomenit numele său, apoi pe al domnitorului úi al doamnei sale74. Apoi au
încheiat rugăciunea úi au rostit polihroniul75 pentru domn, doamna sa úi fiul
său76, aúa cum le este totdeauna obiceiul la sfârúitul oricărei slujbe. Apoi
părintele nostru patriarh a ieúit înaintea tuturor, cu lumânările [purtate]
înaintea sa. S-a oprit la uúa bisericii úi i-a binecuvântat, în vreme ce ei ieúeau
unul câte unul, după rânduială. Am stat apoi [o vreme] în casa parohială77 a
acelei biserici, după care ne-am întors seara acolo, după ce au tras toate
clopotele pentru a se vesti praznicul SfinĠilor Athanasie úi Chiril, patriarhii
Alexandriei78. Am stat la slujba vecerniei, iar a doua zi [am stat] la utrenie79.
Am ieúit apoi úi [mai târziu] ne-am întors la Liturghie. Am ieúit după patru
ceasuri úi jumătate.
În acest oraú GalaĠi sunt opt biserici, cele mai multe dintre ele de
piatră, între care două cu hramul [Adormirea] Maicii Domnului80, două cu
hramul Sf. Nicolae, două cu hramul Sf. Dimitrie úi una cu hramul
Sf. Mihail, iar a opta cu hramul [Sf.] Parascheva úi Sf. Gheorghe. Cea mai mare
dintre ele este una dintre cele închinate //28v// Sf. Fecioare, toată îmbrăcată
în piatră fă‫ڏ‬uită, cu trei turle înalte, zvelte, cu cruci mari în vârf, poleite cu
72
Patriarhul Athanasie a primit totuúi de la Vasile Lupu scrisori de recomandare către
Ġar, în aprilie 1653 (v. Radu 1930: 148, n. 1).
73
În ms. ’Aksiyǌn istƯn, din gr.
AȟȚȠȞ ™ıĲȓȞ.
74
Doamna Ecaterina, de neam cerchez, v. infra, n. 181.
75
În ms. bǌlƯ®rǌniyǌn, din gr. ʌȠȜȣȤȡȩȞȚȠȞ.
76
ùtefăniĠă Lupu, domn al Moldovei în nov. 1659 – ian. 1661 ‫ڍ‬i febr. – sept. 1661.
77
Textual, qillƗya, pl. ar. qilliya, „chilie”, „reúedinĠă a unui episcop” (cf. Wehr 1994:
917, s.v.). Aici se referă la casa preotului paroh.
78
Patriarhii Athanasie I (328–373) úi Chiril I (412–444), prăznuiĠi la 18 ianuarie.
79
În ms. al-’ǌraÓrǌn, din gr. ÔȡșȡȠȞ.
80
Biserica Precista ‫ڍ‬i, probabil, mănăstirea Mavromolu, v. Stoicescu, Repertoriul
Moldova: 316–317. Privitor la celelalte biserici men‫ڏ‬ionate în acest pasaj v. ibidem: 317–319.
162
aur. Înăuntrul [curĠii] se află o clopotniĠă foarte mare. Peste tot sunt ocniĠe
de apărare. Ea a fost reclădită de un boier81 creútin, un grec din cetatea Brăilei82.
Pe urmă miercuri83 am plecat din GalaĠi, în mai multe trăsuri84 cu cai pe
care ni le-au dat. Au pus lucrurile úi pe so‫ڏ‬ii noútri în căru‫ڏ‬e trase de boi,
[care au mers] înaintea noastră. Pârcălabul GalaĠiului – [cum spun] în graiul
valah, adică subaúi sau guvernator –, cu dregătorii úi cu ceilalĠi frunta‫ڍ‬i ai
oraúului, au ieúit să ne petreacă până departe úi s-au înapoiat.
Am mers apoi vreme de patru ceasuri alături de călăraúi, ori qanƗqa«Ư,
care fuseseră trimiúi să ne însoĠească, úi am poposit într-un sătuc85. Ne-am
trezit apoi în dimineaĠa de joi, ziua praznicului Sf. Eftimie cel Mare86, iar
seara am ajuns într-un târg87 mare, adică un oraú de reúedinĠă88 numit Târgul
Tecuci89, prin care trece un râu mare90. Aici sunt trei biserici care au
clopotele deasupra por‫ڏ‬ii91. Apoi pârcălabul acestui oraú92 ne-a trimis trăsuri
úi cai domneúti úi, iarăúi, ne-a dat călăraúi. Cel care venise cu noi s-a întors
înapoi cu căru‫ڏ‬ele úi cu caii, căci aúa e obiceiul lor, în fiecare târg este un loc
statornicit pentru căru‫ڏ‬e úi cai93. Am plecat apoi de acolo úi seara târziu am
ajuns la alt târg mare, numit Bârlad. Aici se află trei biserici: o biserică cu
81
În ms. ’ar®un, din gr. ¥ȡȤȦȞ, „conducător”, „nobil”, de unde în română „arhon”.
Autorul folose‫ڍ‬te adesea acest cuvânt, familiar cititorilor din Siria, cu referire la dregători,
boieri sau nobili din ‫ڏ‬ările prin care a călătorit.
82
Biserica Precista din Gala‫ڏ‬i a fost ctitorită de doi negustori înstări‫ڏ‬i din Brăila,
români, nu greci (cf. Cioran 1900: 3, n. 1), înainte de 1647, când a fost închinată Mănăstirii
Vatoped de la Sf. Munte Athos. V. ‫ڍ‬i Parascheva-Victoria Batariuc, Decorul ceramic al
monumentelor din Moldova medievală (secolele XIV–XVII), SCIA, 42, 1995, p. 12.
83
19 ianuarie 1653.
84
Textual, ar. qƗrǌÑƗt < it. carozza. Limba română cunoa‫ڍ‬te ‫ڍ‬i termenul „caretă”,
folosit mai rar.
85
Călători VI: 26, n. 34, propune satul Ive‫ڍ‬ti, între Gala‫ڏ‬i ‫ڍ‬i Tecuci.
86
21 ianuarie, nu 20 ianuarie (cum apare la Cioran 1900: 3).
87
În ms. bƗzƗr, „sat de târg”. În jurnalul său autorul denume‫ڍ‬te astfel toate satele sau
ora‫ڍ‬ele mai mici unde se Ġinea târg duminica.
88
Ar. qaÑba, „capitală a unui Ġinut”, „oraú reúedinĠă de provincie”.
89
Textual, al-bƗzƗrǌ stƗ tƗkǌ÷ǌ. V. Radu vede două nume de oraú, Iveúti úi Tecuci
(Radu 1930: 150). Este probabil o transcriere arabă defectuoasă a sintagmei „Târgul Tecuci”.
90
Autorul se referă la râul Bârlad.
91
Potrivit lui Stoicescu, Repertoriul Moldova: 850–851, aceste biserici nu sunt
atestate în surse anterioare.
92
Dumitra‫ڍ‬co sluger (1644–1656), cf. Călători VI: 26, n. 29.
93
Textual, menzil. Expresia „cai de menzil” apare ‫ڍ‬i în documente româneúti din
sec. XVII, cf. C. C. Giurescu, Istoria românilor, III, 2, Bucureúti, 1946, p. 615–616. V. ‫ڍ‬i
Călători VI: 27, n. 40.
163
hramul [Adormirea] Maicii Domnului, reclădită din piatră de către domn,
apoi una cu hramul Sf. Dimitrie úi una cu hramul [Sf.] Chiriac94.
< Despre casele úi portul din Moldova úi Valahia >

În aceste Ġări toate casele, de la Măcin până în ğara Moldovei, apoi în
ğara Valahiei, în ğara Cazacilor úi până la Moscova, sunt clădite din lemn úi
din scânduri. Acoperiúurile sunt înalte, în două ape, ca să nu stea zăpada pe
ele95. Înăuntrul caselor sunt scaune puse în cerc úi o masă sprijinită pe un
picior, în mijloc, precum în casele frâncilor96. Toată zestrea [a‫ڍ‬ezării] e alcătuită
din covoare úi scoarĠe atârnate pe pereĠi. În fiecare casă este un cuptor care
are pe dinafară un soi de horn pătrat, din cahle verzi úi roúii – ori din faianĠă,
la cei înstăriĠi – care stă proptit pe doi stâlpi úi are deasupra o grindă de fier,
ca să oprească fumul. El se numeúte pe limba lor97 „cuptor”, cu pluralul
„cuptoare”98. Iarna găseúti casele mai călduroase decât o baie turcească.
Cât despre înfăĠiúarea femeilor din Moldova úi Valahia, ele au un fel de
port ca acela al femeilor frânce: părul [îl poartă] împletit, răsucit pe creútet
ca un colac99 úi acoperit cu [o năframă] albă, iar la cele înstărite, cu o dantelă
trandafirie100 acoperită cu o maramă, tot albă. Toate poartă ‫ڍ‬aluri albastre [ca
acelea] de Alep, iar cele avute au ‫ڍ‬aluri de Brusa, din mătase neagră sau de
altă culoare. Fetele lor umblă tot a‫ڍ‬a, cu părul împletit ‫ڍ‬i răsucit pe creútet,
dar nu poartă niciodată coc, astfel ca să se deosebească fata de femeie.
Copiii lor umblă goi, nu-i îmbracă niciodată cu nimic. DimineaĠa úi seara îi
94
Pentru informa‫ڏ‬ii privitoare la aceste biserici v. Stoicescu, Repertoriul Moldova:
84–85 ‫ڍ‬i Călători V: 118, 228, 487.
95
Autorul este impresionat de stilul arhitectonic românesc, neobiúnuit pentru un
locuitor al Siriei, unde, datorită climei calde, casele au acoperiúuri drepte sau cu terase.
96
Ar. al-(i)fran÷: în literatura arabă cre‫ڍ‬tină: „frânc”, prin extensie, „apusean”,
„european” sau „catolic”. În limba română: „occidental de origine latină” (înv.), cf. úi gr.
ĭȡȐȖȖȠȢ, „italian”, „apusean”. V. Ioana Feodorov, The Meaning of Ifran÷ and Ifran÷iyy in
Paul of Aleppo’s Journal, în Istoria: utopie, amintire γi proiect de viitor. Studii de istorie
oferite Profesorului Andrei Pippidi la împlinirea a 65 de ani, Ia‫ڍ‬i, 2013, p. 177–188.
97
Autorul folose‫ڍ‬te pentru termenul „limbă”, „grai”, doi termeni arabi: lisƗn (precum
aici) ‫ڍ‬i luƥat, în general fără distinc‫ڏ‬ie de sens. Totu‫ڍ‬i, atunci când se referă la limba vorbită
de un neam sau altul (valah, moldovean, maghiar etc.), autorul preferă termenul lisƗn, care
are în arabă aceea‫ڍ‬i polisemie ca ‫ڍ‬i „limbă” (în vreme ce luƥat este mai aproape ca sens de
„grai”), v. de pildă pasajul de la f. 33v–34r.
98
Ar. qubÓǌr, wa kaÓƯr qabƗÓƯr. Forma de plural qabƗÓƯr, fără corespondent în română,
este creeată de autor după schema morfologică arabă fu‘lǌl – fa‘ƗlƯl. Acest pasaj a fost
interpretat gre‫ڍ‬it de to‫ڏ‬i traducătorii anteriori: „Sunt multe cuptoare”.
99
În ms. ka‘ka(t), lit. „colac”, „cozonac”.
100
În ms. wardiyya, „precum trandafirul”. Autorul în‫ڏ‬elege prin „trandafirie” o nuan‫ڏ‬ă
de ro‫ڍ‬u (nu de roz).
164
spală cu apă caldă, iar în zilele de iarnă îi freacă adesea cu nea. Toate
[femeile] umblă cu feĠele descoperite, chiar prinĠese de-ar fi. La Constantinopol
úi în împrejurimi văduvele poartă pe creútet o broboadă galbenă-portocalie,
pe când văduvele din Moldova úi Valahia úi cele ale cazacilor poartă broboada
úi toate veúmintele negre, ca măicu‫ڏ‬ele. În Ġinutul Moscovei ele poartă
veúminte din lână neagră, foarte largi úi lungi, cu mâneci deosebit de late.
Să ne întoarcem la ce spuneam. Stăpânirea //29r// domnului Moldovei
se întinde peste douăzeci úi patru de Ġinuturi, iar fiecare dintre oraúele pe care
le-am pomenit este reúedinĠa unui Ġinut. Am părăsit apoi Bârladul sâmbătă
dimineaĠă, 22 ianuarie, după ce ne dăduseră iarăúi căru‫ڏ‬e úi cai, úi am ajuns
spre seară la un alt târg mare numit Vaslui, adică „cel împărătesc”101, pentru
că aici a fost mai întâi scaunul ğării Moldovei, cu o sută úaizeci de ani în
urmă, în vremea răposatului ùtefan-vodă102. Acesta a fost un vestit luptător
în bătălii, temut de toĠi, care s-a bătut în patruzeci úi patru de lupte,
înfruntându-i, în mai multe războaie, pe turci úi pe tătari, pe le‫ڍ‬i úi pe
unguri. Pe toĠi i-a biruit, de i s-a dus vestea úi toată lumea i-a luat frica,
pentru mintea lui ageră úi iscusită. Între zidirile úi faptele sale bune se află
patruzeci úi patru de mănăstiri úi biserici din piatră. În acest [oraú] Vaslui se
găsesc palatele, băile turceúti úi grădinile sale103, apoi o biserică mare104,
înaltă, clădită cu o turlă foarte înaltă úi zveltă. Jur-împrejurul ei sunt bolĠi úi
arce, iar înăuntru sunt numai zugrăveli úi icoane de sfinĠi. Tot aúa, pe zidul
cu uúa, de sus până jos, este icoana JudecăĠii de Apoi, în aur úi lazurit, apoi
chipul lui Moise conducând pe Anna, Caiafa úi ceilalĠi evrei către Domnul
[Iisus Hristos]. Sunt zugrăveli urâte. Apoi dedesubt sunt altele, de alt fel:
chipurile turcilor cu turbanele úi úalurile lor albe, cu veúmintele lor largi din
lână, verzi ori de alte culori, cu mâneci lungi [atârnând] în urma lor, cu
velinĠele lor galbene de lână, apoi cu derviúii lor, care îi însoĠesc. În urma
101
Întrucât consoana v lipse‫ڍ‬te din alfabetul limbii arabe, fiind înlocuită adesea cu b,
autorul interpretează acest nume ca provenind de la gr. basileos, „împărat”.
102
Ora‫ڍ‬ul Vaslui a fost scaun domnesc în vremea fiilor lui Alexandru cel Bun, Ilia‫ڍ‬
(ian. 1432 – nov. 1433 ‫ڍ‬i, asociat cu ‫ڌ‬tefan II, în aug. 1435 – dec. 1442) ‫ڍ‬i ‫ڌ‬tefan II (dec. 1442 –
1apr. 1444, apoi asociat cu Petru II până în 1445 ‫ڍ‬i din nou singur în 1445 – iulie 1447).
V. Virgil N. Drăghiceanu, [Semne lapidare] de la palatul lui βtefan-cel-Mare din Vaslui,
BCMI, VIII, 1915, p. 93–94; Emil Vîrtosu, Titulatura domnilor úi asocierea la domnie în
ğara Românească úi Moldova până în secolul al XVI-lea, Bucureúti, 1960, p. 262–281.
103
‫ڌ‬tefan cel Mare a reconstruit Curtea domnească din secolul al XV-lea, v. V. N.
Drăghiceanu, ibidem; N. Iorga, G. Bal‫ڍ‬, Histoire de l’art roumain ancien, Paris, 1922, p. 162;
Repertoriul monumentelor γi obiectelor de artă din timpul lui βtefan cel Mare, Bucureúti,
1958, p. 237; Stoicescu, Repertoriul Moldova: 899–900; Gheorghiu, Arhitectura medievală
de apărare: 142, 202, 291.
104
Biserica Domnească, cu hramul Sf. Ioan Botezătorul, ridicată în 1490, ruinată ‫ڍ‬i
reconstruită în 1820. V. T. T. Burada, Biserica Sf. Ioan din Vaslui, RIAF, I, vol. I, 1883,
p. 418–420; Cioran 1900: 6, n. 1; Parascheva-Victoria Batariuc, Decorul ceramic al
monumentelor din Moldova medievală (secolele XIV–XVII), SCIA, 42, 1995, p. 7.
165
lor úi printre ei sunt draci care îi aleargă úi îi batjocoresc105. Satana106 pă‫ڍ‬e‫ڍ‬te
înaintea lor, purtând un fes înalt. Unul dintre draci îl batjocore‫ڍ‬te úi îi trage
fesul jos de pe cap. Tot aúa, pe dinăuntru [biserica] este zugrăvită toată. Este
frumos clădită úi în înaltul turlei [naosului] se află icoana ce înfăĠiúează pe
Domnul Iisus Hristos. Înăuntru este un loc înalt pentru jilĠul domnului.
Afară, dincolo de uúa bisericii, este un clopot mare.
În această Ġară bisericile au trei încăperi. Prima încăpere se află afară,
înaintea uúilor, úi este hărăzită femeilor. A doua este despărĠită de un zid úi
de o uúă, pentru oamenii de rând. A treia are tot aúa un zid úi o uúă úi este
hărăzită domnului úi cur‫ڏ‬ii sale107. Corul108 stă în sânuri boltite, la miazăzi úi
la miazănoapte, în strane.
Mai sunt aici úi alte câteva biserici. Între acestea, armenii au o biserică,
în care am poposit în Duminica lui Zaheu109.
Apoi, luni de dimineaĠă, ne-au dat căru‫ڏ‬e, cai úi călăraúi úi am plecat.
Spre înserat am ajuns într-un alt târg mai mic, numit Scânteia. Aúadar
mersul nostru a fost mai iute decât [zborul] păsării. În drum am trecut cu
harabalele110 un râu îngheĠat, peste un pod mare de piatră111. Aici se află o
105
În fresca reprezentând Judecata de Apoi a cinci mănăstiri din Moldova apar turci,
alături de iudei, armeni ‫ڍ‬i catolici, to‫ڏ‬i meni‫ڏ‬i caznelor ve‫ڍ‬nice, v. Andrei Pippidi, Formes
de la paix dans le sud-est européen aux XIVe–XVIIe si£cles, RESEE, XXXII, nr. 3–4, 1994,
p. 308–309. Această scenă a fost comentată ‫ڍ‬i de Carsten-Michael Walbiner, v. infra, n. 220.
106
În ms. al-kƗšƯdiyƗrƯ, unul dintre numele Satanei, a‫ڍ‬a cum afirmă ‫ڍ‬i Murkos (2005:
171). Apare de mai multe ori în text. La f. 89r, unde relatează prima vizită la Biserica Sfânta
Sofia de la Kiev, autorul descrie fresca, unde „este o icoană a iadului: la intrare stă Satana
(al-kƗšƯdiyƗrƯ), cu nasul mare, purtând în mâini arc ‫ڍ‬i săge‫ڏ‬i. Alături sunt mul‫ڏ‬i per‫ڍ‬i cu
turbane ‫ڍ‬i straie de-ale lor, trăgând săge‫ڏ‬i, cu arcul, în zidurile sfântului lăca‫[ ڍ‬al Sf. Sofia].
Mai este ‫ڍ‬i o ceată de frânci, cu pălăriile lor ‫ڍ‬i straiele lor ostă‫ڍ‬e‫ڍ‬ti, care stau cu pu‫ڍ‬tile,
tunurile ‫ڍ‬i toate armele îndreptate către ea”. În ce prive‫ڍ‬te originea acestui nume al Satanei,
Virgil Cândea face referire la scrierea sfântă ‫ڍ‬i la adep‫ڏ‬ii sectei iudaice a lui Seth, fiul lui
Adam, v. Cândea 1978: 312. Emilia Cioran (1900: 6) păstrează termenul „Ka‫ڍ‬idbari”
(Belfour I: 47), dar nu reu‫ڍ‬e‫ڍ‬te să-l traducă corect: „‫ڌ‬eful de dervi‫ڍ‬i se zice turcesce Cabile
Basi, iar nu Ka‫ڍ‬idbari (comunica‫ڏ‬ie a d-lui interpret I. B. Seni)” (n. 2).
107
Autorul descrie pridvorul, pronaosul ‫ڍ‬i naosul (numit ‫ڍ‬i „corul”) bisericii, potrivit
modelului arhitectural tradi‫ڏ‬ional în ‫ڎ‬ările Române. Nu men‫ڏ‬ionează în mod specific
altarul, pe care îl socote‫ڍ‬te probabil o parte a naosului.
108
În ms. al-®ǌruÑ, care redă gr. ȤȠȡȩȢ, denumeúte acea parte din naos unde stau
cântăre‫ڏ‬ii („corul” sau „strana”). Prin extensie, la Paul din Alep denumeúte adesea chiar
naosul. Aici se referă la cântăre‫ڏ‬i.
109
La 23 ianuarie. Despre biserica armenească din Vaslui v. H. Dj. Siruni, Bisericile
armene din ğările Române, „Ani”, 1942, p. 526; Călători IV: 346.
110
În ms. ‘arƗbƗt, pl. de ‘arƗba(t). Cuvântul stă la originea tc. araba, împrumutat de
limba română în sec. XVIII sub forma „haraba”, cu sensurile: „căru‫ڏ‬ă sau car de mari dimensiuni
(folosită pentru transportul persoanelor sau al mărfurilor)”, cf. Suciu 2010: 391, s.v. „harabá”.
111
E. Cioran ‫ڍ‬i V. Radu identifică acest pod cu „Podul înalt” unde a avut loc bătălia
dintre o‫ڍ‬tile lui ‫ڌ‬tefan cel Mare ‫ڍ‬i otomani la 10 ianuarie 1475, cunoscut ca „Podul de la
Căn‫ڏ‬ălăre‫ڍ‬ti”, pentru că se afla pe mo‫ڍ‬ia cu acest nume. A fost reconstruit de hatmanul Gavrilă
Coci la 1635–1636. V. Cioran 1900: 7, n. 1; Iorga Inscripεii, I: 17; Călători VI: 30, n. 67.
166
biserică nouă, măreaĠă, cu hramul Sf. Parascheva112, pe care a înăl‫ڏ‬at-o
domnul pomenit – binefăcătorul, iubitorul clădirii de biserici în lumea întreagă.
Aceasta are două turle înalte úi zvelte, cu două cruci mari, poleite cu aur.
Înăuntru se află un iconostas úi o cruce foarte mare.
Am plecat de acolo marĠi dimineaĠă. În noaptea aceea se ridicase un
vânt de furtună úi se făcuse tare frig, de îngheĠaseră pe deplin pământul,
mocirla úi tina în care ne afundasem în mers. Pământul îngheĠase úi se întărise,
úi cădea peste noi o ninsoare deasă. Acesta este un drum foarte greu,
cunoscut pentru aceasta, căci este singura cale //29v// printr-o pădure mare
úi înspăimântătoare. După-amiază, după ce ne înfundasem în omăt, deodată
[vremea] se încălzi úi [neaua] începu să se topească. Atunci ne-am afundat
în tină până la burta cailor, pe un pământ sărăturat úi galben. A fost ultima
bucată de drum úi cea mai grea. Caii s-au oprit, dar după o sforĠare grozavă
am ajuns spre seară lângă un lac întins, numit în limba lor „heleúteu”, săpat
de mâna omului, [la porunca] domnitorilor113, pentru creúterea peútelui. El a
fost închinat114 Mănăstirii [Adormirea] Maicii Domnului, cunoscută drept
Barnovschi115. Am fost întâmpinaĠi atunci de boieri, care aduceau cai pentru
părintele nostru patriarh úi pentru noi. Am încălecat úi ei ne-au dus la o
moară care úi ea fusese dăruită mănăstirii pomenite. Acolo l-au urcat pe
părintele nostru patriarh într-o cucie domnească116 trasă de úase cai albi. Eu,
nevrednicul cronicar, m-am aúezat la uúă úi Ġineam sus cârja de argint. Atunci
ne-a întâmpinat solul domnului pomenit, Ioan slugerul117, [cum este numit]
qasab-baúõ-ul domnului pe limba lor. Acesta ne însoĠise de la Ierusalim,
112
Biserică ridicată de Vasile Lupu înainte de 1636, cf. Stoicescu, Repertoriul
Moldova: 748. Citându-l pe T. T. Burada, Emilia Cioran socote‫ڍ‬te că autorul se referă la
Biserica Sf. Voievozi, reparată în 1846 de Mihai Grigore Sturdza (Cioran 1900: 7, n. 2).
Vasile Radu propune identificarea cu Biserica Sf. Arhangheli Mihail ‫ڍ‬i Gavriil.
113
Miron Costin men‫ڏ‬ionează „iazul lui Barnovschi” (Costin 1958: 86).
114
În ms. waqafa, termen curent în vocabularul islamic pentru ac‫ڏ‬iunea de a lăsa un
waqf, adică o mo‫ڍ‬tenire sau o danie substan‫ڏ‬ială către un a‫ڍ‬ezământ religios. V. ‫ڍ‬i supra, n. 71.
115
Biserică ridicată ‫ڍ‬i înzestrată în 1626–1628 de viitorul domn al Moldovei Miron
Barnovschi-Movilă (aprilie – iunie 1633). Mănăstirea a rămas neterminată după uciderea
domnului la Constantinopol în 1633, fiind încheiată de domnitorul Eustratie Dabija în
1662–1666. V. Cioran 1900: 8, n. 1; Ionescu, Istoria arhitecturii: 29, 48–49; Stoicescu,
Repertoriul Moldova: 436–437.
116
În ms. qaw÷iyya, „cucie” (cu var. „cocie”), preluat de autor probabil din română,
unde a intrat prin s-cr. koþija ori magh. kocsi, cu sensurile „trăsură”, „căruĠă”. Apar frecvent în
Condica de venituri γi cheltuieli sume alocate pentru cuciile comandate în ‫ڎ‬ara Românească de
înal‫ڏ‬ii dregători ai sultanului la sfâr‫ڍ‬itul sec. XVII – începutul sec. XVIII.
117
Marele sluger Iane, fiul lui Pârvan (1636–1648), apare în text de ‫ڍ‬apte ori, ca
„vechil al domnului” Vasile Lupu, care „se îngrijea de toate trebile lui”. Despre mo‫ڍ‬iile sale
din Tutova v. Catalogul documentelor moldoveneγti din Arhiva Istorică Centrală a
Statului, II. 1621–1652, Bucureúti, 1959 (A. P.).
167
pentru că îl întâlnisem acolo când l-a trimis domnul să socotească datoria
Sfântului Mormânt úi pe aceea a Mănăstirii Sf. Mihail118. La urmă s-a întors
la noi la Alep cu banii pomeniĠi119.
‫ڌ‬i l-au primit pe părintele nostru patriarh ÎnaltpreasfinĠitul mitropolit,
marele cărturar120, împreună cu ceilalĠi boieri úi cu oútenii, căci domnul nu se
afla în scaunul său, ci era dus la un oraú numit Suceava, pentru a-i împăca
pe HmelniĠki úi pe cazaci cu polonii121. Când a primit de la GalaĠi vestea că
urma să sosim, el a trimis poruncă să ni se facă o primire cât mai aleasă,
drept care i-au ieúit în întâmpinare [părintelui nostru patriarh] toĠi stareĠii
mănăstirilor, în cucii. Se vedeau, spre desfătarea privitorilor – ce frumuseĠe! –
turlele bisericilor úi crucile mănăstirilor, care străluceau de la mare
depărtare. Când am sosit la Mănăstirea Galata cea vestită, care este departe
tare de oraú, au tras toate clopotele, mari úi mici, până ce ne-am îndepărtat
de ei. Tot aúa au făcut úi când ne-am apropiat de Mănăstirea Sf. Gheorghe,
închinată călugărilor de la Muntele Sinai122, după care s-au înúirat înaintea
noastră oútenii.
< Sosirea noastră în Moldova >
Am intrat în oraúul Iaúi, care este [oraúul de] scaun al Moldovei, la
lăsarea serii, marĠi 25 ianuarie [1653]. În clipa aceea au tras clopotele la
toate mănăstirile úi bisericile, făcând mare vuiet. Apoi ne-au dus până la uúa
118
Vasile Lupu închinase în 1643 Patriarhiei Ierusalimului Biserica Adormirea
Maicii Domnului din Ismail, care fusese refăcută de fratele său, marele paharnic Gheorghe
Coci, ‫ڍ‬i care avea să devină stavropighie a Patriarhiei Constantinopolului (Beza, Urme: 26–
27; Theodorescu, Civilizaεia românilor, I: 247; ‫ڌ‬erban 1991: 191). Marcu Beza relatează, în
raportul său Biblioteci mănăstireγti în Palestina (ARMSI, S. III, t. VI, 1932, p. 196), că a
văzut în biblioteca Patriarhiei Ierusalimului o Evanghelie copiată în 1633 de ieromonahul
Porfirie ‫ڍ‬i dăruită de Vasile Lupu, pe când era mare vornic, cu însemnarea privitoare la
donator: „[care a devenit] Domnul întregii Moldovlahii ‫ڍ‬i s-a vădit un ctitor nou de sfinte
mănăstiri ‫ڍ‬i fala Romeilor”, adică a cre‫ڍ‬tinilor greco-ortodoc‫ڍ‬i, numi‫ڏ‬i rǌm de arabii cre‫ڍ‬tini
(nu a „Grecilor”, cum apare la N. Iorga, Miniaturi româneγti în secolul al XVII-lea, BCMI,
XXIV, 1931, fasc. 70, p. 146–147), v. supra, n. 28 ‫ڍ‬i infra, n. 198.
119
Acesta este doar unul dintre episoadele relatate de autor cu privire la ajutoarele
române‫ڍ‬ti către Bisericile din Răsărit. Despre amploarea acestor ajutoare v. sursele men‫ڏ‬ionate
supra, în n. 19 la Studiu introductiv.
120
Autorul se referă la Mitropolitul Varlaam, care a păstorit între 1632 ‫ڍ‬i 1655. V. D.
Russo, Varlaam al Moldovei, candidat la scaunul patriarhiei ecumenice, în Studii istorice
greco-române. Opere postume, I, 1939, p. 229–236.
121
Autorul se referă la tratativele (e‫ڍ‬uate) din 7 ianuarie 1653 dintre Vasile Lupu úi
ginerele său Timuú HmelniĠki, cu scopul de a pune capăt luptelor dintre cazaci. V. Cioran
1900: 19, n. 2; Hurmuzaki V, 1, p. 14; Hurmuzachi IX, 1, p. 18.
122
În Călători VI: 32, n. 84 se propune identificarea cu Biserica Sf. Gheorghe-
Lozonschi, care însă nu era metoc închinat la Muntele Sinai.
168
bisericii Mănăstirii Sf. Sava úi a Sf. Mihail123, l-au coborât pe părintele
nostru patriarh din trăsură úi noi l-am înveúmântat cu mantia. Preotul124 a
ieúit cu Evanghelia, iar diaconul pă‫ڍ‬ea înaintea lor cu cădelniĠa úi cu
lumânări, până ce părintele nostru patriarh a sărutat Evanghelia úi diaconul
l-a tămâiat. CântăreĠii au cântat „Cuvine-se cu adevărat” până ce el a ajuns
în mijlocul bisericii, sub policandru125. S-a închinat aici, apoi înaintea
altarului, la icoanele lui Iisus Hristos úi a Sfintei Fecioare, la toate celelalte
sfinte icoane care se aflau pe uúile altarului, apoi la icoana Sf. Grigorie
Teologul, al cărui praznic era sărbătorit. Icoana lui se afla pe un tetrapod
înalt, acoperit cu o învelitoare, aúa cum am spus [că se întâmplă] în toate
bisericile din Ġările ortodoxe. Apoi s-a aúezat în jilĠul său úi diaconul a spus
„Miluieúte-ne pre noi, Dumnezeule” úi urmarea, a pomenit numele părintelui
nostru patriarh, apoi numele marelui domnitor Vasile-vodă, al doamnei
Ecaterina úi al fiului său, ùtefăni[Ġă]-vodă. După aceea au spus úi polihroniul
pentru domn, apoi „[Doamne, păze‫ڍ‬te-l întru mul‫ڏ‬i ani] pe stăpânul
[nostru]!”126 úi [patriarhul] a binecuvântat mul‫ڏ‬imea. Am ieúit din biserică,
//30r// el purtând mantia úi cârja. L-au poftit în stăreĠie127 úi toĠi frunta‫ڍ‬ii au
venit să-l salute. Apoi în ajunul zilei de joi au tras clopotele pentru
pomenirea strămutării moaútelor Sf. Ioan Gură-de-Aur. Am slujit vecernia,
fără [a face] priveghere. După ce a sunat ceasul al zecelea din noapte au tras
iar clopotele úi am intrat în biserică. Am ieúit de la slujba utreniei în zori.
Află că în toată ğara Moldovei, a Valahiei, apoi a cazacilor úi până la
Moscova se stă drep‫ڏ‬i în biserică de la începutul slujbei ‫ڍ‬i până la sfârúit,
seara úi dimineaĠa sau la orice ceas, cu capul descoperit, îndeosebi înaintea
patriarhului, episcopului, stareĠului sau preotului. [Îndeob‫ڍ‬te], în toate Ġările
acestea se poartă calpac128 din postav îmblănit, chiar úi de către domni ori
boieri. La fel, nevestele boierilor din Moldova [poartă] calpace din catifea
roúie úi samur. În Valahia úi la cazaci nu este aúa, ci ele [poartă] o năframă
albă, iar cele înstărite [î‫ڍ‬i pun deasupra] o cunună de mărgăritare129.
123
Reconstruită în 1625 de marele postelnic Ianache (Iane) Caragea (1613–1615),
v. Stoicescu, Dicεionar: 368; Stoicescu, Repertoriul Moldova: 471–473.
124
În ms. al-kƗhin, „preotul slujitor” (pl. al-kahnat). Acesta este cuvântul folosit cel
mai frecvent de Paul din Alep pentru cinul preo‫ڏ‬iei. V. Graf, Verzeichnis: 99, s.v.; Vl. V.
Polosin: 339, n. 18.
125
În ms. al-bǌlƯlƗyǌn, din gr. ʌȠȜȣȑȜİȠȢ.
126
Textual, ǌn dasbǌtƯn, „pe stăpânul”, din gr. ĲÕȞ įİıʌȩĲȘȞ.
127
Nu „în chilia egumenului”, cum propune V. Radu (la cellule de l’hégoumène) ‫ڍ‬i,
ca urmare, Călători VI: 32.
128
În ms. qalbaq, din tc. calpac, împrumutat ‫ڍ‬i de română. Despre îmbrăcămintea
capului în ‫ڎ‬ările Române v. Nicolescu 1970: 147–151; Dobjanschi – Simion 1979: 72;
Alexianu, Mode γi veγminte: 166–172.
129
Despre diademă ‫ڍ‬i alte podoabe de cap v. Popescu, Podoabe: 20–21.
169
Înainte de a-l tămâia pe patriarh preotul tămâiază [către] jilĠul domnului.
În ajun de praznic, în dimineaĠa lui úi la fiecare slujbă aprindeau înaintea
jilĠului părintelui nostru patriarh o lumânare aúezată într-un sfeúnic frumos,
din lemn poleit cu aur130, [care ardea] de la începutul slujbei úi până la
sfârúit. Iar de cobora la utrenie, după ce se cânta „Toată suflarea [să laude pe
Domnul]”131, dacă era praznicul unui sfânt anume sau zi de duminică, se
închina la icoana sfântului prăznuit, sau la sfintele icoane pe care le purta
arhidiaconul înaintea sa. Tot aúa, după slujbă acesta purta [icoana] înaintea lui
afară din biserică până ce ieúeau toĠi [bărbaĠii], apoi femeile – cum ieúea
cineva, se închina la ea – după care o dădea ecleziarhului. Apoi, după ce
bătuse de trei ceasuri, se întorceau la slujbă úi nu mai ieúeau de acolo decât
spre ceasul al úaselea132. La praznicul unui sfânt, al adormirii lui, ori de
Paúte, totdeauna, înainte de a trage clopotele pentru Liturghie, băteau un clopot
pentru parastas133, ca toĠi aceia care au ceva de dat [de pomană] la biserică
[să útie] că a sosit ceasul potrivit.
< ÎnfăĠiúarea bisericii Sf. Sava >

Iată înfăĠiúarea pomenitei biserici Sf. Sava134. Este toată din piatră, pe
dinafară úi pe dinăuntru. Are o singură uúă pe latura dinspre miazăzi,
zugrăvită [deasupra] cu icoana Sf. Sava, după datina tuturor bisericilor din
130
Pentru descrierea sfe‫ڍ‬nicelor din lemn aurit ‫ڍ‬i a altor piese biserice‫ڍ‬ti sculptate,
v. Ghika-Bude‫ڍ‬ti, Evoluεia arhitecturii: 83–85 ‫ڍ‬i plan‫ڍ‬ele CCCXVI–CCCXVIII.
131
Textual, aici ‫ڍ‬i în continuare: BƗÑƗ banawiyy, din gr. Ȇ‰ıĮ ʌȞȠȒ.
132
Autorul se referă în permanen‫ڏ‬ă la diviziunea bisericească a zilei, în vigoare atât
în Patriarhia Antiohiei cât ‫ڍ‬i în ‫ڎ‬ările Române. Ziua liturgică începe cu vecernia, adică este
intervalul dintre două seri consecutive. De aceea, sărbătorirea oricărei zile liturgice începe
cu vecernia din ajunul zilei respective. Datina este păstrată din tradi‫ڏ‬ia iudaică, potrivit cu
Vechiul Testament: „‫ڌ‬i a fost seară ‫ڍ‬i a fost diminea‫ڏ‬ă, ziua întâi...‫ڌ‬i a fost seară ‫ڍ‬i a fost
diminea‫ڏ‬ă, ziua a doua...” (Facerea, I, 5, 8; Leviticul, XXIII, 32). Biserica cre‫ڍ‬tină a preluat
‫ڍ‬i împăr‫ڏ‬irea zilelor în Ceasuri tot din cultul iudaic, care o mo‫ڍ‬tenise din tradi‫ڏ‬ia asiro-
babiloniană: ziua, socotită ca intervalul de 12 ore dintre diminea‫ڏ‬ă ‫ڍ‬i seară, este împăr‫ڏ‬ită în
patru sferturi de câte trei ore, numite „ceasuri”. Noaptea este împăr‫ڏ‬ită tot în patru sferturi,
numite „străji” sau „vegheri”. Ceasul I al zilei cuprinde primele trei ore ale dimine‫ڏ‬ii, adică
aproximativ între 6,00 ‫ڍ‬i 9,00 (la vremea echinoc‫ڏ‬iilor de primăvară ‫ڍ‬i de toamnă).
133
Ar. qurbƗn, din ebr. ʯʕˎʸʍ ʷʕ (qorbƗn), „sacrificiu”, „ofrandă” (vin, pâine, ulei,
struguri etc.). De aici au derivat în vocabularul cre‫ڍ‬tin sensurile de „împărtă‫ڍ‬anie”, „slujbă”,
„Liturghie” (v. Graf, Verzeichnis: 89–90). Preluat în numeroase limbi (siriacă, persană, arabă,
turcă, tătară, albaneză, sârbă, croată, rusă, bulgară etc.), termenul este folosit ‫ڍ‬i în
vocabularul islamic: tc. Kurban Bayramõ, „Sărbătoarea Sacrificiului” (numită în arabă ‫ڍ‬i
‘Ʈd al-AƗ), este denumirea sărbătorii de 4 zile prin care musulmanii rememorează
sacrificiul lui Avraam. Aici autorul se referă la pomenirea mor‫ڏ‬ilor.
134
Vezi descrierea la Iorga – Bal‫ ڍ‬1922: 363–364; N. Grigora‫ڍ‬, Stilul bisericilor lui
Petru vodă βchiopul, „Însemnări ie‫ڍ‬ene”, III, 1938, V, partea 2, p. 271–272.
170
această Ġară. Este lungă, precum un katholikon135, iar zidurile ei sunt
zdravene, trainice, cu un acoperi‫ ڍ‬întins úi două turle mari, turceúti, adică
asemănătoare turlelor din Ġara noastră, cele mai mari. Ele sunt fără pereche
în toată Ġara aceasta, pentru că răposatul care le-a înăl‫ڏ‬at, numit Ianache, era
de obârúie din Constantinopol úi fusese postelnic al domnitorilor Moldovei136.
Jur-împrejurul fiecărei turle sunt treisprezece arce mari cu ferestre, clădite în
cerc. Învelitoarea de tablă [a turlelor] a fost reînnoită ‫ڍ‬i se vede strălucind în
soare de departe. În vârf au două cruci mari, poleite cu aur. La fel, tot
acoperiúul bisericii este învelit cu tablă. Turla dintâi este deasupra naosului137.
Cea de-a doua, de deasupra pronaosului, stă doar pe doi stâlpi. Înaintea lor, în
partea dinăuntru, se află iconostasul. Pe [peretele] dinafară [al iconostasului]
este icoana Domnului Iisus Hristos úi a Maicii sale. Aceasta este rânduiala
în toate bisericile acestei Ġări. În spatele stâlpului din dreapta se află jilĠul
domnului, înălĠat, cu un baldachin úi stâlpiúori din lemn138, îndreptat către
răsărit. În faĠa lui, în dreptul celui de-al doilea stâlp, se află un alt jilĠ mai
jos, fie pentru fiul său, fie pentru doamnă. În dreapta lui este jilĠul episcopului,
la perete, printre strane, căci jur-împrejurul tuturor pereĠilor //30v// se află
strane. În dreapta jilĠului episcopului stau drep‫ڏ‬i cei doi stareĠi139 úi preoĠii,
apoi clerul, până aproape de uúile altarului, úi tot aúa úi în cealaltă parte.
Policandrul, căruia ei îi spun choros, este foarte mare úi stă atârnat de
bolta de deasupra naosului. Are douăzeci úi patru de piese poleite cu aur, iar
înăuntru mai este unul, mic úi rotund.
În toate bisericile din această Ġară iconostasul are trei rânduri. În rândul
de deasupra uúilor altarului se găsesc toate icoanele praznicelor Domnului,
în cel de deasupra este la mijloc icoana Mântuitorului în veúmânt arhieresc140 úi
purtând coroană, aúezat pe tron, cu Apostolii de-a dreapta úi de-a stânga,
stând drep‫ڏ‬i. Se află negreúit la stânga Lui icoana [Sf. Apostol] Pavel úi la
dreapta aceea a [Sf. Apostol] Petru. Sfânta Fecioară úi [Sf.] Ioan Îi sunt
alături. Iar pe friza cea mai de sus, la mijloc, este icoana Sf. Treimi, cu
ProfeĠii de o parte úi de alta, úi Crucea deasupra acestora toate.
Altarul este foarte larg, are trei ferestre cu ocni‫ڏ‬e, înzestrate cu zăbrele
zdravene úi înalte, din fier. În partea dinspre miazănoapte se urcă din altar,
135
În ms. katǌlƯkiyya, lit „catolică”, aici ‫ڍ‬i peste tot cu referire la katholikon
(< gr. țĮșȠȜȚțȩȞ, „biserica principală a unei mănăstiri”, „biserica mare”, adesea „episcopală”).
Pentru evolu‫ڏ‬ia acestui tip de biserică ‫ڍ‬i preluarea lui în Europa de Sud-Est, v. Moisescu,
Arhitectura I: 108–112.
136
Cf. Cioran 1900: 12, n. 1, autorul se referă la Ion postelnicul, nepotul lui Scarlat
din Constantinopol, care a zidit-o la 1625. În vremea domnitorului Nicolae Mavrocordat
aici au fost înfiin‫ڏ‬ate o ‫ڍ‬coală ‫ڍ‬i o tiparni‫ڏ‬ă.
137
Ar. ®ǌruÑ, v. supra, n. 108.
138
Vezi descrierea unui je‫ ڏ‬cu baldachin la Ghika-Bude‫ڍ‬ti, Evoluεia arhitecturii: 84.
139
Autorul se referă la stare‫ڏ‬ul mănăstirii ‫ڍ‬i la arhimandrit.
140
În ms. ÑƗkǌ, alteori ÑƗkǌs, din gr. ıȐțțȠȢ.
171
pe niúte trepte din zid, către amvon. Acesta este foarte înalt, e făcut în
întregime din piatră fă‫ڏ‬uită, iar bolta poartă úi ea o cruce. Sub el sunt stâlpi
din piatră răsuciĠi, de sus până jos. Înăuntru se află multe taini‫ڏ‬e pentru
vasele bisericeúti úi altele asemenea, în caz că se iveúte vreo primejdie.
În peretele de la miazăzi al bisericii se află trei ferestre foarte largi, cu
zăbrele de fier úi ocni‫ڏ‬e. Lângă uúă, unde se află mormântul răposatului Ianache,
care a clădit-o cu iscusin‫ڏ‬ă, este o fereastră astupată, [unde stau] icoane, úi o
candelă sfinĠită care arde [necontenit]. În peretele de la miazănoapte sunt de
asemenea cinci ferestre cu ocni‫ڏ‬e. Pardoseala este acoperită cu [pavele din]
cărămidă, pentru că începând de la Brusa ‫ڍ‬i până la Moscova cele mai multe
dintre bisericile acestor Ġări sunt pardosite cu cărămizi.
Cât despre icoanele care se află pe uúile altarului, obiceiul lor, în toate
bisericile Ġărilor pomenite, este să Îl înfăĠiúeze pe Domnul [Iisus Hristos] în
mijloc úi [împrejur], într-un chenar lat, toate Patimile Lui, ori Apostolii
înconjurându-L. Împrejurul icoanei Maicii Domnului sunt [înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬ate] douăzeci
úi patru de strofe din Acatist, ori ProfeĠii. Neapărat se va afla úi icoana
Sf. Nicolae cu minunile sale, a Sf. Sava, a Sf. Mihail úi a sfinĠilor al căror
hram îl poartă biserica. La stânga Lui se află icoana Maicii Domnului úi,
negreúit, a celor Trei Ierarhi.
Locul unde stau femeile este deasupra, în partea de sus [a pronaosului],
în capătul bisericii, după un paravan, unde au úi ele un iconostas. Ele ies
printr-o uúă [croită] în zidul bisericii.
Turnul clopotniĠei este lipit de poarta bisericii úi are două uúi: una dă în
afara bisericii, cealaltă către mănăstire. Este un turn pătrat, foarte mare,
zdravăn úi trainic, tot numai din piatră úi înalt141. Înăuntru are niúte cămăruĠe,
adică odăi úi tainiĠe pentru a ascunde proviziile la vreme de primejdie. Are
multe trepte úi în partea de sus sunt ocni‫ڏ‬e ieúite în afară. Clopotele, cinci la
număr, sunt atârnate de tavan. Cel mai mare a fost lucrat la DanĠig142. Toate
au limbile din fier.
Toate chiliile mănăstirii úi [clădirile] dimprejur sunt din lemn, precum
[în] toate mănăstirile din această Ġară.
În ajunul Duminicii Fariseului úi a Vameúului (care a căzut în aceeaúi
zi cu praznicul [Sfin‫ڏ‬ilor] Trei Ierarhi143, rânduit pentru a sărbători numele
domnitorului care le-a înăl‫ڏ‬at mănăstire cu hramul lor: [de aceea] în ziua
141
V. Năstase 1957: 88 (Călători VI).
142
În ms. DƗnÑkƗ, forma arabă a numelui vechi al ora‫ڍ‬ului GdaĔsk, în rom. DanĠig
(azi, Danzig) < germ. Danzig. De‫ڍ‬i Radu (1930: 163) traduce corect Dantzig, lectura gre‫ڍ‬ită a
celorlal‫ڏ‬i traducătorilor (Belfour: Danes, Murkos: datskoi, Cioran: „Danemarca”) l-a determinat
pe Bogrea (1924: 339–340) să creadă, în mod eronat, că în textul arab este o confuzie cu
„Danemarca”.
143
La 30 ianuarie.
172
praznicului se întinde masă domnească pentru bogaĠi úi săraci laolaltă) am
slujit vecernia în biserica mănăstirii, iar [spre] dimineaĠă am stat la utrenie.
//31r// Sărutarea Evangheliei este întârziată până după [cântarea] a úaptea, ca
úi citirea sinaxarului. Am ieúit apoi de la utrenie, potrivit obiceiului, după ce
toĠi au sărutat icoanele, aúa cum este rânduiala totdeauna. Ne-am întors apoi
la Liturghie úi, pe când diaconul citea foarte frumos din Evanghelie, sub
policandru se punea un tetrapod, iar deasupra se punea un acoperământ
brodat, apoi [diaconul] îúi aúeza orarul deasupra, sub Evanghelie, făcând de
trei ori semnul crucii înspre ea. Tot el tămâiază uúile împărăteúti atunci când
se cântă heruvicul.
În ğara Moldovei úi a Valahiei săracii au obiceiul să se înapoieze la
biserică în fiecare seară de duminică sau de sărbătoare, când aud clopotul
mare.
Află că ori de câte ori cântau „Fericirile” băteau clopotul mare, precum
úi la cântarea a noua, la „Cuvine-se cu adevărat”, la Liturghie, apoi la
utrenie144 úi iar la Liturghie. Doamna, soaĠa domnului, trimitea în ziua aceea
la toate mănăstirile talere domneúti cu colivă, împreună cu danii, lumânări úi
vin, pentru sărbătoarea închinată domnului. După ce părintele nostru
patriarh a împărĠit pâinea sfinĠită145, preotul a coborât úi diaconul a cădelni‫ڏ‬at
jur-împrejur pomenile aúezate pe tăvi úi cănile de vin, talerele de colivă cu
miere, apoi tava domnească, pe urmă l-a tămâiat pe părintele nostru patriarh
úi pe cei de faĠă. Iar părintele nostru patriarh a rostit rugăciunea colivei,
după rânduială, pomenind numele domnului, al doamnei úi al fiului lor, care
aduseseră aceste daruri.
Cât despre sărbătoarea „Celor Trei Luminători”146 [care se petrecea
atunci] la Mănăstirea Sf. Sava, ea era prăznuită în cinstea unui om căruia i
se spunea [după botez] Vasile ‫ڍ‬i al cărui nume fusese mai înainte MuÑÓafƗ,
[născut] din părinĠi úi bunici turci, de obârúie din GÕmÕú Hane147.
La acest [domn]148 am aflat evlavie úi râvnă aprinsă către credinĠă,
precum úi vrăjmăúie faĠă de cei ce nu sunt din biserica noastră. El alesese
numele de Vasile, dintre cei prăznui‫ڏ‬i [ca Sf. Trei Ierarhi], ‫ڍ‬i nu Grigorie sau
[Ioan] Gură-de-Aur, fiindcă acesta era numele „celui Mare”. La fel sunt
[botezaĠi] mii de oameni în ğara Moldovei úi a Valahiei.
144
În ms. al-sariyya(t), lit. „slujba din zorii zilei”. Pentru „utrenie” autorul mai
folose‫ڍ‬te uneori ‫ڍ‬i denumirile ÑalƗt al-sar ‫ڍ‬i ’ǌraÓrǌn, v. supra, n. 79.
145
Textual, aici ‫ڍ‬i în continuare: al-andƯdƗrƗ, pl. cuvântului andidǌrǌn, din gr.
¢ȞĲȓįȦȡȠȞ, „anafură”.
146
Adică a celor Trei Ierarhi.
147
Localitate din Turcia, în regiunea asiatică, la 65 km. sud de Trapezunt. Personajul
la care se referă autorul în această notă intercalată nu a fost identificat.
148
Aici autorul se referă la Vasile Lupu.
173
După-amiază ne-am bucurat de prezenĠa domnului, care a sosit
[atunci], úi au tras toate clopotele din oraú pentru el. Seara el i-a trimis veste
părintelui nostru patriarh că a doua zi va trimite să-l aducă la dânsul.
< Cum s-a înfăĠiúat patriarhul Antiohiei la domnul Moldovei >

În dimineaĠa de luni pomenită, la sfâr‫ڍ‬itul lunii ianuarie149, boierul Ioan
slugerul, ispravnicul domnului, care ne întâmpinase împreună cu vreo cincizeci
de dărăbani, adică ieniceri, în veúminte cu totul roúii150, a sosit cu o trăsură
domnească trasă de úase cai suri. L-a aúezat în ea pe părintele nostru patriarh,
după ce l-am înveúmântat cu mantia, după rânduială. Eu am stat la uúa
[trăsurii] ca întotdeauna, Ġinând cârja dreaptă. Dărăbanii au mers înaintea
noastră în alai, doi câte doi, până ce am ajuns la „Curte”151, [cum spun] pe
limba lor, adică la serai, [oprindu-ne] la treptele divanului, unde stăteau înúiraĠi
oútenii. Atunci l-au poftit să coboare pe părintele nostru patriarh úi el a urcat sus,
Ġinându-i-se poalele, în vreme ce eu mergeam mereu înaintea lui, după datină.
Au ieúit să-l întâmpine dregătorii cu toĠii, în sala de jos, apoi în cea de-a doua.
Domnul a ieúit să-l întâmpine din cămările lui dinăuntru úi i-a sărutat dreapta.
Părintele nostru patriarh l-a sărutat pe creútet, după datină, úi l-a binecuvântat.
Apoi s-au aúezat, úi aúa bucurie mare avea [domnul] de venirea lui úi aúa
iubire mare pentru el, încât a lăcrimat de două ori. Noi toĠi ceilalĠi i-am bătut
mătănii //31v// până la pământ, i-am sărutat mâna dreaptă, apoi pe cealaltă, úi
pe urmă am ieúit. Apoi [domnul] a rămas să vorbească cu el mult, împărtăúindu-i
prietenia sa úi gândurile sale bune, vreme de aproape un ceas. După aceea
[patriarhul] l-a binecuvântat, úi-a luat rămas bun de la el úi a plecat. L-au
urcat iarăúi în trăsură, [mergând] până la mănăstire, úi apoi s-au întors.
În dimineaĠa de marĠi, 1 februarie, am mers să-i ducem [domnului]
darurile din partea părintelui nostru patriarh. Toate erau aúezate pe talgere
acoperite cu năframe brodate, după obiceiul pe care îl au în toate aceste Ġări,
chiar úi când se dăruieúte pâine. Când am intrat în sala cea mare a divanului,
ispravnicul, adică slugerul pomenit, a venit însoĠit de un diac care a scris
numele tuturor acestor daruri, unul după altul.
< Amănunte despre darurile [aduse] domnului Moldovei >

Iată cum arăta darul [adus] măritului domn: o pereche de perne
brodate, cu bordură trandafirie, două cutii de zahăr candel, o cutie de săpun
149
27 ianuarie 1653.
150
Despre cheltuiala vistieriei pentru „postavele dărăban‫ڏ‬ilor” v. Condica de venituri
γi cheltuieli: 594.
151
Despre Curtea din Ia‫ڍ‬i, v. Bogdan 1904: 61–77; Bădărău, Istoria Iaγilor: 205–212,
215–226. Despre func‫ڏ‬iile administrative ‫ڍ‬i aspectul Cur‫ڏ‬ilor domne‫ڍ‬ti medievale v. Moisescu,
Arhitectura I: 98–99. Am păstrat în text distinc‫ڏ‬ia „curte”/„Curte (domnească)”, pentru a
evita orice confuzie.
174
parfumat cu mosc, două cutii de săpun de baie, săpun de Alep, un borcan cu
dulceaĠă de ghimbir, un borcan cu dulceaĠă de Kabul152, o cutie de poame
apusene zaharisite, laudanum, migdale, dulceĠuri alese, stafide, icre, curmale,
caise, fistic sărat úi nesărat úi altele asemenea. El a intrat, înfăĠiúându-le
marelui logofăt153, adică defterdarului154, apoi ne-au poftit înăuntru. [Domnul]
s-a ridicat din jilĠ în cinstea părintelui nostru patriarh. I-am făcut plecăciuni
la intrare úi iarăúi la ieúire. Apoi i-au înfăĠiúat darurile pe talerele lor, iar
diacul spunea: „Patriarhul Antiohiei i-a dăruit domnului asta úi asta”, până
la ultimul [dar]. Iar [domnul] i-a mulĠumit frumos. Apoi ne-am înapoiat úi
i-am dus [daruri] úi fiului său ùtefăni[Ġă]-vodă, care locuia singur.
< Darurile aduse fiului său >

Am făcut la fel, iar darul fiului său a fost de asemenea: o pereche de
perne brodate, cu bordură trandafirie, úi altele [la fel]. Am mers apoi cu un
al treilea dar la doamna, soĠia lui. I-am făcut, tot aúa, scurte plecăciuni la
început úi la sfârúit úi i-am sărutat dreapta, în vreme ce ea úedea în jilĠ,
purtând calpac din catifea roúie cu samur. Vătaful155 ei a pătruns mai întâi úi
s-a sfătuit cu dânsa, apoi am intrat noi. ùi ea ne-a mulĠumit frumos úi s-a ridicat
din jilĠ de îndată ce am intrat. Darul pentru doamna a fost tot aúa: o căma‫ڍ‬ă
de voal156, tămâie din răúină aromată157, ulei de iasomie úi altele asemenea.
Le-am făcut daruri asemănătoare tuturor boierilor. Toate au fost însă în
zadar. Rău îmi pare de osteneala noastră, căci darurile noastre către ei au
152
Textual, martabƗn kƗbiliyy, dulcea‫ڏ‬ă din fructe apar‫ڏ‬inând uneia dintre familiile
Prunus, Emblica sau Terminalia. În traducerea lui A. Barthélemy (Dictionnaire: 697):
confitures de myrobolan, cf. ‫ڍ‬i Radu 1930: 167.
153
Termenul „logofăt” era cunoscut în Siria, unde cinul făcea parte din ierarhia
ecleziastică: vezi, de pildă, men‫ڏ‬iunea despre ocuparea func‫ڏ‬iei de „logofăt al Sfântului
Scaun apostolic al Antiohiei” de către un membru al familiei Fa®r din Tripoli (Liban) la
începutul secolului al XVIII-lea, în ƤassƗn Ward, Al-Ma®ÓǌÓƗt al-‘arabiyya fƯ maktabat
MuÓrƗniyyat palab li-l-rǌm al-’urÓǌuks („Manuscrisele arabe din biblioteca Mitropoliei
greco-ortodoxe din Alep”), Beirut, 1989, p. 37 (nr. 99).
154
Gheorghe ‫ڌ‬tefan, care urma să devină domn al Moldovei (1648–1653).
155
În ms. ka®Ɨya, împrumutat din turcă ‫ڍ‬i de română, sub forma „chehaie” (mai
frecvent în compusul „capuchehaie”), „intendent, administrator, vătaf, reprezentant (al unei
autorită‫ڏ‬i sau al unui demnitar, mai ales al unui pa‫ڍ‬ă), vechil”, cf. Suciu 2010: 207, s.v. Aici
‫ڍ‬i passim autorul folose‫ڍ‬te termenii turce‫ڍ‬ti, care îi erau familiari, pentru a denumi slujba‫ڍ‬ii
‫ڍ‬i dregătorii de la Cur‫ڏ‬ile Valahiei ‫ڍ‬i Moldovei.
156
În ms. marama balÓǌn, sintagmă formată din ar. marama, „văl”, „maramă”, ‫ڍ‬i
ar. balÓǌn (< pers.), „anteriu”, „haină lungă”, „palton”. Nu este doar un „văl”, cum se propune în
Călători VI, după V. Radu (voile brodé d’or), ci o căma‫ڍ‬ă lungă de pânză fină, asemănătoare,
poate, cu aceea a jupâni‫ڏ‬ei înmormântate în pronaosul mănăstirii Dragomirna, descrisă de
Nicolescu 1970: 155–156. V. ‫ڍ‬i Dobjanschi – Simion 1979: 71–72.
157
Ar. may‘a, „balsam” sau „răúină de Styrax officinalis”.
175
fost: pânzeturi brodate úi postavuri trandafirii, carpete158 scumpe, úervete din
Persia, India úi Gaza, mantii de voal, zahăr, săpun, laudanum, migdale, fistic
de mai multe feluri úi altele asemenea. Toate au fost în zadar până la urmă,
când Vasile a fost biruit úi ei [cu to‫ڏ‬ii] au fost alunga‫ڏ‬i.
Joi, 3 februarie [1653], părintele nostru patriarh a fost poftit de
protopsalt159, adică de părintele Teodosie, stareĠul Mănăstirii Golia.
< Tainul rânduit patriarhului [Macarie III] în Moldova >

Iată ce cuprindea tainul pe care ni l-a rânduit măritul domn, tain care în
limba lor se numeúte „mertic”: pâine albă pentru părintele nostru patriarh – 4,
iar pentru tinerii ceilalĠi – 2; vin de soi – ocale160 – 6, iar pentru tinerii
ceilalĠi – ocale – 4; unt – ocale161 – 1; pâine [neagră] – ocale – 1; carne
pentru tineri – ocale – 6; lumânări de ceară – ocale – 1; de seu – 1; în fiecare
săptămână – 2 căruĠe de lemne, precum ‫ڍ‬i o sumă zilnică de galbeni. Iar
dacă aveam cai li se rânduiau ovăz úi fân.
< Mănăstirea Golia162 >

Este aceea închinată Sfintei Fecioare163, [úi este] a doamnei, soĠia
domnitorului164, care a clădit-o de nouă, după asemănarea celei înăl‫ڏ‬ate de
domn165. Am mers acolo în trăsură úi ne-am închinat înăuntru. De departe
158
În ms. dǌšamƗ, din tc. lit. düšeme, (înv.) dušeme, „du‫ڍ‬umea”, „covor gros de
lână”, cf. Suciu 2010: 316–317, s.v.
159
În ms. kǌzal uafandƯ, din tc. güzel efendi. În Călători VI: 38, n. 127, se propune
lectura „gazal efendi, care înseamnă cântăre‫ ڏ‬la biserică” (cf. úi Cioran: 16, n. 1). Este
probabil că autorul se referă de fapt la protopsalt.
160
O oca de capacitate = 1,52 l. în Moldova, la acea vreme, cf. Stoicescu, Cum
măsurau strămoγii: 185.
161
O oca de greutate = 1,291 kg. în Moldova, la acea vreme, cf. Stoicescu, Cum
măsurau strămoγii: 279.
162
Ridicată de marele logofăt Ioan Golia către 1546, biserica a fost refăcută la
dimensiuni mai mari de Vasile Lupu în 1650–1652, lucrările fiind încheiate în 1660, în
vremea domniei fiului său ‫ڌ‬tefăni‫ڏ‬ă. Frescele originale (încheiate în 1660, cf. inscrip‫ڏ‬iei) s-au
păstrat în pu‫ڏ‬ine locuri, în pridvor ‫ڍ‬i în pronaos (frize cu sfin‫ڏ‬i). În 1653 Paul din Alep le-a
admirat, încă în faza de execu‫ڏ‬ie, putând descrie tabloul votiv, care a fost repictat în sec.
XVIII. Despre arhitectura bisericii Golia ‫ڍ‬i ornamenta‫ڏ‬ia cu influen‫ڏ‬e orientale, v. Cioran
1900: 16, n. 2; Iorga, Inscripεii, II: 161 ‫ڍ‬. urm.; Iorga – Bal‫ڍ‬, 1922: 371; ‫ڌ‬t. Mete‫ڍ‬, Zugravii
bisericilor române, „Anuarul Comisiunii Monumentelor Istorice”, 1926–1927, p. 60; C. A.
Stoide, βtiri despre câεiva zugravi moldoveni din sec. XVII–XVIII, „Mitropolia Moldovei”,
XXXIV, 1959, nr. 7–8, p. 423–424; Ionescu, Istoria arhitecturii: 39–44, 49, passim; Radu Popa,
Mănăstirea Golia, Bucureúti, 1966, p. 11; Stoicescu, Repertoriul Moldova: 450–453;
Dobjanschi – Simion 1979: 46–49, 58–60; ‫ڌ‬tefănescu, Arta feudală: 212; Bădărău, Istoria
Iaγilor: 175–204.
163
Biserica are hramul ÎnălĠarea Domnului.
164
Autorul se referă la Ecaterina, doamna lui Vasile Lupu.
165
Autorul se referă la biserica Mănăstirii Trei Ierarhi.
176
este o priveliúte minunată, de toată frumuseĠea. Turlele ei sunt //32r// foarte
înalte, [cu învelitoare] din tablă albă, lucitoare ca argintul, mai cu seamă la
soare. Crucile de deasupra sunt foarte mari, deosebit de frumoase, úi lucesc
tare, căci sunt poleite cu aur. Sunt mai înalte decât de două ori statul de om.
Iată cum se înfăĠiúează biserica:
Pe dinafară úi pe dinăuntru este toată din piatră fă‫ڏ‬uită, pe toată
înălĠimea, precum úi turlele ei. Am văzut multe mănăstiri úi biserici măreĠe
în ğara Moldovei úi în ğara Valahiei, apoi până la Moscova, úi toate erau
din piatră, dar nu dăltuită [precum aceasta]. Erau mici, văruite pe dinafară úi
pe dinăuntru, iar ploile úi ninsorile bogate le stricau. Nimeni nu a fost mai
dibaci în zidirea cu piatră fă‫ڏ‬uită decât acela ce iubea să ridice biserici úi
mănăstiri în toată lumea, adică Vasile-vodă, căci el a trimis de au adus,
pentru zidirea mănăstirii lui166 úi pentru această mănăstire, meúteri iscusi‫ڏ‬i
din Lehia. Tot brâul167 acestei biserici, aflat sub streaúină, este sculptat cu
mare artă, iar mai jos de streaúină, jur-împrejur, sunt cioplituri168 mari de
piatră, în chip de stea. Seamănă cu felul cum sunt clădite bisericile din
Hanak169, care au [pere‫ڏ‬ii] ciopli‫ڏ‬i pe-afară. [Pridvorul] are două uúi, spre
miazănoapte úi spre miazăzi. Se intră prin ele către o uúă aflată la apus.
[Biserica] este lungă, precum cele episcopale, cu o singură navă, despărĠită
în două încăperi de un perete [străpuns] de o altă uúă. Cămara femeilor este
deasupra bolĠii pridvorului170 ‫ڍ‬i de acolo se poate vedea afară. Este foarte
plăcută ‫ڍ‬i luminoasă, căci are ferestre multe, cu ocni‫ڏ‬e. Deasupra naosului se
află o turlă înaltă úi mare, iar mai sus de ea este o altă turlă, foarte zveltă. De
asemenea, deasupra pronaosului mai este una la fel. Au opt colĠuri. Cât
despre altar, este foarte înalt, are trei ferestre foarte înalte úi înguste, cu ocni‫ڏ‬e,
iar deasupra este o turlă foartă zveltă. Între turla naosului úi turla pronaosului
este un acoperiú minunat, ca o corabie răsturnată. Toată învelitoarea este din
tablă lucitoare. Mai are ‫ڍ‬i a patra turlă, deasupra locului femeilor, la care se
urcă pe niúte trepte răsucite. Acolo este cămara orologiilor. Crucile – care
sunt foarte frumoase ‫ڍ‬i mari, cum nu sunt alte cruci în toată Ġara, ‫ڍ‬i lucesc,
de mulĠimea aurului, mai strălucitoare ca soarele – sunt în număr de cinci:
una pe turla pronaosului, a doua pe turla naosului, între ele, pe cuúmă, două
cruci, iar a cincea – pe turla altarului. Naosul are două sânuri arcuite, unul
spre miazăzi ‫ڍ‬i celălalt spre miazănoapte.
166
Mănăstirea Trei Ierarhi.
167
În ms. birwƗz, „pervaz”, din pers. pervaz, v. Suciu 2010: 590, s.v.
168
În sensul de „sculpturi în relief”.
169
Localitate aflată în Turcia, în provincia Ardahan din estul Anatoliei, la graniĠa cu
Georgia.
170
Autorul descrie cafasul din tinda bisericii, unic în Moldova la acea vreme, v.
Drăgu‫ڏ‬, Dicεionar: 78, s.v. „cafas”.
177
JilĠurile171 sunt minunat lucrate din [lemn de] chiparos172, cizelate ca o
dantelărie. [Doamna] a trimis de le-au adus de la Constantinopol, ca úi jilĠul
episcopului, aflat la capătul dinspre miazăzi al absidei naosului. JilĠul domnului
nu este încheiat, căci încă nu s-a isprăvit pardoseala de marmură albă,
pentru că au trimis să [o] aducă de la Marmara, de lângă Constantinopol.
[Biserica are] o navă mare, în întregime din marmură albă, de mare mirare
pentru privitor, căci lespezile toate sunt de două-trei ori mai mari decât
acelea ale mormintelor frânce din Alep173, numai că sunt mai subĠiri,
[potrivite] pentru pardoseală. Cercevelele úi stâlpii uúilor erau pe cale de a fi
ciopliĠi úi úlefuiĠi. Ce mult mi-am dorit să-i văd desăvâr‫ڍ‬i‫ڏ‬i! Ce osteneală úi
ce chin mare a fost pentru aceia ce i-au adus de la GalaĠi în care cu boi, pe
drumurile acelea înguste úi grele!
Cât despre iconostas174 úi tâmplă175, sunt minunate úi neobiúnuite, cum
nu am mai întâlnit nicăieri. Ele sunt lucrarea unui meúter mare, foarte
iscusit. //32v// Nu am mai văzut niciodată o lucrare ca a lui. Este mai
frumoasă úi mai meúteúugită chiar decât lucrările cretanilor176. Are patru
rânduri, despărĠite de arce. Cel de deasupra uúii altarului [înfăĠiúează] toate
praznicele Domnului [Iisus Hristos]. În al doilea rând sunt minunile
Domnului, în al treilea Apostolii cu Domnul în mijloc, iar în al patrulea, cel
mai de sus, ProfeĠii, cu icoana Sfintei Treimi în mijloc. Deasupra tuturor se
află Crucea. [Mai sus este] icoana Domnului [Iisus Hristos] aúezat pe tron,
171
V. O. Tafrali, Jeεurile γi amvonul bisericii Golia din Iaγi, „Arta ‫ڍ‬i arheologia”, I,
1927, p. 12–16 ‫ڍ‬i pl. (Călători VI).
172
În ms. sarw, lat. Cupressus sempervirens. Chiparosul, lemn rar ‫ڍ‬i pre‫ڏ‬ios, era
folosit în epocă în primul rând pentru crucile de binecuvântare ‫ڍ‬i pentru raclele moa‫ڍ‬telor,
dar ‫ڍ‬i pentru mobilierul bisericilor domne‫ڍ‬ti. Se ‫ڍ‬tie că la Biserica Trei Ierarhi din Ia‫ڍ‬i
mobilierul vechi, care nu s-a păstrat, era sculptat din lemn de chiparos împodobit cu filde‫ڍ‬.
173
În citadela din Alep, care domină ora‫ڍ‬ul de pe colina centrală, se păstrează câteva
sarcofage de marmură din epoca stăpânirii romane ‫ڍ‬i a celei bizantine, când între ziduri s-au
aflat două biserici, înlocuite cu moschei după sec. XI. V. Soubhi Saouaf, La citadelle
d’Alep, ed. IV, Alep, 1975, p. 24, 30, úi fig. 24, 33.
174
V. supra, n. 39, cu privire la folosirea frecventă de către autor a termenului
„iconostas” pentru catapeteasmă.
175
În ms. al-Óimblun, din gr. ĲȑȝʌȜȠȞ.
176
Autorul îi evocă de mai multe ori, ca termen de compara‫ڏ‬ie cu scop laudativ, pe
„zugravii cretani” sau „grecii din Creta”, cu referire la ‫ڌ‬coala Cretană, care a devenit
cunoscută cu acest nume începând din 1535, odată cu pictorul Teofan Cretanul. Dintre
numeroasele surse, v. mai recent Panagiotis K. Hristou, Arta Muntelui Athos. βcoala
cretană, „Tabor”, Cluj-Napoca, II, iulie 2008, nr. 4, p. 62–67. Paul cuno‫ڍ‬tea opera acestor
pictori atât din perioada sa de formare cât ‫ڍ‬i gra‫ڏ‬ie prieteniei sale îndelungate cu celebrul
iconograf, miniaturist ‫ڍ‬i traducător Yǌsuf al-MuÑawwir, format la ‫ڍ‬coala de pictură post-
bizantină. V. Sylvia Agémian, Yǌsuf al-palabƯ, peintre melkite du XVIIe siècle, RRHA,
XVIII, 1981, p. 55–66.
178
purtând ve‫ڍ‬mânt arhieresc verde, minunat, iar împrejur, sub tavan, sunt
[zugrăvite] praznicele Domnului.
Icoana Maicii Domnului este foarte veche, este făcătoare de minuni úi
împrejurul ei sunt [zugrăvite] douăzeci úi patru de strofe din Acatist.
Mâinile úi braĠele ei sunt lucrate din aur curat, pentru că doamna a devenit
foarte evlavioasă după ce fiul ei ùtefăni[Ġă]-vodă a căzut bolnav de o boală
grea úi, aducându-l înaintea acestei icoane, ea l-a tămăduit pe loc.
Înaintea acestor icoane sunt aúezate candele din argint aurit care ard
necontenit, iar înaintea uúilor altarului sunt patru sfeúnice de alamă, mai
lucitoare úi mai preĠioase ca aurul, lucrate la DanĠig. Se spune că au costat
cât greutatea lor în argint. Sunt învelite într-o ‫ڏ‬esătură roúie. Între ele mai
stau două sfeúnice mari de argint.
Altarul este zugrăvit de jos úi până sus cu icoane minunate, în foiĠă de
aur. Peste tot, de la pridvorul bisericii úi până înăuntru, precum úi în locul
rânduit femeilor, sunt a‫ڍ‬ijderea icoane cu foiĠă de aur, [înfăĠiúând] soborul177
tuturor sfinĠilor, cu minunile lor. Se spune că pictorul a primit o simbrie de
trei mii cinci sute de guruúi178. În înaltul bolĠii naosului este o icoană mare
de tot a Domnului [Iisus Hristos], poleită cu aur, iar în înaltul bolĠii
pronaosului este [zugrăvită] Maica Domnului. Lazuritul înlocuieúte cu totul
varul, atâta este de întins.
Înapoia jilĠului domnului, în colĠ, este zugrăvit chipul lui Vasile-vodă,
de acela‫ڍ‬i stat cu el. Poartă [ve‫ڍ‬minte din] serasir179 cu blană de samur180 úi
Ġine în mână biserica pomenită, pe care o înfăĠiúează Domnului [Iisus
Hristos], care îl binecuvântează, înconjurat de îngerii săi. În spate se află
doamna lui, care este cercheză181. Doamna [poartă] úi ea [ve‫ڍ‬mânt de] serasir
‫ڍ‬i samur, [cusut] cu [fir de] aur, ‫ڍ‬i calpac de samur182, iar înapoia ei sunt
177
Textual, aici ‫ڍ‬i în continuare: Óa«amƗt, pl. de Óa«ma(t), lit. „tagmă”, „ceată”.
178
În ms. «irš, pl. «urǌš, monedă turcească echivalentă cu 6 dirhemi în vremea lui
Paul din Alep. V. infra, n. 290.
179
În ms. ÑarƗÑir, termen împrumutat de română din tc. serasir. Vezi descrierea
costumului la Nicolescu 1970: 140–141 (246–247), care comentează informa‫ڏ‬iile furnizate de
Paul din Alep pe baza traducerii din Călători VI (v. supra, Studiu introductiv, TRADUCERI).
Despre acest material, v. Nicolescu 1970: 56–57; Dobjanschi – Simion 1979: 73.
180
Despre blănuri ca parte a vestimenta‫ڏ‬iei de Curte în ‫ڎ‬ările Române, v. Nicolescu
1970: 66–67; Dobjanschi – Simion 1979: 71-75.
181
În ms. ÷arkasa (tc. çerkez), lit. „din Cerchezia”, nume dat de turci ‫ڍ‬i tătari regiunii
din nord-vestul Mun‫ڏ‬ilor Caucaz (între Marea Neagră ‫ڍ‬i Marea Caspică), locuită de o
popula‫ڏ‬ie atestată documentar din sec. XV, formată în majoritate din musulmani sunniĠi.
Regiunea a fost cucerită de ğaratul Moscovei începând din 1763. Potrivit tradi‫ڏ‬iei istorice,
capitala Cercheziei este ora‫ڍ‬ul Soci. V. Petre Covacef, Cerchezii din Dobrogea, „Transilvania”,
2007, nr. 4–5, p. 27–39.
182
În ms. qalbaq. V. descrierea detaliată a costumului doamnei Tudosca la Nicolescu
1970: 172–173, 247.
179
fetele lui, cea care este la polonezi183 úi cea pe care a dat-o de curând [de
soĠie] fiului lui HmelniĠki, cazacul184. Mai jos de ei se află ùtefăni[Ġă]-vodă
úi cei trei fraĠi ai lui, cu capetele unul peste altul185. Sunt îmbrăcaĠi în straie
bogate, [înfăĠiúaĠi] de parcă i-ai vedea aievea.
Am ieúit apoi din biserică, [mergând] la masă. După aceea ne-am
ridicat úi am urcat în clopotniĠa mare úi veche, cum nu este alta mai înaltă,
mai largă ori mai mare nici în Moldova úi nici altundeva. Este foarte zveltă
úi bine întărită186.
Ne-am întors pe urmă la mănăstire, iar apoi am stat acolo la slujba de
vecernie úi la Liturghia din Duminica Fiului risipitor187.
< Întâlnirea patriarhului Antiohiei cu Vasile, domnul Moldovei >

În dimineaĠa de marĠi, 8 februarie, praznicul Sf. Teodor Stratilat, măria
sa domnul a trimis vorbă părintelui nostru patriarh să se pregătească a merge
183
Maria, fiica cea mare a lui Vasile Lupu ‫ڍ‬i a doamnei Tudosca, s-a căsătorit la
5 februarie 1645, la Ia‫ڍ‬i, cu Ianusz Radziwiáá, mare duce de Duno, Birza úi Dubinki,
principe al Sfântului Imperiu Roman, palatin de Vilno. Cununia a fost oficiată de Petru
Movilă, mitropolitul Kievului. V. Iorga, Acte γi fragmente I: 197; Cioran 1900: 17, n. 3;
Călători V: 135–138, 643–648; ‫ڌ‬erban 1991: 32–34; Anca Brătuleanu, Portrete domneúti
în colecĠii străine, Bucureúti, 2010, p. 58–61.
184
Roxanda (Ruxandra), fiica cea mică a lui Vasile Lupu ‫ڍ‬i a doamnei Tudosca,
căsătorită la 1 iunie 1652 cu Timu‫ڍ‬, fiul mai mare al hatmanului cazacilor Bogdan
HmelniĠki. V. relatarea nun‫ڏ‬ii la Iorga, Acte γi fragmente I: 209–214. V. ‫ڍ‬i Cioran 1900: 17,
n. 4; Călători V: 475–478; ‫ڌ‬erban 1991: 34–36; Anca Brătuleanu, op cit., p. 70–71.
185
Cei trei fra‫ڏ‬i ai lui ‫ڌ‬tefan ale căror chipuri le-a văzut, probabil, Paul din Alep în
tabloul votiv erau: fiul doamnei Tudosca, Ioan (c. 1625–1639, m. la Constantinopol), ‫ڍ‬i doi
dintre fii doamnei Elisabeta, Ioan ‫ڍ‬i Alexandru, care au trăit cel pu‫ڏ‬in până în 1648
(v. Radu 1930: 174, n. 2; Theodorescu, Civilizaεia românilor, I: 245–246; ‫ڌ‬erban 1991: 30–
31, 39). F. C. Belfour a în‫ڏ‬eles că Paul din Alep se referă la un anume Stephani Voivode ‫ڍ‬i
la his third sister („a treia soră a lui”), care ar fi ajuns „la ru‫ڍ‬i” (Belfour I: 54). El a citit gre‫ڍ‬it
expresia arabă (‘alƗ ru’ǌs) ba‘i-him ba‘, „(cu capetele) unul peste altul”, sau „unul deasupra
altuia”, ‫ڍ‬i nu a remarcat grafia lacunară a cuvântului arab pl. ru’ǌs, „capete” (la sg., ra’s,
„cap”), scris aici rǌs > „ru‫ڍ‬i” (col.). Lectura lui a fost preluată de traducători posteriori
(Cioran 1900: 18; Radu 1930: 174; Călători VI: 42 ‫ڍ‬. a. V. citatele supra, în Studiu
introductiv). Paul semnalează reprezentarea copiilor lui Vasile Lupu ‫ڍ‬i în tabloul votiv din
Biserica Trei Ierarhi, într-o por‫ڏ‬iune a frescei care, iară‫ڍ‬i, nu s-a păstrat (v. f. 34v): relatarea
lui a fost din nou interpretată gre‫ڍ‬it de traducători (copiii ar fi murit „în Rusia”), v. infra,
n. 229 úi 230.
186
Despre fortifica‫ڏ‬iile mănăstirilor ‫ڍ‬i asemănările lor în Moldova ‫ڍ‬i în ‫ڎ‬ara
Românească, v. Gheorghiu, Arhitectura medievală de apărare: 207–208.
187
În ms. al-ÎƗÓir (tc. γatõr), lit. „călător”, „rătăcitor”, din aceea‫ڍ‬i familie de cuvinte
ca ‫ڍ‬i ÎaÓƗr, frecvent întrebuin‫ڏ‬at de autor pentru „o‫ڍ‬tean”, „mesager”, „paic”, „paj”, „satârgiu”,
„fecior”. Cuvântul arab, ie‫ڍ‬it din uz, îi desemna în vremea guvernării otomane pe olăcarii
sau curierii pede‫ڍ‬tri, ‫ڍ‬i apoi, prin extensie, pe slujitorii domnului, îndeosebi pe o‫ڍ‬tenii din
garda lui personală ‫ڍ‬i feciorii (sau copiii) de curte. V. ‫ڍ‬i infra, n. 301.
180
la dânsul. Către amiază a venit la el slugerul pomenit cu o căruĠă numită pe
limba lor „sanie”, care alunecă fără să aibă roĠi, pentru că ninsese mult úi
îngheĠase, iar trăsura cu roĠi nu putea înainta, pe când aceasta aluneca repede
úi fără hurducături. Dărăbanii au mers iarăúi înaintea noastră. Am intrat la
Curte úi [patriarhul] s-a întâlnit cu el singur, în cămara dinlăuntru. [Părintele
nostru] i-a dat scrisorile de recomandare trimise de patriarhii
Constantinopolului, adică de Paisie úi de Ioanichie, cel care pe urmă a fost
îndepărtat188, precum úi de patriarhul Ierusalimului. De fiecare dată când
logofătul //33r// isprăvea de citit o scrisoare, [Domnul] se ridica din jilĠ úi îúi
scotea calpacul. Apoi părintele nostru patriarh i-a dat un dar minunat: falca
de jos a însuúi Sf. Vasile cel Mare, galbenă, tare úi neatinsă [de vreme],
lucind ca aurul, cu mireasmă mai parfumată decât ambra. DinĠii úi măselele
încă se păstrau în ea, neclătinaĠi. Dobândisem cu greu aceste moaúte din
oraúul Constantinopol, de la neamurile lui kyr Grigorie, fost mitropolit al
Cezareei, cumpărându-le cu drahme úi cu aur. Aúa am făcut úi cu altele, din
felurite locuri, între care cu unele lucruri minunate – moaúte ale Domnului
nostru Iisus Hristos189, ale unor sfinĠi úi ale unor sfin‫ڏ‬i Apostoli – căci în
cuprinsul Împărătesei Oraúelor se găsesc de toate.
Iată felul comorilor pe care le-am dobândit la Constantinopol cu aur:
puĠin mir190 de la Sf. Dimitrie, puĠin sânge de la Sf. Gheorghe, o părticică din
fruntea Sf. Apostol Filip úi din ‫ڍ‬ira spinării191 [Cuvioasei] Martire Anastasia,
care te scapă de vrăjitorie, o măsea a [Sf.] Mucenic Ermolae, un deget al [Sf.]
AuxenĠiu, unul dintre cei cinci înso‫ڏ‬itori192, falca Sf. Vasile cel Mare, puĠin mir
de la [Sf.] Athanasie cel Mare, puĠin sânge de la [Sf.] Anastasie Persul, o
părticică din fruntea [Sf.] Ciprian úi una de la Cuvioasa Parascheva, o coastă a
[unuia dintre] cei Patruzeci de Mucenici, moaúte ale Sf. Severian cel din
temni‫ڏ‬ă, [mucenic] din Ġara noastră193, un deget al arhidiaconului ùtefan194, un
deget al Sf. Teodor Stratilat, [puĠin] sânge de la Vlasie, episcopul Sevastiei, úi
de la Sf. Eusta‫ڏ‬iu195, un deget al Sf. Mamas, câteva părticele din piatra pe
188
Paisie I s-a retras în 1653, după mai pu‫ڏ‬in de un an de la intronizare, în insula
Lesbos, unde se născuse. A fost destituit în 1656, v. Cioran 1900: 18, n. 3.
189
A‫ڍ‬a cum explică mai departe, autorul se referă la părticele din piatra pe care au
căzut picături din sângele Mântuitorului.
190
În ms. ayl. Belfour (I:55) citeúte ®ayl, „cal”.
191
În ms. sirsibƗt, lit. „vertebre”.
192
Cuviosul Auxen‫ڏ‬iu (d. 470 d. Hr.) a fost unul dintre Părin‫ڏ‬ii care au convocat cel
de-al IV-lea sinod ecumenic de la Calcedon, din anul 451.
193
În ms. Al-SƯ÷riyy, probabil corect al-SƯ÷iyy, „cel întemni‫ڏ‬at” de ducele Lisie, care
îl înlocuia pe Agricola, cârmuitorul ora‫ڍ‬ului Sevastia din Asia Mică, Sivas în Turcia de azi
(începutul sec. IV d. Hr., în vremea persecu‫ڏ‬iilor lui Diocle‫ڏ‬ian).
194
Sf. ‫ڌ‬tefan, primul diacon.
195
Eusta‫ڏ‬iu (cel Mare), episcop ‫ڍ‬i apoi patriarh al Antiohiei, m. c. 337 în Tracia
(Traianopolis).
181
care a căzut sângele Mântuitorului pe Golgota cea Sfântă, câteva părticele
din lemnul Crucii, de culoare neagră ca abanosul. Le-am încercat în foc úi
s-au făcut ca ‫ڍ‬i el196. Pe urmă le-am scos úi s-au răcit, întorcându-se la starea
lor [de la început]. Le-am încercat în apă úi s-au dus la fund. Erau aúezate
într-un sipet rotund, lucrat în India, dăltuit cu artă, cu cizeluri fine. Dedesubt
se afla o ‫ڏ‬esătură de bumbac197, iar deasupra o pânză din serasir de mărimea
sipetului, care era învelit apoi într-un săcule‫ ڏ‬roúu-trandafiriu, cu băieri
trainice din [fir de] mătase albastru.
Domnul, văzând [falca], s-a mirat úi s-a bucurat tare când părintele
nostru patriarh i-a spus: „Aceasta î‫ڏ‬i este închinată, spre ocrotirea Măriei
tale!” I-a mai dat a‫ڍ‬ijderea ‫ڍ‬i o sticluĠă cu mir.
[Domnul] l-a îndrăgit nespus de tare pe părintele nostru patriarh, i-a
povestit despre patriarhii úi mitropoliĠii grecilor198, mărturisindu-i povara pe
care o avea pe inimă din pricina lor úi a purtării lor. Apoi a ieúit împreună cu
el în sala dinafară pentru ospă‫ڏ‬ul domnesc, la care toate talerele folosite, ca
úi lingurile úi furculiĠele, au fost din argint úi din aur. [Domnul] s-a aúezat în
capul [mesei], într-un jilĠ foarte frumos, îmbrăcat în catifea roúie bătută în
cuie de argint. Părintelui nostru patriarh i-au aúezat un jilĠ la dreapta sa. El a
binecuvântat masa úi pe domn, după care a luat o bucată de pâine, a înmuiat-o
în mâncare úi s-a ridicat. Dregătorii aflaĠi de faĠă s-au sculat cu to‫ڏ‬ii în
picioare úi i-au urat [domnului] „Mul‫ڏ‬i ani!”199, după datină, apoi s-au aúezat.
196
Cf. Psalmii 11, 6; 16, 3; 17, 33 etc.: „Argint lămurit în foc, curăĠat de pământ”
(v. Biblia sau Sfânta Scriptură, Institutul Biblic úi de Misiune Ortodoxă al Bisericii Ortodoxe
Române, Bucureúti, 1968, p. 569–571).
197
În ms. quÓn, cuvânt arab împrumutat de mai multe limbi europene: fr. coton, eng.
cotton, sp. algod¼n, rom. „coton” (fran‫ڏ‬uzism, cu sensul „fir de bumbac”) etc.
198
Textual, al-rǌm, lit. „romei”, termen interpretat, în araba cre‫ڍ‬tină, ca „grec-ortodox”
sau doar „ortodox”, rar „grec” (v. supra, n. 28, 41, 118). În accep‫ڏ‬iunea religioasă, el îi
desemnează pe cre‫ڍ‬tinii răsăriteni care au rămas ata‫ڍ‬a‫ڏ‬i ritului bizantin. Geograful musulman
Ibn qaldǌn numea Marea Mediterană Al-Bar al-RǌmƯ, nume tradus de Vincent Monteil
Mer Byzantine (Ibn qaldǌn, Discours: 93). V. SamƯr Khalil SamƯr, Quelques notes sur les
termes Rǌm et RǌmƯ dans la tradition arabe. Étude de sémantique historique, în La
nozione di „Romano” tra cittadinanza e universalità, Napoli, 1984, p. 461–478; idem, Les
confusions entre les deux Rome chez les géographes arabes médiévaux, în Roma fuori di
Roma. Istituzioni e immagini, Roma, 1991, p. 93–108. Într-o altă accep‫ڏ‬iune, termenul rǌm
se referă la locuitorii sultanatului Rǌm apărut în Asia Mică în ultimul sfert al sec. XI, prin
cucerirea unor teritorii bizantine de către prin‫ڏ‬ii turci din clanul Sel«uk. În cronicile turce‫ڍ‬ti,
rǌm sunt adesea numi‫ڏ‬i o‫ڍ‬tenii sosi‫ڏ‬i din Asia Mică pentru a se alătura for‫ڏ‬elor militare ale
sultanului. V. J. Laurent, Byzance et les origines du sultanat de Roum, în Mélanges Charles
Diehl, I. Histoire, Paris, 1930, p. 177–182; Ovidiu Cristea, Nagy Pienaru, δara Românească,
Moldova γi bătălia de la Baγkent, „Analele Putnei”, VIII, 2012, p. 20–21.
199
În ms. dƗ’iman, „ve‫ڍ‬nic”, „pe vecie”. Vasile Radu parafrazează: „Puisse le ciel
vous permettre de toujours offrir un pareil repas à vos hôtes” (1930: 177, n. 1).
182
Toate talerele erau acoperite cu alte talere la fel până ce se mânca [tot], ‫ڍ‬i
de-abia atunci se ridicau, căci aúa era obiceiul la ei. De câte ori aduceau o
tavă la masă, era acoperită. Aš÷Ư-ul200 sau marele chelar201 – ceea ce înseamnă
„mai-marele bucătarilor” –, de câte ori venea cu o tavă, însoĠit de feciori, se
înfăĠiúa cu vasul lângă [domn], îi lua capacul deoparte úi, dacă domnului îi
plăcea, îl punea înaintea lui în tăcere. Apoi [bucătarul] lua o lingură,
învârtea cu ea în tot vasul úi gusta din el. Pe urmă [bucătarul] aducea alt [fel
de bucate]. Dacă [domnului] nu-i plăcea, ridica privirea202 úi-atunci [bucătarul]
mergea úi a‫ڍ‬eza tava sub masă. La stânga [domnului] stătea un fecior în
straie frumoase203, care lua din talere //33v// úi îi punea [domnului] dinainte
unul pregătit. Un alt fecior lua câte un taler de argint, apoi punea altul în
locul lui, îl útergea [pe primul] úi îl a‫ڍ‬eza la loc.
Silihdarul, adică marele spătar, cu sabia la cingătoare, Ġinea în mâini
coroana bătută în nestemate úi sceptrul domnului, stând necontenit în
picioare la dreapta lui.
Paharnicul, cu feciorul lui, stăteau tot aúa drep‫ڏ‬i, lângă el. Înaintea lui
era un vas de lemn cu trei picioare înalte, în care se afla apă. În acesta se
puneau clondire de cle‫ڍ‬tar cu felurite vinuri, rachiu úi mied204. Lângă el se afla o
masă pe care fusese întins un ‫ڍ‬ervet alb úi pe el erau înúirate pocale de cle‫ڍ‬tar úi
ceúti de argint úi de porĠelan. Domnului îi turna să bea dintr-un singur pocal,
iar părintelui nostru patriarh din altul. De câte ori beau un pocal, cei de faĠă
se ridicau cu toĠii în picioare. CeilalĠi beau din alte pocale úi un alt fel de
vin. Când să-i dea [domnului] un pocal, paharnicul îl gusta mai întâi, apoi i-l
dădea. CeilalĠi boieri rânduiĠi [în slujbă] stăteau drep‫ڏ‬i, iar postelnicii stăteau
în picioare în apropierea lui, purtând cârje de argint. După mai multe pocale
de vin, [domnul] mai bea úi câte o ceaúcă de mied, pentru că era rece. După
ce băuse, puneau pocalul în apă úi îi dădeau altul. Acolo unde úedeau domnul,
fiul său ori doamna, toĠi dregătorii úi cei rânduiĠi [în slujbă] – în Moldova,
Valahia úi până în ğara Cazacilor – neapărat se afla o icoană deasupra
capului, cu un útergar úi o candelă ce ardea mereu înaintea ei205.
Eu, Ġinând cârja, am stat drept în faĠa lor, împreună cu so‫ڏ‬ii mei úi cu
preoĠii úi diaconii curĠii, scurtă vreme, [căci] domnul a făcut semn postelnicului,
200
Din tc. aγçõ, „bucătar”.
201
În ms. mƗ«is kalƗriyǌs < gr. ȂȑȖĮȢ țİȜȜȐȡȚȠȢ. V. Bogrea 1924: 340.
202
Radu notează (1930: 178, n. 1): „En signe d’abnuitio, geste encore en usage dans
les États barbaresques”.
203
Marele Medelnicer, cf. Cioran 1900: 20, n. 1.
204
În ms. mƗ’ ‘asal, lit. „apă cu miere [fermentată]”, numită în franceză hydromel.
205
N. Iorga descrie, întemeindu-se pe documente din epocă, încăperile ‫ڍ‬i rânduielile
ospe‫ڏ‬elor de la Curtea domnească în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, v. Documente
privitoare la Constantin Vodă Brâncoveanu, la domnia γi sfârúitul lui, Bucure‫ڍ‬ti, 1901,
p. IX–XV.
183
care a venit de ne-a dus într-o sală unde am fost ospătaĠi. Cârja a fost Ġinută
de unul dintre copiii din casă, apoi m-am întors úi i-am luat-o. Au adus tăvi
multe, la nesfâr‫ڍ‬it, în vreme ce acelea puse pe masă erau luate, ‫ڍ‬i tot a‫ڍ‬a
până către seară. Atunci [domnul] s-a ridicat úi s-au rugat [la sfârúitul]
mesei, iar părintele nostru patriarh l-a binecuvântat, pe el ‫ڍ‬i masa, úi úi-a luat
rămas bun de la el. Am pornit în trăsură către mănăstire[a Sf. Sava].
Cât priveúte smerenia domnului, útiinĠa úi desăvârúirea lui, frumuseĠea
minĠii lui, cercetarea scrierilor vechi úi noi úi a celor turceúti, iscusin‫ڏ‬a la
vorbă, acestea nu pot fi cuprinse de mintea omului. Cu adevărat, el era
precum unul dintre primii regi ai grecilor206, ba chiar mai presus de aceútia,
căci cuvântul lui avea greutate în întreaga lume, pentru multa lui facere de
bine úi purtarea lui frumoasă, ‫ڍ‬i nu numai fa‫ڏ‬ă de patriarhi úi mitropoliĠi, [ci
‫ڍ‬i fa‫ڏ‬ă de] preoĠi úi călugări, de norod úi Biserici. De aceea agalele, negustorii úi
ceilalĠi turci, derviúi ori târgoveĠi207 nu jurau decât pe el. Cu toate acestea, el
era adesea duúmănit de ei. Nu pot povesti acestea în amănunt aici. Pe scurt,
era vestit în toată lumea. ÎmpăraĠii Moscovei úi boierii lor se simĠeau
binecuvântaĠi când primeau carte de la el, iar aducătorul era cinstit cât se
poate de bine, pentru că ei auziseră de el, de râvna lui pentru zidirea de
biserici úi mănăstiri úi pentru a face bine tuturor. Craiul leúilor208 úi boierii
lui a‫ڍ‬ijderea, HmelniĠki al cazacilor i-a luat fata [de so‫ڏ‬ie], iar hanul209 úi
tătarii [îl cinsteau] úi mai mult, ca úi împăratul nem‫ڏ‬ilor210, principele Ungariei211
úi până la VeneĠia.
În vremea lui s-au făcut în Moldova, la Curtea lui, multe tipărituri,
cărĠi bisericeúti, de ‫ڍ‬tiin‫ڏ‬ă úi tâlcuiri în limba valahă212, căci poporul lui citise
mai întâi în sârbă213, adică în rusă, pentru că din ğara Bulgarilor úi a
Cazacilor către ğara Valahiei úi a Moldovei, precum úi de la cazaci la
Moscova, //34r// toĠi citeau în sârbă úi aúa erau [scrise] toate cărĠile lor.
206
Autorul se referă la marii regi ai Greciei antice. V. Cioran 1900: 22, n. 1 ‫ڍ‬i 2,
pentru portrete ale lui Vasile Lupu schi‫ڏ‬ate de contemporani italieni (citate după Dora
d’Istria, Gli Albanesi in Rumenia, Floren‫ڏ‬a, 1873) ‫ڍ‬i de ‫ڏ‬arul Rusiei Alexei Mihailovici.
207
Textual, al-bƗzarkƗn (cu var. bƗzar÷iyya), derivat de la bƗzƗr, „târg”. Traducătorii
anteriori au intepretat eronat cuvântul drept „negustori”, „comercian‫ڏ‬i”. V. ‫ڍ‬i Cândea 1978: 310.
208
Autorul se referă probabil la Ioan II Cazimir.
209
Autorul se referă la hanul tătar Islam Ghirai III.
210
Autorul îi deosebe‫ڍ‬te pe austrieci, numi‫ڏ‬i al-namsƗ, „nem‫ڏ‬i”, de germani, numi‫ڏ‬i
al-’almƗn. Primul termen este folosit în text cel mai adesea cu referire la popula‫ڏ‬ia din
Austria, parte a Sfântului Imperiu Roman. V. ‫ڍ‬i Cândea 1978: 311.
211
În ms. Al-ǋnkurǌs, în sensul „Transilvania” sau „transilvăneni”. Aici, referire la
principele Gy»rgy Rk¼czi II (1648–1660).
212
În ms. bi-l-lisƗn al-falƗ®N, expresie folosită în text cu referire la limba vorbită atât
în Muntenia cât ‫ڍ‬i în Moldova.
213
Autorul se referă la slava veche sau slavonă. V. ‫ڍ‬i Cioran 1900: 23, n. 1.
184
Numai că limba poporului Moldovei úi al Valahiei este valaha, iar ei nu
înĠelegeau ceea ce citeau214. Din această pricină [domnul] le-a înăl‫ڏ‬at lângă
mănăstirea lui o úcoală foarte mare din piatră215 úi le-a tipărit cărĠi în limba
lor. Iar sârbii, bulgarii, cazacii úi moscoviĠii au un singur grai, deosebit pe
alocuri, dar scrierea lor este una úi aceeaúi.
În dimineaĠa de joi, 9 februarie, [domnul] i-a trimis [părintelui nostru]
prin slugerul pomenit – căci acesta se îngrijea de toate trebile lui – o mantie
neagră de postav cu căptuúeală de samur, un caftan de atlas úi bani [de
cheltuială]. ùi i-a făgăduit că îi va plăti toate datoriile. De la Curte până la
mănăstire au purtat toate acestea pe braĠe.
În ajunul sâmbetei Lăsatului sec nu s-a făcut în nicio biserică slujbă de
pomenire a morĠilor. Sâmbătă, stareĠul mănăstirii domnului, care avea
hramul [Sf.] Trei Ierarhi, l-a poftit pe părintele nostru patriarh. Am mers
aúadar în trăsură până la el.
< ÎnfăĠiúarea Bisericii Trei Ierarhi216 >

Această mănăstire este neasemuită, minunată, ca o cetate, înconjurată
de ziduri de piatră. Deasupra porĠii se află clopotniĠa úi ceasul ora‫ڍ‬ului, în
întregime din fier, cu roĠi mari. Clopotele sunt atârnate de grinzi de lemn, la
înălĠime, într-o odaie din mijlocul [clopotniĠei], care are un odgon din fier ce
intră în tavan, sus, până la marginea clopotului mare, unde este legat un
ciocan greu de fier. Când vine vremea să bată clopotele, un bă‫ ڏ‬lung de
lemn, care iese prin fereastra turnului, este pus în mi‫ڍ‬care ‫ڍ‬i clatină clopotul
atârnat la capătul ei, afară. Acesta se numeúte „vestitor”, adică acela care
vesteúte norodul să asculte, iar apoi el tace. Odgonul acela este tras în jos de
ni‫ڍ‬te roĠi, ridică ciocanul úi îl lasă să coboare asupra marginii clopotului,
astfel că el începe să sune úi este auzit în tot Ġinutul.
214
Informa‫ڏ‬ie confirmată ‫ڍ‬i de al‫ڏ‬i călători, între care Deodat Bakšiü, v. Călători V:
205, 225.
215
Înfiin‫ڏ‬ată în 1641–1642, ‫ڍ‬coala a ars complet în 1723. Pe lângă cursuri academice
în limba greacă, aici se predau limbile latină, slavonă ‫ڍ‬i română. V. Cioran 1900: 23, n. 2;
N. Iorga, Documente privitoare la familia Callimachi, I, Bucureúti, 1902, p. 449–451.
216
Despre Biserica Trei Ierarhi (numită ‫ڍ‬i „a Trisfetitelor” < sl. tri sventitelï, „trei preoĠi”
sau „sfinĠi”), ctitorită de Vasile Lupu în 1637–1639, v. Cioran 1900: 23, n. 3; Alex. Lapedatu ‫ڍ‬i
A. Lecomte du Noüy, Câteva cuvinte asupra bisericilor Sf. Nicolae-Domnesc γi Trei-Ierarhi din
Iaγi, Bucure‫ڍ‬ti, 1904; Bogdan 1904: 98–106; Alex. Lapedatu, Biserica Trei Ierarhi din Iaγi, în
Monumentele noastre istorice, Bucure‫ڍ‬ti, 1914, p. 255–268; N. Grigora‫ڍ‬, Biserica Trei Ierarhi
din Iaγi, Ia‫ڍ‬i, 1962; Ionescu, Istoria arhitecturii: 19, 32, 49, etc.; Theodorescu, Civilizaεia
românilor, I: 242–247; Stoicescu, Repertoriul Moldova: 480–485; Theodorescu, Itinerarii:
72–78, 162–163; Dobjanschi – Simion 1979: 42–44, 56–59, passim; Theodorescu, Piatra
Trei Ierarhilor; ed. II, 2002; Constantin Sturzu, Mănăstirea Sfinεii Trei Ierarhi. Album
color, Trinitas, Ia‫ڍ‬i, ed. I, 1999; ed. II, 2003; Bădărău, Istoria Iaγilor: 151–174.
185
Sfânta biserică se află în mijlocul mănăstirii217. Este toată din piatră
fă‫ڏ‬uită, iar pe dinafară este cioplită cu cea mai mare artă, de rămâi uimit. Nu
este loc nici de-un deget care să nu fie cioplit218. Tot aúa úi sub strea‫ڍ‬ină sunt
două brâuri de piatră neagră, cioplită.
[Biserica] are două turle înalte. Înăuntru se poate intra pe două uúi,
după rânduiala bisericilor lor, una la miazăzi úi alta la miazănoapte.
Deasupra fiecărei uúi este o fereastră foarte înaltă úi îngustă, cu arcuri
rotunde, iar în peretele de apus sunt alte două ferestre cu arcuri la fel.
Această încăpere are tavanul boltit219 ‫ڍ‬i este în formă de cruce.
Sus de tot pe tavan este icoana Sf. Treimi. Deasupra uúii dinspre apus a
bisericii se află icoana JudecăĠii de Apoi, mai frumoasă decât aceea pe care
am văzut-o la Vaslui. Se văd turcii cu feluritele lor caftane úi úaluri de lână,
purtând turbane úi fesuri înalte. Pe ceilalĠi pereĠi este zugrăvită „Toată
suflarea [să laude pe Domnul]” úi toate făpturile din lume, începând cu
oamenii úi sfâr‫ڍ‬ind cu dobitoacele, fiarele, păsările, pomii úi ierburile toate220
– o adevărată minune pentru privitor!221 Urmează „Slăvi‫ڏ‬i pe Dumnezeu prin
217
Întrucât în versiunea engleză a lui Belfour pasajul următor este inserat în arabă,
fără traducere, Emilia Cioran a reprodus traducerea pasajului întocmită de Moses Gaster ‫ڍ‬i
publicată în „Revista de istorie, archeologie ‫ڍ‬i filologie”, II, p. 415–417. V. Cioran 1900:
24 ‫ڍ‬. urm.
218
„[...] Fa‫ڏ‬ade în broderie orientală de piatră”, cf. Theodorescu, Piatra Trei Ierarhilor:
19. Volumul cuprinde cea mai bogată colec‫ڏ‬ie de imagini ale exteriorului bisericii, cu
numeroase ilustrări ale detaliilor. Acad. Răzvan Theodorescu a interpretat influen‫ڏ‬ele
orientale asupra decorului exterior al acestei ctitorii a lui Vasile Lupu prin prisma rela‫ڏ‬iilor
acestuia cu Curtea sultanului Murad IV, v. Theodorescu, Roumains et balkaniques: 309.
Pentru sirianul Paul din Alep, care trăia într-o atmosferă artistică cu rădăcini în India ‫ڍ‬i
Persia, asemenea înflorituri sculptate (numite de europeni „arabescuri”) erau familiare.
219
În ms. ar. qabw, pl. uaqbiya, „boltă”, „tavan boltit”, „încăpere cu tavanul boltit”,
„beci boltit”. Călători VI (p. 47, n. 196) propune o „corectură” la traducerea exactă a lui
Radu (1930: 184), voûte: „Kapu, în limba turcă înseamnă poartă, nu cupolă cum a tradus
V. Radu”.
220
Fresca l-a impresionat în mod deosebit pe Paul din Alep, cu toate că zugrăveala nu
era încheiată în momentul vizitei oaspe‫ڏ‬ilor antiohieni, v. Dobjanschi – Simion 1979: 59 (cu
referire la acest pasaj). Despre această temă iconografică, ilustrare a Psalmilor 148, 149 ‫ڍ‬i 150,
v. C. Bobulescu, Lăutari γi hori în pictura bisericilor noastre, în Muzica românească de azi,
Bucure‫ڍ‬ti, 1940; Marie Golescu, Danses et danseuses dans la peinture des églises roumaines,
„Revue historique du sud-est européen”, Bucure‫ڍ‬ti, 1946, p. 137–141; Carsten-Michael
Walbiner, „Images painted with such exalted skill as to ravish the senses...”: Pictures in the
Eyes of Christian Arab Travellers of the 17th and 18th Centuries, în Bernard Heyberger,
Silvia Naef (ed.), La multiplication des images en pays d’Islam: De l’estampe à la
télévision (17e–21e siècle), Istanbuler Texte und Studien, 2, Würzburg, 2003, p. 15–30.
221
Interesat de iconografie, autorul remarcase compoziĠia „Toată suflarea [să laude
pe Domnul]” úi în două biserici din Constantinopol. V. Mihai ğipău, La description de
Constantinople dans le ‘Récit du voyage du Patriarche Macaire III Ibn Al-Za‘Ưm’, în
Relations entre les peuples de l’Europe Orientale et les chrétiens arabes: 126.
186
sfinĠii Săi, cu tobe222 úi cu fluiere223, tineri úi fete ‫ڍ‬i tot neamul omenesc, cu
cântăreĠii”, după cinul lor224. Apoi „Bucură-te cea plină de dar, Marie,
[Domnul este cu Tine]”225 úi „Fecioarele, împăra‫ڏ‬ii úi judecătorii”, toĠi după
cinul lor. [Totul] este în aur úi lazurit.
Se intră apoi pe uúa de la apus a bisericii úi deasupra sunt zugrăviĠi cei
trei Ierarhi226. Este o uúă ferecată, din fier, cu sculpturi bine meúteúugite. De
aici se ajunge în pronaos. În pereĠii lui sunt firide úi în ele se află mormintele
fiilor domnului ‫ڍ‬i cel al primei sale so‫ڏ‬ii, doamna227. Peste ele //34v// sunt
[a‫ڍ‬ternute] acoperăminte bogate din ‫ڏ‬esături de mătase úi brocart228.
Deasupra sunt candele din argint sfinĠite care ard noapte úi zi, împreună cu
mai multe sfeúnice úi lumânări. Aici sunt patru ferestre cu arcuri rotunde,
câte două în fiecare perete. Este apoi chipul domnului úi al răposatei doamne
pomenite, zugrăvită înainte să moară, úi chipurile celor trei fii care au
222
În ms. Óubǌl, pl. de ÓƗbil, „tobă”, „dobă”, „dubă”, „darabană”, „tobă mare”. La
Barthélemy, Dictionnaire: 471, s.v. ÓƗbil: „tambour; grosse caisse (des Turcs)”. V. descrierea la
Alexandru, Instrumentele muzicale: 33–35.
223
În ms. zumǌr (ar. sir.), variantă a termenului lumǌr (lit.), pl. de lamr, „oboi”,
„fluier (dublu)”, „cimpoi”, „surlă” (înv.). La Barthélemy, Dictionnaire: 503, s.v lamr:
„flûte double formée de deux roseaux liés ensemble; musette, cornemuse; hautbois etc.”.
V. Bobulescu, Lăutarii noγtri: 38–39; Burada, Opere: 222.
224
Redarea numelor acestor instrumente a variat mult în decursul vremii, cu adaptări
locale. În Psaltirea în versuri a Mitropolitului Dosoftei (1673) apare astfel: „Cânta‫ڏ‬i
Domnului în strune,/ În cobuz de versuri bune,/ ‫ڌ‬i din ferecate surle/ Versul de psalom să
urle/ Cu buciumul de corn de bour/ Să răsune până-n nour”. V. comentariile lui Burada,
Opere: 223–224.
225
În ms.’AbƯsƯšƗrƯ, „De Tine se bucură”, redare a gr. ’Eʌˆ ıȠ¸ ȤĮȓȡİȚ (ref. la Luca I, 28).
V. Bogrea 1924: 340.
226
În ms. baÓƗrika, „patriarhi”. Autorul cuno‫ڍ‬tea via‫ڏ‬a ‫ڍ‬i păstorirea celor trei Sfin‫ڏ‬i
Ierarhi: Sf. Vasile cel Mare (m. 379) a fost arhiepiscop al Cezareei Capadociei, Sf. Grigorie
din Nazianz (m. 390) a fost arhiepiscop al Constantinopolului în 379–383, iar Sf. Ioan
Gură-de-Aur (m. 407) aúijderea, în 397–404, de asemenea la Constantinopol.
227
Doamna Tudosca, născută Băcioc (1600–1639), fiica marelui vornic Costea
Băcioc, s-a căsătorit cu Lupu Coci, viitorul domn Vasile Lupu, în vremea domnului Moldovei
Gaspar Gra‫ڏ‬iani (1619–1620), care le-a fost na‫ ڍ‬de cununie. Trei dintre copiii ei cu Vasile
Lupu au supravie‫ڏ‬uit: Ioan, Maria ‫ڍ‬i Roxanda (Ruxandra). V. ‫ڌ‬erban 1991: 27–30.
228
Despre ‫ڏ‬esăturile din Biserica Trei Ierarhi v. N. Iorga, Tapiεeriile doamnei
Tudosca a lui Vasile Lupu, BCMI, VIII, 1915, fasc. 32, p. 145–153, cu citate din jurnalul de
călătorie al lui Anatol Demidov; Dinu C. Giurescu, Contribuεii la studiul broderiilor de la
Trei Ierarhi, „Mitropolia Moldovei”, XXXVI, 1960, nr. 3–4, p. 215–238; Maria Ana
Musicescu, La broderie roumaine au Moyen-Âge, „Revue roumaine d’histoire de l’art”, 1,
1964, nr. 1, p. 61–83; Nicolescu 1970: 248–249; Theodorescu, Itinerarii: 162–163.
187
răposat229, [înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬a‫ڏ‬i] cu capetele unul deasupra celuilalt230, în straie frumoase,
cu calpace de samur împodobite cu surguci231.
În stânga, la ieúirea pe uúă, se află [zugrăvită] pe perete biserica, în mâna
domnului. Pe ea sunt zugrăviĠi cei trei Ierarhi înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬ând-o Mântuitorului, iar
El o binecuvântează, înconjurat de îngerii úi de Apostolii Lui. Un policandru de
aramă foarte mare úi meúteúugit lucrat este atârnat de cupola înaltă a acestui
pronaos. În acest loc sunt atâtea icoane úi minuni uimitoare ‫ڍ‬i nemaivăzute
încât, de‫ڍ‬i m-am ostenit, nu am reuúit să le păstrez pe toate în minte.
Se intră apoi în naos printre doi stâlpi de susĠinere cu opt laturi, vopsi‫ڏ‬i
în verde fistichiu232 úi dăltui‫ڏ‬i, care nu se deosebesc de piatra verde233. Pe
aceútia sunt vrejuri de aur, de jos úi până sus.
JilĠul domnului este înapoia primului stâlp, îndreptat către răsărit, după
rânduială, cu trepte înalte úi cu baldachin. Este în întregime poleit cu foiĠă
de aur, lucrată minunat, iar înăuntru este căptuúit tot cu catifea roúie.
Treptele úi pardoseala sunt aúternute cu postav roúu. Sus pe baldachin se află
o cruce care are deasupra doi vulturi234 minunaĠi, care sunt parcă lucra‫ڏ‬i din
aur de un giuvaergiu.
229
Pentru descrierea acestei fresce v. îndeosebi Nicolescu 1970: 246–248 úi
Dobjanschi – Simion 1979: 57–58, care se referă la toate fragmentele păstrate.
230
Neîn‫ڏ‬elegând sintagma arabă (‘alƗ ru’ǌs) ba‘i-him ba‘, „(cu capetele) unul
peste altul”, sau „unul deasupra altuia”, Vasile Radu a interpretat cuvântul ru’ǌs, scris
defectuos de copist, drept „(morts successivement) en Russie” (Radu 1930: 185), urmat de
Călători VI: 48: „(mor‫ڏ‬i) în Rusia (?)”. La Belfour acest pasaj nu este tradus, ci este inserat
în arabă. Informa‫ڏ‬ia redată aici apare ‫ڍ‬i în descrierea frescei votive din biserica Mănăstirii
Golia, v. supra, n. 185. Întrucât tabloul votiv nu s-a păstrat în întregime, această relatare
despre reprezentarea grupului copiilor este foarte pre‫ڏ‬ioasă.
231
În ms. Ñar«a÷, din tc. s»rgÕ, termen ajuns ‫ڍ‬i în limba română sub forma
„surguci”. Denume‫ڍ‬te podoaba din pene purtată de domnii români pe calpac sau pe cu‫ڍ‬mă,
după moda turcească, podoabă numită ‫ڍ‬i „pana‫ ”ڍ‬sau „egretă”. V. Popescu, Podoabe: 21;
Nicolescu 1970: 151, 172–173.
232
În ms. ’a®ar fustuqƯ, „verde ca fisticul”.
233
Autorul se referă probabil la malachit, piatră semi-pre‫ڏ‬ioasă folosită ‫ڍ‬i în
construc‫ڏ‬ii, pe care urma să o vadă adesea în palatele din cuprinsul Rusiei.
234
Pasăre heraldică, cu „semnifica‫ڏ‬ie precisă de suveranitate, ce amintea de simbolurile
care înconjurau pe împăra‫ڏ‬ii Bizan‫ڏ‬ului”, potrivit Acad. Răzvan Theodorescu (v. Theodorescu,
Itinerarii: 73, 134–154). Comentând pasajul din Paul din Alep, Dumitru Năstase se întreba
de asemenea: „Peut-on considérer que ces doubles aigles ne sont que des variantes, obtenues par
scission, pour ainsi dire, de celle deux têtes (présente, elle aussi, aux Trois-Hiérarques)?”
(Nastase, L’aigle bicéphale: 364). Articolul citat cuprinde argumente în acest sens. V.
‫ڍ‬i D. Năstase, Sfinεirea Mănăstirii Argeγ γi cruciada antiotomană, SMIM, XXX, 2012,
p. 91–94, 106.
188
În dreapta jilĠului pomenit, în zidul de miazăzi, se află o absidă foarte
mare ai cărei stâlpi sunt din marmură albă, cioplită cu mult me‫ڍ‬te‫ڍ‬ug. Acolo
se urcă tot pe trepte de marmură, iar în mijloc este aúezată o raclă căptuúită
pe dinăuntru úi pe dinafară cu catifea roúie, bătută în ‫ڏ‬inte de argint, úi cu un
lacăt minunat, pe care l-au deschis pentru noi. Am îngenuncheat úi ne-am
închinat la moaútele Sfintei Parascheva Bulgăroaica, cea Nouă235, pe care
[domnul] trimisese de le adusese de la Constantinopol, din biserica
Patriarhiei236, căci erau păstrate în tainiĠa în care se aflau moaútele sfintelor,
unde ne închinasem úi noi, aúa cum am pomenit. S-au plătit de la Patriarhie
mai mult de două sute, poate chiar trei sute de mii [de piaútri] pentru a
îmbunătăĠi starea în care se aflau, dar nu a fost cu putin‫ڏ‬ă237. Ea arată ca ‫ڍ‬i
235
Sf. Cuvioasă Maică Parascheva de la Ia‫ڍ‬i, prăznuită la 14 octombrie, ale cărei
moa‫ڍ‬te au fost strămutate de mai multe ori. Pentru via‫ڏ‬a ‫ڍ‬i faptele ei, v. scrierea lui Matei al
Mirelor editată de A. Papadopoulos-Kerameus în Analekta hierosolymitikes stachiologias,
I, Sankt-Peterburg, 1891, p. 438–453; Cioran 1900, 26, n. 1 (citează ‫ڍ‬i alte surse); Iulian
‫ڌ‬tefănescu, Viaεa Sfintei Parascheva cea Nouă de Matei al Mirelor, „Revista istorică
română”, 1933, III, p. 347–377; François Halkin (ed.), Bibliotheca hagiographica graeca,
Société des Bollandistes, Bruxelles, 1957, ed. III, t. II, p. 172; Arhim. Ioanichie Bălan (îngr.),
Vieεile sfinεilor, Editura Episcopiei Romanului ‫ڍ‬i Hu‫ڍ‬ilor, 1992, s.v.; Galia Valtchinova,
„Visages nationaux” du culte de Sainte Parascève/Petka d’Épivatos: une approche historico-
anthropologique, „Études balkaniques”, 36, 2000, nr. 2, p. 96–111; Episcop Ioachim
Giosanu, Cultul Sfintei Cuvioase Parascheva în Ortodoxie – cercetare hagiografico-liturgică,
Roman, 2013.
236
Moa‫ڍ‬tele au sosit la Ia‫ڍ‬i la 13 iunie 1641, înso‫ڏ‬ite de trei mitropoli‫ڏ‬i: Ioanichie al
Heracleei, Partenie al Adrianopolului ‫ڍ‬i Teofan al Patrei celei Vechi. Despre eveniment a
scris ‫ڍ‬i patriarhul Macarie III Ibn al-ZatƯm, v. Viaεa Sfintei Cuvioase Parascheva după
versiunea arabă a Patriarhului Macarie al Antiohiei (sec. XVII), trad. Ioana Feodorov,
2006, p. 40–43. În sinaxarul său comentat (arab – grec), redactat înainte de călătoria în
‫ڎ‬ările Române, apare numai Sf. Parascheva cea Veche, de la Roma (prăznuită la 26 iulie),
v. Serikoff 2012: 162, 171. Astăzi moa‫ڍ‬tele Sf. Cuvioase Parascheva se află la Catedrala
Mitropolitană din Ia‫ڍ‬i, iar în ni‫ڍ‬a descrisă de Paul din Alep au fost aúezate moa‫ڍ‬tele Sf.
Ierarh Vasile cel Mare, primite în dar de Vasile Lupu de la patriarhul Macarie III, a‫ڍ‬a cum
relatează fiul său Paul din Alep. V. ‫ڍ‬i Iorga, Istoria Bisericii româneγti, I: 307–308; idem,
Vasile Lupu ca următor al împăraεilor de Răsărit în tutelarea patriarhiei de Constantinopol γi a
Bisericii Ortodoxe, AARMSI, XXXVI, 1913, p. 207–236; C. C. Giurescu, Istoria românilor,
III/1, ed. II, p. 102; Francisc Pall, Les relations de Basile Lupu avec luOrient orthodoxe et
particulièrement le patriarcat de Constantinople, „Balcania”, VIII, 1945, p. 66–140; notele
lui Evliya ielebi în Călători VI: 482–483; Dan Ioan Mure‫ڍ‬an, Autour de luélément politique
du culte de sainte Parascève la Jeune en Moldavie, în Petre Guran (ed.), LuEmpereur
hagiographe. Culte des saints et monarchie byzantine et post-byzantine, p. 249–280.
237
Aceasta este lectura adoptată, cu mici deosebiri formale, ‫ڍ‬i de Murkos 2005: 56.
Al‫ڏ‬i traducători au văzut aici pre‫ڏ‬ul plătit de Vasile Lupu pentru a aduce moa‫ڍ‬tele
Sf. Parascheva la Ia‫ڍ‬i. Mihai ‫ڎ‬ipău mi-a comunicat că, după aducerea de la Belgrad la
Constantinopol, moaútele au fost date de sultan Patriarhiei (cu sediul la Pammakaristos),
189
cum ar fi vie238. [Trupul este] înveúmântat în Ġesături de mătase úi altele
asemenea239. Deasupra [raclei] stau atârnate candele de argint úi de aur care
ard noapte úi zi. Pe peretele absidei este zugrăvită cu multă măiestrie
mucenicia [Sfint]ei, locul unde a fost îngropată úi cum a fost adusă de turci
la ei, căci atunci când au adus-o episcopii le-a fost rânduit un capugiu240,
pentru a o cinsti úi a se mândri cu aceasta.
Naosul este pe dinăuntru precum naosul bisericii mănăstirii doamnei241.
Are două sânuri arcuite, la miazăzi úi la miazănoapte, iar jilĠurile, mult
meúteúugite, din chiparos úi abanos, lucrate la Constantinopol, sunt dăltuite
în filigran. JilĠul episcopului este în fa‫ڏ‬ă. La fiecare strană se află un analog
care bucură ochiul, încrustat cu ivoriu, abanos úi altele asemenea ‫ڍ‬i acoperit
cu o ‫ڏ‬esătură roúie. Bolta naosului este foarte înaltă, pictată, iar sus este
Mântuitorul care binecuvântează242. Turlele acestei biserici sunt graĠioase úi
înalte. Înăuntrul [cupolei naosului] stă atârnat un policandru mare, alcătuit
din ‫ڍ‬aisprezece părĠi, toate din argint aurit úi filigran, cu o lucrătură
nemaipomenită. Înăuntru se află un altul, ca o boltă cu arce.
În zidul fiecărei laturi a naosului sunt câte două ferestre cu arce
rotunde. Înaintea uúilor altarului sunt patru sfeúnice din bronz243, fără
pereche ca lucrătură úi alcătuire, úi încă două mari, din argint.
Tâmpla are [zugrăvite] patru rânduri de icoane cu totul minunate
//35r// úi fără pereche. Icoana Domnului [Iisus Hristos], a Maicii Sale, a
celor trei Ierarhi úi a Sf. Nicolae sunt moscovite, din argint úi aur. Altarul
dar au fost Ġinute într-o încăpere separată, sub cheie (v. Gheorghe Mihai ‫ڎ‬ipău, Identitate
post-bizantină în sud-estul Europei. Mărturia scrierilor istorice greceúti, Bucureúti, 2013,
p. 83, 175–176). Surse contemporane menĠionează că moaútele erau „întregi úi nestricate”,
prin urmare, „îmbunătăĠirea stării” s-ar putea referi la inten‫ڏ‬ia de a le scoate din tainiĠă,
separându-le de celelalte, úi de a le expune. Paul a descris mai devreme, în cursul vizitei în
capitala Imperiului Otoman, moaútele păstrate în raclele de la Patriarhie, v. ‫ڎ‬ipău, La
description de Constantinople: 125.
238
În ms. wa-hiya ka-’anna-hƗ bi-l-ayƗt. În relatarea patriarhului Macarie: „Ea se
găse‫ڍ‬te până azi acolo în Moldova, iar moa‫ڍ‬tele ei sfinte au rămas în întregime nestricate, ‫ڍ‬i
noi le-am văzut ‫ڍ‬i am luat binecuvântare de la ele” (Viaεa Sfintei Cuvioase Parascheva...,
loc. cit.).
239
În Viaεa grecească anonimă a Sfintei Cuvioase Parascheva din secolul al XII-lea
tradusă de Mihai ‫ڎ‬ipău (la p. 196 în lucrarea Ep. Ioachim Giosanu men‫ڏ‬ionată supra, în
nota 235) se relatează că ve‫ڍ‬mintele purtate de tânăra Parascheva, pe care le-a dăruit
săracilor în repetate rânduri, erau de mătase, Ġesute cu [fir de] aur.
240
În Călători VI: „domnul a desemnat”, absent din text.
241
Mănăstirea Golia.
242
Despre pictura Bisericii Trei Ierarhi vezi îndeosebi Silviu Dragomir, Iconografi
ruγi pentru bisericile moldovene, AARMSI, XXXIV, 1912, p. 1081–1092, úi Lapedatu 1912.
243
În ms. nuƗs ’aÑfar, lit. „aramă galbenă”.
190
este de toată frumuseĠea, încântător. Împrejurul absidei sunt felurite arce
care se întrepătrund, unele împodobite cu foiĠă de aur. În faĠă sunt trei
ferestre mari cu arce, iar stâlpii dimprejur sunt ‫ڍ‬i ei poleiĠi cu aur. În partea
de sus a absidei este icoana Maicii Domnului. Frescele úi icoanele care se află
înăuntrul altarului úi afară pe pereĠi sunt îmbrăcate cu foiĠă de aur úi lazurit.
FrumuseĠea lor este neasemuită. Înaintea uúii altarului se află o candelă
foarte mare din argint.
Pe scurt, nu se află nicăieri în ğara Moldovei, nici în Valahia ‫ڍ‬i nici la
cazaci o biserică asemenea acesteia, nici ca dăltuire în piatră, nici ca frumuseĠe,
pentru că aceasta uimeúte pe oricine intră înăuntru. Dumnezeu să o ocrotească,
în vecii vecilor! Sfe‫ڍ‬nicele ei de argint, draperiile brodate în întregime cu
mărgăritare, odăjdiile, feloanele244, stiharele245, potirele úi candelele ei, precum
úi toate vasele ei sunt nenumărate246.
Pardoseala dinăuntru úi cea dinafară sunt din marmură albă úi neagră,
úi tot aúa este în toate clădirile acestei mănăstiri, în chilii úi odăi.
Trapeza are boltă din piatră. Ceva mai departe, alături de băi, se găseúte
úcoala pe care a înăl‫ڏ‬at-o măritul domn pe malul lacului cel mare, adică al
heleúteului unde se cresc peútii247.
În ajunul duminicii Lăsatului sec am stat la vecernie în mănăstirea
noastră, ca úi a doua zi la utrenie. Apoi pe părintele nostru patriarh l-a poftit
[la el] stareĠul vestitei Mănăstiri Galata248, care are hramul ÎnălĠarea Domnului
úi a fost ridicată de voievodul Petru249. Părintele nostru patriarh s-a urcat
244
În ms. ’aflǌniyƗt, pl. de aflǌniyat, „felon”, din gr. ™ʌȚĲȡĮȤȒȜȚȠȞ, „epitrahil”, (pop.)
„patrafir”.
245
În ms. istƯ®ƗriyƗt, pl. de istƯ®Ɨrat, din gr. ıĲȚȤȐȡȚȠȞ.
246
Ca un ecou al relatării cu totul admirative a lui Paul din Alep din pasajele de mai
sus, pe care le-a comentat în mai multe scrieri ale sale, Răzvan Theodorescu afirma: „[...]
biserica-necropolă de la Trei Ierarhi, construită după normele tradi‫ڏ‬iei, dar ornată fabulos în
spirit oriental, este aceea care dă, plastic vorbind, măsura unui anume început de baroc
moldovenesc, oriental-apusean, al epocii marcate de cârmuirea acestui fiu de arnăut care,
odată devenit principe, ‫ڍ‬i-a schimbat numele într-unul de rezonan‫ڏ‬ă imperială bizantină,
amintind direct de bazileii de pe Bosfor, la două sute de ani după dispari‫ڏ‬ia lor din istorie”
(Theodorescu, Itinerarii: 162).
247
Autorul consemnează impresii despre acest hele‫ڍ‬teu mai departe, la f. 39v. Pentru
detalii, v. Giurescu, Istoria pescuitului: 151–152.
248
De bună seamă, cunoscută călătorilor răsăriteni ‫ڍ‬i pentru că purta numele unei
celebre mahalale a Constantinopolului.
249
Zidire din 1582–1583 a lui Petru ‫ڌ‬chiopul, domn al Moldovei (1574–1577, 1578–
1579, 1582–1591), după ce prima biserică, ridicată în 1579, fusese dărâmată de un cutremur
sau o alunecare de teren. A fost închinată Sf. Mormânt la 1618. V. Cioran 1900: 9, n. 3;
Ionescu, Istoria arhitecturii: 12–16; N. Grigora‫ڍ‬, Un important monument de artă al Iaγului:
Galata, „Cercetări istorice”, II, 1971, p. 349–364; Stoicescu, Repertoriul Moldova: 447–450;
‫ڌ‬tefănescu, Arta feudală: 213–214; Gheorghiu, Arhitectura medievală de apărare: 241;
Pippidi, Influenεe greceγti: 15–16.
191
într-o sanie cu patru cai negri, căci căzuse multă nea úi era un ger năpraznic,
de sim‫ڏ‬eam că unghiile noastre aveau să-úi ia zborul. Această [mănăstire]
este departe de oraú cam la o oră úi jumătate. În clipa în care ne-am apropiat
de ea au început să bată toate clopotele, până ce am intrat în biserică. Am
stat la Liturghie, apoi am urcat la trapeză.
< Mănăstirea Galata >

Iată cum arată mănăstirea úi biserica.
[Mănăstirea] este foarte întinsă, este împrejmuită de garduri din uluci
de lemn, la fel toate chiliile úi odăile. Este o bucurie úi o încântare pentru
călător. Din faĠă se vede către Curte úi către lacul [numit] „heleúteu”, iar
celelalte mănăstiri úi tot oraúul sunt drept înaintea ochilor.
Biserica este din piatră úi din cărămidă, cu două turle zvelte. Are două
uúi, una la miazăzi úi alta la miazănoapte. Deasupra fiecărei uúi se află o
fereastră înaltă, iar în peretele de la apus sunt altele două la fel de înalte.
Apoi pătrunzi pe uúa dinspre apus, unde la stânga se află o a doua [încăpere],
cu patru ferestre mari. Acesta este pronaosul, unde se află prima turlă. Pe
urmă intri printre patru stâlpi cu opt laturi, zidiĠi din piatră, către naos.
Deasupra se află bolta a doua, de care este iarăúi atârnat un policandru.
Înaintea stâlpului din dreapta se află jilĠul răposatului domn, aurit, cu un
baldachin care poartă deasupra o cruce, iar de o parte ‫ڍ‬i de cealaltă are doi
vulturi cu coroană pe cap. Totul este lucrat cu foiĠă de aur.
JilĠul episcopului este la dreapta acestuia. În faĠa lui, pe perete, este
chipul lui Petru-vodă250 úi al soaĠei sale, [Maria] doamna251, cu fiica lui
[Maria], purtând diademe252. Ei Ġin în mână biserica, înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬ând-o Mântuitorului
care, înconjurat de Cetele îngerilor úi având alături pe Maica Sa, îi
binecuvântează253. Naosul este ca un cerc întreg cu două sânuri, unul la
miazănoapte úi altul la miazăzi. Altarul este mare, //35v// are trei ferestre úi
arce [zugrăvite] în culori. Tot aúa, arcele celor două strane sunt úase.
Deasupra mesei este un baldachin din lemn cu stâlpi, iar afară úi înăuntru
sunt podoabe me‫ڍ‬te‫ڍ‬ugite de leúi, cu flori, crini254 úi altele asemenea, de
250
Autorul se referă la Petru ‫ڌ‬chiopul.
251
Maria Amirali, care apar‫ڏ‬inea unei familii italiene din Rhodos. Mormântul ei se
află la Galata. V. N. Grigora‫ڍ‬, Descoperiri arheologice la Galata, „Cronica”, 14 sept. 1968,
p. 11 (Călători VI).
252
În ms. tƯ÷Ɨn (cor. tuway÷Ɨn), lit. „coroni‫ڏ‬e”, „cununi‫ڏ‬e”. V. Nicolescu 1970: 174–175,
care descrie acest fel de podoabă a capului.
253
Detalii la N. Iorga, βtiri nouă privitoare la familia lui Petru βchiopul, Bucureúti, 1932.
254
Floarea de crin este prezentă ‫ڍ‬i la biserica Mănăstirii Curtea de Arge‫ڍ‬, v. Ioana
Iancovescu, O nouă faεă a bisericii Mănăstirii Argeγului, în Mărturii. Frescele Mănăstirii
Argeγului, catalog al expoziĠiei din 6 dec. 2012 – 26 mai 2013, Muzeul NaĠional de Artă al
României, Bucureúti, 2013, p. 35.
192
rămâi uimit. Toate sunt [lucrate] cu foiĠă de aur. De boltă este atârnată o
candelă din lemn, a‫ڍ‬ijderea aurită, atât de frumoasă încât nu se deosebe‫ڍ‬te
cu nimic de un odor din aur.
Tâmpla este [zugrăvită] numai în două rânduri: primul [îi înfăĠiúează]
pe Apostoli, cu Mântuitorul în mijlocul lor, iar al doilea – praznicele
împărăteúti. Deasupra lor stă crucea, iar mai sus sunt [două] talere, unul de
argint úi celălalt de aur255. Înaintea uúilor altarului sunt patru sfeúnice din
lemn aurit, cu o lucrătură minunată256. Tot aúa, la strană sunt două analoage
cioplite, dăltuite úi aurite.
Între stâlpii care se află înapoia jilĠului domnului sunt două icoane mari
úi minunate, moscovite. În prima este [înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬at] Sf. Dimitrie călare, calcând
în picioare calul lui Lie [păgânul]257, din nările căruia iese sângele ca o
văpaie. Lancea Sfântului este ruptă în bucăĠi, iar el poartă în mână sabia.
Partea din spate este zugrăvită în întregime cu slovele: „Cuvântul Domnului,
Fiul, Unul, veúnic, fără de moarte”, slove pe care mintea nu le poate
cuprinde, atâta sunt de adânci. Cealaltă icoană, aflată pe latura dimpotrivă,
înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬ează chipul Sf. Gheorghe, iar pe spatele ei se află zugrăvită Naúterea
Domnului. Deasupra acestora sunt Cetele îngerilor úi ale sfinĠilor, Maica
Domnului purtând în poală o copăi‫ڏ‬ă258 prelungă, albă, înlăuntrul căreia stă
Domnul [Iisus Hristos], înconjurat de multe raze de soare259.
Apoi am slujit aici vecernia úi ne-am înapoiat la mănăstirea noastră260,
iar clopotele nu au contenit să bată până ce ne-am îndepărtat. Clopotni‫ڏ‬a se
află deasupra porĠii, la această mănăstire.
< Mănăstirea Barnovschi >

Joi, în săptămâna Lăsatului sec de brânză, stareĠul Mănăstirii Adormirea
Maicii Domnului, cunoscută ca Mănăstirea Barnovschi-vodă, a venit de l-a
poftit pe părintele nostru patriarh. Am mers la el tot cu sania cu cai, adusă
255
Autorul se referă la cele două medalioane rotunde care reprezintă soarele ‫ڍ‬i luna.
V. Cândea 1978: 310.
256
Descrise de O. Tafrali, Sculptura în lemn românească, „Arta ‫ڍ‬i arheologia”, fasc.
11–12, 1935–1936, p. 20–22 (Călători VI).
257
Gladiatorul vandal Lyaeus (ar. LǌhƗwuš, rom. Lie), învins în luptă, în arena
circului, de tânărul Nestor (306 d. Hr.). Reprezentarea îi era familiară autorului, care o
cuno‫ڍ‬tea sub forma ei arabă, v. Icônes melkites: 167, 186–187; Cândea 1978: 310; Icônes
de Syrie. Exposition et symposium, Bibliothèque al-Assad (catalog), Damasc, 1987, piesa
nr. 16; Sylvia Agémian, Aspects de la peinture melkite, în Fascination du Liban. Soixante
siècles d’histoire des religions, d’art et d’archeologie, Geneva, 2012.
258
În ms. wi‘Ɨ’, lit. „vas”, „receptacol”, tradus „un vase blanc et long” de Radu 1930:
194 ‫ڍ‬i similar de cei ce l-au urmat. V. Cândea 1978: 310.
259
V. Ioana Iancovescu, Note asupra iconografiei unor imnuri mariale în pictura
brâncovenească, SCIA, 41, 1994, p. 82–92.
260
Autorul se referă la Mănăstirea Sf. Sava.
193
de el. Eu nu lipseam niciodată de a-l însoĠi pe părintele nostru patriarh, în
trăsură ori în sanie, Ġinând cârja înaintea lui. StareĠii mănăstirilor stăteau de-a
dreapta úi de-a stânga lui, iar mâinile lui binecuvântau norodul din pieĠe úi
de pe stradă, în vreme ce turcii priveau. Am intrat apoi în mănăstirea pomenită.
Biserica are două turle înalte cu opt muchii rotunjite, precum turlele
bisericii mănăstirii doamnei261. Între acestea se află un acoperiú în două ape,
înalt, tot ca acolo262, iar deasupra altarului este o altă turlă frumoasă, înaltă.
Deasupra lor sunt cinci cruci mari, poleite cu aur. Turlele, úarpanta úi
acoperiúurile sunt toate [învelite] cu tablă, tot a‫ڍ‬a strălucitoare. Acestea
s-au făcut în vremea domnitorului Vasile, căci mai întâi învelitorile
bisericilor fuseseră din scândură úi luau foc la vremea [năvalei] tătarilor,
úi-atunci le-au schimbat cu acestea, care nu iau foc263 úi nu pot fi furate.
În acest [oraú] Iaúi sunt băi clădite de Vasile-vodă, precum băile
turcilor, cu multe bolĠi, [îmbrăcate în] marmură, cu încăperi foarte frumoase264.
Ne-am îmbăiat în ele de mai multe ori. El a mai zidit úi în palatul său, lângă
odăile doamnei, [una] care are faianĠă până la tavan, [adică] o altă baie foarte
frumoasă, numai pentru el ‫ڍ‬i ea, cu multă marmură úi cu o scăldătoare. Apa
trebuincioasă este adusă cu căruĠele de la lac. Când a fost biruit de duúmani
a treia oară ‫ڍ‬i palatul a rămas gol, încălzeau această baie pentru aga
vistieriei. Noi ne-am îmbăiat aici de mai multe ori. De la Istanbul încolo
băile se încălzesc cu lemne.
//36r// Biserica mai are úi o altă uúă, la apus. Ea are trei încăperi ‫ڍ‬i este
în întregime din piatră, numai că este văruită pe dinăuntru ‫ڍ‬i pe dinafară.
Prima încăpere a fost rânduită pentru morminte, iar în pronaos se intră pe
altă uúă. Aici sunt mormintele domnilor úi ale dregătorilor. Înăuntru este
atârnat un policandru frumos, sunt candele úi sfeúnice, lumânări úi icoane,
iar deasupra se găse‫ڍ‬te locul unde stau femeile.
Apoi se pătrunde în naos, care are zugrăvit sus chipul lui Barnovschi-vodă,
cel ce a înăl‫ڏ‬at această mănăstire. El călărea un cal alb: când sultanul Murad265
261
Mănăstirea Golia.
262
În ms. ÷amlǌn âƗlƯ miÓla Ɨk ayan. V. Radu a tradus corect, „une toiture en dos
d’ne élevée comme celui-là”. În Călători VI (p. 53) apare: „are un acoperi‫ ڍ‬ce se ridică în
formă de spinare de cămilă”.
263
Despre incendierea Cur‫ڏ‬ii ‫ڍ‬i a ora‫ڍ‬ului Ia‫ڍ‬i de către tătari la 1650, relatată de Paul
din Alep, vezi Bădărău, Istoria Iaγilor: 229.
264
Vezi ibidem: 224–225 ‫ڍ‬i descrierea lui Evliya Çelebi în Călători VI: 477.
265
Autorul se referă la sultanul Murad al IV-lea. Evenimentul s-a petrecut la
Constantinopol în data de 22 iunie 1633, cf. Costin 1958: 103; Ion Neculce, O samă de
cuvinte, ed. Gabriel ‫ڌ‬trempel, Bucureúti, 1986, p. 177 (A. P.).
194
l-a ucis [pe voievod], [calul său] a crăpat pe loc266. Sub acest chip este jilĠul lui,
unde el stătea drept. Este poleit a‫ڍ‬ijderea cu aur pe de-a-ntregul. Atârnat de
bolta acestui naos se află un policandru lucrat cu meúteúug, în care se află un
lămpaú scump din aramă.
Naosul are tot aúa sânuri arcuite. Iconostasul este deosebit de mare.
Icoanele sunt toate moscovite, de pre‫ڏ‬267. Stâlpii de la uúile altarului sunt
ciopli‫ڏ‬i în chip de vrejuri de viĠă, cu mlădiĠe poleite cu aur ‫ڍ‬i ciorchini verzi
de struguri. Pardoseala este roúie precum cărămida, iar uúa altarului este
cioplită ‫ڍ‬i aurită în întregime, ca úi în celelalte biserici. Baldachinul de
deasupra mesei [altarului] este precum acela de la Mănăstirea Galata, iar
pardoseala este din lespezi negre. Cât priveúte clopotniĠa, este foarte înaltă úi
cât se poate de trainică268.
< Cum se roste‫ڍ‬te rugăciunea în cinstea domnului la fiecare masă >

Pe urmă am mers la trapeză. La fiecare masă ce are loc, neapărat se
bea mai întâi un pocal pentru domnul. Domnul nostru patriarh se ridica în
picioare cu pocalul în mână úi spunea: „Pentru rugăciunile Stăpânei noastre,
Preasfintei [Născătoare de Dumnezeu] ‫ڍ‬i pururea Fecioarei Maria”, úi toĠi
spuneau: „Prin mijlocirea ei, miluieúte-ne úi ne mântuieúte, Doamne!” Apoi
[el spunea] „Prin puterea Crucii”, úi ei grăiau la fel. Apoi: „Pentru rugăciunile
îngerilor úi ale Cetelor sfinĠilor úi ale mucenicilor”, aúa cum e rânduit în
Condac269 la proscomidie270. De câte ori spunea el una, ei răspundeau:
„Pentru rugăciunile lor” úi celelalte. Apoi spuse: „Dă, Doamne, împăratului
iubitor al Mântuitorului, Vasile-vodă, sănătate úi har271, aúijderea doamnei úi
fiului său!” Pe urmă s-a rugat îndelung pentru el, a băut pocalul stând drept
úi s-a aúezat, iar noi am rămas în picioare. Apoi fiecare bea ‫ڍ‬i se aúeza, până
266
Prof. Andrei Pippidi mi-a semnalat lectura gre‫ڍ‬ită de la Călători VI: 54 cu privire
la portretul voievodului Miron Barnovschi-Movilă din biserica mănăstirii ctitorite de el la Ia‫ڍ‬i:
„El este < înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬at > călare pe un cal alb. Când sultanul Murad a pus să-l ucidă, < chipul lui >
s-a crăpat deodată”. Pe lângă considerentele istorice – tabloul ctitoricesc din pronaos trebuie să
fi înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬at portretul domnului în ofrandă, nu un portret ecvestru – argumentul filologic care
confirmă această lectură este acela că verbul arab inba‘a÷at, „a crăpat” (forma derivată a IX-a,
lit. „i-a crăpat pântecele”), are aici formă de feminin, fiind în acord cu cuvântul faras, „cal”, care
în arabă poate fi masculin sau feminin. Traducerea din Călători VI reia fără îndoială versiunea
lui Vasile Radu: „Il est représenté sur un cheval blanc. Lorque le sultan Mourad le fit tuer, le
portrait éclata” (Radu 1930: 196). La Belfour descrierea acestei biserici lipse‫ڍ‬te cu desăvâr‫ڍ‬ire.
267
V. Lapedatu 1912: 110–114.
268
V. Năstase 1957: 90–91 (Călători VI).
269
În ms. qǌndƗq, termen împrumutat din greacă, care la Paul din Alep are accep‫ڏ‬iunea
de Slujebnic.
270
În ms. al-abƯa, „jertfa”, „înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬area Darurilor”. V. Graf, Verzeichnis: 48.
271
În ms. ni‘ma. V. Radu traduce corect grce. În Călători VI: „mântuire”.
195
la cel din urmă. Aceste mănăstiri, adică Mănăstirea Sf. Sava, Galata úi aceasta,
Barnovschi, au fost închinate patriarhului Ierusalimului272. De aceea au băut
úi în cinstea lui, după acelaúi tipic pe care l-am pomenit, iar părintele nostru
patriarh a stat drept până ce s-a săvârúit rugăciunea pentru el, apoi s-a aúezat.
La urmă i-au închinat un polihroniu, după cum urmează: ʌȠȜȣȤȡȩȞȚȠȞ ʌȠȚȒıİȚ
Ð ĬİÕȢ ĲÕȞ ʌĮȞĮȖȚȫĲĮĲȠȞ țĮˆ ȝĮțĮȡȚȫĲĮĲȠȞ ºȝ®Ȟ ʌĮĲȡÕȢ ʌ[ĮĲȑ]ȡȦȞ, ʌȠȚȝ¾Ȟ
ʌȠȚȝĮ¸ȞȦȞ. Ȁ[ȪȡȚ]İ ĳȪȜĮĲĲİ ĮÙĲÕȞ İ„Ȣ ʌȠȜȜ¦ œĲİȚ, ĲÕȞ įİıʌȩĲ[ȘȞ]273, apoi:
„Pentru domnul Macarie, [patriarh] al Antiohiei úi a tot Răsăritul”274.
Semăna cu polihroniul pentru domnitor. Am închinat úi noi în sănătatea lui,
stând drep‫ڏ‬i.
După aceea, seara am coborât să săvârúim vecernia, făcând mari
mătănii. Ne-am întors apoi la mănăstirea noastră, în trăsură, căci nu se
obiúnuieúte nicidecum ca patriarhul să iasă afară lipsit de mantie ori de
trăsură.
Vineri dimineaĠă ne-am bucurat de vederea măritului domn când a ieúit cu
alaiul úi s-a dus să-l cerceteze pe mitropolitul ‫ڏ‬ării, Varlaam275, care era suferind.
Află că măria sa domnul Vasile cel pomenit Ġinea divan în fiecare
//36v// zi, dar divanul de sâmbătă era rânduit pentru tâlhari. Pe unii îi
osândea la moarte, pe alĠii îi slobozea. Căci Preaslăvitul Dumnezeu nu a
făcut pe faĠa pământului [un neam] mai păcătos decât neamul din ğara
Moldovei, ai cărui bărbaĠi sunt cu to‫ڏ‬ii hoĠi úi ucigaúi. S-a socotit după
condici că în aproape douăzeci ‫ڍ‬i trei de ani, de când Vasile-vodă a ajuns
domn276, el a osândit la moarte mai bine de patrusprezece mii de hoĠi. Totuúi
el nu osândea pe niciunul la moarte de prima oară, ci mai întâi punea să îl
272
Paisie, patriarhul Ierusalimului (1645–1660), ucenic al patriarhului Sofronie, a
administrat averile din Moldova ale Sf. Mormânt ‫ڍ‬i a fost egumenul Mănăstirii Galata. A
călătorit prin Moldova spre Moscova în 1650, cu solie de la Vasile Lupu către ‫ڏ‬arul Alexei
Mihailovici. V. Cioran 1900: 19, n. 2.
273
În greacă în text: „Dumnezeu să-i dea ani mul‫ڏ‬i preasfin‫ڏ‬itului ‫ڍ‬i preafericitului
nostru părinte al părinĠilor, păstor al păstorilor. Doamne, păzeúte-l întru mul‫ڏ‬i ani pe stăpânul
[nostru]”. Varianta corectă ortografic este: ʌȠȜȣȤȡȩȞȚȠȞ ʌȠȚȒıİȚ Ð ĬİÕȢ ĲÕȞ ʌĮȞĮȖȚȫĲĮĲȠȞ
țĮˆ ȝĮțĮȡȚȫĲĮĲȠȞ ºȝ®Ȟ ʌĮĲȑȡĮȞ ʌ[ĮĲȑ]ȡȦȞ, ʌȠȚȝjȞ ʌȠȚȝȑȞȦȞ. Ȁ[ȪȡȚ]İ ĳȪȜĮĲĲİ Į©ĲÕȞ İȢ
ʌȠȜȜˆ bĲȘ, ĲÕȞ įİıʌȩĲ[ȘȞ] (M. ğ.).
274
Aceasta este exprimarea din cartea de afurisenie semnată de patriarhul Macarie III
la 13 iulie 1657 în apărarea averii Mănăstirii Tismana. Astăzi titlul este „Patriarhul Bisericii
Greco-Ortodoxe a Antiohiei ‫ڍ‬i a Întregului Răsărit”.
275
Varlaam, mitropolitul Moldovei între 1632–1655.
276
La data întâlnirii patriarhului Macarie cu Vasile Lupu, în 1653, domnul român se
afla în scaun de 19 ani. Întreaga domnie a lui Vasile Lupu nu a depă‫ڍ‬it 19 ani (1634–1653).
Este posibil ca autorul să fi inclus ‫ڍ‬i perioada dregătoriei lui, ca vistiernic, înainte de 1633.
Aceea‫ڍ‬i informa‫ڏ‬ie eronată apare ‫ڍ‬i în Cronica domnilor români pe care a scris-o tatăl său,
patriarhul Macarie III. V. Cândea 1970: 679; Feodorov, Chronique: 38 (text arab), 64 (trad. fr.).
A‫ڍ‬a cum am men‫ڏ‬ionat în Studiu introductiv, Paul din Alep ‫ڍ‬i-a încheiat jurnalul la mult
timp după ce a părăsit ‫ڎ‬ările Române, nemaiavând posibilitatea de a verifica unele informa‫ڏ‬ii.
196
biciuiască, să-l însemne cu fierul roúu úi să dea útire despre el [în popor], iar
apoi îl slobozea. A doua oară îi tăia o ureche. A treia oară, cealaltă ureche.
[‫ڌ‬i numai] a patra oară îl trimitea la moarte. Am văzut la ei un lucru de care
să ne ferească Dumnezeu: până úi preoĠii lor se făceau căpetenii de tâlhari.
Cu toate acestea el nu i-a putut răzbi. Cât despre femeile úi fetele lor, ele nu
au deloc ruúine úi nici cinste. [Domnul] era neputincios, deúi le tăia nasul,
răspândea vestea despre ele úi punea să le înece cu miile, úi tot nu
dovedea277.
< Rânduiala postului mare în Moldova >

Să ne întoarcem. În sâmbăta [dinainte] de Lăsatul sec de brânză278 este
la ei obiceiul să fie sloboziĠi toĠi cei ce se află în temniĠe, căci în prima
săptămână din post se închid divanele úi se opresc judecăĠile, iar domnul nu
se mai arată nimănui, nicicum, afară doar la biserică, păzind postul cu toĠi
boierii lui úi cu copiii lui din casă. În seara Duminicii Lăsatului sec, despre
care am spus, după „Acum slobozeúte pe robul Tău, Stăpâne...” au făcut
numai trei mătănii mari, nu mai multe, úi au isprăvit slujba. Apoi au rostit
polihroniul pentru domnul. Ei nu obiúnuiesc să săvâr‫ڍ‬ească pavecerni‫ڏ‬a
mare în biserici, nici măcar în ajunul încheierii postului, ci o săvâr‫ڍ‬esc în
chiliile lor.
Apoi arhiereii, preoĠii úi toĠi cei ce se aflau în biserică au făcut mătănii
înaintea părintelui nostru patriarh, doi câte doi, până la ultimul.
Ne-am trezit apoi în Lunea spălării [vaselor]279 úi am mers să-l vedem
pe dregătorul ce-úi făcea cercetarea, având cu el fiarele280 úi vergeaua pentru
a-i pedepsi pe cei ce Ġineau crâ‫ڍ‬ma deschisă úi beau rachiu. Apoi tot el
cercetează la preĠ toate [câte se vând] de-ale gurii. Să útii că în aceste
Ġinuturi toate acestea sunt vândute de femei.
Pe urmă au bătut din nou toaca281 în mănăstiri, iar după ce bătu ceasul
al optulea paracliserul a sunat [clopotul] de trei ori. Am intrat în biserică úi
s-a slujit ceasul al treilea. Iar la sfârúit el a ieúit úi a sunat de trei ori, s-a
oprit, apoi a sunat din nou de trei ori, ca semn că este ceasul al úaselea; úi tot
aúa, a ieúit iară‫ڍ‬i úi a sunat de trei ori, s-a oprit, apoi iară‫ڍ‬i de trei ori, s-a
277
V. Călători VI: 56, n. 241bis, 242 ‫ڍ‬i 243, pentru bibliografie privitoare la legile ‫ڍ‬i
pedepsele vremii.
278
Autorul se referă la sâmbăta dinainte de duminica Lăsatului sec de brânză, când
este dezlegare la ouă, lapte ‫ڍ‬i brânză.
279
În ms. Al-uAad al-naqiyy, lit. „Duminica curată”. Autorul se referă la „Lunea
spălăcaniei” sau „Lunea spălării vaselor”, prima zi din postul Paútelui, în 1653 – la
24 februarie. Este probabil că ritualul s-a săvâr‫ڍ‬it în ajun, a‫ڍ‬adar duminica.
280
În ms. falaq (cu varianta falaqat), piese metalice folosite pentru a fixa picioarele
osânditului în timpul cât era bătut cu bă‫ڏ‬ul.
281
În ms. nƗqǌs al-®ašab, lit. „clopotul de lemn”.
197
oprit, úi iară‫ڍ‬i de trei ori, până la nouă, adică pentru ceasul al nouălea. Când
s-au încheiat „Fericirile” s-a urcat în clopotniĠă úi a bătut toaca cea obiúnuită
úi apoi clopotul mic, ca semn pentru slujba vecerniei. Aúa au făcut în toată
vremea Postului, până s-a isprăvit. ToĠi târgoveĠii greci au stat neclinti‫ڏ‬i la
slujbele pomenite până la sfârúitul vecerniei, atâta cât a ‫ڏ‬inut Postul.
Am ieúit pe urmă din biserică úi am intrat înapoi după două ceasuri. Pe
urmă au început slujba pavecerni‫ڏ‬ei mari. Când au spus Canonul [Sf. Andrei]
Criteanul, l-au cântat cele două coruri, psalmodiind, iar cite‫ڏ‬ul slujbei
pavecerni‫ڏ‬ei spunea: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, [mântuie‫ڍ‬te-ne
pe noi]” úi „Dă, Doamne!”, cu toate că era doar un băietan. Părintele nostru
patriarh a rostit rugăciunea „Stăpâne, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul
nostru”, cum e rânduiala la ei. Iar ei toĠi au stat îngenuncheaĠi la pământ câtă
vreme a citit el, ridicându-se doar când a isprăvit. //37r// La sfâr‫ڍ‬it au mers
toĠi de i s-au închinat, doi câte doi, până úi copiii, apoi au plecat. În vreme
ce ieúea el i s-au închinat toate femeile. Aúa s-au purtat cât a ‫ڏ‬inut Postul.
Am intrat iarăúi în biserică marĠi, iar seara s-a petrecut la fel.
În toate aceste trei săptămâni [călugării din] toate mănăstirile úi cei mai
mulĠi târgove‫ڏ‬i greci, precum úi domnul, doamna lui úi toĠi de la Curte, de la
dregători până la copiii din casă, postesc miercurea úi nu mănâncă decât
seara, după Liturghia Darurilor mai înainte sfinĠite282. Nu se bea vin deloc în
aceste săptămâni, în toată vremea postului, afară de sâmbăta úi duminica.
În seara acestei miercuri au bătut mai întâi clopotul pentru ceasul al
úaptelea úi a ieúit paracliserul la fel úi a sunat pentru fiecare ceas de trei ori,
până ce la încheierea „Fericirilor” a urcat în clopotniĠă úi a bătut toaca úi
apoi clopotul cel mare, adică cel de aramă, ca semn pentru Liturghia Darurilor
mai înainte sfinĠite. Au început apoi Liturghia úi la „Să se îndrepteze rugăciunea
mea [ca tămâia] înaintea Ta[, Doamne]” a cântat-o mai întâi preotul în altar,
după care au cântat-o afară [din altar] cele două coruri, de patru ori, apoi a
cântat-o preotul a úasea oară până la jumătate úi au încheiat-o afară [din altar].
Cite‫ڏ‬ul din ProfeĠi283 nu a făcut însă nicio metanie înaintea uúilor altarului, ci
numai înaintea părintelui nostru patriarh. Când preotul a ieúit cu epitrahilul nu a
mers până la strană, ci a ieúit pe uúa de miazănoapte úi a intrat pe uúa
împărătească, trecând printre cele două sfeúnice úi printre icoane. La
chinonic284 părintele nostru patriarh a coborât úi s-a închinat la icoana
Sf. Ioan Botezătorul, pe care o aúezaseră pe tetrapod cu prilejul praznicului
său de a doua zi, úi i-a binecuvântat după rânduială. De fiecare dată când
282
În ms. brǌygyƗsmƗnƗ, din gr. ʌȡȠȘȖȚĮıȝȑȞĮ.
283
Cite‫ڏ‬ul Paremiilor.
284
În ms. kƯnǌnƯkǌn, din gr. țȠȚȞȦȞȚțȩȞ, stih sau verset dintr-un Psalm, cântat înainte
ca preotul să iasă cu Sf. Potir pentru a împărtăúi poporul. Autorul se referă aici la chinonicul zilei
de miercuri: „Paharul mântuirii voi lua ‫ڍ‬i numele Domnului voi chema” (Psalmul 115, 4).
198
cobora se închina la icoane. Apoi au mers cu toĠii úi au luat de la el anafură
úi s-au închinat la icoană, căci la ei este datina ca în fiecare noapte din post
să li se dea anafură. Iar dacă nu s-a slujit Liturghia Darurilor mai înainte
sfinĠite, preotul păstrează de la Liturghia de duminică úi le-o împarte. Apoi
au stat în picioare până ce a ieúit părintele nostru patriarh înaintea lor, după
rânduială, úi au ieúit doi câte doi, aúa cum obiúnuiau, pe când el ridica mâna
úi îi binecuvânta, până ce au ieúit úi femeile. Ei au stat în picioare până ce i-a
binecuvântat pe toĠi de două ori, úi apoi au plecat.
Aúa s-a petrecut această rânduială pe care am pomenit-o, în toată vremea
postului. În Ġara noastră însă nu au răbdare nici măcar până se ridică dvera.
În această săptămână târgoveĠii au venit la biserică noapte de noapte,
la vremea slujbei. Preotul ieúea cu epitrahilul úi le citea molitva de iertare285,
iar ei îi dădeau bani. Căci la biserica Mănăstirii Sf. Sava – Dumnezeu s-o
ocrotească! – nu se roagă decât târgoveĠii, iar mulĠi dintre ei sunt însuraĠi.
În schimb locuitorii Ġării nu postesc, nu se roagă úi nu au credinĠă, sunt
creútini doar cu numele. PreoĠii lor intră în cârciumi de cum se trezesc după
noapte, înaintea tuturor. Aceasta am văzut în ğara Moldovei. Cât despre
Valahia – Dumnezeu să-i păzească [pe locuitorii ei] pentru dreapta lor
credinĠă úi cucernicia lor!
Am stat apoi la masă úi nu aveau decât fasole bătută úi mazăre, adică
fasole gătită fără ulei, ca un fel de linte, úi lahanƗ, adică varză [murată]286,
păstrată //37v// de la un an la altul în apă cu sare úi nimic altceva. Cât despre
vin, aúa cum am spus, ei nu-l gustă, úi nici uleiul, mai puĠin sâmbăta úi
duminica. Beau însă suc de mere287. Nouă domnul ne-a rânduit în zilele de
joi úi vineri ale postului úi în această întâie săptămână [de post] bere288 ‫ڍ‬i
mied, căci [aproape că] nimeni nu bea apă în aceste Ġinuturi, doar puĠini. Ei
nu au auzit deloc de făina úi uleiul de susan, nici măcar de [boabele de] susan.
Negustorii le aduc din Rumelia ulei úi măsline, icre, caracatiĠă, zeamă de
lămâie, humus, orez, fidea289 úi altele de acest fel. Am luat ocaua de ulei cu
285
În ms. istiƥfƗr, „iertare de păcate”.
286
În arabă la®ana (var. dial. la®®Ɨna, în Semiluna Fertilă) înseamnă „varză” (col.),
iar la®anƗya, „o varză”. Termenul a fost împrumutat din tc. lahana sau poate din ngr.
ȜȐȤĮȞĮ, „varză”. V. Barthélemy 1950: 751.
287
În ms. mƗ’ tuffƗ, lit. „apă din mere”, probabil cidru.
288
Textula: mƗu šatƯr, lit. „apă de orz”. Berea a fost cunoscută în Mesopotamia încă
din vremea sumerienilor (4000 î. Hr.), care venerau o zei‫ڏ‬ă a berii, Ninkasi. Re‫ڏ‬eta berii
con‫ڏ‬inea, în Răsărit: apă, orz fermentat, secară (var. alac), scor‫ڏ‬i‫ڍ‬oară sau alte mirodenii.
Astăzi în limba arabă este folosit termenul bƯrƗ, din fr. bière, adoptat în Fran‫ڏ‬a în 1435.
289
În ms. šatƗrƯya (var. ar. eg. šitrƯya, šatrƯya), „fidea”, „spaghete”, v. Wehr 1994:
553, s.v.
199
jumătate de guru‫ڍ‬290, ocaua de măsline cu un sfert, ocaua de icre cu un guru‫ڍ‬
úi jumătate. Ocaua de caracatiĠă uscată era un guru‫ ڍ‬real291, iar ocaua de
năut292 costa un sfert [de guru‫]ڍ‬, pentru că în toate aceste Ġări ei nu cultivă
[năutul] úi nu-l cunosc decât cei bogaĠi. Zarzavatul, cum ar fi sfecla,
pătrunjelul, ceapa verde ori usturoiul, nu apare decât după Paúte, căci toată
vremea postului cade neaua, nu se opreúte nici noaptea nici ziua, iar
pământul se face dimineaĠa tare úi îngheĠat ca piatra, mai cu seamă apele.
Dacă iese soarele úi ziua se încălzeúte, [zăpada] se topeúte úi [pământul] se
înmoaie, de te umpli de noroi úi tină până la genunchi.
În mănăstiri úi în casele celor înstăriĠi se găsesc hrube cu bolĠi mari de
piatră cărora le spun pe limba lor „pimniĠe”293 úi în care Ġin butoaiele cu vin.
Au acolo un loc úi pentru zarzavat, căci înainte de venirea iernii úi a zăpezii
ei fac provizii de pătrunjel úi ceapă. Praz se găseúte foarte mult úi este dulce.
Mai sunt úi altele pe care le ‫ڏ‬in294 în beciurile de care am spus, unde se
păstrează din pricină că este răcoare. Apoi iau de acolo zarzavat úi mănâncă
de câte ori doresc, mai cu seamă în postul acesta. La mănăstire după masa
de miercuri seară se posteúte neîntrerupt până vineri seară.
Am intrat apoi în biserică după ceasul al úaptelea úi la chinonic
părintele nostru patriarh a coborât úi s-a închinat la icoana Sf. [Mare]
Mucenic Teodor [Tiron]295 úi la degetul lui, pe care îl aúezaseră [la vedere] úi
290
În ms.: ƥurǌÎ, pl. ar. ƥirÎ, monedă turcească de argint (guruγ) cu greutatea de
19,24 g ‫ڍ‬i diametrul de 40 mm, echivalentă cu 40 de para sau 120 de akçe. A fost numită ‫ڍ‬i
„leul turcesc”, fiind de mărimea talerului pe care era reprezentat un leu, monedă emisă în
Europa occidentală (prima oară la Tours, în 1226: grossus tournensis). Această monedă a
luat numele de „piastru” începând din 1687, când sultanul Soliman al II-lea (1687–1691) a
început să bată o monedă de argint identică. S-a afirmat că termenul ƥurǌÎ ar proveni din germ.
Groschen (monedă bătută din 1232, o imita‫ڏ‬ie a gro‫ڍ‬ului din Tours) sau din pol. grosz, de unde a
apărut rom. „gro‫”ڍ‬. V. Bogdan Murgescu, The Shahis in Walachia, RESEE, XXXII, 1994,
nr. 3–4, p. 293–294 (cu surse bibliografice); Smaranda 2006: 42, 62; Marius Sala, Nume de
monede de origine germană, „Magazin istoric”, 47, nr. 11, noiembrie 2013, p. 80–81.
291
Monedă din aur emisă ini‫ڏ‬ial de Carol al II-lea, regele Siciliei ‫ڍ‬i Neapolului
(1284–1309), ‫ڍ‬i apoi de Ioan al II-lea, regele Aragonului ‫ڍ‬i Navarei (1458–1479). Ulterior o
monedă cu acela‫ڍ‬i nume, dar de argint (c. 3,5 g), a fost emisă de Pedro I, rege de Castilia ‫ڍ‬i
Aragon (1350–2369) ‫ڍ‬i de Joao de Avis, regele Portugaliei (1385–1433) (Smaranda 2006: 67).
292
În ms. ummuÑ, denumire dată atât plantei cât ‫ڍ‬i pastei gătite din năut zdrobit,
amestecat cu ulei de susan ‫ڍ‬i mirodenii.
293
Textual, aici: binƯ÷a wa-binƯsa. Autorul transcrie diferit, cu ezitări, cuvântul „pimni‫ڏ‬ă”
(mai târziu, „pivni‫ڏ‬ă”), care nu intră în tiparele triconsonantice ale limbii arabe. El a fost
impresionat în mod deosebit de beciurile ‫ڍ‬i hrubele din ğările Române, pe care le descrie de mai
multe ori. Despre beciurile palatelor ‫ڍ‬i caselor boiere‫ڍ‬ti din sec. XVI–XVII v. Sinigalia 2000:
132, 138–139, 173–175, 252–253, 313, 381, 383; Moisescu, Arhitectura I: 95–96, 99–100.
294
În ms. yazra‘ǌna, lit. „cresc”, „cultivă”. Autorul se referă, poate, la ciuperci.
295
Prăznuit la 17 februarie.
200
care era o danie făcută mănăstirii. ùi tot aúa s-au închinat la el cu toĠii când
au luat anafură.
După ceasul al zecelea au bătut doar clopotul cel mic úi am intrat în
biserică. Atunci au aúezat un tetrapod, úi pe el un acoperământ úi lumânări,
înaintea icoanei [Sf.] Fecioare. StareĠul a rostit úase strofe din acatist, [a‫ڍ‬a
cum este tipicul] în Sâmbăta Acatistului, dar nu mai mult de atât, căci rânduiala
la ei este să rostească úase [strofe] în ajunul fiecărei sâmbete din post.
În dimineaĠa primei sâmbete [din Postul Mare] am ieúit de la utrenie úi
apoi au bătut clopotul cel mare, după ceasul al treilea. Nu au ieúit de la
slujbă decât aproape de ceasul al cincilea. În ziua aceea au adus multe tăvi
de colivă, cu miere úi mirodenii, spre pomenirea [Sf. Mare] Mucenic Teodor
[Tiron]. După ce s-a sfârúit slujba preotul a ieúit de a tămâiat úi au cântat
troparele Sfântului, apoi cele pentru morĠi. Părintele nostru patriarh a rostit
rugăciunea pentru colivă úi o rugăciune pentru cei care o aduseseră spre
pomenirea Sfântului úi spre odihna morĠilor lor. După ce le-a împărĠit
anafură úi s-au închinat la icoana Sfântului, s-au întors úi au úezut în stranele
lor până ce toĠi cei ce aduseseră o tavă au înfăĠiúat-o părintelui nostru
patriarh, în vreme ce el lua de la fiecare pe rând cu o lingură de argint sau de
filde‫ڍ‬. Apoi s-au dus pe rând la toĠi cei de faĠă. Pe urmă părintele nostru
patriarh a ieúit înaintea lor la uúa bisericii, după rânduială, //38r// úi i-a
binecuvântat, pe când ei ieúeau în liniúte doi câte doi, până ce au ieúit úi
femeile. Toate arătau ca niúte împărătese, cuviincioase úi smerite. Nu ieúeau
tinerii înaintea vârstnicilor, ci aceútia treceau totdeauna înainte. Câtă răbdare
úi evlavie! Nici unul dintre ei nu fremăta, nu se plângea. ùi aúa, pe frigul úi
pe gerul acela ei stăteau cu toĠii smirnă, fără căciuli, cu capul descoperit, în
lini‫ڍ‬te deplină, fără a schimba o vorbă de la începutul ‫ڍ‬i până la sfârúitul
slujbei. Nici un copil, nici o văduvă, nici vreun sărman nu umbla prin biserică
altfel decât încet úi în tăcere, făcând mătănii dese. Iar sâmbăta, fie în post,
fie peste an, nu se înghesuiau să ia primii296 [pâine sfin‫ڏ‬ită] ‫ڍ‬i nici să sărute
icoanele, nici nu ie‫ڍ‬eau în grabă, ci doi câte doi. Fără îndoială că [de aceea]
Dumnezeu – cu dreptate ‫ڍ‬i bună judecată – a ‫ڏ‬inut împără‫ڏ‬ia lor până azi.
În această zi, după slujbă, ne-am închinat ‫ڍ‬i la fruntea [Sf.] Mucenic
Iacob cel Tăiat297, îmbrăcată în argint ‫ڍ‬i a‫ڍ‬ezată într-o raclă de argint, care a
296
În ms. al-brǌtƯ, probabil din gr. ʌȡȫĲȘ, cor. ʌȡ®ĲȠȚ, „primii”, a‫ڍ‬a cum a propus
Mihai ‫ڎ‬ipău, care a remarcat că ʌȡȫĲȘ úi ʌȡèĲȠȚ se pronunĠă la fel în neogreacă,
asemănător cu al-brǌtƯ. Bogrea 1924: 341 a reunit toate explica‫ڏ‬iile date de al‫ڏ‬i traducători,
care au socotit că acest cuvânt se referă la anafură (Brote, la Cioran; germ. Brod, „pâine”;
oblata, din alb. blată; antidoron, la Murkos etc.).
297
Sf. Mucenic Iacob Persul a fost condamnat în 421 d. Hr. de regele persan
Yazdegerd II să i se taie toate mădularele. După ce a supravie‫ڏ‬uit tăierii a 28 de păr‫ڏ‬i din trupul
său i s-a tăiat capul.
201
fost dăruită mănăstirii pomenite, împreună cu un deget al [Sf. Mare]
Mucenic Teodor [Tiron]. Apoi am mers la prânz ‫ڍ‬i am băut vin.
După slujba de vecernie, pe seară, înăl‫ڏ‬imea sa domnul ‫ڍ‬i-a trimis
vechilul, pe slugerul pomenit, ca să-l întrebe de sănătate pe părintele nostru
patriarh ‫ڍ‬i să ceară îngăduin‫ڏ‬ă să înnopteze acolo, pentru a sta la Liturghie [a
doua zi] la Mănăstirea Galata. [Domnul] l-a trimis împreună cu el pe
bucătarul său [pentru a găti] de post, împreună cu un butoi de ulei, un butoi
de suc de lămâie, un sac de caracati‫ڏ‬ă uscată, un sac de orez, un sac de fidea,
un sac de linte, un sac de năut, un sac de fasole boabe, un sac de mazăre, to‫ڏ‬i
căra‫ڏ‬i de dărăbani pe umeri. Apoi au bătut clopotele ‫ڍ‬i ne-am trezit în
diminea‫ڏ‬a primei duminici din post, [când am mers] la biserică. Ei nu s-au
închinat pe rând la icoane, spunând „Sfinte Dumnezeule”298, a‫ڍ‬a cum este
rânduiala la noi, ci au a‫ڍ‬ezat icoana pe tetrapodul acoperit ‫ڍ‬i la „Toată
suflarea [să laude pe Domnul]” părintele nostru patriarh a coborât ‫ڍ‬i s-a
închinat la icoane ‫ڍ‬i la aceasta [de pe tetrapod]. La fel au făcut ‫ڍ‬i to‫ڏ‬i cei de
fa‫ڏ‬ă, apoi am ie‫ڍ‬it.
După două ceasuri slugerul pomenit a venit cu trăsura domnului,
căptu‫ڍ‬ită cu catifea ro‫ڍ‬ie [bătută] în ‫ڏ‬inte de argint, trasă de ‫ڍ‬ase cai roibi.
Am mers cu ea, luându-ne odăjdiile, până la Mănăstirea Galata, pe care am
mai pomenit-o. Am intrat în biserică, ne-am înve‫ڍ‬mântat laolaltă cu to‫ڏ‬i
stareĠii mănăstirilor, căci la ei este o datină ca ori de câte ori vine domnul să
stea la slujbă, să fie cu to‫ڏ‬ii acolo ca să slujească. Apoi ni s-a dat de ‫ڍ‬tire să-l
înve‫ڍ‬mântăm pe părintele nostru patriarh, căci măriei sale domnul nu-i place
să fie slujba lungă. Atunci am ie‫ڍ‬it din altar.
Iată cum se săvâr‫ڍ‬e‫ڍ‬te slujba la ei acolo. Fiecare stareĠ de mănăstire ‫ڍ‬i
fiecare preot poartă la ie‫ڍ‬irea din altar o parte din ve‫ڍ‬mintele părintelui
nostru patriarh – de la stihar până la mitră – ‫ڍ‬i se în‫ڍ‬iră pe lângă el cu to‫ڏ‬ii.
În dreapta părintelui nostru patriarh stătea în picioare protopsaltul, stareĠul
mănăstirii doamnei299, iar în stânga, stareĠul Mănăstirii Sf. Sava. Ei erau
aceia care luau strai de strai ‫ڍ‬i mă ajutau să-l îmbrac. A‫ڍ‬a făceau mereu, de
fiecare dată când slujea părintele nostru patriarh. Înfă‫ڍ‬urasem mitra într-o
maramă [cusută cu fir] de aur, până ce avea să o pună pe cap, când o
dezveleam. După ce am isprăvit, părintele nostru patriarh a mers ‫ڍ‬i s-a a‫ڍ‬ezat
în jil‫ڏ‬ul său până ce au sunat toate clopotele, semn că urma să sosească
domnul. Când a intrat pe poarta mănăstirii au ie‫ڍ‬it doi episcopi slujitori
//38v// purtând lumânările, apoi ceilal‫ڏ‬i preo‫ڏ‬i. Iar diaconii, purtând cădelni‫ڏ‬ele,
298
Textual, aici ‫ڍ‬i în continuare: uƖ÷iyǌs ’ǋ 7Ɨwus, din gr. “AȖȚȠȢ Ð ĬİȩȢ.
299
În ms. kǌzal uafandƯ, din tc. güzel efendi, v. supra, n. 159. La f. 31v autorul preciza:
„(poftit de) protopsalt, adică de părintele Teodosie, stareĠul Mănăstirii Golia”. ‫ڌ‬i aici se referă la
acela‫ڍ‬i protopsalt.
202
au mers înaintea părintelui nostru patriarh ‫ڍ‬i s-au în‫ڍ‬irat afară, dincolo de
u‫ڍ‬a bisericii. În stânga părintelui nostru patriarh un preot ‫ڏ‬inea un vas din
por‫ڏ‬elan plin cu apă sfin‫ڏ‬ită ‫ڍ‬i un mănunchi de busuioc. Un alt preot stătea la
dreapta sa cu Evanghelia. Iar părintele nostru patriarh ‫ڏ‬inu crucea în mână
până ce sosi fiul [domnu]lui, ‫ڌ‬tefăni‫ڏ‬ă-vodă300, care s-a coborât din trăsura
sa. A stat apoi drept până ce a sosit trăsura tatălui său, care era acoperită cu
brocart, iar pe dinăuntru avea căptu‫ڍ‬eală ro‫ڍ‬ie cu ‫ڏ‬inte de argint aurite,
împărăte‫ڍ‬ti. El a coborât ‫ڍ‬i înaintea lui alergau ‫ڍ‬ase feciori301 în straie
asemenea, cu bonete trandafirii pe cap302, iar în mână purtau topori‫ڍ‬ti
[împodobite] cu cruci. Au descălecat apoi to‫ڏ‬i boierii, dregătorii ‫ڍ‬i alaiul lui
‫ڍ‬i au înaintat spre el, iar seimenii ‫ڍ‬i osta‫ڍ‬ii s-au în‫ڍ‬irat în afara ‫ڍ‬i înăuntrul
mănăstirii. A fost o zi cum nu mai trăisem. Numai că noi eram chinui‫ڏ‬i de o
mare spaimă ‫ڍ‬i îngrijorare, de multa cinste ce-i purtam, căci era pentru
prima oară când slujeam Liturghia [înaintea lui] ‫ڍ‬i nu cuno‫ڍ‬team deloc
rânduiala slujbei înaintea domnilor. Pe urmă domnul sosi ‫ڍ‬i părintele nostru
patriarh îl întâmpină ‫ڍ‬i îi dădu să sărute Evanghelia ‫ڍ‬i apoi crucea. Îl stropi
cu aghiazmă pe fa‫ڏ‬ă, apoi pe fiul său, ‫ڍ‬i îi binecuvântă o dată ‫ڍ‬i încă o dată,
iar diaconii i-au tămâiat pe amândoi. Am intrat apoi [mergând] înaintea lui
până ce a intrat el ‫ڍ‬i s-a oprit înaintea jil‫ڏ‬ului său, ‫ڍ‬i-a făcut cruce înaintea
fe‫ڏ‬ei, apoi s-a întors spre dreapta ‫ڍ‬i spre stânga ‫ڍ‬i ‫ڍ‬i-a plecat capul către cei
de fa‫ڏ‬ă, care s-au plecat cu to‫ڏ‬ii către el. Pe urmă a stat drept lângă jil‫ڏ‬ul său,
pe care îl înveliseră în întregime în catifea ro‫ڍ‬ie. La fel a făcut ‫ڍ‬i fiul său.
Părintele nostru patriarh i-a binecuvântat de trei ori ‫ڍ‬i s-a oprit tot a‫ڍ‬a lângă
jil‫ڏ‬ul său. Apoi au intrat boierii lui cei mai de seamă ‫ڍ‬i alaiul ‫ڍ‬i au stat în
naos, la miazănoapte. Postelnicul a stat în fa‫ڏ‬ă cu cârja de argint, iar silihdarul,
cu coroana pe cap, încins cu sabia ‫ڍ‬i purtând buzdugan, a stat la stânga lui.
Ceilal‫ڏ‬i boieri au stat în pronaos, to‫ڏ‬i cu capul descoperit, căci nimeni nu stă
înaintea [domnu]lui altfel decât cu capul descoperit, chiar ‫ڍ‬i la masă. Apoi
diaconul a tămâiat u‫ڍ‬ile altarului ‫ڍ‬i icoanele, după care s-a dus până la jil‫ڍ ڏ‬i
l-a tămâiat pe [domn], pe fiul său ‫ڍ‬i pe părintele nostru patriarh, apoi tot
alaiul [domnu]lui. Pe urmă s-a a‫ڍ‬ezat la locul său, după rânduială, γi a spus:
„Miluieúte-ne pre noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne ğie,
auzi-ne ‫ڍ‬i ne miluie‫ڍ‬te” ‫ڍ‬i „Încă ne rugăm pentru domnul nostru cel iubitor
de Hristos ‫ڍ‬i păzit de Dumnezeu, domnul Ioan303 Vasile-vodă, ‫ڍ‬i pentru
300
Despre ‫ڌ‬tefan voievod, zis ‫ڍ‬i ‫ڌ‬tefăni‫ڏ‬ă, urma‫ڍ‬ul în scaun al tatălui său, Vasile
Lupu, v. îndeosebi ‫ڌ‬erban 1991: 38–40.
301
În ms. šƗÓir bƗšiyya (tc. γatõr baγõ, „căpitan de paji sau feciori la Curte”), cuvânt
compus din ÎaÓƗr, „o‫ڍ‬tean din garda domnului”, „slujitor la Curte”, ‫ڍ‬i bƗÎa, „‫ڍ‬ef”, „căpetenie”.
V. ‫ڍ‬i n. 187.
302
Pentru ‫ڏ‬inuta „slugilor domnului”, v. Alexianu, Mode γi veγminte: 188.
303
Autorul explică adăugarea numelui „Ioan” la titulatura domnilor români mai departe,
la f. 43r.
203
soa‫ڏ‬a sa doamna Ecaterina ‫ڍ‬i pentru fiul său, domnul ‫ڌ‬tefăni‫ڏ‬ă-vodă, pentru
ve‫ڍ‬nica lui pace ‫ڍ‬i sănătate ‫ڍ‬i pentru mântuirea lui. Doamne-Dumnezeul
nostru, dă-i slăvită izbândă în toate ale sale ‫ڍ‬i strive‫ڍ‬te sub picioarele lui tot
vrăjma‫ڍ‬ul ‫ڍ‬i potrivnicul”. De câte ori intra domnul în biserică, diaconul îl
tămâia ‫ڍ‬i spunea aceasta, după rânduiala lor, fără a lipsi. Copiii din casă,
purtând cu to‫ڏ‬ii [straie de] catifea ro‫ڍ‬ie, stăteau totdeauna drep‫ڏ‬i în cele două
strane: în strana din dreapta cântau în greacă, iar în cea din stânga le ‫ڏ‬ineau
isonul în valahă, într-o cântare ce înmuia inima ‫ڍ‬i înăl‫ڏ‬a cugetul. ‫ڌ‬i atunci,
după ce diaconul a spus ectenia, au rostit de multe ori „Doamne miluie‫ڍ‬te”304.
Apoi preotul a spus ecfonisul305 ‫ڍ‬i a încheiat slujba. Copiii de casă au rostit
un polihroniu pentru domnul, pentru doamna ‫ڍ‬i fiul lor306, după datină. Pe
urmă diaconul a făcut o plecăciune frumoasă către domn, către fiul său ‫ڍ‬i
către părintele nostru patriarh, căci a‫ڍ‬a se obi‫ڍ‬nuie‫ڍ‬te să facă întotdeauna,
înainte ‫ڍ‬i după predică307. Apoi s-a oprit cu obrazul plecat către el, spunând
„Binecuvântează, Stăpâne”308. Preotul începu să slujească, //39r// apoi diaconul
[spuse] ectenia ‫ڍ‬i la fiecare „[Domnului să ne rugăm,] Doamne miluie‫ڍ‬te”
[al diaconului] copiii răspundeau „Doamne miluie‫ڍ‬te”, unul în greacă ‫ڍ‬i
celălalt, în partea dimpotrivă, în valahă. Apoi a făcut către ei o plecăciune309
[la vremea potrivită] ‫ڍ‬i a intrat în altar [mergând] cu spatele. La fel am făcut
‫ڍ‬i noi, care însă tremuram tare. Apoi au cântat „Fericirile”310 ‫ڍ‬i noi am ie‫ڍ‬it
pentru Intrarea [mică]311. Unul dintre diaconi a ie‫ڍ‬it înainte cu tricherul, după
rânduială, iar celălalt cu cădelni‫ڏ‬a lui, în vreme ce eu purtam Evanghelia.
Atunci părintele nostru patriarh s-a ridicat din jil‫ڍ ڏ‬i a venit de s-a oprit sub
policandru, după datină, binecuvântând intrarea [în altar]. Eu am înaintat,
după rânduiala lor, până la domn, i-am dat să sărute Evanghelia ‫ڍ‬i i-am
sărutat dreapta, la fel ‫ڍ‬i fiului său, apoi părintelui nostru patriarh. ‫ڌ‬i am
intrat în altar. Când părintele nostru patriarh a spus „Mântuie‫ڍ‬te-ne [pre noi,
Fiul lui Dumnezeu...]”312, s-a întors către [domnul], l-a binecuvântat pe el
mai întâi, apoi pe fiul său, pe silihdarul său ‫ڍ‬i pe to‫ڏ‬i boierii. Apoi s-a
304
În ms., KƯriyƗ ualaysǌn, din gr. ȀȪȡȚİ, ™ȜȑȘıȠȞ.
305
În ms. ’i‘lƗn, „ecfonis” < gr. ™țĳȫȞȘıȚȢ. Termenul denume‫ڍ‬te formula de încheiere a
ecteniilor ‫ڍ‬i a unor rugăciuni, „mit erhobener Stimme (alta voce) [...]. Ordungsrufe des
Diakons bei der Liturgie”, cf. Graf, Verzeichnis: 79. Călători VI: 129 propune „Primul
ekforis (™țĳȫȡȦȢ)”, referindu-se probabil la ecfonis.
306
În ms. ibni-hi, „fiul lui”.
307
În ms. kirƗzat.
308
În ms., aici ‫ڍ‬i în continuare, Aflǌ÷ƯÑun dasbǌÓƗ , din gr. Ǽ©ȜȩȖȘıȠȞ, įȑıʌȠĲĮ.
309
În ms., kayrǌn. În greacă termenul țĮȚȡȩȢ, la acuzativ țĮȚȡȩȞ, înseamnă „timp”,
„vreme”.
310
În ms., makƗrizmƯ, din gr. ȝĮțĮȡȚıȝȠȓ.
311
În ms., Ưsǌdin, din İ‡ıȠįȠȢ, la acuzativ İ‡ıȠįȠȞ.
312
În ms., Soson ƯmƗs, din gr. Ȉ®ıȠȞ ºȝ‰Ȣ.
204
închinat la icoane, după rânduială, ‫ڍ‬i a intrat să tămâieze masa [altarului].
Nu a cădelni‫ڏ‬at [către] u‫ڍ‬ile împărăte‫ڍ‬ti, nu este la ei această rânduială, ci la
ultimul „‫ڌ‬i în vecii vecilor”313 a ie‫ڍ‬it ‫ڍ‬i i-a binecuvântat cu tricherul. Apoi
copiii din casă au cântat „Sfinte Dumnezeule” cu glas duios, până ce au
rostit įȪȞĮȝȚȢ314. Nici părintele nostru patriarh ‫ڍ‬i nici preo‫ڏ‬ii nu l-au rostit
deloc înlăuntru, ‫ڍ‬i nu au rostit nici „Întru mul‫ڏ‬i ani”315. Pe urmă diaconul a
ie‫ڍ‬it cu Evanghelia, le-a făcut ‫ڍ‬i el o frumoasă plecăciune de departe ‫ڍ‬i a
citit sub policandru, iar când a isprăvit a mers la domn ‫ڍ‬i la fiul său, le-a dat-o
să o sărute, apoi le-a sărutat dreapta. Când a tămâiat, la heruvic316, părintele
nostru patriarh a ie‫ڍ‬it cu cădelni‫ڏ‬a între sfe‫ڍ‬nicele [împărăte‫ڍ‬ti] ‫ڍ‬i l-a tămâiat
pe domn ‫ڍ‬i pe cei de fa‫ڏ‬ă. Apoi s-a întors ‫ڍ‬i a tămâiat u‫ڍ‬ile altarului ‫ڍ‬i
icoanele ‫ڍ‬i a intrat, în vreme ce eu am ie‫ڍ‬it cu [Sfântul] Disc ‫ڍ‬i cu Agne‫ڏ‬ul.
În vremea aceea au a‫ڍ‬ternut înaintea jil‫ڏ‬ului domnului un covor brodat
în întregime, cu o cusătură la mijloc cu ro‫ڍ‬u, iar înaintea jil‫ڏ‬ului fiului său au
a‫ڍ‬ternut altul la fel, dar mai mic. Ei au coborât ‫ڍ‬i au îngenuncheat pe ele, iar
când m-am apropiat m-am întors către ei, după rânduială, spunând: „Să-i
pomenească ve‫ڍ‬nic Domnul Dumnezeu pe domnul Ioan Vasile-vodă, pe
soa‫ڏ‬a sa, doamna Ecaterina, ‫ڍ‬i pe fiul său ‫ڌ‬tefăni‫ڏ‬ă-vodă, în împără‫ڏ‬ia Sa
cerească”. La fel a făcut ‫ڍ‬i preotul care purta [Sfântul] Potir. Părintele nostru
patriarh ‫ڍ‬i-a scos mitra ‫ڍ‬i unul dintre preo‫ڏ‬i a purtat-o împreună cu Agne‫ڏ‬ul317,
după rânduiala lor. Fiecare purta în mână ceva, chiar ‫ڍ‬i numai Condacul
Liturghiei.318
A‫ڍ‬a cum am spus, când domnul era de fa‫ڏ‬ă [preo‫ڏ‬ii slujitori] se străduiau
să scurteze slujba. La chinonic domnul a coborât ‫ڍ‬i s-a închinat la icoane,
după rânduială, la fel ‫ڍ‬i fiul său după el, după care s-a urcat iar în jil‫ڏ‬. Să γtii
că preotul, când roste‫ڍ‬te rugăciunea „Cel ce binecuvântezi pe cei ce Te
binecuvântează, Doamne...”319, îl pomene‫ڍ‬te negre‫ڍ‬it pe domn, pe soa‫ڏ‬a sa ‫ڍ‬i
pe fiul său – în toate aceste ‫ڏ‬ări, ca ‫ڍ‬i în Valahia, la cazaci ‫ڍ‬i până la Moscova.
Apoi au ie‫ڍ‬it părintele nostru patriarh, preotul ‫ڍ‬i diaconul, pentru a
tămâia tava de colivă împărătească pe care o adusese domnul ‫ڍ‬i carafa de
argint plină cu vin, căci obiceiul lui era ca de fiecare dată când stătea la
slujbă totul să fie pe socoteala lui, până ‫ڍ‬i ospă‫ڏ‬ul. Părintele nostru patriarh a
spus rugăciunea asupra lor, după rânduială, rugându-se pentru el, pentru
soa‫ڏ‬a ‫ڍ‬i fiul lui. Apoi domnul a coborât din jil‫ڍ ڏ‬i a luat anafură din mâna lui,
313
În ms. Kah Ưstǌs ǌnƗs tǌn ǌnǌn, din gr. ȀĮˆ İȢ ĲȠȢ Į®ȞĮȢ Ĳ®Ȟ ĮȫȞȦȞ.
314
În greacă în text: „Puternic!”
315
În ms. BǌlƗtƗtƯ, din gr. ȆȠȜȜˆ Ĳˆ bĲȘ.
316
În ms. al-šƗrǌbƯkǌn , din gr. ȤİȡȠȣȕȚțȩȢ, la acuzativ ȤİȡȠȣȕȚțȩȞ.
317
Autorul se referă probabil la omofor.
318
Adică Liturghierul.
319
Rugăciunea amvonului.
205
alături de fiul său, după care s-au a‫ڍ‬ezat iar în jil‫ڏ‬urile lor. Apoi to‫ڏ‬i boierii,
dregătorii ‫ڍ‬i frunta‫ڍ‬ii au venit ‫ڍ‬i au luat [anafură] unul după altul ‫ڍ‬i s-au
închinat la icoane, după datină. Preotul a ie‫ڍ‬it cu altă tavă //39v// ‫ڍ‬i a împăr‫ڏ‬it
celor de afară. Pe urmă au mers cu tava de colivă înaintea domnului, iar
părintele nostru patriarh ‫ڍ‬i-a pus mâna deasupra ei, alături de mâinile
episcopilor ‫ڍ‬i ale celorlal‫ڏ‬i preo‫ڏ‬i afla‫ڏ‬i de fa‫ڏ‬ă, ‫ڍ‬i s-a rugat îndelung, după
rânduială, pentru domnul, care o dăruise. Apoi a luat mai întâi din ea părintele
nostru patriarh, după care au luat domnul, fiul său ‫ڍ‬i to‫ڏ‬i cei de fa‫ڏ‬ă. Pe urmă
au băut ‫ڍ‬i din carafa cu vin. După aceea părintele nostru patriarh a stat sub
policandru ‫ڍ‬i s-a rugat îndelung pentru domn, cu tălmaciul [alături], apoi a
încheiat slujba ‫ڍ‬i a pătruns în altar, pentru a-‫ڍ‬i dezbrăca odăjdiile. Copiii de
casă au rostit polihroniul pentru domn până ce părintele nostru patriarh a
isprăvit ‫ڍ‬i l-am îmbrăcat cu mantia. Iar domnul a stat drept lângă jil‫ڏ‬ul său.
După aceea [părintele nostru patriarh] a ie‫ڍ‬it [din altar] ‫ڍ‬i noi l-am înso‫ڏ‬it afară,
dincolo de u‫ڍ‬a bisericii. A stat acolo până ce a ie‫ڍ‬it domnul ‫ڍ‬i l-a binecuvântat,
a‫ڍ‬a cum era totdeauna rânduiala, precum ‫ڍ‬i pe to‫ڏ‬i cei ce se aflau în biserică.
Apoi s-au urcat, împreună unul cu altul, mai întâi la o încăpere de taină,
stând la sfat până ce s-a a‫ڍ‬ternut masa, după care s-au a‫ڍ‬ezat. A‫ڍ‬a cum am
spus, de câte ori stătea domnul la slujbă bucatele ‫ڍ‬i vinul erau [atât de]
multe încât ar fi fost de-ajuns pentru mii de o‫ڍ‬teni ‫ڍ‬i de poporeni.
Seara au coborât în biserică ‫ڍ‬i au săvâr‫ڍ‬it vecernia. Apoi părintele
nostru patriarh a ie‫ڍ‬it din nou înaintea lui, ca să-l binecuvânteze la plecare,
iar după aceea [domnul] s-a urcat în trăsură ‫ڍ‬i a plecat. Clopotele au sunat
până ce s-a îndepărtat. Cu adevărat această zi a fost de neuitat, a‫ڍ‬a cum am
spus la început. Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost slujba cu cântările
copiilor de casă ‫ڍ‬i râvna lor în a se întrece unii pe al‫ڏ‬ii.
Ne-am întors apoi la mănăstirea noastră320. Am văzut pe drum lacul cel
mare care se găse‫ڍ‬te dincolo de palatul domnului, numit „hele‫ڍ‬teu”321, un iaz
plin cu un anume pe‫ڍ‬te numit efendƯkǌ322, foarte pre‫ڏ‬uit, cu burta plină de
icre [numite] „caviar”323. Era înghe‫ڏ‬at în acea zi ‫ڍ‬i călăre‫ڏ‬ii treceau cu caii
peste luciul lui, dinspre Curte spre Mănăstirea Galata. Iar dacă doreau să ia
apă din el ori să adape dobitoacele, spărgeau cu topori‫ڍ‬ca în ghea‫ڏ‬ă un fel de
pu‫ڏ‬, până ce ‫ڏ‬â‫ڍ‬nea apa ‫ڍ‬i puteau să le adape, după care [apa] înghe‫ڏ‬a la loc.
320
Mănăstirea Sf. Sava.
321
Despre hele‫ڍ‬teele din ‫ڎ‬ările Române v. Giurescu, Istoria pescuitului: 12, 23, 26,
127, 160, 177, 187–188 etc. V. ‫ڍ‬i Giurescu, δara Românească: 74–75.
322
Din gr. Į©șİȞĲȚțȩȢ, cu forma populară ¢ĳİȞĲȚțȩȢ (la genitiv ¢ĳİȞĲȚțȠ), lit.
„domnesc”. Giurescu, Istoria pescuitului: 28, notează că „boi‫ڍ‬teanul” este „numit ‫ڍ‬i peγte
crăiesc, peγtele doamnei”.
323
În ms. buzur ®abiyƗrƯ, lit. „boabe de caviar”. Cf. úi gr. ȤĮȕȚȐȡȚ. V. supra, n. 40.
206
La fel făceau ‫ڍ‬i pescarii când vroiau să scoată pe‫ڍ‬te din el pentru
[domnul]324.
Ne-au dăruit în ziua aceea ni‫ڍ‬te mere mari ‫ڍ‬i frumoase, aromate, frumos
colorate ‫ڍ‬i cu gust foarte bun, pe care le numesc fƗsƯlƯkǌ325, adică „împărăte‫ڍ‬ti”.
În această ‫ڏ‬ară ele sunt a‫ڍ‬ezate în hrube, [acoperite] cu fân, ‫ڍ‬i astfel se păstrează
până ce apar merele noi. Ne-au dăruit de asemenea piersici, prune ‫ڍ‬i cire‫ڍ‬e,
păstrate [atât de bine] în dulcea‫ڏ‬ă încât ‫ڏ‬i se părea că sunt proaspăt culese.
Erau foarte gustoase.
În lunea a doua din post au bătut clopotul ceasurilor după ceasul al
‫ڍ‬aselea [pentru slujbă] ‫ڍ‬i am ie‫ڍ‬it după ceasul al optulea. Aceasta a fost
rânduiala pe care au urmat-o în tot postul.
În vecinătatea Mănăstirii Sf. Sava se află o mănăstire închinată
Sf. Parascheva, cu o biserică frumoasă, care se află în mâna unor călugări de
la Muntele Sinai326. Icoana Sf. Ecaterina úi celelalte icoane – întregul iconostas,
u‫ڍ‬ile altarului ‫ڍ‬i Apostolii – au fost lucrate în ‫ڏ‬ara ru‫ڍ‬ilor327. Tot peretele cu
u‫ڍ‬a bisericii este zugrăvit cu o icoană a Sfântului Munte Sinai328, a mănăstirii ‫ڍ‬i
a Muntelui lui Moise, unde a vorbit el cu Dumnezeu329, cu Muntele [Sf.]
Cuvioase Ecaterina, cu celelalte mănăstiri de acolo ‫ڍ‬i cu beduinii ‫ڍ‬i altele
asemenea, ca ‫ڍ‬i cum le-ai fi văzut aievea, căci [întocmai] a‫ڍ‬a sunt [toate] la ei.
Mănăstirea Sf. Mihail se află peste drum de Mănăstirea Galata330.
324
Îndeletnicirile „mrejerilor” ‫ڍ‬i ale pescarilor domne‫ڍ‬ti au fost consemnate începând
din 1695 într-un Anatefter întocmit de vistieria domnească, v. Giurescu, Anatefterul, p. 360,
440 (doc. nr. 188 ‫ڍ‬i 190); Constantin Bălan, Aspecte economice din δara Românească în
epoca brâncovenească, în Constantin Brâncoveanu, red. coord. Paul Cernovodeanu ‫ڍ‬i
Florin Constantiniu, Bucure‫ڍ‬ti, 1989, p. 31–32.
325
Din gr. ȕĮıȚȜȚțȩȢ (la genitiv ȕĮıȚȜȚțȠ).
326
Biserica Sf. Vineri, ctitorită de marele vornic Nestor Ureche înainte de 1610, v.
Stoicescu, Repertoriul Moldova: 477.
327
Autorul notează frecvent provenien‫ڏ‬a odoarelor biserice‫ڍ‬ti, informa‫ڏ‬ie menită să
confirme frumuse‫ڏ‬ea ‫ڍ‬i valoarea pieselor. Bisericile închinate mănăstirii Sf. Ecaterina
de‫ڏ‬ineau adesea odoare lucrate în ‫ڎ‬ara Moscovei, a‫ڍ‬a cum ‫ڍ‬i la a‫ڍ‬ezământul de la Muntele
Sinai se găseau cădelni‫ڏ‬e ‫ڍ‬i icoane lucrate de me‫ڍ‬teri ru‫ڍ‬i, potrivit jurnalului de călătorie al
lui qalil Sabb«, din 1753: „Devant chaque icône, sept lampes jointes l’une à l’autre, toutes
d’argent doré (travail moscovite)”, cf. Henri Massé, Le voyage de Khalil Sabbâgh au Sina±,
în Mélanges Eugène Tisserant, vol. III (Studi e Testi, 233), Citt del Vaticano, Biblioteca
Apostolica Vaticana, 1964, p. 39. Sabb« a admirat însă acolo ‫ڍ‬i lucrătura me‫ڍ‬terilor valahi,
la un frumos candelabru din argint.
328
În ms. „Muntele lui Dumnezeu, ǌr SƯnƗ”.
329
În ms. Al-BƗrƯ, „Făuritorul [Lumii]”, „Creatorul”, termen folosit pentru a face
distinc‫ڏ‬ia între Dumnezeu Tatăl ‫ڍ‬i Iisus Hristos, Fiul Lui.
330
Mănăstirea Sf. Arhangheli Mihail ‫ڍ‬i Gavriil, construită de hatmanul Isac Balica
(1586–1587), v. Stoicescu, Repertoriul Moldova: 446–447.
207
Biserica Sf. Nicolae331, aflată în vecinătatea Cur‫ڏ‬ii, seamănă cu biserica
ce se găseúte în Vaslui, înăl‫ڏ‬ată de ‫ڌ‬tefan-vodă332. Este foarte mare, cu o
turlă înaltă. //40r// Afară, alături [de biserică], se află o clădire despre care
ne-au spus că a fost ridicată de turci333. Ne-au mai spus că în acest ora‫ ڍ‬Ia‫ڍ‬i
se găsesc treizeci de biserici ‫ڍ‬i mănăstiri. Este un ora‫ ڍ‬încântător, cu un aer
foarte plăcut ‫ڍ‬i cu apă tare dulce, mai bună decât oriunde altundeva în ‫ڏ‬ară.
De asemenea, Liturghia din a doua sâmbătă din post, vecernia334, seara,
apoi utrenia celei de-a doua duminici [din post] ‫ڍ‬i Liturghia le-am săvâr‫ڍ‬it
în biserica mănăstirii.
Miercurea din săptămâna a treia din post, pe nouă martie, praznicul
[Sf.] Patruzeci de Mucenici, am ie‫ڍ‬it de la Liturghia Darurilor mai înainte
sfin‫ڏ‬ite după ceasul ‫ڍ‬apte ‫ڍ‬i jumătate. A fost mai scurtă decât de obicei cu o
jumătate de ceas, nu mai mult. Au adus la biserică de toate spre a fi
sfin‫ڏ‬ite335, tăvi cu pâine ‫ڍ‬i colaci de multe feluri, multe lumânări ‫ڍ‬i colivă, ‫ڍ‬i
le-au împăr‫ڏ‬it de pomană la cei de fa‫ڏ‬ă, după datină.
În diminea‫ڏ‬a celei de-a treia duminici din post, când s-a cântat „Toată
suflarea [să laude pe Domnul]”, la ultimul „Sfinte Dumnezeule” preotul a ie‫ڍ‬it
din altar purtând pe cre‫ڍ‬tet un disc pe care se afla crucea, iar înaintea lui
mergea diaconul cu cădelni‫ڏ‬a ‫ڍ‬i lumânarea. A mers încet-încet, până ce a
ajuns la analogul [cu] Evanghelia, pe care îl puseseră sub policandru, învelit
într-o ‫ڏ‬esătură de brocart brodată ‫ڍ‬i tivită cu catifea verde, cu ciucuri la capete.
Apoi a pus [crucea] pe el, a luat cădelni‫ڏ‬a de la diacon ‫ڍ‬i a cădit împrejurul
ei cântând ȉÕȞ ȈĲĮȣȡȩȞ ȈȠȣ ʌȡȠ[ıțȣȞȠȝİȞ]336, până ce a isprăvit ocolul,
apoi a cântat din nou, până ce a sfâr‫ڍ‬it al doilea ocol, ‫ڍ‬i iară‫ڍ‬i a cântat a treia
oară, până ce a sfâr‫ڍ‬it al treilea ocol. Apoi părintele nostru patriarh a coborât
‫ڍ‬i a făcut trei mătănii mari înaintea crucii, a sărutat-o ‫ڍ‬i a binecuvântat cu ea
mul‫ڏ‬imea, după rânduială. După el au venit pe urmă cei doi stareĠi, preo‫ڏ‬ii ‫ڍ‬i
norodul, doi câte doi, care au făcut la fel. Am ie‫ڍ‬it apoi din biserică.
Domnul îi trimisese iară‫ڍ‬i vorbă de cu seară, după obiceiul său, să
săvârγească Liturghia a doua zi de diminea‫ڏ‬ă la mănăstirea doamnei, despre
331
Biserica Sf. Nicolae Domnesc, ctitorită de ‫ڌ‬tefan cel Mare în 1491–1492, este cea
mai veche biserică din Ia‫ڍ‬i păstrată până azi. În vremea călătoriei lui Paul din Alep aceasta
era Catedrala mitropolitană a ora‫ڍ‬ului. Aici au fost un‫ڍ‬i în domnie aproape to‫ڏ‬i domnitorii
Moldovei, de la Despot-vodă până la Alexandru Ioan Cuza. După lucrările de restaurare
conduse de arhitectul francez Lecomte du Noüy în 1888–1904, interiorul a pierdut majoritatea
elementelor caracteristice stilului tradi‫ڏ‬ional moldovenesc. V. Stoicescu, Repertoriul Moldova:
467–470 ‫ڍ‬i descrierea lui Trifon Korobeinikov în Călători străini III: 352.
332
Autorul se referă la ‫ڌ‬tefan cel Mare.
333
Aceasta este una dintre rarele referiri la construc‫ڏ‬ii turce‫ڍ‬ti văzute pe teritoriul
Moldovei ori ğării Româneúti.
334
În ms. isbƗrƯnǌn, din gr. ˜ıʌİȡȚȞȩȢ.
335
În ms. qaddƗsƗt, derivat de la verbul qaddasa, „a sfin‫ڏ‬i”, „a sluji”.
336
În greacă în text: „Crucii Tale ne închinăm”.
208
care am pomenit. Apoi i-a trimis o trăsură cu ‫ڍ‬ase cai murgi337 ‫ڍ‬i ne-am dus.
Am intrat în biserică, ne-am îmbrăcat ‫ڍ‬i l-am înve‫ڍ‬mântat pe [părintele nostru
patriarh], după rânduială. Am sărutat crucea cea mare ‫ڍ‬i aurită, în care se
păstrează o părticică din lemnul Sf. Cruci a Mântuitorului Iisus [Hristos], de
culoare neagră, fără urmă de stricăciune, care fusese dăruită la Sfântul
Munte ‫ڍ‬i mărturia [că este adevărată] se păstrează în această mănăstire, căci
aceste două mănăstiri le-a închinat [domnul] la Sfântul Munte, iar stareĠii ‫ڍ‬i
călugării lor sunt de acolo. Când a sosit domnul au bătut toate clopotele în
cinstea lui. Sosise cu un alai ‫ڍ‬i mai minunat decât cele dinainte. Am ie‫ڍ‬it în
întâmpinarea lui după datină ‫ڍ‬i [părintele nostru patriarh] l-a stropit cu
aghiazmă, cum am mai spus. Apoi am săvâr‫ڍ‬it Sf. Liturghie ‫ڍ‬i iară‫ڍ‬i am mâncat
colivă. Părintele nostru patriarh a ie‫ڍ‬it înaintea lui ca să-l binecuvânteze, iar
el s-a suit în trăsură ‫ڍ‬i a a‫ڍ‬teptat până ce s-a suit părintele nostru patriarh în
trăsura lui, ‫ڍ‬i au mers împreună la Curte. În ziua aceea la ospă‫ ڏ‬domnul i-a
arătat o deosebită cinste ‫ڍ‬i pre‫ڏ‬uire ‫ڍ‬i i-a făgăduit să pună a se face pentru el
o coroană din aur ‫ڍ‬i un ve‫ڍ‬mânt arhieresc întreg. Iar seara ne-am înapoiat.
În seara de ajun a celei de-a patra duminici din post [domnul] i-a trimis
vorbă [părintelui nostru patriarh] să săvâr‫ڍ‬ească slujba de a doua zi
diminea‫ڏ‬ă la Mănăstirea Barnovschi. În zori, după utrenie, i-a trimis trăsura
‫ڍ‬i [părintele nostru patriarh] a mers la mănăstirea pomenită. L-am înve‫ڍ‬mântat
‫ڍ‬i pe urmă au bătut clopotele ‫ڍ‬i a venit domnul cu un alai ‫ڍ‬i mai frumos ‫ڍ‬i
mai mândru, călărind un cal turcesc sur, acoperit cu brocart cusut cu fir de
aur ‫ڍ‬i multe pietre scumpe. Am ie‫ڍ‬it în întâmpinarea lui, ca de obicei, ‫ڍ‬i am
intrat [în biserică], săvâr‫ڍ‬ind Liturghia. În această zi am citit eu din Evanghelie,
apoi i-am dat-o [domnului] să o sărute //40v// ‫ڍ‬i i-am sărutat dreapta, lui ‫ڍ‬i
fiului său. Peste tot în această ‫ڏ‬ară se mirau tare de felul cum citeam noi în
grece‫ڍ‬te, pentru că aveam nume rău la ei338. Apoi, după ce părintele nostru
patriarh a împăr‫ڏ‬it anafura ‫ڍ‬i am mâncat colivă, a ie‫ڍ‬it cu mantia înaintea lui
‫ڍ‬i l-a binecuvântat. S-au aflat de fa‫ڏ‬ă în acea zi patru mitropoli‫ڏ‬i: episcopul
(sic!) ales al Cur‫ڏ‬ii339, apoi mitropolitul Sofiei, Vlasie, mitropolitul
Neopactei din ‫ڏ‬inutul Moreei ‫ڍ‬i un episcop din Georgia, care venise de la
Moscova de pu‫ڏ‬ină vreme, [înzestrat] cu danii bogate. Pretindea că este
episcop al unei Biserici din ‫ڏ‬ara lui Dadian340, unde se păstrează Căma‫ڍ‬a
337
În ms. ®ayl umr, lit. „cai ro‫ڍ‬ii”.
338
Autorul va reveni la această idee la f. 55r.
339
Autorul se referă la mitropolitul Varlaam.
340
În ms. fƯ bilƗd al-DadiyƗn. Dinastia Dadian a condus de la mijlocul sec. XII până
la mijlocul sec. XIX provincia georgiană Mingrelia (gruz. Samegrelo), pe malul răsăritean
al Mării Negre. Astăzi capitala ei se află la Zugdidi. Cunoscută de vechii greci drept Colchis
(Colchidia), a fost ‫ڏ‬inutul unde se găsea Lâna de aur, căutată de Iason ‫ڍ‬i de argonau‫ڏ‬i. În
vremea călătoriei clericilor sirieni cârmuitorul ei era Levan II Dadiani (1611–1657), care a
209
[Sf.] Fecioare, Maica Domnului. Pentru aceasta împăratul341 i-a făcut ‫ڍ‬i alte
danii bogate: o coroană ca o mitră342 ‫ڍ‬i un ve‫ڍ‬mânt arhieresc întreg. El însu‫ڍ‬i
purta pe dinafară rasă călugărească.
Pe urmă l-au luat iară‫ڍ‬i cu ei în trăsură pe părintele nostru patriarh
până la Curte, la ospă‫ڏ‬ul domnesc, iar seara ne-am întors la mănăstire.
În ajunul Joii Căin‫ڏ‬ei343 au săvâr‫ڍ‬it o slujbă de vecernie mărea‫ڏ‬ă. La
ceasul al doilea din noapte au tras clopotele. Paracliserul a bătut mai întâi
toaca de trei sute de ori, iar de câte ori sfâr‫ڍ‬ea o sută se oprea. Apoi au tras
clopotele de aramă, toate deodată, după care am intrat în biserică. Preotul a
stat drept ‫ڍ‬i a cădelniĠat fără a începe slujba, în tăcere. Apoi s-a oprit sub
[policandrul din] naos ‫ڍ‬i a rostit „Binecuvântează, Stăpâne”, după care a
încheiat tămâindu-l pe părintele nostru patriarh ‫ڍ‬i a pătruns în altar prin u‫ڍ‬a
împărătească, spunând: ǻȩȟĮ ĲÄkÄ ‘AȖȓv344, după rânduială. Părintele nostru
patriarh a rostit ‫ڍ‬ase Psalmi, fără „Sfinte Dumnezeule”, mai întâi cele trei
tropare, apoi „Aliluia” ‫ڍ‬i la urmă Trisaghionul345. Au rostit o catismă346 din
Psalmi, apoi „Miluie‫ڍ‬te-mă, Dumnezeule”347, ‫ڍ‬i au început canonul de la
capăt, cu glas duios. Căci obiceiul lor, în toate aceste ‫ڏ‬inuturi, este ca primul
preot348 să rostească Psalmii de diminea‫ڏ‬ă, apoi [la momentul potrivit]
„Slavă [‫ڎ‬ie], Celui ce ne-ai arătat nouă lumina!” ‫ڍ‬i „Slavă întru cei de sus
lui Dumnezeu!” ‫ڍ‬i urmarea, apoi „Hristoase [Dumnezeule], Lumina cea
adevărată”, pe urmă Psalmul vecerniei ‫ڍ‬i „Lumină lină”, „Învrednice‫ڍ‬te-ne”
stabilit pentru prima oară rela‫ڏ‬ii cu ğaratul Moscovei, în 1636, pentru a ob‫ڏ‬ine ajutor
împotriva amenin‫ڏ‬ării otomane. Vasile Bogrea notează că a întâlnit numele ‫ڏ‬ării (lui)
Dadian la Chalcocondil (Bogrea 1971: 19). În a doua sa călătorie, în Georgia ‫ڍ‬i Rusia,
patriarhul Macarie a scris despre catedrala din Khobi, în Mingrelia, unde a văzut Căma‫ڍ‬a
Maicii Domnului, sfin‫ڏ‬ind acolo o căma‫ڍ‬ă de in pe care a dus-o apoi la Damasc. V. Olga de
Lébédew, Histoire de la conversion des Géorgiens au Christianisme par le Patriarche
Macaire d’Antioche, Roma, 1905, p. 43; E. Bubulashvili, Sakartvelos eklesiis sitsmindeebi
(„Moa‫ڍ‬te în bisericile din Georgia”), Tbilisi, 2007, p. 131–149.
341
Autorul se referă la ‫ڏ‬arul ru‫ڍ‬ilor, Alexei Mihailovici.
342
În ms. tƗ÷ ka-l-mitrƯ. Belfour 1829: 67 traduce gre‫ڍ‬it: „the crown of Kalimetri”.
La Murkos 2005: 68, „o coroană asemănătoare cu o mitră”. V. ‫ڍ‬i Murkos, Curiozităεi: 384.
343
Joia Mare din Săptămâna Patimilor.
344
În greacă în text: „Slavă Sfintei [celei de o fiin‫ڏ‬ă ‫ڍ‬i făcătoare de via‫ڏ‬ă ‫ڍ‬i
nedespăr‫ڏ‬itei] Treimi”.
345
În ms. trƯÑƗ÷iyǌn, din gr. ȉȡȚıȐȖȚȠȞ. Este o rugăciune veche, rostită de trei ori la
începutul slujbelor ‫ڍ‬i al rugăciunilor zilnice: „Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de
moarte, miluieúte-ne pre noi”.
346
În ms. kƗtismƗ, din gr. țȐșȚıȝĮ.
347
Psalmul 50.
348
În ms. al-mutaqaddim, „care stă înainte”, „cel dintâi”, cu sensul „primul preot”,
„preotul mai mare”, (înv.) „proestos” sau „proistos”, din gr. ʌȡȠİıĲȩȢ.
210
‫ڍ‬i „Acum sloboze‫ڍ‬te [pe robul tău]” ‫ڍ‬i luminândele349. Slujba a început la
ceasul întâi, după rânduială, ‫ڍ‬i am ie‫ڍ‬it din biserică după ceasul al ‫ڍ‬aselea
din noapte.
După-amiază au săvâr‫ڍ‬it Liturghia Darurilor mai înainte sfin‫ڏ‬ite ‫ڍ‬i au
a‫ڍ‬ezat [pe tetrapod] icoana Bunei Vestiri, al cărei praznic cădea a doua zi.
Părintele nostru patriarh a coborât ‫ڍ‬i s-a închinat la ea, după datină, apoi to‫ڏ‬i
cei de fa‫ڏ‬ă, primind anafură. După aceea am mers la masă ‫ڍ‬i am băut vin. În
seara aceea nu s-a săvâr‫ڍ‬it vecernia ‫ڍ‬i nu au bătut clopotele.
La miezul nop‫ڏ‬ii de vineri au tras clopotele, am intrat în biserică ‫ڍ‬i au
purces să slujească pavecerni‫ڏ‬a. După „Miluie‫ڍ‬te-ne pre noi, Dumnezeule”
au început litia350. Au a‫ڍ‬ezat pe tetrapod, sub policandru, cinci prescuri, un
vas cu ulei, unul cu vin, unul cu grâu ‫ڍ‬i două sfe‫ڍ‬nice. După ce a tămâiat,
diaconul a spus rugăciunea litiei: „Mântuie‫ڍ‬te, Dumnezeule, poporul Tău” ‫ڍ‬i
a‫ڍ‬a mai departe, apoi a tămâiat în jurul prescurilor, a luat una dintre ele ‫ڍ‬i
părintele nostru patriarh a binecuvântat-o. Apoi au început utrenia cu cei
‫ڍ‬ase Psalmi, fără „Sfinte Dumnezeule” ‫ڍ‬i cele trei tropare. Apoi au rostit
„Dumnezeu este Domnul”351, Psalmii ‫ڍ‬i canonul, dar nu au rostit laudele, ci
în locul lor: „Sfântă Fecioară, Maică a lui Dumnezeu, mântuie‫ڍ‬te-ne pe noi”.
Iar după „Toată suflarea [să] laude pe Domnul” părintele nostru patriarh a
coborât ‫ڍ‬i s-a închinat la icoana Bunei Vestiri, urmat de cei de fa‫ڏ‬ă. Am ie‫ڍ‬it
de la utrenie în zori.
Domnul i-a trimis iar veste că va sluji Liturghia a doua zi în Biserica
Sf. Nicolae din vecinătatea Cur‫ڏ‬ii, cunoscută drept „Biserica //41r//
domnească”. Apoi i-a trimis trăsura ‫ڍ‬i am mers acolo, ne-am îmbrăcat ‫ڍ‬i
apoi l-am înve‫ڍ‬mântat pe părintele nostru patriarh. ‫ڌ‬i am început slujba,
după dorin‫ڏ‬a domnului. Am rostit atunci „Binecuvântează, Stăpâne”, iar
preotul „Binecuvântată este [Împără‫ڏ‬ia...]”352, ‫ڍ‬i au început slujba vecerniei:
„Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul”, pe urmă sinapta353 ‫ڍ‬i păr‫ڏ‬ile
cunoscute, apoi „Doamne miluie‫ڍ‬te”. Atunci a sosit ‫ڍ‬i domnul, care venise
pe jos de la palat, a‫ڍ‬adar nu l-am întâmpinat după datină, pentru că
începusem slujba. Dar de îndată ce s-a a‫ڍ‬ezat în jil‫ڏ‬ul său [părintele nostru
patriarh] l-a binecuvântat pe el ‫ڍ‬i pe fiul său, [o dată] ‫ڍ‬i a doua ‫ڍ‬i a treia
dată. Apoi am isprăvit Liturghia ‫ڍ‬i am mâncat din coliva domnească, după
molitvă. [Părintele nostru patriarh] s-a rugat pentru domn, cum am mai spus,
‫ڍ‬i am băut vin. Pe urmă domnul a stat drept lângă jil‫ڏ‬ul său până ce părintele
nostru patriarh ‫ڍ‬i-a lăsat odăjdiile ‫ڍ‬i l-am îmbrăcat cu mantia, după rânduială,
349
În ms. fǌÓƗ«ǌ÷ƯkƗ, din gr. ĳȦĲĮȖȦȖȚțȩȞ, la plural ĳȦĲĮȖȦȖȚțȐ, „cântările din Postul
Mare”.
350
În ms. al-lƯtƯn, din gr. ȜȚĲȒȞ.
351
În ms. TƗwus KƯriyǌs, din gr. ĬİÕȢ ȀȪȡȚȠȢ.
352
În ms. Aflǌ÷ƯmƗnƯ, din gr. İ©ȜȠȖȘȝȑȞȠȚ.
353
În ms. al-sƯnƗbtƯ, din gr. ıȣȞȑʌİĲİ.
211
cum am mai spus. [Părintele nostru patriarh] a ie‫ڍ‬it înaintea lui, ca să-l
binecuvânteze, ‫ڍ‬i au mers amândoi la palat. În ziua aceea s-a petrecut un ospă‫ڏ‬
‫ڍ‬i o serbare ‫ڍ‬i mai mare ca de obicei, căci acesta era praznic împărătesc. Când
ie‫ڍ‬eau afară cu talerele din bucătărie băteau tobele ‫ڍ‬i cântau din trâmbi‫ڏ‬e354
‫ڍ‬i din fluiere. A fost mare bucurie în ziua aceea, cu taraf domnesc355 ‫ڍ‬i muzică
turcească, necurmat, până seara. Am mers apoi cu trăsura la mănăstire.
Află că sădirea piersicului ‫ڍ‬i a altor [pomi], a trandafirilor ‫ڍ‬i a altor [flori],
a semin‫ڏ‬elor de fasole, de ceapă, de usturoi ‫ڍ‬i alte soiuri se face pe la mijlocul
lunii lui martie, iar lămâile le aduc în această lună din Rumelia ‫ڍ‬i le păstrează în
beci, fiecare într-o bucată de hârtie. O oca de rodii costă jumătate de guru‫ڍ‬,
[dacă le aduc] dinafară, căci în ‫ڏ‬inuturile acestea nu se găsesc de nici unele.
În ajunul acestei sâmbete nu s-au slujit laudele, nu s-a tras clopotul ‫ڍ‬i
nu s-a ‫ڏ‬inut vecernia, ci după ce a bătut ceasul al ‫ڍ‬aptelea din noapte au
făcut o vecernie mărea‫ڏ‬ă, au bătut toaca de trei sute de ori ‫ڍ‬i au tras clopotul
mare de o sută de ori. După ce preotul a tămâiat ‫ڍ‬i au spus Psalmii utreniei,
„Dumnezeu este Domnul” ‫ڍ‬i o catismă din Psalmi, au a‫ڍ‬ezat analogul învelit
înaintea icoanei Sf. Fecioare ‫ڍ‬i au aprins lumânări în sfe‫ڍ‬nice. Apoi părintele
nostru patriarh a coborât din jil‫ڏ‬ul său, ‫ڍ‬i-a pus patrafirul356 ‫ڍ‬i omoforul357 ‫ڍ‬i
a spus ‫ڍ‬ase versete din Psalmi358, apoi s-a urcat în jil‫ڏ‬. După aceea au rostit a
doua catismă din Psalmi, iar episcopul a spus alte ‫ڍ‬ase versete [din Psalmi].
În această vreme se tot cânta irmosul359. Apoi stareĠul mănăstirii a spus ‫ڍ‬ase ‫ڍ‬i
preotul care slujea în ziua aceea ‫ڍ‬ase, după care au cântat canonul, tot fără
laude, dar cu „[Sfântă] Maică a lui Dumnezeu, miluie‫ڍ‬te-ne pre noi”.
Am ie‫ڍ‬it apoi de la slujbă către amiază. În ziua aceea, care era Sâmbăta
Acatistului, părintele nostru patriarh a slujit Liturghia în Biserica Sf. Sava
cea pomenită, pentru to‫ڏ‬i târgove‫ڏ‬ii. A fost o slujbă mare ‫ڍ‬i frumoasă. Am
slujit după tipicul nostru de la început până la sfâr‫ڍ‬it360. Iar după ce am ie‫ڍ‬it
de la slujbă, către amiază, l-am îmbrăcat cu mantia, după datină, ‫ڍ‬i pe urmă
354
În ms. nafƯrƗt, pl. lui nafƯr, „trâmbi‫ڏ‬ă”, „trompetă”. La Barthélemy, Dictionnaire:
839, s.v: „trompette, clairon”.
355
În ms. nawbat (n¾be, ar. sir.) sultƗniyat. La Barthélemy, Dictionnaire: 853, s.v.
nƗb: „troupe de musiciens, concert musical et chantant, orchestre l’orientale [...]”. Paul
din Alep cuno‫ڍ‬tea din Siria otomană taraful compus din vioară, cobză, harpă mică (qƗnǌn),
tamburină sau nagarale.
356
În ms. al-baÓrƗÎƯl, din gr. ™ʌȚĲȡĮȤȒȜȚȠȞ.
357
În ms. ’ǌmǌfǌrǌn, din gr. çȝȠĳȩȡȚȠȞ.
358
Adică trei condace ‫ڍ‬i trei icoase fiecare, potrivit rânduielii Acatistului Buneivestiri.
359
În ms. al-’irmǌs (’irmǀs, lectură în ar. sir., cu var.’irmos), din gr. İƒȡȝȩȢ, v. Graf,
Verzeichnis: 7.
360
Autorul notează aici unul dintre rarele momente când slujba a fost săvâr‫ڍ‬ită în
întregime după tipicul Bisericii Antiohiene. La săvâr‫ڍ‬irea slujbelor, patriarhul Macarie ‫ڍ‬i
ceilal‫ڏ‬i clerici sirieni au respectat cel mai adesea rânduielile ‫ڏ‬ării în care se aflau.
212
am ie‫ڍ‬it din biserică ‫ڍ‬i au mers cu lumânări înaintea lui până la cimitirul din
afara [mănăstirii], căci un om îi făcuse o rugăciune părintelui nostru patriarh:
„Părintele meu, înainte de a muri, m-a rugat a‫ڍ‬a: ‘După moartea mea, la trei
ani, să deschizi mormântul ‫ڍ‬i să te ui‫ڏ‬i înăuntru, de fa‫ڏ‬ă cu un arhiereu sau,
dacă va primi, un patriarh, care să-mi citească molitva de dezlegare ‫ڍ‬i de
iertare de păcate’ ”. ‫ڌ‬i atunci l-am îmbrăcat cu patrafirul ‫ڍ‬i omoforul ‫ڍ‬i a
început rugăciunea. ‫ڌ‬i au intonat cântările cele cunoscute pentru mor‫ڏ‬i, după
care a rostit molitva de dezlegare361 ‫ڍ‬i apoi pe cea a iertării362, //41v// adică
pentru iertarea de păcate, ‫ڍ‬i l-a stropit cu aghiazmă.
Apoi am mers la trapeza mănăstirii ‫ڍ‬i neamurile lui au făcut un parastas363,
adică o pomenire, a‫ڍ‬ezând în trapeză o masă mare, plină cu toate bucatele cu
putin‫ڏ‬ă, cu colivă ‫ڍ‬i vin, ‫ڍ‬i au împăr‫ڏ‬it lumânări mari tuturor celor de fa‫ڏ‬ă.
Apoi părintele nostru patriarh s-a ridicat, împreună cu to‫ڏ‬i cei de fa‫ڏ‬ă, ‫ڍ‬i a rostit
„Binecuvântat este Dumnezeul nostru”364, apoi „Slavă ‫ڎ‬ie, Dumnezeule”, ‫ڍ‬i
au cântat rugăciunile pentru mor‫ڏ‬i. Apoi diaconul, îmbrăcat în stihar, i-a
tămâiat pe to‫ڏ‬i cei de fa‫ڏ‬ă cu o cădelni‫ڏ‬ă din argint fără lan‫ڏ‬uri, pe care o ‫ڏ‬inea în
pumn365, rostind „Miluie‫ڍ‬te-ne pre noi, Dumnezeule, după mare mila Ta”,
apoi „Pentru odihna sufletului robului lui Dumnezeu cutare, mutat de la noi”
‫ڍ‬i a‫ڍ‬a mai departe. Iar părintele nostru patriarh a spus molitva adormi‫ڏ‬ilor:
„Dumnezeul duhurilor...”. Apoi au isprăvit slujba, au stins lumânările ‫ڍ‬i au
mâncat cu to‫ڏ‬ii din colivă, spunând „Dumnezeu să-l ierte!”. După ce am
sfâr‫ڍ‬it de mâncat fiul lui a împăr‫ڏ‬it pomană tuturor celor de fa‫ڏ‬ă, căci aceasta
este datina în Moldova ‫ڍ‬i Valahia ‫ڍ‬i a‫ڍ‬a este rânduiala parastasului. Noi îl
numim al-ÑabƗiyya, [pomenirea de] „a treia” [zi] sau [de] „a noua” [zi].
< Datina îngropăciunii în Moldova >

Tocmai când ne ridicam de la masă au bătut clopotul cel mare, care este
semn la ei că a răposat unul dintre ei. Iar la mănăstirea unde vor neamurile
lui să-l îngroape, ei dau poruncă paracliserului să tragă clopotul, ca să se
adune preo‫ڏ‬ii lăca‫ڍ‬ului, spre a-l îngropa. A‫ڍ‬a se întâmplă dacă răposatul a
fost bogat sau înstărit, iar dacă a fost sărac îl îngroapă fără clopot, ca să nu
361
În ms. all, „dezlegare” a unei legături materiale; în sens abstract, „rezolvare”,
„deslu‫ڍ‬ire”; în terminologia bisericească, „dezlegare de păcate”.
362
În ms. al-sƯ®ǌrǌ®ƗtƯ, probabil un împrumut deformat din gr. [İ©ƒȤ¾] ıȣȖȤȦȡȘĲȚțȒ =
[rugăciune] de iertare. Din aceeaúi familie de cuvinte face parte úi ıȣȖȤȦȡȠȤȐȡĲȚ = „hârtie
(hrisov, scrisoare) de iertare”, „indulgenĠă”, apropiat ca formă de cuvântul din text (M. ‫ڎ‬.).
V. ‫ڍ‬i pasajul de la f. 60r.
363
În ms. mnƯmǌsƯnǌn, din gr. ȝȞȘȝȩıȣȞȠȞ.
364
În ms. Aflǌ÷ƯÓǌs aw TƗwus Aymǌn, din gr. Ǽ©ȜȠȖȘĲÕȢ Ð ĬİÕȢ ºȝ®Ȟ.
365
Autorul descrie o că‫ڏ‬uie, cădelni‫ڏ‬ă de dimensiuni mici, cunoscută în trecut ‫ڍ‬i ca
„tămâierni‫ڏ‬ă”.
213
afle nimeni. Apoi ‫ڍ‬ase preo‫ڏ‬i de la mănăstire, în odăjdii, ‫ڍ‬i doi diaconi cu
cădelni‫ڏ‬e au mers la casa lui, să-l aducă. Obiceiul lor în aceste ‫ڏ‬ări este ca
atunci când moare cineva să nu-l pună în mormânt decât după două-trei zile.
Apoi, nu îl înfă‫ڍ‬oară în giulgiu, ci îi lasă chipul descoperit, aprinzând
lumânări împrejurul lui noapte ‫ڍ‬i zi. ‫ڌ‬i oricare preot care dore‫ڍ‬te poate să
meargă la el ‫ڍ‬i să-i citească Evanghelia, de la un capăt la altul, numai pentru
el, de mai multe ori, de când a răposat ‫ڍ‬i până la îngropăciune, chiar
cincinzeci de preo‫ڏ‬i sau diaconi de-ar fi, căci primesc danii bogate.
Cel care răposase acum era un apropiat al nostru, de obâr‫ڍ‬ie din
Konya366, născut din tată ‫ڍ‬i din bunici ieniceri, el însu‫ڍ‬i ienicer pe vremuri.
Venise încoace, fusese cre‫ڍ‬tinat ‫ڍ‬i se însurase, iar hatmanul, fratele domnului,
care era dregător367, îi fusese na‫ڍ‬. Credin‫ڏ‬a pe care o vădea ‫ڍ‬i râvna lui în a
se ruga nu le aveam nici unul dintre noi. Când a răposat avea datorii la
târgove‫ڏ‬ii turci ‫ڍ‬i atunci hatmanul a trimis pe dată să se pună pecete pe
bunurile sale. S-a luat apoi din ele tain pentru slujba ‫ڍ‬i îngropăciunea lui,
vreo douăzeci de [monede de] aur, iar după aceasta au rămas târgove‫ڏ‬ii să-‫ڍ‬i
împartă averea lui. [Hatmanul] a trimis de i-a sfătuit pe to‫ڏ‬i târgove‫ڏ‬ii să îl
petreacă la groapă, din pricina ocărilor rostite de turci împotriva lui. Când
treceau cu năsălia, cu preo‫ڏ‬ii purtând lumânările înainte, de câte ori ajungeau
înaintea casei unor turci o a‫ڍ‬ezau jos acolo ‫ڍ‬i se rugau pentru el cu glas înalt,
până ce au intrat cu [năsălia] în biserică ‫ڍ‬i au a‫ڍ‬ezat-o în mijloc. În această
vreme clopotul suna mereu, iar apoi a tăcut. Atunci l-am îmbrăcat pe
părintele nostru patriarh cu mantia ‫ڍ‬i am intrat în biserică. Apoi i-am pus
patrafirul ‫ڍ‬i omoforul ‫ڍ‬i el s-a oprit la căpătâiul răposatului, care avea chipul
descoperit ‫ڍ‬i icoana pe piept. Pe urmă diaconul i-a dat cădelni‫ڏ‬a, după datină, ‫ڍ‬i
el a tămâiat împrejurul răposatului în forma crucii, apoi u‫ڍ‬ile altarului,
rostind „Binecuvântat este Dumnezeul [nostru]”, ‫ڍ‬i au început slujba.
A tămâiat către strane, în dreapta ‫ڍ‬i în stânga, către ceilal‫ڏ‬i //42r// preo‫ڏ‬i de
fa‫ڏ‬ă ‫ڍ‬i către norod, apoi a tămâiat a doua oară împrejurul năsăliei ‫ڍ‬i s-a
întors către răsărit, făcându-‫ڍ‬i cruce asupra fe‫ڏ‬ei de trei ori, iar după aceea s-a
urcat în jil‫ڏ‬. În această vreme ei au cântat „Ferici‫ڏ‬i cei [fără prihană]”368 ‫ڍ‬i
„Miluie‫ڍ‬te-mă, Dumnezeule... Iară ‫ڍ‬i iară, [cu pace]”369, apoi canonul. Primul
366
Străvechiul ora‫ ڍ‬Ikonion (Ikonium) din Turcia asiatică, la sud de Ankara. V. de
pildă Cl. Huart, Konia, la ville des derviches tourneurs. Souvenirs d’un voyage en Asie
Mineure, Paris, 1897.
367
Fratele lui Vasile Lupu, Gheorghe Coci, mare paharnic ‫ڍ‬i ulterior hatman.
V. Stoicescu, Dicεionar: 378.
368
În ms. ǌbƯ, începutul Catismei 17, Psalmul 119. Belfour, precum ‫ڍ‬i to‫ڏ‬i traducătorii
care l-au urmat, păstrează termenul arab, fără explica‫ڏ‬ii – la Emilia Cioran, de pildă: tiar
cântăre‫ڏ‬ii au cântat în tot intervalul a lor „tauba”’ (Cioran 1900: 38). V. comentariul lui
Vasile Radu asupra acestui pasaj, în Radu 1927: 84.
369
Ectenia mică.
214
ecfonis l-a spus părintele nostru patriarh, pe urmă episcopul aflat de fa‫ڏ‬ă a
luat cădelni‫ڏ‬a, după părintele nostru patriarh, ‫ڍ‬i a tămâiat împrejurul mortului o
dată ‫ڍ‬i a doua oară, apoi u‫ڍ‬ile altarului ‫ڍ‬i pe to‫ڏ‬i cei de fa‫ڏ‬ă, s-a închinat de
asemenea asupra fe‫ڏ‬ei ‫ڍ‬i s-a plecat o dată ‫ڍ‬i a doua oară către părintele
nostru patriarh, după care s-a oprit în locul său ‫ڍ‬i a spus al doilea ecfonis, la
vremea cuvenită. La fel au făcut to‫ڏ‬i preo‫ڏ‬ii de fa‫ڏ‬ă, după cinul lor, până la
vremea când se dă [mortului] sărutarea [de pe urmă]. La urma lor venea
diaconul slujitor, care mergea cu cădelni‫ڏ‬a către preot, după cinul fiecăruia,
‫ڍ‬i îl tămâia de două-trei ori, până ce ie‫ڍ‬ea. După aceea [preotul] i-o lua ‫ڍ‬i, după
ce [diaconul] se întorcea, îl tămâia ‫ڍ‬i el pe diacon de două-trei ori ‫ڍ‬i i-o
dădea înapoi. Fiece preot care tămâia spunea ecfonisul următor la vremea
potrivită, până ce au sfâr‫ڍ‬it. Nu lipseau niciodată să tămâieze jil‫ڏ‬ul domnului.
Apoi părintele nostru patriarh a coborât la căpătâiul mortului ‫ڍ‬i a citit
Evanghelia. Datina este ca văduva ‫ڍ‬i copiii lui ‫ڍ‬i neamurile să îngenuncheze
sub Evanghelie în vreme ce el cite‫ڍ‬te. Apoi i-a citit [răposatului] molitva de
dezlegare de păcate, s-a îndreptat către icoana de pe pieptul lui ‫ڍ‬i a făcut trei
mătănii către răsărit, după care a sărutat-o, ‫ڍ‬i iar a făcut trei mătănii, iar apoi
s-a urcat în jil‫ڏ‬. Au venit după aceea episcopul ‫ڍ‬i stareĠul, fiecare dintr-o
latură, au făcut mătănii către răsărit ‫ڍ‬i au sărutat ‫ڍ‬i ei icoana. Au urmat apoi
preo‫ڏ‬ii, diaconii ‫ڍ‬i călugării, doi câte doi. Două dintre neamurile sau dintre
apropia‫ڏ‬ii răposatului stăteau pe cele două laturi ‫ڍ‬i împăr‫ڏ‬eau tuturor
pomană pentru nevoia‫ڍ‬i, învelită în hârtie sau în ‫ڍ‬tergare cusute. Apoi au
intrat frunta‫ڍ‬ii, până la ultimul din ceată, doi câte doi, după cin.
După aceea l-au scos ‫ڍ‬i l-au îngropat afară din mănăstire. Noi nu am
mers cu el, căci nu este a‫ڍ‬a datina.
Dacă răposatul fusese foarte bogat, îi luau pe to‫ڏ‬i cei de fa‫ڏ‬ă la el acasă,
la masă. Apoi veneau cu o tavă de colivă ‫ڍ‬i le împăr‫ڏ‬eau lumânări, iar preotul
cânta „Binecuvântat [este Dumnezeul nostru]”370 ‫ڍ‬i apoi troparele371 pentru
mor‫ڏ‬i. Iar diaconul, după ce tămâia, cânta „Miluie‫ڍ‬te-ne pre noi, Dumnezeule”
până la capăt, pomenindu-l pe răposat. Arhiereul spunea molitva ‫ڍ‬i luau cu
to‫ڏ‬ii din colivă, rugându-se pentru el.
< Mărturii despre cele ce s-au întâmplat >

În duminica a cincea din post am slujit Liturghia în biserica mănăstirii.
Domnul îi ceruse părintelui nostru patriarh făgăduin‫ڏ‬ă că va sluji la
Mănăstirea Aron-Vodă, în afara ora‫ڍ‬ului, dar în ziua aceea s-a trezit foarte
mânios, fără să ‫ڍ‬tim de ce.
370
În ms. Aflǌ«ƯÓǌs, din gr. Ǽ©ȜȠȖȘĲȩȢ.
371
În ms. ÓrǌbƗriyƗt, pl. de ÓrǌbƗriyat, din gr. ĲȡȠʌȐȡȚȠȞ.
215
Trebuie să ‫ڍ‬tii că ceasul de fier ce se află în mănăstirea domnului372
suna din prima zi a lunii martie ‫ڍ‬i până în ziua a zecea douăsprezece ceasuri
noaptea ‫ڍ‬i la fel douăsprezece ceasuri ziua, dar după a zecea zi a început să
bată paisprezece ceasuri ziua ‫ڍ‬i zece ceasuri noaptea373.
Dar după aceste întâmplări, pricina pentru care domnul nu prea a ieúit
afară în ziua aceea a fost aceea că i-a sosit un răvaú, adus de un călugăr [care
îi era] învă‫ڏ‬ător ‫ڍ‬i duhovnic374, cum că boierii ‫ڏ‬ării sale uneltiseră împotriva
lui ‫ڍ‬i se învoiseră cu marele logofăt375 ca să-l omoare. Acela mersese cu
viclenie, în urmă cu zece zile, la craiul maghiarilor376, //42v// adică al
ungurilor377, ‫ڍ‬i la Matei, domnul valahilor378, cerând scăpare la ei, ‫ڍ‬i l-a
ponegrit pe Vasile cum că voie‫ڍ‬te să cucerească prin sabie ‫ڍ‬i prin puterea
cazacilor ‫ڎ‬ara Maghiarilor379 ‫ڍ‬i ‫ڎ‬ara Valahilor. Ei s-au mâniat foarte tare
împotriva lui din această pricină ‫ڍ‬i i-au dat marelui logofăt cel pomenit
putere mare de la ei, către treizeci de mii de o‫ڍ‬teni, ca să meargă împotriva
lui Vasile ‫ڍ‬i să-l omoare. El380 li se închinase lor, iar ei se învoiseră să se
unească cu el. Marele logofăt pomenit s-a învoit apoi cu căpeteniile o‫ڍ‬tilor
moldovene381 să-l prindă pe Vasile pe nea‫ڍ‬teptate în duminica Floriilor, când
se săvâr‫ڍ‬ea Liturghia în mănăstirea lui – căci obiceiul lui era totdeauna să
petreacă praznicul Floriilor acolo, cu veselie ‫ڍ‬i bucurie – după care să pună
mâna pe toate avu‫ڏ‬iile sale ‫ڍ‬i să-l omoare. Dar AtotĠiitorul nu a îngăduit să
se întâmple a‫ڍ‬a ‫ڍ‬i i-a dezvăluit acestea în răva‫ڍ‬ul pomenit, căci faptele lui
bune ‫ڍ‬i milosteniile săvâr‫ڍ‬ite în lumea întreagă l-au apărat. Când a auzit
372
Autorul se referă la Mănăstirea Trei Ierarhi.
373
Intercalarea acestei note, fără legătură cu subiectul paragrafului, demonstrează
modul de lucru al autorului, care a adăugat, la revizia finală a textului său, unele lucruri
păstrate în noti‫ڏ‬ele sale, dar omise în versiunea ini‫ڏ‬ială.
374
„Răva‫ڍ‬ul”, reprodus de Miron Costin (v. Cioran 1900: 40, n. 1, 2; Călători VI:
73–74, n. 325–329, 331), fusese adus de Ioasaf, egumenul Mănăstirii Aron Vodă. El era
scris de spătarul Ciogolea ‫ڍ‬i relata că marele logofăt Gheorghe ‫ڌ‬tefan uneltea cu principele
Transilvaniei Gy»rgy II Rk¼czi ‫ڍ‬i cu Matei Basarab, domnul ‫ڎ‬ării Române‫ڍ‬ti, să-l înlăture
pe Vasile Lupu din domnie.
375
În ms. mƗƥis lǌƥǌtƗtƯs, din gr. ȝȑȖĮȢ ȜȠȖȠșȑĲȘȢ. Autorul se referă la marele logofăt
Gheorghe ‫ڌ‬tefan.
376
În ms. al-ma÷ar. Emil Suciu a înregistrat în lucrarea sa (Suciu 2010: 467) termenul
„magear, -ă” (adj., subst.) ca împrumut din turcă.
377
În ms. al-’ǌnkrǌs, „ungurii” (col.), cuvânt folosit adesea cu sensul „transilvăneni”.
378
Autorul se referă la Matei Basarab, domnul ‫ڎ‬ării Române‫ڍ‬ti.
379
Cite‫ڍ‬te: „Transilvania”, ca ‫ڍ‬i în unele documente române‫ڍ‬ti de ev mediu, ca
urmare a faptului că în trecut unele ‫ڏ‬inuturi, precum acela al Bra‫ڍ‬ovului, se aflaseră în statul
feudal maghiar, v. Giurescu, Anatefterul: 400, n. 2 (doc. nr. 51/1701). V. Călători VI: 73,
n. 330 pentru detalii despre compozi‫ڏ‬ia etnică a Transilvaniei în secolul al XVII-lea.
380
Marele logofăt Gheorghe ‫ڌ‬tefan.
381
Spătarul Constantin Ciogolea ‫ڍ‬i serdarul ‫ڌ‬tefan, v. Călători VI: 74.
216
acestea, el a părăsit pe dată palatul ‫ڍ‬i a mutat-o pe doamna sa ‫ڍ‬i toate averile
‫ڍ‬i agoniseala sa în cetatea numită Hotin, care se află la marginea hotarului
cu le‫ڍ‬ii. Toate o‫ڍ‬tile lui se răzvrătiseră însă împotriva lui. ‫ڌ‬i atunci el s-a dus la
cetatea pomenită ‫ڍ‬i de acolo, în Sâmbăta Mare382, a trecut râul [Nistru] ‫ڍ‬i a
pătruns în ‫ڎ‬ara Le‫ڍ‬ilor, către cetatea numită Cameni‫ڏ‬a. De acolo a trimis
scrisori la Constantinopol, dându-le de ‫ڍ‬tire despre cele întâmplate. Apoi a
trimis ‫ڍ‬i a cerut sprijin de la HmelniĠki, hatmanul cazacilor, ‫ڍ‬i de la fiul
acestuia, Timotei, noul său ginere383, apoi a cerut ajutor de la hanul ‫ڍ‬i de la
tătari. Înainte de a pleca din Ia‫ڍ‬i a pus de au fost ucise trei căpetenii din
oastea sa, mai întâi serdarul o‫ڍ‬tii, apoi al‫ڏ‬ii doi384. Vasile-vodă era na‫ڍ‬ul lui385,
iar doamna îi era na‫ڍ‬ă. [Domnul] îl îndrăgise nespus de tare, fără a se teme
să-i împărtă‫ڍ‬ească tainele sale, căci îi era foarte apropiat. O dată l-a trimis sol
la craiul maghiarilor, Rákóczi386, ‫ڍ‬i el s-a dus ‫ڍ‬i s-a învoit cu acela să-l înlăture
pe Vasile din scaunul său, cu vorba mincinoasă că el ar fi trimis [solie] la turci
‫ڍ‬i că le-ar fi plătit bani pentru a-l a‫ڍ‬eza pe fratele său crai în ‫ڎ‬ara Maghiarilor387.
‫ڌ‬i l-a încredin‫ڏ‬at de aceasta. Tot a‫ڍ‬a, [domnul] l-a trimis sol la Matei, voievodul
Valahiei, ‫ڍ‬i [marele logofăt] l-a min‫ڏ‬it a‫ڍ‬ijderea că [Vasile] a trimis [solie] la
turci ca să le plătească bani ‫ڍ‬i să ia ‫ڍ‬i scaunul Valahiei, pentru fiul său ‫ڌ‬tefăni‫ڏ‬ă,
iar acela l-a crezut. [Valahii] au schimbat scrisori cu craiul maghiarilor ‫ڍ‬i au
făcut legământ cu logofătul pomenit, ca el să ajungă domn peste Moldova cu
puterea lor ‫ڍ‬i ei să-i dea ajutor cu o‫ڍ‬tile lor. ‫ڌ‬i acela nu a contenit scriind,
uneltind ‫ڍ‬i lucrând până ce nu au căzut în ascultarea lui boierii Moldovei, din
pricina marii lor du‫ڍ‬mănii împotriva lui Vasile, a dregătorilor lui ‫ڍ‬i mai ales a
obâr‫ڍ‬iei sale grece‫ڍ‬ti388. Căci avea un nepot de frate pe nume [‫ڌ‬tefăni‫ڏ‬ă]389,
care pângărise patru mii de fete (sic!). Dar când neamurile lor i se plângeau,
382
5 aprilie 1653.
383
În ms. 7ƯmǌtƗ’ǌs, „Timotheus”, cu referire, aici ‫ڍ‬i în continuare, la Timu‫ ڍ‬HmelniĠki.
384
Miron Costin precizează că au fost omorâ‫ڏ‬i marele serdar ‫ڌ‬tefan, căpetenia călăre‫ڏ‬ilor
în ‫ڏ‬inuturile Lăpu‫ڍ‬nei, Orheiului ‫ڍ‬i Sorocii, Miron Ciogolea, pârcălabul de Neam‫ڏ‬, ‫ڍ‬i spătarul
Costin (Constantin) Ciogolea, cf. Cioran 1900: 41, n. 4.
385
Autorul se referă la marele logofăt Gheorghe ‫ڌ‬tefan.
386
Autorul se referă, aici ‫ڍ‬i în continuare, la principele Gy»rgy II Rk¼czi.
387
Emilia Cioran notează că ‫ڌ‬tefan avea doar 12 ani, a‫ڍ‬a încât mai probabil ar fi
putut ocupa acest scaun fratele domnului, hatmanul Gavriil, v. Cioran 1900: 42, n. 3.
388
Vasile Lupu se înconjurase cu dregători de origine greacă: în 1652 sfatul ‫ڏ‬ării era
alcătuit din ‫ڍ‬apte dregători greci ‫ڍ‬i trei moldoveni (marele logofăt Gheorghe ‫ڌ‬tefan, Constantin
‫ڍ‬i Pătra‫ڍ‬cu Ciogolea, mare spătar ‫ڍ‬i respectiv mare stolnic). V. Călători VI: 75, n. 348 ‫ڍ‬i 77,
n. 368; ùerban 1991: 65–79.
389
În text lipse‫ڍ‬te numele: ‫ڌ‬tefăni‫ڏ‬ă Coci, fiul lui Gheorghe Coci hatmanul, unul
dintre cei doi fra‫ڏ‬i ai lui Vasile Lupu. Autorul avea probabil inten‫ڏ‬ia de a-l completa ulterior,
după verificarea noti‫ڏ‬elor sale. V. relatarea acestui episod la ‫ڌ‬erban 1991: 199. Despre această
ramură a familiei lui Vasile Lupu v. Stoicescu, Dicεionar: 378–379; ‫ڌ‬erban 1991: 41–42,
66–67, 77, 160, 217.
217
nu se putea dovedi nimic împotriva aceluia, căci pătrundea noaptea în case
‫ڍ‬i le răpea pe fete ‫ڍ‬i făcea ‫ڍ‬i alte rele. El390 s-a ‫ڏ‬inut de viclenii trei ani fără
întrerupere, într-ascuns, până ‫ڍ‬i la Istanbul, unde a trimis de a uneltit înspre
binele său, iar turcii au pre‫ڏ‬uit aceasta. Apoi Vasile l-a chemat ‫ڍ‬i i-a dat zece
mii de dinari ca să-i pună la păstrare, dar acela a urzit un ‫ڍ‬iretlic: a trimis-o
pe soa‫ڏ‬a lui în satele lui de la Bogdana ‫ڍ‬i după mai multe zile i-a arătat
[domnului] un răva‫ ڍ‬cum că ea este bolnavă ‫ڍ‬i îndurerată. ‫ڌ‬i [domnul] i-a
dat învoire să meargă la ea. El însă ‫ڍ‬i-a râs de domnul, slobozindu-i pe
//43r// seimenii cei viteji ca leii de care [domnul] se slujea de ani ‫ڍ‬i ani –,
greci, sârbi, bulgari ‫ڍ‬i al‫ڏ‬ii – folosind un vicleúug: i-a spus „Tu nu ai niciun
vrăjma‫ڍ‬, de ce să cheltui atâta cu ei?”. În fiecare sâmbătă diminea‫ڏ‬ă din post
slobozea din ei câteva bairace, până ce i-a slobozit pe to‫ڏ‬i. Viclenia lui i-a
adus sfâr‫ڍ‬itul [domnului], căci oastea ‫ڏ‬ării s-a răzvrătit împotriva lui. Vasile
a părăsit Ia‫ڍ‬iul în joia din săptămâna Floriilor391 ‫ڍ‬i dacă nu l-ar fi trimis pe
nepotul său de frate392, cu oastea lui, să taie un pod mare ce se afla în calea
vrăjma‫ڍ‬ului său, l-ar fi prins în ora‫ڍ‬. Căci au zăbovit două zile pentru a face
podul la loc ‫ڍ‬i când el a plecat nu l-au putut urmări. Să fi văzut tu,
[cititorule], spaima ‫ڍ‬i groaza care s-au a‫ڍ‬ternut după plecarea leului393 din
ora‫ڍ‬, căci locuitorii ‫ڏ‬ării s-au prefăcut to‫ڏ‬i în tâlhari nelegiui‫ڏ‬i. Târgove‫ڏ‬ii ‫ڍ‬i
locuitorii ‫ڏ‬inutului s-au adunat cu to‫ڏ‬ii ‫ڍ‬i ‫ڍ‬i-au dus toate averile în mănăstiri,
s-au pus la adăpost ‫ڍ‬i au înăl‫ڏ‬at împrejurul fiecărei mănăstiri ziduri de
împrejmuire din căru‫ڏ‬e, fiind speria‫ڏ‬i ‫ڍ‬i îngroziĠi, ca ‫ڍ‬i noi, care niciodată nu
mai văzuserăm a‫ڍ‬a ceva în via‫ڏ‬a noastră. Atunci liturghiile ‫ڍ‬i slujbele au încetat,
căci bisericile ‫ڍ‬i altarele erau pline până la tavan cu boccele ‫ڍ‬i merinde.
< Intrarea noului domn în Moldova >

În ajunul duminicii Floriilor394 am slujit vecernia în trapeza mănăstirii
‫ڍ‬i la fel utrenia, de diminea‫ڏ‬ă, fără Liturghie. În seara acestei zile a intrat în
Ia‫ڍ‬i marele logofăt cel pomenit, cu multă oaste, ‫ڍ‬i a poposit în casa lui. De
diminea‫ڏ‬ă, în Lunea [din Săptămâna] Mare, a intrat la Curte ‫ڍ‬i au sunat
pentru el toate clopotele ‫ڍ‬i el s-a a‫ڍ‬ezat în jil‫ڏ‬ul domnilor. Trecuseră trei ani
de când tot urzea acest plan, până ce a ajuns a‫ڍ‬a cum menise. ‫ڌ‬i-a luat
numele de Ioan Gheorghiεă βtefan-vodă, căci obiceiul domnilor Moldovei ‫ڍ‬i
ai Valahiei este să pună înaintea numelui lor „Ioan”, care este ca o poreclă395
390
Autorul se referă la marele logofăt Gheorghe ‫ڌ‬tefan.
391
3 aprilie 1653.
392
Autorul se referă la paharnicul ‫ڌ‬tefăni‫ڏ‬ă, v. Cioran 1900: 43, n. 3.
393
Autorul se referă la Vasile Lupu.
394
6 aprilie 1653.
395
În ms. kunya(t), termen arab (asemănător unui agnomen) care intră în componen‫ڏ‬a
numelui părin‫ڏ‬ilor: abǌ..., „tatăl lui...”, sau uumm..., „mama lui...”. Verbul takannƗ înseamnă
„a da o poreclă”, „a numi”. Numele „Ioan” are la origine expresia ebraică vechi-testamentară
218
în aceste ‫ڏ‬ări, iar pecetea lor poartă totdeauna un cap de vi‫ڏ‬el396. Domnul cel
nou pe care l-am pomenit se numea Gheorghe, iar tatăl ‫ڍ‬i bunicul său
fuseseră ‫ڍ‬i ei domni în vechime ‫ڍ‬i se numeau ‫ڌ‬tefan397. Dregătorii ‫ڍ‬i o‫ڍ‬tile ‫ڍ‬i
tot poporul i s-au închinat, căci era din neamul lor ‫ڍ‬i pricina du‫ڍ‬măniei lor
împotriva lui Vasile era că se trăgea din stirpe grecească398 ‫ڍ‬i se înconjurase
numai cu greci, care i-au înrobit pe moldoveni, i-au umilit ‫ڍ‬i i-au înjosit cât
se poate de tare, până ce au ajuns săraci de tot. De aceea se urau unii pe al‫ڏ‬ii
cu o ură neîmpăcată.
Cât despre noi, părintele nostru patriarh a hotărât să săvâr‫ڍ‬ească sfântul
mir, căci noi adusesem toate cele de trebuin‫ڏ‬ă de la Constantinopol ‫ڍ‬i
[părintele nostru patriarh] îi făgăduise domnului Vasile să-i pregătească
[mir] în săptămâna Patimilor, iar el se bucurase nespus de tare de aceasta.
Fărâmasem toate cele folositoare încă de la începutul postului ‫ڍ‬i erau
pregătite, dar când s-au întâmplat cele ce s-au întâmplat ne-am apucat să-l
pregătim, ca [acestea] să nu se strice. Ne-am apucat încă din lunea Patimilor
‫ڍ‬i toată ziua l-am gătit, de la prima la a cincea fierbere, până în Joia Mare. ‫ڌ‬i
în toată această vreme părintele nostru patriarh, împreună cu arhiereii ‫ڍ‬i cu
ceilal‫ڏ‬i preo‫ڏ‬i ce se aflau acolo, au stat în jurul vetrei citind din Sf. Evanghelii,
de la începutul fiertului ‫ڍ‬i până la sfâr‫ڍ‬it. Când l-am săvâr‫ڍ‬it, în Joia Mare,
după ce am pus în el ulei balsamic, mosc, ambră, lemn de tămâie ‫ڍ‬i celelalte
părticele pre‫ڏ‬ioase, //43v// l-am împăr‫ڏ‬it în vase ‫ڍ‬i am mers cu ele la biserica
mănăstirii doamnei399. Acolo părintele nostru patriarh a săvâr‫ڍ‬it Liturghia
Cinei Domnului [Iisus Hristos]. Când am ajuns la heruvic fiecare dintre preo‫ڏ‬ii
slujitori a luat în mână unul dintre vase ‫ڍ‬i au înconjurat la intrare, mergând
înaintea Sf. Trup, până ce le-am a‫ڍ‬ezat în firida altarului400. La sfâr‫ڍ‬itul
dipticului patriarhilor [părintele nostru] le-a sfin‫ڏ‬it după rânduială.
În ajunul Vinerii Mari au tras clopotele la ceasul al doilea din noapte
pentru slujba utreniei, iar noi am slujit în trapeză. Tot a‫ڍ‬a, în ajunul
Sâmbetei Luminate au săvâr‫ڍ‬it acolo slujba Punerii în Mormânt401, după
datină. În ajunul Pa‫ڍ‬tilor au tras toate clopotele de seara până diminea‫ڏ‬a ‫ڍ‬i
Io hanan, „Dumnezeu a avut milă”. Formula a fost explicată de I. Bogdan, în ,® din titlul
Domnilor romăni („Convorbiri literare”, XXIII, 1889, p. 721–738), ca „antepunerea
numelui dinastic al Asăne‫ڍ‬tilor” (v. ‫ڍ‬i Bogrea 1924: 340–341).
396
În ms. i«l. Întrucât bourul nu era cunoscut cititorilor sirieni, autorul se referă la
vi‫ڏ‬el, animal cu care ace‫ڍ‬tia erau familiariza‫ڏ‬i.
397
Inexact, fuseseră dregători, v. Călători VI: 77, n. 366–367.
398
Tatăl său, Nicolae, se născuse în satul Arvanitochori din Epir, aproape de Varna,
care avea popula‫ڏ‬ie de limbă greacă, dar probabil de origine albaneză („arvanită”) (M. ‫ڎ‬.).
399
Mănăstirea Golia.
400
Autorul se referă la proscomidiar, ni‫ڍ‬a sau firida unde preotul pregăte‫ڍ‬te darurile
de pâine ‫ڍ‬i vin înaintea slujirii Sfintei Liturghii.
401
Slujba Prohodului.
219
ne-am sculat să săvâr‫ڍ‬im utrenia Pa‫ڍ‬tilor ‫ڍ‬i a Învierii Domnului402, tot la
trapeză. A fost însă o sărbătoare neagră, cu frică ‫ڍ‬i spaimă. Iar to‫ڏ‬i cei din
neamul grecilor, de la preo‫ڏ‬i până la oamenii de rând, a‫ڍ‬teptau de la un ceas
la altul să fie uci‫ڍ‬i de sabie.
În ce ne prive‫ڍ‬te, domnul cel nou, de îndată ce s-a a‫ڍ‬ezat [în scaun], a
trimis părintelui nostru patriarh bani de cheltuială403 ‫ڍ‬i i-a cerut să se roage
pentru el. I-a făgăduit tot binele ‫ڍ‬i multa lui bunăvoin‫ڏ‬ă, căci ne cuno‫ڍ‬tea de
mai demult ‫ڍ‬i îi adusesem un dar prima dată, apoi ‫ڍ‬i a doua oară, ca plocon
de înscăunare. Eu am mers la Biserica Sf. Nicolae, care se află în vecinătatea
Cur‫ڏ‬ii, ‫ڍ‬i am stat la slujba de Înviere404, pe care au săvâr‫ڍ‬it-o înaintea noului
domn episcopii ‫ڏ‬ării ‫ڍ‬i stareĠii mănăstirilor, după datină. Acolo îi aúezaseră un
jil‫ ڏ‬în afara bisericii ‫ڍ‬i după ce au încheiat [rugăciunile] au intrat în biserică
‫ڍ‬i au sfâr‫ڍ‬it slujba.
< Numele dregătorilor Moldovei după cinul lor405 >

Aceasta este rânduiala cinurilor de la Curtea domnului Moldovei:
– MƗƥis lǌƥƗtƗtƯ406 este marele daftardƗr407, care are sub mâna sa pe al
doilea ‫ڍ‬i al treilea logofăt.
– Marele vistier este un ruzmƗn«Ư408 [sau] muƗsib«Ư409. Apoi mai sunt
al doilea ‫ڍ‬i al treilea vistier.
– Vornicul este judele, ‫ڍ‬i sub mâna lui se află al‫ڏ‬ii ca el.
– Paharnicul410 este cel ce toarnă domnului la petreceri, ‫ڍ‬i sub mâna lui
se află paharnicii de rând, care îi toarnă domnului în fiecare zi de peste an,
adică cea‫ڍ‬nicii.
– Marele postelnic este cel ce poartă cârja de argint înaintea domnului,
în toată vremea, ‫ڍ‬i sub mâna lui sunt postelnicul al doilea ‫ڍ‬i al treilea, care
stau mereu drep‫ڏ‬i cu cârjele lor.
402
În ms. Hristos anesti, „Hristos a înviat”, din gr. ȋȡȚıĲÕȢ ¢ȞȑıĲȘ.
403
În ms. ®ara«iyyat, „venit din haraci”.
404
În ms. uAnƗstƗsƯs, din gr. ’AȞȐıĲĮıȚȢ.
405
V. etimologia termenilor ‫ڍ‬i func‫ڏ‬iunile în cap. Marii dregători la Giurescu, δara
Românească: 271–296; O. Sachelarie úi N. Stoicescu (coord.), InstituĠiile feudale din ğările
Române. DicĠionar, Bucureúti, 1988, passim.
406
În gr., „marele logofăt”, v. supra, n. 153.
407
Din tc. defterdar, cu acelaúi sens.
408
Forma slavă (turcizată) a aceluia‫ڍ‬i termen, din sl. râza ( = lat. vestis, „căma‫ڍ‬ă” >
„cămăra‫ ڍ‬de vistierie”, cf. gr. ȕİıĲȚȐȡȚȠȞ). V. Vasile Bogrea, Doamnele lui Constantin
βerban, „Revista istorică”, VI, 1920, p. 183, care citează G. Giuglea, G. Vâlsan, De la
românii din Serbia. Culegere de literatură populară, cu hartă fotografii, note, glosar,
Bucure‫ڍ‬ti, 1913, p. 318 (unde „râza” = „căma‫ڍ‬ă ruptă”).
409
Din tc. mohasebõ, cu acelaúi sens.
410
În ms. bahƗrnƯkus, formă grecizată a rom. „paharnic”, cf. gr. ʌĮȤȐȡȞȚțȠȢ.
220
– Este apoi marele spătar sau serdarul oastei, care poartă în toată
vremea sabia ‫ڍ‬i buzduganul în preajma domnului, iar sub mâna lui sunt
întâiul spătar, adică un silidƗr411, ‫ڍ‬i încă unul pe lângă el.
– Apoi este grămăticul sau diacul domnului.
– Apoi este arma‫ڍ‬ul, adică ÑǌbƗÎƯ412, cel care îi ucide ‫ڍ‬i îi munce‫ڍ‬te [pe
osândi‫ڏ‬i].
– Iar slugerul este vătaful peste carne [la cuhnii].
Apoi [domnul] a ie‫ڍ‬it din biserică ‫ڍ‬i a mers la Curte cu un alai măre‫ڏ‬,
după care s-a întors la Liturghie. Până să fi trecut trei ceasuri din zi, au sunat
clopotele ‫ڍ‬i am mers cu părintele nostru patriarh ca să stăm la Liturghia
Pa‫ڍ‬telui în biserica de la mănăstirea doamnei. Când să citească Evanghelia,
mai întâi citea preotul înăuntru ‫ڍ‬i apoi diaconul, în grece‫ڍ‬te, afară, rând pe
rând, oprindu-se câte pu‫ڏ‬in. Au adus în ziua aceea la biserică talere multe ‫ڍ‬i
felurite, cu ouă vopsite ‫ڍ‬i încondeiate, de toate felurile ‫ڍ‬i culorile, apoi carne
de porc (sic!), cozonac413 ‫ڍ‬i busuioc, după datina lor. Părintele nostru
patriarh a rostit asupra lor molitva ouălor ‫ڍ‬i a brânzei, apoi molitva de
binecuvântare a cărnii. ‫ڌ‬i le-au împăr‫ڏ‬it celor de fa‫ڏ‬ă. În această zi ne-am
închinat la un epitaf414, adică un giulgiu brodat415, care era //44r// a‫ڍ‬ternut pe
altarul bisericii pomenite, danie a împăratului Ioan Cantacuzinul416 către
Sfântul Munte. Am ie‫ڍ‬it din biserică la ceasul la care ie‫ڍ‬eam mereu de la
Liturghia de duminică.
< Ve‫ڍ‬ti despre prăpădul pe care l-au făcut cazacii în oastea Moldovei >
În lunea ‫ڍ‬i în mar‫ڏ‬ea Pa‫ڍ‬telui nu s-a săvâr‫ڍ‬it Liturghia în niciun chip,
de frică ‫ڍ‬i de spaimă. Domnul cel nou trimisese veste părintelui nostru
patriarh să slujească pentru el de Pa‫ڍ‬te, numai că a fost foarte prins cu solda
o‫ڍ‬tenilor ‫ڍ‬i cu a‫ڍ‬ezarea lor în cetate. Tot a‫ڍ‬a, nici în Duminica Luminată417
nu s-a săvâr‫ڍ‬it Liturghia.
411
Din tc. silihtar, „spătărel”, „arma‫”ڍ‬, demnitar care purta sabia sultanului sau
îngrijea armele marelui vizir.
412
Din tc. subaγõ, „căpetenia gărzii”.
413
În ms. ubz bi-sumn muza‘far, lit. „pâine cu unt topit”. Cozonacii tradi‫ڏ‬ionali se
prepară ‫ڍ‬i astăzi cu unt sau untură în gospodăriile de la ‫ڏ‬ară.
414
În ms. ’abƯÓƗfiyǌn, din gr. ™ʌȚĲȐMȚȠȢ, la acuzativ ™ʌȚĲȐMȚȠȞ.
415
Aici Radu 1930: 483 parafrazează, explicând sensul cuvântului „epitaf”: „(la pièce
de brocart d’or) représentant la mise au tombeau de Notre-Seigneur”. În arabă nu există
acest text.
416
Ioan VI Cantacuzino, împărat bizantin (1347–1354).
417
Duminica Tomii.
221
Iar în ziua aceea a sosit vestea că Timotei, fiul lui HmelniĠki ‫ڍ‬i ginerele
domnului Vasile, trecuse râul Nistru, care este hotarul dintre ‫ڎ‬ara Moldovei ‫ڍ‬i
‫ڎ‬ara Cazacilor, cu o‫ڍ‬ti de cazaci, ca să se lupte cu domnul cel nou, ‫ڍ‬i că au
învins o‫ڍ‬tile pe care le pusese domnul cel nou să apere hotarele de pe râul
pomenit. S-a întins vestea ‫ڍ‬i domnul a gătit o‫ڍ‬ti ca să-i întâmpine. După ce se
despăr‫ڏ‬ise de o‫ڍ‬tile maghiare ‫ڍ‬i valahe, a trimis de le-a chemat îndărăt. Atunci
înaintarea o‫ڍ‬tii căzăce‫ڍ‬ti, numită strajă pe limba lor418, care număra vreo trei
sute [de o‫ڍ‬teni], a biruit oastea domnului, pe care o pregătise el împotriva
lor. Sub porunca domnului pomenit se adunaseră ca la 40 000 de osta‫ڍ‬i, potrivit
condicilor: moldoveni, unguri, nem‫ڏ‬i, qaravalahi419, sârbi ‫ڍ‬i de alte neamuri.
Doamne păze‫ڍ‬te! Întreaga lume tremura. Să nu vorbim de frică ‫ڍ‬i de spaimă.
Apoi domnul pomenit a ie‫ڍ‬it cu toată mul‫ڏ‬imea aceea [de o‫ڍ‬teni] în
ziua de miercuri după Duminica Luminată ‫ڍ‬i to‫ڏ‬i târgove‫ڏ‬ii ‫ڍ‬i grecii au fost
târâ‫ڏ‬i cu de-a sila la luptă. S-au întâlnit cu oastea cazacilor ‫ڍ‬i s-au luptat de
la amiaza zilei aceleia de miercuri până joi la amiază. Cazacii au prăpădit
o‫ڍ‬tile domnului ‫ڍ‬i au răpus o‫ڍ‬teni fără număr. Iată cum s-au luptat420: cazacii
se aflau înăuntrul taberei lor, în gropi ‫ڍ‬i în ‫ڍ‬an‫ڏ‬uri, împrejur ‫ڍ‬i înăuntru erau
căru‫ڏ‬ele lor, ‫ڍ‬i [tot] înăuntru erau ‫ڍ‬i caii. Stăteau ascun‫ڍ‬i în gropile lor, de
nu se vedea niciunul, de niciun fel. Moldovenii au crezut că erau mor‫ڏ‬i ‫ڍ‬i
atunci au ie‫ڍ‬it o parte din dărăbanii îmbrăca‫ڏ‬i în catifea ro‫ڍ‬ie, vreo opt sute
de oameni. ‫ڌ‬i atunci au tras asupra lor cu ‫ڍ‬ase tunuri ale lui ‫ڌ‬tefan-vodă ‫ڍ‬i
‫ڍ‬i-au îndreptat ‫ڍ‬i dărăbanii aceia toate pu‫ڍ‬tile421 împotriva lor. Iar cazacii au
năvălit ‫ڍ‬i au tras cu cele unsprezece tunuri ale lor ‫ڍ‬i au ie‫ڍ‬it chiar ei, trăgând
cu pu‫ڍ‬tile. ‫ڌ‬i ‫ڍ‬i-au scos săbiile ‫ڍ‬i i-au răpus pe to‫ڏ‬i acei dărăbani. Tunurile
au împră‫ڍ‬tiat multele rânduri de o‫ڍ‬teni ‫ڍ‬i ei nu au mai putut decât să scape
cu fuga. Atunci pe dată a apărut Timotei ‫ڍ‬i mai departe înfrângerea lor a fost
‫ڍ‬i mai aprigă, căci [cazacii] sunt foarte tari la luptă ‫ڍ‬i nu dau înapoi, nici nu
418
În ms. sÓrƗ«Ɨ, transcriere în formă arabizată a rom. „strajă”, din sl. straža.
419
Autorul se referă la valahi, locuitorii ‫ڎ‬ării Române‫ڍ‬ti, care era numită în alte texte
arabe cre‫ڍ‬tine QƗrƗ FalƗ®, „Valahia Neagră”. Vezi Feodorov, Chronique: 6, 24 (text arab),
40 (trad. fr.).
420
V. referin‫ڏ‬e bibliografice la Călători VI: 81, n. 393, 395.
421
Textual, aici ‫ڍ‬i în continuare: tifenk (ar. sir., pron. tifeng), „pu‫ڍ‬ti” (cu fitil, ‫ڏ‬eavă
lungă, coco‫ڍ ڍ‬i cremene); „flinte”; „sâne‫ڏ‬e”. În Condica de venituri γi cheltuieli sunt înregistrate
cumpărături de „érbă de pu‫ڍ‬că”, v. de pildă p. 497. Alexianu le socote‫ڍ‬te „muschete”, v.
Alexianu, Mode γi veγminte: 365. Potrivit cercetătoarei bulgare Stoyanka Kenderova,
tüfenk, pu‫ڍ‬ca cea mai ieftină la sud de Dunăre în vremea Imperiului Otoman, avea pre‫ڏ‬ul de
c. 70 para. V. ‫ڍ‬i A. Cazacu, Armamentul, în Costăchel – Panaitescu – Cazacu, Viaεa feudală:
403–404; Carol König, Cele mai vechi informaεii scrise sau iconografice despre folosirea
armelor de foc pe teritoriul României, în Arta istoriei. Istoria artei, Academicianul Răzvan
Theodorescu la 65 de ani, Bucure‫ڍ‬ti, 2004, p. 117–123 (cu ilustra‫ڏ‬ii).
222
se lasă birui‫ڏ‬i cu niciun chip. Au o dibăcie foarte mare, dobândită în anii din
urmă, când au fost [în război] cu le‫ڍ‬ii ‫ڍ‬i au făcut ÓƗbǌr, adică tabere, săpând
împrejurul o‫ڍ‬tii lor ‫ڍ‬an‫ڏ‬uri de pământ, numite în turce‫ڍ‬te matƗrƯs422, ca să nu
poată nimeni să năvălească asupra ei pe ascuns. Fiecare om avea un ÓƗbǌr,
adică o groapă în pământ, pentru el singur. Când se ridică trag cu pu‫ڍ‬ca ‫ڍ‬i se
opresc, iar vrăjma‫ڍ‬ii lor trag în ei ‫ڍ‬i nu-i ating, în groapa lor, a‫ڍ‬adar ei nu
pă‫ڏ‬esc nimic, adică lovesc fără a fi lovi‫ڏ‬i. Trăiesc în mare lipsă ‫ڍ‬i cumpătare
la vreme de război, nu ‫ڍ‬tiu altceva decât pâine neagră, uscată, ‫ڍ‬i apă. Nu au
corturi, nici straie frumoase ‫ڍ‬i nici altele asemenea. ‫ڌ‬i cu toate acestea sunt
foarte zdraveni.
Să ne întoarcem a spune că domnul s-a întărit oare‫ڍ‬icât ‫ڍ‬i [cazacii] au
mers în apropiere de Ia‫ڍ‬i423 ‫ڍ‬i s-au luptat. Noi i-am privit din clopotni‫ڏ‬e,
până ce s-au auzit tobele ‫ڍ‬i trâmbi‫ڏ‬ele //44v// ‫ڍ‬i au spus că a sosit Timotei,
fiul lui HmelniĠki, căci trimisese o‫ڍ‬teni înaintea lui, după datină. Apoi la
acea vreme le-a sosit ajutor ‫ڍ‬i [du‫ڍ‬manii lor] îndată au fugit, de nu a mai
rămas nici unul.
Cât despre domn ‫ڍ‬i so‫ڏ‬ii lui, ei au fugit către ‫ڎ‬ara Ungurească ‫ڍ‬i au
lăsat Curtea cu toate cele din ea, pe care el le prădase în zilele acelea din
avutul boierilor ‫ڍ‬i al târgove‫ڏ‬ilor, au rămas toate acolo, ca să cadă pradă
fiului lui HmelniĠki. Să-i fi văzut, cititorule, înfrân‫ڏ‬i, pâlcuri-pâlcuri,
aruncându-‫ڍ‬i steagurile ‫ڍ‬i fugind deodată cu zecile, ori câte douăzeci-
douăzeci, ori câte cincizeci-cincizeci, ca să ajungă în munte ‫ڍ‬i în codri. Iar
noi am privit la ei, în vreme ce cazacii alergau după ei ‫ڍ‬i îi urmăreau în
mun‫ڏ‬i. Au răpus dintre ei o mul‫ڏ‬ime ‫ڍ‬i au prădat averi fără număr.
‫ڌ‬i atunci Timotei, fiul lui HmelniĠki, a intrat în Ia‫ڍ‬i cu puterea
cazacilor, a trecut pe la Mănăstirea Sf. Sava ‫ڍ‬i a mers la Curte. Părintele
nostru patriarh i-a ie‫ڍ‬it în întâmpinare la poarta mănăstirii, purtând mantia,
omoforul, patrafirul ‫ڍ‬i crucea. El424 era înso‫ڏ‬it de multe mii [de oameni] care
se rugau de binecuvântare ‫ڍ‬i îngenuncheau înaintea părintelui nostru
patriarh, sărutând crucea.
Apoi [cazacii] s-au împră‫ڍ‬tiat pe la munte ‫ڍ‬i prin codri ‫ڍ‬i i-au prădat pe
locuitorii ‫ڏ‬inutului, care fugiseră de ei. Au tâlhărit până ‫ڍ‬i femeile, ba chiar
‫ڍ‬i bisericile ‫ڍ‬i mănăstirile lor, pentru că îi ocrotiseră [pe fugari], răzvrătindu-se
împotriva domnului ‫ڍ‬i stăpânului lor Vasile-vodă.
422
În Călători VI: 82, n. 397, se propune traducerea „meterez”, aici impropriu.
423
Pe dealul de lângă satul Popricani, pe malul drept al râului Jijia, jud. Ia‫ڍ‬i,
v. Cioran 1900: 49, n. 1.
424
Autorul se referă la hatmanul Timu‫ ڍ‬HmelniĠki.
223
‫ڌ‬i atunci [domnul]425 a trimis un stolnic, adică un iuzba‫ڍ‬, cu trupa lui,
‫ڍ‬i au venit să apere mănăstirea noastră. Au înăl‫ڏ‬at steagul cu crucea la
poartă. În vremea aceea turcii ‫ڍ‬i iudeii au tras de la cazaci spaimă, groază,
caznă ‫ڍ‬i prăpăd cum nu s-au mai văzut, ‫ڍ‬i s-au aflat în mare necaz, iar dacă
nu era părintele nostru patriarh alături de ei, i-ar fi omorât, cum să nu, căci
erau vrăjma‫ڍ‬ii lor ‫ڍ‬i mai abitir ai moldovenilor. I-au pus pe iudei în lan‫ڏ‬uri ‫ڍ‬i
i-au chinuit nop‫ڏ‬i la rând, poruncindu-le să se boteze ‫ڍ‬i să pună pe răboj
toate averile lor. Nouă ne plângea inima ‫ڍ‬i tare ne întristam de bocetele copiilor
‫ڍ‬i ale pruncilor lor. Cât despre turci, ei s-au plâns de îndată părintelui nostru
patriarh ‫ڍ‬i i-am primit în chiliile noastre, iar noi ne-am a‫ڍ‬ezat afară, ‫ڍ‬i astfel
au scăpat cu avu‫ڏ‬iile lor. Între ei se afla un ienicer care fugise. Avea un prins,
un cazac mititel, care a făcut un lucru nemaivăzut cu bunurile ‫ڍ‬i avutul
stăpânului său, căci le-a arătat cazacilor pe rând ‫ڍ‬i ei le-au prădat pe toate,
împreună cu avu‫ڏ‬iile so‫ڏ‬ilor aceluia. Am văzut cu ochii noútri fapte grozave.
În noaptea aceea s-au tras clopotele în toate mănăstirile ‫ڍ‬i s-a săvâr‫ڍ‬it
vecernia, cu alai, pentru hatmanul HmelniĠki ‫ڍ‬i fiul său, hatmanul Timotei.
Am fost ‫ڍ‬i noi de fa‫ڏ‬ă. Diaconul a spus: „Miluie‫ڍ‬te-ne pre noi, Dumnezeule,
după mare mila Ta” ‫ڍ‬i cele ce urmează, apoi „‫ڌ‬i încă ne rugăm pentru
domnul426 Vasile-vodă ‫ڍ‬i pentru hatmanul Zenobie427 ‫ڍ‬i domnul428 Timotei ‫ڍ‬i
soa‫ڏ‬a sa”. Fata aceasta era aceea‫ڍ‬i care fusese cheza‫ڍ‬ă la Constantinopol429 ‫ڍ‬i
a fost răscumpărată cu mari sume de bani, ca să fie adusă ‫ڍ‬i dată de so‫ڏ‬ie [lui
Timotei]. Adică era fiica lui Vasile, domni‫ڏ‬a Roxanda. „Să aibă ve‫ڍ‬nic pace,
sănătate ‫ڍ‬i izbăvire ‫ڍ‬i Domnul nostru Dumnezeu să le sporească izbânda în
toate ale lor ‫ڍ‬i să zdrobească sub călcâiele lor orice vrăjma‫ڍ ڍ‬i orice
potrivnic”. Apoi au cântat întregul canon al Pa‫ڍ‬telui ‫ڍ‬i Paraclisul ‫ڍ‬i am ie‫ڍ‬it
din biserică înainte de miezul nop‫ڏ‬ii.
Sâmbăta în care a căzut praznicul Sf. Gheorghe ‫ڍ‬i apoi duminica ce i-a
urmat nu s-a săvâr‫ڍ‬it Liturghia.
Luni seară hatmanul Timotei cel pomenit a trimis veste părintelui
nostru patriarh să slujească Liturghia de diminea‫ڏ‬ă //45r// în mănăstirea
425
Vasile Lupu se afla la Cameni‫ڏ‬a în vremea aceea, a‫ڍ‬a cum autorul relatează mai
departe, la f. 45r.
426
În ms. al-malik, „împăratul”, „regele”.
427
Alt nume al lui Bogdan HmelniĠki (m. 1657), cf. Radu 1930: 489, n. 1, care
citează Engel, Geschichte der Kosaken, Halle, 1796, p. 116, 157 ‫ڍ‬i 211. V. ‫ڍ‬i Cioran 1900:
51, n. 1.
428
În ms. al-malik, „împăratul”, „regele”.
429
Traducerea gre‫ڍ‬ită a lui Belfour: This is the lady who was a Nun in Constantinople
(Belfour I: 79) este preluată de Emilia Cioran: „Aceasta e femeia, care fusese călugări‫ڏ‬ă în
Constantinopole”, cu nota „Nu călugări‫ڏ‬ă; Vodă o dăduse în 1645 ca ostatec în Seraiul
Sultanei-Mume [...]” (Cioran 1900: 51, n. 2). Murkos remarcase eroarea lui Belfour,
v. Curiozităεi: 385–386.
224
domnului. Mar‫ڏ‬i am mers acolo devreme ‫ڍ‬i am stat la utrenie. La răsărit a
sosit hatmanul la biserică ‫ڍ‬i a stat drept lângă jil‫ڏ‬ul socrului său domnul,
încins cu sabia lui, de care nu se despăr‫ڏ‬ea niciodată. Părintele nostru
patriarh l-a binecuvântat ‫ڍ‬i am încheiat Liturghia. A fost o zi minunată.
Părintele nostru patriarh a ie‫ڍ‬it din biserică cu hatmanul ‫ڏ‬inându-l de după
umeri, dindărăt. Acesta l-a urcat pe cal ‫ڍ‬i, apucând calul [de dârlogi], l-a
înso‫ڏ‬it [pe părintele nostru] afară din mănăstire, unde ‫ڍ‬i-au luat rămas bun ‫ڍ‬i
apoi ei s-au dus.
De îndată ce l-au înfrânt pe domn i-au trimis veste lui Vasile, care se
afla la Cameni‫ڏ‬a. El a încălecat pe dată ‫ڍ‬i s-a împră‫ڍ‬tiat vestea venirii lui ‫ڍ‬i
lumea s-a bucurat de sosirea lui. A intrat în Ia‫ڍ‬i joi 28 aprilie. Noi mersesem
la mănăstirea lui ca să-l întâmpinăm la sosire. Când a ajuns l-am primit
dincolo de poarta mănăstirii, împreună cu arhiereii acesteia, cu preo‫ڏ‬ii în
odăjdii ‫ڍ‬i diaconii purtând cădelni‫ڏ‬e, doi câte doi. Apoi el a descălecat ‫ڍ‬i
s-au îmbră‫ڏ‬i‫ڍ‬at, el ‫ڍ‬i părintele nostru patriarh, după care au intrat în biserică.
Diaconul s-a apropiat ‫ڍ‬i l-a tămâiat când a ajuns la jil‫ڏ‬ul său. Apoi a spus
„Miluie‫ڍ‬te-ne pre noi, Dumnezeule, după mare mila Ta” ‫ڍ‬i cele ce urmează
‫ڍ‬i i-a pomenit pe domn, pe hatmanul Zenobie, pe Timotei ‫ڍ‬i pe doamna
Roxanda, ‫ڍ‬i [spunând „pentru] pacea, sănătatea ‫ڍ‬i mântuirea lor, acum ‫ڍ‬i
[pururea ‫ڍ‬i] în vecii vecilor”, până la sfârγit. Apoi au coborât ‫ڍ‬i s-au închinat
la icoane ‫ڍ‬i părintele nostru patriarh i-a binecuvântat. Iar [domnul] l-a
îmbră‫ڏ‬i‫ڍ‬at încă o dată, plângând ‫ڍ‬i grăind: „Cele ce s-au abătut asupra mea
sunt din pricina păcatelor mele”. Am ie‫ڍ‬it apoi cu el afară din mănăstire, a
încălecat ‫ڍ‬i s-a dus la Curte, în vreme ce clopotele sunau, după datină. A
intrat acolo ‫ڍ‬i s-a a‫ڍ‬ezat în jil‫ڏ‬ul său. Pe dată to‫ڏ‬i o‫ڍ‬tenii cazaci au tras cu
pu‫ڍ‬tile ‫ڍ‬i apoi cu cele unsprezece tunuri pe care le aduseseră cu ei ‫ڍ‬i cu
celelalte ‫ڍ‬ase pe care le capturaseră de la domnul cel nou, astfel că toată ‫ڏ‬ara
a vuit.
În Duminica Slăbănogului ne-am dus să-l întâlnim pe fiul lui HmelniĠki la
Curte, când a venit la domn să-‫ڍ‬i ia rămas bun, căci se învoiseră să pornească
împreună împotriva domnului Valahiei. Domnul i-a dăruit o blană de samur,
apoi [Timotei] a încălecat, ‫ڍ‬i, făcându-‫ڍ‬i cruce asupra fe‫ڏ‬ei, a plecat, cu o
tobă ‫ڍ‬i o trâmbi‫ڏ‬ă în urma lui.
Luni de dimineaεă părintele nostru patriarh a mers ‫ڍ‬i ‫ڍ‬i-a luat rămas
bun de la domn, cerându-i dezlegare ca să ne pregătim să plecăm către
[‫ڏ‬inutul] dinlăuntru. El i-a spus: „Ai răbdare până ce î‫ڏ‬i voi trimite răspuns”.
‫ڌ‬i asta fiindcă se temea pentru noi, căci ‫ڎ‬ara Cazacilor era toată pradă
tulburărilor, din pricina o‫ڍ‬tilor căzăce‫ڍ‬ti ‫ڍ‬i tătare. Căci hanul se învoise cu
HmelniĠki să pornească război anul acesta împotriva le‫ڍ‬ilor. De aceea
[domnul] ne-a oprit, a‫ڍ‬teptând ca drumurile să nu mai fie primejdioase.
225
Mar‫ڏ‬i [domnul] l-a ajuns din urmă pe ginerele său cu o‫ڍ‬tile lui de
moldoveni, care dintotdeauna, încă din vechime, î‫ڍ‬i trădaseră domnii.
Miercuri, înainte de Joia Înăl‫ڏ‬ării, stareĠul Mănăstirii Galata a venit să-l
roage pe părintele nostru patriarh să săvâr‫ڍ‬ească acolo Liturghia din Joia
Înăl‫ڏ‬ării, căci mănăstirea avea acest hram. Am mers acolo ‫ڍ‬i am stat la
vecernie, apoi la utrenia de a doua zi. ‫ڌ‬i când s-a luminat bine de ziuă au
tras clopotele. Părintele nostru patriarh a slujit Liturghia ‫ڍ‬i a hirotonit un
preot, fiind de fa‫ڏ‬ă to‫ڏ‬i stareĠii de mănăstiri ‫ڍ‬i to‫ڏ‬i cei ce au dorit să se afle
acolo. Apoi după slujbă au adus colivă, după datină, ‫ڍ‬i-au pus cu to‫ڏ‬ii
mâinile deasupra ei ‫ڍ‬i părintele nostru patriarh a rostit asupra ei molitva
pentru sufletul ctitorului430 ei Petru-vodă, cel care înăl‫ڏ‬ase mănăstirea. Nu
am ie‫ڍ‬it de la slujbă decât la amiază. Ne-au dus la trapeză, unde am primit
un ospă‫ ڏ‬îmbel‫ڍ‬ugat, pentru cei mari ‫ڍ‬i cei mărun‫ڏ‬i. Iar la urmă au închinat o
cupă în cinstea domnului, apoi în cinstea lui HmelniĠki ‫ڍ‬i a fiului său ‫ڍ‬i apoi
în cinstea patriarhului Ierusalimului, căci aceluia îi era închinată mănăstirea.
Seara am stat iară‫ڍ‬i la vecernie ‫ڍ‬i au adus o tavă //45v// de colivă ‫ڍ‬i o carafă
cu vin, iar preotul ‫ڍ‬i părintele nostru patriarh au rostit rugăciunea asupra lor
pentru pomenirea celor ce au înăl‫ڏ‬at mănăstirea. Căci obiceiul lor, la
praznic, este să săvâr‫ڍ‬ească o Liturghie ‫ڍ‬i un ospă‫ ڏ‬pentru a sărbători
praznicul ‫ڍ‬i încă o Liturghie ‫ڍ‬i un ospă‫ ڏ‬pentru pomenirea celor ce au înăl‫ڏ‬at
mănăstirea, pentru că a‫ڍ‬a au fost lăsate daniile.
Am stat apoi la utrenia din noaptea de vineri ‫ڍ‬i pe urmă au tras
clopotele pentru Liturghie. La intrarea noastră în biserică au a‫ڍ‬ezat o tavă cu
colivă ‫ڍ‬i [o carafă cu] vin, împreună cu două sfe‫ڍ‬nice mari de argint, pe un
tetrapod acoperit cu o năframă scumpă. Părintele nostru patriarh a luat
cădelni‫ڏ‬a ‫ڍ‬i a tămâiat împrejurul lui, apoi către u‫ڍ‬ile altarului ‫ڍ‬i către jil‫ڏ‬ul
domnului, către arhierei, stareĠi ‫ڍ‬i ceilal‫ڏ‬i de fa‫ڏ‬ă. Diaconul a spus
„Binecuvântează, Stăpâne” ‫ڍ‬i părintele nostru patriarh „Binecuvântat [este
Dumnezeul nostru]”431 ‫ڍ‬i cântăre‫ڏ‬ii au început a psalmodia „Miluie‫ڍ‬te-mă,
Doamne”, apoi „Fericirile” până la sfâr‫ڍ‬it, apoi molitva pentru mor‫ڏ‬i, cu
glas duios. Iar la fiecare „Slavă”432 diaconul spunea „Miluie‫ڍ‬te-ne pre noi,
Dumnezeule” ‫ڍ‬i îi pomeneau pe cei ce înăl‫ڏ‬aseră mănăstirea, cu numele lor.
La fel i-au tămâiat pe to‫ڏ‬i stareĠii de fa‫ڏ‬ă, după rânduială, a‫ڍ‬a cum tămâiase
părintele nostru patriarh. ‫ڌ‬i to‫ڏ‬i cei care tămâiau spuneau un ecfonis, până
ce părintele nostru patriarh a rostit molitva pentru colivă, după ce to‫ڏ‬i î‫ڍ‬i
puseseră mâinile asupra ei. Au mutat-o apoi cu tot cu tetrapod din mijlocul
bisericii într-o parte ‫ڍ‬i au început Liturghia. ‫ڌ‬i au făcut pomenirea [astfel]:
430
În ms. muqaddim, „donator”.
431
În ms. ’ablǌ«ƯÓǌs, din gr. İ©ȜȠȖȘĲȩȢ.
432
În ms. dukÑƗ, din gr. įȩȟĮ.
226
”EĲȚ įİȩȝİșĮ ØʌŸȡ ĲȠ İÙıİȕİıĲȐĲȠȣ țĮ șİȠĳȣȜȐțĲȠȣ ¹ȝ®Ȟ Į©șİȞĲÕȢ433
#IȦ[ȐȞ]ȞȠȣ ǺĮıȚȜİȓȠȣ ȕȠȧȕȩįĮ țĮ ĲȠ İÙıİȕİıĲȐĲȠȣ țĮ ™țȜĮȝʌȡȠĲȐĲȠȣ
ȝȑȖĮȢ434 ȤĮĲȝȐȞȠȣ țȣȡȓȠȣ ǽȘȞȠȕȓȠȣ ȋȘȝİȞȜȓıțȘ, țĮ ĲȠ İÙıİȕİıĲȐĲȠȣ
ȣƒȠ ĮÙĲȠ ȉȚȝȠșȑȠȣ [țĮ] ʌĮȞĲȩȢ ĲȠȣ ʌĮȜĮĲȓȠȣ435.
La fel i-au pomenit ‫ڍ‬i la polihroniu, după slujbă. ‫ڌ‬i tot a‫ڍ‬a, nu am ie‫ڍ‬it
de la slujbă decât către amiază. Apoi am stat la Liturghie sâmbătă, tot la ei,
după care am mers la mănăstirea noastră.
În grădinile Mănăstirii Galata cea pomenită am văzut cai‫ڍ‬i, din ale
căror poame am ‫ڍ‬i mâncat, apoi migdali, to‫ڏ‬i planta‫ڏ‬i de pu‫ڏ‬ină vreme. Cire‫ڍ‬ii ‫ڍ‬i
pomii care fac prune „de Damasc”, sau „inimă de porumbel”, gutuii ‫ڍ‬i perii
sunt foarte numero‫ڍ‬i în aceste ‫ڏ‬inuturi ‫ڍ‬i sunt de soi bun. Tot aγa, în aceste
grădini se găsesc în mod obi‫ڍ‬nuit garoafe multe ‫ڍ‬i crini. Crinii galbeni se
numesc „frânce‫ڍ‬ti”. În toate aceste ‫ڏ‬ări ‫ڍ‬i până la Moscova asemenea
buruieni nu au nici un pre‫ڏ‬. În Moldova ‫ڍ‬i Valahia, ‫ڍ‬i până la Moscova,
iarba cea mai des întâlnită la ‫ڍ‬es este pelinul436.
În ziua aceea ne-a sosit vestea că Vasile-vodă a fost înfrânt437, cu
ginerele său ‫ڍ‬i cu o‫ڍ‬tile cazace, ‫ڍ‬i că au fugit. ‫ڌ‬i după ce fusesem la adăpost
‫ڍ‬i soseau ve‫ڍ‬ti în fiecare zi cum că bătuseră o‫ڍ‬tile ungurilor ‫ڍ‬i ale valahilor
de patru ori ‫ڍ‬i că au răpus o mare mul‫ڏ‬ime dintre ei, atunci ve‫ڍ‬tile s-au făcut
de spaimă ‫ڍ‬i de groază. Poporul s-a întors a‫ڍ‬adar în mănăstiri, iar o‫ڍ‬tile cazace
au făcut cale-ntoarsă, în fuga mare, învinse. ‫ڌ‬i s-a aflat vestea că domnul ‫ڍ‬i
ginerele său au dispărut, până ce în mar‫ڏ‬ea de dinainte de Rusalii438 au apărut
pe nea‫ڍ‬teptate ‫ڍ‬i au intrat la Curte în cea mai jalnică stare. Au trimis de l-au
în‫ڍ‬tiin‫ڏ‬at pe HmelniĠki de cele petrecute. ‫ڌ‬i s-a adeverit atunci ‫ڍ‬tirea că îi
biruiseră pe unguri ‫ڍ‬i oastea valahilor ‫ڍ‬i a sârbilor de patru ori ‫ڍ‬i că nimeni
nu le-a putut sta în cale, până ce s-au apropiat cale de o zi de ora‫ڍ‬ul
Târgovi‫ڍ‬te, unde se află scaunul domnului Valahiei. ‫ڌ‬i Matei-vodă a ie‫ڍ‬it
să-i întâmpine cu o‫ڍ‬ti foarte multe de valahi, unguri, sârbi, greci, albanezi439,
bulgari ‫ڍ‬i turci440. ‫ڌ‬i au năvălit //46r// atunci asupra acestora seimenii lui
Vasile grecul, până ce au ajuns la cortul cel mare [al domnului] ‫ڍ‬i l-au
433
Corect, Į©șȑȞĲoȣ (M. ‫ڎ‬.).
434
Corect, ȝȑȖĮ (M. ‫ڎ‬.).
435
În caractere grece‫ڍ‬ti în text: „Încă ne rugăm pentru preacucernicul ‫ڍ‬i de
Dumnezeu păzitul nostru domn Ioan Vasile voievod, pentru preacucernicul ‫ڍ‬i prealuminatul
mare hatman domnul Zenobie HmelniĠki ‫ڍ‬i pentru preacucernicul fiu al acestuia Timotei, cu
toată curtea” (M. ‫ڎ‬.).
436
În ms. ’afsintƯn, lat. Artemisia absinthium.
437
La Finta, pe Ialomi‫ڏ‬a.
438
24 mai 1653 (stil vechi).
439
În ms. ’arnawǌÓ, lit. „arnău‫ڏ‬i”.
440
Autorul relatează lupta de la Finta din 17/27 mai 1653. V. I. Atanasiu, Bătălia de
la Finta, Târgovi‫ڍ‬te, 1912; Călători VI: 87, n. 424–426, pentru referin‫ڏ‬e bibliografice;
‫ڌ‬erban 1991: 11–12, 19, 203–205.
227
prădat. L-au lovit pe Matei-vodă cu un glon‫ ڏ‬în picior, care a doborât calul
pe care călărea. Numai că el s-a bătut mai departe până către seară, cînd ‫ڍ‬i-a
scos cizma, care era plină de sânge. Pe dată a încălecat alt cal, ca să se bată
mai departe. Oastea lui toată se hotărâse să se închine ‫ڍ‬i să primească
ascultarea fa‫ڏ‬ă de Vasile ‫ڍ‬i de cazaci, dar Domnul nostru, care este
„Schimbătorul vremilor”441, a trimis la ceasul acela asupra oastei lui Vasile
‫ڍ‬i asupra cazacilor tunete, fulgere ‫ڍ‬i trăznete, ploaie ‫ڍ‬i grindină cumplită, cât
piatra [de mare], căci vântul le era potrivnic. ‫ڌ‬i atunci moldovenii au trădat
din nou ‫ڍ‬i s-au dat bătu‫ڏ‬i. Cazacii au fost împiedica‫ڏ‬i să mai tragă cu pu‫ڍ‬tile
din pricina ploii celei mari de la acea vreme. ‫ڌ‬i atunci o‫ڍ‬tile valahe au tras
asupra lor cu tunurile ‫ڍ‬i pu‫ڍ‬tile lor ‫ڍ‬i i-au zdrobit. Mai întâi au luat-o la fugă
moldovenii, după care cazacii i-au urmat. ‫ڌ‬i s-au întors îndărăt înfrân‫ڏ‬i, cu
ceilal‫ڏ‬i pe urmele lor, cu săbiile, până ce au fost răpuúi o mare mul‫ڏ‬ime
dintre ei. A fost un ceas de groază. [Valahii] au mers pe urmele lor vreme de
trei zile ‫ڍ‬i pe mul‫ڏ‬i dintre ei i-au prins vii. Cei care au scăpat cu fuga au
mers la Ia‫ڍ‬i ‫ڍ‬i ‫ڍ‬i-au aruncat toate armele, ascunzându-se.
Cât despre Vasile-vodă ‫ڍ‬i ginerele lui, ei au scăpat cu so‫ڏ‬i pu‫ڏ‬ini ‫ڍ‬i au
apucat drumul Gala‫ڏ‬iului ‫ڍ‬i de acolo prin Moldova, pe căi neumblate, de
teamă să nu fie urmări‫ڏ‬i. Înfrângerea s-a petrecut în seara de mar‫ڏ‬i, înainte
de Joia Înăl‫ڏ‬ării442. Vestea a ajuns la Ia‫ڍ‬i în trei zile, cu toate că din Moldova
până în Valahia este cale de zece zile de mers întins. Intrarea domnului [la
Curte] s-a petrecut cum am spus, într-o mar‫ڏ‬i, cu opt zile înainte de Rusalii443.
O‫ڍ‬tile căzăce‫ڍ‬ti care mai rămăseseră au mai stat trei zile ‫ڍ‬i s-au dus în ‫ڏ‬ara
lor, din pricina scumpirii mari care s-a petrecut atunci, căci li se vindea o
pâine mare cu un guru‫ڍ‬. Timotei, fiul lui HmelniĠki, a rămas o vreme ‫ڍ‬i apoi
a mers la tatăl său, căci a‫ڍ‬teptase [ca acesta] să-i trimită ajutor ‫ڍ‬i nu i-a
trimis, pentru că se mâniase pe el. A‫ڍ‬adar Vasile a rămas singur, neavând pe
nimeni alături de el. Se zvonea mereu că vrăjma‫ڍ‬ul lui venea împotriva lui
cu oaste ca să-l atace, în fiece noapte. Cea din urmă încercare a fost mai rea
decât prima, ‫ڍ‬i el ‫ڍ‬i noi trăiam neîncetat cu spaimă ‫ڍ‬i cu groază, noapte ‫ڍ‬i zi.
Iar doamna ‫ڍ‬i fiul ei ‫ڍ‬i toate averile ‫ڍ‬i bogă‫ڏ‬ia sa trimisese de-i fuseseră
aduse de la le‫ڍ‬i, din Cameni‫ڏ‬a, ‫ڍ‬i le a‫ڍ‬ezase într-o cetate întărită, din piatră,
aflată în puterea lui, numită Suceava444. A a‫ڍ‬ezat acolo multe merinde ‫ڍ‬i
băutură, de teamă că se va întâmpla iară‫ڍ‬i cum se mai întâmplase.
441
În ms. muƥayyir al-uawqƗt. Cuvântul waqt (pl. uawqƗt) înseamnă „timp”, iar
pluralul poate fi interpretat drept „ceasuri”. Expresia nu este uzuală în arabă ‫ڍ‬i nu există în
greacă. La Murkos (2005: 79): Premenjaja vremena, „Schimbătorul vremilor”.
442
Înăl‫ڏ‬area Domnului a fost prăznuită la 19/29 mai 1653.
443
Lupta avusese loc la 17/27 mai 1653, v. Cioran 1900: 57, n. 1.
444
Despre Curtea domnească din Suceava v. Gheorghiu, Arhitectura medievală de
apărare: 196; Moisescu, Arhitectura I: 104–108.
228
Cât despre noi, am stat la Liturghia cea mare a Rusaliilor în mănăstirea
noastră, ‫ڍ‬i după ce s-a isprăvit slujba i-au a‫ڍ‬ternut părintelui nostru patriarh
un covor în altar, înaintea mesei, ‫ڍ‬i l-am îmbrăcat cu patrafirul ‫ڍ‬i omoforul
‫ڍ‬i a spus rugăciunea plecării genunchilor, întors cu fa‫ڏ‬a către mul‫ڏ‬ime.
În Duminica Tuturor Sfin‫ڏ‬ilor445 a venit ‫ڍ‬i l-a chemat pe părintele
nostru patriarh stareĠul Mănăstirii Sf. Ioan cel Nou, cunoscută ca
„Mănăstirea Fetei”446, care se află într-o parte a Ia‫ڍ‬ilor ‫ڍ‬i este metoc închinat
< către Mănăstirea Sf. Sava. ‫ڌ‬i am mers acolo ‫ڍ‬i am stat la Liturghie. Am
ie‫ڍ‬it apoi la trapeză, iar seara ne-am întors la mănăstirea noastră. Aceasta
este o mănăstire frumoasă ‫ڍ‬i în afară are pridvoare447 care privesc peste tot
ora‫ڍ‬ul, căci ea se află pe un loc înalt, iar biserica este frumoasă, ‫ڍ‬i deasupra
pridvoarelor >448 este turla clopotelor. Iar acest [Sf.] Martir Ioan cel Nou, ne-au
în‫ڍ‬tiin‫ڏ‬at despre el că fusese supus la cazne la Trapezunt cu mai bine de o
sută de ani în urmă ‫ڍ‬i că domnii Moldovei au trimis [soli care] au folosit
toate vicleúugurile ‫ڍ‬tiute pentru a-i aduce [moa‫ڍ‬tele] la ei449. ‫ڌ‬i le-au pus în
locul unde se află această mănăstire, pentru a vedea în ce loc voia el să fie
a‫ڍ‬ezat. ‫ڌ‬i a mers, //46v// în trăsura domnească, cu voia lui, până la Suceava,
ei mergând în urma lui, ‫ڍ‬i [acolo] s-a oprit. ‫ڌ‬i atunci i-au înăl‫ڏ‬at o mănăstire
cu o biserică înăuntrul cetă‫ڏ‬ii ‫ڍ‬i l-au a‫ڍ‬ezat în ea, ca el să o apere totdeauna.
Poporul acestei ‫ڏ‬ări îl prive‫ڍ‬te cu mare evlavie ‫ڍ‬i vine din cele mai
îndepărtate ‫ڏ‬inuturi la praznicul lui, care se ‫ڏ‬ine în joia de după Rusalii, când
are loc ‫ڍ‬i pelerinajul la moa‫ڍ‬tele lui. Fata unui boier a înăl‫ڏ‬at această
frumoasă mănăstire închinată lui, care a ajuns să poarte numele ei450.
În ajunul praznicului Sf. Apostoli [Petru ‫ڍ‬i Pavel]451 au tras îndelung
clopotul cel mare ‫ڍ‬i au împodobit bisericile, după datina lor, cu flori ‫ڍ‬i
buche‫ڏ‬ele de busuioc la icoane.
445
Duminică 8 iunie 1653.
446
Înăl‫ڏ‬ată în 1626–1629 de Teodosia, sora domnitorului Miron Barnovschi-Movilă,
împreună cu so‫ڏ‬ul ei, hatmanul Nicoară. V. N. A. Bogdan, Oraγul Iaγi, 1904, p. 219;
Stoicescu, Repertoriul Moldova: 465; Gheorghiu, Arhitectura medievală de apărare: 242.
Autorul explică în continuare de ce a fost numită Dayr al-bint, „Mănăstirea Fetei” sau „a
Domni‫ڏ‬ei” (corect la V. Radu, „de la Fille”, ‫ڍ‬i nu „a Fecioarei”, cum apare în Călători VI: 89).
447
În ms. rƯwƗq, „colonadă”, „portic”, denumire a unei structuri specifice arhitecturii
orientale: coridorul boltit, cu coloane arcuite, din jurul cur‫ڏ‬ii interioare a caselor ‫ڍ‬i palatelor
levantine. În lipsa altui cuvânt mai potrivit în limba arabă, autorul folose‫ڍ‬te adesea acest
termen pentru a descrie foi‫ڍ‬oarele, pridvoarele ‫ڍ‬i cerdacurile pe care le-a văzut în ‫ڎ‬ările
Române. Aici el se referă probabil la un foi‫ڍ‬or, v. Drăgu‫ڏ‬, Dicεionar: 145–146, s.v.
448
Textul dintre cro‫ڍ‬ete < > a fost adăugat în margine.
449
Moa‫ڍ‬tele Sf. Ioan cel Nou au fost aduse în vremea lui Alexandru cel Bun, către
1402, fiind a‫ڍ‬ezate ini‫ڏ‬ial în Biserica Mirău‫ڏ‬i din Suceava.
450
În ms. tukannƗ bi-hƗ, lit. „să i se dea porecla ei”, adică să i se atribuie kunya(t),
vezi explica‫ڏ‬iile de la n. 395.
451
Sf. Apostoli Petru ‫ڍ‬i Pavel sunt prăznui‫ڏ‬i la 29 iunie.
229
Află că ceasul de fier suna de la întâi aprilie încolo cincisprezece
ceasuri la vreme de zi ‫ڍ‬i nouă la vreme de noapte. Iar în lunile iunie ‫ڍ‬i iulie
suna ‫ڍ‬aisprezece ceasuri la vreme de zi ‫ڍ‬i opt la vreme de noapte.
Să ‫ڍ‬tii că obiceiul lor, în aceste ‫ڏ‬ări, este ca fetele să împletească
cununi de flori ‫ڍ‬i de ierburi înmiresmate ‫ڍ‬i să ‫ڍ‬i le pună pe cap. Tot a‫ڍ‬a se
împodobesc femeile, după aceea‫ڍ‬i datină, până în ‫ڎ‬ara Moscovei.
Află că primii castrave‫ڏ‬i se coc în aceste ‫ڏ‬ări la praznicul [Sf.] Apostoli
[Petru úi Pavel] ‫ڍ‬i sunt mici ‫ڍ‬i fără zeamă. Cât despre prunii damaschini, [cu
poame] numite ‫ڍ‬i „inimă de porumbel”, ei sunt ca o mare întinsă, [iar poamele
lor sunt] de multe feluri ‫ڍ‬i culori, albe, galbene, ro‫ڍ‬ii, ruginii, ‫ڍ‬i foarte dulci.
Cât despre cire‫ڍ‬ii [cu poame] ro‫ڍ‬ii, sunt [mul‫ڏ‬i ca o] pădure, iar perele sunt
de multe ‫ڍ‬i minunate feluri.
Am cercetat la palatul domnului biserica domnească, tare frumoasă,
închinată Sf. Gheorghe, precum ‫ڍ‬i biserica doamnei, închinată tot Sf.
Gheorghe452. Casele în care locuiesc sunt în întregime acoperite cu plăci de
faian‫ڏ‬ă, cu tavane minunate, împodobite din porunca lui Vasile453. Au băi
plăcute, pe care le-a clădit tot Vasile, în întregime din marmură. Iar apa lor
este adusă [de departe]. Am mai văzut în grădina domnului duzi [cu poame]
dulci, mul‫ڏ‬i cai‫ڍ‬i ‫ڍ‬i migdali, apoi un rodiu mic, pe care îl cresc într-un butoi,
‫ڍ‬i un lămâi [cu poame] dulci, tot într-un butoi.
Să ne întoarcem. Apoi s-a adeverit vestea că vrăjma‫ڍ‬ul lui Vasile,
adică domnul cel nou, a mers în ni‫ڍ‬te sate454 aflate lângă hotarul Ungariei, în
locuri greu de pătruns, în vârf de munte, în inima pădurii, înso‫ڏ‬it de o‫ڍ‬ti din
‫ڎ‬ara Ungurească ‫ڍ‬i Valahia ‫ڍ‬i de dieci care scriau [pe răboj] noi o‫ڍ‬teni.
Locuitorii acestor ‫ڏ‬inuturi îi erau foarte credincio‫ڍ‬i. Atunci spaima a renăscut
‫ڍ‬i noi ne-am speriat de îndată, din nenumărate pricini: Vasile nu avea oaste
‫ڍ‬i moldovenii îl du‫ڍ‬măneau cu to‫ڏ‬ii – atunci a trimis de le-a cerut sprijin
tătarilor, care nu l-au ajutat, iar el s-a mâniat ‫ڍ‬i a început să scrie pe răboj o
oaste nouă din locuitorii ‫ڏ‬ării, căpetenii ‫ڍ‬i iuzba‫ڍ‬i. A cheltuit mult cu ei, bani
‫ڍ‬i simbrii. Atunci a sosit vestea bună că HmelniĠki i-a trimis mai multe mii
de o‫ڍ‬teni cazaci. Când au ajuns le-a împăr‫ڏ‬it mul‫ڏ‬i bani ‫ڍ‬i ve‫ڍ‬minte,
rânduind pentru to‫ڏ‬i merinde ‫ڍ‬i băutură. Le-au făcut tabără în preajma
ora‫ڍ‬ului ‫ڍ‬i s-au a‫ڍ‬ezat. În această vreme au ajuns la Vasile, aduse de agale,
trei caftane ‫ڍ‬i un hrisov de întărire în scaun455. La urmă a sosit la el QƗdirƯ,
aga vistieriei, cu un caftan purtat pe bra‫ڏ‬e ‫ڍ‬i cu un alt hrisov de întărire.
Domnul a ie‫ڍ‬it în întâmpinarea lui cu o‫ڍ‬tile de cazaci ‫ڍ‬i ei au intrat [în Ia‫ڍ‬i]
452
V. referin‫ڏ‬e bibliografice la Călători VI: 90, n. 443, 445.
453
Ibidem, n. 446.
454
Răcăciuni, pe râul Bistri‫ڏ‬a, jud. Neam‫ڏ‬, cf. Cioran 1900: 60, n. 1 (v. ‫ڍ‬i sursele citate).
455
Textual, ÓalƗÓ ®ala‘ wa-muqarrar nƗma(h), însemnele obi‫ڍ‬nuite ale încuviin‫ڏ‬ării
domniei de către Înalta Poartă.
230
cu mare alai. Apoi domnul s-a gătit de lupta împotriva vrăjma‫ڍ‬ului său. Iar
în toată această vreme noi, în mănăstiri, făceam slujbe de Paraclis456 //47r// ‫ڍ‬i
de vecernie de la căderea nop‫ڏ‬ii ‫ڍ‬i până în zori, după tipicul slujbei de
vecernie din joia Pocăin‫ڏ‬ei ‫ڍ‬i din sâmbăta Laudelor Fecioarei457, ‫ڍ‬i nimic din
toate acestea nu a folosit.
Până la urmă domnul a plecat din Ia‫ڍ‬i mar‫ڏ‬i 5 iulie, ‫ڍ‬i cu el au plecat
to‫ڏ‬i târgove‫ڏ‬ii ‫ڍ‬i grecii, de multa iubire ce-i purtau. Împreună cu cazacii erau
aproape patru mii. Dintre moldoveni s-au adunat împrejurul lui ca la vreo
unsprezece mii. ‫ڌ‬i astfel a mers împotriva vrăjma‫ڍ‬ului său. Venise vestea
despre el, prin iscoade, că nu avea pe-atunci decât două sau trei mii de
oameni. În acele nop‫ڏ‬i [au fost] tunete ‫ڍ‬i fulgere, un trăznet a lovit turla
bisericii din Mănăstirea Sf. Parascheva, care se află în mâna călugărilor de
la Muntele Sinai, o turlă falnică din lemn. Vârful ei, cu crucea deasupra, a
fost doborât, înfigându-se adânc în pământ. Trăznetele au mai lovit ‫ڍ‬i grajdurile
palatului mare ‫ڍ‬i au aprins multe case. Fulgerele luminau ca săbiile ‫ڍ‬i pe cer
au apărut semne în nori, de parcă erau cetă‫ڏ‬i ‫ڍ‬i suli‫ڏ‬e. Toate acestea erau
semne despre o nouă înfrângere a lui Vasile.
Când s-au în‫ڍ‬irat cele două o‫ڍ‬ti pentru luptă, oastea lui Vasile ar fi
putut să nimicească oastea du‫ڍ‬manului său chiar ‫ڍ‬i numai cu [pari de] lemn,
nu cu săbii, căci atât de pu‫ڏ‬ini erau. Numai că ace‫ڍ‬tia s-au întărit când au
primit vestea trădării moldovenilor, căci [aceia] ‫ڍ‬i-au plecat steagurile
deodată ‫ڍ‬i au mers către domnul cel nou. L-au lăsat pe Vasile, l-au trădat ‫ڍ‬i
s-au învoit cu o‫ڍ‬tile noului domn venite din ‫ڎ‬ara Ungurească, din Valahia ‫ڍ‬i
din Moldova. Au dat piept cu ce mai rămăsese din oastea lui Vasile, cu
cazacii ‫ڍ‬i cu grecii, ‫ڍ‬i pentru că erau pu‫ڏ‬ini, i-au dovedit cu săbiile ‫ڍ‬i i-au
zdrobit. Înaintarea oastei pomenite era alcătuită din târgove‫ڏ‬i greci ‫ڍ‬i oastea
lor avea în frunte pe hatmanul, fratele domnului458, ‫ڍ‬i pe fiii lui. Când au
văzut că, după ce fuseseră biruitori, au fost înfrân‫ڏ‬i ‫ڍ‬i bătu‫ڏ‬i de vrăjma‫ڍ‬ii lor
cu sabia, s-au împră‫ڍ‬tiat ‫ڍ‬i au fugit. Înfrângerea s-a petrecut miercuri 6 iulie,
la amiază459.
Acestea toate s-au întâmplat spre ruina noastră, căci atunci a dispărut
cu totul nădejdea noastră la Vasile ‫ڍ‬i la boierii lui ‫ڍ‬i s-au irosit cu
desăvâr‫ڍ‬ire darurile pe care le adusesem pentru ei, care pre‫ڏ‬uiau sute de
guru‫ڍ‬i. Cât despre Vasile, el îi făgăduise părintelui nostru patriarh că-i va
stinge datoria ‫ڍ‬i cheltuiala făcută. Iar după ce rânduise ca în călătoria spre
miazănoapte să ne înso‫ڏ‬ească un sol al împăratului Moscovei, ne tocmise tot
456
Adică Paraclise.
457
Sâmbăta Acatistului, sau a Laudei Maicii Domnului, a cincea din Postul Mare.
458
Autorul se referă, aici ‫ڍ‬i în continuare, la hatmanul Gheorghe Coci, unul dintre
fra‫ڏ‬ii lui Vasile Lupu.
459
Bătălia de la Valea Seacă, lângă Bacău, v. Cioran 1900: 62, n. 2.
231
ceea ce ne era de trebuin‫ڏ‬ă: trăsuri, cai ‫ڍ‬i celelalte. Acestea i le spusese
[părintelui nostru patriarh] ‫ڍ‬i de fa‫ڏ‬ă cu al‫ڏ‬ii, ‫ڍ‬i în taină. Noi mai a‫ڍ‬teptam mari
sume de galbeni ‫ڍ‬i de la câ‫ڏ‬iva boieri, dar toate s-au pierdut cu desăvâr‫ڍ‬ire.
Domnul Vasile a scăpat cu via‫ڏ‬ă, fugind călare, cu pu‫ڏ‬ini înso‫ڏ‬itori, ‫ڍ‬i
‫ڍ‬i-a lăsat cortul, tabăra, caii ‫ڍ‬i bunurile în mâna vrăjma‫ڍ‬ului său, a‫ڍ‬a cum le
mai lăsase ‫ڍ‬i când fusese biruit de valahi. A mers în ‫ڎ‬ara Cazacilor ‫ڍ‬i ‫ڍ‬i-a
găsit lini‫ڍ‬tea acolo, unde nu avea vrăjma‫ڍ‬i ‫ڍ‬i nici potrivnici. A trimis de
îndată la cetatea numită Suceava, unde lăsase pe doamna sa, pe fiul său,
avu‫ڏ‬iile ‫ڍ‬i vistieria sa, spre a-i lini‫ڍ‬ti ‫ڍ‬i a-i îndemna să-‫ڍ‬i ‫ڏ‬ină firea, să fie tari
‫ڍ‬i să ‫ڏ‬ină piept până ce el va sosi cu sprijin puternic.
Neferici‫ڏ‬ii de târgove‫ڏ‬i ‫ڍ‬i ce mai rămăsese din oastea grecilor ‫ڍ‬i a
cazacilor au fugit acolo unde nu se afla refugiu pentru ei ‫ڍ‬i s-au întâlnit cu
vrăjma‫ڍ‬ii lor. Li s-a întunecat vederea ‫ڍ‬i s-au oprit într-un câmp semănat cu
grâu, iar în aceste ‫ڏ‬ări se întâmplă îndeobúte //47v// ca [grâul] să fie mai înalt
de un stat de om: picioarele cailor s-au încurcat în el ‫ڍ‬i atunci vrăjma‫ڍ‬ii i-au
prins ‫ڍ‬i i-au omorât cu săbiile ‫ڍ‬i cu suli‫ڏ‬ele. Târgove‫ڏ‬ii aceia î‫ڍ‬i luaseră cu ei
pe cai avu‫ڏ‬iile, în monede de aur ‫ڍ‬i de argint, spunându-‫ڍ‬i: „Dacă vom fi
înfrân‫ڏ‬i, vom fugi cu ele”. ‫ڌ‬i aceasta nu le-a fost de nici un folos, ci au căzut
pradă pistoalelor ‫ڍ‬i suli‫ڏ‬elor ‫ڍ‬i [averile] li le-au luat du‫ڍ‬manii. Au avut o
soartă de plâns ‫ڍ‬i de jale. Ciurui‫ڏ‬i de pistoale ‫ڍ‬i căzu‫ڏ‬i la pământ, strigau:
„Veni‫ڏ‬i ‫ڍ‬i vă milostivi‫ڏ‬i de noi, tăia‫ڏ‬i-ne capul, ca sufletele noastre să fie
slobozite ‫ڍ‬i să fim izbăvi‫ڏ‬i de durerea ‫ڍ‬i de chinul în care ne aflăm! Lua‫ڏ‬i-ne
aurul de la cingătoare!” Dar nu au aflat scăpare ‫ڍ‬i nici izbăvire.
Hatmanul, fratele domnului, era vârstnic ‫ڍ‬i calul lui s-a împiedicat în
câmp deodată cu ai lor. ‫ڌ‬i l-au ajuns atunci din urmă vrăjma‫ڍ‬ii lui din ‫ڎ‬ara
Ungurească ‫ڍ‬i l-au rănit, iar când calul lui a căzut la pământ l-au prins, l-au
luat ‫ڍ‬i l-au trimis în ‫ڏ‬ara lor. Iar după ce fusese domn a ajuns prins. Tot a‫ڍ‬a
‫ڍ‬i ceilal‫ڏ‬i dregători greci ai lui Vasile. Cât despre fiii hatmanului pomenit,
‫ڌ‬tefăni‫ڏ‬ă ‫ڍ‬i so‫ڏ‬ii lui, scăpând cu via‫ڏ‬ă din mâinile lor, s-au prăvălit din
înăl‫ڏ‬imea muntelui ‫ڍ‬i s-au aruncat în râu. Apoi după cufundarea lor au urcat
[pe mal] ‫ڍ‬i au fugit ‫ڍ‬i ei a‫ڍ‬ijderea în ‫ڎ‬ara Cazacilor. A fost un ceas de
cumpănă ‫ڍ‬i jale. Cât despre o‫ڍ‬tile cazacilor, cei care au avut cai buni ‫ڍ‬i
armăsari destoinici au fugit în ‫ڏ‬ara lor, scăpând cu via‫ڏ‬ă. Dar cei răma‫ڍ‬i pe
jos ‫ڍ‬i al‫ڏ‬ii ca ei au căzut pradă săbiilor ‫ڍ‬i au fost uci‫ڍ‬i de vrăjma‫ڍ‬ii lor
unguri, Dumnezeu să-i ierte! ‫ڌ‬i altfel cum, căci aceia sunt vrăjma‫ڍ‬ii
credin‫ڏ‬ei, urăsc crucea ‫ڍ‬i Evanghelia, iar numele lor le este poreclă, căci se
numesc „calvini”460 – în grece‫ڍ‬te kalbƯnǌs461 – ori „luterani”462. Moldovenii
460
În ms. kalbiyyƯn, genitivul pl. al cuvântului kalbiyyun < ar. kalb = „câine”, joc de
cuvinte care reflectă atitudinea autorului fa‫ڏ‬ă de protestan‫ڏ‬i.
461
În greacă în ms: țĮȜȕȓȞȠȢ.
462
În ms. luÓrƗn.
232
ajunseseră să le fie du‫ڍ‬mani de moarte ‫ڍ‬i au răpus [pe mulĠi] dintre ei, mai
întâi când au fost înfrân‫ڏ‬i în Valahia, unde aceia veniseră cu miile din ‫ڏ‬ara
lor, ‫ڍ‬i acum din nou, când sosiseră ca să dea ajutor vrăjma‫ڍ‬ului lor, Vasile.
‫ڌ‬i atunci to‫ڏ‬i cei care se legaseră de el la început au fost pu‫ڍ‬i la încercare
acum, ‫ڍ‬i i-au întors spatele, iar el era încercat precum Iov ‫ڍ‬i Eusta‫ڏ‬iu ‫ڍ‬i al‫ڏ‬ii
ca ei. ‫ڌ‬i ‫ڍ‬i-a pierdut atunci to‫ڏ‬i apropia‫ڏ‬ii ‫ڍ‬i prietenii, până ‫ڍ‬i soa‫ڏ‬a lui ‫ڍ‬i
copiii, cu toate avu‫ڏ‬iile sale, a‫ڍ‬a cum vom spune [mai departe]. Apoi ‫ڍ‬i-a
pierdut ‫ڍ‬i ginerele, pe fiul lui HmelniĠki, mândrul cavaler. Unde este acum,
Vasile, ‫ڍ‬tiin‫ڏ‬a ta de a conduce, unde este chibzuin‫ڏ‬a ta ‫ڍ‬i mul‫ڏ‬imea avu‫ڏ‬iilor
tale? Te-ai despăr‫ڏ‬it acum de toate. Adevărat se zice că atunci când e‫ڍ‬ti bătut
de soartă ajungi orb la toate. Dacă nu ar fi fost un bun călăre‫ ڏ‬nici nu ar fi
scăpat cu via‫ڏ‬ă de mul‫ڏ‬imea vrăjma‫ڍ‬ilor săi. ‫ڌ‬i s-a dus la cazaci, a‫ڍ‬ezându-se în
primul ora‫ ڍ‬din stăpânirea lor, numit Ra‫ڍ‬kov. A trimis de l-a în‫ڍ‬tiin‫ڏ‬at pe
HmelniĠki, ‫ڍ‬i apoi pe ginerele său, de ceea ce se petrecuse cu el.
Spaimele ‫ڍ‬i grijile ne-au năpădit atunci din nou, căci ungurii au intrat
pe dată în Ia‫ڍ‬i ‫ڍ‬i au prăpădit tot ce au găsit în cale, mai pu‫ڏ‬in mănăstirile. S-a
abătut asupra noastră o mare groază din pricina lor, de nu puteam dormi
noaptea, iar diminea‫ڏ‬a ne refugiam în clopotni‫ڏ‬ă463.
După ce domnul cel nou, vrăjma‫ڍ‬ul lui Vasile, a sosit la Ia‫ڍ‬i, s-a
îndreptat de îndată către cetatea Sucevei ‫ڍ‬i a împresurat-o, punând-o sub
asediu. I-a trimis curând scrisori părintelui nostru patriarh, prin care ne
lini‫ڍ‬tea ‫ڍ‬i ne rânduia mertic, adică tain de bucate ‫ڍ‬i băutură, mai mult decât
primisem în vremea lui Vasile. La fel a făcut ‫ڍ‬i cu aga vistieriei. [Domnul] a
trimis un jude dintre ai lui ca să guverneze Ia‫ڍ‬ii ‫ڍ‬i întregul ‫ڏ‬inut. //48r// ‫ڌ‬i
atunci au venit [ai lui] ‫ڍ‬i s-au răzbunat pe vrăjma‫ڍ‬ii lor greci. Vai de ace‫ڍ‬tia,
ce au pă‫ڏ‬it, căci le-au luat toate avu‫ڏ‬iile ‫ڍ‬i zi de zi îi chinuiau în fel ‫ڍ‬i chip, îi
omorau cu săbiile pe străzi, le tăiau urechile ‫ڍ‬i îi băteau cu biciul. S-a abătut
asupra lor o spaimă groaznică ‫ڍ‬i pe mul‫ڏ‬i dintre ei i-a scăpat părintele nostru
patriarh de a fi uci‫ڍ‬i. Musulmanii ‫ڍ‬i iudeii ie‫ڍ‬eau afară cu îndrăzneală ‫ڍ‬i fără
teamă, dar grecii nu ie‫ڍ‬eau din casele lor, de teama marii du‫ڍ‬mănii pe care
aceia le-o purtau. Căci dregătorii464 greci ai lui Vasile, a‫ڍ‬a cum am spus, îi
înrobiseră ‫ڍ‬i îi asupreau foarte tare pe moldoveni. I-am văzut pe cei mai
mari dintre [greci] în straie ponosite, umili‫ڏ‬i. Munceau noapte ‫ڍ‬i zi ‫ڍ‬i le dădeau
lor, la fel cum se întâmpla úi la noi cu turcii. Bie‫ڏ‬ii târgove‫ڏ‬i, cu ce păcătuiseră
oare? Căci această ‫ڏ‬ară fără târgove‫ڏ‬i nu ar fi putut trăi. Aga vistieriei s-a
îngrozit ‫ڍ‬i a trimis la Istanbul să-i în‫ڍ‬tiin‫ڏ‬eze despre cele ce se petreceau.
Iar în ajunul praznicului Sf. Ilie au tras clopotul cel mare ‫ڍ‬i am stat la
Liturghie. Au împodobit biserica, a‫ڍ‬a cum am spus, cu flori ‫ڍ‬i busuioc ‫ڍ‬i au
463
Textual: bur« al-qubƗn (a se citi: al-qubƗb), lit. „turnul cupolelor”.
464
În ms. ’arƗ®ina, „arhoni”, v. supra, n. 81.
233
adus tăvi cu poame proaspete – pepeni, castrave‫ڏ‬i, prune, mere, pere ‫ڍ‬i
cire‫ڍ‬e – pe care le-au împăr‫ڏ‬it celor de fa‫ڏ‬ă, căci a‫ڍ‬a este datina la ei la
vremea [când se coc] poamele. Era chiar începutul postului [Adormirii]
Maicii Domnului, fiind aceea a opta465 duminică de la Rusalii466. După slujba
de seară paracliserul467 a urcat ‫ڍ‬i a tras iară‫ڍ‬i clopotul cel mare, pentru slujba
Paraclisului. Făceau astfel în fiecare seară, odată cu apusul, în toată vremea
postului.
În [prima] luni din postul [Adormirii] Maicii Domnului, de diminea‫ڏ‬ă,
cazacii înso‫ڏ‬i‫ڏ‬i de Timotei, fiul lui HmelniĠki, au trecut râul Nistru, hotarul
dintre [‫ڎ‬ara] Cazacilor ‫ڍ‬i Moldova, ‫ڍ‬i au făcut mare prăpăd în o‫ڍ‬tile ‫ڎ‬ării
Ungure‫ڍ‬ti ‫ڍ‬i ale Moldovei, care păzeau hotarele. Apoi au mers la cetatea
Sucevei să-i ajute, au făcut tabără împrejurul zidului cetă‫ڏ‬ii ‫ڍ‬i au îndreptat
către ei cursul râului ce curgea [în apropriere]. Aveau cu ei douăzeci de tunuri.
Când a auzit domnul cel nou de venirea lor, a părăsit cetatea până să
intre ei, apoi s-a întors ‫ڍ‬i o‫ڍ‬tenii lui au împresurat cetatea. El avea atunci
mai mult de patruzeci de mii [de o‫ڍ‬teni], iar cazacii erau paisprezece mii. La
asfin‫ڏ‬itul duminicii a zecea după Rusalii468, adică în ajunul zilei de luni,
praznicul Adormirii Maicii Domnului, au tras clopotul cel mare ‫ڍ‬i am intrat
în biserică. La vremea când se rostea „Slavă!” au cântat pe rând cele două
coruri, alăturate, fiecare stih pe glasul potrivit.
A doua zi au adus tăvi cu poame, struguri, piersici, prune „inimă de
porumbel”, cire‫ڍ‬e ‫ڍ‬i altele asemenea. S-au rugat asupra lor ‫ڍ‬i le-au împăr‫ڏ‬it
celor de fa‫ڏ‬ă, împreună cu busuioc, flori ‫ڍ‬i celelalte puse pe tăvi, afară de
cele ce împodobeau icoanele.
În duminica a douăsprezecea după Rusalii părintele nostru patriarh a
mers de a slujit Liturghia în biserica Mănăstirii [Golia], poftit de postelnicul
noului domn. Acesta l-a luat la casa lui ‫ڍ‬i i-a gătit un prânz minunat, căci ne
iubea mult.
Cât de mul‫ڏ‬i greci a scăpat de la moarte părintele nostru patriarh în
vremurile acelea, când fuseseră deja împărtă‫ڍ‬i‫ڏ‬i ‫ڍ‬i du‫ڍ‬i la spânzurătoare,
punându-li-se ‫ڍ‬treangul de gât ca să-i spânzure, după ce îi dezbrăcaseră!
Căci în toate ‫ڏ‬ările cre‫ڍ‬tine, dacă vor să omoare un osândit, //48v// îl duc la
arma‫ڍ‬, adică la suba‫ڍ‬i, dar merg mai întâi cu el la o biserică unde unul dintre
preo‫ڏ‬i iese să-l spovedească ‫ڍ‬i să-l împărtă‫ڍ‬ească, úi abia apoi îl iau ‫ڍ‬i-l
omoară unde voiesc. A‫ڍ‬a am văzut că făceau, căci astfel este datina la ei.
465
În ms. al-ÓƗniya, „a doua”, cor. al-ÓƗmina, „a opta”.
466
1 august 1653.
467
În ms. al-qandalafÓ, corect al-qandalaft, din forma populară gr. țĮȞįȘȜȐĳĲȘȢ (var.
cultă: țĮȞįȘȜ[ĮȞ]ȐʌĲȘȢ).
468
14 august 1653.
234
În ajunul zilei de miercuri, când cădea 1 septembrie, începutul anului
7162 de la Facere469, au tras clopotul cel mare pentru praznicul Sf. Simeon
Stâlpnicul de la Alep470. A doua zi nu am ie‫ڍ‬it de la Liturghie decât la
amiază, după rânduiala praznicelor celor mari, la care se trag clopotele mari.
Căci în ‫ڎ‬ara Moldovei ‫ڍ‬i a Valahiei la fiecare sărbătoare când este dezlegare471
trag clopotele cele mari ‫ڍ‬i săvâr‫ڍ‬esc Liturghia când soarele e sus pe cer. La
fel au făcut ‫ڍ‬i la praznicul Na‫ڍ‬terii Maicii Domnului, pe 8 septembrie. Iar a
doua zi, când cădea praznicul părin‫ڏ‬ilor Săi [Sf. Ioachim ‫ڍ‬i Ana], i-au
sărbătorit cu multă bucurie ‫ڍ‬i au adus [la biserică] tăvi încărcate cu poame.
În ajunul Sărbătorii Crucii au tras iară‫ڍ‬i clopotul cel mare la utrenie, dar nu
au sărbătorit ca noi, ocolind cu crucea, ci preotul a purtat-o pe un taler, apoi
a a‫ڍ‬ezat-o pe tetrapod ‫ڍ‬i to‫ڏ‬i s-au închinat la ea, a‫ڍ‬a cum au făcut ‫ڍ‬i în
Duminica Icoanelor472, după rânduială.
Cât priveγte cele ce s-au întâmplat cu noi, am fost opri‫ڏ‬i în toată
această vreme în Moldova ‫ڍ‬i ne-am pierdut toată răbdarea, stând mereu cu
inima strânsă. Eram cople‫ڍ‬i‫ڏ‬i de frică, spaimă ‫ڍ‬i îngrijorare, într-atât încât
ar fi albit ‫ڍ‬i copiii din pricina lor. Am ajuns greu bolnavi de qaš‘arƯra, adică
tremurături de frig urmate de fierbin‫ڏ‬eală, în care m-am zbătut eu, bietul
cronicar, de pe la sfâr‫ڍ‬itul lui iulie ‫ڍ‬i până la Rusalii [în anul următor],
suferind groaznice dureri de pe urma lor în zilele cu ger cumplit ‫ڍ‬i cu înghe‫ڏ‬.
Nu am avut putere să plecăm la drum nici către ‫ڎ‬ara Cazacilor ‫ڍ‬i nici
469
Expresia arabă este „anul....al Lumii”.
470
Cuviosul Simeon Stâlpnicul cel Bătrân (390–459), imnograf ‫ڍ‬i schimnic, a trăit 37
de ani pe un stâlp, la c. 20 km vest de Antiohia (pe atunci, în Siria), unde a fost ridicată o
biserică pentru a păstra trupul Sfântului după moarte, v. Glanville Downey, A History of
Antioch in Syria from Seleucus to the Arab Conquest, Princeton University Press, Princeton –
New Jersey, 1961, p. 658; J. Nasrallah, Le couvent de Saint-Siméon l’Alépin. Témoignages
littéraires et jalons sur son histoire, „Parole de l’Orient”, I, 1970, nr. 1, p. 327–356. Nu trebuie
confundat cu Sf. Simeon Stâlpnicul cel Tânăr sau Taumaturgul (m. 596), „de la Muntele
Minunat” (Siria, regiunea Amanus). Paul cuno‫ڍ‬tea bine atât via‫ڏ‬a ‫ڍ‬i minunile Sfântului cât
‫ڍ‬i chipul său în icoană, gra‫ڏ‬ie operei pictorilor din familia Al-MuÑawwir. El însu‫ڍ‬i a descris
Mănăstirea ‫ڍ‬i Biserica Sf. Simeon într-o notă adăugată la Cronica împăraεilor Bizanεului
(Al-durr al-manlǌm fƯ a®bƗr mulǌk al-rǌm), în traducerea sa întocmită în 1648, împreună
cu miniaturistul, caligraful ‫ڍ‬i traducătorul Yǌsuf al-MuÑawwir, după cronica greacă a lui
Matei Kigalas, tipărită la Vene‫ڏ‬ia în 1637. Unicul manuscris al versiunii arabe, C 358, ornat
cu 94 de miniaturi, se păstrează la Sankt-Peterburg, v. Serge A. Frantsouzoff, Le patrimoine
manuscrit de Paul d’Alep conservé à St. Pétersbourg, în Relations entre les peuples de
l’Europe Orientale et les chrétiens arabes: 32–33. V. ‫ڍ‬i Sylvia Agémian, Tradition
byzantine et notes arabes dans l’art de Yǌsuf al-palabƯ, RRHA, XIII, 1976, p. 125–135.
471
În ms. kƗtƗlƯsƯs, din gr. țĮĲȐȜȣıȚȢ, „dezlegare” (la pe‫ڍ‬te, ulei, vin) în timpul
postului.
472
Prima duminică din Postul Sf. Paúti, numită ‫ڍ‬i „Duminica Ortodoxiei”, ziua în care
este rememorată izbânda cre‫ڍ‬tinilor iubitori ai sfintelor icoane asupra iconocla‫ڍ‬tilor.
235
înapoi, căci to‫ڏ‬i locuitorii ‫ڏ‬ării se făcuseră mari tâlhari ‫ڍ‬i ho‫ڏ‬i, iar to‫ڏ‬i cei
prin‫ڍ‬i erau uci‫ڍ‬i pe drumuri. Până ‫ڍ‬i pe negu‫ڏ‬ătorii greci porni‫ڏ‬i cu
caravanele, chiar dacă o luau la fugă, îi atacau, îi omorau ‫ڍ‬i le furau avutul.
Eram nespus de îngrijora‫ڏ‬i: până când vor urma necurmat aceste spaime ‫ڍ‬i
primejdii, noapte ‫ڍ‬i zi? Căci în vremea lui Vasile, mul‫ڏ‬umită puterii ce-o
avea asupra lor, femeile puteau să poarte [podoabe de] aur ‫ڍ‬i să meargă unde
voiau fără a se teme. Pe când în vremea acestuia frica domnea chiar ‫ڍ‬i în
inima ora‫ڍ‬ului.
În preajma cetă‫ڏ‬ii luptele între [cazaci] ‫ڍ‬i oastea domnului nu au
contenit multă vreme. Timotei, fiul lui HmelniĠki, îi ataca în fiecare zi ‫ڍ‬i îi
omora cu miile. ‫ڌ‬i nimeni nu-l putea înfrânge, atâta era de dârz ‫ڍ‬i de dibaci
în luptă, căci era un mare viteaz. Nu am aflat nici în cronici de a‫ڍ‬a putere ‫ڍ‬i
curaj ca al lui, căci el ie‫ڍ‬ea din tabăra lui în fiecare zi pe un cal cenu‫ڍ‬iu, pe
care îl iubea grozav, doar cu câ‫ڏ‬iva so‫ڏ‬i în urma lui, omorându-i [pe du‫ڍ‬mani],
rănindu-i ‫ڍ‬i punându-i pe fugă. Într-o singură zi omora cu mâna lui o mie ‫ڍ‬i
trei sute de nem‫ڏ‬i. Povesteau despre el oameni de toată încrederea cum că se
grămădeau înaintea lui [cei doborâ‫ڏ‬i] unii peste alĠii. Ba trăgea cu arcul cu
dreapta, ba îl trecea în stânga ‫ڍ‬i lovea cu sabia, ba trăgea cu pu‫ڍ‬ca, î‫ڍ‬i
schimba armele în mâini pe sub burta calului ‫ڍ‬i [astfel] î‫ڍ‬i omora vrăjma‫ڍ‬ii.
Când a venit aga vistieriei, cu un capugi-ba‫ڍ‬a care sosise de la Istanbul
spre a face rânduială în ‫ڏ‬ară473, trimis de sultan la domnul cel nou la vremea
în care acesta asedia cetatea, se minunau la întoarcere //49r// de bărbă‫ڏ‬ia ‫ڍ‬i
vitejia lui Timotei. Se rugau pentru el ‫ڍ‬i pentru vitejii lui. Nimeni nu reu‫ڍ‬ea
să-l rănească cu vreo pu‫ڍ‬că sau cu altceva, căci era tare voinic ‫ڍ‬i sălta pe
spinarea calului ca fulgerul. Mare spaimă a băgat în [toĠi] le‫ڍ‬ii, mari ‫ڍ‬i mici!
A omorât singur cu mâna lui mai multe mii [de du‫ڍ‬mani], după cum ne-au
spus so‫ڏ‬ii lui. Ne-au povestit că a ucis cu sabia ‫ڍ‬apte mii de iudei, cu mâna
lui. În fiecare zi ajungeau la noi la Ia‫ڍ‬i multe căru‫ڏ‬e, cu mii de răni‫ڏ‬i. Mor‫ڏ‬ii
erau lăsa‫ڏ‬i pe loc. Se înăl‫ڏ‬ase o movilă de la pământ, de mul‫ڏ‬imea lor. Tunurile
cetă‫ڏ‬ii, din înăl‫ڏ‬ime, ‫ڍ‬i apoi cele ale cazacilor, de jos, secerau mul‫ڏ‬ime de
o‫ڍ‬teni, iar pe al‫ڏ‬ii îi puneau pe fugă.
La urmă, pe când ‫ڍ‬edea ‫ڍ‬i bea în cortul său din tabără, Timotei a fost
lovit în pulpa piciorului de un tun al vrăjma‫ڍ‬ilor le‫ڍ‬i care îi veniseră în
ajutor lui [Gheorghe] ‫ڌ‬tefan, noul domn, din ura ce le-o purtau lui [Bogdan]
HmelniĠki, fiului său ‫ڍ‬i cazacilor, duúmanii lor. L-au ‫ڏ‬intit ‫ڍ‬i l-au lovit. El a
avut dureri mari din pricina [rănii], iar după câteva zile a murit474. Atunci
473
Gheorghe ‫ڌ‬tefan a primit confirmarea în domnie la 27 septembrie 1653. Trimisul
sultanului, chehaie de capugii, a rămas în ‫ڎ‬ara Românească până în decembrie, cf. Cioran
1900: 69, n. 1.
474
La 15 septembrie 1653. V. Cioran 1900: 70, n. 1, referitor la succesorul lui.
236
starea cazacilor din afară ‫ڍ‬i a celor dinăuntru, din cetate, s-a înrăută‫ڏ‬it, după
ce murise prin‫ڏ‬ul lor, un adevărat leu care îi apărase. Iar treburile lui Vasile
s-au stricat pe vecie. Doamna ‫ڍ‬i însoĠitorii ei au suferit atunci necaz după
necaz, căci nu se mai afla nimeni care să o ocrotească ‫ڍ‬i să o ajute.
Apoi l-au îngropat, după ce l-au îmbălsămat475 ‫ڍ‬i l-au pus într-un
co‫ڍ‬ciug căptu‫ڍ‬it cu brocart pe dinăuntru ‫ڍ‬i pe dinafară. ‫ڌ‬i a ajuns vestea cea
rea476 la tatăl său ‫ڍ‬i la socrul său Vasile. Înainte de a se sfâr‫ڍ‬i, [Timotei]
primise vestea bună că soa‫ڏ‬a lui născuse doi băie‫ڏ‬i, dar nu se bucurase de
aceasta, căci nici nu se împlinise anul de la însurătoare.
El dărâmase mănăstirea armenilor de la Suceava477, îi omorâse pe
vartabed478, pe preo‫ڏ‬i ‫ڍ‬i pe călugări, iar pe to‫ڏ‬i armenii care se adăpostiseră
acolo, care erau foarte boga‫ڏ‬i, i-a prădat de averi ‫ڍ‬i de podoabe, de aur,
mărgăritare nenumărate ‫ڍ‬i giuvaeruri scumpe. Cât despre aur, se aflau acolo
două butoaie pline [de galbeni]. Ce rău îmi pare de el ‫ڍ‬i de bărbă‫ڏ‬ia479 lui! I-a
spus părintelui nostru patriarh, când a sosit prima dată în Moldova: „Eu nu
am venit doar ca să iau tronul socrului meu înapoi, ci ‫ڍ‬i ca să scap Biserica
cea Mare480 din mâinile vrăjma‫ڍ‬ilor”. Cititorul va pricepe vorbele lui481.
Atunci s-a petrecut o mare adunare a cazacilor, împreună cu cei ce se
aflau în cetate – negustori ‫ڍ‬i al‫ڏ‬ii –, căci ajunseseră să mănânce carnea cailor
‫ڍ‬i se aflau în grea cumpănă ‫ڍ‬i nu le sosea ajutor nici de la Vasile, nici de la
HmelniĠki. Până la urmă, mâna‫ڏ‬i de foame, i-au cerut cru‫ڏ‬are lui [Gheorghe]
‫ڌ‬tefan, iar el i-a iertat, punându-i să făgăduiască482. Le-a gătit apoi [cele
trebuincioase] ca să se întoarcă în ‫ڏ‬ara lor cu pace deplină ‫ڍ‬i nu li s-a
475
Textual, lit.: „l-au golit, i-au scos măruntaiele ‫ڍ‬i l-au legat”.
476
În ms. al-’aswad, lit.: „neagră”.
477
Situată la ie‫ڍ‬irea dinspre Suceava spre Fălticeni, în satul Bulai, comuna Moara,
jud. Suceava, Sf. Mănăstire Hagigadar „Făcătoarea de Minuni” a fost construită în 1512 de
un negustor pe nume Tonavag (Drăgan Donavachian), împreună cu fratele său Bogdan.
Biserica ei este numită „Împlinitoarea Dorin‫ڏ‬elor”, pentru că se crede că rugăciunile rostite
aici se împlinesc. Aici s-a aflat lungă vreme re‫ڍ‬edin‫ڏ‬a episcopilor armeni. V. PS Episcop
Datev Hagopian, 500. 1512–2012, HAGIGADAR, Suceava, Editura Zamca, 2012.
478
În ms. wƗrtƗbƯt, transcrierea arabă a termenului armenesc „vartabed”, termen care
denume‫ڍ‬te, în Biserica Armeană, un arhiereu, învă‫ڏ‬ător sau „doctor al Bisericii”, adesea cu
însărcinarea de episcop sau egumen al unei mănăstiri.
479
În ms. ra«ǌliyyat, „virilitate”, „calită‫ڏ‬i bărbăte‫ڍ‬ti”, „vitejie”.
480
Patriarhia Constantinopolului.
481
Despre pierderile patrimoniale suferite de mănăstirile din Moldova în timpul
luptelor din 1653 ‫ڍ‬i răspândirea în lume a unor manuscrise vechi din colec‫ڏ‬iile lor, v. Emil
Turdeanu, Manuscrisele robite de cazaci, la 1653, „Fiin‫ڏ‬a românească”, 4, 1966, p. 118–
148, republicat în Emil Turdeanu, Oameni γi cărεi de altădată, ed. îngrijită de ‫ڌ‬tefan S.
Gorovei ‫ڍ‬i Maria Magdalena Székely, vol. I, Bucure‫ڍ‬ti, 1997, p. 353–384.
482
Jurământul semnat la 9 octombrie 1653 este reprodus în Hurmuzaki I, Supl. II,
vol. III, p. 53–54. Pentru alte surse v. Cioran 1900: 71, n. 1; Călători VI: 100, n. 496.
237
împotrivit cu nimic. Au luat cu ei co‫ڍ‬ciugul prin‫ڏ‬ului lor, averile ‫ڍ‬i tunurile
lor ‫ڍ‬i s-au dus. Atunci în ‫ڎ‬ara Cazacilor s-a făcut un mare praznic de
îngropăciune. Am aflat de la oameni de încredere că de la începutul acestei
tulburări ‫ڍ‬i până la acea vreme fuseseră uci‫ڍ‬i cu sabia către o sută de mii de
oameni – moldoveni, valahi, greci, unguri, sârbi, arabi ‫ڍ‬i turci. ‫ڌ‬i domnul
cel nou a fost pricina acestor [întâmplări]. Dumnezeu e mare!
Apoi domnul pomenit a primit cetatea cu toate cele dinăuntru, în bună
pace, ‫ڍ‬i a pus mâna pe toate avu‫ڏ‬iile lui Vasile, bogă‫ڏ‬iile ‫ڍ‬i lăzile lui cu aur
‫ڍ‬i argint, fără de număr, apoi armele, straiele scumpe, argintăria, blănurile
de samur, mărgăritarele ‫ڍ‬i altele asemenea, cum nu adunaseră nici împăra‫ڏ‬ii.
Căci se aflaseră //49v// cu el, între so‫ڏ‬ii lui, ni‫ڍ‬te o‫ڍ‬teni, fii ai neamului
nostru, când a făcut prima oară drumul de la cetatea Hotin la cetatea
Cameni‫ڏ‬a, ‫ڍ‬i ne-au spus că au trecut râul odată cu el o sută de care, fiecare
tras fie de doisprezece cai, fie de zece, fie de opt. ‫ڌ‬i toate erau [încărcate] cu
aur, argint ‫ڍ‬i podoabe, căci avusese multe vistierii sub pământ, încă de acum
douăzeci de ani, ‫ڍ‬i le-a scos pe toate: treizeci ‫ڍ‬i cinci de cabani‫ڏ‬e483 din blană
de samur. Despre una din ele ne-au povestit apropia‫ڏ‬i ai lui că ‫ڍ‬i-o gătise
pentru praznicul Pa‫ڍ‬telui ‫ڍ‬i că era toată brodată cu mărgăritare ‫ڍ‬i cu
frumoase giuvaeruri de pre‫ڏ‬484. Cheltuise cu ea treizeci ‫ڍ‬i cinci de mii de
dinari. Acestea toate, pe lângă averile răpite boierilor, cum nu: bogă‫ڏ‬ii
minunate, adunate vreme de douăzeci ‫ڍ‬i patru de ani, de când Vasile se
făcuse domn485. Cât despre avuĠiile pe care încă le mai are în ‫ڎ‬ara Le‫ڍ‬ilor, a
Austriecilor ‫ڍ‬i la Vene‫ڏ‬ia, acelea sunt altele decât [cele pomenite].
Apoi a scos-o din cetate pe doamnă cu copiii ei, împreună cu to‫ڏ‬i
boierii ‫ڍ‬i dregătorii. ‫ڌ‬i după ce le făgăduise [să-i cru‫ڏ‬e], ‫ڍ‬i-a călcat cuvântul
‫ڍ‬i a ucis pe cei mai mul‫ڏ‬i dintre ei. I-a luat prin‫ڍ‬i pe doamnă ‫ڍ‬i pe copiii ei,
‫ڏ‬inându-i într-un sat486, ‫ڍ‬i a pus împrejurul ei strajă ca să nu poată nimeni
nici intra, nici ie‫ڍ‬i. A dus apoi în ‫ڎ‬ara Ungurească tot ceea ce se aflase în
cetate, căci pusese să se cumpere de la ei o cetate bine întărită487. A împăr‫ڏ‬it
o‫ڍ‬tenilor solda lor ‫ڍ‬i i-a slobozit. A‫ڍ‬a s-au petrecut lucrurile.
Cât despre cele întâmplate cu Vasile ‫ڍ‬i cu HmelniĠki, când a auzit
despre ce s-a petrecut cu Timotei ‫ڍ‬i despre ananghia în care s-au aflat
cazacii ‫ڍ‬i cei ce erau în cetate, el488 a pregătit, în în‫ڏ‬elegere cu Vasile,
patruzeci de mii de cazaci care să-l ajute, ‫ڍ‬i dintre tătari douăzeci ‫ڍ‬i opt de
483
În ms. kƗbƗnƯÑƗ, „cabani‫ڏ‬ă” (< bg., s-cr. kabanica), „caftan de ceremonie”, „manta
împărătească”, v. Alexianu, Mode γi veγminte: 406–409.
484
Despre accesoriile ve‫ڍ‬mintelor de ceremonie ale domnilor v. Popescu, Podoabe.
485
Corect: 19 ani, din 1634 până în 1653.
486
Buciule‫ڍ‬ti, cf. Cioran 1900: 72, n. 1.
487
Autorul se referă la cetatea ‫ڌ‬inteu din Transilvania.
488
Autorul se referă la hatmanul Bogdan HmelniĠki, tatăl lui Timu‫ڍ‬.
238
mii. Căci sultanul tătarilor, adică vizirul hanului, pe numele său ‫ڌ‬erif-bei,
era cumnatul lui Vasile, din pricină că doamna lui Vasile era cercheză, iar
‫ڌ‬erif-bei o luase de so‫ڏ‬ie pe sora ei, ‫ڍ‬i atunci l-a ajutat [pe Vasile] chiar el,
întrucât în anul acela tătarii se aflau oarecum înfră‫ڏ‬i‫ڏ‬i cu HmelniĠki. Când au
străbătut ‫ڎ‬ara Moldovei cu mul‫ڏ‬imile lor [de o‫ڍ‬teni] ‫ڍ‬i au ajuns la râul
Prut489, care este la depărtare de Ia‫ڍ‬i cale de patru ceasuri, iată că s-au întâlnit
cu oastea cazacilor, care se întorceau din cetate ‫ڍ‬i care i-au în‫ڍ‬tiin‫ڏ‬at despre
cucerirea ei. Atunci râvna lor s-a domolit ‫ڍ‬i s-au întors, grăind: „Vasile ne-a
făgăduit răsplată, dar averile lui au fost prădate. Ce i-a mai rămas, ca să ne
dea nouă?” ‫ڌ‬i atunci pe dată s-au întors îndărăt. A‫ڍ‬a s-au petrecut lucrurile490.
Ve‫ڍ‬tile că ei se apropie s-au răspândit însă înainte ca ei să fi făcut cale
întoarsă. Atunci to‫ڏ‬i locuitorii ‫ڏ‬inutului au fugit de spaimă ‫ڍ‬i s-au ascuns în
codri ‫ڍ‬i în mun‫ڏ‬i. În Ia‫ڍ‬i nu a mai rămas niciun locuitor, căci to‫ڏ‬i au luat
calea Gala‫ڏ‬iului. S-au petrecut apoi fapte de spaimă ‫ڍ‬i groază, de nespus.
Până ‫ڍ‬i mănăstirile s-au pustiit. Vai de noi, căci am fost sili‫ڏ‬i să apucăm
aceea‫ڍ‬i cale ca ei. De ce ne aflam oare în această stare, ‫ڍ‬i până când? Părintele
nostru patriarh îi trimisese mai întâi întrebare domnului, ca să-i dea cele
trebuincioase ‫ڍ‬i să plece de acolo, dar [domnul] nu i-a îngăduit, temându-se
pentru el de răul oastei ungure‫ڍ‬ti care păzea hotarele Moldovei ‫ڍ‬i de
tulburarea pe care o făceau cazacii ‫ڍ‬i tătarii în [‫ڏ‬inuturile] dinlăuntru. Apoi i-a
trimis a doua oară întrebare, ca să-i îngăduie să meargă în ‫ڎ‬ara Valahiei.
Acela i-a spus: „Îngăduie până ce mă întâlnesc cu sfin‫ڏ‬ia ta ‫ڍ‬i până ce vei
săvâr‫ڍ‬i o slujbă pentru mine, iar eu î‫ڏ‬i voi da tot ce se cuvine sfin‫ڏ‬iei tale ‫ڍ‬i
tot ce ai cerut de la Vasile. //50r// Cu voia lui Dumnezeu, toate ‫ڏ‬i le voi da!”
Scrisorile lui [către părintele nostru patriarh] soseau fără întrerupere.
Toate merindele ce se găseau în mănăstiri au fost furate, mai pu‫ڏ‬in din
mănăstirea noastră, Sf. Sava, căci locuia acolo [părintele nostru patriarh] ‫ڍ‬i
atunci nu a fost călcată. Din această pricină to‫ڏ‬i negustorii din celelalte
mănăstiri s-au refugiat la noi, până la acea vreme când oamenii au fugit cu
to‫ڏ‬ii ‫ڍ‬i ne-au chemat să mergem cu ei. [Părintele nostru patriarh] a trimis
iară‫ڍ‬i întrebare către domn, stăruind mult, până ce acesta i-a trimis carte de
învoire ‫ڍ‬i i-a scris o altă carte lui Matei, domnul Valahiei, pe care l-a numit
„părintele său”. I-a mai dat ‫ڍ‬i bani de cheltuială pentru drum, numai că era
foarte strâns la pungă.
O căru‫ڏ‬ă trasă de boi până la Foc‫ڍ‬ani, adică la jumătatea drumului între
Moldova ‫ڍ‬i Valahia, ajunsese să coste în vremea aceea douăzeci ‫ڍ‬i cinci de
guru‫ڍ‬i, după ce mai de mult costa trei sau patru guru‫ڍ‬i. Chiar úi a‫ڍ‬a, cu mare
greutate am aflat trei-patru căru‫ڏ‬e ‫ڍ‬i le-am tocmit.
489
La ‫ڌ‬tefăne‫ڍ‬ti, v. Cioran 1900: 73, n. 1.
490
V. relatarea urmărilor pentru Vasile Lupu la Cioran 1900: 73, n. 2.
239
Am plecat din Moldova joi 13 octombrie ‫ڍ‬i am trecut prin Scânteia,
Vaslui ‫ڍ‬i Bârlad. De acolo ne-am abătut din drumul spre Gala‫ڏ‬i. Am fost
supu‫ڍ‬i la primejdii ‫ڍ‬i spaime cum numai Dumnezeu ‫ڍ‬tie. Am ajuns într-un
târg numit Tecuci ‫ڍ‬i de acolo am trecut cu bărcile491 râul cel lat Siret ‫ڍ‬i am intrat
în Foc‫ڍ‬ani în ziua de joi, 21 octombrie. Târgurile ‫ڍ‬i satele acestea erau toate
pustii, căci locuitorii lor fugiseră în mun‫ڏ‬i ‫ڍ‬i în codri. Drumurile erau tare
înfrico‫ڍ‬ătoare.
Acest Foc‫ڍ‬ani este un ora‫ ڍ‬mare, prin mijlocul lui trece un râu‫ڍ‬or ‫ڍ‬i
este cel mai depărtat hotar al Moldovei. Pe malul celălalt al râului este
hotarul Valahiei. Am stat acolo treizeci ‫ڍ‬i una de zile ‫ڍ‬i am petrecut postul
Na‫ڍ‬terii Domnului, din pricină că domnul primise vestea că Ia‫ڍ‬iul fusese
părăsit ‫ڍ‬i de călugări ‫ڍ‬i de stareĠii mănăstirilor, ‫ڍ‬i într-atât s-a mâniat, mai cu
seamă împotriva stareĠilor mănăstirilor, încât a trimis pe dată poruncă la
hotarul de la Gala‫ڏ‬i ‫ڍ‬i la cel de la Foc‫ڍ‬ani ca atunci când va sosi la ei
patriarhul Antiohiei să-l cinstească ‫ڍ‬i să-l omenească, pe el ‫ڍ‬i pe so‫ڏ‬ii lui, iar
pe străinii ce se află cu dânsul – nu. ‫ڌ‬i din această pricină a fost nevoie ca
părintele nostru patriarh să meargă la el, în ora‫ڍ‬ul Roman, care este ‫ڍ‬i el
scaun domnesc, căci nu se întâlnise niciodată cu el ‫ڍ‬i nici nu-l văzuse. A
făcut aceasta de hatârul străinilor care ne înso‫ڏ‬eau. ‫ڌ‬i ne-am întâlnit cu el,
dându-i patru daruri: o pereche de perne brodate, o sticlu‫ڏ‬ă cu mir, o carpetă
‫ڏ‬esută de mână492 ‫ڍ‬i două feluri de săpun. [Domnul] l-a poftit la prânz pe
părintele nostru patriarh după slujba praznicului Sf. Mihail [‫ڍ‬i Gavriil]. Am
petrecut acolo ‫ڍ‬i praznicul [Sf. Ioan] Gură-de-Aur. În ziua aceea au făcut o
sărbătoare mare, episcopul ce se afla în scaun a îmbrăcat felonul Sf. Ioan
Gură-de-Aur, numit „polistavru”, a‫ڍ‬a cum este datina, ca să-l îmbrace în
fiecare an la praznicul său, pentru binecuvântare493. Acesta îi fusese trimis de
patriarhii Constantinopolului în dar lui ‫ڌ‬tefan-vodă cel din vechime, iar el l-a
dat ca danie Episcopiei pomenite, la marea mănăstire a Sf. Parascheva. Căci
în ‫ڎ‬ara Moldovei este un mitropolit ‫ڍ‬i sub ascultarea lui sunt trei episcopi,
nu mai mul‫ڏ‬i. Primul este episcopul acesta al Romanului, al doilea este
episcopul ‫ڏ‬inutului Hu‫ڍ‬ilor ‫ڍ‬i al treilea episcopul Orheiului494 ‫ڍ‬i al ‫ڏ‬inutului
dimprejur. Sub ascultarea lui se mai află doi episcopi //50v// în ‫ڎ‬ara
Ungurească, adică a maghiarilor, iar sub ascultarea lor sunt opt sute de preo‫ڏ‬i.
491
În ms. marƗkib, „bărci”, „nave”. Belfour traduce ships, „corăbii” (1829, I: 98).
V. Radu traduce radeau, „plută” (1930: 521). Călători VI: 103, n. 515 preia opinia lui
V. Radu, afirmând că „Paul de Alep confundă bărcile cu plutele”.
492
În ms. (dǌšamƗ) sirsiliyya, probabil derivat de la silsila, „lan‫”ڏ‬, denumire a unei
‫ڏ‬esături de tipul macrame. Pentru dǌšamƗ v. supra, n. 158.
493
Pentru tradi‫ڏ‬ia îmbrăcării felonului Sf. Ioan Gură-de-Aur v. Melchisedec
‫ڌ‬tefănescu, Chronica Romanului γi a Episcopiei de Roman, Bucure‫ڍ‬ti, I, 1874, p. 268–270,
cu comentarii la informa‫ڏ‬iile consemnate de Paul din Alep.
494
Emilia Cioran păstrează lectura Ozhani a lui Belfour, propunând totu‫ڍ‬i „Rădău‫ڏ‬i”,
v. Cioran 1900: 76, n. 1.
240
Iar în ‫ڎ‬ara Nem‫ڏ‬ilor495 se află un ora‫ ڍ‬mare numit Ioannopolis, adică „Ora‫ڍ‬ul
[Sf.] Ioan”496, din pricină că aici se află chiar [moa‫ڍ‬tele] Sf. Ioan cel
Milostiv497.
‫ڎ‬ara Moldovei are jur-împrejur cam opt sute de mile, cam cât Insula
Cipru. Norodul ei este fără număr de mult. Cu toate acestea tătarii îi pradă
mereu úi dau năvală asupra lor. În vremea lui Vasile, cu vreo cinci ani înainte
de domnia lui, au venit pe negândite ‫ڍ‬i au luat dintre ei aproape ‫ڍ‬aptezeci ‫ڍ‬i
cinci de mii de robi. Sfâr‫ڍ‬it498.
Apoi ne-am întors de la Roman ‫ڍ‬i am mers la Foc‫ڍ‬ani. Drumul a fost
cumplit de greu. Am părăsit ora‫ڍ‬ul luni 22 noiembrie499 ‫ڍ‬i am intrat în ‫ڎ‬ara
Valahiei.
< Intrarea noastră în ‫ڎ‬ara Valahiei >

Am mers apoi la un târg mare numit Râmnic ‫ڍ‬i de acolo am mers la un
ora‫ ڍ‬mare numit Buzău, unde este a‫ڍ‬ezat un episcop ‫ڍ‬i un scaun episcopal,
cu o mănăstire mare din piatră ‫ڍ‬i o biserică500 falnică, foarte înaltă, toată din
piatră, cu o scară lungă ‫ڍ‬i turle foarte înalte. Înăuntru se află o cruce grozav
495
În ms. BilƗd al-NamsƗ(h), lit. „‫ڎ‬ara Nem‫ڏ‬ilor”, în sensul de „‫ڎ‬ara Austriecilor”.
A se citi: „Transilvania”.
496
Autorul se referă la cetatea Ineu, în ms. YǌwƗnǌbǌlƯs, transcriere a unei forme
grece‫ڍ‬ti ipotetice Ioannopolis (Termenul se menĠine în titulatura unor ierarhi români: „al
Ienopolei” – M. ‫ڎ‬.). Localitatea, numită ‫ڍ‬i Iannovo, este atestată din 1295, dar numele ei
latin, Sanctus Johannes, apare în documente începând din 1333 (Cândea 1978: 310–311).
Centru al rezisten‫ڏ‬ei antiotomane, cetatea este cucerită de otomani prima oară în 1566. În
noiembrie 1595 intră în stăpânirea lui Mihai Viteazul, ca urmare a victoriei muntene de la
‫ڌ‬elimbăr. Cetatea a fost reconstruită începând din 1645 după planurile arhitectului Gabriel
Haller, care studiase în Italia. În 1658 este recucerită de turci, fapt relatat ‫ڍ‬i de Miron Costin.
497
De neam cipriot, a fost patriarh al Alexandriei între 610–619 (m. 620). Este
prăznuit pe 12 noiembrie. Moa‫ڍ‬tele sale au fost aduse de Matei Corvin în 1458 în capela
acestuia din Buda, au fost transferate în 1530 la Tall, lângă Bratislava, ‫ڍ‬i ulterior la Ineu, în
1632. Astăzi părticele din moa‫ڍ‬tele Sf. Ioan cel Milostiv se găsesc la Biserica Mitropoliei
din Ia‫ڍ‬i, la Mănăstirea Miclău‫ڍ‬eni (sat Miclău‫ڍ‬eni, com. Butea, jud. Ia‫ڍ‬i), ‫ڍ‬i în paraclisul
re‫ڍ‬edin‫ڏ‬ei episcopale din Gala‫ڏ‬i. V. ‫ڍ‬i Bogrea 1971: 19.
498
Aici se încheie nota intercalată de autor.
499
La 19 noiembrie, cu câteva zile înainte de a părăsi Moldova pentru a se îndrepta
către Târgovi‫ڍ‬te, patriarhul Macarie i-a scris o scrisoare regelui Fran‫ڏ‬ei Ludovic al XIV-lea,
care se afla sub regen‫ڏ‬a Annei de Austria ‫ڍ‬i a cardinalului Mazarin. Evocând întâlnirea sa la
Constantinopol cu ambasadorul francez Jean de la Haye-Vantelet, Macarie cerea regelui să
se îndure de Biserica Răsăritului ‫ڍ‬i să-i ajute pe cre‫ڍ‬tinii din cuprinsul Imperiului Otoman.
V. Vera Tchentsova, Le patriarche d’Antioche Macaire III Ibn al-Zatîm et la chrétienté
latine, în Réduire le schisme?, ed. M.-H. Blanchet ‫ڍ‬i F. Gabriel, Centre de recherche
d’histoire et civilisation de Byzance, Paris, 2013, p. 315.
500
Biserica episcopală din Buzău, întemeiată de Radu cel Mare (1494–1508) în 1496.
V. Cioran 1900: 77, n. 1; Stoicescu, Bibliografia I: 113–115; Moisescu, Arhitectura II:
79–80, 83.
241
de mare. [Biserica] are hramul Adormirea Maicii Domnului. Am stat acolo
la slujba de vecernie ‫ڍ‬i apoi la Liturghia praznicului Sf. Ecaterina. Rânduielile
‫ڍ‬i cântările lor sunt cu deosebire minunate, căci cre‫ڍ‬tinii din ‫ڎ‬ara Valahiei
sunt foarte credincio‫ڍ‬i ‫ڍ‬i cucernici. De câte ori intram în vreun sat ori târg
preotul, frunta‫ڍ‬ii ‫ڍ‬i norodul ie‫ڍ‬eau în întâmpinarea părintelui nostru patriarh
‫ڍ‬i primeau binecuvântare de la el, iar apoi ne pofteau la masă ‫ڍ‬i ne purtau să
vedem locurile. ‫ڌ‬i noi poposeam scurtă vreme ‫ڍ‬i apoi mergeam mai departe.
Aceasta este o ‫ڏ‬ară cu mul‫ڏ‬i locuitori ‫ڍ‬i orice sat este cât un târg, iar ei
îi iubesc pe străini, nu precum în ‫ڎ‬ara Moldovei, căci acolo, când patriarhul
intra într-o a‫ڍ‬ezare a lor nu venea nimenea să-l întâmpine501, nici nu-l
omeneau măcar cu un codru de pâine. Până ‫ڍ‬i tătarii sunt mai credincio‫ڍ‬i
decât ei! De aceea au fost uci‫ڍ‬i atâtea mii dintre ei ‫ڍ‬i le-au fost prădate averile
‫ڍ‬i turmele de către cazaci, tătari ‫ڍ‬i unguri. Cum fuseseră ei asupri‫ڏ‬i sub
domnia lui Vasile ‫ڍ‬i de câte ori nu s-au răzvrătit împotriva lui, îndreptându-se
către [domnul] acesta nou, pe când el râdea de ei ‫ڍ‬i le făgăduia că, în
domnia lui, îi va scuti de haraci ‫ڍ‬i de toate dările vreme de trei ani! Iar când
a pus mâna pe domnie ‫ڍ‬i a cucerit cetatea [Sucevei], inima lui s-a împietrit
împotriva lor ‫ڍ‬i le-a trimis pe dată portăreii ‫ڍ‬i jude‫ڏ‬ii ca să le ia de trei ori mai
mult, de până la urmă au ajuns să le pară rău după Vasile ‫ڍ‬i după stăpânirea lui.
Să ne întoarcem. Am ajuns apoi în apropiere de ora‫ڍ‬ul Târgovi‫ڍ‬te, care
este re‫ڍ‬edin‫ڏ‬a domnului Valahiei la vreme de iarnă. A ie‫ڍ‬it atunci să-l
întâmpine pe părintele nostru patriarh kyr Ignatie, mitropolitul ora‫ڍ‬ului502.
Era un om ales, cu statură mândră, cunoscător al graiurilor turcesc, persan,
grecesc ‫ڍ‬i valah. L-a urcat pe părintele nostru patriarh în trăsura lui minunată ‫ڍ‬i
au intrat împreună în ora‫ڍ‬. Acesta are o îngrăditură de lemn jur-împrejur,
înăl‫ڏ‬ată de Matei, domnul cel nou503, ‫ڍ‬i este foarte întins. Împrejurul lui sunt
multe râuri.
I-au ie‫ڍ‬it apoi în întâmpinare dregătorii ‫ڍ‬i ne-au dus la mănăstirea de
piatră pe care o ridicase Vasile-vodă atunci când încheiase învoiala cu
Matei, pomenitul domn al Valahiei. Are hramul Schimbarea la Fa‫ڏ‬ă a
Domnului ‫ڍ‬i este cunoscută în limba lor drept Mănăstirea Stelea504. Este
501
În ms. fa-lƗ ’aad yaqifu qabƗla-hu, lit. „nu venea nimeni să stea fa‫ڏ‬ă în fa‫ڏ‬ă cu el”.
502
Ignatie Sârbul, episcop al Râmnicului ‫ڍ‬i apoi mitropolit (1653–1656). V. Iorga,
Istoria Bisericii româneγti, I: 373; II, 330; ‫ڌ‬erbănescu 1959: 776–778.
503
Autorul remarcă, aici ‫ڍ‬i în alte locuri, zidurile de apărare ale re‫ڍ‬edin‫ڏ‬elor domne‫ڍ‬ti.
Despre fortifica‫ڏ‬iile ora‫ڍ‬ului Târgovi‫ڍ‬te v. Moisescu, Târgoviγte: 30–34; Gheorghiu,
Arhitectura medievală de apărare: 101–102. V. ‫ڍ‬i Cristian Nicolae Apetrei, Fortificaεiile
reγedinεelor boiereγti din δara Românească γi Moldova în secolele XIV–XVI, „Analele
Universită‫ڏ‬ii «Dunărea de Jos», Gala‫ڏ‬i”, Seria 19, Istorie, t. V, 2006, p. 68–70, 76–77.
504
Ctitoria negustorului Stelea, rectitorită de Vasile Lupu la 1645, în semn de pace cu
Matei Basarab, domnul ‫ڎ‬ării Române‫ڍ‬ti. V. Cioran 1900: 79, n. 1; Ghika-Bude‫ڍ‬ti, Evoluεia
arhitecturii: 76–79; Stoicescu, Bibliografia II: 648–649; Moisescu, Arhitectura II: 61–64
(cu comentarii la informa‫ڏ‬iile furnizate de Paul din Alep).
242
mare ‫ڍ‬i are ziduri din piatră. În clipa când ne-am apropiat de ea au sunat
clopotele din înăl‫ڏ‬imea ei. Ne-au dus în biserică ‫ڍ‬i au făcut o mare
sărbătoare, ‫ڍ‬i am poposit acolo. Cât despre biserica pomenită, este foarte
mare ‫ڍ‬i înaltă, cu două turle mândre ‫ڍ‬i multe cruci [deasupra], despre care
ne-au spus că au trebuit ‫ڍ‬apte sute de galbeni vene‫ڏ‬ieni505 doar pentru
învelirea lor. Iconostasul ei este lucrătură rusească, //51r// străluce‫ڍ‬te tare ‫ڍ‬i
are trei u‫ڍ‬i506.
Am intrat în Târgovi‫ڍ‬te mar‫ڏ‬i 29 noiembrie. Seara au tras clopotele
pentru praznicul Sf. Apostol Andrei. În această ‫ڎ‬ară a Valahiei se stă la
slujbă mai mult decât în ‫ڎ‬ara Moldovei. Află că în ajunul fiecărei dezlegări,
ori kƗtƗlƯsƯs, trag toate clopotele ‫ڍ‬i sărbătoresc printr-o lungă Liturghie.
Matei-vodă avea totdeauna obiceiul de a a‫ڍ‬terne la ei [la palat] ospă‫ ڏ‬pentru
preo‫ڏ‬ime, pentru călugări ‫ڍ‬i sărmani, locuitori ai ‫ڏ‬ării ori străini, iar după
ospă‫ ڏ‬împăr‫ڏ‬ea pomană fiecăruia dintre ei.
De sărbătoarea Sf. Nicolae au făcut praznic mare. Domnul a trimis
trăsura lui să-l ia pe părintele nostru patriarh ‫ڍ‬i am mers la biserica de la
Curte507, unde părintele nostru patriarh a slujit împreună cu kyr Gavriil,
arhiepiscopul sârbilor, ‫ڍ‬i cu mitropolitul [Ungro]Vlahiei, a‫ڍ‬adar trei mitre ‫ڍ‬i
trei trichere508. ‫ڌ‬i to‫ڏ‬i binecuvântau împreună. La „Cuvine-se cu adevărat”
domnul a coborât ‫ڍ‬i a stat lângă jil‫ڏ‬ul lui. După ce [părintele nostru patriarh]
i-a dat pâinea [sfin‫ڏ‬ită], lui ‫ڍ‬i tuturor boierilor săi, după rânduială, ‫ڍ‬i apoi coliva
domnească, am urcat la masă, [stând] până către seară. Ne-a împăr‫ڏ‬it tuturor
ve‫ڍ‬minte [de pre‫]ڏ‬509 ‫ڍ‬i ne-am întors la mănăstire în trăsură.
Tot a‫ڍ‬a ‫ڍ‬i în ajunul praznicului [Sf.] Ignatie, înaintea sărbătorii Na‫ڍ‬terii
Domnului. La praznicul acestuia ei au obiceiul, în această Ġară a Valahiei, să
505
Monedă de aur în greutate de 3,48 g. În 1594 se schimba pe pia‫ڏ‬a din Lvov cu 52
de gro‫ڍ‬i, iar vistieria otomană o echivala cu 57–60 aspri. V. Smaranda 2006: 39.
506
Nu este clar dacă numărul uúilor era altul decât cel canonic.
507
Biserica Sf. Nicolae Domnesc, sau „a Domnitorului” (spre a se deosebi de aceea
„a Doamnei”), ulterior Catedrală mitropolitană. A fost demolată în 1889 ‫ڍ‬i înlocuită cu
actuala construc‫ڏ‬ie, proiectată de arhitectul A. Lecomte du Noüy. V. Moisescu, Târgoviγte:
176–186; ‫ڌ‬tefănescu, Arta feudală: 134–137; Moisescu, Arhitectura I: 112–114; Moisescu,
Arhitectura II: 24–25, 26–27, 93–96.
508
Probabil, trei perechi de dichere-trichere.
509
Obiceiul de a dărui ve‫ڍ‬minte de pre‫ ڏ‬sau „de cinste” după ospă‫ ڏ‬era cunoscut încă
din vremea lui ‫ڌ‬tefan cel Mare: „Acolo făcu ‫ڌ‬tefan Vodă ospă‫ ڏ‬mare mitropoli‫ڏ‬ilor ‫ڍ‬i
episcopilor ‫ڍ‬i boierilor săi ‫ڍ‬i la toată oastea sa [...] ‫ڍ‬i daruri multe a dăruit atunci ‫ڍ‬i ve‫ڍ‬minte
de mult pre‫ ڏ‬boierilor săi ‫ڍ‬i vitejilor ‫ڍ‬i la toată oastea sa ‫ڍ‬i pe to‫ڏ‬i îi trimetea după cuviin‫ڏ‬ă
acasă la ei [...]”, v. Ioan Bogdan, Cronice inedite atingătoare de istoria românilor,
Bucure‫ڍ‬ti, 1895, p. 38–39; N. Iorga, Balada populară românească, în Cursurile de vară din
Vălenii de Munte, 1910, p. 131. V. ‫ڍ‬i ilustrări ale acestor ve‫ڍ‬minte „de cinste” la Constan‫ڏ‬a
Vintilă-Ghi‫ڏ‬ulescu, De la iúlic la joben. Modă úi lux la porĠile Orientului, coord. ed. úi
fotografii de Cătălin D. Constantin, 2013, p. 176–177, passim.
243
taie porcii ‫ڍ‬i să-i atârne [la uscat] pentru praznic, adică pentru pastramă510.
Gui‫ڏ‬atul lor se înăl‫ڏ‬a în văzduh fără încetare.
În vremea aceea părintele nostru patriarh s-a întâlnit cu domnul, după
ce [acesta] l-a luat cu trăsura lui. El l-a întâmpinat cu multă bucurie. Iar
după ce i-am dat darul, părintele nostru patriarh i-a [mai] dăruit o părticică
din fruntea Sf. Apostol Filip, minunată, ‫ڍ‬i o sticlu‫ڏ‬ă cu mir nou. [Domnul] era
nemul‫ڏ‬umit că mersesem mai întâi la vrăjma‫ڍ‬ul său Vasile-vodă.
Află că domnul ne-a rânduit în fiecare săptămână doi dărăbani, din
tagma sergen‫ڏ‬ilor, căci purtau [straie de] catifea ro‫ڍ‬ie511. Veneau la muncă
duminică de diminea‫ڏ‬ă, spărgeau lemne, aprindeau focul, cură‫ڏ‬au pe‫ڍ‬tele,
spălau vasele, aduceau merindele ‫ڍ‬i băuturile rânduite pentru noi, până
sâmbătă seara, când plecau, [după ce] părintele nostru patriarh le dădea un
bac‫ڍ‬i‫ڍ‬. ‫ڌ‬i veneau al‫ڏ‬ii, după obicei, [săptămâna] viitoare. [Domnul] a prins
a-l îndrăgi foarte mult pe părintele nostru patriarh.
În ajunul Na‫ڍ‬terii Domnului [vodă] a trimis de i-a vestit pe o‫ڍ‬tenii lui
care se aflau în ora‫ڍ‬, printr-un tobo‫ڍ‬ar care a colindat ora‫ڍ‬ul bătând din
darabană, ceea ce este la ei semn de adunare. S-au strâns la el cu steagurile
lor, el a ie‫ڍ‬it în trăsură ‫ڍ‬i ei s-au în‫ڍ‬irat înaintea lui într-un mare alai, cu
tobe, trâmbi‫ڏ‬e ‫ڍ‬i corni512 în urmă, căci a‫ڍ‬a este obiceiul domnului Moldovei
‫ڍ‬i al Valahiei, după moda turcească. Au ie‫ڍ‬it astfel la vânătoare, căci în toate
aceste ‫ڏ‬ări, până în ‫ڎ‬ara Cazacilor ‫ڍ‬i a Moscovei, în fiece casă de arhiereu
sau de boier trebuie negre‫ڍ‬it să se Ġină un urs sau altă fiară asemenea, pentru
joacă. Altă pricină este că a‫ڍ‬a se obi‫ڍ‬nuie‫ڍ‬te, din vechime, ca la sărbătoarea
Na‫ڍ‬terii Domnului, precum ‫ڍ‬i a doua zi după Sâmbăta Luminată, mesele
domne‫ڍ‬ti să fie pline de vânat. Au fost mai bine de zece mii de o‫ڍ‬teni, ale‫ڍ‬i
dintre flăcăii cei mai voinici ‫ڍ‬i mai viteji: sârbi, bulgari, arnău‫ڏ‬i, greci,
unguri, turci ‫ڍ‬i valahi. Iar la căderea nop‫ڏ‬ii s-au întors cu pradă bogată. În
urma trăsurii [domnului] mergeau căru‫ڏ‬e pline cu vânat: porci mistre‫ڏ‬i,
iepuri, vulpi, ur‫ڍ‬i pentru joacă, apoi păsări sălbatice //51v// precum fazani,
potârnichi513, porumbei ‫ڍ‬i altele asemenea.
510
În ms. baÑÓirmƗ.
511
În ms. ÑƗr÷Ɨ. F.C. Belfour traduce of the rank of Serjeants (1829, I: 119).
QusÓanÓƯn al-BƗÎƗ explică în notă: „Al-ÑƗri÷Ɨ, una dintre diviziile militare vechi ale statului
otoman, dinainte de înfiin‫ڏ‬area armatei regulate actuale. Vizirul sau valiul aveau obliga‫ڏ‬ia
de a le asigura solda, lor ‫ڍ‬i seimenilor (al-sukmƗn)” (Al-BƗÎƗ 1913: 75). V. Radu traduce
du grade de sergent (1930: 530). În Călători VI: 108 apare: „categoria <osta‫ڍ‬ilor> saragea”
‫ڍ‬i se explică termenul (n. 23) prin sarȚ = „galben”, de‫ڍ‬i Paul din Alep precizează că
uniformele lor erau ro‫ڍ‬ii.
512
Despre cornul medieval ‫ڍ‬i utilizările lui, v. Alexandru, Instrumentele muzicale:
44; Burada, Opere: 223–224.
513
În ms. da«Ɨ« barrƯ, lit. „găini de câmp”.
244
Boierii din ‫ڎ‬ara Moldovei ‫ڍ‬i a Valahiei au obiceiul ca înainte de
praznic cu trei zile să-i facă domnului daruri de sărbătoare, fiecare după
cinul său. La rândul lui, domnul le dăruie‫ڍ‬te în diminea‫ڏ‬a praznicului
ve‫ڍ‬minte [de cinste].
Cât despre rânduiala [Sf.] Liturghii a Na‫ڍ‬terii Domnului, ei o urmează
pe aceea de la Constantinopol: bat clopotele ‫ڍ‬i intră în biserică încă din zori,
devreme, ‫ڍ‬i nu ies decât spre seară. Toate citirile ‫ڍ‬i rugăciunile lor se rosteau
deodată cu plăcute cântări.
Află că la ei, în aceste ‫ڏ‬ări, este datina ca în ajunul praznicului Na‫ڍ‬terii
Domnului preo‫ڏ‬ii din ora‫ڍ‬e ‫ڍ‬i cei străini, apoi copiii de ‫ڍ‬coală ‫ڍ‬i muzican‫ڏ‬ii
să se adune cete-cete ‫ڍ‬i, purtând icoane, să colinde prin ora‫ ڍ‬cât e noaptea de
lungă, pe la casele dregătorilor, ca să le facă urări de bine cu prilejul
praznicului514. ‫ڌ‬i rosteau mai întâi un polihroniu pentru domn ‫ڍ‬i un al doilea
pentru părintele nostru patriarh, apoi o rugăciune ‫ڍ‬i o urare. Întâi mergeau la
casa episcopului, apoi la domn, ‫ڍ‬i asta pentru răsplată. Veneau ‫ڍ‬i la părintele
nostru patriarh, noaptea întreagă, cântând ‘HȠƒ ȆĮȡșȑȞȠȢ ıȒȝİȡȠȞ515 ‫ڍ‬i
celelalte, din canoanele Na‫ڍ‬terii Domnului. El săruta icoana ‫ڍ‬i le dădea o
răsplată ‫ڍ‬i atunci plecau, apoi veneau al‫ڏ‬ii, de pe înserat ‫ڍ‬i până la răsărit. La
fel au făcut lăutarii cu tobe, fluiere ‫ڍ‬i trâmbi‫ڏ‬e, care colindau ‫ڍ‬i ei cete-cete,
cu făclii, cât era noaptea de lungă, în ajunul praznicului Na‫ڍ‬terii Domnului
‫ڍ‬i în noaptea ce urma, pe la casele dregătorilor Cur‫ڏ‬ii, apoi pe la casa
episcopului ‫ڍ‬i pe la patriarh, dacă se afla [vreunul] acolo516. Cei mai mul‫ڏ‬i
muzican‫ڏ‬i sunt din ‫ڎ‬ara Turcilor517.
Sâmbătă dimineaεă a fost praznicul Na‫ڍ‬terii Domnului ‫ڍ‬i noi am stat la
utrenie la biserica Mănăstirii [Stelea], iar la vremea Liturghiei domnul ‫ڍ‬i-a
trimis trăsura ‫ڍ‬i am mers la biserica lui.
514
Vezi o relatare a acestor datini la Iorga, La musique roumaine: 8–9.
515
Din condacul Na‫ڍ‬terii Domnului, în caractere grece‫ڍ‬ti în text, „Fecioara astăzi...”,
corect: ‘H ȆĮȡșȑȞȠȢ ıȒȝİȡȠȞ (M. ‫ڎ‬.).
516
Comentând traducerea acestui pasaj de către Hasdeu (Hajdău), C. Bobulescu
remarca: „Paul de Alepo încă a observat că printre instrumentele muzican‫ڏ‬ilor care colindau
în ajunul Na‫ڍ‬terii Mântuitorului, la Bobotează ‫ڍ‬i la Pa‫ڍ‬ti, pe la cur‫ڏ‬ile celor avu‫ڏ‬i din
Muntenia, erau tobile, flauεii ‫ڍ‬i flueraγile (cf. Hasdeu, Arhiva istorică a României, 1865, t. I,
P. 2, p. 89, 92, 100). Din pricina traducerii, cred însă că trebuie a în‫ڏ‬elege surlele, trâmbiεile
‫ڍ‬i tobile întrebuin‫ڏ‬ate de popor, ca ‫ڍ‬i la Curtea domnească, în asemenea prilejuri”
(Bobulescu, Lăutarii noγtri: 22–23). Vezi comentarii despre cetele de colindători ‫ڍ‬i la
Alexandru, Instrumentele muzicale: 33–35.
517
Autorul se referă probabil la lăutarii ‫ڏ‬igani. Potrivit lui Tiberiu Alexandru: „În
Principate se pare că profesionalismul s-a dezvoltat mai de timpuriu. ‫ڎ‬iganii, robi ai
domnitorului, mănăstirilor sau boierilor, au dat un însemnat număr de muzican‫ڏ‬i [...].
Lăutarii erau plăti‫ڏ‬i, după me‫ڍ‬te‫ڍ‬ug [...]” (Alexandru, Instrumentele muzicale: 140). Despre
muzica tarafurilor de lăutari ‫ڏ‬igani v. úi Iorga, La musique roumaine: 9–12.
245
Ne-am minunat tare de mul‫ڏ‬imea o‫ڍ‬tenilor din Valahia. Sunt din toate
semin‫ڏ‬iile ‫ڍ‬i cu toate acestea, de‫ڍ‬i în ‫ڎ‬ara Valahiei sunt mii de cârciumi cu
vin, rachiu, bere ‫ڍ‬i altele, ‫ڍ‬i to‫ڏ‬i beau, nu am văzut totu‫ڍ‬i niciodată pe
vreunul dintre ei să fie beat, să lovească sau să omoare pe cineva ori să facă
vreo răutate, ci sunt lini‫ڍ‬ti‫ڏ‬i, la locul lor, cumin‫ڏ‬i. De ce oare se spune în ‫ڏ‬ara
noastră că [aceúti] cre‫ڍ‬tini nu sunt bine cârmui‫ڏ‬i de domnul lor, că sunt
be‫ڏ‬ivi ‫ڍ‬i fără minte ‫ڍ‬i că nu ‫ڍ‬tiu să-‫ڍ‬i rostuiască ‫ڏ‬ara?
Află că această Curte a domnului Valahiei este întinsă, înconjurată de
un zid de piatră518. Într-o parte trece un râu, iar biserica se află în mijloc519.
Este mare ‫ڍ‬i înaltă, se urcă la ea pe trepte ‫ڍ‬i este împăr‫ڏ‬ită în trei încăperi.
Partea dinafară are arce ca un pridvor, apoi intri pe a doua u‫ڍ‬ă, către a doua
încăpere. Acolo se află mormintele domnilor. Pe urmă intri pe a treia u‫ڍ‬ă în
miezul bisericii, care este [un lăca‫ ]ڍ‬larg ‫ڍ‬i foarte vechi, cu bol‫ڏ‬i înalte. Jur-
împrejurul lui sunt strane.
În mijlocul cur‫ڏ‬ii este un turn mare de piatră, foarte înalt, în care este
a‫ڍ‬ezat ceasornicul ora‫ڍ‬ului520. Acolo stau de strajă mul‫ڏ‬i o‫ڍ‬teni. La apus bat
o tobă, cum este haliliyya la noi, ca să oprească preumblarea la vreme de
noapte. Apoi aprind [în turn] o făclie mare, ‫ڍ‬i atâta vreme cât arde ea nimeni
nu îndrăzne‫ڍ‬te să colinde. Când răsare soarele bat toba din nou, sting făclia
‫ڍ‬i trag cu tunurile ca să audă to‫ڏ‬i cei din ora‫ڍ‬, ca semn că norodul poate să
umble. Acesta //52r// este obiceiul lor. Să ferească Dumnezeu să găsească pe
cineva umblând noaptea, căci străjerii îl omoară. Cum de se spune oare în
‫ڏ‬ara noastră că [aceúti] cre‫ڍ‬tini nu ‫ڍ‬tiu să ‫ڏ‬ină rânduiala ‫ڍ‬i să cârmuiască?
Iară‫ڍ‬i, jil‫ڏ‬ul domnului este înalt ‫ڍ‬i poleit cu aur, iar înapoia lui sunt
trepte care duc la o încăpere unde stă doamna cu alaiul ei, [ferită] de
zăbrele521. De aici se ajunge la odaia sfatului domnesc, căci de cele mai
multe ori [domnul] urcă ‫ڍ‬i coboară pe acolo. El mai are o scară ‫ڍ‬i prin locul
unde sunt mormintele domnilor, pe unde trece de asemenea. La înăl‫ڏ‬ime, sus
de tot, era o fereastră, iar dacă era zi de praznic împărătesc sau duminică avea
obiceiul să stea ‫ڍ‬i să se uite jos, sub el, unde stăteau o‫ڍ‬tenii ‫ڍ‬i nevoiaúii. Le
arunca bănu‫ڏ‬i de mai multe ori, iar ei se îmbrânceau ca să-i adune, în vreme
ce el se veselea uitându-se la ei. A‫ڍ‬a obi‫ڍ‬nuia să facă mereu.
518
Despre Curtea de la Târgovi‫ڍ‬te, v. V. N. Drăghiceanu, βtiri mai vechi despre
ruinele Curεii Domneγti din Târgoviγte, BCMI, VII, 1914, p. 91; Constantinescu – Moisescu,
Curtea domnească; Giurescu, Istoria Bucureγtilor: 68–69; Stoicescu, Bibliografia II: 637–638;
Moisescu, Arhitectura I: 101–104.
519
Ridicată de Petru Cercel în 1583. Aici a fost înmormântată Doamna Elena, a doua
so‫ڏ‬ie a lui Matei Basarab, în august 1653. V. Cioran 1900: 82, n. 1 ‫ڍ‬i 84, n. 1; Călători VI:
110, n. 34, pentru surse bibliografice.
520
Autorul descrie Turnul Chindiei.
521
Autorul se referă la cafasul bisericii.
246
Când domnul cobora în biserică să se roage stăteau totdeauna la u‫ڍ‬ă
străji înarmate. ‫ڌ‬i în afară de boierii lui nu stătea nimeni de fa‫ڏ‬ă, căci ei nu
lasă pe nimeni să ‫ڍ‬adă [în biserică] afară de ace‫ڍ‬tia.
Află că obiceiul în ‫ڎ‬ara Moldovei ‫ڍ‬i a Valahiei este ca nimeni să nu
folosească ceară ro‫ڍ‬ie pentru a pecetlui un hrisov, afară de domn, el ‫ڍ‬i
numai el. Ceilal‫ڏ‬i întrebuin‫ڏ‬ează doar ceară verde522.
Stând în jil‫ڏ‬523, părintele nostru patriarh a pomenit, după rânduială,
înainte de a citi Epistolele, numele domnului, apoi pe al Întâistătătorului524,
iar cântăre‫ڏ‬ii le-au cântat afară [din altar]. Apoi eu, arhidiacon al [Bisericii]
Antiohiene, am rostit dipticul525 pentru părintele nostru patriarh ‫ڍ‬i preo‫ڏ‬ii
l-au cântat înăuntrul altarului, iar cântăre‫ڏ‬ii afară, un cor în greacă ‫ڍ‬i altul în
valahă. Apoi l-a rostit arhidiaconul arhiepiscopului sârb, iar pe urmă
arhidiaconul mitropolitului Valahiei l-a spus pentru mitropolitul său.
Părintele nostru patriarh a slujit apoi Sf. Liturghie ‫ڍ‬i s-a făcut ospăĠ mare.
Din pricina vârstei sale înaintate, domnul nu stătea la Liturghie de la
început până la sfâr‫ڍ‬it, ci cobora la „Cuvine-se cu adevărat”, cu postelnicul
înainte, purtând cârja de argint. Iar spătarul, încins cu sabia ‫ڍ‬i purtând
buzduganul, stătea drept, în dosul jil‫ڏ‬ului domnului, ‫ڏ‬inându-i calpacul. Căci
obiceiul domnilor Valahiei este să stea drep‫ڏ‬i de la începutul ‫ڍ‬i până la
sfâr‫ڍ‬itul slujbei, cu capul descoperit, înaintea episcopului sau a patriarhului,
pe când Vasile-vodă nu î‫ڍ‬i scotea calpacul prea des.
La chinonic [domnul] a coborât să se închine la icoane. După slujbă
părintele nostru patriarh i-a dat pâine sfin‫ڏ‬ită, precum ‫ڍ‬i tuturor boierilor,
apoi am ie‫ڍ‬it ‫ڍ‬i ne-am rugat la mormântul doamnei, so‫ڏ‬ia lui, care murise de
pu‫ڏ‬ină vreme ‫ڍ‬i se afla înmormântată în locul de îngropăciune al domnilor,
cum am spus526. Apoi ne-am întors ‫ڍ‬i ei au sfin‫ڏ‬it tava de colivă domnească.
Au luat din ea to‫ڏ‬i cei de fa‫ڏ‬ă, împreună cu [felii de] colac gustos, care le-a
fost împăr‫ڏ‬it a‫ڍ‬ijderea. Apoi părintele nostru patriarh l-a binecuvântat [pe
domn] ‫ڍ‬i acesta a plecat în sus pe scară. După aceea părintele nostru patriarh
a ie‫ڍ‬it cu mantia lui, împreună cu mitropolitul ‫ڏ‬ării ‫ڍ‬i cu ceilal‫ڏ‬i preo‫ڏ‬i ‫ڍ‬i
dregători ce se aflau de fa‫ڏ‬ă, ‫ڍ‬i l-au a‫ڍ‬teptat [pe domn] sub fereastra înaltă.
522
V. Emil Vîrtosu, Din sigilografia Moldovei γi a δării Româneγti, în DIR,
Introducere, II, p. 374 (Călători VI).
523
În ms. kƗÓidrƗ, din gr. țĮșȑįȡĮ, „jil‫ ڏ‬episcopal”.
524
În ms. brǌÓǌbƗbƗs, din gr. ʌȡȦĲoʌĮʌ‰Ȣ, „protopop”, „protoiereu”. Autorul se
referă la mitropolitul Ungrovlahiei, ‫ڌ‬tefan (1648–1653, 1656–1668), v. ‫ڌ‬erbănescu 1959:
775–776.
525
În ms. dibtƯ®at, din gr. įȓʌĲȣȤĮ.
526
Despre doamna Elina, răposată în august 1653, v. Iorga, Inscripεii, I: 107;
N. Iorga, Doamna Elina a δării Româneγti ca patroană literară, AARMSI, III, t. XIII,
1932, 67; N. Constantinescu, C. Moisescu, D. Nicolăescu-Plop‫ڍ‬or, Considérations sur les
tombes princières de Târgoviúte, „Dacia”, XI, 1967, p. 301–319.
247
După ce [domnul] a aruncat bani o‫ڍ‬tenilor ‫ڍ‬i nevoiaúilor, a‫ڍ‬a cum obiúnuia,
părintele nostru patriarh l-a binecuvântat iară‫ڍ‬i, după datină. Apoi ne-au luat
‫ڍ‬i am urcat pe scara pomenită, din biserică până la el, pentru ospă‫ڏ‬.
< Mărturii despre [obiceiul] închinării pocalelor în Valahia527 >

Atunci i-a îmbrăcat pe boierii ‫ڏ‬ării sale cu straie domne‫ڍ‬ti, după
obiceiul împăra‫ڏ‬ilor la praznicele cele mari, //52v// iar ei au stat în picioare
în această zi, slujind la masă de la început până la sfâr‫ڍ‬it, căci a‫ڍ‬a este
obiceiul la ei de această sărbătoare a Na‫ڍ‬terii Domnului, ca ‫ڍ‬i la Tăierea
Împrejur, la Botezul Domnului ‫ڍ‬i la Pa‫ڍ‬te. Dar a doua zi stau a‫ڍ‬eza‫ڏ‬i la masă
cu el ‫ڍ‬i al‫ڏ‬ii îi slujesc, precum în celelalte zile de peste an. De câte ori erau
aduse afară talerele de la cuhnii băteau tobele ‫ڍ‬i sunau din nagarale528,
răsunau fluierele ‫ڍ‬i trâmbi‫ڏ‬ele ‫ڍ‬i [cântau] tarafurile. De câte ori bea domnul,
‫ڍ‬i iară‫ڍ‬i după [cântarea] lăutarilor, trăgeau cu trei tunuri, de se cutremura
pământul. Au petrecut în acest fel până în seară. El stătea cu capul
descoperit. S-au închinat multe rânduri de cupe mari, care puteau cuprinde
fiecare câte o oca de vin: întâi fiecare câte trei [cupe], pentru praznic, a doua
oară alte trei pentru părintele nostru patriarh, până ce, a patra oară, to‫ڏ‬i
împreună, mai mult ‫ڍ‬i mai mult, în cinstea domnului. Nu putea fi nimeni
scutit de a bea, căci acesta era obiceiul lor, pe care îl urmau, ca oricine stă
cu [domnul] la masă să bea în acest fel, până ce se aprindeau lumânările:
acesta era semnul plecării. El a dăruit ve‫ڍ‬minte [de cinste] arhiereilor ‫ڍ‬i
stareĠilor de seamă care stăteau la masa lui. Cel dintâi, pentru patriarhul aflat
de fa‫ڏ‬ă, a fost un ve‫ڍ‬mânt brodat, apoi unul asemenea mitropolitului ‫ڏ‬ării,
care stătea mereu la masa lui, peste an. Căci nimeni altul nu-i sfin‫ڏ‬ea masa,
ci întotdeauna numai acesta. Celorlal‫ڏ‬i stareĠi de fa‫ڏ‬ă le-a dat straie de atlas,
fie unele scumpe, fie unele obiúnuite. Preo‫ڏ‬ilor ‫ڍ‬i nouă, diaconilor, ne-a dat
ve‫ڍ‬minte de camhă sacâzlie529. Ceilal‫ڏ‬i preo‫ڏ‬i, călugări ‫ڍ‬i săracii cei mul‫ڏ‬i au
primit o masă mare pentru to‫ڏ‬i, iar la sfâr‫ڍ‬it le-au împăr‫ڏ‬it bănu‫ڏ‬i în năframe.
Acesta era obiceiul [domnu]lui la toate praznicele împărăte‫ڍ‬ti.
Află că mitropolitul ‫ڎ‬ării Valahiei are în ascultarea lui doi episcopi.
Unul este episcopul Buzăului, de care am pomenit, iar celălalt este episcopul
527
Autorul relatează de mai multe ori datina „păharelor celor de închinăciune”
(cf. Dan Simonescu, Literatura română de ceremonial. Condica lui Gheorgachi. 1762,
Bucure‫ڍ‬ti, 1939, p. 282): v. ‫ڍ‬i f. 45r, 52r ‫ڍ‬i 278r, unde îi consacră comentarii speciale.
528
În ms. naqqƗrƗt, pl. de naqqƗra, din tc. nakkare, (pop.) nagara, „un fel de tobă,
de timpan folosit în trecut în muzica militară (turcească)”, cf. Suciu 2010: 533, s.v.
„nagará”. La Barthélemy, Dictionnaire: 843, s.v. naqqƗra: „couple de deux petites timbales
jumelles [...]; grandes timbales [...]; cf. les timbales de cavalerie appelées tnaccaireu et
tnachèreu, it. gnaccara, et naccheri etc.”
529
În ms. kam® sƗqizlƯ. Adjectivul este derivat de la SƗqiz, numele insulei Chios în
arabă (‫ڍ‬i în turcă).
248
Râmnicului celui mare530. În ‫ڎ‬ara Valahiei sunt patru sute de mănăstiri de
piatră, mari de tot, iar to‫ڏ‬i stareĠii lor, precum ‫ڍ‬i episcopii, au obiceiul să
vină înainte de praznicul Na‫ڍ‬terii Domnului ‫ڍ‬i să-i dea fiecare domnului un
dar ori un plocon – prescuri531, vin, poame ‫ڍ‬i altele asemenea – făcându-i
urări cu prilejul praznicului. Rămâneau la ospă‫ ڏ‬cu el până după Botezul
Domnului ‫ڍ‬i, primind daruri de la el, plecau. La fel veneau ‫ڍ‬i de Pa‫ڍ‬te ‫ڍ‬i
apoi la praznicul din Joia Înăl‫ڏ‬ării, căci Biserica mitropolitană are tocmai
acest hram, a‫ڍ‬a cum vom povesti mai departe.
Să ne întoarcem. Seara ne-am înapoiat la mănăstire în trăsură, iar
seimenii ‫ڍ‬i dărăbanii, cu suli‫ڏ‬ele ‫ڍ‬i armele lor, mergeau înaintea ‫ڍ‬i în urma
noastră, în vreme ce satârgiii532 domnului [alergau] pe lângă trăsură, iar
lăutarii domnului, cu ucenicii lor ‫ڍ‬i copiii de casă ai Cur‫ڏ‬ii, au cântat ‫ڍ‬i au
strigat în cor de la palat ‫ڍ‬i până la mănăstire. To‫ڏ‬i ‫ڍ‬i-au luat răsplata, după
datină, ‫ڍ‬i au plecat după ce seimenii au pocnit din pu‫ڍ‬ti.
[ANUL 1654]
Află că obiceiul domnilor Moldovei ‫ڍ‬i ai Valahiei este ca în ajunul

praznicului Tăierii Împrejur to‫ڏ‬i boierii ‫ڏ‬ării lor, jude‫ڏ‬ii, pârcălabii, adică
suba‫ڍ‬iii, ‫ڍ‬i to‫ڏ‬i slujba‫ڍ‬ii divanului să vină în noaptea aceea la domn ‫ڍ‬i să-‫ڍ‬i
lepede înaintea lui însemnele slujbei lor, fie că este sabia sau buzduganul ori
cârja de argint, lan‫ڏ‬ul de argint ori altele asemenea. După aceea pleacă, iar
domnul în noaptea aceea trimite de îi nume‫ڍ‬te pe unii ‫ڍ‬i îi lipse‫ڍ‬te pe al‫ڏ‬ii de
slujbă. Celui pe care îl înal‫ڏ‬ă în dregătorie îi trimite //53r// semn ‫ڍ‬i un
[anume] strai, celui pe care îl păstrează în aceea‫ڍ‬i dregătorie îi trimite alt
strai ‫ڍ‬i alt semn, iar celui pe care dore‫ڍ‬te să-l înlăture nu-i trimite nimic,
acesta fiind semnul lepădării de el. Căci de la un an la altul nu se petrece
numire [în dregătorie] ‫ڍ‬i nici lepădare decât [în seara] dintre praznicul
Tăierii Împrejur ‫ڍ‬i Anul Nou533.
Atunci vin iară‫ڍ‬i to‫ڏ‬i la biserică devreme, după obiceiul lor de a sta în
fiecare zi la utrenie de cu zori. Merg apoi la [domnul] ‫ڍ‬i îi fac urări cu
prilejul praznicului, îi sărută dreapta ‫ڍ‬i după Liturghie slujesc la masă în
ziua aceea, până seara, îmbrăca‫ڏ‬i în ve‫ڍ‬mintele lor de cinste. A doua zi stau
cu el la masă ‫ڍ‬i al‫ڏ‬ii îi slujesc, după datină, [ca] în toate zilele de peste an.
Atunci îi trimit [domnului] darurile lor, fiecare după cinul dregătoriei lui.
530
Autorul se referă la Râmnicu-Vâlcea, numit astfel pentru a-l deosebi de Râmnicu-
Sărat, men‫ڏ‬ionat mai înainte.
531
În ms. qurbƗn, lit. „împărtă‫ڍ‬anie”, aici cu sensul de „pâine sfin‫ڏ‬ită”, v. supra,
n. 133.
532
În ms. ÎaÓƗr, v. supra, n. 187.
533
Seara de 31 decembrie. V. ‫ڍ‬i Stoicescu, Sfatul domnesc: 92–93.
249
Tot a‫ڍ‬a, doamna, so‫ڏ‬ia domnului, le dăruie‫ڍ‬te femeilor ‫ڍ‬i fetelor lor
ve‫ڍ‬minte de cinste ‫ڍ‬i tot atunci ele îi fac daruri asemenea.
De această sărbătoare a Tăierii Împrejur părintele nostru patriarh a
slujit iară‫ڍ‬i la el [la palat] Liturghia Sf. Vasile. Au urcat apoi la masă ‫ڍ‬i au
făcut un ospăĠ mare, mai ceva decât la sărbătoarea Na‫ڍ‬terii Domnului, cu
rânduri [de cupe] închinate spre cinstire, lovituri de tun ‫ڍ‬i cântări, apoi pe
înserat cu [daruri de] ve‫ڍ‬minte. Ne-am întors apoi seara la mănăstire în
trăsură, înso‫ڏ‬i‫ڏ‬i de seimeni ‫ڍ‬i dărăbani, de satârgii ‫ڍ‬i muzican‫ڏ‬i, care ‫ڍ‬i-au
luat [darul] ‫ڍ‬i s-au înapoiat.
În ajunul534 sărbătorii Botezului Domnului au slujit după aceea‫ڍ‬i
rânduială ca ‫ڍ‬i în ajunul praznicului Na‫ڍ‬terii Domnului, sfin‫ڏ‬ind apa în toate
bisericile, după rânduială.
Află că în toate ‫ڏ‬ările cre‫ڍ‬tinilor în prima zi a fiecărei luni preo‫ڏ‬ii
sfin‫ڏ‬esc aghiazmă în biserici ‫ڍ‬i apoi colindă, spre a sfin‫ڏ‬i casele, pentru a
primi răsplată. Îndeosebi în ‫ڎ‬ara Valahiei au mare râvnă către aceasta.
Află că la acest praznic al Botezului Domnului se adună în Valahia mii
de stareĠi, preo‫ڏ‬i, călugări ‫ڍ‬i diaconi din Valahia ‫ڍ‬i din alte păr‫ڏ‬i, împreună
cu mitropolitul din Târnovo, după datină. ‫ڌ‬i nu lipse‫ڍ‬te nici un mitropolit,
de dragul daniei, căci ei se pregătesc pentru aceasta de la un an la altul. După
sfin‫ڏ‬irea apei, seara, î‫ڍ‬i umplu vasele ‫ڍ‬i găle‫ڏ‬ile cu ea, îmbracă odăjdiile ‫ڍ‬i,
cu crucea în mână, fiecare de unul singur, merg mai întâi la domnul ‫ڍ‬i îl
stropesc cu apă sfin‫ڏ‬ită, iar el le dă răsplată bogată. Apoi merg la mitropolitul
‫ڏ‬ării ‫ڍ‬i colindă pe la toate casele dregătorilor Cur‫ڏ‬ii ‫ڍ‬i ale oamenilor cu stare
‫ڍ‬i îi stropesc. Veneau ‫ڍ‬i la părintele nostru patriarh, cât era noaptea de lungă,
cântând ’EȞ ’HȠȡįȐȞȘ535. El lua busuiocul ‫ڍ‬i stropea casa cu apă sfin‫ڏ‬ită, făcând
semnul crucii, apoi pe sine ‫ڍ‬i pe ceilal‫ڏ‬i de fa‫ڏ‬ă, săruta crucea ‫ڍ‬i le arunca
răsplată în căldăru‫ڍ‬e. Tot a‫ڍ‬a, cetele de lăutari cu tobele, fluierele, trâmbi‫ڏ‬ele
‫ڍ‬i muzicile lor colindau toată noaptea aceea. Iar în noaptea de după Botezul
Domnului le urau dregătorilor Cur‫ڏ‬ii. Veneau ‫ڍ‬i la noi ‫ڍ‬i îi urau părintelui
nostru patriarh la praznic. To‫ڏ‬i erau turci536. Iar el le dădea răsplată. A‫ڍ‬a
slavă ‫ڍ‬i sărbătoare ‫ڍ‬i măre‫ڏ‬ie cum am văzut noi în ‫ڎ‬ara Valahiei la praznicul
Botezului Domnului nu s-a aflat nici la împăra‫ڏ‬ii cre‫ڍ‬tini537, după câte am
auzit ‫ڍ‬i am văzut.
În dimineaεa prăznuirii Botezului Domnului am stat la utrenie în
biserica mănăstirii. La vremea Liturghiei domnul i-a trimis trăsura [părintelui
534
În ms. bƗrƗmǌn, din gr. ʌĮȡĮȝȠȞȒ.
535
Din troparul Botezului Domnului, în greacă în text: „În Iordan...”, corect
’EȞ ’IȠȡįȐȞr.
536
Vezi supra, n. 517.
537
În ms. masƯiyyƯn, v. supra, n. 31. Autorul se referă aici la împăra‫ڏ‬ii Bizan‫ڏ‬ului.
250
nostru patriarh] ‫ڍ‬i am mers atunci cu mare alai: o‫ڍ‬tenii s-au în‫ڍ‬irat de-a
dreapta ‫ڍ‬i de-a stânga de la mănăstire ‫ڍ‬i până la palat, purtând sus prapurii
cu crucea, iar în palat, de ai fi aruncat o boabă, nu ar fi căzut //53v// pe
pământ ci pe un om, ‫ڍ‬i to‫ڏ‬i erau o‫ڍ‬teni, nenumăra‫ڏ‬i. După cum am auzit,
erau către o sută de mii, căci domnul Valahiei avea vreo sută ‫ڍ‬i cincizeci de
mii de o‫ڍ‬teni în soldă, din pricină că ‫ڏ‬ara lui – Dumnezeu s-o apere – este
locuită de [mult] norod, iar to‫ڏ‬i cei care fug din ‫ڎ‬ara Turcilor vin ‫ڍ‬i se
a‫ڍ‬ează în ‫ڏ‬ara lui, căci aici sunt câ‫ڍ‬tiguri nemaivăzute. Iar oastea pomenită
nu poate lipsi de a se aduna la acest praznic al Botezului Domnului ‫ڍ‬i la
praznicul Paγtelui538.
Pe urmă am intrat în biserică, iar părintele nostru patriarh s-a
înve‫ڍ‬mântat [în odăjdii] alături de mitropolit, ‫ڍ‬i la fel au făcut apoi ‫ڍ‬i kyr
Gavriil, arhiepiscopul sârbilor [din Peü], ‫ڍ‬i ceilal‫ڏ‬i stareĠi ai mănăstirilor.
To‫ڏ‬i ‫ڏ‬ineau în mână câte o cruce de pre‫ڏ‬. Apoi au mers ‫ڍ‬i au stat lângă
jil‫ڏ‬urile lor. Au adus atunci, cu bra‫ڏ‬ul, lumânări mari pe care le-au împăr‫ڏ‬it
tuturor celor de fa‫ڏ‬ă. Apoi au a‫ڍ‬ezat în mijlocul bisericii un fel de masă mare
‫ڍ‬i pe ea au pus covoare. Pe urmă au pus pe ea, ici ‫ڍ‬i colo, castroane mari ‫ڍ‬i
vase de argint pline cu apă ‫ڍ‬i o raclă mare plină cu moa‫ڍ‬te de sfin‫ڏ‬i, din care
au scos numai mâna dreaptă a Sf. Mihail, episcopul Sinadelor539, ‫ڍ‬i mâna
dreaptă a Sf. Marina, îmbrăcată cu aur curat. Atunci domnul a coborât ‫ڍ‬i a
stat lângă jil‫ڏ‬ul său, iar spătarul îi ‫ڏ‬inea lumânarea mare ‫ڍ‬i poleită cu aur. Au
pus atunci ‫ڍ‬i în sfe‫ڍ‬nice unele la fel. Părintele nostru patriarh a coborât ‫ڍ‬i a
sfin‫ڏ‬it apa, ‫ڍ‬i după ce s-a sfâr‫ڍ‬it, am ie‫ڍ‬it afară din biserică pentru ca
părintele nostru patriarh să boteze ‫ڍ‬i [să arunce] crucea în râu. Bairacele ‫ڍ‬i
prapurii aveau cruci în vârf ‫ڍ‬i [purtătorii lor] erau în‫ڍ‬ira‫ڏ‬i doi cîte doi. Au
mers cu ei înainte, apoi veneau [cei ce purtau] lumânările, apoi preo‫ڏ‬ii, doi
câte doi, iar în urma lor părintele nostru patriarh cu mitropoli‫ڏ‬ii, până la râu.
Când părintele nostru patriarh a ajuns la malul râului, purtând în mână
crucea, [râul] era înghe‫ڏ‬at, căci în ziua aceea fusese un ger cumplit, de
crăpau pietrele. Ei aveau obiceiul să sfin‫ڏ‬ească apa în bătătura Cur‫ڏ‬ii, dar
pentru că domnul era vârstnic, de asprimea gerului au sfin‫ڏ‬it înăuntru.
Atunci au sfărâmat ghea‫ڏ‬a pentru [părintele nostru patriarh], ca să poată
afunda crucea [în apa râului] de trei ori, în vreme ce cântau ’EȞ ’HȠȡįȐȞȠȚ540.
La ceasul acela tot poporul ‫ڍ‬i-a umplut vasele din râu, iar preo‫ڏ‬ii au botezat
mul‫ڏ‬i prunci în [apa râului]. Spărgeau pu‫ڏ‬in ghea‫ڏ‬a, iar apoi [apa] înghe‫ڏ‬a la
538
V. comentarii privitoare la numărul o‫ڍ‬tilor în ‫ڎ‬ările Române la Stoicescu,
Curteni: 42, 179; C. Rezachevici, Efectivele oγtilor din δara Românească γi Moldova în
veacul al XVII-lea, SMIM, 1973, 105–106 (Călători VI).
539
Sf. Mihail Mărturisitorul, episcopul Sinadelor (gr. ȈȪȞȞĮįĮ, astăzi ùuhut, în
Turcia), prăznuit la 23 mai, a fost un sus‫ڏ‬inător înflăcărat al cinstirii icoanelor.
540
„În Iordan”, v. supra, n. 535.
251
loc. Ne-am înduio‫ڍ‬at de plânsetul pruncilor [chinui‫ڏ‬i] de apa [rece] ‫ڍ‬i de
asprimea gerului, căci până ‫ڍ‬i ochii ne orbiseră, din pricină că stătusem cu
capetele descoperite. Am avut apoi dureri multe zile ‫ڍ‬i am rămas fără auz.
Apoi s-au întors ‫ڍ‬i am intrat în biserică, unde părintele nostru patriarh a
stropit cu aghiazmă către cele patru col‫ڏ‬uri ‫ڍ‬i apoi în altar. După aceea s-a
dus la domnul ‫ڍ‬i l-a stropit cu aghiazmă, iar când el a sărutat crucea s-a dat
un semn oastei ‫ڍ‬i au tras to‫ڏ‬i cu pu‫ڍ‬ca, de s-a făcut un tunet ‫ڍ‬i o larmă a‫ڍ‬a de
mare că ne-am temut să nu se dărâme biserica peste noi, iar urechile ne-au
asurzit de tot. Apoi i-a stropit cu aghiazmă pe to‫ڏ‬i ceilal‫ڏ‬i boieri de fa‫ڏ‬ă. De
i-ai fi văzut, cititorule, ca ni‫ڍ‬te flori de primăvară, în stofele lor colorate,
scumpe, to‫ڏ‬i purtând samur! Căci altă blană nu le place.
Am ie‫ڍ‬it apoi afară din biserică ‫ڍ‬i au a‫ڍ‬ezat două jil‫ڏ‬uri în fa‫ڏ‬a u‫ڍ‬ilor,
sus. Într-unul s-a a‫ڍ‬ezat domnul úi în celălalt părintele nostru patriarh, iar
preo‫ڏ‬ii s-au în‫ڍ‬irat de-a dreapta ‫ڍ‬i de-a stânga. Apoi au început să se apropie
cu caii cei mai buni, de pre‫ڏ‬, împodobi‫ڏ‬i cu valtrapurile lor mândre, cu
broderii, mărgăritare ‫ڍ‬i pietre scumpe – o încântare pentru privitori. Părintele
nostru patriarh i-a stropit cu aghiazmă unul câte unul, fiind ei vreo douăzeci,
dintre cei mai ale‫ڍ‬i, fiecare pre‫ڏ‬uind mii de dinari. În urma tuturor a venit un
rob călărind pe un catâr mărun‫ڏ‬el //54r// ‫ڍ‬i un alt rob călărind pe un măgar,
ca să râdă ‫ڍ‬i să se distreze cei de fa‫ڏ‬ă, stropindu-i cu apă. Am intrat apoi la
Liturghie ‫ڍ‬i [pe urmă] am urcat la masă. Au încins în ziua aceea o petrecere
‫ڍ‬i mai mare ‫ڍ‬i mai minunată decât petrecerile de mai înainte, cu multe
rânduri de cupe, cântări de tarafuri, tobe ‫ڍ‬i nagarale, bubuit de pu‫ڍ‬că ‫ڍ‬i de
tun. A fost multă bucurie ‫ڍ‬i veselie. Iar seara ne-au împăr‫ڏ‬it ve‫ڍ‬minte de
cinste, după datină, ‫ڍ‬i ne-am întors în trăsură, înconjura‫ڏ‬i de satârgii, de
seimeni ‫ڍ‬i de dărăbani care trăgeau în aer cu pu‫ڍ‬tile, iar lăutarii au cântat
până ce am ajuns la mănăstire, unde ‫ڍ‬i-au luat [răsplata] ‫ڍ‬i au plecat. Eram
cât se poate de bucuro‫ڍ‬i.
Sâmbătă de diminea‫ڏ‬ă, a doua zi după Botezul Domnului, to‫ڏ‬i scamatorii,
lăutarii ‫ڍ‬i cântăre‫ڏ‬ii, cu tobe, fluiere, nagarale ‫ڍ‬i trâmbi‫ڏ‬e, precum ‫ڍ‬i tarafurile
turce‫ڍ‬ti541 ‫ڍ‬i cele valahe au colindat pe la toate casele boga‫ڏ‬ilor. Au venit cu
to‫ڏ‬ii ‫ڍ‬i la noi, cântând úi bătând [din tobe], s-au închinat părintelui nostru
patriarh cu prilejul praznicului ‫ڍ‬i i-au făcut urări de bine. Noi le dădeam
[răsplată] ‫ڍ‬i plecau. Tot a‫ڍ‬a, seimenii ‫ڍ‬i ceilal‫ڏ‬i căpitani de o‫ڍ‬ti veneau la noi
cete-cete, trăgeau cu pu‫ڍ‬ca, ne urau ‫ڍ‬i, după ce le dădeam răsplată, plecau.
Nu au contenit până seara.
Află că to‫ڏ‬i dregătorii Cur‫ڏ‬ii Valahiei sunt foarte credincio‫ڍ‬i. În fiecare
diminea‫ڏ‬ă, în toate zilele de peste an, merg la biserica de la Curte ‫ڍ‬i stau la
utrenie, apoi urcă la domnul ca să ‫ڏ‬ină sfatul judecă‫ڏ‬ilor. Apoi coboară ‫ڍ‬i
541
Autorul se referă, probabil, la lăutarii ‫ڏ‬igani, v. supra, n. 517.
252
stau la Liturghie, iar către amiază ies împreună cu domnul spre a merge să
prânzească. Aceasta este rânduiala lor în toate zilele de peste an542.
Să γtii că în acest ora‫ڍ‬, Târgovi‫ڍ‬te, sunt mai bine de optzeci de biserici
‫ڍ‬i mănăstiri, cea mai mare parte din piatră. Târgovi‫ڍ‬te este un ora‫ ڍ‬mare,
poate cât Alepul ori Damascul. Matei-vodă pusese să îl înconjoare, cu multă
trudă, cu o împrejmuire din lemn ‫ڍ‬i un ‫ڍ‬an‫ ڏ‬de pământ543. Ne-au spus că în
puterea Valahiei se află douăzeci ‫ڍ‬i ‫ڍ‬ase de ora‫ڍ‬e ca acesta, dar [tot]
mănăstirea lui Vasile este cea mai frumoasă544.
Cât despre scaunul Mitropoliei Valahiei, el se află într-o parte a
ora‫ڍ‬ului, înăuntrul unor ziduri foarte înalte, cu trei rânduri de împrejmuiri
din lemn ‫ڍ‬i trei case. În casa din afară se cresc gâ‫ڍ‬te, ra‫ڏ‬e ‫ڍ‬i găini. A doua
casă este folosită pentru îngrijirea cailor ‫ڍ‬i pentru cuhnii. A treia este în
întregime din piatră. Este o zidire mândră, în care se intră pe u‫ڍ‬i mari. Peste
drum se află biserica cea mare545, căreia nu-i seamănă nicio altă biserică din
aceste ‫ڏ‬ări, afară de biserica mitropoliei cazacilor, care se aseamănă cu
Sfânta Sofia. A‫ڍ‬a ‫ڍ‬i această biserică falnică, largă, sprijinită pe mul‫ڏ‬i stâlpi,
este tare minunată, pe potriva Sfintei Sofia. Are trei încăperi: prima încăpere
este pridvorul de afară, foarte larg, cu multe bol‫ڏ‬i. Apoi intri pe a doua u‫ڍ‬ă
într-un alt pronaos frumos, pe urmă intri pe a treia u‫ڍ‬ă în miezul ei. Este
foarte înaltă, iar bolta este mărea‫ڏ‬ă în înăl‫ڏ‬imea ‫ڍ‬i lărgimea ei. De ea este
atârnat un policandru foarte mare. Are trei altare înalte, foarte mari, iar cel
din mijloc este cel mai mare, cu strane înalte de jur-împrejur. Iconostasul,
tâmpla ‫ڍ‬i crucile sunt foarte mari. Sfe‫ڍ‬nicele [împărăte‫ڍ‬ti] sunt din lemn
aurit, cu o lucrătură desăvâr‫ڍ‬ită. Ferestrele ei sunt foarte numeroase, jur-
împrejur, ca ‫ڍ‬i ferestrele turlelor, care au toate ocni‫ڏ‬e. Jil‫ڏ‬ul domnului este în
partea dreaptă, înăuntru, în firida stâlpului, iar alături este jil‫ڏ‬ul arhiereului, în
542
Despre func‫ڏ‬ionarea sfatului domnesc v., de pildă, A. Cazacu, Sfatul εării, în
Costăchel – Panaitescu – Cazacu, Viaεa feudală: 343–351.
543
Aici ‫ڍ‬i în continuare cu sensul de „val de pământ”, v. Gheorghiu, Arhitectura
medievală de apărare: 106.
544
Autorul se referă la Mănăstirea Stelea.
545
Catedrala mitropolitană cu hramul Înăl‫ڏ‬area Domnului, cunoscută drept „Mitropolia”,
a cărei zidire a fost începută de Neagoe Basarab în 1510 ‫ڍ‬i încheiată de Petru Cercel la
1585. Astăzi nu se mai păstrează nici Biserica mitropolitană (afară de temelii), nici palatul
alăturat, informa‫ڏ‬iile furnizate de Paul din Alep fiind, a‫ڍ‬adar, deosebit de pre‫ڏ‬ioase,
v. Cioran 1900: 91, n. 1; Virgiliu N. Drăghiceanu, Mitropolia Târgoviγtei. Note istorice γi
arheologice, Bucure‫ڍ‬ti, 1933 (cu comentarii la pasajul din Jurnalul lui Paul din Alep);
Călători VI: 118–120. În 1881, în ministeriatul istoricului V. A. Urechia, o comisie din care
făceau parte Ioan Slavici ‫ڍ‬i arhitectul G. Mandrea a cercetat Mitropolia, găsind că era „prea
lungă ‫ڍ‬i cu unitatea ei arhitectonică pierdută”. Prin urmare, în anul 1889 biserica a fost
demolată integral ‫ڍ‬i a fost reconstruită de arhitectul Lecomte de Noüy, în forma existentă
azi. V. Ctitoriile Sfântului Voievod Neagoe Basarab: 30–43.
253
care stătea întotdeauna părintele nostru patriarh. Iar în partea dimpotrivă, în
dreptul celuilalt stâlp, se afla un alt jil‫ڏ‬, unde stătea mitropolitul ‫ڏ‬ării. Iar
împrejur se aflau [alte] jil‫ڏ‬uri. Pere‫ڏ‬ii ei au fost zugrăvi‫ڏ‬i în întregime,
demult. Locul doamnei este în pronaosul //54v// al doilea (sic!), al ei ‫ڍ‬i al
alaiului său, în jil‫ڏ‬uri. Această biserică este înconjurată de o frumoasă
grădină cu trandafiri ‫ڍ‬i cu alte [flori], nu prea întinsă, cu pălimare. Aproape
de altarul de la miazănoapte se află un cedru546 a cărui frumuse‫ڏ‬e, înăl‫ڏ‬ime,
mărime ‫ڍ‬i coroană te îndeamnă să te închini Ziditorului.
Numărul turlelor acestei biserici, cele mari ‫ڍ‬i cele mici, este de
douăsprezece, purtând douăsprezece cruci poleite cu aur. Înaintea u‫ڍ‬ii este o
fântână minunată cu apă curgătoare, iar dincolo de poartă, afară, se află a
doua fântână547.
Odăile Mitropoliei sunt către răsărit, foarte sus: se ajunge la ele pe ni‫ڍ‬te
trepte înalte, care duc la un pridvor descoperit, boltit, ce dă spre biserică,
spre casă ‫ڍ‬i grădina largă. Pe to‫ڏ‬i pere‫ڏ‬ii ace‫ڍ‬tia sunt zugrăvite minunile
Facerii, de pe pământ ‫ڍ‬i din mare, apoi icoana Ierusalimului ‫ڍ‬i a mănăstirilor
lui, icoana întregului Munte al lui Dumnezeu – Muntele Sinai, apoi icoana
Sfântului Munte [Athos] cu mănăstirile sale cele douăzeci ‫ڍ‬i patru, ‫ڍ‬i apoi
marea. Toate acestea [sunt zugrăvite] în amănunt ‫ڍ‬i [se văd] limpede.
Pe urmă intri în prima încăpere, a mitropolitului, largă, înaltă, având o
masă mare, un cămin cu co‫ ڍ‬mare, totul acoperit cu faian‫ڏ‬ă, ‫ڍ‬i o masă mare
(sic!), cu multe ferestre arcuite care dau către grădina mare. Apoi intri în
altă încăpere ‫ڍ‬i mai frumoasă, cu un cămin îmbrăcat tot a‫ڍ‬a în faian‫ڏ‬ă. Acolo
sunt locuri de atârnat blănurile de samur ‫ڍ‬i altele [asemenea]. Toate aceste
încăperi au fost zugrăvite de curând pe dinăuntru cu felurite icoane de sfin‫ڏ‬i.
Apoi din acest loc se intră în vistierii: într-una sunt odăjdiile, cununile
sale numite mitre, cârjele sale, argintăria ‫ڍ‬i altele asemenea. Apoi [se intră]
acolo unde sunt atârnate ‫ڍ‬eile bătute cu aur ‫ڍ‬i argint, [hamurile] brodate,
curelele, săbiile, pistoalele ‫ڍ‬i armele, căci atunci când ie‫ڍ‬ea în întâmpinarea
vreunui patriarh, sau când călătorea, el î‫ڍ‬i ‫ڏ‬inea iataganul alături.
O‫ڍ‬tenii lui au cu to‫ڏ‬ii o înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬are mândră, poartă ve‫ڍ‬minte plăcute la
vedere ‫ڍ‬i blană de samur ‫ڍ‬i merg călare în urma lui ‫ڍ‬i înainte, a‫ڍ‬a cum
[obi‫ڍ‬nuie‫ڍ‬te ‫ڍ‬i] mitropolitul ‫ڎ‬ării Cazacilor.
546
În ms. ša÷ar šarbƯn, „cedru”, varietatea Cedrus libani; „ienupăr”, varietatea Juniperus
oxycedrus; „chiparos”; „zadă”. Traducerile anterioare diferă: Belfour a citit gre‫ڍ‬it, traducând
watering-stone, Murkos – „cedru”, Radu propune le cyprès, qui est assez connu (Radu
1927: 93; Radu 1930: 549). Călători VI preia traducerea „chiparos”. Totu‫ڍ‬i chiparosul – lat.
Cupressus sempervirens (în arabă sarw, men‫ڏ‬ionat în alte pasaje: 32r, 34v ‫ڍ‬. a.) – este o altă
varietate de cedru decât aceea la care se face referire aici.
547
V. Stoicescu, Bibliografia II: 671, n. 46.
254
Află că portul femeilor, de la Constantinopol ‫ڍ‬i până în ‫ڎ‬ara Moldovei
‫ڍ‬i a Valahiei, este alcătuit dintr-o feregea548 lungă de postav care cade până
la pământ, [căptu‫ڍ‬ită] pe cât se poate cu blană.
Să ne întoarcem. Apoi se intră din locul vistieriei într-o odaie cu
pridvor descoperit, cu bol‫ڏ‬i mândre [care dau] către grădină, unde se află un
havuz cu apă curgătoare. Acolo este o masă pentru ospătarea în zilele de
vară. De acolo cobori către o grădină întinsă de nu i se vede capătul,
înconjurată toată de o perdea de nuci falnici. Jumătate este sădită cu vi‫ڏ‬ă de
vie ‫ڍ‬i cu trandafiri, iar cealaltă jumătate cu meri, peri, gutui, cire‫ڍ‬i, [pruni]
damaschini, adică „inimă de porumbel”, ‫ڍ‬i cu al‫ڏ‬i [pomi] asemenea, alături
de straturi de zarzavaturi, precum pătrunjel, fasole, varză ‫ڍ‬i altele.
Turnul bol‫ڏ‬ilor549 este afară, dincolo de u‫ڍ‬a bisericii. Pe scurt, zidul
acestui lăca‫ڍ‬, care îl înconjoară ‫ڍ‬i pe el ‫ڍ‬i grădina, este ca al unui ora‫ ڍ‬mare.
Acolo trăiesc în pace mitropoli‫ڏ‬ii ‫ڍ‬i episcopii.
Obiceiul mitropoli‫ڏ‬ilor acestor ‫ڏ‬ări este ca în fiecare zi să meargă cu
trăsura la domnul, să stea la sfat ‫ڍ‬i să a‫ڍ‬eze crucea ‫ڍ‬i Evanghelia [acolo]. Iar
când au isprăvit coboară în biserică ‫ڍ‬i stau la slujbă, după care urcă la el să
sfin‫ڏ‬ească ‫ڍ‬i să binecuvânteze masa. Căci totul stă în puterea [domnului],
îndeosebi când este milostiv.
Află că bărba‫ڏ‬ii acestor ‫ڏ‬ări, sau femeile, când merg să-‫ڍ‬i caute dreptate
la domnul sau la arhiereu, cad în genunchi înaintea lor ‫ڍ‬i î‫ڍ‬i spun păsul până
la capăt. ‫ڌ‬i cele mai bogate daruri pe care le aduc domnului sunt talerele cu
pâine.
Mitropoliεii acestor ‫ڏ‬ări nu iau dijmă de la enoria‫ڍ‬i, dar cer de la fiecare
preot care se află sub ascultarea lor un anume număr de monede //55r// pe
an, pe lângă [veniturile din] danii, sate, vii, grădini ‫ڍ‬i altele asemenea care
au fost închinate Mitropoliei. Acestea le-am văzut noi pe acolo ‫ڍ‬i până către
‫ڎ‬ara Moscovei.
Din clipa intrării noastre în ‫ڎ‬ara Valahiei ‫ڍ‬i până ce am plecat, to‫ڏ‬i
boierii au venit la părintele nostru patriarh ca să-i binecuvânteze. Îi aduceau
negre‫ڍ‬it daruri, talere acoperite cu ‫ڍ‬tergare, pline cu cele ce se găseau la
vremea aceea: lămâi, portocale, mere, pere, stafide, smochine, alune, cel mai
adesea pâine, apoi pe‫ڍ‬te ‫ڍ‬i, nelipsit, vin. Tot a‫ڍ‬a, veneau la el femei ‫ڍ‬i chiar
mirese ori fecioare, cu obrazul descoperit, înso‫ڏ‬ite de mul‫ڏ‬i de-ai casei ‫ڍ‬i de
slugi, în trăsuri, cu flăcăi călare, aducându-i daruri precum am pomenit ‫ڍ‬i
cerându-i binecuvântare ‫ڍ‬i iertarea păcatelor. Purtau mărgăritare din bel‫ڍ‬ug,
blănuri de samur, straie scumpe ‫ڍ‬i altele asemenea.
548
În ms. fara÷iyya, împrumutat de română din tc. feri÷i, „manta largă ‫ڍ‬i deschisă în
fa‫ڏ‬ă, pelerină, mantie (cu glugă, uneori fără mâneci), confec‫ڏ‬ionată din stofă fină ‫ڍ‬i sub‫ڏ‬ire,
din catifea sau din mătase”, cf. Suciu 2010: 327–328, s.v.
549
Autorul se referă la clopotni‫ڏ‬ă, v. supra, n. 463.
255
Află că to‫ڏ‬i credincio‫ڍ‬ii din ‫ڎ‬ara Valahiei sunt foarte cucernici ‫ڍ‬i
smeri‫ڏ‬i ‫ڍ‬i se tem foarte tare de afurisenie, îndeosebi dregătorii Cur‫ڏ‬ii, căci
veneau la părintele nostru patriarh ca să le dea întărire, punându-‫ڍ‬i iscălitura
‫ڍ‬i pecetea pe scrisorile primite de la domnitori pentru a-i a‫ڍ‬eza în dregătorie
‫ڍ‬i a le da [averi]. A‫ڍ‬ijderea, luau de la el scrisori de afurisenie pentru ca
judecă‫ڏ‬ile ce-i privesc să fie făcute fără părtinire. Dar atunci când era adus
un osândit care trebuia afurisit de părintele nostru patriarh, credincio‫ڍ‬ii
fugeau afară, ca să nu fie de fa‫ڏ‬ă, căci socoteau că afurisenia pârjole‫ڍ‬te ca un
foc. Mul‫ڏ‬i târgove‫ڏ‬i luau de la el scrisori de iertăciune550.
În anul acela a căzut foarte multă nea, de la 1 ianuarie ‫ڍ‬i până la
sfâr‫ڍ‬itul lunii martie, fără întrerupere. Până la sărbătoarea Pa‫ڍ‬telui a fost
vânt, ger ‫ڍ‬i înghe‫ ڏ‬cum nu mai văzusem vreodată. Chiar ‫ڍ‬i vinul a înghe‫ڏ‬at
în ulcioare, la fel ‫ڍ‬i măslinele păstrate în apă ‫ڍ‬i murăturile. Lămâile ‫ڍ‬i ouăle
s-au făcut tari ca piatra ‫ڍ‬i s-au stricat de tot. Se vedeau atârnând de
acoperi‫ڍ‬urile caselor, jur-împrejur, be‫ڏ‬iúoare lungi de cle‫ڍ‬tar, adică de ghea‫ڏ‬ă,
din pricină că atunci când se topea neaua de căldura focului dinăuntru, iar
afară era ger, cum curgea o picătură de îndată înghe‫ڏ‬a, până ce se făceau
be‫ڏ‬iúoare lungi, de se minunau privitorii veni‫ڏ‬i din ‫ڏ‬ara noastră.
Află că cei mai mul‫ڏ‬i dintre surugiii551 domnilor ‫ڍ‬i ai dregătorilor Cur‫ڏ‬ii
sunt din ‫ڏ‬ara noastră ‫ڍ‬i din Egipt, musulmani ori cre‫ڍ‬tini, ‫ڍ‬i mai au úi foarte
mul‫ڏ‬i robi negri, pe care îi numesc ’AȡȐʌȚįİȢ, adică „arapi”552. Ei socotesc
550
În cursul ‫ڍ‬ederii sale în ‫ڎ‬ările Române patriarhul Macarie III a scris mai multe
„căr‫ڏ‬i de întărire” privitoare la proprietă‫ڏ‬i ‫ڍ‬i la drepturi funciare, la danii, la iertarea de
păcate etc. Unele dintre ele s-au păstrat. Despre cartea de iertare de păcate păstrată la
Muzeul de Istorie a Municipiului Bucureúti, sub numărul 26902, v. Violeta Barbu,
Purgatoriul misionarilor. Contrareforma în ğările Române în secolul al XVII-lea,
Bucureúti, 2008, p. 387, n. 427. V. úi Călători VI: 121, n. 93; Ovidiu Olar, Voyage « aux
pays des maux ». Le patriarche Macaire d’Antioche à travers les Pays Roumains (1653–54;
1656–58) (în curs de apariĠie).
551
În ms. siyƗs al-®ayl, lit. „mânuitor de cai”.
552
În ms. ‘arab, lit. „arabi” (col.) < ar. Ώήϋ. Confuzia între „arap” (cu var. „harap”)
‫ڍ‬i „negru” (care apare ‫ڍ‬i în ngr. ¢ȡȐʌȘȢ ‫ڍ‬i ¢ȡĮʌȒȞĮ) se poate explica prin comer‫ڏ‬ul cu
sclavi negri practicat de negustorii arabi ‫ڍ‬i din cauza căruia negrii cunoscu‫ڏ‬i în ‫ڎ‬ările
Române erau de provenien‫ڏ‬ă arabă. Este probabil că V. Radu a tradus nègre în sensul de
„rob”, „slugă”, „persoană de rang inferior”, sensuri peiorative uzuale în limba franceză. Nu
credem că autorul se referă la ‫ڏ‬igani, a‫ڍ‬a cum propune Călători VI: 122, n. 96 (urmând
traducerea lui Radu), ci mai degrabă, generic, la neamuri orientale cu pielea de culoare
închisă, a‫ڍ‬a cum sugerează Cândea 1978: 311 (V. ‫ڍ‬i Cândea 1963: 10–11). Cf. DEX
(ed. 2009), „ARÁP, arapi, s.m. (Pop.): 1. Persoană care face parte dintr-o popula‫ڏ‬ie
africană negroidă; p. gener. om cu pielea ‫ڍ‬i părul de culoare neagră. 2. Arab [Var.: haráp]”.
În ce prive‫ڍ‬te acest pasaj ‫ڍ‬i altele în care Paul men‫ڏ‬ionează statutul „celuilalt” („străin de
neam”), v. ‫ڍ‬i comentariile lui Charles J. Halperin în Friend and Foe in Paul of Aleppo’s
Travels of Patriarch Macarios, „Modern Greek Studies Yearbook. A Publication of
Mediterranean Slavic and Eastern Orthodox Studies”, University of Minnesota,
Minneapolis, vol. 14/15, 1998/1999, p. 100–101.
256
a‫ڍ‬adar că to‫ڏ‬i în ‫ڏ‬ara noastră sunt asemenea acestora, robi negri sau surugii.
Din această pricină noi eram tare rău văzuĠi de ei. Când am sosit la ei ‫ڍ‬i au
privit la părintele nostru patriarh, la rânduielile noastre ‫ڍ‬i la felul cum
citeam grece‫ڍ‬te, foarte curat, s-au mirat nespus de tare.
În zilele Lăsatului sec am admirat nun‫ڏ‬ile lor, căci la vremea aceea se
făceau multe cununii. În ajunul nun‫ڏ‬ii mirele cutreiera cu prietenii lui toată
noaptea, călări, pe uli‫ڏ‬ele ora‫ڍ‬ului, înso‫ڏ‬i‫ڏ‬i de tobe, trâmbi‫ڏ‬e ‫ڍ‬i făclii. Iar
mireasa împreună cu celelalte fete stăteau în trăsuri, tot a‫ڍ‬a, cu lăutarii pe
urmă, ‫ڍ‬i colindau mahalele ora‫ڍ‬ului cu capul descoperit, după obiceiul
fetelor. În ziua aceea fetele se învârtesc în horă în curtea casei, ‫ڏ‬inându-se de
mâini, împodobite cu felurite podoabe ‫ڍ‬i purtând în păr cununi de fir de
sârmă553 aurită sau din alamă galbenă, trandafiri broda‫ڏ‬i – lucrătură vene‫ڏ‬iană
ori nem‫ڏ‬ească – ‫ڍ‬i flori de lalea554, de iasomie ‫ڍ‬i altele asemenea. ‫ڌ‬i ele joacă
‫ڍ‬i saltă, învârtindu-se.
Când se cunună cu mirele în biserică [mireasa] î‫ڍ‬i pune pe cre‫ڍ‬tet o
năframă albă, //55v// ca semn că este cununată. Noaptea mirele cutreieră cu
so‫ڏ‬ii lui, cu lăutarii, iar mireasa ‫ڍ‬i celelalte femei măritate merg în trăsuri, în
urma lui. Colindă toată noaptea ‫ڍ‬i toată ziua, iar petrecerea ‫ڏ‬ine două-trei
zile. Aγa este rânduiala la ei ‫ڍ‬i nimeni nu cârte‫ڍ‬te, nimeni nu este pizma‫ڍ‬.
< Află că i-am văzut în zilele Postului Mare, în această Ġară a Valahiei,
cum lasă cărnurile ‫ڍ‬i se înghesuie să cumpere pe‫ڍ‬te înghe‫ڏ‬at, care în zilele
acelea era [tare] ca lemnul ‫ڍ‬i [totu‫ڍ‬i] pre‫ڏ‬ul lui crescuse. Îl luau cu bra‫ڏ‬ul, de
ne miram de ei. La fel se întâmpla în toate ‫ڏ‬ările cre‫ڍ‬tine. >
Află că femeile ‫ڍ‬i fetele din ‫ڎ‬ara Valahiei sunt fecioare neprihănite ‫ڍ‬i
tare smerite. Iar dacă se află despre vreun bărbat că a făcut o faptă spurcată
îl trimit, ca să-l omoare, la minele de sare, de unde nu mai scapă, iar pe
femeie o îneacă de-a dreptul.
< Rânduiala îngropării mor‫ڏ‬ilor >

Rânduiala îngropăciunii este la fel cum am spus despre aceea din
Moldova, numai că ace‫ڍ‬tia [de aici] cheltuie grozav de mult la fiece
înmormântare. Îl luau pe părintele nostru patriarh la casa răposatului ‫ڍ‬i
băteau clopotul la biserica unde voiau să-l îngroape, de diminea‫ڏ‬ă ‫ڍ‬i până la
ceasul îngropării lui. ‫ڌ‬i se adunau preo‫ڏ‬i, diaconi, călugări ‫ڍ‬i săraci mul‫ڏ‬i,
553
În ms. ÑirmƗ. Firul de sârmă (din aur sau argint) era folosit în ornamenta‫ڏ‬ie încă
din secolul al XV-lea, uneori în compozi‫ڏ‬ia pânzei de mătase, precum în mai multe piese
textile păstrate în muzeul Mănăstirii Putna. V. Sfânta Mănăstire Putna, ed. îngrijită de
Centrul de Cercetare ‫ڍ‬i Documentare „‫ڌ‬tefan cel Mare” – Mănăstirea Putna, 2010, p. 273–276.
554
În ms. la‘la‘, „lalea”, din tc. lâle. Suciu 2010: 451 men‫ڏ‬ionează ‫ڍ‬i un adjectiv
„lalíu, -íe”, cu defini‫ڏ‬ia: „Ro‫ڍ‬u-aprins, ro‫ڍ‬u-strălucitor, carmin, rubiniu; care are culoarea
lalelei ro‫ڍ‬ii”.
257
căci în această ‫ڏ‬ară a Valahiei se a‫ڍ‬ează mul‫ڏ‬i preo‫ڏ‬i ‫ڍ‬i diaconi străini, fără
număr, ocupându-se cu astfel de treburi. Oricare se întâmpla să fie pe-acolo
venea cu patrafirul ‫ڍ‬i cu cartea lui, împreună cu diaconul, cu stiharul său,
căci to‫ڏ‬i diaconii de fa‫ڏ‬ă î‫ڍ‬i purtau stiharul lor. Atunci împăr‫ڏ‬eau lumânări
mari tuturor celor de fa‫ڏ‬ă, de la preo‫ڏ‬i până la cei nevoia‫ڍ‬i. Arhidiaconul lua
cădelni‫ڏ‬a în mână ‫ڍ‬i tămâia către patriarh, spunând: „Binecuvântează,
stăpâne”. Apoi [acesta] lua cădelni‫ڏ‬a de la el ‫ڍ‬i tămâia împrejurul mortului,
spunând: „Binecuvântat este [Dumnezeul nostru]”. Atunci începeau
cântăre‫ڏ‬ii să psalmodieze „Miluie‫ڍ‬te-mă, Doamne”, apoi „Fericirile” până la
capăt, pe rând, cântând cu voce duioasă. Părintele nostru patriarh, după ce
tămâia preo‫ڏ‬imea ‫ڍ‬i pe ceilal‫ڏ‬i de fa‫ڏ‬ă ‫ڍ‬i apoi iară‫ڍ‬i împrejurul năsăliei
mortului, îl tămâia apoi pe diacon ‫ڍ‬i îi dădea cădelni‫ڏ‬a. Mergea apoi aproape
de mort, făcându-i cruce de trei ori asupra fe‫ڏ‬ei, îndreptat către răsărit, ‫ڍ‬i apoi
se ducea să stea la locul lui. La prima „Slavă”, după „Fericiri”, arhidiaconul
spunea, purtând a doua cădelni‫ڏ‬ă în mână: „Miluieγte-ne pre noi, Dumnezeule”
‫ڍ‬i urmarea, ‫ڍ‬i iară‫ڍ‬i „Ne rugăm pentru răposatul acesta, ca Domnul
Dumnezeu să a‫ڍ‬eze sufletul lui unde drep‫ڏ‬ii [se odihnesc]”, până la sfârγit.
Apoi părintele nostru patriarh a spus primul ecfonis, după care au început a
doua oară cu „Slavă”, „Fericirile” ‫ڍ‬i „Mâinile Tale m-au făcut ‫ڍ‬i m-au
zidit”555. În această vreme episcopul aflat de fa‫ڏ‬ă, sau un alt arhiereu care îi ‫ڏ‬inea
locul, tămâia împrejurul mortului, apoi pe părintele nostru patriarh ‫ڍ‬i pe
ceilal‫ڏ‬i de acolo, iar la urmă îl tămâia pe diacon ‫ڍ‬i îi dădea cădelni‫ڏ‬a, mergând
să îi facă úi el cruce asupra fe‫ڏ‬ei. Mergea apoi ‫ڍ‬i stătea la locul lui, spunând
al doilea ecfonis, înainte de „Caută spre mine ‫ڍ‬i mă miluie‫ڍ‬te”556, după ce
diaconul spusese pentru a doua oară „Miluie‫ڍ‬te-ne pre noi, Dumnezeule,
după mare mila Ta” ‫ڍ‬i urmarea. Diaconii spuneau fiecare pe rând „Miluie‫ڍ‬te-ne
pre noi, Dumnezeule” ‫ڍ‬i urmarea, o dată, după care dădeau cădelni‫ڏ‬a
preo‫ڏ‬ilor, pe rând, fiecăruia după cinul lui, spunând ecfonis după ecfonis.
La urmă [ace‫ڍ‬tia] îi tămâiau pe diaconi. Când era vremea sărutării părintele
nostru patriarh mergea ‫ڍ‬i săruta icoana ‫ڍ‬i-úi făcea semnul crucii, o dată – de
două ori, binecuvânta norodul ‫ڍ‬i mergea ‫ڍ‬i se a‫ڍ‬eza la locul lui, după ce
citise Evanghelia pe cre‫ڍ‬tetele neamurilor [răposatului]. Apoi intrau preo‫ڏ‬ii,
după cin, doi câte doi, unul dinspre dreapta ‫ڍ‬i altul dinspre stânga, plecându-se
împreună o dată ‫ڍ‬i încă o dată, până la cel din urmă. Pe urmă veneau
diaconii, apoi călugării ‫ڍ‬i săracii. Erau de fa‫ڏ‬ă neamuri ale mortului, pe cele
două păr‫ڏ‬i, ‫ڍ‬i de câte ori un preot se închina la icoană îi dădeau de pomană,
într-o năframă cusută, fiecăruia pe potriva rangului său, chiar ‫ڍ‬i diaconilor,
//56r// călugărilor ‫ڍ‬i nevoiaúilor. După aceea au intrat oamenii cu stare ‫ڍ‬i
555
Psalmul 118, 73.
556
Psalmul 85, 15.
258
apoi to‫ڏ‬i cei ce se mai aflau acolo. Pe urmă am mers înaintea năsăliei până la
biserică: mai întâi to‫ڏ‬i preo‫ڏ‬ii, doi câte doi, apoi părintele nostru patriarh ‫ڍ‬i
în urma lui năsălia, urmat de norod ‫ڍ‬i de cântăre‫ڏ‬ii care psalmodiau. Făceau
câ‫ڏ‬iva pa‫ڍ‬i ‫ڍ‬i apoi lăsau jos năsălia, se strângeau în jurul ei ‫ڍ‬i diaconul, cu
cădelni‫ڏ‬a în mână, spunea „Miluie‫ڍ‬te-ne pre noi, Dumnezeule” ‫ڍ‬i urmarea,
iar părintele nostru patriarh spunea molitva mor‫ڏ‬ilor. Apoi o luau de jos ‫ڍ‬i
porneau iar. ‫ڌ‬i au mers a‫ڍ‬a necurmat până ce au ajuns cu mortul în curtea
bisericii, lângă groapa lui. Acolo l-au ridicat de pe năsălie ‫ڍ‬i l-au pus într-un
co‫ڍ‬ciug căptu‫ڍ‬it pe dinăuntru cu pânză ro‫ڍ‬ie ‫ڍ‬i l-au îngropat. ‫ڌ‬i apoi am plecat.
Află că obiceiul rudelor mortului în această ‫ڏ‬ară este ca bărba‫ڏ‬ii să
umble mereu cu capul descoperit vreme de cincisprezece zile, iar femeile ‫ڍ‬i
fetele î‫ڍ‬i despletesc doar părul. Nu sunt bocete gălăgioase ‫ڍ‬i nici jelanii, ci
totul se petrece cu smerenie ‫ڍ‬i cu multă cumpătare. Când episcopul sau
preotul cite‫ڍ‬te Evanghelia pentru mortul aflat pe năsălie, femeile ‫ڍ‬i fetele
vin ‫ڍ‬i îngenunchează sub Evanghelie până la sfâr‫ڍ‬it. La fel ‫ڍ‬i după ce to‫ڏ‬i cei
de fa‫ڏ‬ă au sărutat mortul aflat pe năsălie, vin ‫ڍ‬i ele ‫ڍ‬i îl sărută, plângând
smerite.
La trei [zile], la nouă [zile] ‫ڍ‬i la patruzeci [de zile], până la sfâr‫ڍ‬itul
anului, îi fac parastas ‫ڍ‬i împart lumânări preo‫ڏ‬ilor în odăjdii, la biserică, ‫ڍ‬i
tuturor celor de fa‫ڏ‬ă. Încep să cânte „Miluie‫ڍ‬te-ne, Dumnezeule” ‫ڍ‬i „Fericirile”
pe rând, apoi canonul. Primul care tămâia era părintele nostru patriarh, apoi
ceilal‫ڏ‬i preo‫ڏ‬i de fa‫ڏ‬ă, după care se citea Evanghelia, împăr‫ڏ‬eau pomană
tuturor celor prezen‫ڏ‬i ‫ڍ‬i plecam.
O înmormântare ca aceasta costă o sută sau două de galbeni, poate mai
mult sau poate mai pu‫ڏ‬in. După îngropăciune sau parastas unii dintre ei îi
cheamă [pe cei de fa‫ڏ‬ă] acasă, la masă.
În nop‫ڏ‬ile de sâmbătă ale Lăsatului sec nu se făcea nici un praznic de
pomenire a mor‫ڏ‬ilor, cum se face la noi, din pricina mul‫ڏ‬imii bisericilor.
În duminica Lăsatului sec de brânză, în zori, au venit la părintele
nostru patriarh mai multe so‫ڏ‬ii ale unor boieri de la Curte ca să-i ceară să le
citească o molitvă de iertăciune. Au stat îngenuncheate înaintea lui pe
pământ, în straiele lor scumpe, până ce a isprăvit de citit. Tot a‫ڍ‬a au făcut ‫ڍ‬i
so‫ڏ‬ii lor cu to‫ڏ‬ii, până ce s-a lăsat seara. După slujba vecerniei, în serile din
post, nu se slujea utrenia, căci la ei în această ‫ڏ‬ară nu este obiceiul de a o
sluji nici măcar duminica seară. Totu‫ڍ‬i, au venit cu to‫ڏ‬ii la biserică, de la
dregătorii Cur‫ڏ‬ii ‫ڍ‬i până la oamenii cu stare, târgove‫ڏ‬i ‫ڍ‬i al‫ڏ‬ii, cu nevestele ‫ڍ‬i
copiii lor. Părintele nostru patriarh a coborât din jil‫ڍ ڏ‬i s-a oprit între
sfe‫ڍ‬nicele [împărăte‫ڍ‬ti], purtând patrafirul ‫ڍ‬i omoforul. To‫ڏ‬i au îngenuncheat
pe pardoseală ‫ڍ‬i el le-a citit o molitvă de iertare a păcatelor. Apoi au luat cu
to‫ڏ‬ii binecuvântare de la el, mai întâi episcopii, apoi arhiereii ‫ڍ‬i stareĠii,
boierii ‫ڍ‬i to‫ڏ‬i cei de fa‫ڏ‬ă. Măria sa domnul a trimis veste cu mitropolitul ‫ڏ‬ării,
259
cerându-i ‫ڍ‬i el iertarea păcatelor, căci ajunsese să aibă multă credin‫ڏ‬ă în
părintele nostru patriarh, după cum se vedea limpede.
În vremea Postului Mare a venit la părintele nostru patriarh un om,
egumenul unei mănăstiri ortodoxe, care a spus că este din insulele BiriÓƗniƗ557,
pe care le-a pomenit [Sf.] Ioan Gură-de-Aur, dintr-un ora‫ ڍ‬numit HarwƗt558.
//56v// A mai spus că în ‫ڏ‬ara aceea se află vreo douăzeci ‫ڍ‬i cinci de mii de
case, toate [locuite] de ortodoc‫ڍ‬i, iar cârmuitorii lor sunt dintre ei, ‫ڍ‬i limba
lor este sârba. Arhiepiscopul sârbilor ne-a în‫ڍ‬tiin‫ڏ‬at că ei au fugit din ‫ڏ‬ara lui
‫ڍ‬i că s-au a‫ڍ‬ezat în ‫ڎ‬ara Nem‫ڏ‬ilor, aproape de nordul ‫ڏ‬inutului Vene‫ڏ‬iei. A
cerut să fie ales episcop al lor. Avea asupra lui înscrisuri de mâna acelora,
dar s-a dovedit a fi mincinos ‫ڍ‬i pe dată Matei-vodă l-a trimis la ocnele de
sare. Ni s-a spus că aceia cred în propovăduirea patriarhilor Antiohiei ‫ڍ‬i că
î‫ڍ‬i pun toată nădejdea în ei.
În săptămâna aceasta au postit ‫ڍ‬i au ‫ڏ‬inut aceea‫ڍ‬i rânduială întocmai ca
în Moldova, ba chiar ‫ڍ‬i mai stra‫ڍ‬nic: nu ie‫ڍ‬eau de la Liturghie în sâmbetele
din post decât către amiază. În prima duminică din post părintele nostru
patriarh a slujit în biserica mănăstirii, aγijderea ‫ڍ‬i în duminica a patra. În
ajunul Joii Pocăin‫ڏ‬ei, când cade ‫ڍ‬i praznicul celor Patruzeci de Mucenici, au
tras clopotele ‫ڍ‬i au slujit vecernia toată noaptea, după datina vecerniilor din
Moldova. A‫ڍ‬ijderea ‫ڍ‬i în ajunul Sâmbetei Acatistului559. În Sâmbăta lui Lazăr
au făcut un praznic mare. În diminea‫ڏ‬a sărbătorii de Florii părintele nostru
patriarh a împăr‫ڏ‬it celor ce se aflau acolo crengi de pom înfrunzite ‫ڍ‬i flori
albe de câmp, aduse de ei. Părintele nostru patriarh a slujit Liturghia tot acolo.
În Miercurea Mare ei, adică mitropolitul ‫ڏ‬ării ‫ڍ‬i stareĠii [mănăstirilor] lui,
i-au făcut domnului o candelă560, după datină.
< Mărturie despre spălarea [picioarelor] >

În Joia Mare domnul a trimis trăsura de diminea‫ڏ‬ă ‫ڍ‬i am mers la
biserica de la Curte pentru rânduiala spălării [picioarelor] ‫ڍ‬i pentru
Liturghie. Ne-am înve‫ڍ‬mântat, l-am înve‫ڍ‬mântat pe părintele nostru patriarh
în odăjdii, după rânduială, apoi au tras clopotul cel mare ‫ڍ‬i el a mers ‫ڍ‬i a stat
557
Bra (lat. Bretia, it. Brazza) este o insulă din arhipelagul Dalmat. „Vretania” este
men‫ڏ‬ionată într-un hrisov de la Vasile Lupu, din 15 august 1650, „către Sfânta Mănăstire de
la Lepovina, din pământul Vretaniei, în ‫ڏ‬inutul ‫ڏ‬ării Croa‫ڏ‬iei” (v. Bogrea 1971: 19, citând
RIAF, IX, 1903, p. 87), ‫ڍ‬i în actul de confirmare a hirotoniei ca episcop a monahului
Gavriil pentru „‫ڎ‬ara Vretaniei” (v. Diac. Prof. Dr. Silviu Anuichi, Relaεii bisericeγti
româno-sârbe în secolele al XVII-lea γi al XVIII-lea, Bucureúti, 1980, p. 24, 68–69).
558
La Belfour, Herwât, inserat ‫ڍ‬i în caractere arabe. Hasdeu sugerează că autorul se
referă la Croa‫ڏ‬ia (ibidem, p. 97, notă), sugestie preluată de Cioran 100: n. 1.
559
În ms. sabt sitt al-MadƗ’i, lit. „sâmbăta celor ‫ڍ‬ase Acatiste”.
560
În ms. qindƯl, din gr. țĮȞįȒȜȚ.
260
lângă jil‫ڏ‬ul său. În partea dimpotrivă stătea mitropolitul ‫ڏ‬ării. Apoi au
început mai întâi să cure‫ڏ‬e vasele pentru spălat, după care au a‫ڍ‬ezat o lavi‫ڏ‬ă
foarte lungă înaintea stranei de la miazănoapte, ca să ‫ڍ‬adă pe ea preo‫ڏ‬ii,
[punând] un scăunel înaintea sfe‫ڍ‬nicului mare de la miazănoapte pentru
Iuda, căci au adus un preot, adică un călugăr foarte vârstnic ‫ڍ‬i nevoia‫ڍ‬, care
din pricina sărăciei primise această însărcinare, pentru că domnul urma să-i
dea mai apoi o răsplată. Trupul ‫ڍ‬i obrazul lui, barba ‫ڍ‬i calpacul neîngrijit,
care îi cădea pe ochi, stârneau râsul privitorilor, mai cu seamă că fusese
înve‫ڍ‬mântat cu un felon ponosit. L-au a‫ڍ‬ezat pe scaunul pomenit, apoi au
pus în mijloc un fel de tetrapod, ca o masă mare, ‫ڍ‬i pe ea un covor. Au pus
deasupra un lighean mare de argint ‫ڍ‬i, într-o parte, un ibric de argint cu
capac, ca o cană, ‫ڍ‬i încă unul la fel în partea cealaltă. În ele era apă de spălat.
Apoi a venit mitropolitul ‫ڏ‬ării cu cei doi arhierei slujitori561 ai bisericii ‫ڍ‬i au
luat binecuvântare de la părintele nostru patriarh ca să meargă să-i pregătească
pe preo‫ڏ‬ii rândui‫ڏ‬i pentru spălarea [picioarelor]. To‫ڏ‬i s-au înve‫ڍ‬mântat în
odăjdiile preo‫ڏ‬e‫ڍ‬ti. Mitropolitul a mers ‫ڍ‬i a stat lângă jil‫ڏ‬ul său, în strana de
la miazănoapte. Apoi au ie‫ڍ‬it din altar cei doi preo‫ڏ‬i slujitori, între ei
mergând doi preo‫ڏ‬i în odăjdii asemenea. Au mers în acela‫ڍ‬i pas până la
părintele nostru patriarh, i-au făcut o frumoasă plecăciune, apoi mitropolitului,
‫ڍ‬i au fost a‫ڍ‬eza‫ڏ‬i pe lavi‫ڏ‬a cea lungă, alături de Iuda. Apoi [preo‫ڏ‬ii slujitori]
au intrat în altar ‫ڍ‬i au adus al‫ڏ‬i doi ‫ڍ‬i a‫ڍ‬a mai departe, a‫ڍ‬ezându-i unii lângă
al‫ڏ‬ii până ce au isprăvit de adus cinci perechi, adică zece [preo‫ڏ‬i]. StareĠii
ale‫ڍ‬i au fost a‫ڍ‬eza‫ڏ‬i la //57r// capăt. Apoi l-au adus pe episcopul de Buzău ‫ڍ‬i
l-au pus în chip de Petru, a‫ڍ‬ezându-l la urma tuturor, despăr‫ڏ‬it de ei. Pe urmă
cântăre‫ڏ‬ii au început să psalmodieze canonul spălării [picioarelor] ‫ڍ‬i
rânduiala până la capăt.
Află că întotdeauna cântăre‫ڏ‬ii domnului cântau, în biserică sau la el
[la palat], la strana din dreapta în grece‫ڍ‬te, iar la strana din stânga în române‫ڍ‬te.
Apoi eu am început să citesc Evanghelia afară din altar, unde au pus
un analog pentru ea înaintea celor două sfe‫ڍ‬nice [împărăte‫ڍ‬ti], până ce am
încheiat. [Patriarhul] s-a ridicat atunci, ‫ڍ‬i-a scos odăjdiile, i-au scos
sacosul562 ‫ڍ‬i omoforul ‫ڍ‬i l-au învelit cu o năframă563, adică o Ġesătură de in.
El a coborât din jil‫ڍ ڏ‬i a început să spele mai întâi picioarele lui Iuda, până
ce a isprăvit, ajungând la Petru. I-a spus apoi ceea ce stă scris [în Evanghelii]
561
În ms. fƯmƗrǌsayn, derivat de la gr. ĳȒȝȘ, lit. „zvon”, „faimă”. Termenul este
explicat la Graf, Verzeichnis: 86 astfel: „Rostirea titlurilor ‫ڍ‬i a numelui episcopului sau
patriarhului care săvâr‫ڍ‬e‫ڍ‬te slujba, înainte de a citi molitva pentru mort”.
562
În ms. al-ÑƗkǌ, din gr. ıȐțțȠȢ.
563
În ms. mindƯl, din gr. ȝĮȞįȒȜȚȠȞ, pânză cu care se acoperă ve‫ڍ‬mintele preo‫ڏ‬e‫ڍ‬ti
pentru a le proteja în anumite momente rituale: spălarea picioarelor, cură‫ڏ‬area mesei
altarului etc.
261
‫ڍ‬i au încheiat. Au adus apoi ligheanul ‫ڍ‬i l-au pus la locul lui pe tetrapod.
După ce părintele nostru patriarh a îmbrăcat sacosul, a coborât din jil‫ڏ‬, s-a
apropiat de lighean ‫ڍ‬i a făcut trei mătănii, după rânduială. ‫ڌ‬i-a înmuiat
degetul în apa aceea ‫ڍ‬i ‫ڍ‬i-a făcut semnul crucii în dreptul ochilor. Apoi a
venit mitropolitul ‫ڏ‬ării ‫ڍ‬i a făcut a‫ڍ‬ijderea, pe urmă to‫ڏ‬i preo‫ڏ‬ii afla‫ڏ‬i acolo ‫ڍ‬i
to‫ڏ‬i boierii, doi câte doi, până la ultimul. După aceea eu am luat ligheanul ‫ڍ‬i
am urcat cu preotul pe scară, la domnul, ca să se închine ‫ڍ‬i el acolo, căci era
om vârstnic ‫ڍ‬i nu avea puterea de a sta în picioare ‫ڍ‬i a se afla de fa‫ڏ‬ă. A
primit binecuvântare de la el ‫ڍ‬i apoi i-a dat preotului răsplată. La fel au
primit binecuvântare to‫ڏ‬i cei ce se aflau la dânsul, ‫ڍ‬i apoi am coborât. Au
început Liturghia. To‫ڏ‬i boierii afla‫ڏ‬i la biserică i-au cerut părintelui nostru
patriarh să le citească pe cre‫ڍ‬tet molitva de iertarea păcatelor, ‫ڍ‬i au
îngenuncheat pe jos ‫ڍ‬i el le-a citit.
Află că niciunul dintre ei nu se a‫ڍ‬eza în biserică înainte de a fi venit la
părintele nostru patriarh să îngenuncheze mai întâi înaintea lui ‫ڍ‬i să-i sărute
dreapta. Abia apoi mergea ‫ڍ‬i se a‫ڍ‬eza la locul lui.
La „Cuvine-se cu adevărat” domnul a coborât ‫ڍ‬i a stat lângă jil‫ڏ‬ul său.
Când au adus [Sf.] Potir el a coborât ‫ڍ‬i s-a închinat la icoane, a intrat apoi în
altar, sprijinit de subsuori, până ce a ajuns lângă părintele nostru patriarh,
apoi a mers la jil‫ڏ‬ul său. Atunci boierii s-au dus cu to‫ڏ‬ii ‫ڍ‬i au sărutat
icoanele, s-au apropiat de părintele nostru patriarh ‫ڍ‬i el le-a împăr‫ڏ‬it anafură.
Am mâncat colivă ‫ڍ‬i slujba a luat sfâr‫ڍ‬it. Domnul ‫ڍ‬i cu ei au stat alături de
jil‫ڏ‬urile lor până ce părintele nostru patriarh a intrat în altar, pentru a se
dezbrăca de odăjdiile arhiere‫ڍ‬ti ‫ڍ‬i a îmbrăca mantia, a‫ڍ‬a cum e rânduiala
totdeauna. Apoi a ie‫ڍ‬it înaintea domnului ca să-l binecuvânteze, pe el ‫ڍ‬i pe
ceilal‫ڏ‬i [credincio‫ڍ‬i]. Am mers la mănăstire după amiază.
În ajunul Vinerii Mari au slujit vecernia cea mare de la apusul soarelui
‫ڍ‬i până la ceasul ‫ڍ‬ase din noapte, cântând necontenit. La fel ‫ڍ‬i în Sâmbăta
Mare. În anul acela praznicul Bunei Vestiri a căzut în Sâmbăta Mare. S-au
trezit în puterea nop‫ڏ‬ii ‫ڍ‬i au ie‫ڍ‬it [din biserică] în zori, pentru Punerea în
Mormânt. Au ocolit cu to‫ڏ‬ii mănăstirea, trecând prin pie‫ڏ‬e.
< Mărturie despre Pa‫ڍ‬tele în Valahia >

După ce am ie‫ڍ‬it de la Liturghie în ziua aceea, copiii nu au contenit să
bată toaca de lemn ‫ڍ‬i pe cea de aramă, noaptea întreagă, după datina lor,
căci lumea nu a dormit deloc în această noapte a Pa‫ڍ‬telui564. Copiii din toate
mahalele ‫ڍ‬i de pe toate străzile se adunau la mănăstirea sau la biserica din
564
Autorul descrie, pentru prima oară (cf. Cândea 1978: 311), datina „Toconelelor”,
astfel descrisă de Tiberiu Alexandru: „În unele păr‫ڏ‬i ale Olteniei, copiii bat toaca bisericii în
miercurea din ajunul Pa‫ڍ‬tilor, în timp ce cântă o melodie tradi‫ڏ‬ională, numită Toconelele,
prin care-‫ڍ‬i exprimă bucuria că postul ia sfâr‫ڍ‬it” (Alexandru, Instrumentele muzicale: 31).
262
apropiere, aprindeau focul în curte ‫ڍ‬i făceau mare tărăboi. Trăgeau clopotele
până la ceasul al ‫ڍ‬aselea din noapte. Au tras clopotele toate, //57v// de la
biserici ‫ڍ‬i de la mănăstiri, ‫ڍ‬i au venit la slujbă, < mai pu‫ڏ‬in la biserica de la
Curte. Au săvâr‫ڍ‬it slujba Învierii565, după rânduială, ‫ڍ‬i au ie‫ڍ‬it spre diminea‫ڏ‬ă,
după care iute s-au întors la Liturghie >. După ce am stat la [slujba de]
Înviere, domnul a trimis de diminea‫ڏ‬ă trăsura lui ‫ڍ‬i am mers la Curte. L-am
înve‫ڍ‬mântat [pe părintele nostru patrhiarh] cu straiele arhiere‫ڍ‬ti, iar apoi
domnul a coborât la biserică ‫ڍ‬i a stat lângă jil‫ڏ‬ul său, iar el l-a binecuvântat.
Apoi [norodul] a ie‫ڍ‬it înaintea noastră în curtea palatului, în fa‫ڏ‬a bisericii.
[Slugile] au a‫ڍ‬ezat un jil‫ ڏ‬pentru domn, către mijloc, iar la stânga lui un alt
jil‫ ڏ‬pentru părintele nostru patriarh ‫ڍ‬i alături un altul pentru mitropolit, ‫ڍ‬i to‫ڏ‬i
preo‫ڏ‬ii ‫ڍ‬i călugării au stat în rândul acesta din stânga. Pe urmă to‫ڏ‬i boierii
Cur‫ڏ‬ii au făcut o roată mare împrejur. Se vedeau la ceasul acela, o, cititorule,
ve‫ڍ‬minte scumpe ‫ڍ‬i mândre, felurit colorate, toate cu blănuri de samur. Apoi
au pus un analog mare în mijloc, acoperit cu un ‫ڍ‬tergar, iar pe el au a‫ڍ‬ezat
Evanghelia. După aceea au împăr‫ڏ‬it lumânări mari tuturor celor de fa‫ڏ‬ă, mai
întâi domnului – o lumânare aurită, pe care o ‫ڏ‬inea silihdarul –, apoi patriarhului
‫ڍ‬i mitropolitului. Curtea era atunci împânzită de o‫ڍ‬teni, to‫ڏ‬i purtând suli‫ڏ‬e
împodobite cu crucea ‫ڍ‬i pu‫ڍ‬ti de Alger. Eu am luat apoi cădelni‫ڏ‬a ‫ڍ‬i l-am
tămâiat pe părintele nostru patriarh, spunând „Binecuvântează, Stăpâne”. El
mi-a luat-o atunci ‫ڍ‬i a tămâiat împrejurul analogului ‫ڍ‬i Evangheliei, spunând
de trei ori „Hristos a înviat!”, apoi l-a tămâiat pe domn, pe mitropolit, pe
preo‫ڏ‬i ‫ڍ‬i pe ceilal‫ڏ‬i de fa‫ڏ‬ă ‫ڍ‬i a mers de a stat lângă jil‫ڏ‬ul său. Cântăre‫ڏ‬ii au
urmat rânduiala, apoi [au cântat] canonul, un cor în greacă ‫ڍ‬i altul în valahă.
Părintele nostru patriarh a spus primul ecfonis, apoi a tămâiat ‫ڍ‬i mitropolitul
la fel ca el ‫ڍ‬i s-a dus să stea, spunând ecfonisul al doilea. După aceea au
tămâiat la fel episcopii ‫ڍ‬i stareĠii însemna‫ڏ‬i, până la sfâr‫ڍ‬itul canonului.
Fiecare dintre ei spunea un ecfonis. Nu s-au deschis u‫ڍ‬ile, după datina
noastră, căci în biserica aceea nu putea încăpea atâta lume, ‫ڍ‬i atunci au
săvâr‫ڍ‬it slujba afară. La sfâr‫ڍ‬itul canonului părintele nostru patriarh a mers
‫ڍ‬i a sărutat Evanghelia, mergând apoi cu ea către domnul, care a venit în
mijloc, a îngenuncheat ‫ڍ‬i a sărutat Evanghelia ‫ڍ‬i dreapta lui. Iar părintele
nostru patriarh i-a spus „Hristos a înviat!” ‫ڍ‬i l-a sărutat pe cre‫ڍ‬tet de trei ori.
În ceasul acela to‫ڏ‬i osta‫ڍ‬ii au tras cu pu‫ڍ‬tile de s-a zgâl‫ڏ‬âit întreaga lume ‫ڍ‬i
ne-au asurzit urechile. Apoi slujba s-a isprăvit. Au luat atunci jil‫ڏ‬ul
[părintelui nostru patriarh] ‫ڍ‬i l-au a‫ڍ‬ezat de-a dreapta jil‫ڏ‬ului domnului, iar
el s-a a‫ڍ‬ezat, purtând Evanghelia în mâini. Atunci mitropolitul a mers ‫ڍ‬i a
sărutat Evanghelia ‫ڍ‬i dreapta lui, spunând „Hristos a înviat!”. A mers după
aceea la domnul, a sărutat crucea aurită, împodobită cu mărgăritare ‫ڍ‬i pietre
565
În ms. Al-’An(sÓ(sNs, Anastasis, din gr. ’AȞȐıĲĮıȚȢ.
263
scumpe, pe care o ‫ڏ‬inea în mâna dreaptă, ‫ڍ‬i i-a spus la fel. Domnul l-a sărutat
pe cre‫ڍ‬tet, după care el a mers ‫ڍ‬i s-a a‫ڍ‬ezat în jil‫ڏ‬, la stânga domnului. Au venit
mai întâi episcopii, pe urmă stareĠii ‫ڍ‬i ceilal‫ڏ‬i preo‫ڏ‬i ‫ڍ‬i călugări, au sărutat
întâi Evanghelia [din mâinile] părintelui nostru patriarh ‫ڍ‬i apoi dreapta lui,
spunând „Hristos a înviat!”, apoi au mers la domnul, i-au sărutat crucea ‫ڍ‬i
pieptul, grăind la fel, pe urmă la mitropolit, ‫ڍ‬i se în‫ڍ‬irau în apropierea lui.
Au intrat mai apoi boierii, după cin, ‫ڍ‬i to‫ڏ‬i cei de fa‫ڏ‬ă, care au făcut la fel. ‫ڌ‬i
nu am isprăvit decât când soarele era sus.
Domnul s-a suit în odăile sale, iar noi am intrat la slujbă. Am citit trei
Evanghelii: părintele nostru patriarh în altar, în greacă, mitropolitul în
valahă ‫ڍ‬i eu în arabă. După ce am isprăvit am fost cuprins de friguri ‫ڍ‬i nu
mi-au trecut până seara, din pricina gerului cumplit. Am intrat în altar ‫ڍ‬i
mi-am scos stiharul ‫ڍ‬i am adormit acolo. Apoi am ie‫ڍ‬it la masă, dar eu eram
într-o stare jalnică. To‫ڏ‬i //58r// petreceau de zor, iar eu eram prăpădit ‫ڍ‬i
înfrigurat. În ziua aceea au făcut ospă‫ ڏ‬mare, văzduhul s-a luminat, primăvara
strălucea ‫ڍ‬i totul era verde. S-a auzit atunci mare bubuit de tun ‫ڍ‬i de pu‫ڍ‬că,
s-au de‫ڍ‬ertat rânduri de pocale mari, [s-au auzit] tarafurile cu tobe, trâmbi‫ڏ‬e,
fluiere ‫ڍ‬i cântări, cu ghiduúii ‫ڍ‬i altele asemenea. Apoi s-au împăr‫ڏ‬it ve‫ڍ‬minte.
Am mers în trăsură la mănăstire, înconjura‫ڏ‬i de seimeni ‫ڍ‬i de dărăbani care
trăgeau cu pu‫ڍ‬ca, de satârgii ‫ڍ‬i de cântăre‫ڏ‬i care ‫ڍ‬i-au luat [răsplata] ‫ڍ‬i s-au
dus.
În săptămâna aceasta slujesc utrenia de cu zori ‫ڍ‬i bat clopotele cele
mari în fiecare diminea‫ڏ‬ă ‫ڍ‬i seară. Nu se îngăduie nici un fel de vânzare ori
cumpărare, nici nu se deschid prăvăliile, afară de acelea unde vând unt,
carne ‫ڍ‬i altele de-ale gurii, doar atât.
Află că obiceiul ‫ڏ‬ării este ca în fiecare joi după Pa‫ڍ‬te să se facă o litie566
afară din ora‫ڍ‬, adică o procesiune mărea‫ڏ‬ă împrejurul ora‫ڍ‬ului, cu prapuri ‫ڍ‬i
icoane, cu to‫ڏ‬i preo‫ڏ‬ii îmbrăca‫ڏ‬i în odăjdii, [fiind de fa‫ڏ‬ă] domnul ‫ڍ‬i o‫ڍ‬tenii
lui. Se face apoi o petrecere mare pentru a cinsti Joia Luminată ‫ڍ‬i a-‫ڍ‬i lua
rămas bun de la ea, în a‫ڍ‬teptarea Joii Înăl‫ڏ‬ării.
În ace‫ڍ‬ti doi ani [din urmă] Matei-vodă nu a mai ‫ڏ‬inut această [datină],
căci ajunsese la o vârstă înaintată ‫ڍ‬i nu mai avea deloc putere să iasă. Ci în
joia Pa‫ڍ‬telui l-a poftit pe părintele nostru patriarh cu trăsura la el ‫ڍ‬i am intrat
în biserică, ne-am îmbrăcat ‫ڍ‬i l-am înve‫ڍ‬tmântat pe părintele nostru patriarh
cu straiele arhiere‫ڍ‬ti. Atunci au pus pe iliton567 un aghiazmatar, de fapt mai
multe pocale din argint, ‫ڍ‬i părintele nostru patriarh a sfinĠit apă, cu care am
urcat la domnul ‫ڍ‬i l-am stropit cu aghiazmă. Apoi ne-am scos odăjdiile ‫ڍ‬i
566
În ms. al-lƯÓƗniyƗ, din gr. ȜȚĲĮȞİȓĮ, „litanie”. În textul arab sensul este cel mai
adesea „litie”.
567
În ms. al-Ñamdat. Termenul denume‫ڍ‬te pânza de in în care se învele‫ڍ‬te antimisul.
264
am mers la masă. La urmă [părintele nostru patriarh] ‫ڍ‬i-a luat rămas bun de
la el, căci hotărâsem să pornim spre ‫ڏ‬inuturile dinlăuntru.
Am mers apoi la mănăstire ‫ڍ‬i am început să ne pregătim lucrurile
pentru drum. Domnul i-a trimis răsplata obi‫ڍ‬nuită, căci spre sfâr‫ڍ‬itul vie‫ڏ‬ii
se făcuse tare zgârcit ‫ڍ‬i îi iubea mult pe turci ‫ڍ‬i pe tătari, a‫ڍ‬adar le dădea
acestora toată avu‫ڏ‬ia lui. Oricine venea din partea lor, [domnul] îl îmbrăca
cu straie de samur. Iar unii dintre preo‫ڏ‬ii, călugării ‫ڍ‬i stareĠii care soseau
cereau danie de la el, precum le dăduse úi mai înainte, dar el îi alunga fără
a-i mul‫ڏ‬umi.
În săptămâna aceea a sosit vestea că împăratul Moscovei568 i-a trimis
un sol care aducea daruri minunate. Atunci pe dată a pus de l-au întors din
drum, spunându-i: „Feri‫ڏ‬i-l, să nu-l văd la fa‫ڏ‬ă!”, din pricină că era foarte
mânios pe neamul căzăcesc ‫ڍ‬i pe cel al Moscovei. În vremea înfrângerii lui
Vasile ‫ڍ‬i a lui Timotei, fiul lui HmelniĠki, [domnul] omorâse nenumăra‫ڏ‬i
cazaci ‫ڍ‬i luase în prinsoare ‫ڍ‬i mai mul‫ڏ‬i. Când a venit la el aga vistieriei ‫ڍ‬i
[domnul] i-a ie‫ڍ‬it în întâmpinare, le-a tăiat capul multor cazaci înaintea lui,
spunând că este supărat pe aceia ‫ڍ‬i că îi iube‫ڍ‬te pe agareni569. A trimis împreună
cu aga, pentru vizir, o mul‫ڏ‬ime de prin‫ڍ‬i, lega‫ڏ‬i în fiare, ca să-i facă vâsla‫ڍ‬i.
Când vizirul i-a întrebat: „Cine sunte‫ڏ‬i voi?”, ei au răspuns: „Suntem cazaci
din oastea lui HmelniĠki ‫ڍ‬i am fost birui‫ڏ‬i în Valahia”. ‫ڌ‬i atunci pe dată îi
îmbrăca pe to‫ڏ‬i în straie de postav ro‫ڍ‬u ‫ڍ‬i, dându-le bani, îi trimitea în ‫ڏ‬ara
lor, la HmelniĠki, pentru că între ei era o mare prietenie ‫ڍ‬i solii alergau
necurmat de la unul la altul.
Atunci s-a iscat o mare du‫ڍ‬mănie între HmelniĠki ‫ڍ‬i cazaci, pe de o
parte, ‫ڍ‬i Matei, voievodul Valahiei, pe de alta. Când solul Moscovei s-a
întors [supărarea] a crescut ‫ڍ‬i mai tare. De aceea locuitorii Valahiei au
rămas cu to‫ڏ‬ii îngrijora‫ڏ‬i ‫ڍ‬i înfrico‫ڍ‬a‫ڏ‬i de HmelniĠki ‫ڍ‬i de cazaci, până azi. ‫ڌ‬i
în fiecare zi venea vestea că au sosit cazacii, că au pătruns în ‫ڏ‬ară. ‫ڌ‬i ei nu
mai dormeau noaptea. //58v// Până ce norodul lui, pe care îl asuprise foarte
tare, a fugit din ‫ڏ‬ară, împreună cu o‫ڍ‬tile lui570, iar boierii s-au învoit cu to‫ڏ‬ii
ca să-l omoare, căci spuneau: „Cum se face că din vremurile vechi nu a mai
sosit la noi un sol de la împăratul nostru, iar acum tu l-ai trimis înapoi pe
solul acesta!” Dar Domnul a rânduit altfel lucrurile atunci, încât l-a luat la
El. În aceea‫ڍ‬i săptămână [domnul] s-a îmbolnăvit de o boală de moarte, căci
era tare bătrân ‫ڍ‬i dăduse în mintea copiilor.
568
‫ڎ‬arul Alexei Mihailovici Romanov (1645–1676). Solul a fost trimis în Moldova ‫ڍ‬i
în ‫ڎ‬ara Românească în aprilie 1654, cu propunerea de alianĠă împotriva otomanilor.
569
Autorul se referă la musulmani, mai precis la otomani, cuceritorii Constantinopolului.
Semin‫ڏ‬ia arabă, din care s-a născut Profetul Muammad, propovăduitorul Islamului,
coboară din Ismael (ar. ’IsmƗ‘Ưl), fiul lui Avraam ‫ڍ‬i al roabei egiptence Agar.
570
Autorul se referă la revolta seimenilor, v. Demény – Demény – Stoicescu,
Răscoala. V. ‫ڍ‬i Călători VI: 303, n. 59, pentru alte surse.
265
< Mărturie despre moartea lui Matei, voievodul Valahiei >
În Duminica Tomii571 părintele nostru patriarh a slujit în biserica
mănăstirii târgove‫ڏ‬ilor572. În Duminica Mironosi‫ڏ‬elor573, de diminea‫ڏ‬ă, Matei,
voievodul Valahiei, a murit. Stătuse în domnie douăzeci ‫ڍ‬i trei de ani574. La
început fusese iubitor de bine ‫ڍ‬i foarte milostiv, făcuse multe fapte bune ‫ڍ‬i
ridicase numai în ‫ڏ‬ara lui o sută cincizeci de mănăstiri ‫ڍ‬i de biserici mari de
piatră – între altele, biserica Episcopiei Buzăului. Înainte ca sufletul să-l
părăsească a sosit kyr Ignatie, mitropolitul ‫ڏ‬ării575. ‫ڌ‬i s-au adunat to‫ڏ‬i
dregătorii Cur‫ڏ‬ii, care mai întâi au ‫ڏ‬inut sfat ‫ڍ‬i apoi l-au ales de îndată pe un
boier numit Constantin Efendikopulos576, adică „din stirpe de domni” sau
„de voievozi”. El era fiul lui ‫ڌ‬erban, cel care fusese domnitorul Valahiei
mai înainte577. Apoi au ie‫ڍ‬it din biserică, afară din palat, ‫ڍ‬i mitropolitul a
urcat într-un loc înalt, spunând norodului: „Domnul vostru a răposat. Pe cine
voi‫ڏ‬i să a‫ڍ‬ezăm în locul lui, să vă fie domn?” ‫ڌ‬i atunci s-a auzit strigătul
boierilor, o‫ڍ‬tenilor ‫ڍ‬i al întregului norod, într-un glas: „Noi nu vrem pe altul
afară de Constantin, fiul lui ‫ڌ‬erban-vodă!”578. ‫ڌ‬i erau foarte însufle‫ڏ‬i‫ڏ‬i,
[spunând] că alegerea lui în domnie venea de la Domnul, din pricină că mai
mul‫ڏ‬i dintre dregătorii Cur‫ڏ‬ii îl văzuseră în somn stând în jil‫ڏ‬ul domnilor din
biserică. Acesta fusese mai înainte, în vremea lui Matei-vodă, al doilea
serdar al oastei, căci Matei-vodă avusese un [alt] nepot, de soră, pe care îl
făcuse mare spătar, adică serdarul tuturor oútilor579. El fusese totdeauna
foarte vajnic, mândru ‫ڍ‬i fălos, toată via‫ڏ‬a lui. Noi îl vedeam mereu cum
571
În ms. yawm ’aad al-«adƯd, lit. „Duminica nouă”, 21 aprilie 1653.
572
Biserica Târgului, refăcută de Udri‫ڍ‬te Năsturel la 1654, pe „ni‫ڍ‬te ziduri surpate”,
potrivit pisaniei. Planul ‫ڍ‬i unele elemente de arhitectură interioară sunt asemănătoare
bisericii de la Mănăstirea Dealu. Patriarhul Macarie a fost rugat să o sfin‫ڏ‬ească în 1654, de‫ڍ‬i
zugrăveala nu era încheiată.
573
La 9/19 aprilie 1654.
574
Matei Basarab a stat în scaun aproape 22 de ani, din septembrie 1632 până în
aprilie 1654.
575
Ignatie Sârbul, v. supra, n. 502.
576
În ms. uAfandƯkǌbǌlǌ, din gr. ’AĳİȞĲȚțȩʌȠȣȜȠȢ, cu sensul de „fiu de domnitor”.
Autorul se referă la Constantin ‫ڌ‬erban, serdar în vremea domniei lui Matei Basarab (1644).
Fusese „însemnat” la nas din porunca acestuia, ca să nu poată spera să devină domnul ‫ڎ‬ării
Române‫ڍ‬ti. Avea la acea vreme către 50 de ani ‫ڍ‬i locuia la mo‫ڍ‬ia sa de la Dobreni, v.
Cioran 1900: 109, n. 2 ‫ڍ‬i 110, n. 1.
577
Radu ‫ڌ‬erban, domnul ‫ڎ‬ării Române‫ڍ‬ti (octombrie 1601, iulie 1602 – decembrie
1610, mai – septembrie 1611).
578
V. P. P. Panaitescu, Alegerea domnului γi succesiunea la tron, în Costăchel –
Panaitescu – Cazacu, Viaεa feudală: 338–343.
579
Diicu Buicescu, mare spătar la Curtea lui Matei Basarab între 8 ianuarie 1645 ‫ڍ‬i
10 aprilie 1654. V. Cioran 1900: 109, n. 4 ‫ڍ‬i 111, n. 1; Stoicescu, Dicεionar: 129–130;
266
venea de la el de acasă la Curte înso‫ڏ‬it, înainte ‫ڍ‬i în urmă, de cinci ori ‫ڍ‬ase
sute de o‫ڍ‬teni, ‫ڍ‬i tot a‫ڍ‬a ‫ڍ‬i la plecare. Venise cu o‫ڍ‬tile Valahiei ‫ڍ‬i ale ‫ڎ‬ării
Ungure‫ڍ‬ti, împreună cu [Gheorghe] ‫ڌ‬tefan, voievodul Moldovei, de Pa‫ڍ‬te,
la întâia lor încercare de a-l prinde pe Vasile-vodă. Căci unchiul său Matei-
vodă îl trimisese în taină, mai bine zis, fără să ‫ڍ‬tie nici unul dintre boierii
lui, căci dacă ar fi aflat, i-ar fi omorât ‫ڍ‬i nu le-ar fi îngăduit să aducă asupra
lor un prăpăd fără sfâr‫ڍ‬it. Matei-vodă ‫ڍ‬i-a dorit în toată vremea să-l lase
domn în urma sa ‫ڍ‬i a uneltit în fel ‫ڍ‬i chip, dar nu îl vroia nimeni, nici dintre
dregătorii Cur‫ڏ‬ii, nici din popor, pentru că era trufa‫ڍ‬.
Acest Constantin era fiul lui ‫ڌ‬erban-vodă ‫ڍ‬i îi fusese supus aceluia,
fiind al doilea serdar. Obiceiul boierilor pe-aici este că dacă doi se găsesc în
aceea‫ڍ‬i dregătorie î‫ڍ‬i ‫ڏ‬in calpacele pe cap [când se întâlnesc], iar dacă unul
dintre ei are rang mai înalt, atunci celălalt î‫ڍ‬i scoate calpacul. Acest Constantin
stătea mereu înaintea agalei sale, marele serdar, cu capul acoperit. Acesta s-a
supărat o dată ‫ڍ‬i i-a spus: „De ce stai înaintea mea cu capul acoperit?”, ‫ڍ‬i
acela i-a răspuns: „Eu sunt din stirpe domnească, pe când tu e‫ڍ‬ti fiu de ‫ڏ‬ăran,
a‫ڍ‬adar nu voi sta cu capul descoperit în fa‫ڏ‬a ta”. Iar acela s-a mâniat de
vorba aceasta ‫ڍ‬i a mers ‫ڍ‬i ‫ڍ‬i-a aruncat armele la picioarele unchiului lui.
Când [domnul] a aflat, pe dată l-a înlăturat pe Constantin acesta din
dregătoria lui. El a mers la palatele ‫ڍ‬i la casele înăl‫ڏ‬ate de tatăl său pentru
sine însu‫ڍ‬i în vremea cât trăise, în mai multe locuri din ‫ڎ‬ara Valahiei, ‫ڍ‬i a
‫ڍ‬ezut acolo până la această vreme. Iar când Matei-vodă a căzut bolnav,
//59r// acesta venise în ora‫ڍ‬ul Târgovi‫ڍ‬te cu treburi, fără să ‫ڍ‬tie nimic. ‫ڌ‬i s-a
petrecut ce s-a petrecut ‫ڍ‬i l-au ales să le fie domn580. Iar marele serdar, cel
pomenit, în săptămâna praznicului a primit veste că fiul său trăgea să moară
într-un sat îndepărtat de ora‫ڍ‬. ‫ڌ‬i s-a dus să-l vadă, iar unchiul lui a murit în
lipsa lui. A‫ڍ‬a s-a întâmplat.
< Rânduiala a‫ڍ‬ezării în scaun a unui nou domn581 >

Atunci crainicul a dat de veste în ora‫ڍ ڍ‬i s-a adunat tot poporul ‫ڍ‬i a
mers la Curte. Îl cereau într-un glas. Când a primit vestea, Constantin acesta
s-a înfrico‫ڍ‬at ‫ڍ‬i s-a ascuns, dar l-au căutat ‫ڍ‬i l-au adus, în vreme ce el încă se
temea. Au intrat apoi cu el în biserică ‫ڍ‬i mitropolitul a îmbrăcat toate
straiele arhiere‫ڍ‬ti ‫ڍ‬i l-a înso‫ڏ‬it în sfântul altar, spunând de trei ori
580
În Cronica domnilor români pe care a scris-o patriarhul Macarie III apare o
descriere similară a lui Constantin ‫ڌ‬erban, v. Feodorov, Chronique: 38 (text arab), 64–65
(trad. fr.).
581
Vezi comentarii despre acest pasaj la Tudor Teoteoi, Origine romano-byzantine et
valeur comparée d’un détail du cérémonial d’inthronisation des voïvodes roumains du
Moyen Âge, selon le récit de Paul d’Alep (XVIIe siècle), în Romanian Principalities and the
Holy Places along the Centuries, Papers of the Symposium held in Bucharest, 15–18
October 2006, Bucure‫ڍ‬ti, 2007, p. 177–196.
267
„Porunce‫ڍ‬te, porunci‫ڏ‬i, porunce‫ڍ‬te [Preasfin‫ڏ‬ite] Stăpâne”582. Apoi a
îngenuncheat ‫ڍ‬i mitropolitul a rostit asupra lui molitva hirotesiei, adică:
„Dumnezeiescul har, cel ce totdeauna pe cele neputincioase le vindecă ‫ڍ‬i pe
cele cu lipsă le pline‫ڍ‬te, să-l înal‫ڏ‬e pe fratele kyr Constantin din cinul de
serdar în cinul înalt de domn. Ne rugăm pentru el, ca asupra lui să se
pogoare harul Preasfântului Duh”. Iar noi am cântat de trei ori „Vrednic
este”583, apoi au cântat afară din altar ‫ڍ‬i [iară‫ڍ‬i] înăuntru. După aceasta i-au
scos ve‫ڍ‬mintele sale ‫ڍ‬i l-au îmbrăcat cu straiele domne‫ڍ‬ti, adică un anteriu
fin de serasir pe dedesubt, iar deasupra un caftan la fel, cu blană de samur,
cu calpac de samur de mare pre‫ڏ‬, cu surguci aurit ‫ڍ‬i pietre scumpe, de mare
pre‫ڏ‬, cum se cuvine împăra‫ڏ‬ilor584. L-au dus apoi sus la jil‫ڏ‬ul domnesc, l-au
a‫ڍ‬ezat ‫ڍ‬i au venit cu to‫ڏ‬ii de i-au sărutat dreapta, mai întâi mitropolitul, apoi
preo‫ڏ‬ii ‫ڍ‬i stareĠii afla‫ڏ‬i de fa‫ڏ‬ă, pe urmă dregătorii Cur‫ڏ‬ii, unul după altul, ‫ڍ‬i
toate căpeteniile oastei. Ce minune, când mii de oameni s-au bucurat de
venirea lui, într-un glas, ‫ڍ‬i niciunul dintre ei nu s-a împotrivit!
Înscăunarea lui s-a petrecut în diminea‫ڏ‬a Duminicii Mironosi‫ڏ‬elor, care
a căzut la 9 ale lunii aprilie585. El i-a trimis de îndată părintelui nostru
patriarh pe‫ڍ‬te ‫ڍ‬i altele asemenea ‫ڍ‬i i-a cerut să se roage pentru el, căci ne
îndrăgea de mai demult.
După ce to‫ڏ‬i oamenii cu stare ‫ڍ‬i târgove‫ڏ‬ii se temuseră că după moartea
lui Matei-vodă o‫ڍ‬tile lui vor prăda ora‫ڍ‬ul, Domnul nostru [Dumnezeu] a
statornicit lini‫ڍ‬tea pe dată ‫ڍ‬i to‫ڏ‬i au spus într-un glas: „Pacea aceasta se
datorează numai ‫ڍ‬ederii patriarhului Antiohiei la noi ‫ڍ‬i zăbovirii sale până la
această vreme”, căci noi amânasem cu două săptămâni să plecăm, fiind
opri‫ڏ‬i [aici] de Dumnezeu, ca să fim martori la cele întâmplate.
În diminea‫ڏ‬a de luni după Duminica Mironosi‫ڏ‬elor domnul cel nou,
Constantin-vodă, a trimis o trăsură ‫ڍ‬i l-a poftit pe părintele nostru patriarh la
el, cu mare cinste, înso‫ڏ‬it de o‫ڍ‬teni mul‫ڏ‬i, care mergeau înarma‫ڏ‬i în urma ‫ڍ‬i
înaintea lui. Am intrat a‫ڍ‬adar la Curte. Toate drumurile, uli‫ڏ‬ele ‫ڍ‬i locurile de
la Curte erau pline de mul‫ڏ‬ime de norod. Am intrat apoi în biserică, ne-am
îmbrăcat ‫ڍ‬i l-am înve‫ڍ‬mântat pe părintele nostru patriarh cu straiele
582
În ms. KƗlfaÑon kƗlfaÑƗtat kƗlfaÑon daÑbǌÓa, din gr. ȀȑȜİȣıȠȞ, țİȜİȪıĮĲİ,
țȑȜİȣıȠȞ, ǻȑıʌȠĲĮ, formulă rituală specifică hirotesiei de cite‫( ڏ‬cântăre‫ )ڏ‬bisericesc, prin
care Dumnezeu este rugat să trimită harul Său pentru a-i face să lucreze cu vrednicie pe
slujitorii săi – aici, pe noul domnitor al Valahiei.
583
În ms. Aksyiǌs, din gr. ’AȟȚȠȢ.
584
Despre caftan ca ve‫ڍ‬mânt de ceremonie al domnilor români v. Nicolescu 1970:
128–141, 147–151; Dobjanschi – Simion 1979: 71–72. Despre accesoriile straielor
domne‫ڍ‬ti v. Popescu, Podoabe: 21, 30–35.
585
Data înscăunării lui Constantin ‫ڌ‬erban este confirmată ‫ڍ‬i de patriarhul Macarie III
în Cronica domnilor români, v. Cândea 1970: 679; Feodorov, Chronique: 38 (text arab), 65
(trad. fr.).
268
preo‫ڏ‬e‫ڍ‬ti, alături de mitropolit, ‫ڍ‬i au stat la jil‫ڏ‬urile lor. A coborât atunci
domnul ‫ڍ‬i s-a oprit lângă jil‫ڏ‬ul său. Părintele nostru patriarh l-a binecuvântat,
[i-a făcut urări] pentru înscăunarea lui, apoi [acesta] s-a plecat ‫ڍ‬i i-a sărutat
mâna. Matei-vodă nu ‫ڍ‬tia decât limba lui valahă, pe când acesta ‫ڍ‬tia limba
valahă, apoi limba greacă, turca literară ‫ڍ‬i limba ungurilor. Părintele nostru
patriarh nu avea trebuin‫ڏ‬ă de tălmaci spre a vorbi cu el. Căci noi în toată
această vreme învă‫ڏ‬asem foarte bine limba greacă, vorbind mereu cu
norodul de aici, căci //59v// mul‫ڏ‬i locuitori ai Valahiei ‫ڍ‬i ai Moldovei –
precum ‫ڍ‬i oră‫ڍ‬enii to‫ڏ‬i – sunt greci586.
< Jurământul locuitorilor ‫ڏ‬ării de a nu-l trăda pe domn >

Apoi s-au adunat în biserică to‫ڏ‬i boierii, căpeteniile o‫ڍ‬tenilor, căpitanii,
târgove‫ڏ‬ii ‫ڍ‬i frunta‫ڍ‬ii lor, iuzba‫ڍ‬ii ‫ڍ‬i toate celelalte felurite o‫ڍ‬ti de la Curte.
Au a‫ڍ‬ezat atunci în biserică două analoage, unul înaintea sfe‫ڍ‬nicului
[împărătesc] din dreapta, celălalt înaintea sfe‫ڍ‬nicului din stânga. Le-au
acoperit cu văluri ‫ڍ‬i au pus pe fiecare dintre ele o Evanghelie scumpă, [în
legătură] aurită, ‫ڍ‬i o cruce de aur. Părintele nostru patriarh a stat înaintea
celui din partea dreaptă, iar mitropolitul ‫ڏ‬ării alături de celălalt. To‫ڏ‬i boierii
‫ڍ‬i slujba‫ڍ‬ii Cur‫ڏ‬ii au jurat atunci, în vreme ce lângă fiecare analog stătea câte
un grămătic, adică un diac, ‫ڏ‬inând în mână o hârtie scrisă. De îndată ce au
intrat boierii de taină [ai domnului] ‫ڍ‬i ‫ڍ‬i-au pus mâinile deodată pe Evanghelie
‫ڍ‬i pe cruce, diacul a citit de pe foaia lui: „Jura‫ڏ‬i pe Sfânta Evanghelie ‫ڍ‬i pe
Sfânta Cruce că ve‫ڏ‬i fi împreună cu domnul Constantin-vodă, fiul lui
‫ڌ‬erban-vodă, o singură inimă ‫ڍ‬i o singură voin‫ڏ‬ă, să vă pleca‫ڏ‬i lui, să-i fi‫ڏ‬i
credincio‫ڍ‬i în faptă ‫ڍ‬i în cuget, fără a-i ascunde nici o taină primejdioasă, cât
va trăi el ‫ڍ‬i cât ve‫ڏ‬i trăi voi, să nu-l trăda‫ڏ‬i ‫ڍ‬i să nu unelti‫ڏ‬i împotriva lui?”
Iar ei spuneau „Da” după fiecare cuvânt. „ùi de îl ve‫ڏ‬i trăda ori ve‫ڏ‬i unelti
împotriva lui ‫ڍ‬i nu-i ve‫ڏ‬i fi credincio‫ڍ‬i, ve‫ڏ‬i fi afurisi‫ڏ‬i ‫ڍ‬i lepăda‫ڏ‬i de la
Sf. Treime, de la cele ‫ڍ‬apte Sfinte Sinoade, prin gura părintelui nostru
patriarh kyr Macarie al Antiohiei. ‫ڌ‬i ceea ce s-a petrecut cu zidurile
Ierihonului, cu Sodoma ‫ڍ‬i Gomora, cu Iuda ‫ڍ‬i Arie să se petreacă ‫ڍ‬i cu voi,
să ave‫ڏ‬i parte de soarta lui Anna ‫ڍ‬i Caiafa ‫ڍ‬i a celor ce l-au urcat pe
Mântuitor pe Cruce”. Iar ei spuneau „Amin! Amin! Amin!” după fiecare
[spusă]. Apoi au sărutat cu to‫ڏ‬ii dreapta părintelui nostru patriarh ‫ڍ‬i au mers
la domnul, care stătea drept lângă jil‫ڏ‬ul său, i-au sărutat dreapta ‫ڍ‬i poala ‫ڍ‬i
au plecat. La fel făcea ‫ڍ‬i mitropolitul [cu al‫ڏ‬i boieri]. ‫ڌ‬i au intrat fără oprire
to‫ڏ‬i boierii Cur‫ڏ‬ii, apoi slujba‫ڍ‬ii domnului ‫ڍ‬i ai Cur‫ڏ‬ii, to‫ڏ‬i copiii de casă, to‫ڏ‬i
după cinul fiecăruia. Au jurat din adâncul inimii, într-un singur glas. Au
586
Autorul se referă, probabil, la cuno‫ڍ‬tin‫ڏ‬ele de greacă pe care le-a remarcat adesea
la cre‫ڍ‬tinii ortodoc‫ڍ‬i educa‫ڏ‬i cu care s-a întâlnit în aceste ‫ڏ‬ări.
269
intrat apoi frunta‫ڍ‬ii oastei, mai întâi marele serdar, apoi agalele, adică aga
seimenilor, căpitanul lor ‫ڍ‬i to‫ڏ‬i ceilal‫ڏ‬i, căpetenii, iuzba‫ڍ‬i ‫ڍ‬i o‫ڍ‬teni, după
rang. Fiecare căpitan a intrat înso‫ڏ‬it de trupa587 lui ‫ڍ‬i fiecare iuzba‫ڍ‬i cu
o‫ڍ‬tenii lui. La urmă au sărutat cu to‫ڏ‬ii dreapta părintelui nostru patriarh, apoi
dreapta ‫ڍ‬i poala domnului, ‫ڍ‬i au plecat. Nu s-au întrerupt decât către amiază
‫ڍ‬i încă nu intrase toată oastea când – slăvit fie Domnul! – noi eram istovi‫ڏ‬i ‫ڍ‬i
osteni‫ڏ‬i ‫ڍ‬i nu mai puteam de atâta stat în picioare. ‫ڌ‬i atunci Dumnezeu s-a
îndurat de noi, astfel că ei i-au amânat pe cei răma‫ڍ‬i pe a doua zi ‫ڍ‬i pe mai
apoi. Căci de îndată ce se a‫ڍ‬ezase domnul [în scaun] au trimis călăra‫ڍ‬i, adică
olăcari, să dea de veste în întreaga împără‫ڏ‬ie despre alegerea lui. Să fi văzut
atunci, o, cititorule, miile de oameni care au venit în fiecare zi, vreme de
patruzeci de zile, to‫ڏ‬i stareĠii mănăstirilor, preo‫ڏ‬ii, călugării, până ‫ڍ‬i
episcopii cei doi. Au venit cu daruri ca să se închine noului domn. Oγtenii
au venit fără întrerupere vreme îndelungată, ca să-i pună să jure, iar până la
urmă au ostenit.
Domnul l-a trimis pe noul serdar al oastei, care a cutreierat cu o‫ڍ‬tile
toată ‫ڏ‬ara, punându-i pe to‫ڏ‬i să jure. Căci – slavă Domnului! – împără‫ڏ‬ia
domnului Valahiei are mai mult de patru sute de mii de gospodării.
< Înmormântarea lui Matei-vodă >

Apoi am ie‫ڍ‬it de la biserică spre a-l îngropa pe Matei-vodă cel răposat.
Au ridicat atunci cortul cel mare în mijlocul cur‫ڏ‬ii //60r// ‫ڍ‬i au pus un jil‫ڏ‬
pentru domn, apoi lângă el un alt jil‫ ڏ‬pentru părintele nostru patriarh, la
stânga lui, ‫ڍ‬i un alt jil‫ ڏ‬pentru mitropolit. În rândul acesta din stânga au stat
to‫ڏ‬i ceilal‫ڏ‬i episcopi ce se aflau acolo, împreună cu stareĠii mănăstirilor,
preo‫ڏ‬ii, diaconii ‫ڍ‬i călugării. Să tot fi fost vreo mie. Boierii au făcut apoi un
cerc foarte mare. În această vreme o‫ڍ‬tenii cu armele lor ‫ڍ‬i mul‫ڏ‬imea au
umplut curtea. Apoi l-au luat pe părintele nostru patriarh, înso‫ڏ‬it de noi, ‫ڍ‬i a
urcat ca să se roage la năsălia588 răposatului, împreună cu domnul cel nou.
L-am aflat [pe răposat] la locul său, unde ‫ڏ‬inuse [altădată] ospă‫ڏ‬ul cu bucurie.
Era întins pe masă, cu chipul descoperit, după datina lor. Îl îmbrăcaseră cu
straiele lui domne‫ڍ‬ti de serasir fin, [căptu‫ڍ‬it] cu samur de pre‫ڏ‬, cusut cu fireturi
‫ڍ‬i [încheiat cu] nasturi din argint aurit589, cu calpac scump de samur pe cap.
Era acoperit în întregime cu un fel de giulgiu din atlas alb, [pe care era
cusută] o cruce din foi‫ڏ‬ă de aur, din cap până în picioare, iar împrejur ardeau
lumânări. So‫ڏ‬iile tuturor boierilor plângeau ‫ڍ‬i jeleau lângă el. Apoi părintele
587
În ms. ÓƗ’ifat, termen folosit ‫ڍ‬i pentru comunită‫ڏ‬ile confesionale sau minorită‫ڏ‬ile
din Imperiul Otoman.
588
În ms. kafn, lit. „giulgiu”, cf. ‫ڍ‬i mai jos.
589
Despre nasturii ve‫ڍ‬mintelor de ceremonie ale domnilor v. Popescu, Podoabe:
32–34, 72–76 (cu ilustra‫ڏ‬ii).
270
nostru patriarh l-a tămâiat ‫ڍ‬i a rostit asupra lui rugăciunea ‫ڍ‬i molitva pentru
mor‫ڏ‬i. Am coborât înaintea lui ‫ڍ‬i l-au a‫ڍ‬ezat atunci pe năsălie, [ducându-l] în
curte, iar acolo l-au a‫ڍ‬ezat în mijloc, sub cort. Domnul s-a oprit la jil‫ڏ‬ul său.
Au început atunci să împartă lumânări mari, mai întâi domnului, apoi
părintelui nostru patriarh ‫ڍ‬i mitropolitului ‫ڍ‬i celorlal‫ڏ‬i stareĠi, preo‫ڏ‬i ‫ڍ‬i
călugări, precum ‫ڍ‬i săracilor, ‫ڍ‬i pe urmă celorlal‫ڏ‬i boieri ‫ڍ‬i tuturor celor de
fa‫ڏ‬ă, de se umpluse tot locul de fum. Apoi eu, arhidiaconul antiohian, am
luat cădelni‫ڏ‬a ‫ڍ‬i am tămâiat către părintele nostru patriarh, spunând:
„Binecuvântează, Stăpâne”. Apoi a tămâiat el împrejurul năsăliei răposatului,
spunând: „Binecuvântat [este Dumnezeul nostru]”, ‫ڍ‬i cântăre‫ڏ‬ii au început
să cântă rugăciunile ‫ڍ‬i să psalmodieze „Miluie‫ڍ‬te-mă, Dumnezeule” ‫ڍ‬i
„Fericirile”, apoi canonul Pa‫ڍ‬telui, un cor în greacă ‫ڍ‬i celălalt în valahă.
Apoi l-a tămâiat pe domn, pe mitropolit ‫ڍ‬i preo‫ڏ‬imea, pe urmă pe boieri ‫ڍ‬i
pe restul celor de fa‫ڏ‬ă, apoi a doua oară năsălia. S-a închinat asupra fe‫ڏ‬ei ca
de obicei ‫ڍ‬i a mers de a stat lângă jil‫ڏ‬ul său. La ultima „Slavă”, înainte de
„Fericiri”, eu am spus: „Miluie‫ڍ‬te-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta, ne
rugăm ‫ڎ‬ie, auzi-ne ‫ڍ‬i ne miluie‫ڍ‬te” ‫ڍ‬i „Încă ne rugăm pentru sufletul
răposatului robului lui Dumnezeu, domnul cel iubitor de Dumnezeu Matei-
vodă, ‫ڍ‬i pentru iertarea păcatelor lui cele cu voie ‫ڍ‬i cele fără de voie”, până
la capăt. Apoi părintele nostru patriarh a spus primul ecfonis. Mitropolitul
tămâia după datină cu cădelni‫ڏ‬a, apoi episcopii ‫ڍ‬i stareĠii mănăstirilor. ‫ڌ‬i de
fiecare dată când diaconul spunea „Miluie‫ڍ‬te-ne pre noi, Dumnezeule”, cel
care tămâia rostea ecfonisul, până la [vremea citirii din] Evanghelie, când
părintele nostru patriarh s-a dus la el ‫ڍ‬i i-a citit. Toate nevestele boierilor au
îngenuncheat. Apoi i-a citit molitva de iertare590. După aceea a sosit clipa
sărutării [de pe urmă]. L-a sărutat părintele nostru patriarh, apoi
mitropolitul, apoi domnul. Era ‫ڍ‬i plâns, ‫ڍ‬i râs. Au urmat apoi episcopii ‫ڍ‬i
preo‫ڏ‬ii, doi câte doi. S-a împăr‫ڏ‬it tuturor pomană bogată, în năframe. Apoi
au intrat boierii, plângând, ‫ڍ‬i to‫ڏ‬i ceilal‫ڏ‬i dregători, doi câte doi. La urmă
l-au luat pe sus ‫ڍ‬i au ocolit biserica purtându-l pe bra‫ڏ‬e, cu preo‫ڏ‬ii perechi-
perechi, după cinul lor. Pe urmă au intrat cu el în pronaosul591 bisericii ‫ڍ‬i
l-au îngropat peste drum de so‫ڏ‬ia sa, doamna592, ‫ڍ‬i de fiul său. Părintele
nostru patriarh i-a citit a doua oară molitva de iertare a păcatelor. ‫ڌ‬i l-au pus
[pe Matei] într-o raclă scumpă, împărătească. Am isprăvit către seară,
590
În ms. sƯ®ǌrtƯkǌn, din gr. ıȣȖȤȦȡȘĲȚțȩȞ.
591
În ms. nartiks al-kanƯsat al-ÓƗnƯ, lit. „al doilea nartex al bisericii”, cu sensul de
„exonartex”, „pridvor”, v. Drăgu‫ڏ‬, Dicεionar: 138, s.v.
592
Elina doamna, v. V. Drăghiceanu, Morminte domneγti. Matei Basarab, Doamna
Elena γi fiul lor Mateiaγ. Ultimele zile, meγteri γi stil, BCMI, VIII, 1915, p. 170–175;
N. Constantinescu, C. Moisescu, D. Nicolăescu-Plop‫ڍ‬or, op. cit., p. 308–314; Theodorescu,
Civilizaεia românilor, II: 38–42.
271
sfâr‫ڍ‬i‫ڏ‬i de istov ‫ڍ‬i de stat în picioare. Apoi ne-au poftit la masa domnului. ‫ڌ‬i
au stat de vorbă, unul alături de altul, până la apus. Domnul s-a veselit tare
împreună cu el ‫ڍ‬i ne-a dăruit ve‫ڍ‬minte. //60v// După aceea ne-am întors cu
mare alai, mai ceva decât prima oară, în trăsură, [înso‫ڏ‬i‫ڏ‬i de] satârgii, feciori
‫ڍ‬i cântăre‫ڏ‬i până la mănăstire.
‫ڌ‬i după ce noi ne hotărâsem să plecăm, domnul cel nou a stăruit pe lângă
părintele nostru patriarh să mai stea la dânsul vreme de o lună, făgăduindu-i
‫ڍ‬i răsplată, pentru că îl iubea foarte mult, fiindcă fusese uns domn în fa‫ڏ‬a lui.
Darurile sale au fost în chip de felurite bunătă‫ڏ‬i în fiecare zi, fără oprire, pe
lângă merticul pe care îl primisem în vremea domnului celui răposat.
În dimineaĠa primei joi de când se a‫ڍ‬ezase [în domnie] a hotărât să se
facă o litie, adică o procesiune în afara ora‫ڍ‬ului, după obiceiul domnilor. A
trimis de ne-a adus în trăsura lui, cu o‫ڍ‬ti multe, ‫ڍ‬i am intrat în biserică, ne-am
îmbrăcat ‫ڍ‬i l-am înve‫ڍ‬mântat pe părintele nostru patriarh cu însemnele
arhiere‫ڍ‬ti. El a intrat apoi în altar ‫ڍ‬i a tămâiat împrejurul mesei, spunând:
„Hristos a înviat!”. Pe urmă au început canonul Pa‫ڍ‬telui. Cântăre‫ڏ‬ii îi
răspundeau de afară, după rânduială. După aceea l-a tămâiat pe domn ‫ڍ‬i pe
cei de fa‫ڏ‬ă. Apoi de la „Ziua Învierii”593 până la ectenia mare am spus eu,
pomenind numele domnului celui nou. Pe urmă au început canonul, cu glas
duios, după Psaltichie. Am ie‫ڍ‬it din biserică ‫ڍ‬i o‫ڍ‬tenii s-au în‫ڍ‬irat într-un
alai măre‫ڏ‬. Domnul ‫ڍ‬i părintele nostru patriarh pă‫ڍ‬eau împreună, iar înaintea
lor mergeau to‫ڏ‬i preo‫ڏ‬ii din ora‫ڍ‬, în odăjdii, purtând crucea, doi câte doi.
Clopotul cel mare bătuse de ieri seară ‫ڍ‬i până la vremea aceasta, ca semn de
adunare pentru preo‫ڏ‬ime ‫ڍ‬i norod pentru prilejul acesta. Prapurii biserice‫ڍ‬ti
cu crucea erau purta‫ڏ‬i perechi-perechi înaintea tuturor. Bairacele de luptă
împodobite cu cruci erau fără număr, la fel ‫ڍ‬i o‫ڍ‬tenii, cu armele lor, erau
fără număr, mii ori zeci de mii. ‫ڌ‬atâr-ba‫ڍ‬ii594 ‫ڍ‬i dregătorii Cur‫ڏ‬ii mergeau
înaintea domnului ‫ڍ‬i înaintea părintelui nostru patriarh, în vreme ce eu
purtam tricherul pe lângă ei.
Apoi am ie‫ڍ‬it de la Curte ‫ڍ‬i ne-am îndreptat către râurile ce curgeau
prin preajma ora‫ڍ‬ului ‫ڍ‬i am trecut peste un pod de lemn foarte lung. S-au
îndepărtat [de ora‫ ]ڍ‬cam cât depărtarea dintre Alep ‫ڍ‬i ‘Ayn al-Tall595, sau
aceea dintre Damasc ‫ڍ‬i Al-QƗbǌn596. Mergeam încet-încet, iar cântăre‫ڏ‬ii
593
În ms. ’AnƗsÓƗwus (ms. SPb: ’AnƗsÓƗsƗwxs) ƯmƗr, din gr. ’AȞĮıĲȐıİȦȢ ±ȝĮȡ.
594
În ms. ÎaÓƗr bƗÎa, „căpitan de paji sau feciori la curte”. V. ‫ڍ‬i supra, n. 187 ‫ڍ‬i 301.
595
De la Alep la ora‫ڍ‬ul ‘Ayn al-Tall, azi numit pandarƗt, este o distan‫ڏ‬ă de 13 km, în
direc‫ڏ‬ia nord-est.
596
În vremea lui Paul din Alep, de la BƗb arqƯ, poarta de est a ora‫ڍ‬ului Damasc (în
cartierul cre‫ڍ‬tin), până la localitatea Al-QƗbǌn era o distan‫ڏ‬ă de c. 7 km. Al-QƗbǌn face
astăzi parte din ora‫ڍ‬ul Damasc. Îi sunt recunoscătoare pentru aceste informa‫ڏ‬ii lui Efrem
IsƗq de la Universitatea „Saint-Joseph” din Beirut.
272
cântau, în greacă ‫ڍ‬i în valahă, din canon ‫ڍ‬i din Psaltichie. Am ajuns apoi la o
câmpie întinsă, verde, din pricină că în săptămâna aceea crescuse iarba, căci
strălucise soarele ‫ڍ‬i se topise neaua a‫ڍ‬ternută pe ea. I-au pus domnului un
jil‫ڏ‬, în care s-a a‫ڍ‬ezat, ‫ڍ‬i un alt jil‫ ڏ‬pentru părintele nostru patriarh. În mijloc
au a‫ڍ‬ezat un fel de tetrapod mare, învelit, iar pe el [au pus] cupe, un lighean
‫ڍ‬i un ibric de argint, plin cu apă. Apoi eu am tămâiat către părintele nostru
patriarh, spunând „Binecuvântează, Stăpâne”, ‫ڍ‬i el a tămâiat împrejurul apei
spunând „Binecuvântat [este Dumnezeul nostru]”, iar după aceea către
domn ‫ڍ‬i către ceilal‫ڏ‬i de fa‫ڏ‬ă. Căci boierii făcuseră un cerc mare de tot,
înapoia lor erau în‫ڍ‬irate bairacele ‫ڍ‬i prapurii, iar în fa‫ڏ‬a lor stăteau preo‫ڏ‬ii,
jur-împrejur. Apoi au început cântăre‫ڏ‬ii canonul Aghiazmei mici, părintele
nostru patriarh a citit Evanghelia, iar eu am spus ectenia. După aceea au
a‫ڍ‬ternut un covor pentru părintele nostru patriarh înaintea apei ‫ڍ‬i altul
înaintea jil‫ڏ‬ului domnului. Apoi părintele nostru patriarh s-a a‫ڍ‬ezat în
genunchi ‫ڍ‬i tot norodul s-a plecat la pământ, domnul cel dintâi. A rostit
molitva de ploaie, după datina lor, ‫ڍ‬i după aceea molitva Aghiazmei. La
vremea pentru: „Păze‫ڍ‬te, Doamne, pe domnii no‫ڍ‬tri drept-credincio‫ڍ‬i”,
spunea: „‫ڌ‬i apără Doamne pe robul tău, iubitorul lui Hristos, domnul Ioan
Constantin voievod”. După aceasta s-au ridicat cu to‫ڏ‬ii ‫ڍ‬i [părintele nostru
patriarh] a cufundat crucea în apă, iar cântăre‫ڏ‬ii au cântat ’EȞ ’IȠȡįȐȞȚ de trei
ori597. Atunci el a stropit cu aghiazmă în cele patru păr‫ڏ‬i. Când l-a stropit cu
aghiazmă pe domn ‫ڍ‬i el a sărutat //61r// crucea to‫ڏ‬i o‫ڍ‬tenii au pocnit din
pu‫ڍ‬tile lor. Apoi i-a stropit cu aghiazmă pe preo‫ڏ‬i, pe boieri ‫ڍ‬i pe curtenii lui
afla‫ڏ‬i de fa‫ڏ‬ă. După aceea ne-am înapoiat, în vreme ce cântăre‫ڏ‬ii cântau ‫ڍ‬i
pu‫ڍ‬tile pocneau, până ce am intrat la Curte ‫ڍ‬i în biserică. Ne-am dezbrăcat
de odăjdii ‫ڍ‬i domnul l-a luat pe părintele nostru patriarh la masă. În ziua
aceea a căzut ploaie bogată. ‫ڌ‬i la dus ‫ڍ‬i la întors, în aceea‫ڍ‬i zi, domnul a
împăr‫ڏ‬it bani mul‫ڏ‬i o‫ڍ‬tenilor ‫ڍ‬i săracilor, precum ‫ڍ‬i celor care îi făceau
daruri, căci de când am ie‫ڍ‬it de la Curte ‫ڍ‬i până ce ne-am întors acolo au
venit femei care întindeau mai întâi dinaintea domnului o pânză de in ‫ڍ‬i apoi
a‫ڍ‬terneau pe ea grâu, orz ‫ڍ‬i alte grâne, după datina lor, căci era începutul
unui nou an ‫ڍ‬i aveau un nou domn. Cămăra‫ڍ‬ul sau haznadarul598 stătea în
picioare alături de [domnul] ‫ڍ‬i arunca bani pe pânza aceea, iar ele îi adunau
‫ڍ‬i plecau599. Al‫ڏ‬ii îi dăruiau spice de grâu uscate, al‫ڏ‬ii mere, al‫ڏ‬ii pere, al‫ڏ‬ii
597
În greacă în text: „În Iordan”, corect ’EȞ ’IȠȡįȐȞhÄ. .
598
Din tc. haznadar, „vistier, vistiernic, trezorier, hazangiu (al unui demnitar otoman
sau al domnitorului român)”, cf. Suciu 2010: 406, s.v.
599
Acest pasaj a fost comentat, din perspectiva rădăcinilor bizantine ale datinii, de
Tudor Teoteoi, în articolul citat, p. 177–196. Obiceiul de a arunca bani o‫ڍ‬tenilor ‫ڍ‬i poporului,
atât la înscăunare cât ‫ڍ‬i la marile praznice de peste an, este relatat de mai multe ori de Paul
din Alep.
273
flori albe ‫ڍ‬i crengi înfrunzite, al‫ڏ‬ii lămâi ‫ڍ‬i portocale, al‫ڏ‬ii ouă, al‫ڏ‬ii pe‫ڍ‬te,
al‫ڏ‬ii găini, gâ‫ڍ‬te ‫ڍ‬i ra‫ڏ‬e, al‫ڏ‬ii miei mititei, al‫ڏ‬ii iezi, al‫ڏ‬ii tăiau o oaie înaintea
lui. ‫ڌ‬i tuturor acestora cămăra‫ڍ‬ul le dădea bani cu pumnul. Seara domnul a
împăr‫ڏ‬it ve‫ڍ‬minte preo‫ڏ‬ilor, ‫ڍ‬i nouă – straie de atlas ‫ڍ‬i mătase, iar dregătorilor
Cur‫ڏ‬ii sale – pânzeturi de serasir ori de catifea, broderii ‫ڍ‬i alte asemenea. ‫ڌ‬i
ne-am întors la mănăstire în trăsură, cu mult alai.
< Mărturii despre ocnele din ‫ڎ‬ara Valahiei >

Află că în ‫ڎ‬ara Valahiei ‫ڍ‬i a Moldovei sunt ocne de sare unde se taie
bolovani din munte ‫ڍ‬i din văgăuni de sub pământ600. Este ca piatra de Alep
cea tare ‫ڍ‬i neagră, dar când o macină se face [albă] ca zăpada. O vând
totdeauna femeile în pia‫ڏ‬ă, măcinată. Dar este foarte greu de sfărâmat. To‫ڏ‬i
cei pe care se mânie domnii ace‫ڍ‬tia sunt trimi‫ڍ‬i la tăiat de sare, cum se ‫ڍ‬tie.
În această ‫ڏ‬ară a Valahiei sunt băi de aramă minunate601, din care se
scoate un fel de piatră neagră, din pu‫ڏ‬uri foarte adânci de sub pământ, ‫ڍ‬i din
ea se face apoi aramă foarte frumoasă. Sunt acolo iară‫ڍ‬i multe băi de argint
‫ڍ‬i de aur, numai că nu le arată, de teama turcilor, fiindcă [ele cuprind] mari
avu‫ڏ‬ii. Numai că doamna, so‫ڏ‬ia domnului, are obiceiul să ia în fiecare an o
mie de galbeni ca plată de la cei care scot aur din râul acesta Târgovi‫ڍ‬te602.
‫ڌ‬i asta se ‫ڍ‬tie bine.
Să ne întoarcem. Atunci mitropolitul ‫ڏ‬ării nu a fost de fa‫ڏ‬ă, căci domnul îl
trimisese cu solie la pa‫ڍ‬a de Silistra, Siavu‫ڍ‬, care fusese pus vizir603 ‫ڍ‬i o
omorâse pe [sultana] valide604, pe BekdƗ‫ڍ‬-aga ‫ڍ‬i pe al‫ڏ‬ii, ‫ڍ‬i atunci l-au mazilit ‫ڍ‬i
i-au dat pa‫ڍ‬alâcul de Silistra, care este un ‫ڏ‬inut foarte întins. El veghează605
asupra domnului Moldovei ‫ڍ‬i domnului Valahiei, ‫ڍ‬i nici o jalbă nu ajunge la
Istanbul decât prin el ‫ڍ‬i cu voia lui.
600
Despre exploatarea sării în regiunea Vâlcea ‫ڍ‬i la Ocnele Mari v. Constantin
Bro‫ڍ‬teanu, Salinele noastre: studiu istoric, juridic γi economic asupra exploatărei salinelor
γi monopolului sărei la romani γi români (753 a. Crist. – 1900 d. Crist.), Bucure‫ڍ‬ti, 1901;
Giurescu, δara Românească: 79–82, 119.
601
Despre exploatarea fierului ‫ڍ‬i a aramei lângă Râmnicu-Vâlcea ‫ڍ‬i la Baia de Fier,
v. Giurescu, δara Românească: 82–84.
602
Autorul se referă la concesiunea atribuită unor arenda‫ڍ‬i. V. Constantin ‫ڌ‬erban,
Contribuεii la istoria meγteγugurilor din δara Românească. δiganii rudari în sec. XVII–XVIII,
„Studii”, 1969, nr. 2, p. 131–147.
603
Siavu‫ ڍ‬Pa‫ڍ‬a a fost mare vizir din septembrie până în decembrie 1651, apoi din nou
în martie–aprilie 1656. În vremea călătoriei clericilor sirieni era pa‫ڍ‬ă de Silistra. V. N.
Iorga, Geschichte des osmanischen Reiches, IV, Gotha, 1911, p. 62–64.
604
Kösem Sultan (c. 1589 – 3 sept. 1651), mama sultanului Murad IV Ghazi (n.
1612, a domnit între 1623 úi 1640).
605
În ms. la-hu al-nalƗrat ‘alƗ, lit. „‫ڏ‬ine sub privirea sa”, „‫ڏ‬ine ochii pe”. Verbul ales
de autor reflectă informa‫ڏ‬iile pe care le avea cu privire la statutul ‫ڎ‬ărilor Române în
Imperiul Otoman, diferit fa‫ڏ‬ă de acela al pa‫ڍ‬alâcului de Silistra.
274
Apoi domnul a trimis la Constantinopol o ceată de boieri ai Cur‫ڏ‬ii sale
ca să-i aducă [firman de] înscăunare ‫ڍ‬i steag, după rânduiala domnilor. ‫ڌ‬i s-au
dus, luând cu ei arz iscălit mai întâi de mitropolit ‫ڍ‬i apoi de episcopi ‫ڍ‬i de
to‫ڏ‬i stareĠii mănăstirilor, purtând pece‫ڏ‬ile lor, apoi de boieri ‫ڍ‬i de tot
poporul: „Noi îl vrem voievod pe Constantin, fiul lui ‫ڌ‬erban, ‫ڍ‬i ni l-am pus
domn peste noi”. Iar când au ajuns la Istanbul, înăl‫ڏ‬imea sa sultanul –
Dumnezeu să-l ‫ڏ‬ină! – a încuviin‫ڏ‬at, la fel ‫ڍ‬i vizirul Dervi‫ ڍ‬Mehmed Pa‫ڍ‬a ‫ڍ‬i
restul //61v// dregătorilor Cur‫ڏ‬ii, care l-au primit atunci ca urma‫ ڍ‬al lui
Matei-vodă cel răposat ‫ڍ‬i [au încuviin‫ڏ‬at] a‫ڍ‬ezarea lui în scaun ca domn nou.
De la noua vistierie au cerut o mie cinci sute de pungi, adică ‫ڍ‬apte sute
cincizeci de mii de guru‫ڍ‬i. ‫ڌ‬i le-au dat scaunul (sic!) ‫ڍ‬i steagul ‫ڍ‬i au trimis
cu ei un capugiu care să ia banii606. Iar aceia au trimis de l-au în‫ڍ‬tiin‫ڏ‬at pe domn,
‫ڍ‬i pe dată au tras cu tunurile ‫ڍ‬i s-a iscat mare bucurie. Iar domnul a trebuit să
plătească pa‫ڍ‬ei de Silistra ‫ڍ‬i tuturor apropia‫ڏ‬ilor lui, ca ‫ڍ‬i hanului tătar ‫ڍ‬i
so‫ڏ‬ilor lui, aproape alte două sute ‫ڍ‬i cincizeci de mii [de guru‫ڍ‬i], a‫ڍ‬adar cu
totul un milion, sau de zece ori o sută de mii607. O‫ڍ‬tenilor le-a dat de trei ori
simbria, deodată. A scutit tot poporul de dări ‫ڍ‬i de haraci pentru ‫ڍ‬ase luni.
Căci averile lăsate de răposat erau foarte mari: mai multe case de piatră erau
ticsite de la podea până la tavan. Totu‫ڍ‬i, haraciul [cerut] Valahiei era foarte
mare, a‫ڍ‬a cum chiar răposatul îi spusese părintelui nostru patriarh pe când
trăia: „Ne cere în fiece an atâta bănet cât prime‫ڍ‬te din Egipt, adică ‫ڍ‬ase sute
de mii de galbeni, pentru turci ‫ڍ‬i tătari, pentru simbriile oastei, pentru daruri,
bac‫ڍ‬i‫ڍ‬uri ‫ڍ‬i altele asemenea”.
În Duminica Samaritencei, când a căzut ‫ڍ‬i praznicul Sf. Gheorghe608 ‫ڍ‬i
domnul hotărâse să se săvâr‫ڍ‬ească litia, adică procesiunea, după datina lor,
la Biserica Sf. Gheorghe care se afla în afara ora‫ڍ‬ului609, a sosit vestea că
vine mitropolitul ‫ڏ‬ării înso‫ڏ‬it de un mare agă, trimis de pa‫ڍ‬a de Silistra.
A trebuit atunci să iasă [de la slujbă] ca să-i întâmpine cu mare alai.
În Duminica Orbului părintele nostru patriarh a mers cu trăsura la
domnul ca să-‫ڍ‬i ia rămas bun, dar acesta nu i-a dat îngăduin‫ڏ‬ă să plece. Apoi
606
Steagul ‫ڍ‬i caftanul au fost trimise prin Terzi Mustafa Aga, care urma să primească
‫ڍ‬i tributul, v. Cioran 1900: 120, n. 1 ‫ڍ‬i 2.
607
În ms. karrƗt, pl. de karra(t), „o sută de mii”, cf. Barthélemy 1950: 710, s.v. Radu
1930: 590 traduce corect: dix fois cent mille. Cu toate acestea, în Călători VI: 142, n. 197,
apare: „În textul arab lipse‫ڍ‬te: mi’at alf = o sută de mii” (aceasta fiind, de fapt, o altă
exprimare posibilă a aceluia‫ڍ‬i numeral în limba arabă).
608
O coinciden‫ڏ‬ă survenită în anul 1654, după cum notează Virgil Cândea (Cândea
1978: 311).
609
Biserica Sf. Gheorghe din Târgovi‫ڍ‬te, amintită de Gavriil Protul ca fiind ctitoria
lui Neagoe Basarab, aflată astăzi în restaurare. V. Ctitoriile Sfântului Voievod Neagoe
Basarab: 82–85.
275
am coborât cu el ‫ڍ‬i am stat la slujbă în biserică, ‫ڍ‬i după încheierea Liturghiei
i-a poruncit să citească o molitvă de iertare a păcatelor pentru to‫ڏ‬i boierii,
pentru mul‫ڏ‬imea adunată ‫ڍ‬i to‫ڏ‬i ceilal‫ڏ‬i locuitori ai ‫ڎ‬ării Valahiei ce nu erau
de fa‫ڏ‬ă, iar el a făcut astfel. Apoi ne-au poftit ‫ڍ‬i la masă ‫ڍ‬i ne-am întors la
mănăstire spre seară.
În noaptea de marεi 25 aprilie a murit cuviosul preot SlƯmƗn ibn al-Zahr,
înso‫ڏ‬itorul nostru din Damasc, de boala pe care o luasem din Moldova, adică
de friguri ‫ڍ‬i fierbin‫ڏ‬eală. Ne apuca în fiecare zi de două-trei ori ‫ڍ‬i nu am
izbutit să ne însănătoúim. [Se întâmpla] mai ales când era ger ‫ڍ‬i înghe‫ڏ‬, la
vreme de noapte. Nu era [acolo] niciun învă‫ڏ‬at, niciun doctor, nicio fiertură,
niciun leac, afară de Dumnezeu, mai ales că apa în întregul ora‫ ڍ‬era rea ‫ڍ‬i
vătămătoare. Am contenit de tot să mâncăm, beam numai apă de diminea‫ڏ‬ă
în zilele acelea amare, din pricina focului [ce ne ardea] în vintre. Pofteam
după rodii atât de mult încât am găsit unele aduse din Rumelia, un sfert de
real perechea. Luam ocaua de migdale cu un guru‫ڍ ڍ‬i un sfert, iar ocaua de
zahăr cu doi reali. Din această pricină am îndurat suferin‫ڏ‬e crunte. Când a
răposat cuviosul [SlƯmƗn] eu, [bietul] cronicar, am fost cople‫ڍ‬it iară‫ڍ‬i de frică ‫ڍ‬i
de spaimă. L-am îngropat în mănăstirea pomenită. I s-a făcut o slujbă frumoasă
de îngropăciune, mai frumoasă decât slujbele lor, ‫ڍ‬i [am dat] bani [de pomană].
În ajunul Joii Înăl‫ڏ‬ării mitropolitul ‫ڏ‬ării a trimis ‫ڍ‬i l-a poftit pe părintele
nostru patriarh să slujească a doua zi la biserica [Mitropoliei], cu hramul
Înăl‫ڏ‬area [Domnului], pe care am pomenit-o la început610. De diminea‫ڏ‬ă i-a
trimis trăsura lui ‫ڍ‬i am mers acolo, ne-am îmbrăcat cu to‫ڏ‬ii ‫ڍ‬i când a sosit
domnul a ie‫ڍ‬it părintele nostru patriarh să-l întâmpine dincolo de u‫ڍ‬a
bisericii ‫ڍ‬i l-a stropit cu aghiazmă. A venit ‫ڍ‬i doamna [Băla‫ڍ‬a]. //62r// După
slujbă am ie‫ڍ‬it [din biserică] la masă. Domnul a stat alături cu părintele
nostru patriarh ‫ڍ‬i cu to‫ڏ‬i boierii în locul unde se ‫ڏ‬in ospe‫ڏ‬ele sărbătore‫ڍ‬ti
vara, cu priveli‫ڍ‬tea spre grădină, iar doamna ‫ڍ‬i so‫ڏ‬iile boierilor, care o
înso‫ڏ‬eau, au stat în sala de ospe‫ڏ‬e dinlăuntru. O‫ڍ‬tenii ‫ڍ‬i norodul au stat în
grădină, rânduri-rânduri, sub nuci, unde le duceau vin în butoaie. Lăutarii cu
tobe, fluiere, trâmbi‫ڏ‬e ‫ڍ‬i tambure611, apoi măscăricii612, cântăre‫ڏ‬ii turci ‫ڍ‬i
mă‫ڍ‬tile613 au stat cu to‫ڏ‬ii sub cerdacul unde se petrecea ospă‫ڏ‬ul, în grădină,
610
La f. 59r.
611
Vechi instrument muzical asemănător cu mandolina, v. Suciu 2010: 723, s.v.
„tambură”.
612
În ms. al-akǌrƗt, pl. de akǌr, „trupă de măscărici”. La Barthélemy, Dictionnaire:
137, s.v. akar (verb, ar. sir.): „faire la moue, bouder (: nègre)”.
613
În ms. masƗ®ir, pl. de mas®ar, din pers. maakara, „măscărici”, „mască”, „bufon”. În
română termenul a intrat prin tc. maskara, v. Suciu 2010: 484–485, s.v. „mascará”.
276
pentru ca domnul să-i poată privi. A fost o zi cu adevărat minunată ‫ڍ‬i de
neuitat. Către seară s-au ridicat de la masă ‫ڍ‬i au coborât la biserică să stea la
slujba vecerniei. Apoi părintele nostru patriarh a ie‫ڍ‬it înaintea lui ca să-l
binecuvânteze la plecare, pe el ‫ڍ‬i pe boierii lui, apoi pe doamna ‫ڍ‬i pe celelalte
soĠii de boieri, care au înso‫ڏ‬it-o în ‫ڍ‬ase trăsuri pline. După aceea ne-am luat
rămas bun de la mitropolit ‫ڍ‬i am mers în trăsură la mănăstirea noastră. ‫ڌ‬i
domnul nici în ziua aceea nu i-a dat încuviin‫ڏ‬are părintelui nostru patriarh să
plece.
A doua zi după Joia Înăl‫ڏ‬ării s-a ‫ڏ‬inut un ospă‫ ڏ‬pentru episcopii ‫ڍ‬i
ceilal‫ڏ‬i arhierei ai Valahiei.
Spătarul cel dinainte, adică serdarul o‫ڍ‬tilor cel pomenit mai devreme614,
când s-a întors, după ‫ڍ‬ederea lui [la mo‫ڍ‬ie], domnul l-a primit cu multă
cinste ‫ڍ‬i i-a înnoit dregătoria, dăruindu-i ve‫ڍ‬minte bogate. Apoi a aflat că
acela grăia adesea vorbe necuviincioase, după obiceiul lui, căci era mândru,
fălos ‫ڍ‬i plin de sine. L-a chemat atunci ‫ڍ‬i l-a îndepărtat din dregătorie, iar în
locul lui a a‫ڍ‬ezat un nou spătar615. Apoi a voit să-l omoare, dar l-au scăpat
[unii] ‫ڍ‬i i s-a tăiat doar nasul. În felul acesta [domnul] l-a făcut să se
smerească. „[Căci...] cu măsura cu care măsuraĠi vi se va măsura”616, ba mai
mult – a‫ڍ‬a grăie‫ڍ‬te Sfânta Evanghelie. Pentru că unchiul său, adică Matei-
vodă, îi tăiase nasul acestui Constantin-vodă când era mic, din pricină că era
fiu de domn, ‫ڍ‬i în această ‫ڏ‬ară era datina ca dacă i se tăia nasul cuiva să fie
lepădat [din dregătorie] ‫ڍ‬i să nu mai poată fi ales domn. Totu‫ڍ‬i, acestui
Constantin i s-a vindecat nasul cu trecerea vremii ‫ڍ‬i a ajuns [domn]. La fel a
făcut ‫ڍ‬i [Gheorghe] ‫ڌ‬tefan, noul domn al Moldovei, când i-a prins pe fiul lui
Vasile-vodă ‫ڍ‬i pe mama lui: i-a tăiat [lui] nasul de îndată, tocmai ca să nu
ajungă domn617. Dar cine poate ‫ڍ‬ti [ce va să vie]?
< Mărturii despre băile din Valahia >

În acest [ora‫ ]ڍ‬Târgovi‫ڍ‬te se află ‫ڍ‬i o baie turcească cu o frumoasă
boltă, pe malul râului. Are o roată mică de moară care îi aduce apă. Înăuntru
are două odăi, una pentru bărba‫ڏ‬i, unde au un havuz, úi cealaltă pentru
femei. În mijloc [sunt încăperi unde] bărba‫ڏ‬ii ‫ڍ‬i femeile î‫ڍ‬i leapădă toate
straiele, după care bărba‫ڏ‬ii intră în baia lor, iar femeile în baia lor, căci uúile
lor sunt alăturate. De la Istanbul ‫ڍ‬i mai departe, focul în astfel de băi se face
614
Autorul se referă din nou la Diicu Buicescu.
615
V. Stoicescu, Dicεionar: 196–197.
616
Matei 7, 2.
617
Miron Costin relatează că Gheorghe ‫ڌ‬tefan, de‫ڍ‬i îndemnat de boieri la aceasta, nu
l-a însemnat la nas pe ‫ڌ‬tefăni‫ڏ‬ă, care era copil la vremea aceea.
277
cu lemne ‫ڍ‬i nu cu gunoi [de grajd]. [Baia] este închinată mănăstirii cu hramul
Sf. Nicolae.
Să ne întoarcem. În Duminica cea mare a Rusaliilor domnul a fost
prins cu treburi, a‫ڍ‬adar am stat la Liturghie în mănăstirea noastră. Îndată
după încheierea Liturghiei au săvâr‫ڍ‬it slujba plecării genunchilor ‫ڍ‬i părintele
nostru patriarh a rostit molitva în arabă ‫ڍ‬i în greacă, după obicei.
În vinerea de după Rusalii părintele nostru patriarh a mers să-‫ڍ‬i ia rămas
bun de la domn, care l-a primit înso‫ڏ‬it doar de doamna. Le-a dat iertarea de
păcate ‫ڍ‬i lui ‫ڍ‬i ei, după ce l-am îmbrăcat cu patrafirul ‫ڍ‬i cu omoforul. //62v//
Au îngenuncheat pe podea ‫ڍ‬i el le-a citit [din Sf. Evanghelie]. Atunci [domnul]
i-a trimis darul pe care i-l făgăduise. Noi ne gătisem de plecare de la Pa‫ڍ‬te ‫ڍ‬i
până acum, a‫ڍ‬a cum se cuvine pentru călătoria patriarhilor în aceste ‫ڏ‬ări, [ca
úi pentru] cea a episcopilor. Am cheltuit vreo ‫ڍ‬ase sute de guru‫ڍ‬i ca pre‫ ڏ‬pentru
douăzeci ‫ڍ‬i unu de cai ‫ڍ‬i cinci trăsuri, fiecare cu câte patru cai, cu hamuri ‫ڍ‬i
tot tacâmul, cu ‫ڍ‬eile lor ‫ڍ‬i cu tot ce mai este de trebuin‫ڏ‬ă pentru trăsuri. Cât
despre trăsura părintelui nostru patriarh, aceasta a costat ‫ڍ‬aptezeci de guru‫ڍ‬i cu
tot cu pre‫ڏ‬ul pentru fiare, pielărie, acoperământul de catifea ‫ڍ‬i celelalte. Aveam
pe-atunci cincisprezece slujitori, cei mai mul‫ڏ‬i erau cazaci ‫ڍ‬i moscovi‫ڏ‬i care
fuseseră prin‫ڍ‬i [în bătălii] ‫ڍ‬i apoi fugiseră. Îi prinsese Matei-vodă când au
fost înfrân‫ڏ‬i, iar părintele nostru patriarh i-a scăpat618.
În duminica Tuturor Sfin‫ڏ‬ilor ne-am luat rămas bun de la biserica
mănăstirii. Luni dis-de-diminea‫ڏ‬ă, în prima zi din postul Sf. Apostoli, ne-am
întâlnit cu măria sa domnul când ie‫ڍ‬ea cu mare alai ca să meargă, împreună
cu to‫ڏ‬i boierii ‫ڍ‬i cu soĠiile lor, la ora‫ڍ‬ul Bucure‫ڍ‬ti, cetatea de scaun a domnilor
la vreme de vară, ca să primească acolo steagul ‫ڍ‬i [întărirea în] scaun, aduse
de la Poartă619.
Cât despre noi, la 22 ale lunii mai, la amiază, ie‫ڍ‬iserăm din Târgovi‫ڍ‬te,
după ce ne luaserăm rămas bun de la biserică ‫ڍ‬i după ce [părintele nostru
patriarh] citise molitva de iertare a păcatelor pentru to‫ڏ‬i călugării mănăstirii ‫ڍ‬i
pentru târgove‫ڏ‬i. Ne-au înso‫ڏ‬it până dincolo de ora‫ڍ‬. Au plecat atunci împreună
cu noi ‫ڍ‬apte stareĠi din ‫ڎ‬ara Valahiei care se îndreptau către Moscova.
Am mers pe un munte ‫ڍ‬i printr-o pădure deasă, [pe un drum] foarte
anevoios din pricina ploilor bogate ‫ڍ‬i a ‫ڍ‬iroaielor de apă, care au curs în
aceste zile de au crescut râurile foarte mult.
Mar‫ڏ‬i de diminea‫ڏ‬ă am sosit la Mănăstirea Sf. Nicolae [din Mărgineni],
cea vestită ca fiind mănăstirea postelnicului kyr Constantin, prietenul nostru,
618
Autorul se referă la lupta de la Finta din 1653, relatată anterior.
619
În ms. salÓanat, lit. „sultanat”, „stăpânirea sultanului”.
278
despre care se spunea că este urma‫ ڍ‬al Cantacuzinilor, împăra‫ڏ‬ii grecilor620,
că este iubitor al faptelor bune ‫ڍ‬i al daniilor, precum ‫ڍ‬i al fiilor neamului
nostru ‫ڍ‬i al limbii noastre arabe. Îi plăcea tare mult felul cum citeam621.
Domnul acesta [nou], kyr Constantin, este o rudă a postelnicului acela. Când
acesta a ajuns domn ruda lui l-a pus cămăra‫ڍ‬, adică mare hazinadar, pe
singurul său fiu622. El s-a retras însă din dregătoria sa, rămânând la casa lui,
pentru că avea multă minte ‫ڍ‬i ‫ڍ‬tia că postelnicul este o slugă supusă623, pe
când el avea toată puterea, rânduia toate treburile domniei ‫ڍ‬i to‫ڏ‬i boierii veneau
la el acasă pentru a se sfătui cu el. El mergea la domnul înaintea lor, în
fiecare diminea‫ڏ‬ă, ‫ڍ‬i nimic nu se făcea fără a i se cere sfatul. Iubea mult
fapta bună ‫ڍ‬i ne iubea ‫ڍ‬i pe noi nespus de tare.
Această mănăstire a înăl‫ڏ‬at-o de nouă ‫ڍ‬i a zidit-o astfel că se minunează
de ea cei ce o cercetează624. Biserica are o turlă înaltă, îmbrăcată în tablă.
Are trei altare ‫ڍ‬i deasupra fiecărui altar este o boltă frumoasă. Înaintea u‫ڍ‬ii
este o boltă rotundă, largă, [sprijinită] pe stâlpi mul‫ڏ‬i. În mijloc este un havuz
cu un izvor de apă care ‫ڏ‬â‫ڍ‬ne‫ڍ‬te în sus ‫ڍ‬i ale cărui ape sunt aduse de departe.
În această ‫ڏ‬ară nimeni nu a adus apă în iazuri ori lacuri, afară de acest
620
Postelnicul Constantin Cantacuzino, fiul lui Andronic, sosit în ‫ڎ‬ara Românească
la 1633, s-a căsătorit cu nepoata domnului Matei Basarab, Ilinca. Devenit unul dintre cei mai
boga‫ڏ‬i ‫ڍ‬i mai influen‫ڏ‬i dregători munteni, el a fost ucis, din porunca domnului Grigore Ghica, la
20 decembrie 1663. V. surse la Cioran 1900: 124, n. 1.
621
Vasile Radu: notre façon de lire (le grec), traducere preluată ‫ڍ‬i în Călători VI. De
vreme ce autorul se referea la limba arabă, este posibil ca propozi‫ڏ‬ia să se refere tot la
această limbă.
622
Aceste informa‫ڏ‬ii nu par să fie confirmate de alte documente din epocă:
vel-cămăra‫ ڍ‬nu a devenit fiul său, ci nepotul său Dimitrie, fiul lui Mihail Cantacuzino,
fratele mai mic al postelnicului Constantin. V. Cioran 1900: 125, n. 1; Călători VI: 147, n. 221.
623
În ms. wƗqif, „care stă în picioare (de fa‫ڏ‬ă cu domnul)”.
624
Bisericile ‫ڍ‬i palatele descrise în acest pasaj nu s-au păstrat: mărturia lui Paul din
Alep este cu atât mai pre‫ڏ‬ioasă. Pe mo‫ڍ‬iile Cantacuzinilor de la Mărgineni au existat două
a‫ڍ‬ezăminte: mănăstirea de pe Cricov, cu hramul Sf. Mihail ‫ڍ‬i Gavriil, ‫ڍ‬i Mănăstirea Mărgineni,
la nord-est de râul Cricov, ctitorie din 1646 a lui Constantin Cantacuzino. În Mărginenii de
Sus, sat din Comuna Dărmăne‫ڍ‬ti, jud. Dâmbovi‫ڏ‬a, nu se mai păstrează astăzi nimic din aceste
clădiri vestite cândva. Pe locul mănăstirii Mărgineni, năruită par‫ڏ‬ial la cutremurul din 1838, a
fost construită, din ordinul lui Al. I. Cuza, o închisoare care func‫ڏ‬ionează ‫ڍ‬i astăzi
(Penitenciarul de maximă securitate Mărgineni). Se păstrează în colec‫ڏ‬iile Muzeului
Na‫ڏ‬ional de Artă din Bucure‫ڍ‬ti câteva odoare din perioada călătoriei lui Paul din Alep: o
cădelni‫ڏ‬ă din argint aurit, ibrice de argint, o cruce de mână, ferecături de carte, din argint
etc., v. De la Matei Basarab la Constantin Brâncoveanu. Arta secolului al XVII-lea, catalog
de expozi‫ڏ‬ie, Muzeul Na‫ڏ‬ional de Artă al României, Bucure‫ڍ‬ti, 1992, nr. cat. 67, 69, 117,
128. În 1931 V. Drăghiceanu a înregistrat câteva inscrip‫ڏ‬ii de pe aceste odoare în BCMI,
XXIV, 1931, fasc. 67, p. 46–47. V. ‫ڍ‬i C. Dima-Drăgan, Biblioteca stolnicului Constantin
Cantacuzino, „Studii ‫ڍ‬i cercetări de documentare ‫ڍ‬i bibliologie”, 6, 1964, p. 197–199;
Stoicescu, Bibliografia I: 304–305; II, 419–420; Sinigalia 2000: 307–308, 377–380.
279
postelnic. Jur-împrejurul acestei bol‫ڏ‬i este zugrăvită [icoana]’Epˆ sÝ cšri625, în
rânduri unul sub altul, precum ‫ڍ‬i „Lăuda‫ڏ‬i pe Domnul din ceruri”626, cu toate
felurile de dobitoace ‫ڍ‬i de fiare ale lumii, de pe pământ ‫ڍ‬i din mare, apoi
icoana „Lăuda‫ڏ‬i-L pe Domnul întru sfin‫ڏ‬ii Lui”627, fecioarele dansând, //63r//
judecătorii, bătrânii, tinerii, timpanele, trâmbi‫ڏ‬ele ‫ڍ‬i altele asemenea628, de-‫ڏ‬i
stă mintea în loc: lucrarea unui mare me‫ڍ‬ter, cel care a săvâr‫ڍ‬it zugrăveala
mănăstirilor lui Vasile, voievodul Moldovei. Toată lucrarea lui de pe pere‫ڏ‬i
este cu [foi‫ڏ‬ă de] aur. De te uitai la lucrarea lui de pe u‫ڍ‬ile [altarului] te
minunai de frumuse‫ڏ‬ea acelei zugrăveli. Totu‫ڍ‬i pe pere‫ڏ‬i este ‫ڍ‬i mai
frumoasă. Pe tavanul acestei bol‫ڏ‬i este [icoana] Mântuitorului ‫ڍ‬i împrejurul lui
cele nouă Cete [îngere‫ڍ‬ti]629. Pe partea dinăuntru a u‫ڍ‬ii bisericii este icoana
Mântuitorului, iar de cealaltă parte icoana Sf. Fecioare, în foi‫ڏ‬ă de aur curat.
Te poĠi urca la ea pe o scară înaltă. U‫ڍ‬a este în întregime poleită cu aur. Pe
dinăuntru totul este proaspăt zugrăvit, chiar ‫ڍ‬i înaltul bol‫ڏ‬ii ‫ڍ‬i tavanele. Mai
sunt [zugrăvite] acolo icoana celor ‫ڍ‬apte Sfinte Soboare, în întregime, ‫ڍ‬i icoana
Mântuitorului punându-l pe dobitocul său pe omul care a căzut între
tâlhari630, apoi cum îl duce la un han ‫ڍ‬i îi vorbe‫ڍ‬te hangiului – pe când acela
zace rănit – ‫ڍ‬i cum varsă untdelemn ‫ڍ‬i vin asupra [rănilor] lui.
Iconostasul acestei biserici, tâmpla ‫ڍ‬i icoanele nu se pot asemui decât
[cu acelea] din mănăstirile lui Vasile. Clopotni‫ڏ‬a este lucrată cu atâta me‫ڍ‬te‫ڍ‬ug
al zugrăvelii de-‫ڏ‬i stă mintea în loc, este tencuită pe dinafară ‫ڍ‬i pare că este
lucrată din multe soiuri de marmuri, piatră ‫ڍ‬i mozaic, de toate felurile ‫ڍ‬i
culorile, pe toate fe‫ڏ‬ele zidirii, care este de formă rotundă, [cu muchii] în opt
col‫ڏ‬uri. Sus de tot are opt arce ‫ڍ‬i acolo sunt atârnate clopotele.
Mai este aici ‫ڍ‬i o altă biserică nouă, frumoasă, iar în ‫ڍ‬irul chiliilor
mănăstirii este încă o biserică, cea de-a treia631.
Trapeza se află lângă biserică, [la catul de] sus, ‫ڍ‬i are priveli‫ڍ‬te peste
tot cuprinsul mănăstirii ‫ڍ‬i peste pădure. Este lungă ‫ڍ‬i largă, cu multe ferestre
arcuite; este în întregime zugrăvită, jur-împrejur, cu icoane [bine] potrivite632.
625
În greacă în text. Corect: ’Eʌˆ ıȠ¸ ȤĮȓȡİȚ ȀİȤĮȡȚĲȦȝȑȞȘ, reprezentarea Maicii
Domnului potrivit textului evanghelic: „Bucură-te cea plină de dar, Marie, Domnul este cu
tine” (Luca 1, 28).
626
Psalmul 148, 1.
627
Psalmul 150, 1.
628
Autorul se referă la pasaje din Psalmii 149 ‫ڍ‬i 150.
629
În ms. ÓaƥamƗt, lit. „tagme”. V. supra, n. 177.
630
Pilda bunului samarinean, la Luca 10, 25–37.
631
Autorul se referă probabil la paraclisul de iarnă, zidit în mod obi‫ڍ‬nuit în acela‫ڍ‬i
corp cu chiliile.
632
În ms. taÑwƯrƗt (muwƗfiqa), pluralul ar. taÑwƯr, „zugrăveală”, „chip”. Autorul se referă
la fresce care reprezentau scene de ospă‫ڏ‬, după datina împodobirii trapezelor mănăstire‫ڍ‬ti în
‫ڏ‬ările cre‫ڍ‬tine ortodoxe. Pasajul este comentat în Sinigalia 2000: 379–380 după versiunea
din Călători VI („picturi ‫ڍ‬i tablouri”, după Radu 1930: 600 – des peintures et des tableaux).
280
La capătul ei este zugrăvită pe întregul perete Înfrico‫ڍ‬ata Judecată. Pe
ceilal‫ڏ‬i trei pere‫ڏ‬i este Facerea cerului ‫ڍ‬i a pământului cu Făcătorul lor –
slăvit fie numele Lui! – apoi Adam cu Eva ridicându-se din coasta lui în
vreme ce el doarme, precum ‫ڍ‬i toate dobitoacele ‫ڍ‬i fiarele ‫ڍ‬i păsările ‫ڍ‬i
pomii ‫ڍ‬i poamele ‫ڍ‬i ierburile pământului ‫ڍ‬i toate celelalte; iară‫ڍ‬i, cum ia Eva
din poame ‫ڍ‬i îi dă lui Adam, cum sunt ei acoperi‫ڏ‬i cu frunze de smochin ‫ڍ‬i
cum sunt alunga‫ڏ‬i pe pământ de heruvimul purtând sabia de foc, ‫ڍ‬i cum îl
înva‫ڏ‬ă îngerii pe Adam să sape pământul cu o sapă de fier ‫ڍ‬i altele asemenea.
Pe ceilal‫ڏ‬i doi pere‫ڏ‬i stă zugrăvită icoana Fiului risipitor, mai întâi când a luat
ce i se cuvenea de la tatăl său ‫ڍ‬i a plecat, al doilea, când era în bra‫ڏ‬ele
femeilor pierdute, al treilea, păscând porcii ‫ڍ‬i bând apă de ploaie adunată, al
patrulea, când s-a întors la tatăl său cu ve‫ڍ‬minte ponosite ‫ڍ‬i cum acela l-a
primit cu bucurie ‫ڍ‬i l-a îmbrăcat în straie împărăte‫ڍ‬ti, punându-i inelul pe
dreapta sa, ‫ڍ‬i cum taie vi‫ڏ‬elul cel gras, iar fratele său mai mare stă dincolo
de u‫ڍ‬ă ‫ڍ‬i se întreabă ce e cu el. Este iară‫ڍ‬i zugrăvită în icoană masa
bogatului ‫ڍ‬i a lui Lazăr: acela mănâncă ‫ڍ‬i bea cu bucurie ‫ڍ‬i veselie, iar Lazăr
stă întins [pe jos] ‫ڍ‬i câinii îi ling rănile. Apoi [se vede] bogatul în focul
Gheenei, cu degetul în gură, pe când Lazăr vorbe‫ڍ‬te cu Avraam ‫ڍ‬i se află la
sânul lui, în Rai. Mai sunt γi alte icoane de ospe‫ڏ‬e.
Această mănăstire este zidită în inima mun‫ڏ‬ilor ‫ڍ‬i a codrilor, iar
împrejur sunt multe lacuri unde se prinde pe‫ڍ‬te.
Am stat acolo un ceas ‫ڍ‬i ne-am dus apoi la un sat al postelnicului
pomenit, sat numit Filipe‫ڍ‬ti633, cu mul‫ڏ‬i locuitori. Aici se află multe râuri ‫ڍ‬i
grădini. Am intrat apoi în biserica lui, //63v// care are hramul Adormirea
Maicii Domnului634. Postelnicul amintit a zidit-o de nouă. Are afară un
pridvor cu stâlpi ‫ڍ‬i sunt icoane zugrăvite pe to‫ڏ‬i pere‫ڏ‬ii, lucrare a aceluia‫ڍ‬i
me‫ڍ‬ter: toate caznele Sf. Gheorghe, cei ‫ڌ‬apte Fra‫ڏ‬i adormi‫ڏ‬i în pe‫ڍ‬teră635, un
taur de aramă în care sunt [închi‫ڍ‬i] câ‫ڏ‬iva mucenici ‫ڍ‬i slugile punând foc
dedesubt, icoana Sfântului Ignatie aruncat la lei ‫ڍ‬i al‫ڏ‬i mucenici pu‫ڍ‬i la
cazne, închi‫ڍ‬i în fiare încinse în foc, cu cizme de fier ‫ڍ‬i altele asemenea,
lucruri greu de povestit.
633
Palatul de la Filipe‫ڍ‬tii de Târg, sat mai vechi decât Filipe‫ڍ‬tii de Pădure (cu care se
învecinează la sud ‫ڍ‬i est), a fost ridicat de postelnicul Constantin Cantacuzino începând din
1633, iar biserica de curte în 1641–1642. V. Al. Tzigara-Samurca‫ڍ‬, G. Bal‫ڍ‬, N. Ghika,
Biserica din Filipeγtii de Pădure, Bucure‫ڍ‬ti, 1908, p. 10; N. Iorga, Palatul de la Filipeγtii
de Târg, BCMI, VIII, 1915, p. 1–5 (cu o ilustra‫ڏ‬ie); Ghika-Bude‫ڍ‬ti, Evoluεia arhitecturii:
68–69; Sinigalia 2000: 212, 282–297, 304–307.
634
Biserica ini‫ڏ‬ială nu s-a păstrat. În lucrarea lui Al. Tzigara-Samurca‫ڍ‬, G. Bal‫ڍ ڍ‬i
N. Ghika informa‫ڏ‬iile furnizate de Paul din Alep despre această clădire sunt comentate la
p. 10–11.
635
Icoana celor ‫ڌ‬apte tineri din Efes, sărbători‫ڏ‬i de Biserica Ortodoxă de două ori pe
an, la 22 octombrie ‫ڍ‬i la 4 august.
281
Am ie‫ڍ‬it din biserică ‫ڍ‬i am poposit la palatul postelnicului pomenit,
unde sunt case împărăte‫ڍ‬ti de-‫ڏ‬i stă mintea în loc, mai mândre decât casele
din ora‫ڍ‬e. Are o baie frumoasă, [îmbrăcată] în marmuri minunate, cu apă ce
curge din ro‫ڏ‬i a‫ڍ‬ezate pe râu, udând toate grădinile ‫ڍ‬i livezile acelea
încântătoare ‫ڍ‬i învârtind numeroasele mori636. Aici sunt case întocmai ca
palatele de la Istanbul, căci to‫ڏ‬i boierii ‫ڎ‬ării Valahiei au sate în care se află
palate minunate. Fiecare dintre ei trebuie negre‫ڍ‬it să înal‫ڏ‬e, între alte zidiri
ale sale, ‫ڍ‬i o mănăstire frumoasă, căreia să-i facă multe danii. ùi iarăúi,
fiecare dintre ei îl pizmuie‫ڍ‬te pe celălalt pentru frumuse‫ڏ‬ea palatului ‫ڍ‬i a
zidirii lui. Se mândresc foarte tare cu acestea. Iar dacă vreunul dintre ei este
mazilit, se duce să stea în satele ‫ڍ‬i palatele sale, în preajma mănăstirii sale,
atâta cât mai are de trăit.
Apoi am plecat de aici miercuri ‫ڍ‬i am sosit la amiază într-un târg mare
numit Ploie‫ڍ‬ti. Joi seara am intrat în Buzău, care este scaun episcopal, iar
vineri seara am ajuns la Râmnic. În ajunul celei de-a doua duminici după
Rusalii am ajuns la Foc‫ڍ‬ani ‫ڍ‬i am luat-o către partea Moldovei. În seara
duminicii pomenite am trecut râul Siret cu bărcile ‫ڍ‬i am dormit într-un sat
mare din apropiere. Luni către amiază am ajuns la Tecuci ‫ڍ‬i am plecat îndată
de acolo. Am poposit noaptea într-un sat de greci pe care îi adusese Vasile,
în vremea [domniei] lui, din Rumelia, dar când s-au întâmplat cele întâmplate
vrăjma‫ڍ‬ii lor moldoveni i-au zdrobit ‫ڍ‬i i-au izgonit.
Mar‫ڏ‬i la amiază am intrat în Bârlad, iar miercuri la amiază am sosit la
Vaslui. Dormeam în câmp, ca să [lăsăm] dobitoacele să pască, căci în toate
aceste ‫ڏ‬inuturi vara – slavă lui Dumnezeu! – este o primăvară desăvâr‫ڍ‬ită,
atâta plouă de mult.
Joi de diminea‫ڏ‬ă am intrat în Scânteia ‫ڍ‬i apoi am străbătut muntele
piepti‫ڍ ڍ‬i pădurea ‫ڍ‬i am dormit seara lângă hele‫ڍ‬teul Mănăstirii Barnovschi,
adică lângă iazul cel întins de lângă Ia‫ڍ‬i. Vineri de diminea‫ڏ‬ă am intrat în
Ia‫ڍ‬i ‫ڍ‬i am poposit din nou la Mănăstirea Sf. Sava.
În duminica a treia după Rusalii, după Liturghie, domnul [Gheorghe]
‫ڌ‬tefan l-a poftit pe părintele nostru patriarh, ‫ڍ‬i am mers în trăsura lui la el la
masă. I-am dus un al treilea dar, lui ‫ڍ‬i doamnei, so‫ڏ‬ia lui. Apoi [domnul] ‫ڍ‬i-a
636
Despre însemnătatea economică a morilor în sec. XVII–XVIII v. Constantin
Bălan, Aspecte economice din δara Românească în epoca brâncovenească, în Constantin
Brâncoveanu, red. coord. Paul Cernovodeanu ‫ڍ‬i Florin Constantiniu, Bucure‫ڍ‬ti, 1989,
p. 30–31. Interesul lui Paul din Alep pentru mori ‫ڍ‬i alte mijloace de aduc‫ڏ‬iune a apei se explică
prin faptul că în Siria, pe râul Oronte, erau foarte răspândite încă din vremuri străvechi (sec.
V d. Hr.) „ro‫ڏ‬ile cu găle‫ڏ‬i” numite „noria” (ar. nawƗ‘ir), cu diametre de până la 20 m, care
conduceau apa din râu către canale de iriga‫ڏ‬ii. În 1999 Siria a propus pentru lista Patrimoniului
mondial UNESCO o „noria” din regiunea pamƗ, unde existau în Evul Mediu c. 30 de ro‫ڏ‬i,
dintre care se mai păstrează 17 (nefunc‫ڏ‬ionale). V. ‫ڍ‬i Sinigalia 2000: 297, care comentează
asemănarea acestor grădini cu acelea de la Istanbul ‫ڍ‬i din regiunea Veneto.
282
luat rămas bun de la el ‫ڍ‬i ne-a rânduit unsprezece călăra‫ڍ‬i care să ne
înso‫ڏ‬ească pe drumurile acelea înfrico‫ڍ‬ate, până la hotar.
În dimineaεa de mar‫ڏ‬i 6 iunie [1654] am plecat de acolo, cu o‫ڍ‬tenii
înaintea noastră, ‫ڍ‬i după vreo două ceasuri am trecut râul cel larg Jijia pe un
pod lung de lemn. Apoi am mers alte două ceasuri ‫ڍ‬i am trecut cu bărcile ‫ڍ‬i
râul cel mare Prut, care este foarte adânc ‫ڍ‬i are maluri înalte. Acolo se
găse‫ڍ‬te un sat, întins pe cele două maluri, iar locuitorii lui sunt tocmi‫ڏ‬i să-i
treacă râul [pe călători]. Se nume‫ڍ‬te ‫ڎ‬u‫ڏ‬ora. Apoi ‫ڍ‬i-au luat rămas bun de la
noi călăra‫ڍ‬ii //64r// care ne înso‫ڏ‬iseră úi de aici au mers înaintea noastră al‫ڏ‬ii.
Am mers atunci pe un ‫ڍ‬es lung ‫ڍ‬i întins, nelocuit ‫ڍ‬i lipsit de apă. Seara am
dormit lângă o fântână. Ne-am trezit la răsărit ‫ڍ‬i am ajuns ziua pe vârful
unui munte înalt, într-o pădure mare. De acolo am văzut ora‫ڍ‬ul Ia‫ڍ‬i. Am
coborât într-un sat numit Hogine‫ڍ‬ti637. Mai departe au mers iară‫ڍ‬i înaintea
noastră al‫ڏ‬i călăra‫ڍ‬i. Am ajuns seara într-un sat de lângă o pădure numită
Bravicea638, un timar de spahii639, cu aer plăcut. Am dormit aici ‫ڍ‬i ne-am
trezit devreme. Am ajuns apoi la un iaz mare numit „hele‫ڍ‬teu”, lung ‫ڍ‬i întins640.
Am mers pe malul lui cale de patru ceasuri ‫ڍ‬i am ajuns către seară într-un
târg mare, a‫ڍ‬ezat pe malul lui, numit Orhei. Acesta este scaun episcopal, a‫ڍ‬a
cum am mai spus. Am trecut pe la marginea ora‫ڍ‬ului pe ni‫ڍ‬te bârne de lemn,
peste [apa] iazului pomenit, [pă‫ڍ‬ind] pe ni‫ڍ‬te pun‫ڏ‬i făcute din trunchiuri de
copaci înfipte [în pământ], pe sub care trec fire de apă către morile ce se
învârtesc. Sunt locuri ‫ڍ‬i lucrări de mare minune, ca ‫ڍ‬i podurile de lemn
înăl‫ڏ‬ate de Vasile-vodă în vremea [domniei] lui peste cele zece lacuri din
‫ڎ‬ara Moldovei. Din acest lac scoteau în fiecare an pe‫ڍ‬te [aúa mult încât] îl
vindeau cu trei mii de galbeni. Aici se mai află ‫ڍ‬i o mănăstire, înăl‫ڏ‬ată tot de el.
Apoi am plecat de aici vineri diminea‫ڏ‬a ‫ڍ‬i am ajuns seara la un sat
numit Trife‫ڍ‬ti. Am străbătut aceste ‫ڏ‬inuturi cu mare spaimă ‫ڍ‬i groază, cu
mare zor, căci spuneau că au venit cazacii să prade, iar [locuitorii] trăiesc cu
ve‫ڍ‬nică spaimă. De aici am mers până la un alt sat numit Soroca641, unde am
dormit. Pe to‫ڏ‬i locuitorii acestor ‫ڏ‬inuturi, din Moldova ‫ڍ‬i până aici, i-au luat
prin‫ڍ‬i tătarii ori le-au dat foc [la case] atunci când au venit pe negândite [în
637
Lectură neclară: în ms. (probabil) Ya«aÎti. Vasile Radu propune (Radu 1927: 98) lectura
„Hogine‫ڍ‬ti” (ora‫ ڍ‬lângă Bravicea, în Moldova de peste Prut), dar în traducerea publicată
ulterior revine asupra acestei identificări (Difficile à identifier, Radu 1930: 603). Bogrea
(1924: 342, n. 1) propune Mânza‫ڏ‬i – Tutova sau Mânzăte‫ڍ‬ti – Ia‫ڍ‬i.
638
Sat din Raionul Călăra‫ڍ‬i, în Republica Moldova, situat în apropiere de Orhei, la
58 km de Chi‫ڍ‬inău. V. ‫ڍ‬i Bogrea 1924: 341–342.
639
Autorul descrie, în termeni familiari unui cititor sirian, un sat de străjeri care
păzeau hotarul Moldovei. V. Stoicescu, Curteni: 86–87.
640
Lacul Orhei, extins în vremea lui Vasile Lupu. V. Giurescu, Istoria pescuitului:
154–155.
641
Despre Soroca v. Al. Lapedatu, Cetatea Sorocii. Notiεă istorică descriptivă,
BCMI, VII, 1914, fasc. 26, p. 85–94.
283
1650], în vremea lui Vasile, a‫ڍ‬a cum am povestit. Căci hotarul ‫ڏ‬ării lor – s-o
surpe Dumnezeu! – se află aproape de aceste locuri.
Ne-am trezit apoi în diminea‫ڏ‬a zilei de sâmbătă, 10 iunie, ‫ڍ‬i am mers
până la malul râului celui mare Istros642, unde se termină δara Moldovei γi
începe δara Cazacilor, ‫ڍ‬i l-am trecut cu bărcile.
[...] Când am coborât din barcă pe uscat am ridicat crucea de lemn
aurită, pe care o făcusem în Moldova, în vârful unei suli‫ڏ‬e lungi, ro‫ڍ‬ii,
purtând-o unul dintre preo‫ڏ‬i după datina din ‫ڎ‬ara Cazacilor, căci în ‫ڏ‬ara lor
nu ridică nimeni crucea în vârf de suli‫ڏ‬ă în afară de patriarh. Veniseră să ne
întâmpine mii de oameni, [norod] fără număr – Dumnezeu să-i binecuvânteze! –
adică locuitorii ora‫ڍ‬ului ce se nume‫ڍ‬te Ra‫ڍ‬kovo, căci acesta este un ora‫ڍ‬
foarte mare. [...]
//66r// [...] Apoi [cazacii] au cucerit ‫ڏ‬ări multe cu care ‫ڍ‬i-au mărit
împără‫ڏ‬ia, căci toate ‫ڏ‬inuturile de la marginile împără‫ڏ‬iei lor le-au cucerit de
la alte împără‫ڏ‬ii. Pentru că erau mândri, seme‫ڏ‬i ‫ڍ‬i viteji, i-au învins ‫ڍ‬i i-au
înspăimântat pe to‫ڏ‬i împăra‫ڏ‬ii dimprejurul lor. Cu puterea [o‫ڍ‬tilor] lor au
cucerit ‫ڍ‬i o parte din ‫ڏ‬ara împăratului germanilor643, care este [‫ڍ‬i] împăratul
‫ڎ‬ării Nem‫ڏ‬ilor úi căruia i se spune „chesar”644, precum ‫ڍ‬i mai multe ‫ڏ‬inuturi
‫ڍ‬i cetă‫ڏ‬i. Spuneau că [a cucerit] cincisprezece [cetă‫ڏ‬i] din cuprinsul unei
împără‫ڏ‬ii numite „Suedia”645, care se găse‫ڍ‬te în vecinătatea împără‫ڏ‬iei
frânce‫ڍ‬ti ‫ڍ‬i a împără‫ڏ‬iei nem‫ڏ‬e‫ڍ‬ti, precum ‫ڍ‬i o parte din ‫ڎ‬ara Ungurilor, iar
apoi a năvălit în cuprinsul stăpânirii Moldovei.
//66v// [...] Când răposatul Teofan, patriarhul Ierusalimului646, a vrut să

meargă în această ‫ڏ‬ară [a cazacilor], i-au trimis vreo cinci mii de cazaci care
au străbătut ‫ڎ‬ara Moldovei ‫ڍ‬i l-au adus la ei [în ‫ڏ‬ară] cu mare cinste ‫ڍ‬i fală.
El a hirotonit atunci pentru ei un mitropolit, episcopi ‫ڍ‬i preo‫ڏ‬i mul‫ڏ‬i. Iar ei l-au
înso‫ڏ‬it apoi până la Moscova. [...] Pe urmă a venit sultanul Osman647 cu mai
bine de ‫ڍ‬apte sute de mii [de o‫ڍ‬teni] ca să năvălească împotriva cetă‫ڏ‬ii
642
În ms. ’xsÓrÔs al-‘alNm. Este posibil ca autorul să fi adăugat „cel mare” pentru
dezambiguizare. „Nistru” apare transcris NNsÓrÔs (la f. 44r, 48r, 262r etc.). De reĠinut că ierarhii
sirieni comunicau, în ğările Române, în limba greacă, aúadar se poate să fi auzit aici
numele vechi grecesc al Dunării.
643
În ms. al-’almƗn, „germanii”. V. supra, n. 210.
644
În ms. qayÑar.
645
În ms. SafƗtiÑƗ. Despre bătăliile ru‫ڍ‬ilor cu suedezii ‫ڍ‬i cu polonii din a doua
jumătate a sec. XVI ‫ڍ‬i tratativele de pace mediate de trimisul papal, v. The Moscovia of
Antonio Possevino: 106–139, 170–171.
646
Patriarhul Teofan II al Ierusalimului a păstorit între 1608 ‫ڍ‬i 1644.
647
Autorul se referă la sultanul Osman II „cel Tânăr” (Genç ‘UÓmƗn), care a domnit
în 1618–1622.
284
Hotin, care se află într-o margine a Moldovei, ‫ڍ‬i împotriva cetă‫ڏ‬ii Cameni‫ڏ‬a
cea vestită, care este în fa‫ڏ‬a ei. Atunci le‫ڍ‬ii s-au smerit în fa‫ڏ‬a cazacilor ‫ڍ‬i
i-au chemat, pe simbrie, să îi ajute ‫ڍ‬i să-i apere de acela. [Cazacii] s-au luptat în
război cu vitejia lor obi‫ڍ‬nuită, cu toată inima, ‫ڍ‬i i-au alungat [pe turci], a‫ڍ‬a
cum se istorise‫ڍ‬te în câteva sbornice648. Apoi o‫ڍ‬tenii l-au ucis până la urmă
[pe sultan]649 ‫ڍ‬i s-a legat priete‫ڍ‬ug între [poloni] ‫ڍ‬i turci. [Polonii] le-au dat
în mână cetatea Hotin, pe care o cârmuia domnul Moldovei, [iar turcii] le-au
hotărât un haraci de ‫ڍ‬aptezeci de mii de guru‫ڍ‬i kalb650 pe an ‫ڍ‬i treizeci de mii
de capete de vaci ‫ڍ‬i oi. Dar ei nu au plătit. Apoi în loc de răsplată pentru
cazacii care le făcuseră mult bine apărând [cetatea], [polonii] au împră‫ڍ‬tiat
vorbe mincinoase, ca să-i dezbine. Când Dumnezeu a văzut seme‫ڏ‬ia ‫ڍ‬i trufia
lor ‫ڍ‬i faptul că î‫ڍ‬i călcaseră cuvântul, s-a mâniat asupra lor ‫ڍ‬i l-a trimis pe
robul său cel credincios HmelniĠki ca să-i pedepsească ‫ڍ‬i să scape poporul
său ales din prinsoarea ‫ڍ‬i din robia acelora. Apoi l-a întărit ‫ڍ‬i l-a ajutat până
ce i-a zdrobit cu sabia ‫ڍ‬i i-a luat robi pe to‫ڏ‬i, după cum se spune că „de câte
ori o semin‫ڏ‬ie se seme‫ڏ‬e‫ڍ‬te prea tare, Dumnezeu trimite altă semin‫ڏ‬ie ca să o
supună”.
Când Zenobius, cel numit de craiul [le‫ڍ‬ilor]651 „HmelniĠki”, s-a sculat
în apărarea credin‫ڏ‬ei, el nu avea nicio putere, nici sprijin ‫ڍ‬i nici so‫ڏ‬i [în luptă].
Atunci a trimis mai întâi chemare în ajutor către Vasile, domnul Moldovei ‫ڍ‬i
către Matei, domnul Valahiei, ca să-l ajute să-i scape pe cazacii ortodoc‫ڍ‬i din
robia iudeilor, a armenilor ‫ڍ‬i a le‫ڍ‬ilor nelegiui‫ڏ‬i. Dar în loc să-l ajute ‫ڍ‬i să
pornească alături de el în apărarea credin‫ڏ‬ei, ei i-au răspuns cu mi‫ڍ‬elie, căci
Vasile a trimis carte despre chemarea lui prietenilor săi le‫ڍ‬i, în‫ڍ‬tiin‫ڏ‬ându-i ‫ڍ‬i
adeverindu-le că el le este credincios, iar HmelniĠki le este vrăjma‫ڍ‬. Matei a
trimis [veste] la turci, cărora le era prieten, în‫ڍ‬tiin‫ڏ‬ându-i de cele ce se întâmplau
la acea vreme. ‫ڌ‬i atunci HmelniĠki a pierdut nădejdea pe care ‫ڍ‬i-o pusese în
ace‫ڍ‬tia doi ‫ڍ‬i i-a trimis solie după solie lui Alexei, împăratul Moscovei652.
648
Pentru surse bibliografice despre luptele de la Hotin, v. Călători VI: 292, n. 21, 22.
649
După răscoala ienicerilor din mai 1622 sultanul Osman II a fost întemni‫ڏ‬at la
Yedi-Küle ‫ڍ‬i a fost ucis la 20 mai 1622.
650
’Abǌ kalb, lit. „tatăl (omul) cu câinele”, denumirea arabă a talerului olandez.
Autorul folose‫ڍ‬te ‫ڍ‬i varianta ƥirÎ ’asadƯ, lit. „guru‫ڍ‬-leu”, justificată de faptul că pe reversul
monedei apare un cavaler în armură deasupra unui stindard cu imaginea unui leu. Autorul se
referă, aici ‫ڍ‬i în continuare, la „talerul-leu”, numele leului emis de ‫ڎ‬ările de Jos (Olanda),
Leeuwendaalder (var. Lœwen riksdaler) = Löwentaler (var. Löwenreichstaler), de unde
provine ‫ڍ‬i denumirea leului românesc. Bogrea (1924: 343) men‫ڏ‬ionează ‫ڍ‬i existen‫ڏ‬a unor
forme turce‫ڍ‬ti: aslan („leu”), arslanlȚ guruš sau esedi guruš („gro‫ڍ‬ul-leu”), precum ‫ڍ‬i o formă
abouquel împrumutată de franceza veche din arabă, cf. L.-Marcel Devic, Dictionnaire
étymologique des mots d’origine orientale (arabe, persan, turc, malais), Paris, 1876, s.v.
651
La vremea respectivă, Sigismund III Vasa (1597–1632).
652
Pentru surse bibliografice referitoare la aceste schimburi de solii, v. Călători VI:
293, n. 30–32.
285
//68r// [...] ‫ڌ‬i [Dumnezeu] l-a împins pe împăratul [Alexei] cel iubitor de
Hristos să pornească împotriva lor călare, cu mai bine de ‫ڍ‬ase sute de mii [de
o‫ڍ‬teni]. El a pornit din Moscova, ora‫ڍ‬ul său de scaun, luni, prima zi din postul
Sf. Apostoli, adică, a‫ڍ‬a cum am aflat mai pe urmă, tocmai în ziua în care noi
am pornit din Valahia. ‫ڌ‬i s-a dus la ora‫ڍ‬ul Smolensk, pe care l-a împresurat.
//68v// [...] Află că din ‫ڎ‬ara Valahiei ‫ڍ‬i a Moldovei ‫ڍ‬i a Cazacilor ‫ڍ‬i
până la Moscova toate drumurile trec prin mijlocul ora‫ڍ‬elor ‫ڍ‬i satelor, iar
călătorul intră pe o poartă ‫ڍ‬i iese pe alta. Iar drumuri tainice nu se află
niciunde afară din ora‫ڍ‬e, cu niciun chip. Iată o rânduială bine chibzuită.
//71v// Ne-am trezit apoi în diminea‫ڏ‬a duminicii pomenite, [a cincea de

la Înăl‫ڏ‬are,] ‫ڍ‬i am stat acolo la slujba vecerniei ‫ڍ‬i apoi la Liturghie, pe urmă
am mers să cercetăm palatele cârmuitorului acestui ora‫ڍ‬, care se numea
Kalinowska. El era unul dintre cei mai mari cârmuitori ai le‫ڍ‬ilor. Cei mai
mari erau cu totul patru. Primul se numea Potoski653, al doilea se numea
Komisari. Am povestit despre felul cum a fost el răpus la începutul
stăpânirii cazacilor, când avea sub porunca lui [doar] două mii [de o‫ڍ‬teni].
Acesta al treilea se numea Kalinowski654. Uman, până la Ra‫ڍ‬kov, era ‫ڏ‬inutul
lui, precum ‫ڍ‬i multe alte [pământuri]. El avea patruzeci de cai pre‫ڏ‬io‫ڍ‬i, de
neam turcesc, ‫ڍ‬i avea pe lângă el flăcăi viteji, douăsprezece mii, to‫ڏ‬i
îmbrăca‫ڏ‬i în straie de pre‫ڏ‬, precum ‫ڍ‬i alte mii de o‫ڍ‬teni, mul‫ڏ‬i dintre ei flăcăi.
HmelniĠki a venit ‫ڍ‬i s-a războit cu el ‫ڍ‬i l-a biruit, iar tătarii l-au luat prins ‫ڍ‬i
l-au dus în ‫ڏ‬ara lor, împreună cu Potoski. Atunci Vasile, voievodul
Moldovei655, a trimis să-i răscumpere pentru a le scăpa sufletele, dând pentru
fiecare câte optzeci de mii656 de galbeni. Al patrulea boier se numea
WiĞniowecki657. El era unul dintre aceia ce cârmuiau dincolo de râul Nipru.
Vasile avea în gând să-i scape [pe cei pomeni‫ڏ‬i] ‫ڍ‬i să se poarte bine cu ei,
astfel ca ‫ڍ‬i ei să se poarte bine cu el mai apoi. Pe urmă purtarea lor bună a
fost că le‫ڍ‬ii au trimis ajutor vrăjma‫ڍ‬ului său [Gheorghe] ‫ڌ‬tefan-vodă, care
împresurase cetatea Sucevei, ‫ڍ‬i l-au lovit cu tunurile de l-au răpus pe
Timotei, fiul lui HmelniĠki ‫ڍ‬i ginerele său, a‫ڍ‬a cum am povestit658. Astfel,
653
Mikolai Potocki (m. 1652), castelan de Cracovia, a luat-o de so‫ڏ‬ie pe Ana Movilă,
fiica lui Ieremia Movilă, domnul Moldovei. Autorul se referă în continuare la lupta de la
Korsum din 1648.
654
Marcin Kalinowski (m. 1652), hatman al Coroanei polone.
655
Aici ‫ڍ‬i în continuare autoul se referă la Vasile Lupu.
656
Nu „douăzeci de mii”, cum apare la Călători VI: 294, preluare după Radu, care a
tradus gre‫ڍ‬it, vingt mille (1949: 643).
657
Jeremi Michaá Korybut WiĞniowecki, magnat polon, voievod al Ruteniei (1646 –
20 aug. 1651)
658
La f. 49r.
286
gândul pe care îl avusese nu s-a împlinit, iar HmelniĠki s-a mâniat pe el
foarte tare din pricina aceasta, căci [după ce au scăpat] cei doi au mers în
‫ڏ‬ara lor ‫ڍ‬i s-au îndreptat din nou împotriva lui HmelniĠki ‫ڍ‬i împotriva
cazacilor, //72r// pornind iar război. Numai că Timotei, [înainte de a muri,]
s-a aruncat asupra lor ‫ڍ‬i s-a luptat cu ei, i-a ucis cu sabia ‫ڍ‬i le-a ‫ڍ‬ters numele
de pe fa‫ڏ‬a pământului.
//73r// [...] Căci în aceste ‫ڏ‬ări nu se află ‫ڍ‬i nu s-a pomenit nici vultur,
nici fiară sălbatică precum leul, nici târâtoare de niciun fel. Rar se întâmplă
să vezi vreun ‫ڍ‬arpe, a‫ڍ‬a cum am văzut, în drumul nostru dinspre Valahia
spre ‫ڏ‬inutul Moscovei, unul singur viu ‫ڍ‬i l-am omorât. Totu‫ڍ‬i, ei nu fac
nimic [rău].
//74r// < Întâlnirea [părintelui nostru patriarh] cu [Bogdan] HmelniĠki

‫ڍ‬i darul adus [acestuia] >
Cât despre hatmanul HmelniĠki, el poposise cu ceata lui în afara
acestui ora‫ڍ‬, drept care i-au trimis veste. Miercuri în zori a sosit vestea că el
vine să-l salute pe părintele nostru patriarh. Noi i-am ie‫ڍ‬it în întâmpinare
afară din re‫ڍ‬edin‫ڏ‬a noastră, căci pe acolo trecea drumul spre cetate ‫ڍ‬i i se
pregătise un loc [de întâlnire] chiar acolo. Atunci el s-a apropiat dinspre
poarta ora‫ڍ‬ului cu mult alai ‫ڍ‬i nimeni nu ar fi putut socoti că el este unul de-al
lor, căci ei to‫ڏ‬i purtau ve‫ڍ‬minte frumoase ‫ڍ‬i arme bogate, pe când el era
îmbrăcat în straie ponosite ‫ڍ‬i sărăcăcioase ‫ڍ‬i purta arme fără pre‫ڏ‬. Când l-a
zărit de departe pe părintele nostru patriarh a coborât de pe cal, deodată cu
to‫ڏ‬i înso‫ڏ‬itorii săi, a mers ‫ڍ‬i a îngenuncheat înaintea lui, sărutându-i poala
ve‫ڍ‬mântului o dată ‫ڍ‬i încă o dată, apoi crucea ‫ڍ‬i mâna dreaptă. Iar părintele
nostru patriarh l-a sărutat pe cre‫ڍ‬tet. Vede‫ڏ‬i voi oare aceasta, domni ai
Moldovei ‫ڍ‬i ai Valahiei? Unde este seme‫ڏ‬ia voastră ‫ڍ‬i unde este fudulia
voastră? Niciunul dintre voi nu pre‫ڏ‬uie‫ڍ‬te cât un polcovnic din slujba
aceluia. Cât despre dreptate ‫ڍ‬i bună cârmuire, poate că [Dumnezeu] i-a dat
lui acestea ‫ڍ‬i l-a învrednicit cu mai multe decât sunt în stare împăra‫ڏ‬ii.
‫ڌ‬i iată că îndată l-a luat pe după umeri pe părintele nostru patriarh ‫ڍ‬i a
mers alături de el, pas cu pas, până în cetate, plângând [de bucurie], până ce
s-au a‫ڍ‬ezat la masă. Polcovnicii s-au a‫ڍ‬ezat alături de el. Să fi văzut,
[cititorule], vorbele alese pe care le-a rostit, smerenia lui, cucernicia ‫ڍ‬i
plânsetul lui, căci se bucura nespus de tare să-l vadă pe părintele nostru
patriarh ‫ڍ‬i îi era cât se poate de drag. A spus a‫ڍ‬a: „Slavă lui Dumnezeu, că
mi-a îngăduit să mă întâlnesc cu sfin‫ڏ‬ia ta până să mor!” A vorbit mult cu el
despre felurite treburi, ‫ڍ‬i tot ce i-a cerut [părintele nostru patriarh] i-a
îngăduit. Căci domnul Valahiei, Constantin, ‫ڍ‬i boierii Valahiei se temeau
foarte tare de el ‫ڍ‬i a‫ڍ‬teptau încorda‫ڏ‬i năvala lui cu o‫ڍ‬tile sale, pe nea‫ڍ‬teptate,
287
din pricina celor ce le făcuse Matei-vodă când i-a biruit pe cazaci, o‫ڍ‬tenii
lui, căci pe unii i-a răpus ‫ڍ‬i pe al‫ڏ‬ii i-a luat prin‫ڍ‬i ‫ڍ‬i altele asemenea. Ei îl
rugaseră fierbinte pe părintele nostru patriarh să-i scape ‫ڍ‬i să-i mântuiască,
dându-i [lui HmelniĠki] din partea lor un răva‫ڍ‬, ca să aibă cugetul împăcat.
Iar el i-a dat jalba lor ‫ڍ‬i acela le-a trimis ceea ce ceruseră. A‫ڍ‬ijderea
‫ڌ‬te[fan], voievodul cel nou al Moldovei659, se temea tare de el din pricina
uciderii fiului său Timotei ‫ڍ‬i a altor fărădelegi săvâr‫ڍ‬ite de moldoveni
asupra cazacilor, pe care i-au omorât. ‫ڌ‬i el i-a iertat ‫ڍ‬i a trimis scrisori de
răspuns la cele primite. ‫ڌ‬i l-a întrebat [pe părintele nostru patriarh] despre
multe treburi. Apoi i-am înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬at darul pe talere acoperite cu năframe, după
obiceiul lor. [...] //74v// HmelniĠki acesta este om vârstnic, numai că a fost
mult binecuvântat de Dumnezeu. Este lini‫ڍ‬tit, tăcut, apropiat de oameni.
Îngrije‫ڍ‬te el singur de toate treburile. Mănâncă, bea ‫ڍ‬i se îmbracă cu
cumpătare ‫ڍ‬i duce o via‫ڏ‬ă precum marele împărat Vasile Macedoneanul660,
după cum spun despre el cronicile. Oricine îl vedea se minuna de el,
spunând: „Iată-l pe HmelniĠki, a cărui faimă ‫ڍ‬i al cărui glas s-au răspândit în
toată lumea. Ni s-a mai spus că în ‫ڏ‬ările frâncilor i-au alcătuit poeme ‫ڍ‬i
laude despre războaiele, bătăliile ‫ڍ‬i biruin‫ڏ‬ele sale. Chiar dacă era ne‫ڍ‬lefuit
ca înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬are, Dumnezeu era cu el. Iată un lucru nemaipomenit. Căci Vasile,
voievodul Moldovei, era înalt la stat, dârz, chipe‫ڍ ڍ‬i falnic, glasul său se
făcea auzit pretutindeni ‫ڍ‬i faima lui ajunsese în toată lumea, stăpânea avu‫ڏ‬ii
‫ڍ‬i comori nenumărate. Dar toate acestea nu i-au fost de nici un folos, căci ‫ڍ‬i
în prima ‫ڍ‬i în a doua ‫ڍ‬i în a treia bătălie, ca ‫ڍ‬i în altele multe, a fost pus pe
fugă. Unde e numele tău [bun], tu HmelniĠki, unde este chipul tău ‫ڍ‬i unde î‫ڏ‬i
este fapta? Cu adevărat Dumnezeu este cu tine ‫ڍ‬i El te-a a‫ڍ‬ezat ca să
sloboze‫ڍ‬ti poporul Lui ales din robia neamurilor. La fel cum în vechime
Moise a slobozit poporul israeli‫ڏ‬ilor din robia lui Faraon, înecând [o‫ڍ‬tile lui]
în Marea Ro‫ڍ‬ie, tu i-ai zdrobit pe aceia, adică pe le‫ڍ‬ii cei netrebnici, cu
tăiúul sabiei tale. Slavă lui Dumnezeu, care a săvâr‫ڍ‬it prin tine toate aceste
fapte măre‫ڏ‬e! [...]
Când ‫ڍ‬edea la masă se a‫ڍ‬eza mereu mai spre capăt, poftindu-l pe
părintele nostru patriarh să stea în capul mesei, în semn de cinstire, a‫ڍ‬a cum
se cuvine la ospă‫ڏ‬. Nu era precum domnii Moldovei ‫ڍ‬i Valahiei, care se
a‫ڍ‬ezau ei în capul mesei ‫ڍ‬i pe episcop îl a‫ڍ‬ezau mai spre capăt. Apoi [la ei]
se aduceau la masă străchini cu zeamă, pe care o beau cu lingura, încă
fierbinte. Lui [HmelniĠki] îi puneau un anume rachiu într-un pocal din argint,
apoi îi dădeau să bea mai întâi părintelui nostru patriarh, iar [HmelniĠki] bea
numai după el ‫ڍ‬i apoi dădea [pocalul] mai departe până la ultimul dintre noi,
659
Gheorghe ‫ڌ‬tefan a domnit până în 1658.
660
Autorul se referă probabil la împăratul Vasile II Macedoneanul (10 ian. 976 – 1025).
288
căci noi stăteam drep‫ڏ‬i în fa‫ڏ‬a lui. Prive‫ڍ‬te ce suflet simplu, Dumnezeu să-l
‫ڏ‬ină! Nu avea nici paharnic, nici al‫ڏ‬i [slujitori] care să-i ‫ڏ‬ie carafele de băutură
ori talgerele de bucate, după obiceiul împăra‫ڏ‬ilor, ba chiar ‫ڍ‬i al domnilor.
//76r// [...] L-am întrebat pe Ianache iudeul, care se adăpostise în

Moldova, ce făcuse hatmanul HmelniĠki cu iudeii în ‫ڎ‬ara Le‫ڍ‬ească, ‫ڍ‬i el ne-a
spus: „A săvâr‫ڍ‬it numai fărădelegi ‫ڍ‬i omoruri, mai rău ‫ڍ‬i mai grozav decât
Vespasian în vechime”.
{Călătorii străbat mai departe ‫ڎ‬ara Cazacilor, ajungând la Kiev, ora‫ڍ‬

numit de autor basiliko („împărătesc”)661, unde el descrie mai întâi o biserică
mare cu hramul Sf. Antonie ‫ڍ‬i Teodosie, ocrotitorii acestei ‫ڏ‬ări, care „au fost
primii care s-au nevoit înaintea locuitorilor ei, în schimnicia chiliilor ‫ڍ‬i a
pe‫ڍ‬terilor de sub pământ, întemeind apoi cele dintâi mănăstiri pe aceste
locuri, ‫ڍ‬i de aceea sunt mult slăvi‫ڏ‬i de ei”662. Autorul se referă la complexul
mănăstiresc Lavra Pecerska sau „Lavra Pe‫ڍ‬terilor”, unde călătorii sirieni au
vizitat Biserica Sf. Troi‫ڏ‬ă, arhondaricul, chiliile, biblioteca, grădinile ‫ڍ‬i tot
cuprinsul mănăstirii, luând apoi masa la trapeză. (f. 77r–81r)}
//77r// [...] Am pătruns în livada acestei biserici, care se afla alături,

unde erau mul‫ڏ‬i cire‫ڍ‬i ‫ڍ‬i [pomi cu fructele numite] „inimă de porumbel”, de
care nu mai văzusem de când părăsisem Moldova.
//78r// [...] Întâi puneau pe masă mai multe feluri de tăvi [cu bucate],
apoi la pu‫ڏ‬ină vreme le luau ‫ڍ‬i aducea altele. ‫ڌ‬i au făcut tot a‫ڍ‬a până la
sfâr‫ڍ‬it, după obiceiul turcilor, nu după obiceiul din Moldova ‫ڍ‬i din Valahia,
unde le păstrau [pe masă] unele peste altele până seara.
{Sosind la Kiev, călătorii sirieni vizitează marea Biserică Sfânta Sofia,

unde află istoria ridicării ei ‫ڍ‬i a numeroaselor năvăliri ale tătarilor ‫ڍ‬i polonilor
asupra ei. (f. 85r–86v)}
//85r// [...] Ne-au spus că se aflau aici ‫ڍ‬aptezeci de altare, deasupra ‫ڍ‬i
dedesubt. Când au surpat-o le‫ڍ‬ii pe care i-am pomenit a rămas surpată vreo
‫ڍ‬aptezeci de ani, până ce a venit răposatul Petru, numit Movilă, adică fratele
661
În ms. fƗsƯlƯkǌ.
662
Sf. Antonie, monah de neam ucrainean, s-a întors acasă în 1051 după o ‫ڍ‬edere de
mai mul‫ڏ‬i ani la Muntele Athos, având binecuvântare să întemeieze un a‫ڍ‬ezământ. A trăit o
vreme într-o pe‫ڍ‬teră din aceste locuri, fiind urmat de al‫ڏ‬i monahi, astfel că în curând s-a
constituit comunitatea monahală din „Pe‫ڍ‬terile de Departe”. Sf. Antonie s-a mutat în 1062
în alte pe‫ڍ‬teri, mai izolate, numite azi „Pe‫ڍ‬terile de Aproape”, unde a murit, în 1071, fiind
urmat la cârma a‫ڍ‬ezământului de Sf. Teodosie.
289
lui Moise, domnul Moldovei, care a ajuns mitropolit al ‫ڎ‬ării Ruse‫ڍ‬ti ‫ڍ‬i apoi
s-a ostenit cât a putut să o zidească din nou, a‫ڍ‬a cum se află astăzi.
Dumnezeu să-l odihnească!663
//89r// [...] Pe urmă am plecat din ora‫ڍ‬ul Kiev în lunea pomenită,

mergând pe malul vestitului râu Nipru până la marginea ora‫ڍ‬ului, apoi l-am
trecut cu o barcă mare, noi, căru‫ڏ‬ele ‫ڍ‬i caii. Am mers cu barca vreme de vreo
două ceasuri, căci [râul acesta] este mai mare decât Dunărea. ‫ڌ‬i am atins
‫ڏ‬ărmul celălalt. Vedeam //89v// pe mâna dreaptă sfintele mănăstiri ‫ڍ‬i biserici
care se află sus pe munte, adică Mănăstirea Sf. Mihail, Mănăstirea
Sf. Nicolae ‫ڍ‬i Mănăstirea Pecerska cu mănăstirile dimprejurul ei, împreună
cu mănăstirea pe care a ridicat-o acolo Vasile, domnul Moldovei664.
{Sosind în ora‫ڍ‬ul fortificat Priluki, Paul din Alep descrie palatul celui
de-al patrulea guvernator polon, WiĞniowecki665, care fusese construit în
1647. Apoi călătorii sirieni vizitează ora‫ڍ‬ul ‫ڍ‬i bisericile, mergând a doua zi
la Mănăstirea Sf. Troi‫ڏ‬ă, ridicată de Vasile Lupu, pe care autorul o descrie în
amănunt (f. 90r–92v)}
//90r// [...] El cârmuia de la Nipru până la Putivl666, care este la hotarul

Moscovei. Sub ascultarea lui se aflau ‫ڍ‬aizeci de mii de o‫ڍ‬teni încerca‫ڏ‬i în
663
Despre Petru Movilă, mitropolitul Kievului, Haliciului ‫ڍ‬i a toată Rusia (1596–
1646), vezi The Kiev Mohyla Academy. Commemorating the 350th Anniversary of Its
Founding (1632), Harvard University, Cambridge (Massachusetts), VIII, 1–2, 1984;
G. A. Novicky, L’origine de l’enseignement supérieur en Russie et la fondation de
l’Université de Moscou, în Les Universités européennes du XIVe au XVIIIe siècle, Geneva,
1967, p. 160–168 (citat de Andrei Pippidi, Putere γi cultură în epoca lui Brâncoveanu,
„Anuarul Institutului de Istorie ‫ڍ‬i Arheologie A.D. Xenopol”, Ia‫ڍ‬i, XXV/2, 1988, p. 364);
Virgil Cândea, Quelques notes sur Pierre Movilă et la culture roumaine ancienne, în
Nouvelles études d’histoire, Bucure‫ڍ‬ti, 1995, p. 31–40.
664
Mănăstirea Sf. Troi‫ڏ‬ă din satul Gustyn (Gostinia), lânga Pryluky, la 150 km de
Kiev, pe râul Udai, în Ucraina de nord, Chernikov Oblast (A. P.). (În Călători VI: 297 se
propune „ĝwietej Trojcy (Sf. Treime) din Stuck, la nord de Nipru, pe râul Stucza”.) Autorul
relatează vizita la mănăstire în continuare, la f. 90v–91r. Aici s-a scris una dintre cele mai
vestite cronici ale Ucrainei, Gustynskaya (1600–1640), unde se men‫ڏ‬ionează că un călugăr
Ioasaf a întemeiat către 1600 primul a‫ڍ‬ezământ, din lemn, pe mo‫ڍ‬iile prin‫ڏ‬ilor WiĞniowiecki.
Clădirile actuale datează din a doua jumătate a sec. XVII – sec. XVIII. V. Iorga, Studii γi
documente VI: 126–127 úi informaĠii on-line la adresa http://www.tovtry.km.ua/ ua/history/
secinski/ kamenec_uezd/028.ht.
665
La Murkos 2005: 180, ȼɢɲɧɟɜɟɰɤɢɣ, „Vi‫ڍ‬neveckij”. V. supra, n. 657.
666
Textual, peste tot: BǌtƯbliyƗ, „Potiblia”, în rusă ‫ڍ‬i ucraineană Putivl, poate dintr-o
formă gr. ȆȠĲȚȕȜȓĮ, Potivlia*. Ora‫ڍ‬ul se află în nord-estul Ucrainei de azi, în provincia
Sumy Oblast, ‫ڍ‬i este atestat documentar din 989. Acesta era un punct important pe „[...]
grani‫ڏ‬a împără‫ڏ‬iei ruse‫ڍ‬ti, la Putivlia, localitate în care to‫ڏ‬i solii străini ce veniau la Moscva
trebuiau să facă popas de control”, cf. Lapedatu 1912: 113.
290
războaie, to‫ڏ‬i sosi‫ڏ‬i din Moldova, romei667, arnău‫ڏ‬i, nem‫ڏ‬i ‫ڍ‬i din multe alte
neamuri. Pe acesta tătarii îl porecleau „Kuþuk ‫ڌ‬eitan”668, pentru că le cucerise
‫ڏ‬ara de mai multe ori, o pârjolise ‫ڍ‬i pe ei îi zdrobise, căci hotarul ‫ڏ‬ării lui se
afla aproape de hotarul lor.
//90v// [...] Peste drum se află altă biserică, cu hramul Na‫ڍ‬terea Maicii
Domnului, ‫ڍ‬i cu o clopotni‫ڏ‬ă foarte înaltă ‫ڍ‬i frumoasă. Apoi ne-au dus la o
casă foarte mare, cu pridvoare frumoase ‫ڍ‬i cerdacuri care privesc către lacul
cel mare ‫ڍ‬i către baie. Am poposit acolo până luni diminea‫ڏ‬ă, apoi am vrut
să cercetăm o mănăstire din vecinătate numită Mănăstirea [Sf.] Troi‫ڏ‬ă, adică
o mănăstire cu hramul Sf. Treime, ridicată de Vasile, voievodul Moldovei,
căci mănăstirea pomenită este metoc al acesteia despre care se face vorbire.
Atunci protopopul a trimis ‫ڍ‬i l-a vestit pe stareĠ despre aceasta, iar acela a
venit pe dată cu trăsura ‫ڍ‬i l-a poftit pe părintele nostru patriarh, mul‫ڏ‬umindu-i
lui Dumnezeu ‫ڍ‬i spunând: „Slavă Domnului, care ne-a împlinit ruga de a-l
vedea pe al treilea patriarh adevărat!” Căci ei îl văzuseră pe patriarhul
Ierusalimului, Paisie, ‫ڍ‬i pe acela al Constantinopolului, Athanasie Patelaron,
cel înlăturat din scaun, pe care l-am pomenit, care, după ce fugise de la
Constantinopol ‫ڍ‬i mersese în Moldova, ajunsese înaintea noastră la
Moscova ‫ڍ‬i se înapoiase, [poposind] la această mănăstire. După aceea a
murit lângă ora‫ڍ‬ul de scaun al lui HmelniĠki, numit Cehrin, în a treia zi de
Pa‫ڍ‬te din acest an. [‫ڌ‬i a urmat:] „‫ڌ‬i să ajungem să te vedem pe prea-
fericirea ta kyr Macarie, patriarhul Antiohiei”. Apoi ne-am lăsat în ora‫ڍ‬ul
pomenit lucrurile, caii, slujitorii ‫ڍ‬i căru‫ڏ‬ele ‫ڍ‬i am mers cu el sâmbătă, luând
cu noi straiele [arhiere‫ڍ‬ti], căci aveam în gând să slujim Liturghia acolo.
Mănăstirea se află ca la vreo milă669 de ora‫ڍ‬, dar este atât de mare încât
turlele ei se văd lucind de la mare depărtare. Înainte să ajungi la ea te cobori
într-o vale pe un drum îngust, printr-o pădure deasă, toată plină de aluni,
cire‫ڍ‬i ‫ڍ‬i [copaci cu poame] „inimă de porumbel”. Alături se găse‫ڍ‬te un lac
întins, mori ‫ڍ‬i un drum anevoios, alcătuit dintr-o împletitură de stuf. Pe
urmă am trecut în drumul nostru, pe dreapta, de o biserică frumoasă cu
hramul Sf. Nicolae. Ne-au spus că mănăstirea [Sf. Troi‫ڏ‬ă] se aflase mai întâi
aici ‫ڍ‬i atunci când a ars au strămutat-o ‫ڍ‬i au ridicat [una nouă] acolo unde
//91r// se află acum.
667
În ms. rǌm, în sens etnic, „romei”, „(locuitori) ai Rumeliei”, v. supra, n. 198.
668
„Micul diavol”, din tc. Kuçuk úeytƗn.
669
În Siria medievală o milă (ar. mƯl < lat. millia) măsura 1,8–2 km. Monteil notează:
Le mille arabe valait près de deux kilomètres (Ibn qaldǌn, Discours: 92, n. 3). În ‫ڎ‬ările
Române la acea vreme o milă era egală cu 1000 de pa‫ڍ‬i sau 1472,5 m. N. Stoicescu
men‫ڏ‬ionează însă că această unitate de măsură era folosită numai în Transilvania, nu ‫ڍ‬i în
‫ڎ‬ara Românească ‫ڍ‬i Moldova (Cum măsurau strămoγii: 98).
291
Pe dinafară are două ziduri de lemn ‫ڍ‬i două ‫ڍ‬an‫ڏ‬uri. Deasupra por‫ڏ‬ii se
află clopotni‫ڏ‬a frumoasă, cu un ceas foarte mare ‫ڍ‬i pre‫ڏ‬ios. Acolo părintele
nostru patriah a coborât din trăsură ‫ڍ‬i i-au ie‫ڍ‬it în întâmpinare arhimandri‫ڏ‬ii,
preo‫ڏ‬ii ‫ڍ‬i diaconii, în straiele lor preo‫ڏ‬e‫ڍ‬ti, cu lumânări, prapuri, cruci ‫ڍ‬i
icoane sfinte. ‫ڌ‬i a‫ڍ‬a am intrat în Mănăstirea Sf. Troi‫ڏ‬ă. Cuprinsul ei este larg
‫ڍ‬i întins. Turlele sfintei biserici sunt cinci, în formă de cruce, cu aceea din
mijloc mai mare. De jur-împrejur are pridvoare cu pălimare, cu trei u‫ڍ‬i care
au deasupra trei bol‫ڏ‬i în‫ڍ‬irate una după alta.
Am intrat apoi în sfânta biserică. Iconostasul ei este de o frumuse‫ڏ‬e
năucitoare. Apoi i-a stropit cu aghiazmă, după datină, ‫ڍ‬i am ie‫ڍ‬it minunându-ne
foarte, căci [acesta întrecea] iconostasul de la Sfânta Sofia670 ‫ڍ‬i pe cel de la
Pecerska, care sunt amândouă vestite ‫ڍ‬i unul mai frumos decât celălalt, în
desăvâr‫ڍ‬irea lor. Căci atunci când prima mănăstire a ars, aceasta s-a petrecut
în vremea când se dusese vestea despre Vasile, voievodul Moldovei, despre
dragostea lui pentru zidirea de biserici ‫ڍ‬i mănăstiri ‫ڍ‬i despre daniile lui bogate.
‫ڌ‬i atunci stareĠul ‫ڍ‬i călugării ei s-au sfătuit ‫ڍ‬i au mers la el, cerându-i danie
‫ڍ‬i binefacere. Iar el i-a ascultat ‫ڍ‬i le-a ridicat mănăstire, din multa lui
milostenie. Le-a făcut danii, i-a înzestrat ‫ڍ‬i le-a dat o comoară de aur ca să-‫ڍ‬i
ridice mănăstire. Ei s-au dus atunci ‫ڍ‬i au ridicat aici mănăstirea aceasta din
lemn. Au spus a‫ڍ‬a: „Locul acesta este mai bun pentru noi”. Când a ajuns
vestea despre ceea ce făptuise Vasile-vodă la urechile împăratului ocrotit de
Dumnezeu Alexei671, împăratul Moscovei, ora‫ڍ‬ul lui Dumnezeu (sic!), le-a
trimis ‫ڍ‬i el o mie cinci sute de galbeni, ca să zugrăvească iconostasul ‫ڍ‬i să-l
poleiască cu aur, precum ‫ڍ‬i să cumpere icoanele lui cele mari, plătind el
[toată] cheltuiala. Acesta este acum mai mândru decât oricare altul, căci nu
am văzut vreunul mai frumos ‫ڍ‬i mai plăcut, ca luciu ‫ڍ‬i zugrăveală.
Cât despre sfânta biserică, ea are turlele din tablă672 lucitoare ‫ڍ‬i cruci
înalte, poleite cu aur, care strălucesc tare, în număr de cinci, a‫ڍ‬ezate în
cruce. Doar aceea din mijloc este mai mare ‫ڍ‬i mai înaltă, iar celelalte patru
sunt a‫ڍ‬ezate mai jos.
Ea are tot trei u‫ڍ‬i ‫ڍ‬i înăuntru, altele decât acelea trei de afară. Când intri pe
u‫ڍ‬a cea mare dinspre apus vezi biserica în chip de cruce, jur-împrejur.
Pronaosul se găse‫ڍ‬te înăuntrul ei, iar altarul drept în fa‫ڏ‬a [u‫ڍ‬ii acesteia]. Cele
două strane sunt a‫ڍ‬ezate în firide la fel. De jur-împrejurul mijlocului bisericii
sunt jil‫ڏ‬uri. Stranele cele două sunt pătrate, cu două jil‫ڏ‬uri a‫ڍ‬ezate de-o parte,
spre mijloc. Două treceri le dau ocol. Jil‫ڏ‬ul episcopului se află lângă strana
din dreapta. Este cu totul minunat. Tot a‫ڍ‬a, alături de u‫ڍ‬a bisericii, în
670
În ms. uA÷iyƗ 6ǌfiyƗ (din gr. ‘AȖȓĮ ȈȠĳȓĮ), Biserica Sfânta Sofia din Kiev.
671
Alexei Mihailovici, ‫ڏ‬arul Rusiei.
672
În ms. tanakƗ, din tc. teneke, de unde provine rom. „tinichea”.
292
pronaos, mai este un jil‫ ڏ‬asemenea cu acesta. În partea dinspre strane se află
două jil‫ڏ‬uri la fel, deopotrivă de înalte. În pronaos mai este un tetrapod
pătrat acoperit cu brocart ro‫ڍ‬u.
Locul domnului673 este acolo unde stau cântăre‫ڏ‬ii. Este foarte înalt ‫ڍ‬i
frumos, cu pălimare.
Iconostasul ‫ڍ‬i tâmpla sunt o minună‫ڏ‬ie pentru ochi ‫ڍ‬i o bucurie pentru
privitori. Până azi nu am văzut altele asemenea ori pe potrivă cu acestea,
căci nu este glas care să poată povesti despre ele, atâta sunt de frumoase,
falnice, înalte, poleite cu aur, încântătoare ‫ڍ‬i strălucitoare. [Iconostasul] se
ridică de la pământ până la vârful bol‫ڏ‬ii celei mari. Sfintele icoane sunt
deosebit de mari, cuprinse în chenare de sus ‫ڍ‬i până jos, ca să li se vadă
frumuse‫ڏ‬ea aurului ‫ڍ‬i luciul lor de oglindă. Deasupra lor se află un brâu larg,
ca o acoperitoare, strălucind tare, de care se atârnă candelele //91v// de
diminea‫ڏ‬ă. Icoanele cele mari [împărăte‫ڍ‬ti], a Mântuitorului ‫ڍ‬i a Sf. Fecioare,
sunt a‫ڍ‬ezate între stâlpi foarte mari ‫ڍ‬i înal‫ڏ‬i, dăltui‫ڏ‬i ‫ڍ‬i răsuci‫ڏ‬i, goi pe
dinăuntru, ca ‫ڍ‬i cum ar fi trunchiuri adevărate. Nu seamănă cu stâlpii de la
Sfânta Sofia, care sunt goi ‫ڍ‬i nelucra‫ڏ‬i pe partea din spate. Pe cei de aici urcă
o vi‫ڏ‬ă-de-vie bogată: mlădi‫ڏ‬ele de vi‫ڏ‬ă ‫ڍ‬i frunzele urcătoare sunt din aur, iar
ciorchinii de strugure care atârnă de ea sunt unii rumeni, [ca ‫ڍ‬i cum ar fi]
cop‫ڏ‬i, al‫ڏ‬ii verzi – parcă ar fi făcu‫ڏ‬i de Dumnezeu. Stâlpii se ridică de la
pământ ca la un stat de om. Dedesubtul icoanei Mântuitorului este a‫ڍ‬ezată o
altă icoană a Sa – slăvit fie numele Său! – împreună cu ucenicii Săi, cu o
lucrătură gingaúă. El este înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬at purtând pe umeri mielul rătăcit de turmă,
iar în spate se văd mul‫ڏ‬imi de oi ‫ڍ‬i păstorul intrând pe u‫ڍ‬a stânei. La stânga
acestei sfinte icoane se află u‫ڍ‬a de miazăzi a altarului, înaltă, purtând icoana
Sf. ‫ڌ‬tefan, mai-marele diaconimii. Icoana lui este mare ‫ڍ‬i el este [înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬at]
înalt, atâta cât era, purtând stiharul său împărătesc ‫ڍ‬i cădelni‫ڏ‬a aurită în
mâna dreaptă. Alături de el, în acela‫ڍ‬i ‫ڍ‬ir, este o icoană a Sf. Treimi, a mesei
‫ڍ‬i a lui Avraam cu Sara674. Sub aceasta este icoana Bunei Vestiri, iar către
apus este o icoană nouă a Adormirii Maicii Domnului, foarte mare ‫ڍ‬i cu
totul minunată. Aceste trei icoane foarte mari se află în ‫ڍ‬irul din dreapta, iar
dedesubt este a‫ڍ‬ezată icoana Sf. Apostoli, aduna‫ڏ‬i, privind cu mirare în
mormântul Ei, care este gol. Iar giulgiul Ei neîntinat este a‫ڍ‬ezat pe marginea
raclei de marmură, ‫ڍ‬i se mai află acolo ‫ڍ‬i al‫ڏ‬i privitori, cu mâinile ridicate
spre cer, parcă [spunând]: „Ea s-a ridicat [la Rai!]”.
673
În ms. ’ar®un, lit. „arhon”. Belfour cite‫ڍ‬te organ, „orgă” (I: 250).
674
Scena iconografică bizantină a Sf. Treimi, slujită la masă de Avraam ‫ڍ‬i Sara,
scenă cunoscută úi sub numele de „Filoxenia lui Avraam”.
293
Dedesubtul icoanelor din acest ‫ڍ‬ir sunt peste tot stâlpi‫ڍ‬ori în patru
col‫ڏ‬uri, auri‫ڏ‬i, lucitori, iar printre ei icoanele arhiereilor ‫ڍ‬i ale patriarhilor ‫ڍ‬i
ale papilor Romei care au păstrat dreapta credin‫ڏ‬ă, înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬a‫ڏ‬i în odăjdiile lor.
Icoana Maicii Domnului din ‫ڍ‬irul din stânga este foarte mare ‫ڍ‬i frumoasă,
înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬ând-o în toată strălucirea Ei. Dedesubt se află icoana Intrării Ei în
biserică, cu fecioarele întâmpinând-o cu lumânări aprinse. Alături se află u‫ڍ‬a
dinspre miazănoapte, [unde este a‫ڍ‬ezată] icoana Sf. Mihail, iar alături, în ‫ڍ‬ir
cu ea, icoana Sf. Nicolae strălucind în slava lui, foarte mare ‫ڍ‬i minunată,
lucrarea unui me‫ڍ‬ter tare iscusit. El a zugrăvit chipurile acestea, spre
minunarea celor ce le privesc, cu o rumeneală în obraz care le face să pară
vii, de parcă ar fi zugrăvite de grecii din Creta675.
Alături de această sfântă icoană se află a‫ڍ‬ezată icoana [Sf.] Antonie ‫ڍ‬i
a [Sf.] Teodosie, iar între ele este înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬ată clădirea Mănăstirii Pecerska.
Deasupra lor este icoana Sf. Fecioare în mijlocul rugului aprins, cu flăcări
mari. A‫ڍ‬ijderea, dedesubtul acestui ‫ڍ‬ir de icoane sunt stâlpi‫ڍ‬ori pătra‫ڏ‬i,
polei‫ڏ‬i cu aur, între care sunt chipuri de mucenici ‫ڍ‬i diaconi, toate la fel de
mari. Stâlpii ciopli‫ڏ‬i care cuprind icoanele acestea mari sunt în număr de
zece, sunt mari, dăltui‫ڏ‬i ‫ڍ‬i răsuci‫ڏ‬i676. Deasupra lor se găse‫ڍ‬te al doilea rând
de icoane ‫ڍ‬i de stâlpi‫ڍ‬ori, care îi cuprinde pe cei doisprezece Apostoli, pe
Maica Domnului ‫ڍ‬i pe [Sf. Ioan] Botezătorul.
La capătul ‫ڍ‬irului de deasupra u‫ڍ‬ii împărăte‫ڍ‬ti este înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬ată
Sf. Maramă [a Veronicăi], apoi Cina cea de Taină, deasupra Mântuitorul a‫ڍ‬ezat
în jil‫ڏ‬, purtând coroană ‫ڍ‬i sacos minunat de frumos, înconjurat de îngeri, având
alături, la dreapta Sa, pe [Sf.] Fecioară, [Sf. Ioan] Botezătorul ‫ڍ‬i soborul tuturor
Apostolilor, iar la stânga pe [Sf.] Petru cu cheile sale, pe Sf. Pavel în stânga sa,
cu sabia, ‫ڍ‬i mai mul‫ڏ‬i stâlpi‫ڍ‬ori dăltui‫ڏ‬i ‫ڍ‬i polei‫ڏ‬i cu aur care cuprind icoanele
lor, în număr de doisprezece, dar mai frumos lucra‫ڏ‬i decât aceia de sub ei.
Apoi deasupra copertinei sunt icoanele profe‫ڏ‬ilor. Mai sus de icoana
Domnului [Iisus Hristos] este aceea a Sf. Fecioare Platytera677, cea Chemată,
cu Fiul ei în bra‫ڏ‬e, amândoi într-un cerc. De jur-împrejurul ei sunt raze de
soare, din lemn, dar poleite de parcă ar fi giuvaeruri din aur curat. //92r// La
dreapta ‫ڍ‬i la stânga ei este ‫ڍ‬irul celor doisprezece Prooroci care au profe‫ڏ‬it
despre ea. Mai sus este icoana Crucii. În înaltul bol‫ڏ‬ii este icoana
Mântuitorului ‫ڍ‬i a Sf. Treimi, iar jur-împrejur sunt zugrăvi‫ڏ‬i îngerii ‫ڍ‬i sfin‫ڏ‬ii.
Mai sus de brâul icoanelor mari sunt icoanele praznicelor împărăte‫ڍ‬ti.
U‫ڍ‬a împărătească este dăltuită în chip cu totul minunat ‫ڍ‬i poleită
împărăte‫ڍ‬te, cu cel mai mare me‫ڍ‬te‫ڍ‬ug. Este aidoma unui giuvaer.
675
Autorul se referă la ‫ڌ‬coala Cretană de pictură iconografică, v. supra, n. 176.
676
Autorul descrie baghetele sub formă de brâuri împletite (numite de speciali‫ڍ‬ti ‫ڍ‬i
„frânghii răsucite”) în care erau adesea încadrate úi icoanele împărăte‫ڍ‬ti ale bisericilor
domne‫ڍ‬ti din Moldova ‫ڍ‬i ‫ڎ‬ara Românească, v. Dobjanschi – Simion 1979: 59–60.
677
În ms. BlƗtƯtƗrƗ, din gr. ȆȜĮĲȣĲȑȡĮ [Ĳ®Ȟ ȅ©ȡĮȞ®Ȟ], „Mai cuprinzătoare decât cerurile”.
294
Străluce‫ڍ‬te ‫ڍ‬i luminează, de frumuse‫ڏ‬ea poleielii, iar noaptea scânteiază ca
fulgerul678. Jur-împrejur pe cercevelele ei sunt icoanele diaconilor, cu odăjdiile
‫ڍ‬i cădelni‫ڏ‬ele lor, ‫ڍ‬i ale preo‫ڏ‬ilor cu feloanele lor. Înăl‫ڏ‬imea acestei u‫ڍ‬i, ca ‫ڍ‬i
a celorlalte toate, este de ‫ڍ‬apte co‫ڏ‬i679.
Altarul, sfânta masă ‫ڍ‬i dulapurile sunt cât se poate de mari ‫ڍ‬i de curate.
Dulapurile680 cuprind odăjdii ‫ڍ‬i odoare împărăte‫ڍ‬ti681.
Ferestrele cele mari care se află în acest altar ‫ڍ‬i în biserică, precum ‫ڍ‬i
în boltă, sunt în număr de douăzeci ‫ڍ‬i au ocni‫ڏ‬e minunate.
Iată ce am putut noi să înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬ăm dintre frumuse‫ڏ‬ile acestui iconostas,
ca să se desfete cu ele to‫ڏ‬i cei care vor auzi [istoria noastră] ‫ڍ‬i să se roage
pentru acela care a scris ce a putut, ostenindu-se cu condeiul, cu sârguin‫ڏ‬ă ‫ڍ‬i
cu trudă, nu în tihnă, nici cu pace, ci cu chin ‫ڍ‬i osteneală.
Cât prive‫ڍ‬te a‫ڍ‬ezarea trapezei, aceasta este lungă ‫ڍ‬i mare, cu multe
ferestre, ‫ڍ‬i are două mese pe cele două laturi. Are o u‫ڍ‬ă mare cu canate care
se pot ascunde în pere‫ڏ‬i. De aici se intră într-o biserică frumoasă, cu multe
ferestre trainice, care poartă hramul [Adormirii] Maicii Domnului. Icoanele
ei sunt cât se poate de frumoase, încântătoare ‫ڍ‬i strălucitoare. Are ‫ڍ‬i ea turle
de tablă, iar altarul sclipe‫ڍ‬te de lumină ‫ڍ‬i strălucire.
//92v// [...] Au o rânduială foarte bună în aceste sfinte ‫ڍ‬i îngere‫ڍ‬ti

mănăstiri, anume că lungesc mult bătaia primului clopot, de unul singur, ca
să se audă departe ‫ڍ‬i să se scoale cel adormit din somnul lui ‫ڍ‬i să se îmbrace
în tihnă, nu a‫ڍ‬a cum se întâmplă în ‫ڎ‬ara Moldovei ‫ڍ‬i a Valahiei, unde îndată
ce sună clopotul ei ‫ڍ‬i încep să intre în biserici.
//93r// Află că pretutindeni în ‫ڎ‬ara Cazacilor, în fiece ora‫ڍ ڍ‬i sat, ei

ridică pentru săracii ‫ڍ‬i orfanii lor case dincolo de poduri, ori chiar în mijlocul
ora‫ڍ‬ului. [Casele acestea] au multe icoane pe-afară. [Oamenii] îi cercetează
‫ڍ‬i oricine intră în casa lor le lasă pomană, nu precum în ‫ڎ‬ara Moldovei ‫ڍ‬i a
Valahiei, unde [săracii] colindă pe la biserici ‫ڍ‬i sâcâie lumea cu cerúeala lor
necurmată.
//93v// [...] Pe când mergeam pe drumul Moldovei ne-am întâlnit din

întâmplare cu un mitropolit, care era înso‫ڏ‬it ‫ڍ‬i de mai mul‫ڏ‬i călugări. Ne-au
678
Frază arabă rimată ‫ڍ‬i ritmată, prin care autorul a dorit să exprime frumuse‫ڏ‬ea deosebită
a u‫ڍ‬ilor împărăte‫ڍ‬ti.
679
Veche unitate de măsură pentru lungime, reprezentând distan‫ڏ‬a de la cot până la
încheietura palmei. Avea o echivalare variabilă fa‫ڏ‬ă de sistemul metric. Este probabil ca
autorul să fi avut în vedere valoarea de la Alep: un cot = 0,680 m. La acea vreme la Istanbul
un cot = 0,665 m, în Muntenia = 0,664 m, în Moldova = 0,637 m.
680
Autorul se referă la proscomidiar ‫ڍ‬i la diaconicon (sau ve‫ڍ‬mântar).
681
Belfour interpretează: presents of great value from the Emperor (I: 252).
295
spus a‫ڍ‬a: „La Moscova ei te a‫ڍ‬teaptă pe sfin‫ڏ‬ia ta cu nerăbdare ‫ڍ‬i cu mare
bucurie”. ȀĮȡĲİȡȩȞ (sic!) este o vorbă grecească ‫ڍ‬i înseamnă „a‫ڍ‬teaptă cu
nerăbdare” 682. A‫ڍ‬ijderea, când ne aflam în ‫ڎ‬ara Moldovei, au venit de acolo
episcopi ‫ڍ‬i stareĠi, precum ‫ڍ‬i mul‫ڏ‬i călugări ‫ڍ‬i negustori, ‫ڍ‬i to‫ڏ‬i ziceau la fel.
Când s-a petrecut apoi [ce s-a petrecut ] cu Vasile, domnul Moldovei, căile
către păr‫ڏ‬ile acelea s-au închis ‫ڍ‬i am fost sili‫ڏ‬i să mergem în ‫ڎ‬ara Valahiei,
de unde ne-am întors acum. De câte ori ne întâlneam cu cineva în ‫ڎ‬ara
Cazacilor, călugăr ori negustor să fi fost, ne spunea: „De ce a‫ڏ‬i zăbovit până
acum, căci împăratul ocrotit de Dumnezeu a întrebat despre sfin‫ڏ‬ia ta de mai
multe ori ‫ڍ‬i te a‫ڍ‬teaptă cu mare nerăbdare. El a aflat ce ‫ڏ‬i s-a întâmplat în
Moldova ‫ڍ‬i ce s-a petrecut acolo ‫ڍ‬i a trimis poruncă voievozilor din Putivl încă
de acum doi ani ca dacă vei sosi la ei să te sfătuiască să intri pe dată [în
‫ڏ‬inutul Rusiei], iar ei te a‫ڍ‬teaptă”. [...] Apoi ne-am sculat joi diminea‫ڏ‬ă,
20 iulie, praznicul Sf. Profet Ilie, când se împlineau taman doi ani de când
plecasem de la Alep, ‫ڍ‬i am mai mers cinci mile prin ‫ڏ‬inuturi pustii ‫ڍ‬i păduri
dese, fără apă. Ora‫ڍ‬ul Putivl683 se vedea la mare depărtare. Apoi am trecut
ultimul hotar al ‫ڎ‬ării Cazacilor ‫ڍ‬i am sosit pe malul râului numit Saimi cel
adânc, care este marginea hotarului ‫ڏ‬inutului Moscovei [...] //94r// [...] Pe
urmă ne-am urcat pe vârful unui munte mare, căci din ‫ڎ‬ara Valahiei ‫ڍ‬i până
aici nu mai văzusem drum anevoios, ci doar multe ‫ڏ‬arini ‫ڍ‬i ‫ڍ‬esuri.
{La doi ani după plecarea din Siria, clericii antiohieni părăsesc ‫ڎ‬ara
Cazacilor îndreptându-se către Moscova. Sunt întâmpina‫ڏ‬i de Nikita, voievodul
cetă‫ڏ‬ii Putivl684 de la hotarul cu ‫ڏ‬inutul ru‫ڍ‬ilor, ‫ڍ‬i de un mare sobor de preo‫ڏ‬i
‫ڍ‬i diaconi, care l-au condus pe patriarhul Macarie cu alai până la o biserică
682
În ms. kartƗrǌn (în ms. SPb, f. 107v, r. 17: kartƯrǌn), din gr. țĮȡĲİȡȠȞ, indicativ
prezent, persoana a III-a pl. de la verbul țĮȡĲİȡ®. În ms. SPb apare o notă marginală
inexactă a copistului, care explică astfel termenul țĮȡĲİȡȠȞ: wa hiya kalima rǌsiyya ’ayy
istanlirǌn, „acesta este un cuvânt rusesc ‫ڍ‬i înseamnă tsă a‫ڍ‬tepta‫ڏ‬i’”, cf. Catalogul manuscriselor
de la Sankt-Peterburg, p. 488.
683
După vizita aici autorul descrie biserica cea mai mare a ora‫ڍ‬ului Putivl, ridicată
începând din 1590, din care se păstrează doar o parte, astăzi catedrală cu hramul Na‫ڍ‬terea
Maicii Domnului.
684
Zyuzin Nikita Alekseevici, stolnic al ‫ڏ‬arului Moscovei în 1627–1652, gardă a
oaspe‫ڏ‬ilor străini la curte în 1628–1642, a fost în serviciul patriarhului Nikon al Bisericii
Ruse începând din 1652. În 1653 prime‫ڍ‬te rangul de boier, iar între 1654 ‫ڍ‬i 1658 este
voievod de Putivl. În 1659 a devenit voievod de Novgorod. L-a sus‫ڏ‬inut pe patriarhul Nikon
după retragerea acestuia la Mănăstirea Na‫ڍ‬terea Domnului în 1658, vizitându-l acolo ‫ڍ‬i
încercând o conciliere între el ‫ڍ‬i ‫ڏ‬arul Alexei Mihailovici. Ini‫ڏ‬ial condamnat la moarte de
‫ڏ‬ar, supărat de interven‫ڏ‬ia lui, a fost apoi trimis în exil la Kazan. Nu se ‫ڍ‬tie ce s-a întâmplat
cu el după aceea (cf. V. Korsakova, Bolšaja biografiþeskaja encyklopedija, 2009, s.v.,
on-line la http://biographical-encyclopedia.info. Îi mul‫ڏ‬umesc Yuliei Petrova, de la Institutul
de Studii Orientale al Academiei Ucrainene de ‫ڌ‬tiin‫ڏ‬e din Kiev, pentru aceste informa‫ڏ‬ii).
296
cu hramul Sf. Gheorghe. Aici a sosit mai târziu o ceată de boieri care i-au
adus un dar din partea ‫ڏ‬arului, pe care i l-a înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬at cel mai mare dintre ei.
Patriarhul a discutat apoi cu voievodul ora‫ڍ‬ului Putivl despre continuarea
călătoriei sale către Moscova. (f. 93v–97r)}
//94v// [...] Părintele nostru patriarh stătea drept, chemând pe fiecare

prin graiul tălmaciului pe care îl tocmisem în Moldova, a‫ڍ‬a cum fac to‫ڏ‬i
mitropoli‫ڏ‬ii ‫ڍ‬i călugării, ba chiar ‫ڍ‬i unii dintre târgove‫ڏ‬i, care î‫ڍ‬i aduc cu to‫ڏ‬ii
tălmaci cunoscător al graiului [rusesc]. Noi îi vorbeam în grece‫ڍ‬te ‫ڍ‬i turce‫ڍ‬te,
iar el le vorbea [gazdelor] în ruse‫ڍ‬te, căci una este limba cazacilor, a
sârbilor, a bulgarilor ‫ڍ‬i a moscovi‫ڏ‬ilor.
//96r// [...] Mai înainte ca noi să fi ajuns la Putivl ne-au în‫ڍ‬tiin‫ڏ‬at că un
mitropolit [venit] de la sârbi intrase în ‫ڏ‬ara [Moscovei]. Pe acesta îl ‫ڍ‬tiam
din ‫ڎ‬ara Românească, căci luase de la părintele nostru patriarh o scrisoare
care să-i îngăduie să intre [la ei]685.
//96v// [...] [Părintele nostru] a stat de vorbă cu [voievodul] în privin‫ڏ‬a
stareĠilor [care ne înso‫ڏ‬eau], iar el a spus: „Nu am poruncă decât ca atunci
când sfin‫ڏ‬ia ta vei sosi să-‫ڏ‬i gătesc intrarea [în ‫ڏ‬inutul Moscovei]. Noi te-am
a‫ڍ‬teptat până acum timp de doi ani, însă despre al‫ڏ‬i înso‫ڏ‬itori ai domniei tale
nu am poruncă”. Dar părintele nostru patriarh a stăruit, iar acela a scris
numele lor, ca să intre [‫ڍ‬i ei]. Se aflau împreună cu noi mai mul‫ڏ‬i sărmani,
iar dacă nu ar fi izbutit [să intre] ar fi fost silit să le dea pomană ‫ڍ‬i să-i
trimită înapoi ‫ڍ‬i ar fi fost păcat de osteneala, cazna ‫ڍ‬i truda lor de a veni din
Valahia. [...] Cât despre clopotele lor care se află în turnurile clopotni‫ڏ‬elor, sunt
toate din bronz lucitor, iar când le trag li se aude glasul până foarte departe.
Dar ele nu sunt mi‫ڍ‬cate de oameni trăgând de funii, precum în Moldova ‫ڍ‬i la
cazaci, ci limbile lor de fier sunt legate de perete ‫ڍ‬i le lovesc //97v// de
margini, din josul clopotni‫ڏ‬ei, flăcăii ‫ڍ‬i [chiar] copiii.
{În duminica a zecea de la Rusalii voievodul Nikita l-a poftit pe

patriarhul Macarie să slujească Sf. Liturghie la biserica cu hramul Schimbarea
la Fa‫ڏ‬ă a Mântuitorului. (f. 98r–99r)}
//99r// [...] Apoi, după ei, l-am pomenit pe [voievodul] Nikita, despre
care am mai vorbit686. Numai că el nu are jil‫ ڏ‬într-o biserică vestită, precum
au obicei voievozii Valahiei ‫ڍ‬i ai Moldovei, ci to‫ڏ‬i voievozii ‫ڏ‬ării acesteia stau
drep‫ڏ‬i în biserică, printre oameni, oricum ar fi ei. Nu sunt trufa‫ڍ‬i ca aceia ‫ڍ‬i
nici seme‫ڏ‬i, ci sunt smeri‫ڏ‬i, cuviincio‫ڍ‬i, chibzui‫ڏ‬i ‫ڍ‬i cucernici. Seme‫ڏ‬ia ‫ڍ‬i trufia
685
Personajul a fost men‫ڏ‬ionat de Paul din Alep mai înainte, la f. 56r–v, ‫ڍ‬i revine în
discu‫ڏ‬ie mai departe, la f. 100r–v. Vezi istoria lui la Tchentsova 2012: 85–89, 97.
686
Men‫ڏ‬ionat la f. 94r.
297
acelora s-ar fi potrivit mai degrabă acestora, care se supun numai împăratului
lor, pe când aceia plătesc haraci [la turci] ‫ڍ‬i sunt supu‫ڍ‬i unor străini.
//99v// [...] Află că de la acest ora‫ ڍ‬Putivl ‫ڍ‬i până la Moscova sunt ‫ڍ‬apte
sute de verste687, după cum ne-au spus, iar o „verstă” înseamnă, în limba lor,
„o milă turcească”. La ei versta are trei mii de picioare, adică o milă de-a
noastră. De la Putivl la Moscova sunt o sută patruzeci de mile lungi de-ale
cazacilor, tot atât cât este din Valahia până la Putivl. [...] Au obiceiul, în
această ‫ڏ‬ară, să-i dea omului copeici ‫ڍ‬i nu bucate, iar el rămâne să mănânce
‫ڍ‬i să bea ce dore‫ڍ‬te din dania pomenită. Nu se întâmplă a‫ڍ‬a în Moldova ‫ڍ‬i în
Valahia, ci acolo se hotără‫ڍ‬te tain de hrană ‫ڍ‬i băutură pentru fiecare zi.
//100r// [...] < Ve‫ڍ‬ti despre episcopii din Serbia, din Cipru ‫ڍ‬i din alte
păr‫ڏ‬i. > A‫ڍ‬a s-a întâmplat ‫ڍ‬i când am mers noi în Moldova. Sosise acolo
înaintea noastră arhiepiscopul de Ohrida, ora‫ڍ‬ul împăratului Iustinian688, care
are flamură verde. ‫ڌ‬i a mers apoi în ora‫ڍ‬ul acesta Putivl ‫ڍ‬i a răspândit vorbe
mincinoase. ‫ڌ‬i a lucrat a‫ڍ‬a împotriva lui, până ce la o vreme a trimis [vorbă]
‫ڍ‬i ‫ڍ‬i-a cerut iertare pentru gre‫ڍ‬eală, ‫ڍ‬i a fost iertat. L-au lăsat pe urmă să intre ‫ڍ‬i
să iasă [după voie]. Iar când am fost în Valahia se afla acolo kyr Gavriil,
arhiepiscopul ‫ڎ‬ării Sârbe‫ڍ‬ti, care are scaunul într-un ora‫ ڍ‬unde este a‫ڍ‬ezat
pa‫ڍ‬a, Peü689. Acesta fusese mai înainte supus arhiepiscopului de Ohrida, dar apoi
se făcuse el singur slobod ‫ڍ‬i acum plătea dare în fiecare an către bostangi-
ba‫ڍ‬a. A‫ڍ‬ijderea ‫ڍ‬i acesta a spus despre sine că este patriarh, cu semeĠie ‫ڍ‬i trufie.
Noi ne-am sfădit mult cu el ‫ڍ‬i cu ucenicii lui în această privin‫ڏ‬ă. [...] //100v//
[...] Acesta a plecat înaintea noastră din Valahia, mergând către Moscova.
{În ziua praznicului Sf. Pantelimon călătorii sirieni trec pe lângă ora‫ڍ‬ul
Zaharovo, unde văd ‫ڏ‬ăranii la muncile câmpului. Paul din Alep înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬ează
pe larg datinile ‫ڍ‬i me‫ڍ‬te‫ڍ‬ugul ru‫ڍ‬ilor în ce prive‫ڍ‬te cultivarea pământului,
cre‫ڍ‬terea animalelor, grădinăritul etc. (f. 102r ‫ڍ‬. urm.)}
//102r// [...] Noi văzusem în ‫ڎ‬ara Moldovei, a Valahiei ‫ڍ‬i a Cazacilor

cum arau cu cinci sau ‫ڍ‬ase perechi de vite [înjugate] împreună, pe care le
mânau cinci sau ‫ڍ‬ase oameni, cu mare trudă. A‫ڍ‬adar, trebuie musai [folosite]
ro‫ڏ‬i [la arat]. [...] //102v// [...] Al nouălea soi de răsad dă o floare albastră,
iar bobul pe care îl rode‫ڍ‬te este negru. Ei îl amestecă cu grâu ‫ڍ‬i le macină
687
Din rus. versta, unitate de măsură pentru distan‫ڏ‬e, folosită în trecut mai ales în
Rusia. O verstă = 1067 m.
688
Iustinian I, împărat romano-bizantin (527–565).
689
În ms. IbƗkiyǌ, numele dat de otomani ora‫ڍ‬ului Peü.
298
împreună. Astfel iese o pâine dulce ‫ڍ‬i albă, numită în valahă lƗkƯnƗ690, iar în
greacă ƥǌnkǌlƯ.
//103r// [...] Află că în pădurile acestea din ‫ڎ‬ările Valahiei ‫ڍ‬i Moldovei ‫ڍ‬i
a Cazacilor, până în cuprinsul ‫ڎ‬ării Moscovei, se găsesc mul‫ڏ‬i pomi, cum ar
fi acela care seamănă la frunză cu mƯš, dar cre‫ڍ‬te mai înalt. I-am văzut
florile în zilele lunilor iunie ‫ڍ‬i iulie, cu totul minunate. Mireasma lui este
foarte plăcută ‫ڍ‬i se răspânde‫ڍ‬te la mare depărtare. Are [culoare] cenu‫ڍ‬ie ‫ڍ‬i
este numit „tei”691. Ei jupuie scoar‫ڏ‬a aspră de deasupra a acestui pom ‫ڍ‬i fac
din ea coviltire la căru‫ڏ‬e ‫ڍ‬i acoperi‫ڍ‬uri la case, ca să împiedice ploaia ‫ڍ‬i
neaua să intre înăuntru. Trunchiul lui poate fi mai gros de trei co‫ڏ‬i. Mai fac
din el cercuri pentru căru‫ڏ‬e, cufere, doni‫ڏ‬e, cofe, cercuri pentru site ‫ڍ‬i ro‫ڏ‬i de
car, apoi hamuri pentru cai din curmeie împletite, legături pentru căru‫ڏ‬e ‫ڍ‬i altele
asemenea. [...] Numai că traiul norodului acestor ‫ڏ‬ări, de la Constantinopol ‫ڍ‬i
până aici [în ‫ڏ‬inutul Moscovei], este tare greu, căci la ei focul arde necurmat. În
‫ڎ‬ara Valahiei ‫ڍ‬i a Moldovei când izbucne‫ڍ‬te focul cineva bate clopotul cel
mare în dungă692, astfel că răsună cu glas aspru ‫ڍ‬i amenin‫ڏ‬ător. Acesta este
semnul pentru a se aduna norodul ca să stingă focul sau ca să fugă [de el].
//103v// [...] Casele din acest ‫ڏ‬inut al Moscovei sunt toate din [scânduri
din] lemn de brad, trainice ‫ڍ‬i bine legate între ele. [Clădirile] sunt înalte, cu
acoperi‫ڍ‬uri în două ape, făcute cu [multă] cheltuială, căci toate casele din
aceste ‫ڏ‬ări, din Valahia până la Moscova, au acoperi‫ڍ‬uri de ‫ڍ‬indrilă, din
pricină că este multă nea ‫ڍ‬i astfel ea nu se opre‫ڍ‬te [pe acoperi‫ڍ‬uri]. Au to‫ڏ‬i
negre‫ڍ‬it în case cuptoare ‫ڍ‬i co‫ڍ‬uri. [...] Părul de pe cap [bărba‫ڏ‬ii din ‫ڏ‬inutul
Moscovei] nu ‫ڍ‬i-l tund decât o dată pe an. Dar ei sunt totu‫ڍ‬i foarte mândri ‫ڍ‬i
înal‫ڏ‬i la stat. Căci din ‫ڎ‬ara Valahiei ‫ڍ‬i până în ‫ڏ‬inuturile cazacilor [bărba‫ڏ‬ii]
î‫ڍ‬i tund mereu părul, lăsând numai deasupra ochilor o ‫ڍ‬uvi‫ڏ‬ă care le cade pe
ochi. Acesta este obiceiul lor.
{La 2 august călătorii sirieni sosesc la cetatea Kaluga, traversând a

treia oară râul Oka. Paul din Alep face calcule privitoare la durata drumului
‫ڍ‬i distan‫ڏ‬ele dintre ora‫ڍ‬e. (f. 105r–105v)}
//105v// [...] Din acest ora‫ ڍ‬Kaluga voievodul [locului] a trimis cu

părintele nostru patriarh scrisori pentru împărat ‫ڍ‬i pentru vechilul sau
„caimacamul”693 său, căruia i se spune a‫ڍ‬ijderea „împărat”, precum ‫ڍ‬i pentru
690
Poate o însemnare gre‫ڍ‬ită a cuvântului „lipie”.
691
În ms. flƗmǌr. Ar. mƯš înseamnă însă „soi de stejar de calitate inferioară, pentru
foc”, cf. Barthélemy, Dictionnaire: 809.
692
Lit.: „bate clopotul cel mare numai într-o margine”.
693
Autorul folose‫ڍ‬te adesea termeni din vocabularul otoman pentru dregătoriile sau
slujbele de la Curte al căror nume în limbile locale nu l-a re‫ڏ‬inut.
299
patriarh, ca să le dea de ‫ڍ‬tire despre apropierea lui, după datină. Ne-am
întâlnit din nou cu negustori greci, care fugeau ‫ڍ‬i ei din calea ciumei, ‫ڍ‬i
ne-au în‫ڍ‬tiin‫ڏ‬at despre un prăpăd [de vie‫ڏ‬i] cum nu se poate povesti ‫ڍ‬i nu se
poate închipui. Ni s-au strâns inimile, căci noi ne îndreptam către acea parte
‫ڍ‬i nu ‫ڍ‬tiam dacă vom mai ajunge acolo ‫ڍ‬i ce se va întâmpla cu noi. Oricât ne
scuturam de spaimă, tot cu spaimă rămâneam694. Nu era de-ajuns ce pă‫ڏ‬isem
în primul an în Moldova ‫ڍ‬i apoi în anul petrecut la Moscova, a trebuit să mai
trăim ‫ڍ‬i cu spaima ciumei. Dar Dumnezeul nostru – slavă numelui Său! –
este ocrotitorul ‫ڍ‬i călăuza călătorilor, astfel că până acum nu ne-am
îmbolnăvit, căci ne-a îndrumat cu grijă. [...] Află că din această pricină cei
mai mul‫ڏ‬i călători vin în aceste ‫ڏ‬inuturi în zilele Bobotezei ori ale Postului
[Mare], când pământul ‫ڍ‬i drumurile sunt toate netede, fără ridicături sau
gropi, ci seamănă cu pardoseala, din pricina ghe‫ڏ‬ii ‫ڍ‬i a omătului mare. Mai
cu seamă trăsurile numite „sănii”, adică acelea fără ro‫ڏ‬i, alunecă iute ‫ڍ‬i
mersul lor este fără opreli‫ڍ‬te. Când eram anul trecut în Moldova au sosit
ni‫ڍ‬te călugări [care călătoriseră] cu săniile din ‫ڏ‬inutul Moscovei până în
ora‫ڍ‬ul Ia‫ڍ‬i în numai douăzeci ‫ڍ‬i patru de zile. În felul acesta călătoresc ei [în
Rusia]. Cu toate acestea, cine ‫ڍ‬tie ce se poate întâmpla cu mâinile ‫ڍ‬i
picioarele din cauza gerului cumplit. Mul‫ڏ‬i î‫ڍ‬i pierduseră astfel laba piciorului
ori mâinile, degetele ori nasul. Noi nu eram în stare de a‫ڍ‬a ceva ‫ڍ‬i nu ne
încumetam, căci în primul an petrecut în Valahia nu izbutisem, de‫ڍ‬i ne
făcusem [haine de] blană, mănu‫ڍ‬i, ve‫ڍ‬minte ‫ڍ‬i cizme căptu‫ڍ‬ite, ‫ڍ‬i totu‫ڍ‬i nu
ne puteam încălzi. Anul acesta am cerut ajutor Domnului [ca să pornim].
//113r// [...] Află că în acest ‫ڏ‬inut al Moscovei în cele mai multe zile
este praznic, căci în cele mai multe zile ei bat clopotele mari, folosite îndeob‫ڍ‬te
numai duminica ‫ڍ‬i la praznicele însemnate. Ei le bat pentru orice praznic al
unui anume sfânt, îndeosebi pentru prăznuirea sfin‫ڏ‬ilor lor cei noi, a‫ڍ‬a cum vom
lămuri mai la urmă. Nu era precum în Moldova ori în Valahia, ori la cazaci, unde
bat clopotele doar în ajunul fiecărei duminici sau în ajunul praznicelor mari.
{Sosind la Kolomna, clericii antiohieni găsesc aici o situa‫ڏ‬ie dramatică,
provocată de răspândirea epidemiei de ciumă dinspre Moscova, în vremea
când ‫ڏ‬arul se afla în campanie împotriva cetă‫ڏ‬ii Smolensk695. Paul din Alep
înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬ează starea jalnică a ora‫ڍ‬ului ‫ڍ‬i a locuitorilor, decima‫ڏ‬i de boală, ‫ڍ‬i
măsurile luate de fruntaúii ora‫ڍ‬elor ‫ڍ‬i de cler. (f. 116v–118r)}
//117r// [...] Obiceiul cre‫ڍ‬tinilor, în ‫ڎ‬ara Moldovei, a Valahiei ‫ڍ‬i a

Cazacilor, este să-‫ڍ‬i îngroape mor‫ڏ‬ii în co‫ڍ‬ciuge din scânduri, pe când aici
694
Expresie dialectală, tradusă de Belfour: We had washed our fate of grief, but of
grief it was not cleansed, cu comentariul în notă: This expression, which appears to be
proverbial, I hope not to have translated amiss (I: 301).
695
V. From Peasant to Patriarch: 44–45.
300
[în ‫ڏ‬inutul Moscovei] obiceiul este să-i îngroape în co‫ڍ‬ciuge cioplite dintr-un
singur trunchi de lemn. [...] //117v// [...] Noi ne îndreptam către Dumnezeu, în
cugetul nostru, grăind: „Dumnezeul nostru, ce sunt acestea care ni s-au
întâmplat ‫ڍ‬i încă ni se întâmplă, nouă care am petrecut cu spaimă anul trecut
în Moldova: nu de mult oamenii [no‫ڍ‬tri] au căzut bolnavi de friguri ‫ڍ‬i
fierbin‫ڏ‬eli, iar anul acesta în Moscova bântuie ciuma. [...] Din ‫ڏ‬inutul
Constantinopolului ‫ڍ‬i până aici femeile nu au obiceiul să-‫ڍ‬i jelească mor‫ڏ‬ii
cu bocete mari ‫ڍ‬i cu plânsete tânguitoare, precum femeile din ‫ڏ‬ara noastră,
bocitoarele arabe, care strigă cu voce tare ‫ڍ‬i bocesc astfel că sfâ‫ڍ‬ie //118r//
inimile cele bune ‫ڍ‬i îi îmbolnăvesc pe cei sănăto‫ڍ‬i. [Aici] plâng cu măsură la
capul răposatului, jelesc cu voce joasă, se tânguiesc a‫ڍ‬a încât înmoaie chiar
‫ڍ‬i inimile cele mai tari, dar nu aude un vecin pe altul cum plânge. Le-am
văzut pe femeile frunta‫ڍ‬ilor din Moldova în astfel de zile negre, când stăteau
ascunse în mănăstiri: când sosea veste despre so‫ڏ‬ii sau apropia‫ڏ‬ii lor, că ar fi
fost uci‫ڍ‬i în război sau au căzut în prinsoare, se adunau femeile lor ‫ڍ‬i î‫ڍ‬i
prindeau părul, după datina lor, apoi stăteau jos ‫ڍ‬i plângeau ‫ڍ‬i se jeleau ca la
vreun ceas, iar lumea venea să le cerceteze. După aceea tăceau ‫ڍ‬i se ridicau,
purtându-se de parcă vestea era neadevărată ‫ڍ‬i, de fapt, nu s-ar fi petrecut
a‫ڍ‬a. Noi ne miram tare de ele. Cum se putea să cadă mii de o‫ڍ‬teni în luptă,
uci‫ڍ‬i, iar neamurile lor să nu îi jelească ‫ڍ‬i să nu fie în stare să bocească, ci
doar să se tânguie ‫ڍ‬i să plângă potolit, doar clătinând din cap, fără să se
îmbrace în negru, să-‫ڍ‬i întunece [obrazul], să-‫ڍ‬i schimbe ve‫ڍ‬mintele, ci
purtând mai departe straie albe? Noi spuneam despre [femeile] de pe-acolo
că parcă nu puneau nici un pre‫ ڏ‬pe bărba‫ڏ‬ii lor, ca úi cum le-ar fi fost străini
ori musafiri. La noi în ‫ڏ‬ară ei sunt mult îndrăgi‫ڏ‬i ‫ڍ‬i pre‫ڏ‬ui‫ڏ‬i, căci dacă moare
vreunul, de moarte bună, se adună neamurile lui din tot ‫ڏ‬inutul ca să-l
jelească, să-l bocească ‫ڍ‬i să strige cu glas tare, precum arabii cei nebuni696,
de la care am deprins acest obicei. [...]
696
Posibilă referire la practicile membrilor unor comunită‫ڏ‬i ÑǌfƯ din Levant pentru
care dragostea obsesivă pentru Dumnezeu (AllƗh) se învecinează cu nebunia (÷unǌn):
credinciosul (ma÷nǌn) pierde legătura cu realitatea, are un comportament necontrolat ‫ڍ‬i
ira‫ڏ‬ional, strigă mereu după Dumnezeu, se roagă clamând etc. V. Mircea Eliade (ed. coord.),
The Encyclopedia of Religion, New York – Londra, 1987, vol. 14, în special p. 106–107
(s.v. Sufism); Herbert Mason, Louis Massignon, Hallaj: Mystic and Martyr, Princeton
University Press, 1994; Jabez L. Van Cleef, The Tawasin of Mansur Al-Hallaj, In Verse:
A Mystical Treatise on Knowing God, & Invitation To The Dance, Madison, New Jersey, 2008.
Această stare specială a celor ce se dedică iubirii înflăcărate pentru Dumnezeu are corespondent
‫ڍ‬i în civiliza‫ڏ‬ia cre‫ڍ‬tină, prin a‫ڍ‬a-numi‫ڏ‬ii „nebuni pentru Hristos” (v. François Vandenbroucke,
Thomas Špidlik, Fous pour le Christ, în Dictionnaire de la spiritualité, t. V, 1964, p. 752–770;
Cătălina Velculescu, Nebunul înĠelept, în Texte uitate. Texte regăsite, Bucureúti, I, 2002,
p. 52–56; eadem, Über Blitz – Donner – Blitzschlag in rumänischen Handschriften, în
Omagiu. Virgil Cândea la 75 de ani, Bucureúti, 2002, p. 371–384; eadem, Narr in Christo
(salos, jurodivyj) und die Rumänische Tradition, RESEE, XLII, 2004, p. 87–97).
301
{Autorul descrie cetatea Smolensk ‫ڍ‬i relatează asedierea ei în iulie
1654 de către o‫ڍ‬tile conduse de generalii trimi‫ڍ‬i de ‫ڏ‬arul Alexei Mihailovici,
precum ‫ڍ‬i rezisten‫ڏ‬a înver‫ڍ‬unată a prin‫ڏ‬ului Radziwiáá. (f. 118r–119r)}
//118v// Blestematul de Radziwiáá era ginerele lui Vasile, domnul
Moldovei, care este la obâr‫ڍ‬ia acestei năpaste ‫ڍ‬i a acestui război. Când
[Radziwiáá] a auzit că împăratul a pornit la război împotriva acestui ora‫ڍ‬, a
venit cu treizeci de mii de o‫ڍ‬teni ca să-l ia în stăpânire, să intre ‫ڍ‬i să-l
păzească. Numai că o‫ڍ‬tile cele multe ale împăratului l-au lovit pe nea‫ڍ‬teptate,
l-au înconjurat ‫ڍ‬i i-au zdrobit pe o‫ڍ‬tenii lui, omorându-i pe to‫ڏ‬i. [...] //119r//
[...] La ce i-a folosit lui Vasile că ‫ڍ‬i-a dat de so‫ڏ‬ie fata, pe Maria, acestui
calvin697, în nădejdea că el îi va fi sprijin ‫ڍ‬i sus‫ڏ‬inător? Dar cine a fost oare
pricina uciderii lui Timotei, fiul lui HmelniĠki, altul decât acest blestemat
[Radziwiáá]? Căci între ei doi fusese mereu o du‫ڍ‬mănie cruntă. În urmă cu
treizeci de ani [Radziwiáá] venise pe marele râu Nipru cu oaste grozavă ‫ڍ‬i
corăbii multe, cucerise pe negândite ora‫ڍ‬ul Kiev ‫ڍ‬i ‫ڏ‬inuturile dimprejur,
făcuse mare prăpăd ‫ڍ‬i omor. Iar când a sosit HmelniĠki, îndată l-a prins pe
acela ‫ڍ‬i a omorât pe to‫ڏ‬i so‫ڏ‬ii lui. El a scăpat doar cu pu‫ڏ‬ini o‫ڍ‬teni. ‫ڌ‬i
[HmelniĠki] a scăpat din mâna lui to‫ڏ‬i prin‫ڍ‬ii ‫ڍ‬i toate corăbiile ‫ڍ‬i a luat toate
averile. Vasile nu izbutise să-i împace pe le‫ڍ‬i cu cazacii, ‫ڍ‬i nu fusese în stare
tocmai din pricina răută‫ڏ‬ii acelui nelegiuit [de Radziwiáá].
//122v// Află că arhiereii Episcopiei luau de la fiecare călugăr nou [tuns în
cin] un dinar pentru vistieria Episcopiei – a‫ڍ‬a este obiceiul la ei. A‫ڍ‬ijderea, luau
de la oricine voia să se cunune un guru‫ ڍ‬pentru vistierie ‫ڍ‬i îi dădeau un
zapis, scriindu-i numele în catastiful lor. Iată o rânduială foarte folositoare,
căci în acest fel nimeni din cuprinsul parohiei lor nu se putea cununa fără
îngăduin‫ڏ‬a lor. Apoi ei păzesc cu sfin‫ڏ‬enie cele ‫ڍ‬apte trepte [de rudenie]698,
nu a‫ڍ‬a ca în Moldova ‫ڍ‬i în Valahia, unde [se poartă] precum fiarele. ‫ڌ‬i
rânduiala aceasta este urmată în întreg ‫ڏ‬inutul Moscovei.
{În 1654 patriahul Macarie ‫ڍ‬i înso‫ڏ‬itorii lui petrec praznicul Na‫ڍ‬terii
Domnului la Kolomna.}
//123v// [...] În ajunul praznicului Na‫ڍ‬terii Domnului preo‫ڏ‬ii ‫ڍ‬i diaconii
au venit după Sf. Liturghie la părintele nostru patriarh cu icoana Na‫ڍ‬terii ‫ڍ‬i
cu crucea. Erau înso‫ڏ‬i‫ڏ‬i de cântăre‫ڏ‬i care cântau irmosul Na‫ڍ‬terii ‫ڍ‬i de al‫ڏ‬i
[cre‫ڍ‬tini], la fel cum făceau ‫ڍ‬i în ‫ڎ‬ara Moldovei ‫ڍ‬i a Valahiei.
//126v// [...] Iar dacă auzeau vreo veste ciudată, îi dădeau de ‫ڍ‬tire
împăratului. ‫ڌ‬i iară‫ڍ‬i, pe negustorii greci care le sunt cunoscu‫ڏ‬i ‫ڍ‬i pe care
697
Autorul se referă la Ianusz IX Radziwiáá, ‫ڍ‬leahtic polon, cneazul Lituaniei.
698
La Belfour (I: 347): the seven degrees of consanguinity. Vezi n. 120 la Studiu
introductiv.
302
i-au primit [să facă nego‫ ڏ‬la ei] îi pun să jure că nu vor mărturisi cele ce se
petrec la ei ‫ڍ‬i nu vor trăda nicicum împără‫ڏ‬ia, căci la vremea când împăratul
este înscăunat ‫ڍ‬i se a‫ڍ‬ează în jil‫ڏ‬, trimite ‫ڍ‬i îi pune să jure pe to‫ڏ‬i din ‫ڏ‬ară ‫ڍ‬i
norodul în întregime, a‫ڍ‬a cum am văzut noi la înscăunarea domnului
Valahiei.
[ANUL 1655]
{La 10 februarie 1655 ‫ڏ‬arul Alexei Mihailovici s-a întors la Moscova

din campania împotriva polonilor ‫ڍ‬i, înainte de a intra în ora‫ڍ‬, a stat la slujba
Sf. Liturghii în biserica cu hramul Sf. Mucenic Andrei Stratilat, din vecinătate.}
//128v// Atunci a intrat preamăritul împărat, [...] pă‫ڍ‬ind cu capul

descoperit, cu patriarhul [Moscovei] alături, vorbindu-i. Icoanele ‫ڍ‬i prapurii
înaintau în fa‫ڏ‬a ‫ڍ‬i în urma lui. Nu erau acolo nici taraf, nici tobe ‫ڍ‬i trâmbi‫ڏ‬e,
nici lăutari ori al‫ڏ‬ii ca ei, precum era obiceiul domnilor din Moldova ‫ڍ‬i
Valahia, ci doar cântăre‫ڏ‬ii [biserice‫ڍ‬ti] care psalmodiau.
//129v// [...] Să vezi ce au făcut acum [le‫ڍ‬ii], aflând că împăratul a

plecat la Moscova: au trimis tătarilor aur, din care au din bel‫ڍ‬ug, ‫ڍ‬i aceia le-au
trimis sprijin ca la vreo cincizeci de mii [de o‫ڍ‬teni], acum, în această lună a
lui februarie, la marginile ‫ڎ‬ării Cazacilor, apoi au mai căpătat ‫ڍ‬i de la
austrieci patruzeci de mii, ‫ڍ‬i s-au mai adunat în jurul lor, ispiti‫ڏ‬i de avu‫ڏ‬iile
lor ‫ڍ‬i de prăzile [a‫ڍ‬teptate], ca la vreo patruzeci de mii de le‫ڍ‬i, unguri ‫ڍ‬i
moldoveni. Să fi fost cu totul vreo sută treizeci de mii. ‫ڌ‬i astfel s-au năpustit
în ‫ڎ‬ara Cazacilor.
{Sosind la Moscova, patriarhul Macarie este poftit la Curte, unde

aduce mai întâi darurile dedicate ‫ڏ‬arului Alexei Mihailovici, pentru ca apoi
să-l întâlnească pentru prima oară în particular. (f. 130r–134r)}
//130v// [...] Astfel, duminică 11 februarie din anul 7163 de la Facere

[1655 d. Hr.] patriarhul kyr kyr Macarie al Antiohiei ‫ڍ‬i a tot Răsăritul, cel
mai sfânt om al vremurilor sale, i-a înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬at prea-măritului împărat ‫ڍ‬i
autocrator699 aceste daruri: [...] un vas cu mir nou, din acela pe care îl sfin‫ڏ‬isem
în Moldova [...].
//132r// [...] Eram însă grozav de înfrico‫ڍ‬a‫ڏ‬i ‫ڍ‬i de tulbura‫ڏ‬i, cum să nu,
căci ‫ڍ‬i atunci când îl întâlnisem prima dată pe Vasile, domnul Moldovei,
699
În ms. al-afÓǌkrƗÓǌr, din gr. Į©ĲȠțȡȐĲȦȡ. Autorul se referă la ‫ڏ‬arul Alexei Mihailovici.
303
fusesem tulbura‫ڏ‬i ‫ڍ‬i cople‫ڍ‬i‫ڏ‬i de teamă, dară-mi-te acum, când ne întâlneam
cu prea-măritul împărat [Alexei], a cărui faimă se răspândise în tot locul, iar
slugile slugilor lui se aflau, prin vrednicie ‫ڍ‬i prin avere, pe o treaptă mai
înaltă decât Vasile.
//135r// [...] După ce a ie‫ڍ‬it părintele nostru de la împăratul l-au poftit

pe arhiepiscopul sârbilor, acela care se numea pe sine „patriarh” ‫ڍ‬i pe care
l-am pomenit când am povestit despre Putivl, cum că el venise din Valahia
cu mare fală ‫ڍ‬i îi îngăduise voievodul din Putivl să intre [în ‫ڏ‬inutul Moscovei].
El căutase să-l urmeze pe împărat [pentru a-l întâlni] înainte de a pleca la
război, dar nu izbutise să-l prindă din urmă.
//150v// [...] De la malul Dunării úi până la hotarul de miazănoapte sunt

foarte mul‫ڏ‬i cerbi, îndeosebi în ‫ڎ‬ara Valahiei, ‫ڍ‬i ei îi vânează < ‫ڍ‬i îi mănâncă >,
căci cerbul are copita despicată700. Iar moscovi‫ڏ‬ii nu mănâncă porumbei cu
nici un chip, „din evlavie pentru Duhul Sfânt”, după cum spun ei.
//161r// [...] Ne-au spus tălmacii că [Ġarul] l-a întrebat a‫ڍ‬a pe patriarhul
acela al Ierusalimului, când s-a întâlnit cu el la ospă‫ڏ‬: „Batiuγka701 (pentru că
a‫ڍ‬a e obiceiul la ei, să îi numească astfel pe arhierei, adică „Părintele meu”),
mi s-a povestit că Vasile, domnul Moldovei, este un om foarte bogat, că este
milostiv, că îi place mult să înal‫ڏ‬e biserici ‫ڍ‬i să facă fapte bune. Totu‫ڍ‬i, [se
spune] că stă în biserică cu calpacul pe cap ‫ڍ‬i nu ‫ڍ‬i-l leapădă”. Acela i-a
răspuns: „Da, adevărat este, căci noi l-am văzut că nu ‫ڍ‬i-l leapădă decât
când se cite‫ڍ‬te din Evanghelie ‫ڍ‬i se ocole‫ڍ‬te cu Sfintele Daruri. Iar pricina ni
s-a lămurit de curând, ‫ڍ‬i anume sunt două temeiuri: unul este seme‫ڏ‬ia lui cea
mare, celălalt este că el e ple‫ڍ‬uv, i-a căzut părul ‫ڍ‬i el î‫ڍ‬i căne‫ڍ‬te mereu barba
cu negru, ca să pară tânăr. De aceea //161v// se ru‫ڍ‬inează dacă i se descoperă
cre‫ڍ‬tetul, căci are părul alb ‫ڍ‬i barba cănită cu negru”. Vezi, a‫ڍ‬adar, iubitorule de
Hristos, ce întrebare a pus împăratul Moscovei cu privire la această treabă.
‫ڌ‬i când a aflat aceasta de la patriarh ‫ڍ‬i-a ridicat bra‫ڏ‬ele la cer ‫ڍ‬i a spus din
adâncul inimii: „Doamne al ve‫ڍ‬niciei, cum de nu-i scurtezi via‫ڏ‬a, când el
cutează să ‫ڎ‬i se înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬eze astfel?” ‫ڌ‬i aceasta a fost ca o prevestire a lui
despre acela, căci la pu‫ڏ‬ină vreme el a pă‫ڏ‬it ce-a pă‫ڏ‬it. Vezi ce întâmplări care îi
pot albi ‫ڍ‬i pe prunci: căci, a‫ڍ‬a cum am povestit despre el mai demult, el nu
numai că nu-‫ڍ‬i lepăda calpacul în biserică, dar nu-l lepăda nici înaintea
arhiereului, apoi stătea mereu în jil‫ڏ‬ul din fa‫ڏ‬ă, iar pe părintele nostru îl
700
Referire la versetul din Vechiul Testament (Leviticul 11, 3) care spune: „Orice
animal cu copita despicată, care are copita despăr‫ڏ‬ită în două ‫ڍ‬i î‫ڍ‬i rumegă mâncarea, îl
pute‫ڏ‬i mânca”. Despre interdic‫ڏ‬iile alimentare în Răsărit ‫ڍ‬i în Apus, potrivit scrierilor
Părin‫ڏ‬ilor Bisericii, v. ‫ڍ‬i The Moscovia of Antonio Possevino: 89.
701
În rusă: „Părinte”.
304
a‫ڍ‬eza de-a dreapta lui. Cât despre acest împărat – dar nu numai el, ci ‫ڍ‬i to‫ڏ‬i
împăra‫ڏ‬ii Moscovei dinaintea lui – nu stăteau în biserică decât cu capul
descoperit, ‫ڍ‬i nu numai atât, ci la fel stăteau totdeauna înaintea arhiereilor ‫ڍ‬i
preo‫ڏ‬ilor. Aceasta era datina la ei, pentru că erau plini de haruri, smeri‫ڏ‬i ‫ڍ‬i
lipsi‫ڏ‬i de trufie.
//167r// [...] Pentru această pricină ‫ڍ‬i pentru altele a‫ڍ‬ijderea, date fiind
nelegiuirile ‫ڍ‬i fărădelegile necurmate săvâr‫ڍ‬ite de fiii grecilor în tot locul, nu
am văzut ca ei să fie iubi‫ڏ‬i vreundeva. Am văzut acestea cu ochii no‫ڍ‬tri, căci
în Moldova, din pricina du‫ڍ‬măniei [locuitorilor] fa‫ڏ‬ă de dregătorii lui Vasile
‫ڍ‬i de putreziciunea lor, norodul s-a ridicat deodată ‫ڍ‬i l-a alungat [pe domn],
omorându-i pe to‫ڏ‬i [grecii] ‫ڍ‬i luându-le averile. Auzisem acuma că la fel se
petrecuse ‫ڍ‬i cu toată ‫ڎ‬ara Valahiei. Nu am văzut dragoste pentru [greci] nici la
cazaci, iar moscovi‫ڏ‬ii nu îi primeau la ei decât pe pu‫ڏ‬ini, ‫ڍ‬i doar ca să le facă
danii.
{În vremea ‫ڍ‬ederii sale la Moscova patriarhul Macarie a fost poftit de

mai multe ori să înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬eze arhiereilor, uneori în biserică, după Sf. Liturghie,
rânduielile proprii Bisericii Antiohiene, prin compara‫ڏ‬ie cu acelea obi‫ڍ‬nuite
în ‫ڏ‬inuturile ruse‫ڍ‬ti.}
//169r// [...] Apoi i-a învă‫ڏ‬at ‫ڍ‬i cu privire la semnul crucii, căci ei nu fac
semnul crucii ca noi, cu trei degete adunate, ci îl fac precum binecuvântarea
arhiereului702. Părintele nostru patriarh a mărturisit despre aceasta, spunând
că este un lucru care nu poate rămâne a‫ڍ‬a. A vorbit acum arhiereilor eparhiilor,
prin graiul tălmaciului, spunându-le că [tocmai] în Antiohia au fost numi‫ڏ‬i
întâia oară credincio‫ڍ‬ii cu numele de „cre‫ڍ‬tini”, nu în altă parte, ‫ڍ‬i de aici au
izvorât rânduielile biserice‫ڍ‬ti. Nicăieri – la Alexandria, la Constantinopol, la
Ierusalim, în Muntele Sinai, nici în Sfântul Munte ‫ڍ‬i nici în Valahia, ori
Moldova ori ‫ڎ‬ara Cazacilor – nu face nimeni semnul crucii în acest fel, ci
to‫ڏ‬i fac la fel [ca noi].
{În 1655, în cursul primei săptămâni din Postul Pa‫ڍ‬telui, ‫ڏ‬arul Alexei
Mihailovici a trimis o oaste mare împotriva polonilor care, sub comanda
prin‫ڏ‬ului Radziwiáá, atacaseră cetatea Mohilov. Sim‫ڏ‬ind povara anilor de
absen‫ڏ‬ă din scaunul său arhieresc ‫ڍ‬i îngrijorat de ve‫ڍ‬tile despre un nou
702
Despre felul cum se făcea semnul crucii la vremea despăr‫ڏ‬irii Bisericii Ruse de rit
vechi (staroveră) de cea oficială ‫ڍ‬i despre tradi‫ڏ‬ia răsăriteană a acestui ritual, v. The Moscovia of
Antonio Possevino: 89–90; Nikolay N. Seleznyov, „Elias Geveri of Damascus” in Russian
studies of church history: a witness to the two-finger sign of the cross in a medieval treatise
on denominations of Syrian Christianity, „Scrinium. Journal of Patrology, Critical Hagiography
and Ecclesiastical History”, vol. 9, 2013, New Jersey, Piscataway, p. 366–381.
305
război, patriarhul Macarie dorea să plece înapoi spre Siria, cerând repetat
îngăduin‫ڏ‬ă de la ‫ڏ‬ar. (f. 169v–176r)}
//169v// [...] [Împăratul] s-a mâniat tare când a primit aceste două ve‫ڍ‬ti,
mai întâi despre cucerirea ora‫ڍ‬ului Mohilov de către blestematul de Radziwiáá,
apoi că în ‫ڎ‬ara Cazacilor se făcuse mare prăpăd, omor, prinsoare ‫ڍ‬i pârjol,
dar mai ales când a văzut prin‫ڍ‬ii pe care îi trimise HmelniĠki: tătari, le‫ڍ‬i,
unguri, moldoveni ‫ڍ‬i austrieci. El l-a în‫ڍ‬tiin‫ڏ‬at despre felul cum îi dăduse
Dumnezeu izbândă împotriva vrăjma‫ڍ‬ilor gra‫ڏ‬ie vredniciei sale ‫ڍ‬i a puterii
numelui său. [...] Noi am început să ne rugăm din adâncul inimii împotriva
acelui vrăjma‫ ڍ‬al lui Dumnezeu ‫ڍ‬i al cre‫ڍ‬tinilor, blestematul de Radziwiáá, ca
‫ڍ‬i împotriva lui ‫ڌ‬tefan, domnul Moldovei, căci neîndoielnic Ziditorul lumii
îi trimisese pe ace‫ڍ‬tia doi ca să-i pedepsească pe cre‫ڍ‬tini. S-ar fi zis că
vrăjma‫ڍ‬ii lui Dumnezeu au apărut tocmai în vremea noastră pentru ca
triste‫ڏ‬ea, îngrijorarea ‫ڍ‬i nelini‫ڍ‬tea noastră să fie ‫ڍ‬i mai mari decât atunci
când am fost sili‫ڏ‬i să plecăm din ‫ڏ‬ara noastră, ori ca să nu ne părăsească. Mai
întâi am socotit că de aceea s-a petrecut tulburarea aceea cu Vasile, până să
se a‫ڍ‬eze în pace în scaunul său. În domnia lui au fost uci‫ڍ‬i mai mult //170r//
de o sută de mii de cre‫ڍ‬tini în Moldova, Valahia ‫ڍ‬i ‫ڎ‬ara Ungurilor. [Au
pierit] greci, sârbi, bulgari, arnău‫ڏ‬i, turci, arabi, tătari, le‫ڍ‬i, cazaci ‫ڍ‬i [o‫ڍ‬teni]
de alte neamuri. Nu plângeam noi din pricina aceasta, ci pentru că nu mai
aveam răbdare cincisprezece zile, de la joia din săptămâna Floriilor ‫ڍ‬i până
în joia Pa‫ڍ‬telui, căci atunci ne făgăduise Vasile că va binevoi către noi, ne
va plăti datoria, ne va da straie arhiere‫ڍ‬ti, o coroană de pre‫ڍ ڏ‬i altele asemenea.
Dacă ne-am fi întors de Pa‫ڍ‬te ca să fim cu el, am fi fost binecuvânta‫ڏ‬i cu
toate acestea ‫ڍ‬i ne-am fi putut pregăti de plecare, fără chin ‫ڍ‬i grijă, căci cu
adevărat ne doream de multă vreme să ne înapoiem în ‫ڏ‬ara noastră, ‫ڍ‬i nu să
fim opri‫ڏ‬i aici până azi. [...] Doamne, coboară-‫ڏ‬i privirea asupra noastră!
Până când ne vei ocoli? Mul‫ڏ‬umim ‫ڎ‬ie, Doamne, orice s-ar întâmpla. Nu ne-a
venit să credem când am scăpat de nenorocirile din Moldova, ‫ڍ‬i iată că
nenorocirile nu ne-au părăsit nici azi. [...] //171r// [...] ‫ڌ‬i am încheiat a
cincea Liturghie săvâr‫ڍ‬ită de fa‫ڏ‬ă cu domnul, care a fost a ‫ڍ‬aptea săvâr‫ڍ‬ită
împreună cu patriarhul Moscovei. Patriarhul [Nikon] a încheiat rugăciunea
‫ڍ‬i au intrat în altar ca să-‫ڍ‬i dezbrace odăjdiile, iar pe urmă au ie‫ڍ‬it ‫ڍ‬i l-au
binecuvântat pe împărat. În ceasul acesta părintele nostru i-a cerut să ne
sloboadă, dar el i-a răspuns: „Nu, părinte al meu, î‫ڏ‬i cer să mai rămâi aici, să
te rogi pentru mine ca Dumnezeu să-mi aducă biruin‫ڏ‬ă asupra vrăjma‫ڍ‬ului
meu, ca să mă întorc degrabă ‫ڍ‬i să mă îngrijesc de cele ce î‫ڏ‬i fac trebuin‫ڏ‬ă,
să te cinstesc a‫ڍ‬a cum ‫ڏ‬i se cuvine”. Iar părintele nostru i-a răspuns: „‫ڌ‬tii,
doamne, că sunt mai bine de patru ani de când lipsesc din scaunul meu ‫ڍ‬i că
m-am împiedicat atâta vreme pe drumurile Moldovei ‫ڍ‬i ale Valahiei, spre
nenorocul meu. Dacă măria ta mi-ar îngădui, a‫ ڍ‬pleca în calea mea”.
306
//173r// [...] Iar HmelniĠki ‫ڍ‬i o‫ڍ‬tenii lui se aflau to‫ڏ‬i într-o parte, în
preajma Moldovei ‫ڍ‬i ‫ڎ‬ării Ungure‫ڍ‬ti, unde se învecinează cu ‫ڎ‬ara Nem‫ڏ‬ească,
în vreme ce oastea din Novgorod ‫ڍ‬i aceea din Pskov au mers la malul mării,
împreună cu oastea Suediei, de cealaltă parte a ‫ڎ‬ării Le‫ڍ‬e‫ڍ‬ti. [...]
//173v// [...] < Despre cinuri ‫ڍ‬i despre treptele pe care se află
cârmuitorii703 > [...] Apoi este ‫ڎ‬ara Tătarilor, dar pe ace‫ڍ‬tia to‫ڏ‬i i-a cucerit
împăratul turcilor, care i-a ucis pe regii lor, a‫ڍ‬adar ei nu mai au regi, ci au
cârmuitori de la [turci]. Iar apoi [împăratul turcilor] a cucerit regatul
Valahiei, regatul Moldovei ‫ڍ‬i o parte din ‫ڎ‬ara Ungurească, hotărând ca ele
să plătească haraci pentru fiecare an ‫ڍ‬i să meargă [la război] oriunde îi cheamă
el. Aceste ‫ڏ‬ări se află până azi sub stăpânirea [sultanului], care are putere
asupra lor. Tot a‫ڍ‬a, el a cucerit Belgradul, Vidinul ‫ڍ‬i ‫ڎ‬ara Chesarului. [...]
//174r// Iar de această parte este al doilea ‫ڏ‬inut le‫ڍ‬esc, unde se învecinează
cu Suedia, la malul mării. Împăratul [Moscovei] s-a dus el însu‫ڍ‬i în mijlocul
‫ڏ‬ării ‫ڍ‬i a slobozit asupra lor mânia lui Dumnezeu din cele patru păr‫ڏ‬i,
războindu-se cu ei peste tot704. Cu toate acestea, ei nu au voit să se predea ‫ڍ‬i
să plătească haraci, fiind ei trufa‫ڍ‬i, seme‫ڏ‬i ‫ڍ‬i mândri, ci s-au rugat de turci,
cople‫ڍ‬indu-i cu solii ‫ڍ‬i făgăduindu-le avu‫ڏ‬ii fără număr. Aceia le-au hotărât
haraci de treizeci de mii de dinari pe an ‫ڍ‬i i-au luat în robie, silindu-i să plece
la război de câte ori i-ar fi chemat, la fel cum [au făcut cu] ‫ڎ‬ara Ungurească,
cu Moldova ‫ڍ‬i cu Valahia. [...] Dar turcii, care erau tare chibzui‫ڏ‬i, nu au vrut
să-i ajute, dându-le două pricini: „Întâi că voi [le‫ڍ‬ii ‫ڍ‬i ru‫ڍ‬ii] sunte‫ڏ‬i cre‫ڍ‬tini,
‫ڍ‬i noi nu avem ce căuta între voi. Al doilea, dacă voi‫ڏ‬i să vă dăm ajutor ‫ڍ‬i să
trimitem poruncă hanului ‫ڍ‬i tătarilor, craiului ungurilor, domnului Moldovei,
domnului Valahiei ‫ڍ‬i pa‫ڍ‬ei de Silistra, să încalece cu to‫ڏ‬ii ‫ڍ‬i să vă dea ajutor
împotriva vrăjma‫ڍ‬ului vostru, atunci da‫ڏ‬i-ne banii de haraci pe care vi i-a
hotărât răposatul sultan Osman, adică în fiecare an câte ‫ڍ‬aptezeci de mii de
guru‫ڍ‬i ‫ڍ‬i treizeci de mii de capete de vite ‫ڍ‬i de oi. Căci de treizeci ‫ڍ‬i cinci de
ani nu ne-a‫ڏ‬i mai dat nimic”.
//175r// [...] Dacă împăratul [ru‫ڍ‬ilor] avea atâta oaste, de multe mii705
de o‫ڍ‬teni, de ce nu a pornit împotriva tătarilor ca să-i ‫ڍ‬teargă de pe fa‫ڏ‬a
pământului? Căci ei călcau mereu ‫ڏ‬ara, pârjoleau, luau prin‫ڍ‬i ‫ڍ‬i făceau
acela‫ڍ‬i lucru ‫ڍ‬i la cazaci, în Moldova ‫ڍ‬i în Valahia, unde îi prădau de averi ‫ڍ‬i
apoi fugeau.
703
Lit., „împăra‫ڏ‬ii”. Am optat pentru cuvântul „cârmuitori” pentru că termenul include
toate numele de domnitori men‫ڏ‬ionate în continuare.
704
Despre războaiele ru‫ڍ‬ilor cu Polonia-Lituania ‫ڍ‬i cu Suedia, v. From Peasant to
Patriarch: 41–44.
705
În ms. karrƗt, v. supra, n. 607.
307
//175v// [...] Căci din vremea răposatului ‫ڏ‬ar Ivan706 niciunul dintre
împăra‫ڏ‬ii Moscovei nu mai pornise război împotriva cuiva, ci to‫ڏ‬i au stat în
tihnă la locul lor, îngrijind de împără‫ڏ‬ia ‫ڍ‬i de ‫ڏ‬ara lor. Slavă numelui lui
Dumnezeu! To‫ڏ‬i îl a‫ڍ‬teptau pe patriarhul Antiohiei. Când am sosit în Moldova
lumea se ridicase împotriva lui Vasile, iar în Valahia s-a întâmplat a‫ڍ‬ijderea.
Tătarii, după ce se avuseseră ca fra‫ڏ‬ii cu HmelniĠki vreme de opt ani, se
despăr‫ڏ‬iseră de el ‫ڍ‬i atunci el a fost silit să se îndrepte către împăratul
[ru‫ڍ‬ilor]. Cât despre le‫ڍ‬i, după ce împăratul fusese în mare priete‫ڍ‬ug cu ei,
se sfădiseră ‫ڍ‬i el pornise război împotriva lor, înainte de a ajunge noi acolo.
‫ڌ‬i au pă‫ڏ‬it ce au pă‫ڏ‬it. [...] Să ne mântuie Dumnezeu, scăpându-ne din ‫ڏ‬ările
acestea care, odată cuprinse de tulburare, nu se mai îndreaptă niciodată. Nu
‫ڍ‬tim cum va fi sfâr‫ڍ‬itul. Numai Dumnezeu ‫ڍ‬tie dacă nu cumva lumea se
apropie de capăt ‫ڍ‬i noi ne aflăm către sfâr‫ڍ‬itul vremurilor.
{Paul din Alep relatează cum a fost surghiunit de ‫ڏ‬ar arhimandritul

Mănăstirii Sf. Troi‫ڏ‬ă, al treilea om în stat ca rang ‫ڍ‬i bogă‫ڏ‬ie, pentru că
îngăduise nobililor pe care îi păstorea – primind de la ei răsplată – să nu plece
la oaste alături de ‫ڏ‬ar ‫ڍ‬i să trimită în locul lor o‫ڍ‬teni nevoiaúi, neînzestra‫ڏ‬i.
(f. 177v–178r)}
//178r// Apoi [împăratul Moscovei] a‫ڍ‬ezase în locul lui un alt chelar,
pe arhidiaconul Arsenie, care venise din ‫ڏ‬ara noastră împreună cu patriarhul
Ierusalimului, mergând de la Alep către Georgia, iar când a ajuns la Moscova
patriarhul ‫ڍ‬i împăratul s-au adunat la sfat ‫ڍ‬i l-au trimis la Sfântul Munte cu
danii bogate către mănăstiri ‫ڍ‬i cu scrisori de rugăciune către egumeni, ca să-i
dea tot ce le stă în putin‫ڏ‬ă dintre căr‫ڏ‬ile vechi grece‫ڍ‬ti. ‫ڌ‬i asta pentru că acest
patriarh ‫ڍ‬i acest împărat iubesc foarte mult rânduielile grecilor ‫ڍ‬i găsiseră
că, în curgerea îndelungată a vremii, se strecuraseră în căr‫ڏ‬ile lor unele
născociri. Iar ei auziseră că în Sfântul Munte [Athos] fuseseră adunate toate
căr‫ڏ‬ile împără‫ڏ‬iei grecilor. ‫ڌ‬i atunci l-au trimis pe [omul] acesta ca să adune
de acolo tot ce va fi găsit dintre [scrierile] pre‫ڏ‬ioase ‫ڍ‬i rare. Iar el a mers ‫ڍ‬i a
dobândit de la ei vreo cinci sute de scrieri felurite ‫ڍ‬i însemnate. Noi îl
întâlnisem din întâmplare pe când trecea prin Valahia. Apoi el a mers la
Constantinopol ‫ڍ‬i a cercetat toate cele de acolo.
//180r// [...] Dumnezeu ‫ڍ‬tie //180v// că bucatele care se găsesc în ‫ڏ‬ara
noastră la vremea posturilor nu se află la ei acolo, la Pa‫ڍ‬te ori la Rusalii707.
706
Probabil Ivan al IV-lea al Rusiei, „Ivan cel Groaznic” (3 decembrie 1533 – 28 martie
1584), primul cneaz al ‫ڏ‬inutului Moscovei care s-a autointitulat „‫ڏ‬ar”. El a anexat Hanatul
Kazanului în 1552, apoi a supus cetatea Astrahan în 1554 ‫ڍ‬i a ob‫ڏ‬inut pentru Rusia ie‫ڍ‬irea
la Marea Caspică ‫ڍ‬i controlul asupra întregii regiuni a fluviului Volga.
707
În ms. al-qamsƯnƗt, lit. „Cincizecimile”, „praznicele Cincizecimii”, termen care
denume‫ڍ‬te perioada de cincizeci de zile de la Pa‫ڍ‬te până la Rusalii.
308
Ei nu ‫ڍ‬tiu altceva decât pe‫ڍ‬te, carne ‫ڍ‬i cvas. Ace‫ڍ‬tia sunt fără îndoială sfin‫ڏ‬i
[adevăra‫ڏ‬i]! ‫ڌ‬i când ne aflam în Moldova ‫ڍ‬i Valahia ne întrebam cu nedumerire
ce vom mânca în zilele de miercuri ‫ڍ‬i vineri, precum ‫ڍ‬i în celelalte zile de post.
{Paul din Alep înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬ează primejdia grozavă a focului în cetatea
Moscovei ‫ڍ‬i măsurile luate pentru prevenirea ‫ڍ‬i pentru stingerea lui de către
străjile aflate sub comanda a doi căpitani rândui‫ڏ‬i să păzească, unul în
palatul ‫ڏ‬arului ‫ڍ‬i celălalt afară, în ora‫ڍ‬. (f. 194r–194v)}
//194v// Ace‫ڍ‬ti doi suba‫ڍ‬i erau fra‫ڏ‬i, turci de obâr‫ڍ‬ie din Rumelia, fiii
unui pa‫ڍ‬ă de acolo. Mai pe urmă noi ne-am înso‫ڏ‬it ‫ڍ‬i am legat mare prietenie
cu ei. ‫ڌ‬tiau limba greacă, turca ‫ڍ‬i persana. Ne-au povestit că merseseră cu
vizirul Huzrev Pa‫ڍ‬a în războiul împotriva Bagdadului, împreună cu tatăl lor,
pe când era pa‫ڍ‬ă în Rumelia. Când vizirul a fost biruit ‫ڍ‬i tatăl lor a fost
răpus, pe ei i-au luat prin‫ڍ‬i kõzõl-ba‫ڍ‬ii ‫ڍ‬i au ajuns robi la Curtea ‫ڍ‬ahului. ‫ڌ‬i
străduindu-se tare, cu multă iste‫ڏ‬ime, au izbutit să fugă din robia lui ‫ڍ‬i au
ajuns în ‫ڎ‬ara Georgienilor, la Timur-han, după cincisprezece zile de călărit zi
‫ڍ‬i noapte. De acolo au mers în Moldova, unde răposatul Teofan, patriarhul
Ierusalimului, i-a botezat, din dorin‫ڏ‬a ‫ڍ‬i la rugămintea lor. Au ajuns apoi în
slujba domnului.
{În zilele de vineri, sâmbătă ‫ڍ‬i duminică după Înăl‫ڏ‬are, patriarhul

Macarie a slujit Sf. Liturghie în biserica Mănăstirii Starodevici („a fetelor
bătrâne”), a‫ڍ‬ezământ de maici cu hramul Înăl‫ڏ‬area Domnului, unde se aflau
mormintele mai multor ‫ڏ‬arine. După slujbă a hirotonit preo‫ڏ‬i ‫ڍ‬i diaconi ‫ڍ‬i a
îmbrăcat cu bederni‫ڏ‬ă un episcop. (f. 197r–v)}
//197r// [...] Căci în ‫ڏ‬ările acestea ei nu cunosc cuvântul ®ǌrƯ708 ‫ڍ‬i numai
stareĠii mănăstirilor poartă bederni‫ڏ‬ă709, nimeni altcineva. Nici în ‫ڏ‬ările
ortodoxe710, nici în Valahia, în Moldova ori la cazaci711 ei nu cunosc cuvântul
708
V. supra, n. 6. Aici autorul se referă la cinul de arhimandrit, v. ‫ڍ‬i pasajul de la f. 265v.
709
În ms. a÷ar, cu sensul principal „piatră”. Cuvântul a primit, în vocabularul ecleziastic
arab, sensul secundar i÷r, „brâu”, „(na)bederni‫ڏ‬ă”, „epigonat” (< gr. œSLȖȠȞȐĲȚȠȞ), v. Graf,
Verzeichnis: 37, s.v. a÷ar. În tradi‫ڏ‬ia greacă, românească, arabă ‫ڍ‬.a. bederni‫ڏ‬a ‫ڍ‬i epigonatul
sunt unul ‫ڍ‬i acela‫ڍ‬i ve‫ڍ‬mânt, simbolizând sabia duhovnicească, rostul slujitorului de
apărător al credin‫ڏ‬ei, ca osta‫ ڍ‬al lui Hristos (v. Brani‫ڍ‬te, Liturgica: 533–534). În tradi‫ڏ‬ia
rusă ele sunt ve‫ڍ‬minte diferite: epigonatul în formă de romb (rus. paliεa, cu primul sens
„ghioagă”, „buzdugan”) îi revine episcopului, iar nabederni‫ڏ‬a de formă rectangulară (rus.
nabedrennik) poate fi acordată ‫ڍ‬i preo‫ڏ‬ilor, „pentru slujire îndelungată ‫ڍ‬i devotată”. De
aceea Murkos traduce paliĠa, explicând că „autorul înĠelege probabil prin acest cuvânt piesa
care în rusă se numeúte nabedrennik” (Murkos 2005: 350).
710
În ms. bilƗd al-rǌm, v. supra, n. 28.
711
În ğara Cazacilor (Ucraina).
309
®ǌrƯ ‫ڍ‬i nu îl îmbracă cu bederni‫ڏ‬ă decât pe stareĠ în mănăstire, ca să se
deosebească de monahi. To‫ڏ‬i preo‫ڏ‬ii care păstoresc norodul sunt preo‫ڏ‬i
slujitori712. De aceea am văzut noi cum grecii ne dojenesc ‫ڍ‬i ne dispre‫ڏ‬uiesc,
[spunând] că noi nu cunoa‫ڍ‬tem rânduiala ‫ڍ‬i datina713, căci în ‫ڏ‬ara noastră to‫ڏ‬i
preo‫ڏ‬ii sunt ®ǌrƯ ‫ڍ‬i [totu‫ڍ‬i] poartă bederni‫ڏ‬ă714.
//210r// [...] Mănăstirea cu hramul Sf. Sava se afla la jumătatea drumului

care ducea de la ora‫ ڍ‬la mănăstire. Împărăteasa pusese să o ridice de nouă,
de pu‫ڏ‬ină vreme, ‫ڍ‬i a‫ڍ‬ezase acolo călugări‫ڏ‬e rusoaice ‫ڍ‬i cazace pe care le
adusese împăratul de la Smolensk ‫ڍ‬i din ora‫ڍ‬ul Mohilov. Ne-au spus că
Radziwiáá le cinstise ‫ڍ‬i le făcuse multe danii, căci doamna lui, Maria, fiica
lui Vasile, domnul Moldovei, era ortodoxă ‫ڍ‬i le iubea mult, rugându-se
necontenit acolo la ele. Când împăratul a cucerit ‫ڏ‬ara aceea s-a temut pentru
ele, să nu li se întâmple vreo răutate din partea lui Radziwiáá sau a le‫ڍ‬ilor,
a‫ڍ‬a că le-a adus aici, cu toată cinstea. Erau ca la vreo ‫ڍ‬aptezeci de călugări‫ڏ‬e,
cele mai multe fete de oameni cu stare, cu fe‫ڏ‬ele lucitoare ca soarele, cu port
‫ڍ‬i straie frumoase tare.
{Paul din Alep relatează luptele din cel de-al doilea Război Nordic între
ğaratul Moscovei ‫ڍ‬i Liga Polonia-Lituania, izbucnit în primăvara anului 1655.}
712
În ms. qusǌs, pl. cuvântului qissƯs (cu var. qiss ‫ڍ‬i qass), „preot (slujitor)”, „preot
de mir”, „presbiter”, aflat pe a doua treaptă a ierarhiei biserice‫ڍ‬ti. La Murkos (2005: 420):
ɩɪɟɫɜɢɬɟɪɵ, „presviteri”. În 1899, Margaret Dunlop Gibson nota: „I have not noticed any
theological or ecclesiastical bias, unless it be the rendering of ʌȡİıȕȪĲİȡȠȚ by the word ΔϨϬϛ =
sacerdotes, instead of Ϧϴδϴδϗ or ΥϮϴη = presbyteri, seniores” (An Arabic Version of the Acts
of the Apostles and the Seven Catholic Epistles (Piscataway, New Jersey, 2003, reeditare a
ed. 1899, p. VII). Vl. V. Polosin prezintă explica‫ڏ‬iile monahului Rafail, arhimandrit al Bisericii
Antiohiene: un qiss este un kƗhin (preot) fără enorie sau un kƗhin călugăr, ori un ®ǌrƯ
necăsătorit (ieromonah) (v. Polosin 2001: 339, n. 18). V. ‫ڍ‬i Graf, Verzeichnis: 90, s.v. qass.
713
„Ce dédain s’applique aussi aux évêques (nommés tpseudo-episcopi’), car le
monde orthodoxe a connu encore longtemps des chorévêques [...]. Ce mépris envers les
ecclésiastiques slaves et roumains de la part des Latins, mais aussi des Grecs, est un
phénom£ne de longue durée [...]”, cf. Matei Cazacu, Moines savants et popes ignorants
dans le monde orthodoxe post-byzantin, în Histoires des hommes de Dieu dans l’islam et le
christianisme, Paris, 2003, p. 164.
714
Murkos adaugă aici o notă: „În Răsărit nu oricine primeúte cinul preoĠesc (kahanǌt, cu
aceeaúi rădăcină ca ‫ڍ‬i kƗhin = „preot”, „ieros”, la pl. kahƗnat) primeúte úi dreptul de a spovedi;
acest drept se dă îndeob‫ڍ‬te cu un prilej special, când preotul primeúte bederni‫ڏ‬ă úi se
numeúte apoi ®ǌrƯ. Până atunci el este qissƯs, la pl. qusus. Am optat pentru redarea acestui
ultim cuvânt prin „presbiteri” (deosebind aici, în mod convenĠional, această denumire, de
„preoĠi”, pentru care folosim cuvântul kahƗnat). O oarecare îndreptăĠire pentru această
alegere a fost úi faptul că, de exemplu, la traducerea epistolei Iac. 5, 14 apare: ‘ChemaĠi-i
pe presbiterii bisericeúti’, iar la arabi avem qusǌs, ‫ڍ‬i dimpotrivă, în versetul ‘Tu eúti preot
veúnic, după rânduiala lui Melchisedec’ (Evr. 5, 4) apare cuvântul kƗhin” (Murkos 2005: 420).
310
//215v// [...] Cucerirea acestui ora‫[ ڍ‬Vilnius] s-a petrecut în ultima zi a
lunii iulie [1655]: Să vezi ce iute a sosit vestea de acolo până la noi, în
numai cincisprezece zile, cu toate că depărtarea între Moscova ‫ڍ‬i Vilnius
este de o mie de verste. A‫ڍ‬a ne-au încredin‫ڏ‬at negu‫ڏ‬ătorii, că depărtarea de la
Moscova la Ia‫ڍ‬i, în Moldova, este aceea‫ڍ‬i ca de la Moscova la Vilnius.
//234v// [...] < Ve‫ڍ‬ti privitoare la războiul purtat de împărat >
A doua zi după praznicul Na‫ڍ‬terii Domnului împăratul [Moscovei] a
primit veste despre oastea lui, cârmuită de boierul715 Buturlin, pe care o
trimisese întâi să se întâlnească cu HmelniĠki ca să meargă împreună la
Cameni‫ڏ‬a. După ce împresuraseră cetatea, stând acolo multă vreme, cei
dinăuntru le trimiseseră printr-un băietan o scrisoare care spunea a‫ڍ‬a: „Noi
nu voim să ne războim cu voi, ci merge‫ڏ‬i întâi ‫ڍ‬i război‫ڏ‬i-vă cu craiul nostru
‫ڍ‬i apoi, dacă îl omorâ‫ڏ‬i ‫ڍ‬i îi lua‫ڏ‬i scaunul, noi ne vom supune vouă fără
luptă”. ‫ڌ‬i le-au jurat aceasta. ‫ڌ‬tefan, voievodul Moldovei, i-a trimis
boierului împăratului [făgăduin‫ڏ‬ă de] slujire ‫ڍ‬i multe daruri: dinari, butoaie
cu vin, vite, oi, pâine ‫ڍ‬i altele asemenea. ‫ڌ‬i atunci ei au plecat din fa‫ڏ‬a cetă‫ڏ‬ii
‫ڍ‬i au mers către ora‫ڍ‬ul //235r// Lvov.
{Învins de o‫ڍ‬tile căzăce‫ڍ‬ti, hanul tătar Mehmed Ghirai IV cade la

învoială cu hatmanul Bogdan HmelniĠki pentru întoarcerea sa ‫ڍ‬i a o‫ڍ‬tenilor
răma‫ڍ‬i în via‫ڏ‬ă în condi‫ڏ‬ii pa‫ڍ‬nice în ‫ڏ‬inuturile tătără‫ڍ‬ti.}
//235r// [...] Apoi [hanul Ghirai] a cerut de la HmelniĠki o mie cinci

sute de cazaci ca să-l înso‫ڏ‬ească până în pământul Moldovei, lăsându-i
cheză‫ڍ‬ie mai mul‫ڏ‬i mârzaci716, până ce va fi ajuns el în pământul Moldovei ‫ڍ‬i
va fi pornit spre //235v// ‫ڏ‬ara lui.
[ANUL 1656]
{Joi 17 ianuarie 1656 patriarhul Macarie a mers la mănăstirea cu

hramul Sf. Ierarh Sava, episcopul Moscovei, ridicată recent de ‫ڏ‬arul Alexei
Mihailovici în afara ora‫ڍ‬ului, pe râul Moskva. Aici sosise mai devreme ‫ڍ‬i
‫ڏ‬arul, pentru a sărbători praznicul Sfântului. Cu prilejul acestei întâlniri ‫ڏ‬arul
a avut o lungă conversa‫ڏ‬ie cu patriarhul. (f. 237r–237v)}
//237v// [...] Să vezi ce minune, cum i-a grăit [împăratul]: „Eu ‫ڍ‬tiu că
pricina cea mai adevărată a plecării tale din scaun au fost răută‫ڏ‬ile ‫ڍ‬i
amărăciunile săvâr‫ڍ‬ite împotriva sfin‫ڏ‬iei tale de blestematul de mitropolit al
715
În ms. ’ar®un. Autorul se referă la nobilul Vasili Vasilievici Buturlin, general al
armatei ruse.
716
În ms. mirzƗwƗt, din tăt. mïrza, nobil tătar, căpetenie de ceată.
311
Mirelor, ca răsplată pentru binele pe care i l-ai făcut”717. Părintele nostru
patriarh tare s-a minunat de aceste vorbe, ‫ڍ‬i noi de asemenea, spunându-ne
în cugetul nostru: „Cine l-o fi în‫ڍ‬tiin‫ڏ‬at ‫ڍ‬i îl în‫ڍ‬tiin‫ڏ‬ează de aceste fapte ‫ڍ‬i
întâmplări?” Cu adevărat, nimic nu poate fi ascuns împăra‫ڏ‬ilor. Apoi i-a
spus: „De ce nu ne-ai trimis veste despre el ‫ڍ‬i despre răută‫ڏ‬ile lui, când a venit
el la noi?” Căci se întâmplase ca noi să îl întâlnim pe acela în Moldova,
când se prefăcuse a ne fi prieten bun ‫ڍ‬i supus. De aceea, când am ajuns
înaintea lui la hotarul dinlăuntru [al ‫ڏ‬inutului Moscovei], părintele nostru nu
a vrut să scrie de rău despre el, ca să nu i se întâmple vreun necaz. El îi
ceruse chiar carte de binecuvântare ‫ڍ‬i de înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬are înaintea împăratului. Dar
sfătuindu-ne cu Vasile-vodă718 el nu ne-a lăsat [să-i dăm], căci avea ‫ڍ‬tiin‫ڏ‬ă
despre nelegiuirea aceluia, despre relele [săvâr‫ڍ‬ite] ‫ڍ‬i despre du‫ڍ‬mănia lui
fa‫ڏ‬ă de părintele nostru. //238r// Astfel, noi l-am înduplecat [să ne lase] ‫ڍ‬i el
a plecat împreună cu patriarhul Patelaron înaintea noastră.
//243r// [...] În vremea aceasta patriarhul Nikon i-a trimis în dar
părintelui nostru patriarh, prin arhidiaconul său, o mantie verde din postav
europenesc, pe care el a purtat-o necontenit în vremea din urmă, în Valahia.
//245v// [...] Află că pecetea domnilor Moldovei ‫ڍ‬i Valahiei pe
hrisoavele ‫ڍ‬i scrisorile lor, precum ‫ڍ‬i pe u‫ڍ‬ile palatelor, bisericilor ‫ڍ‬i caselor
lor, [pecete] numai a lor, este totdeauna un cap de bour719, după cum ne-au
spus – din evlavie pentru [Sf.] Marcu Evanghelistul (sic!)720.
{Paul din Alep relatează până la sfâr‫ڍ‬it istoria pretinsului patriarh al
sârbilor, despre care a pomenit ‫ڍ‬i la f. 96r ‫ڍ‬i 135r.}
//249v// [Împăratul] l-a chemat la el [pe mitropolitul sârbilor], ca să-i

sărute dreapta, ‫ڍ‬i l-a povă‫ڏ‬uit spunându-i: „Când vei merge la Ierusalim
roagă-te acolo pentru mine ‫ڍ‬i pomene‫ڍ‬te-mă, când te vei afla la locurile
sfinte. ‫ڌ‬i să-mi aduci la întoarcere ulei din candela de deasupra Sfântului
Mormânt”. Apoi i-a dăruit patru blănuri de samur ‫ڍ‬i patru sute de dinari ‫ڍ‬i
i-a îngăduit să plece. Iar acela a plecat de îndată din ora‫ڍ ڍ‬i a ajuns fuga în
Moldova, privind mereu în urmă. Vezi ce i-au adus trufia, seme‫ڏ‬ia ‫ڍ‬i scorneala
717
Despre uneltirile mitropolitului Ieremia al Mirelor (în Lycia) v. Tchentsova 2012:
76–82.
718
Autorul se referă la Vasile Lupu, domnul Moldovei.
719
În ms. Óawr, „taur”, animal mai cunoscut cititorilor din Levant. „Asemănarea bourului
cu vitele domestice, cât ‫ڍ‬i faptul că era intens prins ‫ڍ‬i domesticit sunt motivele pentru care
poporul folosea frecvent denumiri ca ‘bou (taur) sălbatic’ sau numai ‘bou’ ‫ڍ‬i ‘taur’ în loc de
‘bour’”, afirmă Alexandru Filipa‫ڍ‬cu în Sălbăticiuni din vremea strămoγilor noγtri, Bucure‫ڍ‬ti,
1969, p. 44–45.
720
Simbolurile celor patru Sf. Evangheli‫ڍ‬ti sunt: Sf. Ap. ‫ڍ‬i Ev. Marcu – leul; Sf. Ap.
‫ڍ‬i Ev. Ioan – vulturul; Sf. Ap. ‫ڍ‬i Ev. Matei – îngerul; Sf. Ap. ‫ڍ‬i Ev. Luca – taurul.
312
lui cum că ar fi fost patriarh, căci [ru‫ڍ‬ii] tot atâta îi dăduseră ‫ڍ‬i mitropolitului
sfântului scaun al Niceei, care se afla acum acolo, iar ei doi se află [de fapt]
pe aceea‫ڍ‬i treaptă arhierească.
{Apropiindu-se întoarcerea în Siria, patriarhul Macarie a cerut ‫ڏ‬arului
Alexei cinci hrisoave cu pecetea imperială, pe care Paul din Alep le nume‫ڍ‬te
„hrisobule”, dintre care primele patru se refereau la danii anuale pentru
scaunul Patriarhal al Antiohiei ‫ڍ‬i pentru Mănăstirile Balamand, Tripoli ‫ڍ‬i
6aydnƗya. (f. 249v – 250 v)}
//250r// [...] Am mai scos ‫ڍ‬i a cincea hrisobulă721 pentru un negustor,

rudă a unuia dintre boierii din Moldova, ca să i se îngăduie a fi căpetenia
unei cete de negustori ‫ڍ‬i să nu i se pună piedici la hotar.
//250v// Constantin, domnul Valahiei722, îi trimisese părintelui nostru
patriarh un răva‫ ڍ‬în care îl ruga fierbinte să ia pentru el din tezaurul împăratului
o blană de samur723 deosebită, pre‫ڏ‬ioasă ‫ڍ‬i cât se putea de frumoasă,
întunecată724 ‫ڍ‬i scumpă. Dar o asemenea blană nu părăse‫ڍ‬te cu niciun chip
tezaurul împăratului. Atunci părintele nostru patriarh i-a scris împăratului o
jalbă725 prin care îl în‫ڍ‬tiin‫ڏ‬a de această treabă. Iar [împăratul] a poruncit să i
se dea o blană de samur din tezaur, la pre‫ڏ‬ul cu care fusese cumpărată din
Siberia. Ei au căutat ‫ڍ‬i au găsit două ‫ڍ‬i noi am ales până la urmă una care ni
s-a părut mai frumoasă decât cealaltă. Le-am plătit pre‫ڏ‬ul ei de cumpărare
din Siberia, care era scris pe ea, adică patru sute optzeci de dinari, ‫ڍ‬i am
luat-o. Pentru aceasta a trebuit să mă duc să cercetez tezaurul de blănuri [al
împăratului], ‫ڍ‬i tare m-am minunat. ‫ڌ‬i ne-au mai dat, la porunca împăratului,
patru mii (sic!) de blăni‫ڏ‬e de veveri‫ڏ‬ă cenu‫ڍ‬ie726 de la Kazan.
721
În ms. ®rƯÑǌfǌlǌ, din gr. ȤȡȣıȩȕȠȣȜȜȠ[Ȟ], „hrisov”, „document validat cu bulă de aur”.
722
Autorul se referă la Constantin ‫ڌ‬erban, domnul ğării Româneúti.
723
Obicei cunoscut al domnilor români: Vasile Lupu î‫ڍ‬i trimitea la Moscova oamenii
de casă, precum Dumitra‫ڍ‬cu Erali clucerul, după samur ‫ڍ‬i sobol, v. Alexianu, Mode γi
veγminte: 346–347. În Condica de venituri γi cheltuieli: 702 se pomene‫ڍ‬te despre cumpărarea a
„duoƟ blane de pântece de vulpe de moscǎ care s’aǎ trimis una chehaialiƱ Pa‫ڍ‬iƱ, alta lui
Divan Efendi, tal. (80)”.
724
După moda blănurilor siberiene deschise la culoare, de cacom, hermină sau linx, a
venit aceea a blănurilor întunecate, precum vulpea neagră „lucioasă ca păcura”, pre‫ڏ‬uită
încă la 1672, în domnia lui Duca-vodă, cf. Alexianu, Mode γi veγminte: 409.
725
În ms. «ǌlǌfƯÓ, din rus. þelobitnaja, „jalbă”, „peti‫ڏ‬ie”, substantiv derivat de la expresia
(v. rus.) bit’ þelom, „a face o metanie, o plecăciune” (lit. „ a pleca fruntea la pământ”).
726
În ms. sin÷Ɨb, „sângeapuri” < tc. sincap, „veveri‫ڏ‬e cenu‫ڍ‬ii” (col.), fr. petitgris. La
Murkos (2005: 519): 4000 kazanskih belok, „4000 mii de veveri‫ڏ‬e de Kazan”. Belfour cite‫ڍ‬te
(II: 280): four ermines from Cazan, considerând, probabil, prea mare cifra din text. Veveri‫ڏ‬a de
Kazan este un mic mamifer rozător (Sciurus cinereusi), cu coadă stufoasă, ale cărei fire de
păr erau folosite în trecut pentru pensule foarte fine, întrebuinĠate în pictarea icoanelor, mai
ales la aurit. V. Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, Bucure‫ڍ‬ti, 2000, p. 256.
313
{Paginile următoare cuprind, în general, ecouri ale nemul‫ڏ‬umirilor
oaspe‫ڏ‬ilor sirieni pentru faptul că ‫ڏ‬arul nu le îngăduia să se întoarcă acasă.}
//251v// [...] Cum să afle străinul tihnă ‫ڍ‬i hodină fără să intre la baie ‫ڍ‬i
fără să-‫ڍ‬i tundă părul? Noi nu mai făcusem baie de când plecaserăm din
Valahia, adică taman de doi ani.
//253r// În vremea noastră obiceiul patriarhilor era că veneau [la Moscova]
‫ڍ‬i nu zăboveau mai mult de ‫ڍ‬apte sau opt luni. Dar noi, din nefericire, am
zăbovit în Moldova ‫ڍ‬i apoi am fost opri‫ڏ‬i în Valahia, iar [când am ajuns] la
Moscova s-a întâmplat ca împăratul să plece la război, ceea ce nu se mai
întâmplase din vremea ‫ڏ‬arului Ivan ‫ڍ‬i a trebuit să se întâmple, spre nenorocirea
noastră, tocmai în vremea când ne aflam noi acolo. ‫ڌ‬i după ce nădăjduisem
să nu ‫ڍ‬edem acolo mai mult de patru ori cinci luni, am fost opri‫ڏ‬i să plecăm
până azi, adică aproape doi ani.
//254r// [...] Peste tot în ‫ڎ‬ara Valahiei ‫ڍ‬i a Moldovei ‫ڍ‬i a Cazacilor, ‫ڍ‬i
până în ‫ڏ‬inuturile Moscovei, ei nu taie dobitoacele a‫ڍ‬a cum s-a statornicit în
căr‫ڏ‬ile sfinte, ci le taie precum este datina la frânci.
//254v// [...] În vremea aceasta a sosit la împărat mitropolitul Moldovei,
trimis ca sol de [Gheorghe] ‫ڌ‬tefan-vodă, înso‫ڏ‬it de un logofăt ‫ڍ‬i de mult
alai727. El venise să se plece împăratului în ‫ڏ‬ara lui ‫ڍ‬i să se supună puterii lui,
căci a‫ڍ‬a hotărâseră cu to‫ڏ‬ii în ‫ڏ‬ară, cei mari ‫ڍ‬i cei mici, din pricina ananghiei
în care se aflau ‫ڍ‬i a neputin‫ڏ‬ei lor de a stăvili stăpânirea celor ce îi luau
[mereu] în robie, îndeosebi tătarii. Împăratul era foarte mânios pe acest
‫ڌ‬tefan, căci trimisese de nenumărate ori ajutor le‫ڍ‬ilor împotriva cazacilor,
din pricină că între cazaci ‫ڍ‬i moldoveni fusese o du‫ڍ‬mănie grozavă, dar
‫ڌ‬tefan se străduise tare ‫ڍ‬i, cu multă viclenie, cu daruri, solii ‫ڍ‬i plecăciuni,
izbutise să dreagă [această du‫ڍ‬mănie] ‫ڍ‬i acum ea se prefăcuse într-o mare
dragoste. [Mitropolitul Moldovei] i-a înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬at împăratului o scrisoare de la
patriarhul [Paisie] al Ierusalimului ca mărturie că [domnul Moldovei] i se
închină cu toată inima ‫ڍ‬i în adevăr. Împăratul nu a primit această solie,
spunând că totul este un vicle‫ڍ‬ug, ‫ڍ‬i nu a primit decât scrisoarea părintelui
nostru patriarh despre el. Căci el nu a contenit stăruind înaintea lui, până ce
a primit [solia moldoveană] ‫ڍ‬i a binevoit fa‫ڏ‬ă de [domn]. Ei aduseseră o
scrisoare de întărire cu mărturiile locuitorilor întregii ‫ڏ‬ări. Ei, adică norodul ‫ڍ‬i
727
Despre solia mitropolitului Ghedeon al Moldovei, înso‫ڏ‬it de logofătul Grigorie
Neaniul, ‫ڍ‬i importan‫ڏ‬a ei în negocierile dintre Ia‫ڍ‬i ‫ڍ‬i Moscova, v. Tchentsova 2010: 251 ‫ڍ‬.
urm. (409–410 în rezumatul francez), cu facsimilul hrisovului păstrat la RGADA (Fond 68,
op. 3, nr. 5, din 1656), în greacă (‫ڍ‬i în traducere rusă), care cuprinde punctele negocierii,
purtând ‫ڍ‬i semnătura patriarhului Macarie III (p. 254–255). V. ‫ڍ‬i comentarii suplimentare la
Tchentsova 2012: 89–92.
314
domnul, cereau împăratului zece lucruri728, între care să le trimită apărători
în clipele lor de primejdie, apoi să le ia haraci potrivit cu rânduiala păstrată
în hrisoavele vechi din vremea împăra‫ڏ‬ilor greci, pe urmă, ca domnul
pomenit să nu fie îndepărtat din scaun atât cât va trăi, iar după ce moare să
fie a‫ڍ‬ezat în scaun un domn din neamul lui. Împăratul le-a îngăduit să nu
plătească haraci vreme de zece ani, dar le-a cerut în schimb ca domnul să nu
primească [la Curte] nici un boier [rus] decât cu îngăduin‫ڏ‬a împăratului.
Astfel, i-a poftit [pe soli] ‫ڍ‬i ei i-au sărutat dreapta. I-au dăruit un cal turcesc
minunat, cu tot harna‫ڍ‬amentul lui împărătesc, aurit, încununat cu
mărgăritare ‫ڍ‬i giuvaeruri scumpe. I-au mai dăruit apoi ‫ڍ‬i un picior al unuia
dintre cei Patruzeci de Mucenici, cel numit Ioan. Patriarhului i-au dăruit
brocart ‫ڍ‬i serasir ‫ڍ‬i moa‫ڍ‬tele unui sfânt. Împăratul le-a făcut daruri multe,
danii, pomeni ‫ڍ‬i altele asemenea729.
//256r// [...] De când ne întorsesem la Moscova nu izbutisem să aflăm

pricina pentru care împăratul ne chemase înapoi ‫ڍ‬i, de‫ڍ‬i întrebasem, nu
putusem afla. Eram foarte nelini‫ڍ‬ti‫ڏ‬i de aceasta, mai cu seamă că am ajuns
iară‫ڍ‬i să a‫ڍ‬teptăm ca mai înainte, cu făgăduin‫ڏ‬e de la o zi la alta, fără să ‫ڍ‬tie
nimeni ‫ڍ‬i să ne dea un răspuns limpede. Până la urmă am aflat pricina, care
era întreită: întâi [ca să hotărâm cu privire la] botezul le‫ڍ‬ilor730, al doilea,
chestiunea mitropolitului Moldovei731, al treilea, pentru afurisenia unui eretic
care apăruse la ei, un al doilea Arie732.
{Paul din Alep relatează un moment din cursul sinodului convocat de

patriarhul Nikon al Bisericii Ortodoxe Ruse, men‫ڏ‬ionat mai înainte.}
728
Pentru „punctele domnului ‫ڍ‬i ale ‫ڏ‬ării întregi pe care le cer de la credinciosul ‫ڍ‬i
autocratul ‫ڏ‬ar” v. D. G. Ionescu, Tratatul încheiat de Gheorghe βtefan cu ruγii în 1656,
„Revista istorică română”, III, 1933, nr. 2–3, p. 234–247; Tr. Ionescu-Ni‫ڍ‬cov,
A. Constantinescu, 300 de ani de la încheierea primului tratat de alianεă dintre Moldova γi
Rusia, „Studii”, IX, 1956, p. 114; Vera Tchentsova, Ikona iverskoi Bogomateri, Moscova,
2010, p. 251 ‫ڍ‬. urm., cu facsimile după document (lucrare recenzată de Mihai ‫ڎ‬ipău în
RESEE, L, 2012, la p. 370–372).
729
O scrisoare din 1 nov. 1656 a patriarhului Macarie III către ‫ڏ‬arul Alexei, în care îl
ruga să-i îngăduie mitropolitului Ghedeon să se întoarcă în Moldova, se păstrează la
Moscova, în Arhiva de Stat a Actelor Vechi (RGADA). Pentru edi‫ڏ‬ia textului grec, traducerea
franceză ‫ڍ‬i facsimil, v. Tchentsova 2012: 114–119, 122.
730
Chestiunea disputată era justeĠea botezării polonilor din teritoriile cucerite de ‫ڏ‬ar
care treceau de la catolicism la ortodoxie. V. ‫ڍ‬i raportul lui Antonio Possevino către Curtea
‫ڏ‬arului, la 3 martie 1582, în The Moscovia of Antonio Possevino: 85.
731
Mitropolitul Varlaam se retrăsese la Mănăstirea Secu, evitând să-l ungă domn pe
Gheorghe ‫ڌ‬tefan.
732
Autorul se referă la rascolnicii (raskolniki, „schismatici”, sau staroobriadεi,
„credincio‫ڍ‬i de rit vechi”) care îl sus‫ڏ‬ineau pe arhimandritul Ivan Neronov, împotrivindu-se
reformelor religioase ale patriarhului Nikon al Moscovei. V. From Peasant to Patriarch: 9–15.
315
//257v// [...] Patriarhul [Nikon] a adus daruri tuturor celor de fa‫ڏ‬ă. Vistierii
lui i-au înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬at guru‫ڍ‬i, reali ‫ڍ‬i dinari pe tăvi, iar el i-a dăruit părintelui
nostru, ca răsplată pentru osteneala lui, o icoană aurită a Sf. Fecioare, o cupă
aurită, două ve‫ڍ‬minte de serasir ‫ڍ‬i două de postav. Apoi a împăr‫ڏ‬it dinari
înveli‫ڏ‬i în hârtii tuturor episcopilor ‫ڍ‬i arhimandri‫ڏ‬ilor, nouă ‫ڍ‬i slujitorilor
no‫ڍ‬tri, tuturor slujitorilor mitropolitului Moldovei ‫ڍ‬i ai celorlal‫ڏ‬i [clerici].
{Patriarhul Macarie ‫ڍ‬i suita sa pleacă pentru a doua oară de la Moscova,

miercuri 29 mai 1656, ‫ڍ‬i se îndreaptă către Ia‫ڍ‬i după exact doi ani de călătorie
în Rusia. Urmează relatarea drumului prin ‫ڎ‬ara Cazacilor. (f. 258r–262v)}
//261r// [...] Sâmbătă 2 august [1656] HmelniĠki a venit la părintele

nostru patriarh ‫ڍ‬i ‫ڍ‬i-a luat rămas bun de la el. Apoi am plecat de acolo ‫ڍ‬i am
mers la un ora‫ ڍ‬numit Subotov733, unde răposatul Timotei, //261v// fiul său,
trăise. Ne-au ie‫ڍ‬it în întâmpinare cu alai, ne-au dus la o biserică mare, nouă,
cu hramul Sf. Mihail, unde se găseau odoare din bisericile armenilor pe care
le jefuise ‫ڍ‬i le surpase Timotei cel pomenit la Suceava, în pământul Moldovei,
a‫ڍ‬a cum am povestit mai înainte în amănunt. Aici se găse‫ڍ‬te mormântul lui.
A venit apoi la părintele nostru patriarh, în multe rânduri, [Roxanda,]
doamna lui [Timotei] ‫ڍ‬i fiica lui Vasile, voievodul Moldovei, îmbrăcată din
cap până în picioare precum roabele cerchezilor, cu calpac din catifea îmblănit.
‫ڌ‬i era înso‫ڏ‬ită de fete cercheze ‫ڍ‬i moldovence îmbrăcate la fel ca ea, ca ‫ڍ‬i
cum ar fi fost roabe. În seara de duminică, după vecernie, am săvâr‫ڍ‬it de fa‫ڏ‬ă
cu ea un parastas pentru so‫ڏ‬ul ei. Deasupra mormântului lui este atârnat un
steag mare, după obiceiul lor. Pe el este înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬at chipul lui a‫ڍ‬a cum era,
călare, cu sabia lui în dreapta ‫ڍ‬i ghioaga în stânga, iar în fa‫ڏ‬ă este înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬ată
‫ڎ‬ara Moldovei la vremea când mersese el să o cucerească. Î‫ڏ‬i vine să plângi
când îl vezi, pe el ‫ڍ‬i pe biata lui doamnă, care ‫ڍ‬tie patru limbi: valahă,
greacă, turcă ‫ڍ‬i rusă. Tatăl ei plătise o comoară de bani ca să o aducă înapoi
de la Istanbul, iar acum ea este lipsită de mamă, de tată ‫ڍ‬i de fra‫ڏ‬i, de neam
‫ڍ‬i de ‫ڏ‬ară, trăind printre străini, în palatul răposatului, care ridicase în jurul
lui cetate ‫ڍ‬i ‫ڍ‬an‫ڏ‬uri de apărare.
//262r// [...] Din această pricină drumurile au fost tare înfrico‫ڍ‬ate,
îndeosebi cale de o zi, până să ajungem la râul Nistru, căci el este hotar ‫ڍ‬i
sunt aici multe cete de tâlhari, moldoveni ‫ڍ‬i de alte neamuri. Vineri 15 august
am sosit la Ra‫ڍ‬kov ‫ڍ‬i l-am slăvit pe Dumnezeu pentru că scăpasem.734 Am
găsit aici tot felul de bunătă‫ڏ‬i, am putut mânca struguri din viile lui, pepeni
Subotov sau Subotiv (ucr. ɋɭɛɨɬɿɜ), sat din Ucraina centrală, în ýerkas’ka Oblast.
733
Patriarhul Macarie a rămas în contact epistolar cu Moscova ‫ڍ‬i după ce a ajuns în

734
Moldova, v. Tchentsova 2012: 92–97.
316
verzi735 din Moldova ‫ڍ‬i alte roade pe care nu le mai văzusem de când fusesem
mai înainte în Moldova. Tot timpul tânjisem să le mâncăm. [...]
//262r// [...] < Cum am intrat în ‫ڏ‬inutul Moldovei >

Când am trecut râul [Prut] ne-au întâmpinat pârcălabul ‫ڍ‬i căpeteniile
de pe partea moldovenească, a‫ڍ‬a cum le poruncise domnul. Au rânduit două
steaguri de călăra‫ڍ‬i pentru noi, care ne-au înso‫ڏ‬it necontenit din ‫ڏ‬inut în
‫ڏ‬inut, pe când noi mergeam cu trăsurile trase de caii tocmi‫ڏ‬i, până ce am
intrat în Ia‫ڍ‬i, joi, 21 august, cu mare alai, căci domnul trimisese boierii să ne
întâmpine pe cale. Am poposit la Mănăstirea [Sf.] Sava.
Luni a fost ziua întâia a lunii septembrie [din 1656 d. Hr.], începutul
anului 7165 de la Facere. La 8 septembrie domnul736 l-a poftit pe părintele
nostru patriarh să-i slujească în biserica de la Curte. Apoi de sărbătoarea
Crucii l-a poftit doamna [Safta] ‫ڍ‬i a săvâr‫ڍ‬it Liturghia pentru ea în biserica
ei. Tot a‫ڍ‬a, în duminica de după sărbătoarea Crucii [doamna] a mers la
< mănăstirea numită ‫ڍ‬i > „a Doamnei”737 ‫ڍ‬i l-a poftit acolo, iar el a făcut
iară‫ڍ‬i slujbă pentru ea.
Mare cinste ‫ڍ‬i pre‫ڏ‬uire i-a arătat domnul părintelui nostru patriarh: [i-a
rânduit] tain de mai mult de un dinar pe zi, douăzeci de ocale de vin ‫ڍ‬i
cincizeci de pâini, o căru‫ڏ‬ă de fân, orz pentru treizeci ‫ڍ‬i cinci de dobitoace, o
căru‫ڏ‬ă de lemne, o saca de apă pentru armeni, felurite lumânări ‫ڍ‬i altele
asemenea de-ale traiului.
Am sim‫ڏ‬it aerul de acasă pe tărâmul Moldovei. Am intrat la baie, care
ne lipsise aproape douăzeci ‫ڍ‬i ‫ڍ‬apte de luni, atâta vreme nu intrasem la baie
‫ڍ‬i nu ne spălasem cu apă. Ne-am primenit ‫ڍ‬i ve‫ڍ‬mintele, care se ponosiseră.
Numai că eram îngrijora‫ڏ‬i de lunga noastră înstrăinare de casă.
La sfâr‫ڍ‬itul lui septembrie domnul a plecat să se preumble la Hu‫ڍ‬i ‫ڍ‬i
mai departe la Gala‫ڏ‬i, ca să cerceteze o mănăstire nouă pe care o înăl‫ڏ‬ase în
marginea ‫ڏ‬ării738. I-a făgăduit părintelui nostru patriarh că va merge ‫ڍ‬i la el,
la mănăstire. Când a sosit la Gala‫ڏ‬i i-a trimis vorbă. Vechilul ‫ڍ‬i boierii lui
ne-au tocmit trăsuri ‫ڍ‬i înso‫ڏ‬itori ‫ڍ‬i am plecat de la Ia‫ڍ‬i miercuri 8 octombrie,
după ce ne-au petrecut până afară din ora‫ڍ‬. Am ajuns la Târgu-Frumos, unde
se află un palat de piatră739. Înainte să ajungi la el treci peste un pod de
735
În ms. «abas (col.), termen propriu arabei siriene, înregistrat de Barthélemy 1935:
102, s.v. Belfour insereaza în text cuvântul «abas în grafia lui arabă (II: 316). În Călători
VI: 307 apare o lectură gre‫ڍ‬ită: „vom gusta din thais’ moldovenesc”, unde cuvântul arab nu
este explicat, ceea ce induce în eroare cititorul prin apropierea de „caise” (v. de pildă
Cândea 1978: 313–314).
736
Autorul se referă la domnul Gheorghe ‫ڌ‬tefan.
737
Autorul se referă la Mănăstirea Golia.
738
Mănăstirea Ca‫ڍ‬in, v. Stoicescu, Repertoriul Moldova: 157–159.
739
Fostul palat al lui ‫ڌ‬tefan cel Mare, v. Stoicescu, Repertoriul Moldova: 858.
317
piatră, unde s-a petrecut cea din urmă înfruntare între Vasile740 ‫ڍ‬i acest domn
‫ڍ‬i unde [Vasile] a fost biruit, fugind în ‫ڎ‬ara Cazacilor. Capetele [celor
căzu‫ڏ‬i] au rămas pe pământ până azi741.
A doua zi am mers la un ora‫ ڍ‬numit Roman, unde se află mai multe
biserici din piatră ‫ڍ‬i o mănăstire mare închinată Sf. Parascheva742, cu o zidire
foarte frumoasă, înăl‫ڏ‬ată de răposatul Alexandru-vodă [cel Bun] //262v//.
Aici se află scaunul Episcopiei. În ‫ڏ‬inutul acesta sunt multe case frumoase,
ale armenilor care au în grijă trăsurile ‫ڍ‬i cele de trebuin‫ڏ‬ă călătorilor.
De aici am mers pe drumuri foarte proaste ‫ڍ‬i am trecut un râu mare,
care se trece cu bărcile, până la un alt ora‫ ڍ‬numit Bacău, unde se află mai
multe biserici din piatră.
De aici am mers prin codri ‫ڍ‬i peste mun‫ڏ‬i, pe [alte] drumuri proaste,
care seamănă cu drumurile [‫ڎ‬ării] Moscovei, dar sunt ‫ڍ‬i mai sălbatice, până
ce am ajuns la primul ‫ڏ‬inut al acestui domn, unde încă de pe vremea tatălui
‫ڍ‬i a bunicilor lui se află cele mai frumoase ‫ڍ‬i mai bine tocmite sate, iar în
fiecare sat este un palat ‫ڍ‬i o biserică. Căci toate ‫ڏ‬inuturile acestei ‫ڏ‬ări, de la
Roman până la Foc‫ڍ‬ani, sunt pline de sate ‫ڍ‬i ora‫ڍ‬e. ‫ڌ‬i au atâtea grădini,
izvoare de apă ‫ڍ‬i râuri cum nu se poate povesti. Sunt a‫ڍ‬ezările cele mai
frumoase ‫ڍ‬i mai bine rânduite din toată ‫ڎ‬ara Moldovei.
De la Roman până la Foc‫ڍ‬ani este cale de cinci zile, aici fiind hotarul
acestei ‫ڏ‬ări ‫ڍ‬i vecinătatea ei cu ‫ڎ‬ara Ungurească, unde se află multe familii de
sa‫ڍ‬i. Sa‫ڍ‬ii sunt catolici743, supu‫ڍ‬i ai Papei, ‫ڍ‬i au bisericile lor, căci în ‫ڎ‬ara
Ungurească, după cum am fost în‫ڍ‬tiin‫ڏ‬a‫ڏ‬i, sunt credin‫ڏ‬e ‫ڍ‬i semin‫ڏ‬ii multe.
Ne-au spus chiar că într-una ‫ڍ‬i aceea‫ڍ‬i casă sunt [rude] de mai multe
credin‫ڏ‬e, adică tatăl are o credin‫ڏ‬ă, nevasta lui are credin‫ڏ‬a ei, iar copiii au
fiecare credin‫ڏ‬a care îi place. Iar craiul ‫ڍ‬i judeĠii lor sunt calvini, în vreme ce
comandan‫ڏ‬ii cetă‫ڏ‬ilor sunt de neam săsesc.
Să ne întoarcem. Am pornit apoi ‫ڍ‬i am mers la [...]744 pe drumuri foarte
rele, prin păduri ticăloase ‫ڍ‬i sălbatice. Am dormit acolo când s-a făcut
noapte, negăsind niciun han. Am lăsat dobitoacele slobode, să pască fără
îngrădire, ‫ڍ‬i am ‫ڏ‬inut focuri aprinse până în zori. Atunci le-am adunat ‫ڍ‬i am
plecat, ajungând luni la unul dintre satele domnului, numit Bogdana, astfel
740
Autorul se referă la Vasile Lupu.
741
Autorul se referă la bătălia din 6/16 iulie 1653 de lângă satul Sârca, jud. Ia‫ڍ‬i, v.
Cioran 1900: 132, n. 1.
742
Despre catedrala episcopală din Roman, ctitorie a lui Petru Rare‫ ڍ‬cu fiul său Ilia‫ڍ‬,
la 1550, v. Cioran 1900: 133, n. 1; ‫ڌ‬tefănescu, Arta feudală: 212–213. Pentru alte surse
despre bisericile din Roman v. Stoicescu, Repertoriul Moldova: 720–725.
743
În ms. firan«, lit. „frânci”, v. supra, n. 96.
744
Cuvânt tăiat, ilizibil. Textul din ms. BnF de la f. 261v la 267v lipse‫ڍ‬te în ms.
Sankt-Peterburg.
318
botezat după numele mănăstirii pe care tocmai o ridica acolo745. Acest loc se
află între doi mun‫ڏ‬i, este într-o vale ca o paji‫ڍ‬te încântătoare, apărată de
mun‫ڏ‬i din cele patru păr‫ڏ‬i. Prin ea trece un râu mare numit Trotu‫ڍ‬. După
porunca domnului, ne-am lăsat poverile aici ‫ڍ‬i am mers întins către locul
unde se afla mănăstirea lui. Era într-o margine a ‫ڏ‬inutului ‫ڍ‬i se intra în locul
unde era [înăl‫ڏ‬ată] printr-o vale strâmtă. Nu era nicio altă cale în urmă,
împrejur ori în apropiere, doar drumul acesta, căci [mănăstirea] se găsea
într-un col‫ ڏ‬de ‫ڏ‬ară ‫ڍ‬i jur-împrejur erau mun‫ڏ‬ii ‫ڍ‬i codrii ‫ڎ‬ării Ungure‫ڍ‬ti746, iar
înaintea lui curgea, printr-o vale primejdioasă, un râu foarte mare, cu pe‫ڍ‬te
minunat ‫ڍ‬i gustos. Când am ie‫ڍ‬it din strâmtoare ‫ڍ‬i am sosit la mănăstire am
ajuns într-un loc întins, pe o paji‫ڍ‬te verde, apărată de jur-împrejur [de
întărituri]. Mănăstirea se află la capătul ei dimpotrivă, înconjurată de multe
izvoare de apă dulce. Domnul sosise acolo înaintea noastră, cu doamna, cu
boierii ‫ڍ‬i so‫ڏ‬iile lor. De aceea s-a făcut la mănăstire un praznic747 mare, mai
cu seamă pentru pomenirea, din ziua următoare, a Sf. Parascheva Bulgăroaica,
al cărei trup este a‫ڍ‬ezat în mănăstirea lui Vasile-vodă748.
Am slujit Liturghia de fa‫ڏ‬ă cu [domnul] într-o biserică din lemn pe care
o ridicaseră în apropiere, împreună cu alte chilii, până ce vor fi isprăvit
zidirea [mănăstirii]. După slujbă [a urmat] ospă‫ڏ‬ul, până seara.
< Cum a fost clădită Mănăstirea Bogdana749, înăl‫ڏ‬ată de ‫ڌ‬tefan-vodă >
Iată cum este zidită mănăstirea. Este împresurată de un zid gros ‫ڍ‬i
înalt, cu patru turnuri în [cele] patru col‫ڏ‬uri, pe lângă turnul clopotelor, care
se află deasupra por‫ڏ‬ii. Toată această zidire s-a făcut acum, în vara aceasta.
Ne-au spus că au lucrat la ea mai bine de opt sute de ‫ڏ‬igani750, robii acestor
‫ڏ‬ări. Numai că zidirea acestei biserici nu s-a sfâr‫ڍ‬it încă. Are hramul
Sf. [Arhangheli] Mihail ‫ڍ‬i Gavriil, căpeteniile Cetelor [îngere‫ڍ‬ti], cu tot
//263r// soborul îngerilor. [Domnul] trimisese de-i scosese hrisov751 de la
745
Potrivit lui Stoicescu (Repertoriul Moldova: 93) Mănăstirea Bogdana a fost
construită în 1670. Călători VI: 157, n. 31 propune „biserica cur‫ڏ‬ii boiere‫ڍ‬ti” (sic!).
746
Autorul se referă la Transilvania.
747
În ms. panƗ’ir, din gr. ʌĮȞȘȖȪȡȚ. Autorul folose‫ڍ‬te de mai multe ori consoana ̟,
pƗ’, din alfabetul turc osman ‫ڍ‬i cel persan, acolo unde este necesară pentru transcrierea unui
cuvânt străin (ca úi consoana ̧, þ).
748
Autorul se referă la Biserica Trei Ierarhi din Ia‫ڍ‬i.
749
Călători VI: 158: „Descrierea mănăstirii Ca‫ڍ‬in”.
750
Textual, aici ‫ڍ‬i passim: «ankanƗ, cuvânt împrumutat din tc. çengene. Autorul se referă
la etnia romă în general. În limba română cuvântul „‫ڏ‬igan” a fost împrumutat din sl. (a)ciganinǎ
(cf. Tiktin ‫ڍ‬.a.), cf. însă úi gr. ¢șȓȖȖĮȞȠȢ, cu forma populară ĲıȚȖȖȐȞȠȢ (‫ڍ‬i var. ĲȗȚȖȖȐȞȠȢ).
V. ‫ڍ‬i Vasile Bogrea, Doamnele lui Constantin βerban, „Revista istorică”, VI, 1920, p. 183.
751
În ms. ’iÑÓƗtƯkǌn, din gr. ıĲĮĲȚțȩȞ, formă contrasă a gr. țĮĲĮıĲĮĲȚțȩȞ, „statut”,
„document prin care se stabileúte un statut”. Autorul se referă la gramata patriarhală cerută
la Constantinopol pentru instituirea ca stavropighie.
319
patriarhul Constantinopolului [Ioanichie II] ca să fie stavropighie, supusă
nemijlocit Patriarhiei, ‫ڍ‬i să nu o cârmuiască nimeni altcineva de acum ‫ڍ‬i
până în veci. Aúijderea i-a cerut ‫ڍ‬i părintelui nostru patriarh, care i-a scris un
hrisov la fel ca acela, cu caterisiri ‫ڍ‬i afurisenii ‫ڍ‬i altele asemenea. [Domnul]
a înzestrat [lăca‫ڍ‬ul] cu multe sate ‫ڍ‬i averi.
Miercuri domnul s-a înapoiat, iar noi am mers în urma lui la satul
Bogdana.
Joi la răsărit el a trimis de l-a poftit pe părintele nostru patriarh ca să-‫ڍ‬i
ia rămas bun. [Părintele nostru patriarh] a rostit o rugăciune pentru el ‫ڍ‬i
pentru doamna, iar apoi [domnul] a plecat către Ia‫ڍ‬i. Nouă ne-a rânduit un
căpitan cu ceata lui [ca să ne înso‫ڏ‬ească] până la Foc‫ڍ‬ani.
Am mers seara în satul marelui vornic numit Dabija, care ne-a arătat,
după porunca domnului, mare cinste. Tot a‫ڍ‬a, a doua zi am mers în alt sat al
lui, unde se află un palat falnic pe malul unui râu grozav, într-un loc înalt ‫ڍ‬i
mândru. Când l-a înfrânt Timotei cu cazacii prima oară, lângă Ia‫ڍ‬i, domnul
acesta [Gheorghe] ‫ڌ‬tefan a fugit ‫ڍ‬i a rămas aici, [în acest sat], pentru că el se
învecinează ‫ڍ‬i cu ‫ڎ‬ara Ungurească, ‫ڍ‬i cu Valahia. Ce mirare ne-a cuprins
când am mers pe acest drum pe care nu mai pă‫ڍ‬ise nimeni [ca noi] niciodată,
nici măcar dintre călugări. Acest vornic era înso‫ڏ‬it de so‫ڏ‬ia serdarului pe
care îl ucisese Vasile [Lupu] mai demult752. Ea este neam cu noi, din aceea‫ڍ‬i
semin‫ڏ‬ie, căci se trage din Petru-vodă, cel care a fost surghiunit la Alep753.
Duminică am mers la Foc‫ڍ‬ani, unde ne-am despăr‫ڏ‬it de căpitan ‫ڍ‬i i-am
trimis prin el domnului754 scrisori de mul‫ڏ‬umire. La fel ne-a a‫ڍ‬teptat ‫ڍ‬i ceata
[trimisă de] domnul Valahiei755, care ne-a înso‫ڏ‬it luni la Râmnic, iar mar‫ڏ‬i la
Buzău. Miercuri am mers cale tare lungă, din zori ‫ڍ‬i până în seară,
douăsprezece ceasuri, până la Ploie‫ڍ‬ti. Joi am ajuns la mănăstirea
postelnicului756, iar vineri, la porunca domnului, ne-a ie‫ڍ‬it în întâmpinare
mitropolitul Valahiei757 înso‫ڏ‬it de to‫ڏ‬i mitropoli‫ڏ‬ii străini ‫ڍ‬i de mul‫ڏ‬i preo‫ڏ‬i,
împreună cu târgove‫ڏ‬ii din ‫ڏ‬inut, ducându-ne cu mare alai până la
Târgovi‫ڍ‬te, unde am poposit, în sunet de clopote, după obicei, la Mănăstirea
Stelea, popasul nostru de rândul trecut.
752
Dafina-Ecaterina din ‫ڎ‬igăne‫ڍ‬ti (Tecuci), viitoare doamnă a voievodului Eustratie
Dabija, la vremea aceea mare vornic, cf. paragrafului anterior. V. Cioran 1900: 136, n. 1;
Călători VI: 159, n. 47, 48.
753
Autorul se referă la un alt Petru: Petru cel Tânăr, domnul ‫ڎ‬ării Române‫ڍ‬ti (1559–
1568), surghiunit la Alep în 1568. V. Andrei Pippidi, Doamna Chiajna la Alep, SMIM,
XXVIII, 2010, p. 99–103.
754
Autorul se referă la Gheorghe ‫ڌ‬tefan, domnul Moldovei.
755
Autorul se referă la domnul Constantin ‫ڌ‬erban.
756
Autorul se referă la Mănăstirea Mărgineni, a postelnicului Constantin Cantacuzino.
757
Autorul se referă la ‫ڌ‬tefan, mitropolitul Ungrovlahiei (1648–1653, 1655–1668).
320
Duminică, praznicul Sf. Dimitrie, Constantin-vodă ne-a poftit, cu trăsura
lui, să ne întâlnim cu el, cu toată bucuria, încântarea, fala ‫ڍ‬i cinstirea. La fel,
de ziua praznicului Sf. [Arhanghel] Mihail, la 8 noiembrie, ne-a poftit ‫ڍ‬i am
săvâr‫ڍ‬it Liturghia în biserica de la Curte. Apoi am stat la masă până seara ‫ڍ‬i
s-au închinat rânduri de pocale, [s-au împăr‫ڏ‬it] straie, iar la urmă ne-am
înapoiat [la mănăstire]. La fel s-a petrecut ‫ڍ‬i de ziua praznicului Sf. Nicolae,
la fel în ziua praznicului Na‫ڍ‬terii Domnului ‫ڍ‬i rânduiala din ajun, săvâr‫ڍ‬indu-se
cu mare bucurie, după cum am mai spus.
[ANUL 1657]
Tot aγa [s-a întâmplat] ‫ڍ‬i la praznicul Bobotezei, când am mers la

Curte, ne-am înve‫ڍ‬mântat, apoi domnul a coborât ‫ڍ‬i părintele nostru l-a
binecuvântat, după datină. To‫ڏ‬i arhiereii ‫ڍ‬i preo‫ڏ‬ii, [îmbrăca‫ڏ‬i] în odăjdiile
lor ‫ڍ‬i purtând cruci, au ie‫ڍ‬it în curtea palatului ‫ڍ‬i au stat într-un cerc mare.
Părintele nostru a ie‫ڍ‬it împreună cu domnul, înaintea aceluia pă‫ڍ‬ea postelnicul
cu cârja de argint, iar înaintea părintelui nostru pă‫ڍ‬ea [un diacon] cu tricherul,
până ce domnul a mers ‫ڍ‬i a stat lângă jil‫ڏ‬ul său. După ce l-a binecuvântat,
[părintele nostru patriarh] a mers ‫ڍ‬i a stat lângă jil‫ڏ‬ul său, alături de el, de-a
stânga. Alături de el stătea mitropolitul ‫ڏ‬ării. Rândul tuturor arhiereilor,
stareĠilor, preo‫ڏ‬ilor ‫ڍ‬i călugărilor era la miazănoapte, iar pe partea dimpotrivă
stăteau boierii ‫ڏ‬ării. Curtea s-a umplut de o‫ڍ‬teni cu pu‫ڍ‬tile ‫ڍ‬i armele lor.
Locul //263v// doamnei ‫ڍ‬i al tuturor so‫ڏ‬iilor de boieri se afla într-un cerdac
înalt de deasupra noastră758. După ce au împăr‫ڏ‬it lumânări tuturor celor de
fa‫ڏ‬ă, părintele nostru a coborât ‫ڍ‬i a cădelni‫ڏ‬at împrejurul analogului, pe care
fusese pusă icoana Botezului [Domnului], ‫ڍ‬i asupra mesei pe care fuseseră
a‫ڍ‬ezate vasele de argint umplute cu apă, crucea ‫ڍ‬i busuiocul, în vreme ce eu
mergeam înaintea lui cu tricherul, iar un alt [diacon] ducea cârja. Apoi a
mers ‫ڍ‬i i-a tămâiat pe domn, pe mitropolit ‫ڍ‬i rândul dinspre miazănoapte, a
mers ‫ڍ‬i i-a tămâiat pe boierii Cur‫ڏ‬ii ‫ڍ‬i s-a întors să tămâieze apa a doua oară,
în vreme ce eu spuneam: „Doamne miluie‫ڍ‬te”, iar el răspundea „Binecuvântat
[este Dumnezeul nostru]”. Au început atunci cântăre‫ڏ‬ii să cânte icosul, cu
glas foarte duios ‫ڍ‬i lin. După Profe‫ڏ‬ii759 am cădelni‫ڏ‬at eu, ca ‫ڍ‬i după Epistole,
dând ocol apei, domnului ‫ڍ‬i celor de fa‫ڏ‬ă. După [citirea din] Evanghelie,
predică úi molitvă ‫ڍ‬i după cufundarea crucii au mers înaintea noastră cu
steagurile ‫ڍ‬i cu bairacele până la un râu, departe, iar acolo părintele nostru a
cufundat crucea ‫ڍ‬i icoana în el, după datină. La urmă au înfă‫ڍ‬urat bairacele ‫ڍ‬i
el le-a stropit cu aghiazmă. Au umplut multe vase cu apă ‫ڍ‬i au botezat copii
mul‫ڏ‬i. Ne-am înapoiat, găsindu-i pe domn ‫ڍ‬i pe boieri aúezaĠi. Mai întâi a
758
Autorul se referă din nou la cafasul bisericii.
759
Adică Paremii.
321
intrat în biserică părintele nostru, a sfin‫ڏ‬it-o, după aceea a ie‫ڍ‬it ‫ڍ‬i l-a sfin‫ڏ‬it
pe domn. De îndată ce acesta a înaintat ca să sărute crucea au dat semn ‫ڍ‬i
to‫ڏ‬i lăutarii ‫ڍ‬i tarafurile au început să bată în tobe ‫ڍ‬i să [cânte din] fluiere,
nagarale, trâmbi‫ڏ‬e ‫ڍ‬i alte asemenea, cu multă măiestrie. O‫ڍ‬tenii ‫ڍ‬i-au
slobozit pu‫ڍ‬tile de trei ori, de ne-au ‫ڏ‬iuit urechile. Ne era teamă, căci ne
aflam mereu la mijloc. Au făcut a‫ڍ‬a de trei ori. Părintele nostru a început să-i
stropească cu apă sfin‫ڏ‬ită pe boierii Cur‫ڏ‬ii, mitropolitul pe preo‫ڏ‬i ‫ڍ‬i călugări,
iar unul dintre episcopi pe oamenii de rând.
Când ne-am întors la biserică părintele nostru a urcat, din porunca
domnului, la doamna, úi a stropit-o cu aghiazmă, deodată cu celelalte domni‫ڏ‬e
‫ڍ‬i cu so‫ڏ‬iile boierilor. Am încheiat slujba cu hirotonia unui diacon, iar după
rugăciunea asupra colivei ‫ڍ‬i împăr‫ڏ‬irea colacului, după datină, am urcat la
ospăĠ, care a fost grozav.
Este totdeauna obiceiul ca de câte ori copiii de casă încep să aducă
tăvile de la cuhnii, lăutarii fiind de fa‫ڏ‬ă, să bată din tobă ‫ڍ‬i din tamburină.
Este iarăγi datina ca la ospe‫ڏ‬e ca acesta să se bea rânduri de pocale mari.
Mai întâi aprind o candelă înaintea icoanei ce se află deasupra capului
domnului ‫ڍ‬i aduc o cădelni‫ڏ‬ă. Eu, aflându-mă la masă, am tămâiat icoana, pe
domnul ‫ڍ‬i pe to‫ڏ‬i cei ce se aflau la ospă‫ڏ‬, după rânduială, stând cu to‫ڏ‬ii drep‫ڏ‬i.
Părintele nostru se rugă pentru domn, rostind chiar rugăciunea vecerniei.
Apoi domnul a băut mai întâi un pocal spre slava lui Dumnezeu, chiar două
sau trei, până încheia rândul. Apoi al doilea rând este în cinstea praznicului.
Apoi al treilea rând pentru sănătatea împăratului turcilor, de trei ori. De câte
ori bea domnul slobozeau pu‫ڍ‬tile de trei ori, băteau tobele ‫ڍ‬i cântau din fluiere,
trâmbi‫ڏ‬e ‫ڍ‬i nagarale760, de trei ori. A‫ڍ‬a au făcut ‫ڍ‬i când a băut al patrulea rând,
pentru craiul ungurilor, apoi al cincilea rând, de trei ori, pentru fiul său, apoi
al γaselea rând pentru ‫ڌ‬tefan, domnul Moldovei, tot de trei ori. Apoi al
γaptelea rând pentru HmelniĠki, tot de trei ori, al optulea rând chiar pentru
sănătatea domnului, de trei sau patru ori. De câte ori se pomenea numele
acelora slobozeau pu‫ڍ‬tile ‫ڍ‬i tarafurile ‫ڍ‬i to‫ڏ‬i lăutarii sunau din santur761 ‫ڍ‬i din
nagarale ‫ڍ‬i strigau într-un glas. Au închinat la fel ‫ڍ‬i în sănătatea părintelui
nostru patriarh, tot de trei ori, //264r// de asemenea pentru mitropolitul ‫ڏ‬ării
Despre instrumentele muzicale ale lăutarilor de la Cur‫ڏ‬ile domne‫ڍ‬ti din ‫ڎ‬ările

760
Române v. ‫ڍ‬i Oana Ghica, Mihai Pătru, Muzica γi instrumentele muzicale orientale în
România, „Romano-Arabica”, Bucure‫ڍ‬ti, I, 2001, p. 55–59.
761
În ms. sanÓƯrƗt, pl. de sanÓƯr, din tc. santur, „un fel de harpă folosită în Orient”
(înv.), cf. Suciu 2010: 640, s.v. „santÖr” (n. m.). (Termenul există ‫ڍ‬i în gr.: ıĮȞĲȠȪȡȚ, unde a
ajuns probabil din persană, denumind un instrument asemănător cu ‫ڏ‬ambalul,
v. http://en.wikipedia.org/ wiki/Santuri – M. ‫ڎ‬.).
322
‫ڍ‬i pentru boierii Cur‫ڏ‬ii, care ‫ڍ‬edeau la masă. Pe scurt, nu sunt în stare să
număr pocalele pe care le-au băut unul după altul. Paharnicii nu conteneau
turnând fiecăruia, nimeni nu îndrăznea să spună că i-a ajuns ori să înapoieze
pocalul neisprăvit, căci a‫ڍ‬a poruncise domnul. Aceasta este datina la ei, spre
cinstire. Prin urmare noi ne-am alăturat lor, cu mare chin. La urmă de tot au
întins un covor alături de domnul, unde au venit boierii doi câte doi. Se
a‫ڍ‬ezau în genunchi ‫ڍ‬i beau în sănătatea lui, fiecare câte un pocal mare – în
care era o oca sau poate două de vin ro‫ڍ‬u –, pe care îl goleau. Noi ne
cutremuram văzându-i. Apoi se ridicau ‫ڍ‬i îi sărutau dreapta, iar el îi săruta
pe cre‫ڍ‬tet, ‫ڍ‬i se a‫ڍ‬ezau fiecare la locul lui, până la ultimul. Acesta este
obiceiul lor. Cu adevărat, rânduielile acestor praznice din Valahia nu sunt
păzite cu atâta stră‫ڍ‬nicie nici în tărâmul Moscovei. Nu se ridicau de la masă
decât la ceasul al doilea al nop‫ڏ‬ii. ‫ڌ‬i s-au împăr‫ڏ‬it ve‫ڍ‬minte, ca de obicei.
Domnul acesta ne îndrăgea tare mult, mereu glumea cu mine, mă căina
pentru lipsa mea îndelungată de acasă – să-l ‫ڏ‬ină Dumnezeu!
În zori to‫ڏ‬i lăutarii cu tarafurile lor ne-au înso‫ڏ‬it la înapoiere, ca să-‫ڍ‬i ia
plata bogată, înso‫ڏ‬i‫ڏ‬i de cântăre‫ڏ‬i, de dieci, de slujitorii bisericii ‫ڍ‬i al‫ڏ‬ii asemenea.
Auzisem de la mul‫ڏ‬i că în această ‫ڏ‬ară a Valahiei se află o mănăstire
domnească falnică, o zidire despre care spuneau că nu are asemănare. După
cum ne spuseseră negustorii greci care făceau nego‫ ڏ‬în ‫ڏ‬ările frâncilor ‫ڍ‬i la
Vene‫ڏ‬ia, ea nu avea pereche nici acolo. Se numea Mănăstirea Arge‫ڍ‬. Pentru
aceasta am mers la domnul ‫ڍ‬i i-am cerut sfatul, dacă să merg să o cercetez
de unul singur, iar el a spus: „Nu”, ci să merg cu părintele nostru patriarh. Dar
el nu avea această dorin‫ڏ‬ă, căci îi era degrabă să ne întoarcem în ‫ڏ‬ara noastră.
[Domnul] l-a trimis pe stareĠul mănăstirii pomenite, care se afla la Curte
împreună cu to‫ڏ‬i ceilal‫ڏ‬i stareĠi ai ‫ڏ‬ării, ‫ڍ‬i l-a pus să meargă ‫ڍ‬i să-l poftească pe
părintele nostru patriarh la mănăstirea lui, apoi să meargă înaintea lui ca să-i
rânduiască sosirea. Căci această mănăstire este domnească762 ‫ڍ‬i cârmuirea ei
este în mâna domnului. [stareĠul] a pornit înaintea noastră, iar noi ne-am gătit
de plecare. Am primit sănii ‫ڍ‬i cai domneγti ‫ڍ‬i un capugiu, adică un portar,
care pă‫ڍ‬ea înaintea noastră.
Am pornit din Târgovi‫ڍ‬te luni 12 ianuarie [1657], ajungând spre seară
într-un sat al marelui logofăt763, numit Gole‫ڍ‬ti. Aici se află o biserică cu hramul
Sf. Treime764, minunată, falnică ‫ڍ‬i trainică, cu o clopotni‫ڏ‬ă zdravănă
762
În ms. uafandƯkǌ, din gr. ĮÙșİȞĲȚțȩ, cu forma populară ¢ĳİȞĲȚțȩ.
763
Stroe Leurdeanu, căsătorit cu Vi‫ڍ‬a Golescu, mare logofăt între 1655–1658.
764
Autorul se referă la schitul Gole‫ڍ‬ti – Muscel, v. V. Drăghiceanu, Monumentele
istorice din Oltenia, Raport din anul 1921, BCMI, XXIV, 1931, fasc. 69, p. 132–133;
Moisescu, Arhitectura II: 18–20.
323
deasupra765. Palatul lui este mare de tot, cu multe băi766. Am dormit aici,
după un ospă‫ ڏ‬împărătesc.
În zori am mers la un târg numit Pite‫ڍ‬ti, în care sunt zece biserici de
piatră ‫ڍ‬i de lemn. Locuitorii au ie‫ڍ‬it să ne întâmpine împreună cu preo‫ڏ‬ii lor,
cu mare alai. Aici se face un vin ro‫ڍ‬u minunat de dulce, vestit ‫ڍ‬i cu mare
căutare în toată ‫ڎ‬ara Valahiei. Am stat aici pre‫ ڏ‬de un ceas ‫ڍ‬i am plecat în
grabă. Drumurile au fost apoi aspre ‫ڍ‬i primejdioase, căci mai toată calea era
tăiată de ape, izvoare ‫ڍ‬i râuri, care prinseseră o pojghi‫ڏ‬ă de ghea‫ڏ‬ă ca sticla,
ce rănea picioarele cailor ‫ڍ‬i îi făcea să se împiedice, încât adesea coboram
[din trăsură] ‫ڍ‬i ne urcam la loc.
Nu ne-am oprit din mers până seara, când ne-am apropiat de ora‫ڍ‬ul
numit Arge‫ڍ‬767, unde au ie‫ڍ‬it în întâmpinarea noastră cu făclii, de departe.
Aici sunt nouă biserici: patru cu hramul Sf. Nicolae768, a cincea cu hramul
Intrarea Maicii Domnului în biserică769, a ‫ڍ‬asea cu hramul Sf. Apostol Petru,
//264v// a ‫ڍ‬aptea cu hramul Sf. Petru ‫ڍ‬i Pavel, a opta cu hramul Adormirea
Maicii Domnului ‫ڍ‬i a noua cu hramul Sf. Gheorghe. Casele acestui ora‫ ڍ‬sunt
frumoase, seamănă cu acelea din ‫ڎ‬ara Cazacilor. Se află aici locuitori greci:
egumenul mănăstirii ne-a întâmpinat împreună cu ei. Am pornit apoi spre
mănăstire, care se află la jumătate de ceas de ora‫ڍ‬, dar casele se în‫ڍ‬iruie pe
cale una după alta. Ele sunt averea mănăstirii, case ale kƗþƯfƗlǌs770, adică ale
‫ڏ‬iganilor robi ai mănăstirii. Am sosit acolo noaptea. Am intrat, ne-am
închinat în biserică, apoi am ie‫ڍ‬it la masă ‫ڍ‬i în zori am mers la biserică.
765
Clopotni‫ڏ‬a a fost distrusă de un cutremur în 1802, v. M. Popescu, C. Iliescu,
Goleγti, Bucure‫ڍ‬ti, 1966, p. 29; Moisescu, Arhitectura II: 20.
766
În ms. manƗfit. Belfour cite‫ڍ‬te gre‫ڍ‬it madƗfit („tunuri”) ‫ڍ‬i traduce cannon, ceea ce
i-a derutat pe comentatori, v. de pildă Cre‫ڏ‬eanu 1967: 912 (‫ڍ‬i nota 9).
767
Pentru ora‫ڍ‬ul Curtea de Arge‫ڍ ڍ‬i edificiile sale descrise în continuare de Paul din
Alep v. în special Grigore Ionescu, Curtea de Argeγ. Istoria oraγului prin monumentele lui,
768
Două dintre acestea erau Sf. Nicolae Domnesc ‫ڍ‬i Sân’ Nicoară. V. Cre‫ڏ‬eanu 1967:
912–913 pentru identificarea ‫ڍ‬i datarea zidirii bisericilor men‫ڏ‬ionate de autor.
769
Ctitorie a domnitorului Petru Cercel.
770
În ms. αϮϟΎϔϴ̩ΎϜϟ΍. Este cuvântul grecesc țĮĲıȓȕİȜȠȢ (var. țĮĲȗȓȕİȜȠȢ), „Ġigani”, la
acuzativ plural țĮĲıȚȕȑȜȠȣȢ. DicĠionarele oferă etimologia din italianul cattivello, diminutiv al
lui cattivo, „captiv”. V. īİȫȡȖȚȠȢ ȂʌĮȝʌȚȞȚȫĲȘȢ, ȁİȟȚțȩ ĲȘȢ ȃȑĮȢ ǼȜȜȘȞȚțȒȢ īȜȫııĮȢ,
ǹșȒȞĮ, 2002, p. 876, s. v. țĮĲıȓȕİȜȠȢ (M. ğ.). Belfour (II: 324) îl inserează în caractere
arabe, fără traducere. Murkos, Radu ‫ڍ‬i Călători VI: 164 omit cuvântul. Bogrea 1924: 342
identifică termenul: căεăvăl, din ngr. țĮĲıȓȕİȜȠȢ, „‫ڏ‬igan”, citând „Anuarul Institutului de
Istorie Na‫ڏ‬ională”, I, 1923, p. 310, n.1 ‫ڍ‬i Codicele Caragea.
324
< Înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬area vestitei Mănăstiri [Curtea de] Arge‫ڍ‬771 >
Iată cum se înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬ează mănăstirea. Deasupra por‫ڏ‬ii se află clopotni‫ڏ‬a,
zidită în vremea din urmă de răposatul Matei-vodă. Chiliile ei sunt jur-
împrejur. Este o zidire minunată din piatră, cu pridvor ‫ڍ‬i jos, ‫ڍ‬i sus. Biserica
se află în mijloc. A‫ڍ‬a cum am mai spus, este o clădire ameĠitor de frumoasă772.
Nu are pereche între aceste mănăstiri. Este una dintre zidirile răposatului
Neagoe-vodă, de la ridicarea căreia au trecut până în zilele noastre o sută
treizeci ‫ڍ‬i ‫ڍ‬apte de ani, după cum am aflat noi din istoria zidirii ei. ‫ڌ‬i pentru
că în această ‫ڏ‬ară nu se găse‫ڍ‬te deloc marmură, se spune că el a născocit un
vicle‫ڍ‬ug: a luat hati‫ڍ‬erif de la împăratul turcilor [Selim I] ca să ridice o
moschee în ora‫ڍ‬ul Vidin773, ‫ڍ‬i prin acest vicle‫ڍ‬ug a cărat marmură ‫ڍ‬i piatră
din ‫ڎ‬ara Turcească, cu corăbiile pe Dunăre, până în aceste păr‫ڏ‬i. I-a tocmit
pe constructori să ridice moscheea, iar pe al‫ڏ‬ii, me‫ڍ‬teri iscusi‫ڏ‬i în cioplitul
marmurei ‫ڍ‬i al pietrei, pentru biserică774. Ei au început zidirea călăuzi‫ڏ‬i de
Dumnezeu, căci locul ales era un iaz unde se adunau izvoarele. A apărut aici
o icoană veche a Sf. Fecioare ‫ڍ‬i un preot a luat-o ‫ڍ‬i a dus-o în biserica
ora‫ڍ‬ului, închinată Sf. Nicolae, despre care se spunea că a fost prima
771
Ierarhii sirieni s-au aflat la mănăstirea Curtea de Arge‫ ڍ‬în a doua săptămână din
ianuarie 1657. Biserica a fost sfin‫ڏ‬ită în 1517, dar a fost încheiată abia în 1526, după
moartea lui Neagoe Basarab. Pentru descrierea mănăstirii v. îndeosebi Mărturii. Frescele
Mănăstirii Argeγului, catalog al expozi‫ڏ‬iei din 6 decembrie 2012 – 26 mai 2013, Muzeul
Na‫ڏ‬ional de Artă al României, Bucure‫ڍ‬ti, 2013, cu studii de Oliviu Boldura, Emanuela
Cernea, Marian Coman, Anca Dina, Dumitru Dumitrescu, Ioana Iancovescu, Horia
Moldovan, Lucre‫ڏ‬ia Pătră‫ڍ‬canu, Georgiana Zahariea (în anexă, plan‫ڍ‬ele restaurării realizate
de Lecomte du Noüy). V. de asemenea: Ionescu, Istoria arhitecturii: 102, 138, 504; Emil
Lăzărescu, Biserica mănăstirii Argeγului, Bucureúti, 1967; Stoicescu, Bibliografia I: 243–
250; Maria Ana Musicescu, Relations artistiques entre Byzance et les pays roumains
(XIVe–XVe siècles). État actuel de la recherche, în XIVe Congrès international des études
byzantines. Rapports, IV, Bucure‫ڍ‬ti, 1971, p. 107–121; ‫ڌ‬tefănescu, Arta feudală: 123–127;
Sinigalia 2000: 152–166; Ctitoriile Sfântului Voievod Neagoe Basarab: 10–29.
772
În ms. tuayyiru l-‘uqǌl, lit. „uime‫ڍ‬te, încântă, zăpăce‫ڍ‬te min‫ڏ‬ile”.
773
În ms. Bǌdǌm. Acest cuvânt a fost citit uneori gre‫ڍ‬it de traducători (v. Călători VI:
178; 214; 196, n. 211). Belfour transcrie Bodom, fără a încerca o identificare a ora‫ڍ‬ului
(v. de pildă Belfour 1836, II: 325). Termenul se referă adesea la ora‫ڍ‬ul Buda, al cărui nume
era scris astfel atât în arabă, cât ‫ڍ‬i în turca osmană. V. Andrei Pippidi, Une nouvelle
chronique post-byzantine, în Nouvelles études d’histoire, Bucure‫ڍ‬ti, 1995, p. 44; Mihai
Maxim, Brăila 1711. Noi documente otomane, Brăila, 2011, p. 22.
774
Nota orientală a ornamenta‫ڏ‬iei bisericii s-ar explica, a‫ڍ‬adar, prin stilul cioplitorilor
în piatră men‫ڏ‬iona‫ڏ‬i aici. În contribu‫ڏ‬ia sa la Mărturii. Frescele Mănăstirii Argeγului: 29, Horia
Moldovan descrie „complexele decora‫ڏ‬ii (muqarnas) inspirate de repertoriul otoman”.
325
biserică înăl‫ڏ‬ată în ora‫ڍ‬775. Se păstrează înăuntrul ei trupul unei sfinte, o fată
tânără pe nume Sf. Muceni‫ڏ‬ă Filofteia776. Spuneau că tatăl ei era foarte zgârcit ‫ڍ‬i
că în vremea aceea bântuia o foamete mare, iar ea împăr‫ڏ‬ea săracilor, în
lipsa tatălui ei, din bucatele [casei]. Într-o zi tatăl ei a venit ‫ڍ‬i a aflat-o
[făcând aceasta], ‫ڍ‬i pe dată i-a tăiat capul. Trupul ei se păstrează până astăzi.
Ea este [pomenită] în sinaxar ‫ڍ‬i face mereu minuni, iar noi ne-am închinat la
moa‫ڍ‬tele ei. Pe urmă icoana pomenită s-a înapoiat la locul ei [dinainte] ‫ڍ‬i
astfel Dumnezeu l-a călăuzit pe răposatul Neagoe-vodă, care a mers în locul
acela ‫ڍ‬i a început să ridice mănăstirea. Căci ne-au spus că scaunul Valahiei
s-a aflat în vechime în acest ora‫ ڍ‬Arge‫ڍ‬. ‫ڌ‬i pentru că locul pentru biserică
era un iaz cu apă, a‫ڍ‬a cum am spus, l-a acoperit cu piatră ‫ڍ‬i cărbune. Iar
când a fost încheiată, s-a făcut fără pereche, a‫ڍ‬a cum am văzut cu ochii
no‫ڍ‬tri, căci pe-afară este mai frumoasă decât pe dinăuntru. Are hramul
Adormirea Maicii Domnului. Jur-împrejurul ei este o cărare cu două pălimare
mândre din piatră, [cu stâlpi] în număr de trei sute optsprezece: spuneau că
acesta a fost numărul celor trei sute optsprezece Părin‫ڏ‬i numi‫ڏ‬i, cu mare
în‫ڏ‬elepciune, pentru a rândui avutul ‫ڍ‬i cheltuielile cârmuirii Bisericii777. Are
775
Biserica Sf. Nicolae a fost ridicată în perioada 1352–1369, v. BCMI, X–XVI,
1917–1923; D. Caselli, Biserica Sf. Niculae Domnesc din Curtea de Argeγ, RIAF, XVI,
1922, p. 137–144; O. Tafrali, Biserica domnească. Datele clădirii γi decorării sale
picturale, ibidem, p. 145–161; Maria Ana Musicescu, Grigore Ionescu, Biserica domnească
din Curtea de Argeγ, Bucure‫ڍ‬ti, 1976. Stilul ei arhitectural, tradi‫ڏ‬ional bizantin, aminte‫ڍ‬te
de bisericile din Macedonia, cf. Pippidi, Influenεe greceγti: 9.
776
Sf. Muceni‫ڏ‬ă Filofteia, care a trăit în sec. al XIII-lea în sudul Dunării ‫ڍ‬i este
prăznuită de români la 7 decembrie, nu era sărbătorită în Biserica Antiohiană. Paul din Alep
îi acordă o aten‫ڏ‬ie deosebită, dorind, ca ‫ڍ‬i patriarhul Macarie III, să facă cunoscute în Siria
noi chipuri de sfin‫ڏ‬i ai Ortodoxiei. V. D. R. Mazilu, Sfânta Filoteia de la Argeγ. Lămurirea
unor probleme istorico-literare. Monografie hagiografică, ARMSI, III, t. VI, 1932–1934,
p. 217–317; Paul Cernovodeanu, La double histoire de Sainte Philothée d’Argeγ et ses
miracles, în Petre Guran (ed.) ‫ڍ‬i Bernard Flusin (colab.), LuEmpereur hagiographe. Culte
des saints et monarchie byzantine et post-byzantine. Actes des colloques internationaux
„L’Empereur hagiographe” (13–14 mars 2000) et „Reliques et miracles” (1–2 novembre
2000) tenus au New Europe College, Bucure‫ڍ‬ti, 2001, p. 159–176; Pr. Prof. Dr. Mircea
Păcurariu, Sfinεi daco-români γi români, Ia‫ڍ‬i, 1994, p. 168–171; Viaεa Sfintei Filofteia de la
Târnovo. Viaεa Sfântului Patriarh Eftimie de Târnovo, traducere din limba bulgară de
Gheorghi‫ڏ‬ă Ciocioi, Bucure‫ڍ‬ti, 2012.
777
În ms. ’abƗ, pl. cuvântului ’Ɨb, „tată”, „părinte”, „avvă”. Autorul se referă la cei
318 de Părin‫ڏ‬i care au participat la primul Sinod ecumenic de la Niceea, în anul 325.
Traducerea din Călători VI: 167, „capi de familie”, i-a derutat pe comentatori, v. de pildă la
Horia Moldovan, în Mărturii. Frescele Mănăstirii Argeγului: 30.
326
la temelie bolovani mari, taiaĠi778, ‫ڍ‬i un ‫ڍ‬an‫ ڏ‬cu apă de jur-împrejurul bisericii,
despre care ne-au spus că se umplea ‫ڍ‬i aducea apă până la ea. Cât priveγte
zidirea ei, nu este nimeni în stare să o înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬eze, atâta este de dăltuită, cu
ferestre ba înalte ‫ڍ‬i înguste, ba rotunjite, ‫ڍ‬i cu ni‫ڍ‬te talere cioplite. Deasupra
sunt ni‫ڍ‬te boltituri mici, din zidărie, ‫ڍ‬i între umerii lor sunt un fel de lespezi
de piatră fă‫ڏ‬uită. Sunt în număr de //265r// patruzeci ‫ڍ‬i opt. Ne-au spus că pe
fiecare dintre ele a fost prinsă o pasăre de aramă, cu aripile întinse de parcă s-ar
fi aflat în zbor, iar atunci când bătea vântul începeau să sune ni‫ڍ‬te clopo‫ڏ‬ei care
erau lega‫ڏ‬i de aripile [păsări]lor. Nu se mai păstrează dintre ele decât câteva779.
Biserica are patru turle. Cele două turle aflate deasupra por‫ڏ‬ii sunt
înalte, rotunde ‫ڍ‬i răsucite. Cine le vede socoate că sunt gata să se prăbu‫ڍ‬ească,
[ne‫ڍ‬tiind] din ce parte sunt sprijinite. Turla de deasupra pronaosului are
patruzeci de stâlpi, potrivit cu numărul celor Patruzeci de Mucenici – spun
ei. Turla mare, care se află deasupra naosului, are ‫ڍ‬aptezeci de stâlpi jur-
împrejur, pe potriva numărului celor γaptezeci de ucenici780 – spun iarăγi. Pe
coama fiecărei turle este o cruce, iar pe acoperi‫ڍ‬, în cele patru col‫ڏ‬uri, sunt
câte patru cruci. Cu totul sunt a‫ڍ‬adar douăzeci de cruci. Pe fiecare dintre
zidurile de miazăzi ‫ڍ‬i de miazănoapte ale bisericii, între ferestre, sunt ‫ڍ‬ase
stâlpi de marmură albă, care se văd numai pe jumătate din afară. Spuneau că
ei sunt la număr pe potriva celor doisprezece Apostoli ‫ڍ‬i că au fost a‫ڍ‬eza‫ڏ‬i
[acolo] ca să o întărească. Înaintea u‫ڍ‬ii bisericii este o boltă frumoasă, pe
patru stâlpi de marmură, cu temelia din aramă poleită cu aur. Jur-împrejurul
acestora sunt patru arcuri mari, de care atârnă [un fel de] stâlpi‫ڍ‬ori781. Aceste
778
„‫ڌ‬iruri de bolovani de râu îneca‫ڏ‬i în mortar”, cf. Pippidi, loc. cit.
779
Expresia arabă kam wƗid poate fi interpretată ‫ڍ‬i ca „pu‫ڏ‬ine”: Murkos a tradus
„două–trei” (Murkos 2005: 557). Horia Moldovan notează (ibidem): „Fără îndoială,
mărturia diaconului sirian este cea mai apropiată de adevăr, aceasta ‫ڍ‬i pu‫ڏ‬inele urme
descoperite servind reconstituirii sculpturilor, la sfâr‫ڍ‬itul secolului al XIX-lea”. Din
investiga‫ڏ‬iile restauratorului bisericii, Lecomte du Noüy, consemnate de Gr. Tocilescu, au
rezultat următoarele: „Cercetându-se cu amănuntul, se observă la partea superioară a
discurilor ce mai existau două găuri umplute cu plumb ‫ڍ‬i nisce ‫ڏ‬eve de aramă; în fine, pe un
disc se găsi ‫ڍ‬i un picior de pasăre, ceea ce era de ajuns pentru a căpăta deplina certitudine
despre existen‫ڏ‬a acestora paseri”, cf. Ioana Iancovescu, ibidem, p. 35, unde citează din
[Grigore G. Tocilescu], Biserica Episcopală a Mănăstirei Curtea de Argeγ restaurată în
zilele M. S. Regelui Carol I, sfinεită din nou în ziua de 12 octombrie 1886, Bucure‫ڍ‬ti, f.a.,
p. 30. Vezi ‫ڍ‬i imaginea păsărilor după restaurare în foto 22, p. 30, în acela‫ڍ‬i catalog.
780
În ms. rasǌl, „trimis”.
781
Autorul se referă la aghiazmatar. V. descrierea lui, înainte ‫ڍ‬i după restaurare, în
Mărturii. Frescele Mănăstirii Argeγului: 32, 36, passim (cu foto de epocă). Vasile Drăgu‫ڏ‬
l-a descris astfel: „Pe patru coloane de marmură cu capitele decorate cu stalactite se ridică
patru arcuri dantelate care sus‫ڏ‬in o cupolă (1516–1517)” (Drăgu‫ڏ‬, Dicεionar: 12–13). V. alte
surse la Călători VI: 167, n. 40.
327
[dantelării de] piatră de pe toate zidurile bisericii ‫ڍ‬i toate turlele782 sunt
acoperite cu aur, lazurit ‫ڍ‬i altele asemenea, în toate culorile. A‫ڍ‬ijderea, de
jur împrejurul zidurilor este un brâu răsucit, cioplit [în piatră]783.
La biserică se urcă pe ‫ڍ‬aizeci ‫ڍ‬i patru de trepte de marmură784.
Cerceveaua u‫ڍ‬ii bisericii este făcută toată din marmură, ca la teke785. U‫ڍ‬a are
două canate cioplite cu iscusin‫ڏ‬ă, lucrare a unor me‫ڍ‬teri mari din
Constantinopol. Pe ea a rămas scrisă până azi ziua [încheierii zidirii], pe
grece‫ڍ‬te786. Intrând pe u‫ڍ‬a pomenită urci alte trei trepte până la podeaua
bisericii. Pardoseala ei, înăuntru ‫ڍ‬i afară, este în întregime din marmură
albă, minunată.
[Biserica] este împăr‫ڏ‬ită în două. Prima încăpere este pronaosul, unde
sunt doisprezece stâlpi mari din piatră fă‫ڏ‬uită, fiecare pereche cu altă
alcătuire. Printre cei doi dinaintea u‫ڍ‬ii se pătrunde în pronaos. Al‫ڏ‬i doi, după
ei, străjuiesc a doua u‫ڍ‬ă, prin care se intră în naos, iar patru sunt către
miazăzi ‫ڍ‬i al‫ڏ‬i patru către miazănoapte. Sunt cu totul doisprezece, adică
iară‫ڍ‬i numărul celor doisprezece Apostoli. Între stâlpi, doi câte doi, este
a‫ڍ‬ezată câte o icoană mare, lucrată de pictori cretani, toate minunat de
frumoase. Sunt pictate pe amândouă fe‫ڏ‬ele: pe fa‫ڏ‬ă sunt icoane de [sfin‫ڏ‬i]
mucenici călăre‫ڏ‬i, iar pe spate icoane de cuvio‫ڍ‬i787. Înapoia stâlpilor, de-a
dreapta, sunt mormintele domnilor Valahiei, ale celor care au ridicat
mănăstirea ‫ڍ‬i ale so‫ڏ‬iilor lor. Chipurile lor sunt zugrăvite toate pe acest perete788.
782
„[...] Au somptueux décor d’origine islamique sculpté sur ses façades”,
cf. Theodorescu, Roumains et balkaniques: 303.
783
Autorul descrie, aici ‫ڍ‬i în alte pasaje, brâul torsadat, numit ‫ڍ‬i „tor”, ornament în
relief din piatră, cărămidă sau stucatură, de pe fa‫ڏ‬ada clădirilor, apărut în primul sfert al sec.
XVI în ‫ڎ‬ara Românească (la Dealu) ‫ڍ‬i preluat în Moldova (mai întâi la Secu). La Biserica
episcopală din Curtea de Arge‫ ڍ‬el are aspect de „funie răsucită de piatră”, cf.
V. Drăgu‫ڏ‬, Dicεionar: 69–70, s.v. „brâu”. Paul din Alep a remarcat acest element arhitectural
‫ڍ‬i la Biserica Trei Ierarhi din Iaúi.
784
„Cifră sigur exagerată”, cf. Cioran 1900: 144, n. 1, pe temeiul altor surse. V. ‫ڍ‬i
785
În ms. takƗyƗ, pl. de takiya, în tc. teke, nume dat confreriilor musulmane sufite ‫ڍ‬i
a‫ڍ‬ezămintelor lor, asemănătoare, ca organizare, cu mănăstirile cre‫ڍ‬tine. Acest detaliu a
scăpat traducătorilor până acum (‫ڍ‬i nu apare în Călători VI). Fără a-l cunoa‫ڍ‬te, Horia
Moldovan notează în contribu‫ڏ‬ia sa la Mărturii. Frescele Mănăstirii Argeγului: 27: „Portalul
a fost rezolvat într-o formă complexă, similară cu modele otomane contemporane”,
exemplificând cu o imagine a portalului de acces în curtea moscheii lui Baiazid din Istanbul
(1500–1505). Palatul sultanilor de la Top Kapõ are de asemenea un portal care prezintă
multe similitudini cu acesta.
786
Murkos (2005: 557) notează că data era scrisă în slavonă.
787
V. Emil Lăzărescu, O icoană puεin cunoscută din sec. XVI γi problema
pronaosului m-rii Argeγului, SCIA, 14, 1967, nr. 2, p. 187–199.
788
Picturile din pronaosul bisericii reprezentau o serie de domnitori ai ğării
Româneúti. În cadrul „restaurării” efectuate de către Lecomte du Noüy frescele au fost
328
Intrarea în naos este foarte mare ‫ڍ‬i frumoasă, [cu cerceveaua] toată din
marmură, de care atârnă o perdea mare, brodată în întregime cu [icoana]
Adormirii Maicii Domnului, uimitor de frumoasă, cu lucrătură me‫ڍ‬te‫ڍ‬ugită.
Ne-au spus că doamna voievodului a brodat-o cu mâinile ei, căci se află de
asemenea brodat în partea dreaptă chipul so‫ڏ‬ului ei, împreună cu băie‫ڏ‬ii lui,
iar chipul ei ‫ڍ‬i al fetelor ei [este] în partea stângă, la poala perdelei.
Cele două strane se află [înaintea] celor două ziduri [ale naosului]. În
bolta turlei se află icoana Mântuitorului, cu coroană din aur curat. Cât
despre icoana Mântuitorului care se află la u‫ڍ‬a altarului, ea este din mozaic,
pe o tăblie din lemn, foarte veche. Este [icoana] aceea despre care se spune
în cronicile grecilor că a fost aruncată în fântâna Samarinencei de la Sfânta
Sofia, căci a venit un iudeu ‫ڍ‬i a lovit-o cu un jungher789, ‫ڍ‬i atunci din ea a
curs sânge ‫ڍ‬i i-a înmuiat straiele, iar el a aruncat-o pe dată în fântână. Pe loc
a ‫ڏ‬â‫ڍ‬nit [din fîntână] //265v// apă multă, care s-a preschimbat în sânge. Iar
când norodul a aflat aceasta l-au prins, văzând semnul sângelui pe straiele lui790.
Toate acestea sunt zugrăvite împrejurul ei: cum stătea aninată, cum a lovit-o
[iudeul] ‫ڍ‬i a lepădat-o în havuz, cum l-au prins ‫ڍ‬i cum el s-a speriat. Totul
este scris în grece‫ڍ‬te, limpede. Locul loviturii era la subsuoara stângă. Urma
sângelui se vede ‫ڍ‬i azi. Cea mai mare parte a mozaicului a căzut, se vede
lemnul, iar pe spate este înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬ată Crucea. Ce minunat este acest giuvaer!
Icoana Sf. Fecioare care a apărut în iaz este mai veche decât aceasta ‫ڍ‬i
minunile ei nu contenesc deloc. Au povestit că odată, când au năvălit ungurii
fără de veste ‫ڍ‬i au jefuit mănăstirea, sco‫ڏ‬ând ochii tuturor icoanelor din
această biserică, icoana aceasta sfântă au aruncat-o în foc, dar ea nu a ars.
Ne-am închinat la bogă‫ڏ‬ia de moa‫ڍ‬te de sfin‫ڏ‬i din tezaurul acestei
biserici–părticele din trei capete: capetele Sf. Serghie ‫ڍ‬i Sf. Vah ‫ڍ‬i capul lui
înlocuite cu o nouă pictură murală. Pictorul Gheorghe Tattarescu a realizat o serie de

desene după portretele de domnitori (inclusiv cele pierdute), care sunt cuprinse într-un
Album NaĠional. Unele dintre fresce au fost salvate úi se află în colecĠiile Muzeului
NaĠional de Artă al României (Bucure‫ڍ‬ti) úi la Episcopia Argeúului. Primul ctitor, numit de
Tattarescu „Radul Negru V”, este reprezentat, pe peretele de la apus, ca un prin‫ ڏ‬cu barba
neagră. Identitatea lui nu a fost stabilită precis, v. Pippidi, op. cit., p. 9–10. V. ‫ڍ‬i Pavel
Chihaia, SemnificaĠia portretelor din biserica Mănăstirii Argeú, „Glasul Bisericii”, 7–8,
1967, p. 788–799; Alexianu, Mode γi veγminte: 193–206. V. alte surse în Călători VI: 167,
n. 43, 45; 169, n. 52.
789
În ms. sikkƯn, „cu‫ڏ‬it”, „pumnal”, (înv.) „jungher”.
790
V. Tit Simedrea, Icoana junghiată de la Argeγ. Glosă pe marginea vieεii Sfântului
Nifon, Sibiu, 1940; Radu Popescu, Istoriile domnilor δării Româneγti, ed. C. Grecescu,
Bucure‫ڍ‬ti, 1963, p. 168. Autorul men‫ڏ‬ionează istoria miraculoasă a acestei icoane, ca
argument împotriva iconocla‫ڍ‬tilor, într-o notă adaugată manuscrisului C 358 păstrat la
Institutul de Manuscrise Orientale din Sankt-Peterburg, v. Serge A. Frantsouzoff, Le
patrimoine manuscrit de Paul d’Alep conservé à St. Pétersbourg, în Relations entre les
peuples de l’Europe Orientale et les chrétiens arabes: 32–33.
329
Nifon, patriarhul Constantinopolului, care a răposat la Sfântul Munte791 – dar
‫ڍ‬i multe altele.
Într-un col‫ ڏ‬al mănăstirii se găse‫ڍ‬te o biserică frumoasă cu două turle,
cu hramul [Sf.] Petru ‫ڍ‬i Pavel.
Pe scurt, această biserică este un giuvaer al lumii. Răposatul care a
înăl‫ڏ‬at-o s-a ostenit peste măsură s-o ridice, s-o rânduiască ‫ڍ‬i s-o împodobească.
El este acela care a adus, cu multă cheltuială, icoana ‫ڍ‬i moa‫ڍ‬tele luminate de
la Constantinopol, apoi l-a poftit pe Nifon, patriarhul pomenit mai înainte, ‫ڍ‬i
pe to‫ڏ‬i egumenii din Sfântul Munte792 ca să o târnosească793. Trapeza este
foarte largă, iar bolta ei nu are pereche, decât poate pe acelea din „Cetatea
bine întărită” din ‫ڏ‬ara noastră794, căci peste tot este [ca] o ‫ڏ‬esătură [cu
ochiuri] în opt col‫ڏ‬uri, semănând cu pecetea lui Solomon795.
Zidirea chiliilor acestei mănăstiri este minunată, cu pridvoare prin care
treci dintr-unul într-altul, de jur-împrejur.
În apropiere sunt iazuri cu pe‫ڍ‬te. Râul Arge‫ڍ‬, de la care vine numele
ora‫ڍ‬ului ‫ڍ‬i al mănăstirii pe lângă care trece, este foarte mare.
791
Originar din Dalma‫ڏ‬ia, Nifon a fost mitropolit al Salonicului ‫ڍ‬i apoi patriarh al
Constantinopolului. A murit la Sf. Munte Athos în 1508. Theodosios Zygomalas scria însă
despre acesta, în Istoria Patriarhală: „Ca patrie era din Pelopones, având ca tată un albanez
bogat, om învă‫ڏ‬at, iar ca mamă pe o romee dintre nobili”, v. Gheorghe Mihai ‫ڎ‬ipău,
Identitate post-bizantină în sud-estul Europei. Mărturia scrierilor istorice greceúti, Editura
Muzeului Na‫ڏ‬ional al Literaturii Române, Bucureúti, 2013, p. 110. Neagoe Basarab a adus
moa‫ڍ‬tele Sf. Nifon de la Athos, păstrându-se ulterior în ğara Românească doar o parte a
acestora (care se află acum în Catedrala mitropolitană din Craiova), iar cealaltă parte a fost
înapoiată la Sfântul Munte, într-o raclă din 1515, cu icoana Sfântului úi portretul lui
Neagoe. V. Virgil Cândea, Mărturii româneúti peste hotare. Creaεii româneγti γi izvoare
despre români în colecεii din străinătate, Serie nouă, ed. coord. Ioana Feodorov, II, 2011,
p. 433–434, nr. 828.
792
Nifon nu mai trăia, murise în 1508 – autorul se referă la patriarhul Theoliptos.
Despre participan‫ڏ‬ii la târnosire, v. Cioran 1900: 146, n. 1; Călători VI: 169, n. 54.
793
În ms. al-’inkƗniyƗ, din gr. ™ȖțĮȓȞȚĮ, „târnosire”, „sfin‫ڏ‬ire a unei biserici”.
794
În ms. Qal‘at al-pusn, numele vechi al cetă‫ڏ‬ii siriene cunoscute, din secolul al
XIX-lea, drept Krak (Crac) des Chevaliers. Numele modern se datorează crucia‫ڏ‬ilor, care
l-au numit Le Crat, „fortărea‫ڏ‬a kurzilor”, prin deformarea cuvântului ar. ’AkrƗd, „kurzi”.
Numele Krak des Chevaliers a fost impus de Guillaume Rey în sec. XIX.
795
În ms. kullu-hu muÎabbak muÓamman ‘alƗ Ñifat ®Ɨtim SlƯmƗn, lit. „este toată o
‫ڏ‬esătură în opt col‫ڏ‬uri, în chipul pece‫ڏ‬ii lui Solomon”. Pecetea (sau Sigiliul) lui Solomon are
γase col‫ڏ‬uri, fiind formată prin suprapunerea a două triunghiuri care reprezintă desăvâr‫ڍ‬irea
universului în lucrarea mistică a celor ‫ڍ‬ase zile, când Lumea a dobândit susul ‫ڍ‬i josul,
Răsăritul ‫ڍ‬i Apusul, Miazăziua ‫ڍ‬i Miazănoaptea, cf. Papus, Traité méthodique de Science
occulte, Paris, 1891, p. 967–968. Paul din Alep se referă aici la „Steaua lui Solomon”,
alcătuită din două pătrate suprapuse la un unghi de 45°, motiv geometric obi‫ڍ‬nuit în
arhitectura arabă, îndeosebi în aceea a califatului omeyad din Spania ‫ڍ‬i în Maroc, până în
zilele noastre. Motivul pe care l-a văzut pe tavanul trapezei era probabil o re‫ڏ‬ea cu nervuri
cu câte opt laturi, v. Sinigalia 2000: 163–165.
330
Hramul mănăstirii se sărbătore‫ڍ‬te la praznicul Adormirii Maicii
Domnului, 15 august, când se adună aici cea mai mare parte a locuitorilor
‫ڏ‬inutului. A doua zi după praznic, după Liturghie, se face pomenire ‫ڍ‬i ospă‫ڏ‬
în cinstea ctitorilor ei – Dumnezeu să-i odihnească! Iar a treia zi, pentru cei
care au slujit în aceste două zile.
Am slujit apoi Liturghia, joi 15 ianuarie, în biserica minunatei mănăstiri
pomenite, ‫ڍ‬i [părintele nostru patriarh] a hirotesit pentru ei un anagnost796 ‫ڍ‬i
un cite‫ڍ ڏ‬i a hirotonit un preot. L-a îmbrăcat apoi pe stareĠ cu bederni‫ڏ‬a peste
stihar, căci la ei este rânduiala de a nu lua acest dar ‫ڍ‬i această putere decât
de la un patriarh. [Părintele nostru] i-a citit molitvele ‫ڍ‬i l-a numit
arhimandrit797. După slujbă ne-au dus la mormintele domnilor care zidiseră
mănăstirea ‫ڍ‬i ale celorlal‫ڏ‬i, au făcut pomenire ‫ڍ‬i [părintele nostru] le-a citit
molitvele de dezlegare ‫ڍ‬i de iertare a păcatelor. După ce ne-am ridicat de la
masă [stareĠul] i-a făcut daruri părintelui nostru patriarh, din averea
mănăstirii, un covor ‫ڍ‬i o danie [în bani], apoi tot a‫ڍ‬a fiecăruia dintre noi.
Vineri ne-am luat rămas bun ‫ڍ‬i am plecat, după ce ne-am închinat încă
o dată în biserică. Părintele nostru patriarh s-a a‫ڍ‬ezat în sania lui ‫ڍ‬i am mers
până seara, ajungând la un sat al mănăstirii798, unde am dormit.
Ne-am trezit devreme sâmbătă, pe o vreme foarte rece, greu de îndurat.
‫ڌ‬i pentru că râurile din aceste ‫ڏ‬inuturi sunt foarte repezi, în mijloc nu
înghe‫ڏ‬aseră, iar când săniile treceau prin ele pătrundea apa înăuntru. Dumnezeu
mi-e martor, covoarele ‫ڍ‬i scoar‫ڏ‬ele se lipiseră unele de altele ‫ڍ‬i se făcuseră
una cu sania. Până ‫ڍ‬i caii înghe‫ڏ‬aseră, cu toate că alergau necurmat. Apoi
//266r// am mers pe drumuri grele, prin păduri ‫ڍ‬i mun‫ڏ‬i ‫ڍ‬i văi, urcând ‫ڍ‬i
coborând mereu până în seară, când am ajuns la un ora‫ ڍ‬numit Câmpulung.
< Înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬area Mănăstirii Câmpulung799 >

Este un ora‫ ڍ‬mare, unde nădăjduiam să cercetăm o mănăstire mărea‫ڏ‬ă
care se află acolo, cu hramul Adormirea Maicii Domnului. În‫ڏ‬elesul numelui
KǌnbǌlǌnkƯ în valahă este „câmpul cel lung” ‫ڍ‬i i se spune astfel pentru că
ora‫ڍ‬ul este foarte lung. Prin mijlocul lui trece un râu. Ne-au spus că în
796
În ms. ’anaƥnus, din gr. ¢ȞĮȖȞȫıĲȘȢ.
797
V. supra pasajul de la f. 197r.
798
Cf. Cre‫ڏ‬eanu 1967: 913, satul Domne‫ڍ‬ti, aflat la jumătatea distan‫ڏ‬ei dintre ora‫ڍ‬ele
Arge‫ڍ ڍ‬i Câmpulung.
799
Mănăstirea Negru-Vodă din Câmpulung-Muscel, v. Moisescu, Arhitectura II:
107–110. Aurelia-Bălan Mihailovici men‫ڏ‬ionează că „în 1655 patriarhul Macarie al Antiohiei a
acordat mănăstirii o carte de întărire a dorin‫ڏ‬ei ctitorului de a se alege egumen dintre călugării
vrednici ai mănăstirii, care să ‫ڏ‬ină seamă de poruncile acestuia, îndreptate cu înfrico‫ڍ‬at
blestem împotriva celor care nu ar respecta zapisul”, v. Înεelepciunea cea învăεătoare a toată
virtutea, sau Ecclesiasticul (Carte din Vechiul Testament, ms. 4389 al Bibliotecii Academiei
Române), edi‫ڏ‬ie critică, studiu, glosar ‫ڍ‬i indice de Aurelia Bălan-Mihailovici, Bucure‫ڍ‬ti,
2005, p. 213.
331
vechime scaunul domnilor ‫ڎ‬ării Valahiei s-a aflat în acest ora‫ڍ‬, căci ace‫ڍ‬ti
valahi locuiau în ‫ڎ‬ara Ungurească, în puterea craiului, fiind condu‫ڍ‬i de un
comite800 dintre ei, care a venit să-‫ڍ‬i lase caii la păscut în acest Ġinut, fiind el
în mâna tătarilor, nelocuit. Atunci a cerut învoire de la craiul ‫ڍ‬i a mers, cu
ajutorul lui Dumnezeu, ‫ڍ‬i i-a alungat [pe tătari] din acest ‫ڏ‬inut, apoi ‫ڍ‬i-a
întărit [stăpânirea] ‫ڍ‬i a domnit asupra acestei ‫ڏ‬ări. Îl numeau NƗkrÔ
fuwNfÔƗ, adică „domnul cel negru”801. El a înăl‫ڏ‬at această mănăstire. De
atunci ‫ڍ‬i până în vremea răposatului Matei-vodă ea s-a surpat, ‫ڍ‬i atunci el s-a
ostenit ‫ڍ‬i a înnoit-o, fiind acum mare ‫ڍ‬i falnică. Toată zidirea ei este nouă.
Biserica are patru stâlpi frumo‫ڍ‬i ‫ڍ‬i o clopotni‫ڏ‬ă foarte mare ‫ڍ‬i înaltă. Această
mănăstire este chinovie802 încă din vechime.
Apoi locuitorii ora‫ڍ‬ului, împreună cu preo‫ڏ‬ii ‫ڍ‬i călugării, ne-au întâmpinat
dincolo de por‫ڏ‬ile ora‫ڍ‬ului. Când am intrat în biserică au început slujba
vecerniei din ajunul Duminicii Fariseului ‫ڍ‬i a Vame‫ڍ‬ului. Duminică în zori
am slujit Liturghia ‫ڍ‬i [părintele nostru patriarh] a hirotesit un anagnost, un
ipodiacon ‫ڍ‬i un cite‫ڍ ڏ‬i a hirotonit un preot. După slujbă a ie‫ڍ‬it în odăjdii ‫ڍ‬i
s-a rugat la mormintele ctitorilor mănăstirii, rostind apoi pentru tot poporul o
molitvă de iertare a păcatelor. Ce minune este evlavia oamenilor din acest
‫ڏ‬inut, care se aseamănă aceleia a cazacilor! Căci nu a fost unul între ei, fie
bărbat, fie femeie, fie copil, care să nu fi mers să ia binecuvântare de la
părintele nostru patriarh. Când am hotărât să ne despăr‫ڏ‬im de ei, luni, atâta
s-au tulburat încât a fost cu neputin‫ڏ‬ă. În zorii zilei de mar‫ڏ‬i ne-am întors pe
drumul nostru ‫ڍ‬i am ajuns seara la o mănăstire nouă, cu hramul Na‫ڍ‬terea
Maicii Domnului, tot a marelui logofăt803.
< Înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬area Mănăstirii Viero‫ڍ‬i804 >

Aceasta se află între mun‫ڏ‬i ‫ڍ‬i codri mari ‫ڍ‬i se ajunge la ea pe un singur
drum, numai cu calul. Dacă se iscă vreo primejdie în ‫ڏ‬inut [locuitorii] vin ‫ڍ‬i
800
În ms. qǌmiÑ.
801
Aceea‫ڍ‬i relatare despre Negru-vodă se găse‫ڍ‬te ‫ڍ‬i în scrierea patriarhului Macarie
III Ma«mǌ‘ laÓƯf, v. Feodorov Chronique: 24 (text ar.), 40 (trad. fr.). Pentru tradi‫ڏ‬iile cu
privire la formarea ‫ڍ‬i numele Ungrovlahiei v. Alex. Lapedatu, Cum s’a alcătuit tradiεia
naεională despre originile δării-Româneγti, în „Anuarul Institutului de Istorie Na‫ڏ‬ională”,
II(1923), 1924, p. 289–300; Eugen Stănescu, Unitatea teritoriului românesc în lumina
naraεiunilor externe. Valahia γi sensurile ei, „Studii”, 6, 1968, p. 1108–1109; Giurescu,
δara Românească: 17–18.
802
În ms. kƯnǌbiyǌn, din gr. țȠȚȞȫȕȚȠȞ, (mănăstire) care urmează rânduiala
chinovitică sau cenobitică, adică via‫ڏ‬a de ob‫ڍ‬te, „în chinovie”.
803
Autorul se referă la marele logofăt Stroe Leurdeanu.
804
Ctitorită în 1573 de vornicul Iva‫ڍ‬cu Golescu ‫ڍ‬i de fratele său Radu, biserica a fost
refăcută de logofătul Stroe Leurdeanu. V. Călători VI: 171, n. 74, pentru surse
bibliografice.
332
se ascund în aceste locuri cu tot neamul. Este o mănăstire foarte frumoasă,
are două havuzuri cu apă curgătoare805, care vine din izvoare de pe munte. Se
face aici un vin pelin806 pe care îl numesc bƗlƯnǌ, ame‫ڏ‬itor, de mai multe feluri.
A doua zi ne-am grăbit să plecăm, căci drumul se u‫ڍ‬urase din pricina
căderii zăpezilor. În seara de luni am sosit la Târgovi‫ڍ‬te. În anul acela iarna
a fost foarte aspră, grea ‫ڍ‬i pentru oameni, ‫ڍ‬i pentru dobitoace. Neaua a căzut
fără întrerupere până la începutul postului mare, adică pe 9 februarie. Multe
oi au murit din lipsa fânului. Apa Dunării a înghe‫ڏ‬at de trei ori, prima oară
de trei palme807, apoi s-a încălzit vremea ‫ڍ‬i [ghea‫ڏ‬a] s-a topit întrucâtva, dar
a înghe‫ڏ‬at a doua oară. După aceea, din pricina omătului, a înghe‫ڏ‬at a treia
oară ‫ڍ‬i ghea‫ڏ‬a a atins nouă palme. Săpau copci ca să poată bea apă. Au spus
că de treizeci de ani nu se mai întâmplase a‫ڍ‬a ceva.
În mar‫ڏ‬ea [din săptămâna] brânzei, pe 3 februarie, ne-am sculat
[devreme] ca să cercetăm o mănăstire din apropierea Târgovi‫ڍ‬tei, cu hramul
Sf. Nicolae, cunoscută drept „Dealu”808. Aceasta se află la depărtare //266v//
de un ceas de ora‫ڍ‬, numai că se află în vârful unui deal unde se urcă cu greu
atât vara, cât ‫ڍ‬i iarna. Vara este mult glod ‫ڍ‬i tină, de mul‫ڏ‬imea pârâurilor ce
curg din înaltul mun‫ڏ‬ilor, iar iarna, din pricina omătului bogat, este tare
alunecos. [Mănăstirea] este a‫ڍ‬ezată într-un loc minunat, încântător, de unde
se vede tot ‫ڏ‬inutul. Biserica seamănă cu aceea a Mănăstirii Arge‫ڍ‬. Ne-au
spus că tot ceea ce rămăsese din piatra ‫ڍ‬i din uneltele folosite la ridicarea
acelei biserici a fost cărat de ginerele acestui voievod, care l-a urmat în
scaun809, ‫ڍ‬i cu ele a înăl‫ڏ‬at această biserică. Atâta doar că turlele ei sunt
[acoperite] în întregime pe dinafară cu mozaic, zidurile sunt învelite cu
[lespezi] temeinice din piatră, iar ferestrele [au cadre] de marmură albă. Jur-
împrejurul acestei mănăstiri sunt vii ‫ڍ‬i grădini, danii făcute către ea. Am
slujit aici Liturghia ‫ڍ‬i am luat masa, iar seara ne-am întors în ora‫ڍ‬.
De vineri până duminică a fost Lăsatul sec de brânză. Pentru aceasta de
seara ‫ڍ‬i până spre miezul nop‫ڏ‬ii boierii ‫ڍ‬i so‫ڏ‬iile lor, negustorii ‫ڍ‬i oamenii de
805
Una dintre fântâni, restaurată în sec. XX, este decorată cu un bazorelief înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬ând
un pelican care î‫ڍ‬i sfâ‫ڍ‬ie pieptul pentru a-‫ڍ‬i hrăni puii cu sânge, simbol mistic asociat cu
sacrificiul Mântuitorului Hristos. V. Cre‫ڏ‬eanu 1967: 913.
806
În ms. bi-l-’afsitƯn, lit. „cu absint”.
807
În ms. ’aÎbƗr, pl. de Îibr, „palmă”, veche unitate de măsură pentru lungime, egală
cu distan‫ڏ‬a dintre extremitatea degetului mare ‫ڍ‬i a celui mic, aprox. 25 cm.
808
Zidită de Radu cel Mare (1494–1507), care a fost înmormântat aici. V. Cioran
1900: 149, n. 1; C. Bălan, Mănăstirea Dealu, ed. a II-a, Bucure‫ڍ‬ti, 1968; Stoicescu,
Bibliografia I: 269–272; Ctitoriile Sfântului Voievod Neagoe Basarab: 150–163.
809
Cioran notează că autorul se referă probabil la Radu de la Afuma‫ڏ‬i (1522–1524),
ginerele lui Neagoe Basarab. Acesta a domnit cu intermiten‫ڏ‬e din 1522 până în 2 ianuarie
1529 (când a murit). Textul arab nu precizează că i-ar fi succedat imediat în scaun lui
Neagoe, a‫ڍ‬a cum a citit Belfour ‫ڍ‬i to‫ڏ‬i cei ce l-au urmat. V. Cioran 1900: 150, n. 1.
333
rând s-au perindat pe la părintele nostru patriarh ca să-i ceară iertare, cu adâncă
iubire, cinstire ‫ڍ‬i smerenie, ‫ڍ‬i ca să le citească o molitvă de iertare a păcatelor.
Cât despre domnul, el l-a poftit pe părintele nostru patriarh seara la el
la biserică ‫ڍ‬i după slujba vecerniei s-a plecat la pământ, alături de boieri ‫ڍ‬i
de to‫ڏ‬i cei de fa‫ڏ‬ă, ‫ڍ‬i el le-a citit molitva pomenită. Apoi am urcat la el, în
sala mare a divanului, împreună cu mitropolitul ‫ڏ‬ării, cu ceilal‫ڏ‬i clerici, cu
to‫ڏ‬i boierii ‫ڍ‬i slujitorii Cur‫ڏ‬ii. Unul dintre logofe‫ڏ‬i a ie‫ڍ‬it în fa‫ڏ‬ă ‫ڍ‬i a citit de
pe o hârtie, cu voce înaltă, un fel de laudă adusă domnului, adică un
polihroniu, iar la sfâr‫ڍ‬it a cerut iertare, a‫ڍ‬a cum grăie‫ڍ‬te Mântuitorul într-una
dintre Evangheliile acestei zile: „Dacă ve‫ڏ‬i ierta fra‫ڏ‬ilor vo‫ڍ‬tri, vi se va ierta
vouă. Iertarea Domnului pentru ei se va răsfrânge ‫ڍ‬i asupra voastră”810. ‫ڌ‬i tot
a‫ڍ‬a până la capăt. Părintele nostru patriarh s-a ridicat, l-a binecuvântat ‫ڍ‬i i-a
făcut urări pentru Postul Mare. La fel s-au înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬at to‫ڏ‬i cei de fa‫ڏ‬ă, care au
făcut tot a‫ڍ‬a. Au îngenuncheat mai întâi înaintea domnului, i-au sărutat
dreapta, apoi au făcut la fel ‫ڍ‬i cu părintele nostru ‫ڍ‬i cu arhiereii811, până la
ultimul. Apoi domnul s-a ridicat ‫ڍ‬i l-a luat pe părintele nostru înăuntru ‫ڍ‬i a
vorbit multe cu el, în taină. Pe urmă [părintele nostru] a mers ‫ڍ‬i la doamna,
iar după aceea ne-am înapoiat la mănăstire.
La fel s-au înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬at la biserica mănăstirii to‫ڏ‬i boierii, negustorii ‫ڍ‬i al‫ڏ‬i
[credincio‫ڍ‬i], ca să le citească molitva de iertare a păcatelor. Au stat
îngenunchea‫ڏ‬i la pământ, apoi s-au ridicat ‫ڍ‬i i-au sărutat dreapta cu to‫ڏ‬ii,
plecându-se ‫ڍ‬i închinându-se înaintea lui. Nu au contenit decât spre miezul
nop‫ڏ‬ii, a‫ڍ‬a cum am spus mai devreme.
< Cum se cite‫ڍ‬te în Valahia în Duminica Ortodoxiei >

În prima duminică din post, din porunca domnului, părintele nostru a
mers la Biserica mitropolitană ‫ڍ‬i a slujit Liturghia acolo împreună cu
mitropolitul. La vremea Trisaghionului au a‫ڍ‬ezat un analog, după datina lor,
‫ڍ‬i au împăr‫ڏ‬it lumânări tuturor celor ce se aflau în biserică. Părintele nostru
s-a a‫ڍ‬ezat în jil‫ڏ‬, iar unul dintre preo‫ڏ‬i a citit sinaxarul acestei zile, în
întregime. Când au fost pomeni‫ڏ‬i [părin‫ڏ‬ii] ortodoc‫ڍ‬i ‫ڍ‬i sfin‫ڏ‬ii, spunând de
trei ori: „Ve‫ڍ‬nica lor pomenire”, părintele nostru s-a ridicat în picioare ‫ڍ‬i to‫ڏ‬i
cei afla‫ڏ‬i în biserică au cântat întreit „Ve‫ڍ‬nica lor pomenire”, de trei ori. Tot
a‫ڍ‬a, când i-a pomenit pe eretici ‫ڍ‬i pe schismatici au stins lumânările,
cântând de trei ori: „Anatema!”, în trei rânduri. Apoi le-au aprins la loc. A‫ڍ‬a
au făcut până la sfâr‫ڍ‬it. S-a săvâr‫ڍ‬it hirotonia unui preot ‫ڍ‬i apoi a fost un
810
Parafrază a versetelor din Matei: „‫ڌ‬i ne iartă nouă gre‫ڍ‬elile noastre, precum ‫ڍ‬i noi
iertăm gre‫ڍ‬i‫ڏ‬ilor no‫ڍ‬tri” (6, 12); „Iar de nu ve‫ڏ‬i ierta oamenilor gre‫ڍ‬elile lor, nici Tatăl
vostru nu vă va ierta gre‫ڍ‬elile voastre” (6, 15); „Tot a‫ڍ‬a ‫ڍ‬i Tatăl Meu cel ceresc vă va face
vouă, dacă nu ve‫ڏ‬i ierta fiecare fratelui său, din toată inima” (18, 35).
811
Textual, al-maÓƗrina, „mitropoli‫ڏ‬ii”.
334
mare ospă‫[ ڏ‬în odaia de] sus ‫ڍ‬i s-a băut mult vin: întâi pentru numele lui
Dumnezeu, apoi pentru Sf. Fecioară ‫ڍ‬i pentru to‫ڏ‬i sfin‫ڏ‬ii, trei pocale, apoi
trei pentru domnul, trei pentru părintele nostru patriarh ‫ڍ‬i so‫ڏ‬ii lui, trei
pentru arhierei, trei pentru mitropolit ‫ڍ‬i so‫ڏ‬ii lui. //267r// ‫ڌ‬i astfel, nu ne-am
ridicat decât când ame‫ڏ‬isem, ‫ڍ‬i [atunci] ne-am înapoiat la mănăstire.
< Mărturie despre moartea doamnei ‫ڍ‬i despre rânduiala punerii ei în

mormânt >
În joia [din Săptămâna] Pocăin‫ڏ‬ei812 a răposat Băla‫ڍ‬a, doamna lui
Constantin-vodă, ‫ڍ‬i am a‫ڍ‬ezat-o cu mare alai sub un baldachin din cuprinsul
Cur‫ڏ‬ii. Au purtat-o jur-împrejurul bisericii. Au fost de fa‫ڏ‬ă la îngropăciune,
pe lângă arhierei, to‫ڏ‬i marii preo‫ڏ‬i ‫ڍ‬i călugări, ‫ڍ‬i tuturor li s-au împăr‫ڏ‬it danii.
‫ڌ‬i după ce au îngropat-o în pridvorul bisericii din afara Cur‫ڏ‬ii813 au făcut un
ospă‫ ڏ‬mare pentru tot poporul814 ‫ڍ‬i au împăr‫ڏ‬it tuturor săracilor ‫ڍ‬i ‫ڏ‬ăranilor
afla‫ڏ‬i de fa‫ڏ‬ă, după cum au spus, mai mult de zece pâini (sic!). Fiecărui
sărman [i s-a dat] câte o pâine, un blid de mâncare ‫ڍ‬i un pocal de vin. La fel
au făcut ‫ڍ‬i la nouă zile, adică la pomenire.
< Despre rânduiala din diminea‫ڏ‬a praznicului Floriilor >

În zorii zilei de Florii măria sa domnul l-a poftit pe părintele nostru
patriarh la utrenie. La vremea polieleului815 i-au înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬at crengi de copac, iar
el a spus o rugăciune asupra lor. Domnul a coborât ‫ڍ‬i [părintele nostru patriarh]
i-a dat o creangă dintre acelea. La fel au venit to‫ڏ‬i boierii Cur‫ڏ‬ii ‫ڍ‬i au luat de
la el. Dascălii, în picioare, le împăr‫ڏ‬eau crengi, lor ‫ڍ‬i tuturor celor afla‫ڏ‬i în
biserică. Am sfâr‫ڍ‬it slujba din ziua aceea ‫ڍ‬i am mers la masă la domnul
împreună cu boierii.
În Miercurea Mare ne-a poftit, a‫ڍ‬a cum obi‫ڍ‬nuia, ‫ڍ‬i i-am făcut ulei
sfin‫ڏ‬it816 sus, la dânsul.
< Despre rânduiala din Joia Mare ‫ڍ‬i spălarea [picioarelor] >
În Joia Mare am mers cu trăsura, ne-am îmbrăcat în biserica de la
Curte, alături de mitropolitul ‫ڏ‬ării, ‫ڍ‬i a coborât domnul. După ce l-au
binecuvântat amândoi, au ie‫ڍ‬it afară, părintele nostru mergând alături de el
până în curtea palatului, unde fuseseră a‫ڍ‬ezate bănci de jur-împrejur, pe
covoare, ‫ڍ‬i trei jil‫ڏ‬uri în fa‫ڏ‬ă, îndreptate spre răsărit, pentru domnul, pentru
812
12/22 martie 1657, cf. inscrip‫ڏ‬iei de pe piatra de mormânt din biserică.
813
Biserica Sf. Vineri, ctitoria doamnei Băla‫ڍ‬a, v. Stoicescu, Bibliografia II: 647–648.
814
În ms. li l-‘Ɨl wa-d-dǌn, lit. „pentru mari ‫ڍ‬i mici”.
815
În ms. bǌlƯyƗlƗwǌn, din gr. ʌȠȜȣȑȜİȠȢ, de la forma de acuzativ sg. ʌȠȜȣȑȜİȠȞ sau
aceea de genitiv pl. ʌȠȜȣİȜȑȦȞ (M. ğ.).
816
Adică maslu.
335
părintele nostru ‫ڍ‬i pentru mitropolitul ‫ڏ‬ării. Mitropoli‫ڏ‬ii [străini] ‫ڍ‬i stareĠii
mănăstirilor stăteau către miazănoapte, iar boierii către miazăzi. Pe tetrapod
era a‫ڍ‬ezată icoana Spălării [picioarelor], vasul ‫ڍ‬i ibricul de argint. Apoi au
împăr‫ڏ‬it lumânări tuturor celor de fa‫ڏ‬ă. Pe când eu pă‫ڍ‬eam în fa‫ڏ‬a lui cu
cârja, părintele nostru patriarh a înaintat ‫ڍ‬i a tămâiat împrejurul tetrapodului,
i-a tămâiat pe domn ‫ڍ‬i pe mitropolit ‫ڍ‬i tot rândul dinspre miazănoapte, apoi
pe boieri ‫ڍ‬i tot rândul dinspre miazăzi. După aceea s-a întors ‫ڍ‬i l-a tămâiat
pe postelnic ‫ڍ‬i pe to‫ڏ‬i cei din preajma domnului, tetrapodul, a doua oară, ‫ڍ‬i
iară‫ڍ‬i pe domnul. Eu am spus: „Binecuvântează, Stăpâne”, el a răspuns
„Binecuvântat [este Dumnezeul nostru]” ‫ڍ‬i [corul] a început să cânte canonul
spălării [picioarelor]. La vremea [citirii din] Evanghelie am mers eu ‫ڍ‬i am
tămâiat, după rânduială, la fel cum tămâiase el. Evanghelia a citit-o unul dintre
preo‫ڏ‬i, întreptat către apus, iar când a ajuns la „‫ڌ‬i ‫ڍ‬i-a lepădat ve‫ڍ‬mintele
Sale”, l-am dezbrăcat pe părintele nostru de sacos ‫ڍ‬i de celelalte [odăjdii],
după rânduială, ‫ڍ‬i l-am îmbrăcat în căma‫ڍ‬ă de in. Iar el a mers ‫ڍ‬i a turnat apă
din ibric ‫ڍ‬i s-a dus mai întâi la cel care îl întruchipa pe Iuda, care îi semăna
aceluia întocmai, la vârstă ‫ڍ‬i la port, ‫ڍ‬i i-a spălat lui picioarele mai întâi. I-au
a‫ڍ‬ternut un covor sub picioare, până ce a ajuns [să-l spele] pe cel din urmă.
Mitropolitul ‫ڏ‬ării îl întruchipa pe Petru. Iar după ce a sfâr‫ڍ‬it ‫ڍ‬i l-am îmbrăcat
cu sacosul s-a dus la vasul de apă pus pe tetrapod, ‫ڍ‬i-a înmuiat degetele ‫ڍ‬i a
făcut semnul crucii în vas ‫ڍ‬i apoi între ochi. ‫ڌ‬i l-a binecuvântat pe domnul,
de departe, apoi a coborât mitropolitul ‫ڍ‬i a făcut [la fel], pe urmă domnul.
Au înaintat apoi episcopii, stareĠii mănăstirilor ‫ڍ‬i boierii, apoi preo‫ڏ‬ii ‫ڍ‬i
ceilal‫ڏ‬i [de fa‫ڏ‬ă]. Am intrat în biserică ‫ڍ‬i am sfâr‫ڍ‬it slujba, fără să mai
cură‫ڏ‬ăm masa [altarului]. S-a săvâr‫ڍ‬it apoi hirotonia unui diacon. Iar când
s-a adus Sfântul Potir domnul a intrat [în altar] ‫ڍ‬i s-a împărtă‫ڍ‬it.
În zorii //267v// Sâmbetei Mari, după ce am săvâr‫ڍ‬it la biserica
Mănăstirii [Stelea] rânduiala punerii [Mântuitorului] în mormânt, [domnul]
ne-a poftit în trăsură, fără de veste, la biserica de la Curte, ‫ڍ‬i după ce ne-am
înve‫ڍ‬mântat domnul a coborât ‫ڍ‬i au ie‫ڍ‬it afară, după obicei. Au pus
Sf. Trup817 pe tetrapod, după rînduială, apoi au împăr‫ڏ‬it lumânări tuturor
celor de fa‫ڏ‬ă. Părintele nostru patriarh a tămâiat ca de obicei, eu am spus
„Binecuvântează [, Stăpâne]” ‫ڍ‬i el a răspuns „Binecuvântat [este Dumnezeul
nostru]”. Au început să cânte canonul după Psaltichie818, iar la fiecare
cântare819 mergeam ‫ڍ‬i cântam irmosul împreună cu ei înaintea Sf. Trup, până
la nonă. Apoi părintele nostru patriarh a înaintat ‫ڍ‬i s-a închinat, pe urmă
817
În ms. al-«inƗz, cu referire la Sf. Epitaf, pe care este înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬ată punerea Domnului
în mormânt.
818
În ms. ’al-bÑaltƯkƗ, din gr. ȥĮȜĲȚțȐ.
819
În ms. ’ǌdiyat, cf. gr. ªįȒ.
336
mitropolitul, domnul ‫ڍ‬i cei de fa‫ڏ‬ă. După aceasta l-au luat pe sus ‫ڍ‬i au ocolit
cu el biserica, o singură dată, împreună cu domnul ‫ڍ‬i cu cei de fa‫ڏ‬ă, am intrat
în biserică ‫ڍ‬i l-au a‫ڍ‬ezat pe masă. Am sfâr‫ڍ‬it slujba cu hirotonia unui preot.
Tot a‫ڍ‬a, în zorii zilei [întâi] de Pa‫ڍ‬ti, după ce am sfâr‫ڍ‬it slujba Învierii
în biserica mănăstirii, [domnul] ne-a poftit în trăsură la Curte ‫ڍ‬i am săvâr‫ڍ‬it
iară‫ڍ‬i aceea‫ڍ‬i Liturghie ca în anul acela [dinainte]. După slujbă [a urmat]
masa sus, la domnul. Slujba s-a săvâr‫ڍ‬it la primul ceas al zilei.
În prima joi după Pa‫ڍ‬te am mers cu domnul afară din ora‫ڍ‬, ca ‫ڍ‬i în anul
acela [dinainte], cu alai, după datină.
În a doua sâmbătă după Pa‫ڍ‬te am slujit în biserica mitropolitului
pentru văduva unui boier, adică pentru pomenirea răposatului ei so‫ڏ‬.
În Joia Înăl‫ڏ‬ării am slujit iar în biserica mitropolitului, fiind de fa‫ڏ‬ă
domnul, ‫ڍ‬i a urmat ospă‫ڏ‬ul obi‫ڍ‬nuit din fiecare an, până la apus.
În ziua Rusaliilor, după Liturghie, părintele nostru a săvâr‫ڍ‬it vecernia
plecării genunchilor în biserica mănăstirii, ca de obicei.
< Ve‫ڍ‬ti despre călătoria domnului >820

Întorcându-ne la ve‫ڍ‬tile despre împărat821, după ce ne-am despăr‫ڏ‬it el s-a
dus la Smolensk ‫ڍ‬i a ‫ڍ‬ezut acolo, a făcut pace cu le‫ڍ‬ii ‫ڍ‬i cu craiul lor, căci
ace‫ڍ‬tia i s-au închinat822. Prin urmare, craiul a cerut să rămână în scaunul său
până la moartea lui, când ‫ڏ‬ara se va întoarce la împărat. Dar HmelniĠki ‫ڍ‬i
cazacii nu au fost mul‫ڏ‬umi‫ڏ‬i cu aceasta. Cât despre suedezi, a‫ڍ‬a cum am mai
spus, cneazul Trube‫ڏ‬koi823 a mers asupra lor cu trei sute de mii [de o‫ڍ‬teni],
din păr‫ڏ‬ile Novgorodului ‫ڍ‬i ale Pskovului, ‫ڍ‬i [aceia] le-au ie‫ڍ‬it în cale ‫ڍ‬i s-au
înfruntat. ‫ڌ‬i Dumnezeu le-a îngăduit victoria asupra lor ‫ڍ‬i i-au înfrânt. Pe
unii dintre ei i-au trimis în fiare la Moscova, a‫ڍ‬a cum ne-au trimis veste
prietenii no‫ڍ‬tri de acolo. El a cucerit prin sabie mai multe cetă‫ڏ‬i ale lor ‫ڍ‬i a
răpus norod fără număr, ca să-i înspăimânte ‫ڍ‬i să-i îngrozească ‫ڍ‬i să nu mai
purceadă la război. A‫ڍ‬a se ‫ڍ‬i face că împăratul a mers de la Smolensk
împotriva lor, căci râul Nipru curge înspre ei. Se spune că auzind aceasta,
trei dintre cele patru cetă‫ڏ‬i care erau în calea lui s-au pustiit ‫ڍ‬i [locuitorii
820
Pasajul următor, până la „‫ڌ‬i pentru că acest crai pomenit mai înainte se purtase cu
bunăvoin‫ڏ‬ă ‫ڍ‬i îi ajutase pe domnul Valahiei ‫ڍ‬i pe domnul Moldovei când se aflau în
restri‫ڍ‬te”, nu a fost inclus în Călători VI.
821
Autorul se referă la Alexei Mihailovici, ‫ڏ‬arul Rusiei ‫ڍ‬i, în continuare, la Războiul
Ruso-Suedez din 1656–1658, unul dintre episoadele celui de-al II-lea Război Nordic
(1655–1660).
822
V. despre acest episod ‫ڍ‬i urmările sale Cioran 1900: 154, n. 1 ‫ڍ‬i 2; 156, n. 1 ‫ڍ‬i 2.
823
În ms. TrabƗtskǌs. La Belfour (II: 334): Kniaz Trabatskos. Murkos (2005: 563) îl
identifică corect: Alexei Nikitici Trube‫ڏ‬koi (1600–1680), prin‫ڏ‬, ofi‫ڏ‬er, om politic úi
diplomat, naúul de botez al ‫ڏ‬arului Petru I. Acesta i-a dăruit ora‫ڍ‬ul Trubcevsk, cu întregul
‫ڏ‬inut, după recucerirea lor de către ru‫ڍ‬i. V. From Peasant to Patriarch: 46–47, 51.
337
lor] au mers să se adăpostească în a patra, din pricină că era bine apărată. Iar
când el a ajuns acolo, a trimis de le-a cerut de trei ori să o predea fără luptă,
dar ei nu au voit, ba chiar l-au batjocorit. De aceea el a spus: „Să cadă
păcatul acesta pe umerii vo‫ڍ‬tri” ‫ڍ‬i a mânat oastea, care a pornit în goana
mare ‫ڍ‬i a cucerit [cetatea] prin sabie. Au fost uci‫ڍ‬i atunci to‫ڏ‬i cei ce se aflau
în ea ‫ڍ‬i nu a mai rămas nici unul [viu], după cum ni s-a povestit824. De acolo
s-a îndreptat către cetatea de scaun a ‫ڏ‬ării suedezilor, ora‫ڍ‬ul numit Riga,
vestit în toată lumea pentru nesupunerea lui ‫ڍ‬i buna lui apărare, a‫ڍ‬a cum ne-au
povestit cei care au mers acolo, cum că are trei valuri de pământ straúnice ‫ڍ‬i,
ca a patra [întăritură], o cetate din piatră care are port la malul Mării
[Baltice]. Iar înăuntru sunt o mie de tunuri. ‫ڌ‬i când a sosit acolo ‫ڍ‬i-a a‫ڍ‬ezat
[o‫ڍ‬tile] în tabără ‫ڍ‬i nu a contenit //268r// să o atace până ce nu a cucerit cu
sabia cele trei valuri de pământ. Pentru aceasta au fost uci‫ڍ‬i foarte mul‫ڏ‬i din
oastea lui. ‫ڌ‬i totu‫ڍ‬i nu a aflat nici-un vicle‫ڍ‬ug pentru [a birui] cetatea de
piatră, din pricină că [locuitorii ei] stăteau neclinti‫ڏ‬i în apărare, fără nicio
teamă, căci primeau zahereaua825 pe calea mării, cu corăbiile. Atunci împăratul
a trimis de a adus trei sute de cete de cazaci de pe Don, care luptau pe râul
Nipru, < i-a împins în mare ‫ڍ‬i le-a oprit [acelora] zahereaua. Apoi au purces a
se război ‫ڍ‬i pe uscat ‫ڍ‬i pe mare. Când a venit iarna ‫ڍ‬i s-a lăsat înghe‫> ڏ‬
împăratul s-a văzut nevoit să se întoarcă în scaunul său, ‫ڍ‬i asta a fost. Unul
dintre apropia‫ڏ‬ii no‫ڍ‬tri de acolo ne-a vestit într-o carte că [împăratul]
cucerise în anul acela de la ei douăzeci ‫ڍ‬i opt de cetă‫ڏ‬i.
Să ne întoarcem. Când craiul Suediei ‫ڍ‬i-a dat seama că se afla într-o
stare jalnică ‫ڍ‬i că nu are putere să-‫ڍ‬i păstreze stăpânirea asupra celor două
ora‫ڍ‬e, Var‫ڍ‬ovia ‫ڍ‬i Cracovia, precum ‫ڍ‬i asupra altora din ‫ڎ‬ara Le‫ڍ‬ească, a trimis
de s-a învoit cu craiul ‫ڎ‬ării Ungure‫ڍ‬ti, căci aveau amândoi aceea‫ڍ‬i aplecare
păcătoasă ‫ڍ‬i aceea‫ڍ‬i credin‫ڏ‬ă nesănătoasă, mai pe în‫ڏ‬eles, cea luterană, ‫ڍ‬i l-a
chemat în ajutor, ca să-i dea lui tărâmul pomenit ‫ڍ‬i să fie ei doi ca ‫ڍ‬i unul. ‫ڌ‬i
a‫ڍ‬a s-a făcut, la vremea praznicului Na‫ڍ‬terii Domnului, care abia ce trecuse.
‫ڌ‬i pentru că acest crai, pomenit mai înainte826, se purtase cu bunăvoin‫ڏ‬ă ‫ڍ‬i îi
ajutase, când se aflau la ananghie, pe domnul Valahiei ‫ڍ‬i pe domnul
824
Autorul relatează asediul cetă‫ڏ‬ii Dyneburg, care a început la 18 iulie 1656. La 31
iulie, o‫ڍ‬tile ruse‫ڍ‬ti au atacat noaptea ‫ڍ‬i, după o luptă scurtă, cetatea a capitulat ‫ڍ‬i to‫ڏ‬i
apărătorii ei au fost uci‫ڍ‬i.
825
În ms. a®Ưra (var. za®Ưra), din tc. zahire, (înv.) zehire etc., „produse sau provizii
alimentare, merinde, proviant, hrană, alimente (necesare pentru vite, pentru oameni, pentru
aprovizionarea unei armate etc.), tain; furnitură de alimente, mai ales de cereale, pe care
‫ڏ‬ările române erau obligate să o asigure o‫ڍ‬tilor otomane aflate în campanie în regiuni
apropiate sau celor din cetă‫ڏ‬ile raialelor”, cf. Suciu 2010: 803–804, s.v.
826
Autorul se referă la principele Gy»rgy II Rk¼czi.
338
Moldovei827, a trimis de le-a cerut ca ajutor mai multe mii de o‫ڍ‬teni. ‫ڌ‬i cu
toată că nu ar fi vrut, ei i-au dat. ‫ڌ‬i au pornit la vreme de iarnă, pe un ger
cumplit, ‫ڍ‬i de aceea foarte mul‫ڏ‬i o‫ڍ‬teni s-au înecat în apele râurilor ori au
înghe‫ڏ‬at de frig. El828 a mers la cele două ora‫ڍ‬e pomenite ‫ڍ‬i le-a slobozit [din
mâna ru‫ڍ‬ilor], apoi s-a întâlnit cu craiul Suediei [Carol X Gustav] ‫ڍ‬i astfel
‫ڍ‬i-a întărit for‫ڏ‬ele. Aceasta s-a făcut ‫ڍ‬i după sfatul lui HmelniĠki, care i-a dat
un sprijin de treizeci de mii de o‫ڍ‬teni. Astfel, nimeni dintre le‫ڍ‬i nu l-a
înfruntat. Când plecase de la el din ‫ڏ‬ară nu adunase mai mult de ‫ڍ‬aizeci de
mii de o‫ڍ‬teni, după cum ne-au în‫ڍ‬tiin‫ڏ‬at oameni de încredere. Căci aceasta
este puterea ‫ڎ‬ării Ungure‫ڍ‬ti, de la patruzeci la cincizeci de mii. Numai că el
s-a seme‫ڏ‬it peste fire ‫ڍ‬i a făcut răută‫ڏ‬i de nedescris în ‫ڎ‬ara Le‫ڍ‬ească, a năruit
multe biserici ‫ڍ‬i mănăstiri ‫ڍ‬i a început să împră‫ڍ‬tie minciuni despre HmelniĠki
‫ڍ‬i să-l ponegrească, spunând: „Eu acum am pus stăpânire peste cele două
‫ڎ‬ări, a Valahiei ‫ڍ‬i a Moldovei, care sunt acum în puterea mea. ‫ڎ‬ara
Ungurească este ‫ڏ‬ara tatălui ‫ڍ‬i a bunicului meu, iar acum prin puterea mea
am supus această ‫ڎ‬ară a Le‫ڍ‬ilor ‫ڍ‬i le-am cucerit ora‫ڍ‬ul de scaun. Cine a mai
rămas afară de acest mujic, adică ‫ڏ‬ăranul de HmelniĠki?” ‫ڌ‬i a început să
ucidă o mul‫ڏ‬ime dintre o‫ڍ‬tenii lui cazaci, ca să îi slăbească puterea. Când s-au
aflat acestea ‫ڍ‬i [ve‫ڍ‬tile] au ajuns la urechile lui HmelniĠki, s-a mâniat tare
împotriva lui ‫ڍ‬i a trimis de l-a chemat pe hanul [Mehmed Ghirai IV], ca să-l
biruie [pe acela] ‫ڍ‬i să i-l aducă. ‫ڌ‬i a‫ڍ‬a s-a petrecut. βi asta pentru că atunci
când au auzit turcii ‫ڍ‬i tătarii că [Rákóczi] a cucerit ‫ڎ‬ara Le‫ڍ‬ească fără să se
fi sfătuit cu ei ‫ڍ‬i că domnii [Valahiei ‫ڍ‬i Moldovei] i-au dat ajutor, s-au
mâniat foarte tare împotriva lor. Se răspândise chiar vestea, printre tătari ‫ڍ‬i
turci, că ‫ڍ‬apte crai se învoiseră, hotărând să pornească împotriva acestei ‫ڏ‬ări
[a ungurilor] la vremea postului mare. ‫ڌ‬i s-a făcut mare tulburare, a‫ڍ‬a cum
am spus mai înainte, ‫ڍ‬i nu a contenit până la Rusalii. Atunci s-a zvonit că
hanul a încălecat ‫ڍ‬i a pornit către această ‫ڏ‬ară. S-a iscat o mare spaimă ‫ڍ‬i
frământare ‫ڍ‬i to‫ڏ‬i au luat-o la fugă. S-a auzit de asemenea pe hotarul cu
turcii, de la vărsarea [Dunării] ‫ڍ‬i până la Buda829, că ei au pornit călare
împotriva ‫ڎ‬ării Maghiarilor, alături de tătari, ‫ڍ‬i că vor călca în trecerea lor
Valahia ‫ڍ‬i Moldova, din pricină că îi dăduseră sprijin aceluia. ‫ڌ‬i atunci a
pregătit //268v// domnul o‫ڍ‬tile ‫ڏ‬ării, care s-au rânduit, s-au a‫ڍ‬ezat ‫ڍ‬i ‫ڍ‬i-au
făcut tabere. HmelniĠki i-a trimis mesageri hanului, îndemnându-l să vină. ‫ڌ‬i
când a venit, HmelniĠki i-a dat cale liberă [prin ‫ڏ‬ara lui]. Când vestea aceasta
827
Referire la Constantin ‫ڌ‬erban, domnul Valahiei, ‫ڍ‬i la Gheorghe ‫ڌ‬tefan, domnul
Moldovei.
828
Autorul se referă la Gyorgy II Rk¼czi.
829
În ms. Bǌdǌm.
339
a ajuns la Rk¼czi, adică la György, craiul ungurilor, el tare s-a înfrico‫ڍ‬at. ‫ڌ‬i
s-a dus să-l întâmpine ‫ڍ‬i atunci cazacii l-au părăsit ‫ڍ‬i el s-a luptat singur cu
tătarii vreme de trei zile. Apoi ei l-au tras pe sfoară, făgăduindu-i îndurare ‫ڍ‬i
pace, dar l-au în‫ڍ‬elat, a‫ڍ‬a că el a fugit de unul singur în ‫ڏ‬ara lui. Au prins,
după cum ni s-a spus, mai bine de douăzeci ‫ڍ‬i cinci de mii de o‫ڍ‬teni de-ai lui,
împreună cu căpetenia lor [János] Kemény830, cel mai înalt dregător al lui, pe
lângă cei care au fost uci‫ڍ‬i. Hanul s-a întors în ‫ڏ‬ara lui luându-i [pe prin‫ڍ‬i] cu el,
cu mare alai ‫ڍ‬i bucurie. Acestea s-au întâmplat la sfâr‫ڍ‬itul lunii iulie [1657].
Fără îndoială că mânia aceasta care s-a abătut asupra [unguri]lor li
s-a tras din faptul că au călcat lăca‫ڍ‬urile sfinte ale Domnului, bisericile ‫ڍ‬i
mănăstirile, că au ucis călugări, preo‫ڏ‬i ‫ڍ‬i credincio‫ڍ‬i în Moldova, fără milă
ori cruĠare.
[În ce prive‫ڍ‬te] răutatea faptelor lor spurcate, pe care le-am văzut cu
ochii no‫ڍ‬tri când au fost cu noi în Valahia, îεi mai povestesc, frate, doar una.
A sosit în Valahia un episcop din Rumelia, un om sărman ‫ڍ‬i tare amărât,
având cu el doar o iapă, pe care a dus-o la târgul de vite ca să o vândă. ‫ڌ‬i au
venit câ‫ڏ‬iva dintre ungurii aceia ‫ڍ‬i s-au oprit de au cercetat-o. Unul dintre ei
s-a apropiat ‫ڍ‬i a apucat-o de dârlogi ‫ڍ‬i a spus: „Iapa aceasta este a mea”, ‫ڍ‬i
cei ‫ڍ‬apte so‫ڏ‬i ai lui au venit ‫ڍ‬i au mărturisit că este a lui ‫ڍ‬i au luat-o. Căci
acesta este unul dintre obiceiurile lor rele ‫ڍ‬i păcătoase, ca dacă unul dintre ei
spune „Lucrul acesta este al meu” ‫ڍ‬i dacă a‫ڍ‬a dore‫ڍ‬te ‫ڍ‬i pofte‫ڍ‬te, să-l ia
pentru sine: dacă mărturisesc în folosul lui ‫ڍ‬apte din acela‫ڍ‬i neam, atunci
[lucrul acela] îi rămâne lui. A‫ڍ‬a este obiceiul la ei, bată-i Dumnezeu! Ei
du‫ڍ‬mănesc credin‫ڏ‬a în [Hristos] Mântuitorul, sfintele icoane ‫ڍ‬i Sfânta Cruce.
Căci i-am văzut cu ochii no‫ڍ‬tri cum, intrând în biserică, au zdrobit sfintele
icoane ori le-au scos ochii cu hangerele ‫ڍ‬i alte răută‫ڏ‬i ca acestea, din
du‫ڍ‬mănia lor fa‫ڏ‬ă de preo‫ڏ‬i ‫ڍ‬i călugări, pe care îi omoară, a‫ڍ‬a cum am mai
povestit despre faptele lor mai înainte, când [era vorba] despre Vasile-vodă.
Să ne întoarcem. Sărmanul episcop a început să plângă ‫ڍ‬i să suspine
după iapa lui ‫ڍ‬i nu era nimeni să-l ajute, până ce ni‫ڍ‬te cre‫ڍ‬tini l-au sfătuit să
meargă ‫ڍ‬i să se plângă la căpitanul acelor unguri. ‫ڌ‬i el s-a dus ‫ڍ‬i s-a plâns,
dar acesta l-a izgonit ‫ڍ‬i [o‫ڍ‬tenii lui] l-au dat afară. Atunci a mers ‫ڍ‬i s-a plâns
domnului. ‫ڌ‬i i-a ascultat plângerea, dar [domnul] nu avea nici o putere
asupra lor, doar l-a mângâiat. Când a venit căpitanul la el, ca de obicei, l-a
întrebat despre aceasta, iar acela i-a răspuns: „După ce au mărturisit ‫ڍ‬apte
martori că aceea era iapa lui, adică a ungurului, cum să i-o iau eu? Căci
aceasta este legea noastră”. Iar domnul i-a răspuns: „Dar acest sărman
episcop are de partea lui mai bine de treizeci-patruzeci de martori [care
830
În ms. KƯmiyƗnǌs.
340
spun] că iapa este a lui ‫ڍ‬i că a adus-o din ‫ڏ‬ara lui”. ‫ڌ‬i i-a răspuns acela: „Mai
întâi au mărturisit martorii no‫ڍ‬tri, iar acest lucru nu poate fi întors”.831 Atunci
[domnul] ‫ڍ‬i-a pierdut răbdarea cu el ‫ڍ‬i i-a dat episcopului o iapă dintre iepele
sale, l-a îmbărbătat ‫ڍ‬i l-a slobozit. Ei fac multe astfel de răută‫ڏ‬i, nu avem vreme
destulă ca să le povestim. Între altele, omorul, desfrânarea, legăturile spurcate,
jaful ‫ڍ‬i altele asemenea sunt îngăduite la ei, ‫ڍ‬i pace bună832.
Să ne întoarcem la cele ce se petreceau cu noi. Pricina pentru care
eram împiedica‫ڏ‬i de atâta vreme să plecăm erau cele petrecute cu răposatul
patriarh Partenie al Constantinopolului833. Vizirul îl ucisese fără vină, pe
nedrept, din du‫ڍ‬mănie, chiar în ora‫ڍ‬ul împărătesc. Pentru aceasta domnul nu
ne-a lăsat ‫ڍ‬i nu ne-a dat //269r// îngăduin‫ڏ‬ă să plecăm în ‫ڏ‬ara noastră, nici el
‫ڍ‬i nici vreunul dintre ceilal‫ڏ‬i boieri ai Cur‫ڏ‬ii, temându-se pentru noi. Când ni
se urâse de atâta ‫ڍ‬edere părintele nostru i-a cerut [domnului] îngăduin‫ڏ‬ă să
meargă să cerceteze mănăstirile ‫ڏ‬ării, ‫ڍ‬i el i-a îngăduit ‫ڍ‬i a rânduit [să
meargă] cu el un portar, adică un capugiu.
Am plecat din Târgovi‫ڍ‬te joi 18 iunie, cu toate lucrurile noastre, căci ne
era teamă să nu izbucnească vreo tulburare. Pricina dintâi a plecării noastre
era să părăsim focarul [primejdiei] ‫ڍ‬i să ne îndreptăm spre un ‫ڏ‬inut pa‫ڍ‬nic,
adică acel col‫[ ڏ‬de ‫ڏ‬ară] către care ne îndreptam. Căci era greu de ajuns acolo,
era un sat către mun‫ڏ‬ii ‫ڎ‬ării Ungure‫ڍ‬ti unde fugeau să se ascundă mai to‫ڏ‬i
locuitorii ‫ڏ‬ării, găsind adăpost, a‫ڍ‬a cum vom povesti mai departe. Am mers la
Pite‫ڍ‬ti ‫ڍ‬i de acolo la Mănăstirea Arge‫ڍ‬ului ‫ڍ‬i de acolo la Râmnic, ora‫ڍ‬ul
episcopal. Am ajuns la Olt, marele ‫ڍ‬i vestitul râu care coboară din ‫ڎ‬ara
Ungurească834. Peste el este un pod foarte mare, una dintre lucrările însemnate
ale răposatului Matei-vodă. Acolo ne-am întâlnit cu mitropolitul Ignatie, cel
înlăturat din scaun835. Clădirea Episcopiei acesteia seamănă mult cu aceea a
Mitropoliei din Târgovi‫ڍ‬te în ceea ce prive‫ڍ‬te clădirile, grădinile, livezile,
iazurile ‫ڍ‬i apele ei, numai că sunt mai mici, iar biserica ei are hramul
831
Despre judecata pe temeiul mărturiilor v. Constantin C. Giurescu, Le Jugement
par des cojureurs dans les Pays Roumains, în Xenion. Festschrift fÕr Pan. J. Zepos, ed.
E. von Caemmerer (et al.), I, Atena – Freiburg – Köln, 1973, p. 473–479.
832
De aici ‫ڍ‬i până la „Pentru aceasta domnul nu ne-a lăsat” textul nu a fost inclus în
Călători VI.
833
Patriarhul Partenie III (26 iulie 1656 – 24 martie 1657), spânzurat de turci la 31
martie 1657 în urma acuza‫ڏ‬iei de uneltire cu ‫ڏ‬arul rus Alexei Mihailovici. Lectura gre‫ڍ‬ită a
lui Belfour Martianus a condus la căutarea acestui patriarh de către traducătorii ulteriori.
Emilia Cioran îl identifică, totu‫ڍ‬i, corect: „Nu-i dau de rost unui patriarh Martianus.
Desigur se confundă numele cu al lui Partenie III, supranumit Partenache, fost mitropolit al
Chiosului, ales patriarh în iulie 1656”, v. Cioran 1900: 160, n. 1.
834
Cre‫ڏ‬eanu 1967: 914 sugerează că sirienii au sosit la satul Fedele‫ڍ‬oiu de pe Olt.
835
Ignatie Sârbul, v. supra, n. 502.
341
Schimbarea la Fa‫ڏ‬ă a Mântuitorului836. Apoi el a mers cu noi la vestita
Mănăstire Cozia cea mărea‫ڏ‬ă, care se află la răsărit de aceasta837, la depărtare
de trei-patru ceasuri. Râul pomenit curge neîntrerupt pe mâna dreaptă. Drumul
acesta este pe atât de frumos pe cât este de greu ‫ڍ‬i de anevoios: este o
strâmtoare pe care nu poate înainta decât un singur cal, pe buza râului, cu
mare primejdie, cu mare grijă ‫ڍ‬i cu teamă, pentru că râul curge într-o albie
adâncă ‫ڍ‬i vijelioasă, toată numai stânci, ‫ڍ‬i este foarte iute, de aceea valurile lui
sunt precum cele ale mării. Vuie‫ڍ‬te nespus de tare, cu un tunet înfrico‫ڍ‬ător.
Este foarte puternic ‫ڍ‬i lat, mai mare decât râul Oronte838 la pamƗ839. De cealaltă
parte a lui sunt mun‫ڏ‬i de nepătruns cu codri mari, fără poteci, iar la miazănoapte
de acest drum, adică la stânga noastră, este un munte foarte mare, prăpăstios,
numai stânci, acoperit în întregime de păduri foarte înalte. Drumul a înaintat
tot în acest fel până ce am ajuns la o punte din lemn atârnată cu me‫ڍ‬te‫ڍ‬ug
deasupra povârniúului înspăimântător ‫ڍ‬i nestatornic al râului. Când am dat
cu ochii de ea inimile noastre s-au strâns. Atunci când se petrecea vreo
primejdie sau vreo amenin‫ڏ‬are împotriva mănăstirii veneau ‫ڍ‬i ridicau puntea
aceasta, prinsă în cuie numai într-o parte de doi copaci gro‫ڍ‬i ‫ڍ‬i înal‫ڏ‬i,
crescu‫ڏ‬i din malul de dedesubt al râului pomenit. Celălalt capăt [odihne‫ڍ‬te]
pe coasta muntelui, iar atunci când ridică [puntea] rămâne în locul ei un hău
cum nu se poate povesti, care nu poate fi trecut cu niciun chip ‫ڍ‬i [în care]
nici nu poate nimeni să coboare până la râu, din pricina adâncimii ‫ڍ‬i
prăpastiei malurilor lui840. Râul pomenit nu poate fi nici trecut, căci vine cu
mare repeziciune din ‫ڎ‬ara Ungurească, cum am spus. Ne-au spus că pe râul
acesta ei primesc din ‫ڎ‬ara Ungurească tot ce le face trebuin‫ڏ‬ă, vin ‫ڍ‬i altele
asemenea, dacă au nevoie, dar numai cu mare spaimă, căci pe munte, a‫ڍ‬a
cum am povestit, nu se poate merge de nici un fel, nu se află drum, cum
spuneau ei, nici prin spate, nici împrejur, decât prin această strâmtoare
uimitoare, făurită de Dumnezeu – slăvit fie numele Său! – a‫ڍ‬a cum am văzut
cu ochii no‫ڍ‬tri, minunându-ne foarte. Căci după ce ridică puntea pomenită,
dacă stă acolo doar un pâlc de oameni cu pu‫ڍ‬tile, ei pot ‫ڏ‬ine piept mai
multor mii [de du‫ڍ‬mani]. Vestita tărie a acestei mănăstiri binecuvântate stă
întâi de toate în a‫ڍ‬ezarea ei aici.
836
Arse de turci în 1739, clădirea Episcopiei ‫ڍ‬i biserica nu s-au păstrat. V. Cre‫ڏ‬eanu
1967: 914; Stoicescu, Bibliografia II: 540–542.
837
Cre‫ڏ‬eanu 1967: 914 explică de ce autorul men‫ڏ‬ionează că mănăstirea s-ar fi aflat la
răsărit, când de fapt ea se găse‫ڍ‬te dintotdeauna la nord de Râmnic: „Pe atunci drumul spre
Cozia apuca, de la Episcopie, spre nord-est, înainte de a se îndrepta către nord pe Valea Oltului”.
838
În ms. ‘ƖÑƯ, numele arab al râului.
839
Ora‫ ڍ‬din Siria, la c. 180 km de Damasc.
840
Cre‫ڏ‬eanu 1967: 915 localizează acest punct la ie‫ڍ‬irea din sta‫ڏ‬iunea Căciulata.
342
Să ne întoarcem. Drumul fiind a‫ڍ‬a de îngust ‫ڍ‬i de abrupt, ne-a fost
teamă ‫ڍ‬i am coborât de pe cai, mergând cu piciorul până ce am ajuns la
puntea pomenită. Am înaintat //269v// apoi pe un câmp întins unde se aflau
ogoarele lucrate de ei, grădinile ‫ڍ‬i viile, până în apropriere de mănăstire.
< Înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬area Mănăstirii Cozia cea minunată, a drumului ‫ڍ‬i a ‫ڏ‬inutului841 >
Este o zidire uimitoare, trainică, înăl‫ڏ‬ată pe malul râului pomenit, ‫ڍ‬i
jur-împrejur sunt mun‫ڏ‬i înal‫ڏ‬i, măreĠi, cu codri de‫ڍ‬i ‫ڍ‬i păduri greu de
înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬at în cuvinte. Pe scurt, nu este alt drum până la ea, căci locul acesta
binecuvântat se află într-o fundătură la capăt de ‫ڏ‬ară. ‫ڎ‬ara Ungurească este
înainte, spre miazănoapte, cale de două zile, ‫ڍ‬i drumul prin mun‫ڏ‬ii dinspre
miazănoapte este foarte anevoios, de nu pot pă‫ڍ‬i dobitoacele pe el.
Înεelesul numelui acestei Mănăstiri Cozia, pe limba lor, este „cetă‫ڏ‬uia
de pământ”, ‫ڍ‬i sunt multe la fel pe înăl‫ڏ‬imile acestor mun‫ڏ‬i842. Numai că în
această mănăstire nu intra nicio făptură de parte femeiască, nici măcar dintre
dobitoace, căci, pe scurt, a‫ڍ‬a rânduise răposatul Mircea-vodă, care a înăl‫ڏ‬at-o.
Biserica este închinată Sf. Treimi. Ne-au spus că i-a pus hramul Sf.
Treime pentru că este înconjurată de trei mun‫ڏ‬i dinspre răsărit, apus, miazăzi
‫ڍ‬i miazănoapte. Înaintea sfintei biserici se află un havuz cu apă binecuvântată,
care coboară din munte. Este minunat ‫ڍ‬i încântător pentru privitor. Împrejurul
havuzului sunt patru chipuri843 din care curge apa: primul este chipul unui
maghiar, adică ungur, al doilea al unui turc cu turban, al treilea chipul unui
prin‫ڏ‬, iar al patrulea chipul unui rob. În [havuz] se cresc neîncetat pe‫ڍ‬ti844.
Chiliile acestei mănăstiri sunt foarte mari, a‫ڍ‬ezate de jur-împrejur, au
temelia sprijinită una pe alta ‫ڍ‬i pridvoare înalte. Spre răsărit sunt odăi
minunate, cu un cerdac din care se vede râul pomenit ‫ڍ‬i unde este a‫ڍ‬ezată o
841
Aceste informa‫ڏ‬ii furnizate de Paul din Alep au fost comentate de Tereza Sinigalia, v.
Sinigalia 2000: 139–143, ‫ڍ‬i de Moisescu, Arhitectura I: 82. V. ‫ڍ‬i Cioran 1900: 163, n. 1;
Năsturel, Biserici, mănăstiri γi schituri din Oltenia, III, p. 84–88; ‫ڌ‬tefănescu, Arta feudală:
118–120; Alexianu, Mode γi veγminte: 63–66; Ctitoriile Sfântului Voievod Neagoe
Basarab: 190–191.
842
Alte intepretări ale numelui: locul unde a fost ridicată s-ar fi numit Nucet, pe Olt;
numele provine de la coz, cuvânt peceneg sau cuman care înseamnă „nucet”, „livadă de nuci”,
pentru că pe locul unde a fost ridicată biserica mare s-ar fi aflat o asemenea livadă; mănăstirea
avea în proprietate livezi de nuci. V. comentariile lui Dumitru Năstase, Sfinεirea Mănăstirii
Argeγ γi cruciada antiotomană, SMIM, XXX, 2012, p. 107, n. 108. V. ‫ڍ‬i Giurescu, δara
Românească: 59.
843
În ms. ’aw÷Ɨh, pl. cuvântului ar. wa÷h, „chip”, „fa‫ڏ‬ă”, „obraz”.
844
Cre‫ڏ‬eanu (1967: 915), care comentează pe larg pasajul, consideră chipul de ungur
de pe fântâna de la Cozia, numită „a lui Brâncoveanu”, drept „cea mai veche reprezentare
antropomorfă din istoria sculpturii noastre”. V. ‫ڍ‬i Ctitoriile Sfântului Voievod Neagoe
Basarab, p. 191, cu privire la aspectul actual al fântânii ‫ڍ‬i func‫ڏ‬ionarea ei.
343
masă845. Adâncimea râului, adică înăl‫ڏ‬imea de la locul unde sunt zidite
chiliile ‫ڍ‬i până la albia lui, este mai mare de patruzeci ori cincizeci de ori cât
un stat de om. Aici este un lăca‫ ڍ‬de odihnă care alungă departe orice supărare,
vindecă triste‫ڏ‬ile ‫ڍ‬i limpeze‫ڍ‬te mintea. Bolnavul se vindecă aici numai
ascultând glasul apelor acelora care curg la vale, nu numai ale râului, ci ‫ڍ‬i
ale multelor pârâuri din mun‫ڏ‬i, [cu sunet] înăl‫ڏ‬ător pentru suflet. [Mai este apoi]
priveli‫ڍ‬tea acestor mun‫ڏ‬i ‫ڍ‬i a copacilor verzi, ‫ڍ‬i mai cu seamă ospătarea cu
pe‫ڍ‬tii aceia minuna‫ڏ‬i numi‫ڏ‬i „păstrăvi”846, ʌȑıĲȡȠȣȕİȢ, care nu cresc ‫ڍ‬i nu
trăiesc decât în aceste locuri, în ape care curg din mun‫ڏ‬i, din pricină că se
înmul‫ڏ‬esc printre stânci ‫ڍ‬i nu le place nici adâncimea mare ‫ڍ‬i nici nămolul.
Seamănă cu pe‫ڍ‬tii „Sultan Ibrahim” din ‫ڏ‬inutul Tripoli847, au semne trandafirii,
sunt lucio‫ڍ‬i ‫ڍ‬i foarte frumo‫ڍ‬i, cu carnea dulce, mai gustoasă decât aceea de
găină friptă – Dumnezeu mi-e martor! – ‫ڍ‬i se mănâncă în întregime, fiind o
mâncare foarte curată, útiută în toată ‫ڏ‬ara. Ei îi pun la sare ‫ڍ‬i îi duc în dar
domnului ‫ڍ‬i boierilor.
Grădina mănăstirii acesteia este minunată, este ‫ڍ‬i aici a‫ڍ‬ezată o masă
unde ne ospătam ziua, iar seara în cerdacul pomenit, unde ne-am urcat. Se
mai găse‫ڍ‬te aici un vin foarte bun, gustos, de mai multe soiuri.
Dincolo de poarta mănăstirii, pe coasta muntelui, este un izvor de apă
curgătoare ‫ڍ‬i deasupra lui este o biserică frumoasă cu hramul [Sf.] Petru ‫ڍ‬i
Pavel. I se spune „Bolni‫ڏ‬a”848. Am stat acolo la vecernie toată noaptea din
ajunul praznicului [Sf.] Apostoli. Mai departe de locul acesta este un drum
pe care am mers cam o jumătate de ceas către poalele muntelui ‫ڍ‬i acolo am
aflat o biserică frumoasă cu hramul Na‫ڍ‬terea [Sf.] Ioan Botezătorul849. Aici
trăie‫ڍ‬te în sihăstrie un pustnic, avându-‫ڍ‬i chilia alături de ea. El sluje‫ڍ‬te ‫ڍ‬i
săvâr‫ڍ‬e‫ڍ‬te Liturghia în această biserică. I-a cerut părintelui nostru patriarh
dezlegarea de păcate ‫ڍ‬i l-a rugat să sădească un vlăstar nou de nuc, adică un
nuc mititel, ca să-i fie numele pomenit ‫ڍ‬i să îl cunoască mai târziu tot
poporul ca fiind pomul sădit de patriarhul Macarie al Antiohiei, în numele
Patriarhiei. ‫ڌ‬i [părintele patriarh] a făcut întocmai: a luat cu‫ڏ‬itul ‫ڍ‬i a tăiat
toate //270r// crengu‫ڏ‬ele care crescuseră ‫ڍ‬i a păstrat pe trunchi doar creanga
cea dreaptă, apoi a binecuvântat-o ‫ڍ‬i [după ce a sădit-o] am coborât. Astfel
făcea în grădina fiecărei mănăstiri la care poposeam, căci a‫ڍ‬a este obiceiul la
845
„Foi‫ڍ‬orul lui Mircea”, v. Cre‫ڏ‬eanu 1967: 915.
846
În ms. bƗstrǌfǌs. Pe cât se pare, autorul a văzut ‫ڍ‬i a mâncat păstrăvi pentru prima
oară în Valahia. Despre originea numelui, pescuitul ‫ڍ‬i gătitul acestui pe‫ڍ‬te în ‫ڎ‬ările
Române, v. Giurescu, Istoria pescuitului: 26–29, 35, 177, 184, 187 etc.
847
Regiune în Siria, pe malul estic al Mării Mediterane, cu capitala la Tripoli (azi în Liban).
848
În ms. mƗristƗn al-suqamƗ’, lit. „spitalul pentru ologi”. V. ‫ڌ‬tefănescu, Arta feudală:
130–133; Alexianu, Mode γi veγminte: 207–209 (despre frescă).
849
Cozia veche, cu fa‫ڏ‬ada din cărămidă aparentă.
344
ei, ‫ڍ‬i e un obicei foarte frumos, pentru pomenire ‫ڍ‬i ca să se ‫ڍ‬tie vârsta
copacului începând din clipa aceea, deodată cu vremea când [oaspetele] a
poposit la mănăstirea lor. Căci am aflat la ei mul‫ڏ‬i pomi ce purtau numele
patriarhilor care fuseseră pe aceste meleaguri în vremuri trecute.
Să ne întoarcem. În zorii zilei de luni, praznicul [Sf.] Apostoli, am
săvâr‫ڍ‬it Liturghia în biserica cea mare, unde au fost hirotesi‫ڏ‬i un anagnost ‫ڍ‬i
un cite‫ڍ ڏ‬i a fost hirotonit un preot. StareĠul a îmbrăcat bederni‫ڏ‬a ‫ڍ‬i [părintele
nostru patriarh] l-a hirotonit arhimandrit. După slujbă am făcut pomenire
pentru cei care ridicaseră mănăstirea. Apoi, la porunca domnului, ne-am
lăsat toate lucrurile într-un loc ferit din mănăstirea pomenită.
< Despre cartea lămuririi Psalmilor profetului David, pe limba greacă >
Auzisem că la cur‫ڏ‬ile850 lui Constantin Cantacuzino, postelnicul
răposatului Matei-vodă al Valahiei, se afla o carte minunată ‫ڍ‬i foarte
pre‫ڏ‬ioasă, una dintre căr‫ڏ‬ile de la Sfânta Sofia cea împărătească851: o
deslu‫ڍ‬ire a [scrierii] regelui-profet David scrisă cu mare osteneală de Sf.
Nichita, mitropolitul Serresului852, care a adunat din toate căr‫ڏ‬ile sfin‫ڏ‬ilor
850
În ms. kurtsƯ, transcriere arabă a rom. „cur‫ڏ‬i”, în sensul de „palate”, „case”, a‫ڍ‬a cum
apare ‫ڍ‬i în alte pasaje. Belfour cite‫ڍ‬te gre‫ڍ‬it kir tsƯ ‫ڍ‬i propune traducerea „Kir Tsi”, fără a da
explica‫ڏ‬ii (II: 342). În Călători VI: 184 cuvântul este omis. Murkos (V: 27) cite‫ڍ‬te gre‫ڍ‬it kir tist
‫ڍ‬i traduce „kir” urmat de „tist”, explicând al doilea cuvânt, într-o notă de subsol, astfel:
„Cuvântul românesc ttist’, împrumutat din maghiară, înseamnă voenaþalnika, germ. Vorgesetzte
der Trabanten” („căpitan de doroban‫ڏ‬i”). De remarcat că termenul „tist” a intrat în limba
română mult după vremea călătoriei lui Paul din Alep. V. ‫ڍ‬i comentariile lui Bogrea 1924: 343.
851
În 1964 Corneliu Dima-Drăgan a publicat concluziile preliminare ale cercetării
catalogului bibliotecii Mănăstirii Mărgineni găsit de el la Arhivele Na‫ڏ‬ionale ale României,
datând din 1839, care cuprindea 263 de titluri de căr‫ڏ‬i care au apar‫ڏ‬inut stolnicului,
v. articolul său Biblioteca stolnicului Constantin Cantacuzino, „Studii ‫ڍ‬i cercetări de
documentare ‫ڍ‬i bibliologie”, 6, 1964, nr. 2, p. 197–205. Comentariile au fost extinse în
volumul apărut ulterior Biblioteca unui umanist român, Constantin Cantacuzino stolnicul,
Bucure‫ڍ‬ti, 1967. V. ‫ڍ‬i Dan Simonescu, Biblioteca marelui umanist român Constantin
Cantacuzino stolnicul (1640–1716), introducere la catalogul expozi‫ڏ‬iei comemorative din
iunie 1966, Bucure‫ڍ‬ti; Mario Ruffini, Biblioteca stolnicului Constantin Cantacuzino, trad.
D. D. Panaitescu ‫ڍ‬i Titus Pârvulescu, prefa‫ڏ‬ă de Virgil Cândea, Bucure‫ڍ‬ti, 1973; Andrei
Pippidi, Early Modern Libraries and Readers in South-Eastern Europe, RESEE, XIX,
1981, nr. 4, p. 705–721; Mihai Berza, Culture roumaine et culture européenne au XVIIe et
au début du XVIIIe siècle, în Berza 1985: 119–120.
852
Nichita (NikƯtas, n. către 1060), nepotul unui mitropolit al Serresului, a fost ales
mitropolit al Heracleei în 1117. Este unul dintre autorii importanĠi de „catene” (ıİȚȡȑȢ),
comentarii patristice la CărĠile biblice. Aici este vorba despre „catena” la Psalmi, rămasă
inedită, cu excepĠia prefeĠei. Între scrierile sale sunt cunoscute ‫ڍ‬i Treisprezece răspunsuri
adresate lui Constantin, episcopul ora‫ڍ‬ului Pamfilos. V. ȂĮȞȠȣjȜ īİįİ®Ȟ, „’EțțȜȘıȚĮıĲȚțj
’AȜȒșİȚĮ”, 1894, 14, p. 17–18; Hans-Georg Beck, Kirche und theologische Literatur im
byzantinischen Reich, München, 1959, p. 651–653; Spyros Troianos, The Twelfth to the
Fifteenth Centuries, în The History of Byzantine and Eastern Canon Law to 1500, Wilfried
Hartmann, Kenneth Pennington (eds.), Washington, D.C., 2012, p. 170–214.
345
mari învă‫ڏ‬ători ai Bisericii ‫ڍ‬i ale altora. El a strâns toate lămuririle date de
fiecare dintre ei, alcătuind o singură carte în grece‫ڍ‬te, foarte mare, de vreo
trei sute de file de hârtie dintre cele mari. Marele învă‫ڏ‬at kyr Paisios din
Chios, mitropolitul Gazei853, ne spusese aceasta. El mersese de la Ierusalim
la Alep în lipsa noastră, când ne aflam în călătorie, ‫ڍ‬i predicase în biserica
din Alep. După cum ne spusese de curând, el călătorise în toate ‫ڏ‬ările frâncilor
‫ڍ‬i stătuse lungă vreme în cetatea cea mare a Romei, unde a cercetat biblioteca
papei, care cuprinde cu totul ‫ڍ‬aptezeci ‫ڍ‬i două de mii de căr‫ڏ‬i biserice‫ڍ‬ti ‫ڍ‬i
mirene, fiecare într-un singur exemplar, după cum bine se ‫ڍ‬tie. βi a spus:
„Nu am găsit nicio altă copie a acestei lămuriri a Psalmilor, ci aceasta este
singura din întreaga lume”. Tot a‫ڍ‬a ne-au spus ‫ڍ‬i mul‫ڏ‬i al‫ڏ‬ii. Într-adevăr, mai
sunt cărticele care cuprind deslu‫ڍ‬irea Psalmilor – a lui Teodoret, episcopul
Cyrului854, ‫ڍ‬i ale altor învă‫ڏ‬a‫ڏ‬i – numai că acest Sfânt Nichita a adunat toate
lămuririle ‫ڍ‬i a alcătuit cu ele o singură carte, cum am spus. Învă‫ڏ‬a‫ڏ‬ii care au
explicat [Psalmii] sunt în număr de patruzeci, dacă nu ‫ڍ‬i mai mul‫ڏ‬i. De pildă
explicarea Psalmului întâi, care spune: „Fericit bărbatul, care n-a umblat în
sfatul necredincio‫ڍ‬ilor ‫ڍ‬i în calea păcăto‫ڍ‬ilor nu a stat, ‫ڍ‬i pe scaunul hulitorilor
n-a ‫ڍ‬ezut”. Acesta este textul de la care se pleacă, după care urmează explica‫ڏ‬ia,
‫ڍ‬i anume: „A spus sfântul cutare ... ‫ڍ‬i apoi învă‫ڏ‬atul cutare.....”, cu deslu‫ڍ‬irea
fiecărui cuvânt, rând pe rând. Unul a spus a‫ڍ‬a, altul a spus altfel, cu pomenirea
numelor lor în marginea scrierii, ‫ڍ‬i tot a‫ڍ‬a, până la sfâr‫ڍ‬it. Aceasta era cartea
pre‫ڏ‬ioasă din biblioteca împărătească. Mul‫ڏ‬i voiseră să o copieze, dar nu au
izbutit din două pricini: întâi că stăpânul ei, cel care o avea, nu le-a îngăduit
aceasta, ca să nu se afle o a doua copie; al doilea, pentru că era atât de mare
853
Paisios (născut Pantelimon) Ligaridis, educat la Roma, episcop de Gaza, profesor
la Constantinopol, a deschis în 1646 la Târgovi‫ڍ‬te o ‫ڍ‬coală în care a predat greaca ‫ڍ‬i latina,
la îndemnul postelnicului Constantin Cantacuzino ‫ڍ‬i cu sus‫ڏ‬inerea financiară a domnului
Matei Basarab, v. Victor Papacostea, Les origines de l’enseignement supérieur en Valachie,
RESEE, XVI, 1978, nr. 1–2, p. 15–16. Pentru înclina‫ڏ‬iile sale catolice a fost numit în textele
vremii „perfidul latinizant”. V. Silviu Dragomir, Contribuεii privitoare la relaεiile Bisericii
româneγti cu Rusia în veacul XVII, AARMSI, S. II, t. XXXIV, 1912, p. 1074, 1098; Harry
T. Hionides, Paisius Ligarides, New York, 1971; Francisc Pall, Noi mărturii inedite despre
călătoriile patriarhului Macarie al Antiohiei în εările române, BOR, XCIV, 1976, nr. 1–2,
p. 347–348; Cândea 1978: 311–312; M. Berza, art. cit., în Berza 1985: 116; Theodorescu,
Civilizaεia românilor, II: 34–36; P. Longworth, The Strange Career of Paisios Ligarides,
„History Today”, 45 (iunie 1995), p. 39–45; Vera Tchentsova, Eschatologie byzantine et
pensée historique à la cour d’Alexis Romanov: Païsios Ligaridès, Nicolas le Spathaire et
Francesco Barozzi aux origines du messianisme russe (1656–1673), în Écrire et réécrire
l’histoire russe d’Ivan le Terrible à Vasilij Kljuþevskij, ed. Pierre Gonneau ‫ڍ‬i Ecatherina
Rai, Paris, 2013, p. 41–51.
854
În ms. ar. QubruÑ, „Cipru”. Belfour cite‫ڍ‬te gre‫ڍ‬it Corsica (II, 343). Autorul se
referă la Teodoret (n. în Antiohia c. 393, m. 457), episcopul Cyrului (Siria) în 423–457.
V. despre el: Teodoret, Episcopul Cirului, Scrieri, partea a II-a: Istoria bisericească, trad.
Pr. Vasile Sibiescu, Bucureúti, 1995 (M. ‫ڎ‬.)
346
încât unii au început să copieze o parte [din ea] ‫ڍ‬i au ‫ڍ‬i ostenit, a‫ڍ‬a cum ne-am
lămurit [apoi] ‫ڍ‬i noi. Când am auzit eu, nevrednicul scriitor [al acestor
rânduri], ce laude i se aduceau acestei scrieri, m-am străduit cât am putut ‫ڍ‬i,
cu ajutorul lui Dumnezeu, precum ‫ڍ‬i cu sprijinul părintelui meu ‫ڍ‬i al
rugăciunilor sale, am adus-o la el. Călăuzi‫ڏ‬i de Dumnezeu, am găsit pe
oarecine – un călugăr pe nume Papa Yannis din Chios855, care avea o scriere
grecească foarte frumoasă ‫ڍ‬i în‫ڏ‬elegea tainele adânci ale cuvintelor, un om
foarte învă‫ڏ‬at, ‫ڍ‬i l-am silit să o copieze. Fiind el din stirpea grecilor, era
iubitor de vin, a‫ڍ‬a că i-am luat min‫ڏ‬ile [cu băutura] până ce am izbutit să-l
aduc cu mine la această mănăstire. //270v// ‫ڌ‬i l-am Ġinut acolo ca să o
copieze. I-am făcut tain, două ocale de vin pe zi, la prânz ‫ڍ‬i la cină. Astfel
mintea lui se limpezea ‫ڍ‬i se lumina, până ce, cu voia lui Dumnezeu, a
isprăvit. La început ‫ڍ‬i la sfâr‫ڍ‬it mitropolitul Gazei cel pomenit ne-a scris o
deslu‫ڍ‬ire în care a arătat această împrejurare: că această comoară fusese
ascunsă ‫ڍ‬i a‫ڍ‬a mai departe, că „Dumnezeu l-a trimis pe părintele patriarh kyr
Macarie al Antiohiei ‫ڍ‬i pe fiul lui ca să o scoată la iveală ‫ڍ‬i să o aducă la
lumină, căutând răsplata [lui Dumnezeu] ‫ڍ‬i mântuirea, spre folosul neamului
cre‫ڍ‬tin”, ‫ڍ‬i altele ca acestea. Cartea [cea nouă] ne-a costat, până ce a fost
încheiată, aproape o sută de reali. La urmă, când ne-am întors în ‫ڏ‬ara noastră, la
Alep, luându-l cu noi pe Papa Yannis cel pomenit, i-am dat să scrie ‫ڍ‬i a doua
copie, mai frumoasă decât prima, căci în gândul nostru era, cu voia lui
Dumnezeu ‫ڍ‬i dacă firul vie‫ڏ‬ii ne-ar fi îngăduit, să trimitem să o tipărească în
‫ڏ‬ările frâncilor856, spre folosul nostru ‫ڍ‬i al întregului norod cre‫ڍ‬tin. ‫ڌ‬i dacă am fi
izbândit, atunci, cu voia slăvitului Dumnezeu, [voiam] să purcedem a o tălmăci
în arabă. Ne rugăm [a‫ڍ‬adar] la Dumnezeu de lini‫ڍ‬te sufletească857.
Pricina pentru care am copiat-o a doua oară era teama ca nu cumva să
se piardă în mare sau să fie pusă în primejdie înainte de a fi tipărită,
855
Despre acest personaj ‫ڍ‬i rolul său în activitatea diplomatică ‫ڍ‬i literară a
patriarhului Macarie III ‫ڍ‬i a fiului său Paul, v. Vera Tchentsova, Les artisans grecs des
projets culturels du Patriarche Macaire III d’Antioche, comunicare la al II-lea Colocviu
româno-rus Relaεii între popoarele ortodoxe ale Europei Răsăritene γi creγtinii din Levant
în secolele XVI–XVIII, Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române,
Bucure‫ڍ‬ti, 10 decembrie 2013 (în curs de publicare în RESEE, LII, 2014).
856
În ms. bilƗd al-Ifran«, cu referire la ‫ڏ‬ările Europei Occidentale. Patriarhul Macarie
a sperat că va reu‫ڍ‬i să tipărească scrieri religioase în limba arabă, a‫ڍ‬a cum fiul său Paul
men‫ڏ‬ionează în mai multe rânduri. V. Ioana Feodorov, Notes sur les livres et l’imprimerie
chez Paul d’Alep – Voyage du patriarche Macaire III d’Antioche aux Pays Roumains, au
tPays des Cosaques’ et en Russie, în Actes du Symposium International „Le Livre. La
Roumanie. L’Europe”, 4ème édition, 20–23 septembre 2011, Bucure‫ڍ‬ti, 2012, p. 206–209.
857
V. comentarii privitoare la această scriere ‫ڍ‬i la acest episod la Harry T. Hionides,
op. cit., p. 47–51; Cândea 1978: 311–312. V. ‫ڍ‬i Ovidiu Olar, Profeεie γi istorie. Note
asupra câtorva manuscrise călătoare prin δările Române (Matei al Mirelor γi Paisie
Ligaridi), în Manuscrise bizantine în colecεii bucureγtene, Bucure‫ڍ‬ti, 2009, p. 35–46, 85–95.
347
pierzând astfel o comoară atât de scumpă. Nu, mai bine era să se afle o a
doua copie care să rămână la noi.
Am mai dobândit de la mitropolitul Gazei cel pomenit o altă scriere
greacă, adunată din toate ‫ڏ‬ările ‫ڍ‬i din multe căr‫ڏ‬i, numită Hrismos858, altfel
spus, „Cartea semnelor”859, tot o carte neasemuită, fără altă copie. Ea
cuprinde profe‫ڏ‬ii ale părin‫ڏ‬ilor, în‫ڏ‬elep‫ڏ‬ilor ‫ڍ‬i sfin‫ڏ‬ilor, cu privire la ceea ce
au prevestit ei că urma să se întâmple în ‫ڏ‬ările Răsăritului cu fiii lui Agar860,
cu Constantinopolul, cu cucerirea lui de către ace‫ڍ‬tia – mărturii cu adevărat
minunate – ‫ڍ‬i apoi despre prevestirile lor pentru ceea ce va să vină. Am dat
să se scrie alte două copii, dar numai după ce am stăruit mult ca să ne-o dea
să o copiem, căci el, adică mitropolitul Gazei, nu voia, dar l-am înduplecat
cu câteva daruri ‫ڍ‬i nu a mai îndrăznit să se împotrivească, îngăduindu-ne să
o copiem. Cine deschide această carte nepre‫ڏ‬uită rămâne uimit de profe‫ڏ‬iile
pe care le cuprinde, de mărturiile ‫ڍ‬i de cuprinsul ei. Mai apoi cel pomenit
ne-a trimis o carte din ‫ڏ‬ara aceea [unde se afla], în care ne vestea că a fost
jefuit pe când se afla în ‫ڎ‬ara Ungurească ‫ڍ‬i că i-au luat tot ce avea asupra
lui, între care ‫ڍ‬i scrierea cu pricina. Slavă lui Dumnezeu, care ne-a îndemnat
să facem o copie a ei, căci noi pusesem să o scrie [din nou], a‫ڍ‬a cum am
povestit, < căci altminteri osteneala aceluia ar fi fost zadarnică. > Slavă ‫ڎ‬ie
Doamne, ‫ڍ‬i acum ‫ڍ‬i [pururea ‫ڍ‬i] în vecii vecilor, Amin!
Să ne întoarcem. Apoi ne-am luat rămas bun de la arhimandritul
Mănăstirii Cozia ‫ڍ‬i de la ceilal‫ڏ‬i călugări ‫ڍ‬i i-am îndemnat să aibă mare grijă
de Papa Yannis cel pomenit.
După ce am ie‫ڍ‬it din strâmtoarea care duce la mănăstirea pomenită am
văzut că râul despre care povesteam se împarte în două bra‫ڏ‬e ‫ڍ‬i că în mijloc
se afla un ostrov, la care am ajuns cu barca. Pe el se afla o mănăstire frumoasă
858
În ms. HrƯzmǌs, din gr. ȤȡȘıȝȩȢ, „oracol”, „profe‫ڏ‬ie”. Ms. gr. 386 al B. A. R. cuprinde
originalul acestui Hrismologhion. V. Karl Krumbacher, Geschichte der byzantinischen
Litteratur von Justinian bis zum Ende des oströmischen Reiches (527–1453), München,
1891, p. 211–214; Corneliu Dima-Drăgan, Biblioteca unui umanist român: Constantin
Cantacuzino stolnicul, Bucure‫ڍ‬ti, 1967, p. 201; Tudor Teoteoi, La tradition byzantine de
l’Oracle inédit de Païsios Ligaridis, RESEE, XXXIX, 2001, p. 19–26.
859
V. supra, Studiu introductiv, pentru detalii cu privire la transferul unor păr‫ڏ‬i din
această scriere în arabă, în lucrările patriarhului Macarie III al Antiohiei întocmite împreună
cu fiul său Paul.
860
Autorul se referă din nou la musulmani, mai precis, la otomani, cuceritorii
Constantinopolului, v. supra, n. 569. Mai înainte, la f. 210v–211r, autorul a relatat
nemul‫ڏ‬umirea arabilor când au fost numi‫ڏ‬i „agareni”: „Află că grecii i-au numit pe
musulmani, atunci când au apărut prima dată, «agareni», adică «fiii lui Hagar», căci
«Hagar» i se spune pe grece‫ڍ‬te lui Agar. Numai că vorba «agarean» mai are ‫ڍ‬i un alt
în‫ڏ‬eles, ‫ڍ‬i anume «fiară sălbatică ce răcne‫ڍ‬te». A‫ڍ‬a că ei, auzind aceasta, au răspuns: ‘Noi
nu suntem fiii lui Agar, ci fiii lui Sara, a‫ڍ‬adar, nu «agareni» ci «sarazini»’, ‫ڍ‬i a‫ڍ‬a le-a rămas
numele până azi”.
348
din piatră, [locuită] de măicu‫ڏ‬e, numită Ostrov861, cu hramul Na‫ڍ‬terea Maicii
Domnului. Ne-am închinat înăuntru ‫ڍ‬i am plecat, mergând [apoi] la Râmnic.
< Despre băile de aur din Valahia >

Tot acest tărâm dintre Râmnic ‫ڍ‬i Mănăstirea Cozia este plin de
nenumărate ochiuri de apă, între rădăcini de copaci asemănători cu salcia.
Când deschid stăvilarele ‫ڍ‬i scot afară mâlul ies din el firicele de aur. Acestea
sunt vestitele băi de aur din ‫ڎ‬ara Valahiei, care sunt totdeauna ale doamnei,
soa‫ڏ‬a domnului, ca să fie câ‫ڍ‬tigul ei. De la ea le iau [cu chirie] ‫ڏ‬iganii aurari
‫ڍ‬i fierarii ‫ڏ‬ării acesteia, după cum ni s-a spus, pentru o mie de dinari pe an.
< Despre ocnele de sare din Valahia >

În zorii zilei de joi am plecat de la Râmnic ‫ڍ‬i am mers cale de două
ceasuri ‫ڍ‬i am ajuns în ‫ڏ‬inutul ocnelor de sare, căci în această ‫ڏ‬ară a Valahiei
sunt patru locuri unde se găse‫ڍ‬te sare862, iar chiria lor pe an este de o sută ‫ڍ‬i
cincizeci //271r// de mii de reali863. Această ocnă este cea mai mare dintre
ele864. Vin aici din ‫ڎ‬ara Turcească, sosesc ‫ڍ‬i corăbii de la Constantinopol ca
să cumpere [sare] ‫ڍ‬i să o care, căci sarea din Rumelia ‫ڍ‬i de la Constantinopol
vine din această ‫ڏ‬ară. Tăiatul ei este foarte anevoios, căci o scot din pu‫ڏ‬uri
[săpate la adâncimi] de vreo nouăzeci de ori cât un stat de om, până ajung la
ea, sau poate mai pu‫ڏ‬in. ‫ڌ‬i to‫ڏ‬i cei care au fost osândi‫ڏ‬i sau surghiuni‫ڏ‬i sunt
trimi‫ڍ‬i de domn în fiare la acest loc, unde taie sare toată noaptea, iar ziua o
scot afară. Fiecare bolovan mare are două sau trei sute de ocale. Ei îi ridică
cu ni‫ڍ‬te funii lungi, ajuta‫ڏ‬i de oameni care învârtesc ro‫ڏ‬i trase de cai. Am
văzut un lucru care ne-a sângerat inima: am văzut un bărbat pe care îl trăgeau
afară, care arăta de parcă ie‫ڍ‬ise din groapă, dintre cei mor‫ڏ‬i. Sărmanii de ei, să-i
861
Schitul de la Ostrov–Greci, în Călimăne‫ڍ‬ti, în apropierea băilor, a fost întemeiat
de Doamna Despina, so‫ڏ‬ia lui Neagoe Basarab, în 1522. V. Cioran 1900: 168, n. 1;
Năsturel, Biserici, mănăstiri γi schituri din Oltenia, II: 27–33; ‫ڌ‬tefănescu, Arta feudală;
127–128; Ctitoriile Sfântului Voievod Neagoe Basarab: 68–81. V. ‫ڍ‬i Călători VI: 187, n.
154, pentru alte surse.
862
V. Aurora Ilie‫ڍ‬, βtiri în legătură cu exploatarea sării în δara Românească în
veacul al XVIII-lea, SMIM, I, 1956, p. 157–159.
863
Cu chiria unei case, danie a lui Radu Vistieru Ocnaru, ‫ڍ‬i cu „merticu dă sare” a fost
ridicată biserica, la acea vreme – domnească, din Ocnele Mari, v. V. Drăghiceanu, Monumentele
istorice din Oltenia. Raport din anul 1921, BCMI, XXIV, 1931, fasc. 69, p. 128–130.
864
Autorul se referă la Ocnele Mari. Tăietorii de sare, numi‫ڏ‬i ‫ڍ‬i „ciocăna‫ڍ‬i”, erau în
majoritate ‫ڏ‬igani robi ai mănăstirilor Cozia ‫ڍ‬i Govora, sau ai Cur‫ڏ‬ii domne‫ڍ‬ti. Într-un act
datat 30 iunie 1657 (7165), patriarhul Macarie III porunce‫ڍ‬te cămăra‫ڍ‬ilor de la Ocnele Mari
să nu mai folosească la lucru ‫ڏ‬igani de la Râmnic ‫ڍ‬i din alte păr‫ڏ‬i, ci numai ‫ڏ‬igani de-ai
mănăstirii, care locuiesc la ocnă ‫ڍ‬i care vor da mănăstirii dajdia cuvenită. V. Tezaur
medieval vâlcean. Catalogul documentelor de la Arhivele Statului din Râmnicu Vâlcea
(1388–1715), Bucure‫ڍ‬ti, 1983, vol. I, p. 194, nr. cat. 553 (ms. 102, f. 421v–422r).
349
ajute Dumnezeu! Unii dintre ei lucrează pe simbrie865. Tot pământul ‫ڏ‬inutului
acesta este plin de sare. Cum s-ar spune, apa din pu‫ڏ‬urile Alepului este plină
de sare, dar aici apa este mai mult sare [decât apă].
Ora‫ڍ‬ul acesta este târg ‫ڍ‬i are mai multe biserici. Au ie‫ڍ‬it să ne întâmpine,
dar pentru că nu voisem decât să vedem ce era de văzut, am dormit acolo
noaptea aceea, ne-am trezit în zori ‫ڍ‬i ne-am întors înapoi. ‫ڌ‬i pentru că nu era
drum de căru‫ڏ‬ă am apucat pe un drum anevoios, prin păduri, până ce am
ajuns după-amiază la o mănăstire pe malul râului numit Bistri‫ڏ‬a, [adică]
„[Râul] cel repede”866, căreia i se spune „Dintr-un Lemn”.
< Mărturie despre Mănăstirea Dintr-un Lemn867 >

Aici trăia odată un sihastru ‫ڍ‬i într-o zi, de‫ڍ‬teptându-se din somn, a
găsit o icoană mare a Maicii Domnului868 atârnată de un copac, care i-a spus:
„Aici voiesc să mi se ridice o biserică, din acest copac”. Atunci el a purces
‫ڍ‬i a doborât copacul ‫ڍ‬i s-a apucat să ridice o biserică frumoasă, numai din
lemn, învelind-o ‫ڍ‬i desăvâr‫ڍ‬ind-o doar din copacul acela. De aceea au numit-o
„Biserica Dintr-un Lemn”, adică pe grece‫ڍ‬te ȂȠȞȩȟȣȜȠȞ. Era făcătoare de mari
minuni. Cu douăzeci de ani în urmă un boier de la Curte869 a îndrăgit această
mănăstire ‫ڍ‬i, păstrând biserica de sus de pe deal a‫ڍ‬a cum este ea azi, a înăl‫ڏ‬at
mai jos de ea o mănăstire mare, de piatră, cu o biserică foarte frumoasă, cu
hramul Adormirea Maicii Domnului, unde vie‫ڏ‬uiesc călugări‫ڏ‬e870. A doua zi am
slujit acolo Liturghia ‫ڍ‬i ne-am închinat la icoana pomenită a Maicii Domnului.
865
Retribuirea muncii minerilor este atestată încă din sec. XIV, v. Aurora Ilie‫ڍ‬, op. cit.,
p. 177, 180–186.
866
În ms. add (cor. Ɨdd) al-÷arƗ, „iute la curs”, expresie prin care autorul redă rus.
bystryj, „iute”, pentru a explica semnifica‫ڏ‬ia numelui „Bistri‫ڏ‬a”.
867
În ms. MǌnǌksƯlǌ, din gr. ȂȠȞȩȟȣȜȠȢ. Autorul se referă la biserica cu hramul
Na‫ڍ‬terea Sf. Fecioare (azi, în satul Dezrobi‫ڏ‬i, com. Frânce‫ڍ‬ti, jud. Vâlcea). V. Virgiliu
N. Drăghiceanu, Mănăstirea Dintr-un lemn – Vâlcea, BCMI, XXIV, 1931, fasc. 67, p. 125–
126; Ghika-Bude‫ڍ‬ti, Evoluεia arhitecturii: 59–60; Vasile V. Vasiliu, Mănăstirea Dintr-un
lemn, Râmnicu-Vâlcea, 1934; Florica Dimitriu, Mănăstirea Dintr-un lemn, Bucure‫ڍ‬ti,
1968; Stoicescu, Bibliografia I: 276–278; ‫ڌ‬tefănescu, Arta feudală: 139; Arhim. Chesarie
Gheorghescu, Mânăstirea Dintr-un lemn, Râmnicu-Vâlcea, 1987; Sinigalia 2000: 250–252;
868
Icoana Maicii Domnului Hodighitria („Călăuzitoarea”), al cărei model este
atribuit de tradi‫ڏ‬ie Sf. Apostol úi Evanghelist Luca, v. ‫ڌ‬tefănescu, Arta feudală: 169.
869
Autorul se referă la Preda Brâncoveanu. Plecând de la informa‫ڏ‬ia lui Paul din
Alep, Radu Cre‫ڏ‬eanu a cercetat atent arhiva mănăstirii pentru a găsi documentul care
confirmă întemeierea mănăstirii de către Preda Brâncoveanu, ‫ڍ‬i nu de către Matei Basarab,
a‫ڍ‬a cum apare în pisania din 1715. V. Radu Cre‫ڏ‬eanu, Preda Brâncoveanu, ctitor al
bisericii de zid a mănăstirii Dintr-un lemn, „Mitropolia Olteniei”, 1966, 7–8, p. 645–651;
idem, Mănăstirea Dintr-un lemn, Bucure‫ڍ‬ti, 1966; Cre‫ڏ‬eanu 1967: 916.
870
V. I. D. ‫ڌ‬tefănescu, L’icône de la Vierge du monastère Dintr-un lemn,
„Byzantion”, VI (1931), p. 601–602; Pr. D. Băla‫ڍ‬a, Pomelnicul Sfintei Mănăstiri Dintr-un
lemn, „Mitropolia Olteniei”, 1956, nr. 4–5, p. 260–269.
350
Este măreaĠă, făcătoare de minuni. Am urcat ‫ڍ‬i ne-am închinat ‫ڍ‬i în biserica de
lemn pomenită. Alături de ea se găsesc doi copaci foarte mari. Ne-au spus că
acel copac [din care a fost ridicată biserica] a fost al treilea la fel. După masa de
prânz am plecat de la mănăstire ‫ڍ‬i am mers pe un drum foarte anevoios, am
trecut de mai bine de patruzeci de ori râul Bistri‫ڏ‬a cel pomenit, am coborât
pe coasta unui munte tare înalt ‫ڍ‬i am ajuns seara la o mănăstire foarte mare,
vestită în ‫ڏ‬ara aceasta tot pentru trăinicia ei, care se nume‫ڍ‬te Mănăstirea
Bistri‫ڏ‬a871.
< Despre Mănăstirea Bistri‫ڏ‬a >

Ea se află într-o strâmtoare ferită, fără niciun drum, semănând întru
totul Mănăstirii Cozia. Zidirea ei este falnică. Are a‫ڍ‬ijderea o biserică cu
hramul Adormirea Maicii Domnului, în care se păstrează o comoară minunată:
chiar moa‫ڍ‬tele Sf. Grigorie din Banias872, pe care ei îl numesc īȡȚȖoȡȚȠȢ
ǻİțĮʌȠȜȚĲȘȢ873. Le-a adus din ‫ڎ‬ara Sârbilor cel care a înăl‫ڏ‬at mănăstirea, cu
multă cheltuială. Sunt păstrate într-o raclă din argint aurit, cu acoperitoarea
împodobită chiar cu icoana acestui sfânt, bătută în argint. Tot a‫ڍ‬a, jur-împrejur
sunt icoane de sfin‫ڏ‬i ‫ڍ‬i îngeri. //271v// Aceasta este dania răposatei Băla‫ڍ‬a,
doamna lui Constantin-vodă, care a trimis să fie lucrată în ‫ڎ‬ara Ungurească,
pentru că acolo sunt me‫ڍ‬teri iscusi‫ڏ‬i. Au spus că ea a dat ca răsplată numai
giuvaergiului o mie ‫ڍ‬i cinci sute de reali. Când te ui‫ڏ‬i la ea rămâi uimit874. Iar
când au deschis-o, purtând lumânări aprinse ‫ڍ‬i cădelni‫ڏ‬e ‫ڍ‬i cântând troparele
lui, cu capetele descoperite, am rămas uimi‫ڏ‬i de [trupul Sfântului] ‫ڍ‬i de
mireasma lui plăcută. I-am sărutat dreapta sfântă. Am slujit Liturghia în
biserică luni 6 iulie, iar slujba s-a încheiat cu tunderea în cin a unui călugăr
‫ڍ‬i cu hirotonia unui diacon. Am ie‫ڍ‬it apoi la masă.
871
Mănăstire întemeiată la începutul sec. XVI de patru fra‫ڏ‬i Craiove‫ڍ‬ti: Barbu, Pârvu,
Danciu ‫ڍ‬i Radu. V. Cioran 1900: 171, n. 1, 2 ‫ڍ‬i 3; Ioan C. Filitti, Craioveγtii γi rolul lor
politic, „Arhivele Olteniei”, XIV, 1935, nr. 77–78, p. 1–2; ‫ڌ‬tefan ‫ڌ‬tefănescu, Bănia în δara
Românească, Bucure‫ڍ‬ti, 1965, p. 120–130; A. Sacerdo‫ڏ‬eanu, Contribuεie la istoria mănăstirii
Bistriεa olteană, „Mitropolia Olteniei”, 1967, 1–2, p. 83–101; Stoicescu, Bibliografia I: 71–74;
N. Iorga, România cum era până la 1918, Bucure‫ڍ‬ti, 1972, I, p. 108–110; Costea Marinoiu,
Istoria cărεii vâlcene – secolele XVII–XVIII, Craiova, 1981, p. 20–34; ‫ڌ‬tefănescu, Arta
feudală: 121; Ctitoriile Sfântului Voievod Neagoe Basarab, p. 88–95.
872
Banias (Paneas < gr. ȆĮȞİȚȐȢ, ȆĮȞİȐȢ, denumire datorată răspândirii cultului lui
Pan în regiune), ora‫ ڍ‬numit ‫ڍ‬i Caesarea Philippi, se află la poalele Mun‫ڏ‬ilor Hermon, în
regiunea Golan. Era una dintre cetă‫ڏ‬ile din „Decapolis”. V. Sfântul Teofan Mărturisitorul,
Cronografia, traducere, studiu introductiv úi note Mihai ğipău, Bucureúti, 2012, p. 70:
„Cezareea lui Filip cea numită acum Paneas”. V. ‫ڍ‬i Bogrea, 1923: 343.
873
În greacă în text, „Grigorie Decapolitul”, corect īȡȘȖȩȡȚȠȢ ǻİțĮʌȠȜȓĲȘȢ.
V. Drago‫ ڍ‬Petro‫ڍ‬anu, Sf. Grigorie Decapolitul din mănăstirea Bistriεa, BOR, LIX, 1941,
p. 682–703; Arhim. Veniamin Micle, Peútera Sfântului Grigorie de la Mănăstirea BistriĠa,
Sfânta Mănăstire BistriĠa, Eparhia Râmnicului, 1995.
874
V. Călători VI: 190, n. 171, 171bis, pentru surse bibliografice.
351
βi această mănăstire este vestită în Ġara aceea pentru trăinicia ei.
Zidirea ei se trage de la un schimnic dintre cei drep‫ڏ‬i, de demult, care a găsit
o pe‫ڍ‬teră pe înăl‫ڏ‬imile muntelui acestuia ce străjuie‫ڍ‬te mănăstirea ‫ڍ‬i nu s-a
lăsat până ce nu a făcut poteci ‫ڍ‬i a urcat pentru a vie‫ڏ‬ui în ea. A înăl‫ڏ‬at aici o
biserică cu hramul Sf. Mihail875. Când am urcat noi ca să vedem această
scorbură ‫ڍ‬i am cercetat-o, am suit cu mare greutate pe singurul drum care se
află, unul câte unul, având mereu în dreapta marginea unui hău la poalele
căruia se afla râul. Din această pricină au a‫ڍ‬ezat pe cea mai mare parte a
drumului ni‫ڍ‬te pălimare, de la un pom la altul. Am ajuns la ea cu mare
greutate ‫ڍ‬i cu multă osteneală. De la coasta muntelui ‫ڍ‬i până la ea este ca la
o aruncătură de piatră, de aceea sunt a‫ڍ‬ezate ni‫ڍ‬te scânduri lungi, ca o punte
îngustă, cu pălimare. Dacă apare vreo amenin‫ڏ‬are ei ridică puntea ‫ڍ‬i rămân
acolo. Nici dracii nu-i pot ajunge. De aceea domnii, de câte ori erau la
ananghie, î‫ڍ‬i trimiteau avu‫ڏ‬iile la această peúteră, împreună cu so‫ڏ‬iile.
Mănăstirea se află în mijlocul muntelui, de la ea până jos în vale sunt ca la
patruzeci ‫ڍ‬i patru de stânjeni876, iar de deasupra ei ‫ڍ‬i până în vârful muntelui
sunt fără număr. La intrare are două por‫ڏ‬i de fier pe care am intrat [mergând]
ca dobitoacele, în patru [labe]. Înaintând mai departe cu făcliile pe un
coridor, unul după altul, până ce am ostenit, am ie‫ڍ‬it la un loc întins, făcut
de bunul Dumnezeu, ‫ڍ‬i ne-am închinat în biserică. Alături de ea sunt chilii
frumoase unde locuiesc totdeauna călugări. La răsărit de biserică este o
pe‫ڍ‬teră mare care se deschide către cer ‫ڍ‬i către vale. Ne-au spus că ei nu văd
soarele decât la răsărit ‫ڍ‬i în primele ceasuri ale zilei. Se mai află aici un
copac foarte mare de care este atârnată o funie lungă, [legată de] o roată, cu
care scot apă din râu ‫ڍ‬i mai aduc lucruri, avutul ‫ڍ‬i poverile despre care
spuneam că le adăpostesc aici, pentru că ele nu încap pe coridorul pe care
intrasem noi, ci [ajung], pe o cale tainică, de la mănăstire la un loc mai jos
[de pe‫ڍ‬teră], într-o văgăună. Trăgându-le cu funia până acolo, le ridică apoi
sus tot cu funia pomenită. În această pe‫ڍ‬teră se află un izvor de apă limpede,
minunat, care curge neîncetat. Nu este nimic jur-împrejur, căci drept în fa‫ڏ‬ă
se ridică un munte foarte mare. Pe scurt, locuitorii de aici se sub‫ڏ‬iază la trup
‫ڍ‬i bunurile lor se prăpădesc din pricina gerului aspru ‫ڍ‬i a apelor bogate. Nici nu
ne-a venit să credem, când am ie‫ڍ‬it de acolo ‫ڍ‬i am coborât la mănăstire, cum
arăta lăca‫ڍ‬ul pomenit: chiliile de la miazănoapte atârnau deasupra râului
pomenit, care cobora pe stânci, [prăvălindu-se] de pe crestele muntelui. Se
875
Biserica are hramul Sf. Arhangheli Mihail ‫ڍ‬i Gavriil. A‫ڍ‬a cum remarca ‫ڍ‬i
Cre‫ڏ‬eanu (1967: 916), drumul de acces este aproape la fel ‫ڍ‬i astăzi.
876
În ms. bƗt, veche unitate de măsură pentru lungime, care a variat după epocă ‫ڍ‬i
regiune. În Siria, în vremea autorului, un stânjen = lungimea cuprinsă cu mâinile întinse, de
la o palmă la alta, peste piept. În Europa: de la 1,96 m la 2,23 m. În Cre‫ڏ‬eanu 1967: 916
distan‫ڏ‬a este echivalată cu „c. 80 m”. Belfour a tradus fathoms, cuvânt care a fost păstrat în
traducerea Emiliei Cioran ‫ڍ‬i în Călători VI (v. Studiu introductiv).
352
găse‫ڍ‬te aici mult pe‫ڍ‬te din acela minunat, [numit] păstrăv. Iar glasul râului
tună într-una, căci coboară de pe crestele muntelui, cum am spus, pe o singură
albie, iar jos în vale ‫ڍ‬i jur-împrejur sunt mun‫ڏ‬i, ‫ڍ‬i de aceea tună [astfel].
//272r// Între aceste chilii se află o biserică frumoasă cu hramul Sf. Nicolae877,
iar afară din mănăstire este o a treia biserică, cu hramul Schimbarea la Fa‫ڏ‬ă,
pentru suferinzi878. Ne-am luat apoi rămas bun ‫ڍ‬i am plecat.
Mar‫ڏ‬i am urcat la o mănăstire sus pe munte, de cealaltă parte a aceleia
pomenite, care are hramul Sf. Mihail ‫ڍ‬i este numită Mănăstirea Arnota879.
< Despre înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬area Mănăstirii Arnota >
Drumul până la ea este foarte anevoios, este doar drum de picior, căci
ea se află în vârf de munte. Noi am urcat totu‫ڍ‬i cu caii. Se află la depărtare
de un ceas de Mănăstirea Bistri‫ڏ‬a, înspre răsărit. Este o mănăstire frumoasă.
Ne-au spus că în vremea răposatului părinte al lui Matei-vodă880 s-a înăl‫ڏ‬at
aici o biserică din lemn, iar când a murit în ‫ڎ‬ara Ungurească ‫ڍ‬i feciorul său
Matei a ajuns domn în locul său, acesta a trimis de i-au luat trupul ‫ڍ‬i l-a mutat
aici881. ‫ڌ‬i a purces să ridice [o mănăstire] toată din piatră, cu zid jur-împrejur, cu
chilii frumoase ‫ڍ‬i cu biserică882, pentru care a făcut danie, înainte de a muri,
multe bunuri ‫ڍ‬i odoare ‫ڍ‬i o raclă plină cu moa‫ڍ‬te de sfin‫ڏ‬i883. Ne-am închinat ‫ڍ‬i
noi la ele acum, rând pe rând. Între ele este mâna dreaptă a Sf. Mihail,
episcopul Sinadelor, al cărui cap se păstrează într-una dintre mănăstirile din
Sfântul Munte884. Ne-au spus că le scot ‫ڍ‬i le poartă în alai când apar lăcustele,
că preo‫ڏ‬ii sfin‫ڏ‬esc aghiazmă ‫ڍ‬i stropesc cu ea, adică stropesc cu apă sfin‫ڏ‬ită
ogoarele ‫ڍ‬i holdele ‫ڍ‬i dau din ea oamenilor de la sate, peste tot. ‫ڌ‬i prin puterea
lui Dumnezeu ‫ڍ‬i mijlocirea Sfântului lăcustele sunt alungate de la ei către
mare. ‫ڌ‬i atunci pre‫ڏ‬urile coboară în ‫ڏ‬ara lor, în anul acela, de bogă‫ڏ‬ia
recoltei. Este un fapt cunoscut prin acele ‫ڏ‬inuturi.
877
Un paraclis care nu s-a păstrat.
878
Paraclisul bolni‫ڏ‬ei din mănăstirea Bistri‫ڏ‬a, ctitorie a lui Neagoe Basarab, v. ‫ڌ‬tefănescu,
Arta feudală: 145–146; Ctitoriile Sfântului Voievod Neagoe Basarab: 86–87, 95–99.
879
Textul cuprinde, în paragraful ce urmează, două transliterări ale numelui „Arnota”:
ArnǌdƗ ‫ڍ‬i ArnǌÓƗ. V. N. Ghika-Bude‫ڍ‬ti, Evoluεia arhitecturii: 30–31; Călători VI: 192,
n. 179, 180, pentru alte surse despre acest lăcaú.
880
Vornicul Danciul din Brâncoveni, care a murit în Transilvania în 1595,
v. Călători VI: 192, n. 178.
881
Emilia Cioran remarcă aici eroarea traducătorului englez, care nu în‫ڏ‬elege că
autorul sirian se referă la tatăl lui Matei Basarab, v. Cioran 1900: 174, n. 1.
882
Biserica Sf. Arhangheli Mihail ‫ڍ‬i Gavriil (azi, în satul Bistri‫ڏ‬a, com. Coste‫ڍ‬ti, jud.
Vâlcea), v. ‫ڌ‬tefănescu, Arta feudală: 140, 169–170 (icoanele); Moisescu, Arhitectura II: 54–57.
883
V. Iorga, Inscripεii, II: 364.
884
Capul Sf. Mihail, episcopul Sinadelor, a fost dăruit Mănăstirii Lavra de la
Sf. Munte Athos, împreună cu alte moa‫ڍ‬te, de împăraĠii Vasile II úi Constantin VIII, printr-un
hrisov din iulie 978. V. Germaine Rouillard ‫ڍ‬i Paul Collomp (ed.), Actes de Lavra. Édition
diplomatique et critique, T. I (897–1178), în Archives de l’Athos, I, Paris, 1937, p. 17–21
(M. ‫ڎ‬.). V. úi Bodogae 1940: 89.
353
Ne-au spus că în urmă cu mai mul‫ڏ‬i ani s-a întâmplat în insula Cipru o
mare năpastă din pricina năvălirii lăcustelor, care nu a contenit vreme de
‫ڍ‬apte ani. Atunci [locuitorii] ei s-au plâns sultanului, cerându-i un hati‫ڍ‬erif
prin care să se poruncească celor de la mănăstirea pomenită să le dea capul
Sfântului. ‫ڌ‬i au rânduit un agă din partea împără‫ڏ‬iei care să ia hati‫ڍ‬eriful ‫ڍ‬i să
meargă la mănăstire, cerând de la ei capul [Sfântului]. Rânduiala mănăstirii
‫ڍ‬i legea străbună era ca sfântul cap să nu plece de la ei decât în schimbul
unui zălog. ‫ڌ‬i atunci au lăsat acolo la ei, ca zălog, patruzeci de nobili cunoscu‫ڏ‬i
dintre locuitorii Ciprului, până ce mergeau cu el în insula lor, sfin‫ڏ‬eau aghiazmă
‫ڍ‬i stropeau întregul ostrov. ‫ڌ‬i ca prin minune [lăcustele] s-au înăl‫ڏ‬at deodată ‫ڍ‬i
s-au aruncat în mare. Ei au dus atunci mănăstirii ca danie, odată cu capul,
cinci mii de guru‫ڍ‬i, apoi i-au mul‫ڏ‬umit lui Dumnezeu ‫ڍ‬i au plecat. Ne-au spus
că la fel fac to‫ڏ‬i locuitorii Rumeliei, musulmani ‫ڍ‬i cre‫ڍ‬tini, căci acest Sfânt
i-a cerut lui Dumnezeu, la moartea lui, darul acesta, a‫ڍ‬a cum altul a cerut
altceva. Iată o istorie minunată.
Să ne întoarcem. Ne-am închinat a‫ڍ‬ijderea ‫ڍ‬i la mâna dreaptă a
Sf. Apostol Filip. Toate [moa‫ڍ‬tele] sunt îmbrăcate în aur. [Mai este aici]
palma Sf. Muceni‫ڏ‬ă Marina cu care l-a lovit pe diavol în temni‫ڏ‬ă. Aceasta
tămăduie‫ڍ‬te frigurile. Apoi o părticică din [moa‫ڍ‬tele] Sf. Ioan Gură-de-Aur,
ale lui Atanasie, patriarhul Alexandriei, ale [Sf.] Martir Pantelimon, ale lui
Chiric ‫ڍ‬i ale mamei sale Iulita885, ale Sf. Gheorghe, ale Sf. Dimitrie, ale
Sf. Mercurie, pu‫ڏ‬in din sângele celor Patruzeci de Mucenici, din moa‫ڍ‬tele
Sf. Nicolae ‫ڍ‬i din //272v// moa‫ڍ‬tele altor mucenici ‫ڍ‬i sfin‫ڏ‬i, toate cu pecetea
lor ‫ڍ‬i scrise, cu numărul lor, în catastiful egumenului mănăstirii.
Am săvâr‫ڍ‬it apoi Liturghia în biserică ‫ڍ‬i am sfin‫ڏ‬it aghiazmă în havuzul
din fa‫ڏ‬a bisericii, despre care ne-au spus că prime‫ڍ‬te apa din vârful muntelui,
cale de o sută patruzeci ‫ڍ‬i patru de stânjeni. Au înăl‫ڏ‬at în vârful muntelui, de
unde se vede tot ‫ڏ‬inutul, o cruce de piatră mare de tot886. Tot a‫ڍ‬a pun [cruci]
în multe alte locuri ‫ڍ‬i pe drumuri, slavă lui Dumnezeu! Nu ne-am putut urca
la locul de unde izvoră‫ڍ‬te pârâul care coboară la havuzul acela, drumul fiind
foarte anevoios. Afară din mănăstire se poate vedea până departe, locul fiind
foarte întins ‫ڍ‬i înalt. Am coborât apoi de acolo ‫ڍ‬i ne-am dus la vale.
Joi ne-am luat rămas bun de la ei ‫ڍ‬i am plecat. Am mers pe drumuri
foarte rele până am ajuns la un sat numit Râme‫ڍ‬ti, obâr‫ڍ‬ia lui ‫ڌ‬tefan,
mitropolitul [Ungro]Vlahiei de la acea vreme. Aici el a înăl‫ڏ‬at o biserică din
885
Sf. Chiric (Kirykos, gr. ȀȘȡȪțȠȢ) úi mama sa Iulita (gr. ’ǿȠȣȜȓĲĲĮ), martirizaĠi la
Tars de ighemonul Alexandru în vremea persecu‫ڏ‬iilor împăratului Diocle‫ڏ‬ian (303–305),
sunt sărbătoriĠi la 15 iulie. Macarie III îi pomene‫ڍ‬te în Sinaxarul comentat pe care l-a
întocmit: Keryx (Cyriacus) ‫ڍ‬i Iulitta, v. Serikoff 2012: 144, 162.
886
Crucea de pe Muntele Buila (cf. Cre‫ڏ‬eanu 1967: 917), care nu se mai păstrează
astăzi.
354
piatră887. Ne-au spus că el a fost diac la Mănăstirea Bistri‫ڏ‬a, pe urmă călugăr
‫ڍ‬i mai târziu stareĠ al Mănăstirii Tismana cea vestită, despre care vom vorbi
îndată, apoi mitropolit al ‫ڎ‬ării Valahiei în vremea lui Matei-vodă. La urmă
l-a îndepărtat din scaun ‫ڍ‬i a pus în locul lui pe Ignatie, episcopul Râmnicului,
despre care am pomenit mai înainte, la vremea sosirii noastre în ‫ڎ‬ara Valahiei
[întâia dată]. Iar acum Constantin-vodă l-a înscăunat din nou.
< Mănăstirea [Polovragi], cu hramul Adormirea Maicii Domnului888 >

Să ne întoarcem. După-amiază am ajuns la un sat numit Polovragi, aflat
lângă munte, pe râul Olte‫ڏ‬, care era al unui boier, postelnic mazil889, ce ridicase
acolo o mănăstire mare ‫ڍ‬i o cetate, închinate Adormirii Maicii Domnului, ca să-i
fie loc de îngropăciune lui ‫ڍ‬i neamului său. A chemat acolo călugări ‫ڍ‬i preo‫ڏ‬i,
i-a a‫ڍ‬ezat în case până ce va fi isprăvit zidirea ‫ڍ‬i le-a dăruit satul acesta ‫ڍ‬i altele:
mori, grădini, precum ‫ڍ‬i altele asemenea, a‫ڍ‬a cum este datina boierilor [fa‫ڏ‬ă de]
orice mănăstire, cum am mai spus în atâtea rânduri890. Apoi am slujit Liturghia
pentru el într-o biserica mică de lemn aflată alături891, iar seara am plecat.
< Despre Mănăstirea Crasna >

Am ajuns pe-nnoptate, trecând peste multe râuri, la o altă mănăstire,
numită Crasna, cu hramul Sf. Nicolae, tot din piatră892. A doua zi am sfin‫ڏ‬it
acolo aghiazmă, iar apoi am plecat ‫ڍ‬i am mers pe drumuri rele, prin păduri
‫ڍ‬i peste ape, până spre seară, când am ajuns la un târg‫ڍ‬or numit Târgu-Jiu,
887
Biserica To‫ڏ‬i Sfin‫ڏ‬ii din satul Râme‫ڍ‬ti, ulterior Bălăne‫ڍ‬ti (azi în Horezu, jud.
Vâlcea), unde mitropolitul ‫ڌ‬tefan al Ungrovlahiei este înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬at ca ctitor în friza tâmplei,
alături de domnul Mihnea al III-lea (1658–1659). Bogrea 1971: 313 notează că „un ‘Micul
din Râme‫ڍ‬ti’ se pomene‫ڍ‬te într-o scrisoare din 1530” ‫ڍ‬i că „un act de la Mihnea-Vodă, din
1586, vorbe‫ڍ‬te de acela‫ڍ‬i sat vâlcean”. V. Cre‫ڏ‬eanu 1967: 917; Stoicescu, Bibliografia II:
535; Moisescu, Arhitectura II: 98–99.
888
Ridicată la începutul sec. XVI, reconstruită în 1647–1648 de logofătul Danciu
Pârâianu (m. 1658), care a închinat-o a‫ڍ‬ezământului Sf. Mormânt. V. Al. ‫ڌ‬tefulescu,
Polovragi, Târgu-Jiu, 1906; Ghika-Bude‫ڍ‬ti, Evoluεia arhitecturii: 53; ‫ڌ‬tefan Andreescu,
Ctitorii de la Polovragi, „Mitropolia Olteniei”, XVI, 1964, p. 231–235; Cre‫ڏ‬eanu 1967:
917; ‫ڌ‬tefănescu, Arta feudală: 141; Pippidi, Influenεe greceγti: 18–19; Moisescu,
Arhitectura II: 74–75. V. ‫ڍ‬i Călători VI: 195, n. 196, pentru alte surse.
889
Autorul aflase că după îndepărtarea din dregătorie unii boieri erau cunoscu‫ڏ‬i ca
„Mazil(ul)” sau „Mazâl(ul)”. Vezi, de pildă, ms. 165, 5 ian. 1657, din Arhivele Na‫ڏ‬ionale
ale României, unde este men‫ڏ‬ionat un „Ivan mazil”, sau hrisovul din 24 apr. 1657, unde
apar „Badiul mazil” ‫ڍ‬i „Răfeiu mazil” (Catalogul documentelor δării Româneγti (1657–
1659), Bucure‫ڍ‬ti, 2012, p. 27 ‫ڍ‬i, respectiv, 88).
890
În vremea lui Constantin Brâncoveanu, socotit la treilea ctitor, s-a pictat interiorul
bisericii, s-au construit pridvorul úi clopotniĠa etc.
891
Biserica mare a fost încheiată mai târziu, iar pictura a fost realizată de-abia în
1703. Cre‫ڏ‬eanu (loc. cit.) arată că relatarea lui Paul din Alep este esen‫ڏ‬ială pentru datarea
bisericii de zid, căci rezultă că în momentul vizitei sirienilor ea nu era încă terminată, ‫ڍ‬i de
aceea a fost necesar să slujească într-o biserică de lemn, alăturată.
892
V. Al. ‫ڌ‬tefulescu, Schitul Crasna, Bucure‫ڍ‬ti, 1910; Stoicescu, Bibliografia I: 228–229.
355
pentru că se afla pe râul Jiu. „Târgu” este numele ora‫ڍ‬ului, iar „Jiu” este
numele râului.
< Despre băile de fier din Valahia893 >

Pe acest tărâm se află băi de fier din care au scos mult [fier] în vremea
lui Matei-vodă.
Tot drumul nostru de la Târgovi‫ڍ‬te ‫ڍ‬i până aici a fost pe sub un munte
rotund care desparte această ‫ڏ‬ară de ‫ڎ‬ara Ungurească894, [un ‫ڏ‬inut] pustiu,
nelocuit cale de o zi. Este rotund precum o jumătate de cea‫ڍ‬că. Iar
mănăstirile pe care le-am pomenit sunt toate de partea aceasta895.
Duminică de dimineaεă, după ce am stat la Liturghie în târgul pomenit,
am plecat de acolo ‫ڍ‬i am trecut, pe cale, râuri fără număr, să fi fost mai bine
de treizeci, care curgeau toate din mun‫ڏ‬ii ‫ڎ‬ării Ungure‫ڍ‬ti, vărsându-se în
Dunăre. Căci ne-au spus că în ‫ڏ‬inutul Valahiei sunt douăzeci ‫ڍ‬i ‫ڍ‬apte de
râuri precum râul cel mare Olt, fiecare cu numele lui, care curg din ‫ڎ‬ara
Ungurească ‫ڍ‬i ajung în Dunăre ‫ڍ‬i le po‫ڏ‬i trece [doar] cu barca, dar mai sunt
‫ڍ‬i altele, fără număr. Slavă ‫ڎ‬ie, Doamne! ‫ڌ‬i toate au apă dulce, plăcută la
gust ‫ڍ‬i cu totul minunată. Tot pământul pe care curg aceste râuri este plin de
pu‫ڏ‬uri care ajută la scoaterea apei pentru băut. //273r// Drumul nostru în ziua
aceea a fost foarte greu, prin mun‫ڏ‬i ‫ڍ‬i prin codri, până târziu către seară.
< Despre înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬area Mănăstirii Tismana cea vestită896 >

Aici a ie‫ڍ‬it să ne întâmpine stareĠul897 Mănăstirii Tismana cea vestită. Am
coborât la râul Tismana cel pomenit. Pe cele două maluri ale lui se întinde
un târg mare, care a fost închinat mănăstirii. Am văzut mănăstirea de îndată
ce ne-am apropiat de el: este înăl‫ڏ‬ată în mijlocul unei văi, la poalele unui
munte. În jurul ei sunt mun‫ڏ‬i înal‫ڏ‬i ‫ڍ‬i codri. Am intrat ‫ڍ‬i la Mănăstirea
Tismana la fel ca ‫ڍ‬i la Mănăstirea Cozia, prin albia râului, căci nu există alt
893
Autorul se referă la Baia de Fier ‫ڍ‬i împrejurimile ei. V. Nicolae Maghiar, ‫ڌ‬tefan
Olteanu, Din istoria mineritului în România, Bucure‫ڍ‬ti, 1970, p. 153 (Călători VI).
894
A se citi „Transilvania”.
895
Adică în Valahia.
896
A‫ڍ‬a cum arată Radu Cre‫ڏ‬eanu (1967: 917–918), în anii călătoriei lui Paul din Alep
aspectul mănăstirii era diferit de cel ini‫ڏ‬ial, modificat în vremea lui Radu Paisie ‫ڍ‬i a lui
Matei Basarab, dar mai apropiat de acela, prin compara‫ڏ‬ie cu cel de azi, rezultat al restaurării
majore realizate în 1855 de arhitectul Schlatter. Acesta a demolat pridvorul bisericii, a
eliminat încăperile din dreapta ‫ڍ‬i din stânga pronaosului ‫ڍ‬i o parte din naos, a construit
clădiri cu fa‫ڏ‬ade în stil occidental, neo-gotic, în locul vechilor chilii cu aspect tradi‫ڏ‬ional
muntenesc. V. ‫ڍ‬i ‫ڌ‬tefulescu, Mănăstirea Tismana; Călători VI: 196, n. 203; 197, n. 206–210;
198, n. 212, 213, 215, 217; 200, n. 231; ‫ڌ‬tefănescu, Arta feudală: 114–118; Moisescu,
Arhitectura I: 121–126; Ctitoriile Sfântului Voievod Neagoe Basarab: 164–183.
897
La vremea aceea stareĠ era Serghie. Călători VI (196, n. 203) propune „Nicodim”,
întemeindu-se pe un document din vremea păstoririi acestuia, redat în ‫ڌ‬tefulescu,
Mănăstirea Tismana: 333, care este însă anterior momentului evocat aici.
356
drum afară de acesta. Am trecut prin albie de multe ori, până ce am ajuns la
o trecătoare mare ‫ڍ‬i am urcat la locul unde se află mănăstirea. Din mun‫ڏ‬ii
ace‫ڍ‬tia coboară izvoare de apă ca ni‫ڍ‬te râuri, care alcătuiesc un râu [mai]
mare în cuprinsul văii, pe unde trece drumul spre mănăstire. Înainte de a
ajunge la prima poartă a mănăstirii, sus pe munte, deasupra ei, se vede chilia
unui pustnic, care are alături o bisericu‫ڏ‬ă frumoasă cu hramul Sf. Antonie
cel Mare898. Acolo se mai află un hele‫ڍ‬teu pentru pe‫ڍ‬te care prime‫ڍ‬te, tot a‫ڍ‬a,
un izvor de apă din munte. Am urcat la mănăstire cu mare osteneală, din
pricină că râul pomenit curgea năvalnic ‫ڍ‬i aducea mul‫ڏ‬ime de pomi ‫ڍ‬i de
stânci, cărându-le necontenit din cre‫ڍ‬tetul mun‫ڏ‬ilor, atunci când ploua. Am
ocolit jur-împrejur clădirea mănăstirii ‫ڍ‬i am urcat apoi pe un drum îngust,
săpat de mâna omului, până la prima poartă, lucrată din fier. În locul acela
se află un izvor de apă curgătoare ‫ڍ‬i un pu‫ڏ‬, iar deasupra acestei por‫ڏ‬i sunt
metereze multe, căci acolo este un turn foarte mare. Apoi am ajuns la a doua
poartă, care este tot din fier ‫ڍ‬i are deasupra clopotni‫ڏ‬a. Am intrat în biserica
cea mare, cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Este minunată, clădită
foarte trainic, cu două turle înalte: una deasupra pronaosului ‫ڍ‬i cealaltă
deasupra naosului, gemene. Cămara bisericii899 se află afară, în dreapta
altarului. Înaintea u‫ڍ‬ii bisericii curge un pârâu cu o apă minunată, care iese
dintr-o văgăună de sub munte. Acolo se află cămările mănăstirii, adică
pivni‫ڏ‬ele. Pe drum se găse‫ڍ‬te un havuz săpat în pământ de mâna omului900, unde
aruncă pe‫ڍ‬tii pe care i-au prins, până ce va fi nevoie de ei. Apoi [apa] ajunge
la u‫ڍ‬a cuhniei, alăturată cu pivni‫ڏ‬a mănăstirii, unde ‫ڏ‬in la rece clondirele de
vin ‫ڍ‬i celelalte merinde ce le fac trebuin‫ڏ‬ă. O parte din apă curge până la
băi901, iar apa rămasă curge către o moară mică, minunată, care macină în toată
vremea cele trebuincioase lor, fără greutate. De aceea mănăstirea aceasta
este atât de stra‫ڍ‬nică, fără pereche în ‫ڏ‬ara aceasta ‫ڍ‬i nici în vreo alta, pentru
frumuse‫ڏ‬ea locului ei, mul‫ڏ‬imea apelor ‫ڍ‬i trăinicia ei, precum ‫ڍ‬i pentru tăria
zidurilor de împrejmuire, pe care le-a înăl‫ڏ‬at tot răposatul Matei-vodă.
La început pe locul acestei mănăstiri a fost doar chilia unui pustnic pe
nume Nicodim, al cărui tată era de obâr‫ڍ‬ie din ora‫ڍ‬ul grecesc Kastoria, iar
mama lui era din Serbia902. El a fugit de la ei ‫ڍ‬i a venit în acest loc, îndemnat
898
V. Stoicescu, Bibliografia II: 571. Despre paraclisul ridicat către 1650 de Matei
Basarab, în afara mănăstirii, v. Moisescu, Arhitectura II: 91.
899
Ve‫ڍ‬mântarul, dărâmat ulterior.
900
În ms. sandǌq, „cutie”, „ladă”.
901
În ms. buyǌt al-®alƗ < sg. bayt al-®alƗ, „odaie în ammƗm” (ar. sir.): cabine de
ammƗm, cf. Barthélemy, 1935: 215, s.v. ®álwe. A‫ڍ‬adar autorul se referă la băi ‫ڍ‬i nu la
„latrine”, cum afirmă Radu Cre‫ڏ‬eanu (1967: 918), bazându-se pe traducerea lui Belfour,
privies („private”), ‫ڍ‬i a Emiliei Cioran, „dependen‫ڏ‬e”.
902
Rudă a cneazului Lazăr al Serbiei, Nicodim (c. 1320–1410) era vlah din Prilep,
cetate de lângă Novo Brdo. Călugărit la Muntele Athos (unde prime‫ڍ‬te numele monahal
357
de un înger care i-a însemnat acest loc din muntele seme‫ ڏ‬pentru mul‫ڏ‬imea
apelor lui curgătoare. ‫ڌ‬i-a săpat o chilie între munte ‫ڍ‬i ‫ڍ‬es, la care se poate
urca ‫ڍ‬i acum, cu funiile, ‫ڍ‬i a făcut minuni nemaivăzute. A mers apoi în
ora‫ڍ‬ul Buda, la craiul ungurilor, ‫ڍ‬i a propovăduit credin‫ڏ‬a în Hristos. Craiul
i-a răspuns: „Voi aprinde un foc foarte mare ‫ڍ‬i dacă tu treci prin el cu
felonul tău ‫ڍ‬i cu Evanghelia ta //273v// ‫ڍ‬i nu vor arde, vom crede în tine”.
A‫ڍ‬a a făcut Sfântul, ‫ڍ‬i a trecut prin el împreună cu un diacon care îl
tămâia903. Din această pricină ei au dobândit mare credin‫ڏ‬ă întrânsul ‫ڍ‬i i-au
făcut daruri minunate, între care treizeci de sate, ‫ڍ‬i o mare putere ca să ridice
mănăstirea, căci [craiul] a fost acela care l-a ajutat la ridicarea ei. Cneazul
Lazăr904, adică împăratul ‫ڎ‬ării Sârbe‫ڍ‬ti de la acea vreme, i-a dăruit un ora‫ڍ‬
mare de tot, care avea împrejur ‫ڍ‬aizeci de sate. Domnul Valahiei [‫ڍ‬i] ceilal‫ڏ‬i
domnitori dimprejur i-au dăruit altele asemenea, multe. Craiul [‫ڎ‬ării Ungure‫ڍ‬ti]
cel pomenit i-a mai făcut ‫ڍ‬i o cădelni‫ڏ‬ă grea din argint – pe care am văzut-o
cu ochii no‫ڍ‬tri – cu înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬area cetă‫ڏ‬ii Buda, cu turnurile ei.
Mai întâi zidirea acestei mănăstiri a fost urâtă. Dar răposatul Matei-
vodă, când a fugit de Leon-vodă905, a venit ‫ڍ‬i s-a adăpostit aici. A sosit apoi
Nicodim), dascăl ‫ڍ‬i apoi egumen la Mănăstirea Hilandar, se reîntoarce în Serbia ‫ڍ‬i apoi se
a‫ڍ‬ează pe malul stâng al Dunării, unde ctitore‫ڍ‬te în 1369–1370, împreună cu fratele său
Antonie, o mănăstire lângă Por‫ڏ‬ile de Fier, pe râul Vodi‫ڏ‬a („Apoasa”, pentru că se afla pe
malul apei). Astăzi se mai păstrează doar ruinele vechii mănăstiri de aici. În 1377 începe
zidirea Mănăstirii Tismana. S-a retras spre sfâr‫ڍ‬itul vie‫ڏ‬ii la Mănăstirea Prislop, azi în jud.
Hunedoara (13 km. de loc. Ha‫ڏ‬eg), pe care a înăl‫ڏ‬at-o în 1399–1405. Praznicul Sf. Nicodim
cel Sfin‫ڏ‬it („Nicodim de la Tismana”), socotit ocrotitorul Olteniei, este sărbătorit la 26
decembrie. V. ‫ڌ‬tefulescu, Mănăstirea Tismana; Cioran 1900; 179, n. 1; Al. Bărcăcilă, De
la Vodiεa: o nouă inscripεie latină, BCMI, XXIV, 1931, fasc. 67, p. 43–44; G. Bal‫ڍ‬, Despre
biserica Prislopului, BCMI, XXIV, 1931, fasc. 69, p. 97–100; Emil Lăzărescu, Nicodim de la
Tismana γi rolul său în cultura veche românească (până la 1385), „Romanoslavica”, XI, 1965,
p. 237–284; Djordje Sp. Radojiþiü, „Bulgaralbanitoblahos” et „Serbalbanitobulgaroblahos” –
deux caractéristiques ethniques du sud-est européen du XIVe et XVe siècles. Nicodim de
Tismana et Grégoire Camblak, „Romanoslavica”, XIII, 1966, p. 77–79; Theodorescu,
Itinerarii: 114–132; Moisescu, Arhitectura I: 117–123, 128, 184–185; Olga Greceanu,
Dicεionarul zugravilor de subεire, monahi γi mireni, Bucure‫ڍ‬ti, Editura Idaco, 2012, p. 45–50.
903
Episodul la care ia parte, potrivit legendei, regele Sigismund al Ungariei este
relatat pentru a ilustra osârdia lui Nicodim în combaterea catolicismului, în condi‫ڏ‬iile în
care în 1365 regele Ludovic, sprijinindu-se pe autoritatea papei, lansase ac‫ڏ‬iuni sus‫ڏ‬inute de
cucerire ‫ڍ‬i de catolicizare a ‫ڏ‬inuturilor din cuprinsul voievodatului lui Vlaicu (1364–1377),
la nord de Dunăre, atacând în 1368 Severinul.
904
În ms. KnƗz ‘ƖzƗr. Despotul Lazăr Hrebeljanoviü (1329 – 28 iunie 1389), numit
în poezia epică sârbă „‫ڎ‬arul Lazăr” ‫ڍ‬i prăznuit ca sfânt de Biserica Ortodoxă a Serbiei, a
sus‫ڏ‬inut prin danii mănăstirile Vodi‫ڏ‬a ‫ڍ‬i Tismana. Fiul său ‫ڌ‬tefan Lazareviü (1374–1427)
le-a dăruit mai multe sate de pe malul drept al Dunării. V. Cioran 1900: 179, n. 1; Giurescu,
δara Românească: 17, 59.
905
Leon Tom‫ڍ‬a, domn al ‫ڎ‬ării Române‫ڍ‬ti din octombrie 1629 până în iulie 1632.
358
acela ‫ڍ‬i l-a împresurat, dar nu l-a putut birui. Pe urmă [Matei] a scăpat de el
‫ڍ‬i a mers la Constantinopol, ‫ڍ‬i cu puterea vizirului Abaza Pa‫ڍ‬a s-a făcut
domn906. S-a întors apoi ‫ڍ‬i [călugărul Nicodim a fost] primul pe care l-a ajutat
atunci, pentru ridicarea [mănăstirii] ‫ڍ‬i întărirea ei, cu tot ce a fost de trebuin‫ڏ‬ă,
căci ea fusese scăparea lui ‫ڍ‬i el se legase cu sine însu‫ڍ‬i pentru aceasta. Din
această pricină a fost înăl‫ڏ‬at zid de jur-împrejurul ei, pe coastele muntelui.
Privitorul este uimit, uitându-se de jos, îndeosebi de căderea apelor de pe
munte, de la înăl‫ڏ‬ime, până jos în vale. Căci noi nu mai văzusem până azi un
loc cu atâtea ape, ci numai aici. Aici, pe meterezele înalte, se află a‫ڍ‬ezate cinci
tunuri mici [cu bătaie] către drum, până departe. Aici am fost găzdui‫ڏ‬i, acesta
fiind un loc [unde era] ‫ڍ‬i un fel de cerdac de unde se vedeau valea ‫ڍ‬i râul.
În pivni‫ڏ‬a mănăstirii se afla un butoi foarte mare, lung de douăzeci ‫ڍ‬i
‫ڍ‬ase de picioare ‫ڍ‬i lat de nouă picioare, în care încăpeau trei mii de vedre de
vin, o vadră având douăsprezece ocale. Încăpeau în el cu totul treizeci ‫ڍ‬i ‫ڍ‬ase de
mii de ocale. Îl umpleau cu vin, cu o saca legată de el, care pătrundea până
la el din afara pivni‫ڏ‬ei. Aici stă peste an tot vinul pentru sfin‫ڏ‬it907, căci Sfântul
însu‫ڍ‬i a făcut [butoiul] cu mâna lui, pe când trăia, dintr-un lemn care nu se
găse‫ڍ‬te decât în preajma acestei mănăstiri, numit „tisă” 908, care seamănă cu
abanosul, numai că este mai ro‫ڍ‬iatic ‫ڍ‬i nu se strică niciodată. Din această
pricină numele râului ‫ڍ‬i al mănăstirii este Tismana, după numele acestui
copac909. [Lemnul de tisă] este foarte tare ‫ڍ‬i frumos910, fac din el ‫ڍ‬i astăzi
butoia‫ڍ‬e pentru apă, cu doage de fier, care nu se strică niciodată. Am luat
două de la ei, la plecarea spre Alep, ‫ڍ‬i le mai am ‫ڍ‬i acum.
Să ne întoarcem. Ne-am închinat la felonul Sfântului însu‫ڍ‬i, cu care a
intrat în focul despre care am povestit mai înainte. Este o căma‫ڍ‬ă [de postav]
ro‫ڍ‬u cu galben. [Ne-am închinat] a‫ڍ‬adar la felonul lui911 ‫ڍ‬i la o Evanghelie
906
Matei s-a refugiat în Transilvania, nu la Constantinopol, iar Abaza Pa‫ڍ‬a a primit
daruri de la boierii răzvrăti‫ڏ‬i împotriva voievodului Leon Tom‫ڍ‬a pentru a sus‫ڏ‬ine înlocuirea
lui cu Matei Basarab.
907
Autorul se referă la vinul pentru împărtă‫ڍ‬anie.
908
Legenda întemeierii mănăstirii spune că Nicodim i-a întemeiat altarul „pe trunchi
de tisă”. V. ‫ڌ‬tefulescu, Mănăstirea Tismana: 6.
909
Informa‫ڏ‬ie corectă, v. Cre‫ڏ‬eanu 1967: 918.
910
Emilia Cioran remarca în urmă cu mai bine de un veac faptul că „tisa dispare din
mun‫ڏ‬ii no‫ڍ‬tri; se mai găse‫ڍ‬te însă la Tismana ‫ڍ‬i în Mun‫ڏ‬ii Lainici” (Cioran 1900: 180, n. 2).
Într-adevăr, astăzi tisa, arbore ocrotit, se mai găse‫ڍ‬te în pu‫ڏ‬ine locuri din România.
911
Nicodim a contribuit în mod esen‫ڏ‬ial la ridicarea anatemei asupra Patriarhiei
sârbe‫ڍ‬ti în 1375, mergând la Constantinopol pentru sus‫ڏ‬inerea acestei cauze. Ca urmare,
patriarhul Filotei l-a hirotonit arhimandrit, dându-i binecuvântare să târnosească biserici ‫ڍ‬i
să poarte bederni‫ڏ‬ă la slujirea Sf. Liturghii. O bederni‫ڏ‬ă, o cruce de plumb ‫ڍ‬i un epitrahil se
păstrează la Mănăstirea Tismana. Crucea este reprodusă în ‫ڌ‬tefulescu, Mănăstirea Tismana:
stampa 15 (între p. 120 ‫ڍ‬i 121).
359
veche, scrisă de Sfânt cu mâna lui în ‫ڎ‬ara Ungurească912, în rusă913, cu o
slovă frumoasă, limpede, foarte migăloasă. Este îmbrăcată în argint914. Data
ei se află la sfâr‫ڍ‬it: anul 6912 (sic!). Avea a‫ڍ‬adar, până la vremea aceea,
două sute cincizeci ‫ڍ‬i trei de ani.
Trupul acestui Sfânt a fost ascuns în pământul bisericii, de teamă să nu îl
fure ungurii, căci ei sunt vecinii lor ‫ڍ‬i au mare credin‫ڏ‬ă în Sfântul.
[Călugării] îi fac totu‫ڍ‬i acuma un mormânt în afara bisericii, în pridvorul cu
stâlpi ‫ڍ‬i altele asemenea, care este acoperit cu draperii.915 ‫ڎ‬in la ei [în biserică],
pentru [a le da] binecuvântare, numai un deget al lui, la care ne-am închinat
‫ڍ‬i noi, ca ‫ڍ‬i la moa‫ڍ‬tele unor sfin‫ڏ‬i pe care le-au primit de la patriarhi ai
Antiohiei, între care cele ale Sf. Ignatie, Purtătorul de Dumnezeu916, ale
Sf. Ioan Gură-de-Aur ‫ڍ‬i altele. Sfântul acesta a sădit, pe când trăia, o vie de
struguri ‫ڍ‬i mai mul‫ڏ‬i castani pe coasta muntelui de dincolo de sat, //274r//
care se mai află ‫ڍ‬i astăzi acolo917.
În mun‫ڏ‬ii dimprejurul acestei mănăstiri sunt a‫ڍ‬eza‫ڏ‬i mul‫ڏ‬i siha‫ڍ‬tri ‫ڍ‬i
pustnici, care vin din când în când [la mănăstire] pentru Sfintele Taine.
Veniseră acum câ‫ڏ‬iva dintre ei, după ce [călugării] trimiseseră să-i vestească
de sosirea părintelui nostru patriarh la ei, ‫ڍ‬i i-au cerut iertarea păcatelor, iar
noi am luat binecuvântare de la ei918.
912
„Tetraevangheliarul Sf. Nicodim”, în slavonă, este socotit cea mai veche scriere
datată din ‫ڎ‬ara Românească. Copierea lui a fost încheiată în 1405 (6913 de la Facere,
cf. colofon) la mănăstirea Prislop, în Mun‫ڏ‬ii Ha‫ڏ‬egului (jud. Hunedoara). Manuscrisul a fost
descris de Gr. G. Tocilescu, Raporturi, p. 76 (nr. 54), care a transcris ‫ڍ‬i inscrip‫ڏ‬ia de la sfâr‫ڍ‬it:
„Această Sfântă Evanghelie a scris-o Popa Nicodim în ‫ڏ‬ara ungurească, în anul al 6-lea al
gonirii sale, în anul de la facerea lumii 6913/1405” (f. 273v, unde apare anul 6912).
Tocilescu men‫ڏ‬ionează ‫ڍ‬i nota lui Paul din Alep despre acest manuscris, pe care călătorii
sirieni l-au văzut la Mănăstirea Tismana. Volumul se află astăzi la Muzeul Na‫ڏ‬ional de
Istorie a României din Bucure‫ڍ‬ti.
913
În slavonă, cu alfabet chirilic.
914
V. descrierea ferecăturii la Tocilescu, loc. cit. V. ‫ڍ‬i ‫ڌ‬tefulescu, Mănăstirea
Tismana: 14–15; Alexandru ‫ڌ‬tefulescu, Gorjul pitoresc γi istoric, Târgu-Jiu, 1904, p. 281,
n. 1; Nicolescu 1970: 240; Corina Nicolescu, Arta metalelor preεioase în România,
Bucureúti, 1973, p. 30–31.
915
Nu s-a păstrat.
916
Sf. Ignatie Teoforul (din gr. ĬİȠĳȩȡȠȢ, „Purtătorul de Dumnezeu”), episcopul
Antiohiei, a fost osândit la moarte în anul 107, în vremea persecu‫ڏ‬iilor lui Traian, ‫ڍ‬i a murit
sfâ‫ڍ‬iat de lei în arena romană. Este prăznuit la 20 decembrie. Este cunoscut pentru ‫ڍ‬apte
scrisori în care combate gnosticismul, adresate cre‫ڍ‬tinilor, între care una către Sf. Policarp,
episcopul Smirnei.
917
Această legendă apare ‫ڍ‬i într-un hrisov de danie din 13 aprilie 1656, de la
Constantin ‫ڌ‬erban, domnul ‫ڎ‬ării Române‫ڍ‬ti, hrisov păstrat în Colec‫ڏ‬ia de Pece‫ڏ‬i la Arhivele
Na‫ڏ‬ionale ale României (Bucure‫ڍ‬ti), nr. I, 69. V. Lauren‫ڏ‬iu-‫ڌ‬tefan Szemkovics ‫ڍ‬i Maria
Dogaru, Tezaur sfragistic românesc. I. Sigiliile emise de cancelaria domnească a δării
Româneγti (1390–1856), Bucure‫ڍ‬ti, 2006, p. 122.
918
Impresionat de frumuse‫ڏ‬ea ‫ڍ‬i bogă‫ڏ‬ia Mănăstirii Tismana, patriarhul Macarie a
semnat două căr‫ڏ‬i de afurisenie care să o apere de cei ce ar fi adus atingere avutului ei
360
Să ne întoarcem. Apoi am săvâr‫ڍ‬it Liturghia la ei joi, 14 iulie, ‫ڍ‬i [părintele
nostru] le-a hirotonit un preot ‫ڍ‬i un diacon ‫ڍ‬i l-a îmbrăcat pe stareĠ cu
bederni‫ڏ‬a, dându-i cinul de arhimandrit ‫ڍ‬i îngăduindu-i să spovedească [pe
credincio‫ڍ‬i] ‫ڍ‬i să tundă în călugărie919.
< Despre înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬area băii de aramă din Valahia920 >

A doua zi ne-am luat rămas bun de la ei ‫ڍ‬i am mers cale de trei-patru
ceasuri până la vestita baie de aramă care se află într-o margine a ‫ڏ‬ării. Căci
a‫ڍ‬a cum ne-au spus ‫ڍ‬i cum am văzut chiar noi, ‫ڎ‬ara Valahiei este [a‫ڍ‬ezată]
în chip de arc, pentru că Foc‫ڍ‬ani este aproape de Dunăre, de acolo sunt
mun‫ڏ‬i până la Mănăstirea Cozia, cale de patru zile de la Dunăre, de la Cozia
până aici unde se află baia de aramă este cale de jumătate de zi, iar de la
Târgovi‫ڍ‬te până aici sunt tot patru zile de mers. De aici este cale de încă o zi
până la un ora‫ ڍ‬numit Târgu [Jiu], unde este hotarul dintre ‫ڎ‬ara Valahiei,
‫ڎ‬ara Ungurească ‫ڍ‬i ‫ڎ‬ara Turcească, dincolo de Dunăre, pe partea ungurească.
Acolo se află cetatea Timi‫ڍ‬oarei, pe care a cucerit-o de la maghiari răposatul
sultan Soliman921. Aici este a‫ڍ‬ezat un pa‫ڍ‬ă de hotar922. De la Foc‫ڍ‬ani la Târgu
[Jiu] cel pomenit ‫ڎ‬ara Valahiei se întinde cale de vreo zece zile, iar în lat
ajunge, cum spuneam, aproape de Dunăre.
Baia aceasta a fost deschisă în vremea răposatului Matei-vodă, din
pricină că un sârb care mergea la vânătoare prin pădurile de acolo, într-un
loc necunoscut de nimeni, a găsit ni‫ڍ‬te pietre negre care, cu trecerea vremii,
se lipiseră una de alta ‫ڍ‬i se făcuseră un singur bolovan. Erau acolo din
(13 iulie 1657 ‫ڍ‬i 3 iunie 1658). V. ‫ڌ‬tefulescu, Mănăstirea Tismana: p. 332–333; Catalogul
documentelor ğării Româneúti din Arhivele NaĠionale, vol. IX. 1657–1659, ed. Mirela
Comănescu, Laura Niculescu, Ileana Dincă, Bucureúti, 2012, p. 132, nr. 196; p. 266–267,
nr. 478.
919
În ms. rahhaba, forma a II-a verbală derivată de la subst. rƗhib, „călugăr”. Belfour
traduce gre‫ڍ‬it Commination („cuminecare”), devenit în Călători VI „[dreptul de] a împărtă‫ڍ‬i”.
920
Din localitatea denumită ulterior chiar Baia de Aramă.
921
Soliman Magnificul, numit ‫ڍ‬i „Legislatorul” (1520–1566), al zecelea sultan
otoman, a cucerit cetatea Timi‫ڍ‬oarei în urma asediului din 1552. Partea de vest a Banatului
a devenit Pa‫ڍ‬alâcul Timi‫ڍ‬oara, înglobând din 1658 ‫ڍ‬i partea de est, până în 1716, când
Banatul a fost cucerit de austrieci.
922
În ms. bƗÎƗ sarat. În comunicarea sa Moldova lui ùtefan cel Mare în cronica
persană a lui Hasan Rumlu sus‫ڏ‬inută la „Colocviile Putnei”, edi‫ڏ‬ia a XIII-a, la 7 martie
2013, Nagy Pienaru a oferit argumente pentru definirea termenului otoman serhat, cu
sensurile principale „cetate sau fortărea‫ڏ‬ă turcească de grani‫ڏ‬ă”, „grani‫ڏ‬ă” (v. Suciu 2010:
664, s.v.), ‫ڍ‬i ca „teritoriu aflat între două hotare”, kaza sau raia „de hotar”, adică situată
între hotarul Imperiului Otoman ‫ڍ‬i cel al ‫ڎ‬ării Române‫ڍ‬ti sau al Moldovei. Aceea‫ڍ‬i
interpretare rezultă ‫ڍ‬i din cercetările lui Mihai Maxim, recent publicate, în special în Brăila
1711. Noi documente otomane, Brăila, Muzeul Brăilei – Editura Istros, 2011.
361
vremea grecilor923. El ‫ڍ‬i-a dat seama că pe aceste locuri se află o mină ‫ڍ‬i a
mers la domnul ‫ڍ‬i l-a vestit de aceasta, luând pământul în arendă de la el.
Apoi din porunca domnului au trudit ‫ڍ‬i l-au scos. Locul se află în vârf de
munte. Tot pământul în locul acesta ‫ڍ‬i pe mun‫ڏ‬i este din piatră albă ‫ڍ‬i ‫ڏ‬ărână
ro‫ڍ‬iatică, întocmai ca pământul de la Alep. Are multe ape. Arată ca ‫ڍ‬i pământul
unde sunt ocnele de sare: numai hrube adânci, una lângă alta, în care
coboară ‫ڍ‬i apoi urcă cu ro‫ڏ‬i ‫ڍ‬i cu sfori trase de cai care se rotesc. Ei sapă în
adânc noapte ‫ڍ‬i zi, folosesc făclii ‫ڍ‬i scot, cu multă osteneală, bolovani de
piatră neagră. Pe acelea pe care nu au putere să le spargă, căci sunt prea tari,
le pun foc ‫ڍ‬i apoi ies afară, iar când se răcesc, coboară ‫ڍ‬i le află crăpate, ‫ڍ‬i
atunci le scot ‫ڍ‬i le aduc sus. Îndeosebi cele care au vini‫ڍ‬oare verzui de
cocleală, sau urme de culoare galbenă, sunt din aramă curată, numai că sunt
amestecate unele cu altele. După aceea merg cu ele la topitorie924. Iată cum
se înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬ează topitoriile: sunt [încăperi] foarte largi ‫ڍ‬i înalte, cu acoperi‫ڍ‬ul
în două ape, iar în mijlocul fiecărei topitorii sunt cinci sau ‫ڍ‬ase cuptoare
a‫ڍ‬ezate pe pirostrii. În spatele fiecărui cuptor sunt ni‫ڍ‬te foale mari, precum
acelea ale fierarilor, pe care le mi‫ڍ‬că apa, pentru că fiecare topitorie are un
fir de apă curgătoare care trece peste ni‫ڍ‬te ro‫ڏ‬i mari de moară, afară, pe
ambele laturi ale topitoriei. Acestea învârtesc ni‫ڍ‬te bârne lungi de lemn,
foarte mari, ‫ڍ‬i, în chip iscusit, mi‫ڍ‬că foalele în sus ‫ڍ‬i în jos, înte‫ڏ‬ind focul cât
se poate de tare. Meúterii stau acolo ‫ڍ‬i pun //274v// într-una cărbune ‫ڍ‬i
bulgării de aramă pomeni‫ڏ‬i. ‫ڎ‬in focurile aprinse noapte ‫ڍ‬i zi, cu multă grijă
‫ڍ‬i cu mare istov, ca să ardă ‫ڍ‬i să topească arama. Fiind grea, ea curge într-o
gropă din pământ. Când se răce‫ڍ‬te o scot în chipul unor talgere mari, pe care
apoi le fărâmă ‫ڍ‬i le scot din topitorie. Pe urmă aduc lemne bune [de foc], din
salcie ‫ڍ‬i plop, ‫ڍ‬i a‫ڍ‬ază o mână de lemne, apoi o mână de bucă‫ڏ‬i din acelea
[de aramă] ‫ڍ‬i tot a‫ڍ‬a până la vârf, după care pun foc din patru păr‫ڏ‬i ‫ڍ‬i îl ‫ڏ‬in
aprins noapte ‫ڍ‬i zi. Când focul s-a stins adună bucă‫ڏ‬ile ‫ڍ‬i le ard din nou, în
alt loc. Fac în acest fel de ‫ڍ‬ase ori. Apoi pun iară‫ڍ‬i [arama] în cuptorul din
topitorie ‫ڍ‬i o topesc a doua oară. De acolo curge, dar e încă nelucrată. După
ce se răce‫ڍ‬te o pun din nou în cuptor ‫ڍ‬i cu aceasta lucrarea se încheie, căci
de acolo curge [limpede] ca apa ‫ڍ‬i o toarnă în calupuri. La sfâr‫ڍ‬it ies ni‫ڍ‬te
talgere [rotunde] ca lumânările, din aramă minunată, despre care se spune că ar
fi mai bună decât arama de Kastamonu925, căci este moale precum argintul
923
În ms. min zaman al-yǌnƗniyyƯn, probabil un calc al gr. Ĳ¦ ȤȡȩȞȚĮ Ĳ®Ȟ ‘EȜȜȒȞȦȞ.
Termenul yÔnƗniyy se traduce prin „grec” ( < YÔnƗn, Grecia), dar ‫ڍ‬i prin „păgân”, „idolatru”, cu
referire la poporul Greciei antice, care nu cunoscuse învă‫ڏ‬ătura lui Iisus Hristos.
924
În ms. kar®Ɨna, din tc. (pop.) kerhane. Prima semnifica‫ڏ‬ie a împrumutului
românesc „cherhana” a fost „fabrică”, „atelier” (v. Suciu 2010: 214, s.v.). Termenul se
păstrează în limba română numai ca sinonim la „pescărie”.
925
Localitate din nordul Anatoliei, astăzi capitala provinciei Kastamonu din Turcia.
362
curat. Negustorii o duc în ‫ڎ‬ara Turcilor, în ‫ڏ‬inutul Trapezuntului, la Kastamonu
‫ڍ‬i în Persia. O oca face jumătate de real. Ne-au spus că au scos într-un
singur an ‫ڍ‬ase sute de mii de ocale [de aramă], căci se găsea din bel‫ڍ‬ug în
pământul acela. Acum însă scoteau de la [mare] adâncime ‫ڍ‬i în anii din
urmă scoteau cam două sute de mii de ocale pe an, dar numai cu cheltuială
mare ‫ڍ‬i cu mult bănet, ca plată pentru cărbune, lucrători, me‫ڍ‬teri ‫ڍ‬i a‫ڍ‬a mai
departe. Cărbunele folosit este numai cel de lemn de salcie ‫ڍ‬i de plop, la fel
‫ڍ‬i lemnul în care ard [arama] nu poate fi decât din acela. Din această pricină
tot lemnul de acest fel a pierit din ‫ڏ‬inutul acela cu desăvâr‫ڍ‬ire. Înainte erau
pe-aici păduri mari, iar acum aduc [lemnul] tocmai de departe.
Noi încă de mult ne dorisem foarte tare să vedem această priveli‫ڍ‬te,
până astăzi, când aceasta a fost cu putin‫ڏ‬ă. I-am întrebat: „De ce piatra acestui
‫ڏ‬inut este albă ca neaua?” Ne-au răspuns: „De atâta foc ‫ڍ‬i fum neîntrerupt,
[trebuincios] pentru a arde piatra, a‫ڍ‬a cum am povestit. Ne-au mai spus că râul
care curge ‫ڍ‬i învârte‫ڍ‬te [ro‫ڏ‬ile] topitoriilor iese din măruntaiele muntelui
băii, de aceea nu vie‫ڏ‬uiesc în el nici pe‫ڍ‬ti, nici broa‫ڍ‬te ‫ڍ‬i nici alte neamuri de
gâze sau viermi, după ce în vechime gemea de mul‫ڏ‬imea lor. Când au început
să sape muntele ‫ڍ‬i au deschis baia, apa s-a otrăvit ‫ڍ‬i au pierit din ea pe‫ڍ‬tii ‫ڍ‬i
celelalte, căci în piatra de aramă se află pucioasă, spun ei. Toată poala muntelui
pomenit este numai pucioasă ‫ڍ‬i în unii ani s-a aprins foc ici ‫ڍ‬i colo, cum
spuneam, dar ei pun foc unde [pământul] este mai tare. [Focul] a ars o dată
necurmat vreme de zece ani fără ca nimeni să-l poată stinge. Dar ce minune!
Cu toate acestea, aici aerul este înmiresmat ‫ڍ‬i plăcut.
Să ne întoarcem. Apoi părintele nostru patriarh le-a sfin‫ڏ‬it aghiazmă la
gura băii ‫ڍ‬i a sfin‫ڏ‬it locul, apoi a rostit rugăciunea litiei926. To‫ڏ‬i me‫ڍ‬terii ‫ڍ‬i
topitorii sunt sârbi.
Ne-au spus că pe malul dimpotrivă al Dunării, în dreptul lor, se află un
ora‫ ڍ‬mare care se numea pe vremuri Claudiopolis, adică „Ora‫ڍ‬ul împăratului
Claudius”, iar astăzi i se spune Cladova. Turcii l-au numit, după ce l-au
cucerit, Fat uIslƗm927.
[Într-acolo este] ‫ڍ‬i ora‫ڍ‬ul Belgrad. „Belgrad” este un cuvânt rusesc, de
la Bielogorod 928, adică „Ora‫ڍ‬ul alb”. Se află la depărtare de cinci zile de
această baie, iar ora‫ڍ‬ul Buda la opt zile. //275r// Locuitorii lui sunt în cea
mai mare parte maghiari, adică unguri, supu‫ڍ‬i ai chesarului, adică ai
926
În ms. ÑalƗt al-’aÓǌn.
927
Srb. Kladovo, numit în turca osmană Feth-ül-islam: feth = „cucerire”, „stăpânire”.
În Condica de venituri γi cheltuieli: 275 este scris „Fetislamǎ”. V. N. Iorga, Din legăturile
noastre cu sârbii, AARMSI, S. II, t. 37, 1914, p. 231; Radu Greceanu, Istoria domniei lui
Constantin Basarab Brâncoveanu voievod, ed. A. Ilieú, Bucureúti, 1970, p. 104–107.
Ora‫ڍ‬ul este men‫ڏ‬ionat ‫ڍ‬i de Evliya Çelebi, v. Călători VI: 346, 469.
928
În ms. BƗlǌ«ǌrǌd.
363
împăratului nem‫ڏ‬ilor, care este ‫ڍ‬i împăratul germanilor ‫ڍ‬i î‫ڍ‬i are scaunul în
ora‫ڍ‬ul Bécs929, la depărtare de cinci zile de ea930. Ne-au spus că Dunărea
izvoră‫ڍ‬te din ‫ڏ‬ara [chesarului] ‫ڍ‬i curge pe tărâmul lui cale de o lună, iar când
ajunge la Belgrad se amestecă cu un alt râu la fel de mare, care se cheamă
Sava. Apoi, de mul‫ڏ‬imea râurilor care se varsă în ea, se umflă foarte mult.
Iese pe urmă din ‫ڎ‬ara Nem‫ڏ‬ilor ‫ڍ‬i se varsă în Marea Neagră, la depărtare de
încă o lună.
Pe malul râului Dunărea, la hotarul cu turcii, se află cinci pa‫ڍ‬i, între
care cel mai mare este beilerbeiul de Vidin, care are acela‫ڍ‬i rang precum
beilerbeiul Egiptului. Al doilea este beilerbeiul Bosniei, care este la hotarul
cu ‫ڏ‬inutul vene‫ڏ‬ienilor, dincolo de Zadra931. Acesta stăpâne‫ڍ‬te ‫ڍ‬i peste
sangeacul de Peü932, scaunul arhiepiscopului sârbilor. Al treilea este pa‫ڍ‬a de
Belgrad, al patrulea pa‫ڍ‬a ora‫ڍ‬ului Sofia, iar al cincilea pa‫ڍ‬a de Silistra.
Să ne întoarcem. Vineri933 ne-am luat rămas bun de la ei ‫ڍ‬i ne-am
înapoiat de la baie, adică am ajuns din nou în câmpia Valahiei, lăsând
mun‫ڏ‬ii în urmă. Am pătruns în cuprinsul stăpânirii cadiului934 de Vidin935,
apoi în acela stăpânit de cadiul de Craiova, care este sub ascultarea unui
ban, slobod peste cinci ‫ڏ‬inuturi. Am mers pe malul râului aceluia cu baia
cale de trei ceasuri, sosind la satul unui boier, unde ne-au primit cu mare
cinstire936. Am rămas la dân‫ڍ‬ii până duminică, căci nu ne-au lăsat deloc până
929
În ms. BƗ÷, cu referire la Bécs, numele ora‫ڍ‬ului Viena în limba maghiară. A fost
preluat în mai toate limbile din zonă.
930
A se citi „de Buda”.
931
În ms. ZƗdrah, ora‫ ڍ‬din Croa‫ڏ‬ia, pe coasta Mării Adriatice. Numele ora‫ڍ‬ului s-a
schimbat de mai multe ori în decursul vremii: Zara, câtă vreme a fost stăpânit de vene‫ڏ‬ieni,
în sec. XV, ‫ڍ‬i de austrieci, în sec. XIX; Zadar/Zara, din 1910 în 1920; Zara, din 1920 în
1947, când a făcut parte din Italia; în fine, Zadar, din 1947 ‫ڍ‬i până azi.
932
În ms. ’IbƗkiyǌ, v. supra, n. 689.
933
16 iulie 1657.
934
În ms. qƗawiyyat, „cadalâc”, din tc. kadõlõk, „unitate teritorial-administrativă din
Imperiul Otoman, teritoriu arondat unui cadiu”, cf. Suciu 2010: 132, s.v. Opinia lui Cre‫ڏ‬eanu că
termenul ar denumi „jude‫ڏ‬ul” ‫ڍ‬i nu un „pa‫ڍ‬alâc” este plauzibilă, întrucât Paul din Alep
folose‫ڍ‬te adesea, pentru a denumi realită‫ڏ‬i noi întâlnite în călătorie, termeni administrativi
otomani, familiari lui ‫ڍ‬i cititorilor levantini.
935
În ms. FƯ d-dƯn, compus din particula fƯ ‫ڍ‬i substantivul dƯn, „credin‫ڏ‬ă”, „religie”
(articulat). Cre‫ڏ‬eanu consideră că autorul se referă la „jude‫ڏ‬ul Severin, sau Mehedin‫ڏ‬i, [...]
care se întindea mai înainte mult spre est, până aproape de Craiova ‫ڍ‬i până la „Vadul
Diiului (adică al Vidinului) de lângă Calafat” (Cre‫ڏ‬eanu 1967: 919). Într-un hrisov al lui
Matei Basarab se spune că schitul Topolni‫ڏ‬a se afla „la marginea ‫ڏ‬erii, la Severinu”
(Theodorescu, Civilizaεia românilor, II: 22). Întrucât consoana v, care lipse‫ڍ‬te din alfabetul
arab, este înlocuită adesea cu b, Paul din Alep a încercat să dezambiguizeze numele, care se
putea confunda cu numele „Buda”, scris uneori Bǌdin. V. ‫ڍ‬i infra, n. 959.
936
Radu Cre‫ڏ‬eanu, loc. cit., sus‫ڏ‬ine că acestea erau satele Glogova ‫ڍ‬i Corcova, primul
fiind mo‫ڍ‬ia lui Necula Glogoveanu, mare pitar în 1656–1657.
364
ce nu am slujit Liturghia pentru ei ‫ڍ‬i nu le-am sfin‫ڏ‬it aghiazmă. ‫ڌ‬i după
masă am plecat, ajungând spre seară la un sat unde am poposit.
Ne-am trezit devreme luni, praznicul Sf. Ilie, când se împlineau taman
cinci ani de la [plecarea noastră de la] Alep937. Am mers apoi cale de trei
ceasuri ‫ڍ‬i ne-am întâlnit cu stareĠul marii mănăstirii numite Strehaia.
< Înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬area Mănăstirii Strehaia938 >

Are hramul Sf. Treime. Am intrat înăuntru: este o mănăstire foarte mare,
înăl‫ڏ‬ată în câmpie, una dintre zidirile răposatului Matei-vodă. Seamănă cu o
cetate mare, cu ziduri înalte ‫ڍ‬i cu multe metereze939. Înăuntru curge un izvor
de apă minunat, peste care s-a ridicat un pod mare ‫ڍ‬i zdravăn. Deasupra por‫ڏ‬ii
mănăstirii se află o clopotni‫ڏ‬ă minunată prin înăl‫ڏ‬imea ‫ڍ‬i zvelte‫ڏ‬ea ei. Por‫ڏ‬ile
mănăstirii sunt din fier, iar chiliile ei sunt minunate. Cuhnia ‫ڍ‬i grajdurile au
toate bol‫ڏ‬i din piatră. Ne-au spus că mai întâi [domnul] a purces să ridice
biserica alături de sat, apoi a îngrijit chiar locul acesta ‫ڍ‬i a hotărât să zidească o
Curte, adică un palat, pentru el însu‫ڍ‬i940. După ce a isprăvit i s-a spus: „Cuvine-se
să ridici pentru el o mănăstire”. ‫ڌ‬i el a răspuns: „A‫ڍ‬a să se facă”, ‫ڍ‬i a dus-o la
capăt. De aceea a zidit-o cât se poate de frumoasă, întărită ‫ڍ‬i temeinică. În
mijloc are pivni‫ڏ‬ă, adică hrubă pentru merinde ‫ڍ‬i băuturi, iar deasupra ei se
află odăi minunate ‫ڍ‬i un divan măre‫ ڏ‬cu cerdacuri jur-împrejur, unde acum
se ia masa. Toate aceste clădiri sunt văruite pe dinafară ‫ڍ‬i pe dinăuntru. Doar în
partea de răsărit a mănăstirii nu sunt chilii, ci se află numai un zid zdravăn.
Deasupra lui se află un lăca‫ ڍ‬înalt ‫ڍ‬i frumos, o odaie frumoasă pentru sfat, cu
masă pentru ospe‫ڏ‬e, unde inima scapă de orice griji. Jur-împrejur sunt grădini
‫ڍ‬i un pârâu cu un firicel de apă care curge într-un hele‫ڍ‬teu din apropiere.
Biserica este cu totul încântătoare, cât se poate de împodobită ‫ڍ‬i de
frumoasă, zugrăvită //275v// toată pe dinăuntru ‫ڍ‬i pe dinafară941. Pe scurt,
937
La 20 iulie 1657.
938
A‫ڍ‬ezământ întemeiat, se pare, de Mihai Viteazul, biserica a fost rectitorită de
Matei Basarab la 1645. V. Cioran 1900: 186, n. 1; Stoicescu, Bibliografia II: 601–603;
939
Cristian Nicolae Apetrei a comentat aspectul de cetate al unor re‫ڍ‬edin‫ڏ‬e boiere‫ڍ‬ti
medievale, înzestrate „cu turnuri la intrare, curtine de piatră, guri de tragere, drumuri de
strajă ‫ڍ‬i turnuri de col‫”ڏ‬, în condi‫ڏ‬iile existen‫ڏ‬ei unor comunită‫ڏ‬i monahale, v. articolul său
Fortificaεiile reγedinεelor boiereγti din δara Românească γi Moldova în secolele XIV–XVI,
„Analele Universită‫ڏ‬ii ‘Dunărea de Jos’, Gala‫ڏ‬i”, t. V, 2006, fasc. 19, Istorie, p. 51–81.
940
Palatul a fost ridicat pe temeliile unui edificiu anterior, de la sfâr‫ڍ‬itul sec. XV –
începutul sec. XVI, v. Cre‫ڏ‬eanu 1967: 919.
941
Informa‫ڏ‬iile au fost confirmate de restaurarea din anii ’70 ai sec. XIX, când a fost
scoasă la lumină „o pictură de mare valoare artistică, asemănătoare cu aceea a bisericilor,
contemporane, din Gole‫ڍ‬ti ‫ڍ‬i a mănăstirii Dintr-un lemn”, potrivit lui Cre‫ڏ‬eanu 1967: 919–
920. Decora‫ڏ‬iunile cuprind reliefuri în cărămidă aparentă, ornamente policrome, motive
geometrice (rozete, spirale, stele în ‫ڍ‬ase col‫ڏ‬uri), vegetale (vase cu flori, vrejuri) ‫ڍ‬i
zoomorfe (porumbei, păuni, cerbi), descrise în Moisescu, Arhitectura II: 17–18.
365
este o mănăstire domnească, vestită în ‫ڏ‬ara întreagă prin frumuse‫ڏ‬ea ‫ڍ‬i trăinicia
ei. Cu adevărat, nu i-am găsit pereche. Grădina ce se întinde în cuprinsul ei este
o încântare pentru suflet. Pe urmă am slujit în [biserică] ‫ڍ‬i după ce am prânzit
ne-am luat rămas bun de la ei. Am mers apoi cale de trei–patru ceasuri.
< Înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬area Mănăstirii Gura Motrului942, adică „Gura râului” >
Am mers la o mănăstire veche cu hramul Sf. Parascheva, căreia i se
spune Kǌrǌ MǌÓrǌ, adică „Gura râului [Motru]”, căci râul unde se află baia se
nume‫ڍ‬te Motru ‫ڍ‬i trece pe lângă [mănăstire], iar ei iau apă din el. Spuneau
că este chiar mai veche decât Mănăstirea Tismana, căci venind Sf. Nicodim,
s-a a‫ڍ‬ezat în sihăstrie mai întâi aici ‫ڍ‬i a purces să ridice această biserică943. ‫ڌ‬i
după multă vreme a mers de a înăl‫ڏ‬at Mănăstirea Tismana. Când biserica
[aceasta] a îmbătrânit ‫ڍ‬i s-a prăpădit, un boier din sfatul ‫ڏ‬ării acesteia, anume
vornicul, adică marele cadiu944, pe nume Preda, o rubedenie a răposatului
Matei-vodă, care avea de pe vremea părin‫ڏ‬ilor ‫ڍ‬i a bunicilor săi averi ‫ڍ‬i
mănăstiri ‫ڍ‬i biserici ‫ڍ‬i sate multe, între care ‫ڍ‬i această mănăstire (vom povesti
despre avu‫ڏ‬ia lui pe îndelete mai pe urmă), a zidit-o din nou, a doua oară. ‫ڌ‬i
s-a săvâr‫ڍ‬it minunată ‫ڍ‬i încântătoare, cu trei turle, iar acoperi‫ڍ‬ul ei era în
întregime din plumb. Au spus că are o greutate ca la ‫ڍ‬aisprezece mii de
ocale. Numai că starea acestei mănăstiri este foarte rea, din pricina mul‫ڏ‬imii
mu‫ڍ‬telor ‫ڍ‬i a ‫ڏ‬ân‫ڏ‬arilor. Apoi am săvâr‫ڍ‬it aici slujba aghiazmei ‫ڍ‬i pomenirea
ctitorilor, iar după amiază am mers cale de un ceas către miazăzi945 ‫ڍ‬i am
ajuns la o mănăstire cu hramul Sf. Mihail, numită ‫ڎ‬ân‫ڏ‬ăreni, adică „Mănăstirea
din Împără‫ڏ‬ia ‫ڏ‬ân‫ڏ‬arilor”.
< Înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬area Mănăstirii ‫ڎ‬ân‫ڏ‬ăreni sau „din Împără‫ڏ‬ia mu‫ڍ‬telor”946 >
Cu adevărat este a‫ڍ‬a. Este închinată Învierii Domnului ‫ڍ‬i are egumen
de neam grecesc ‫ڍ‬i călugări dintre ucenicii patriarhului Ierusalimului. Se
află pe malul râului Jiu, la poalele mun‫ڏ‬ilor. Din pricina mul‫ڏ‬imii buruienilor
‫ڍ‬i a ierbii, a pădurii dimprejur ‫ڍ‬i din cuprinsul ei, este în ‫ڏ‬inutul acesta o
‫ڏ‬ân‫ڏ‬ărime nespus de mare. Am dormit aici două nop‫ڏ‬i: în prima ne-a fost cu
942
În ms. Kǌrǌ MǌÓrǌ. Autorul se referă la o zidire mai veche decât mănăstirea Gura
Motrului păstrată până azi, care a fost ridicată la începutul sec. XV de Sf. Nicodim.
V. Ghika-Bude‫ڍ‬ti, Evoluεia arhitecturii: 60–61; Stoicescu, Bibliografia II: 355–356. V. ‫ڍ‬i
Cioran 1900: 188, n. 1; Năsturel, Biserici, mănăstiri γi schituri din Oltenia, II: 88–96;
‫ڌ‬tefănescu, Arta feudală: 140; Moisescu, Arhitectura II: 84–86, cu comentarii la informa‫ڏ‬iile
furnizate de Paul din Alep.
943
Sf. Nicodim a ridicat aici un schit de lemn, cu hramul Sf. Parascheva,
înconjurându-l cu chilii. Monahii au plantat o vie, udată dintr-un izvor existent ‫ڍ‬i astăzi în
partea de sud a Mănăstirii Gura Motrului („Izvorul Sf. Nicodim”).
944
În ms. al-qƗƯ al-kabƯr.
945
În ms. qiblƯ, lit. „îndreptat către sud”, „a‫ڍ‬ezat către sud”, termen islamic derivat de la
qibla, direc‫ڏ‬ia ora‫ڍ‬ului Mekka (cf. Barthélemy, Dictionnaire: 636, s.v.). V. ‫ڍ‬i supra, n. 3 ‫ڍ‬i 38.
946
V. Stoicescu, Bibliografia II: 678–679; Moisescu, Arhitectura II: 47.
366
neputin‫ڏ‬ă să a‫ڏ‬ipim, iar în a doua am urcat ‫ڍ‬i am dormit în vârful unui deal
înalt din vecinătate, unde se află o vie nouă ‫ڍ‬i o priveli‫ڍ‬te947 mărea‫ڏ‬ă, de sus.
Nu scăpam de [‫ڏ‬ân‫ڏ‬ari] nici noaptea ‫ڍ‬i nici ziua. Din pricina lor am avut de
suferit cum nu se poate povesti – Dumnezeu să-l întărească pe acela ce o
cercetează! Totu‫ڍ‬i, aprindeam foc jur-împrejur cu balegă de vacă, făcând
fum, dar nimic din toate acestea nu ne-a fost de folos, ci parcă mai tare se
înver‫ڍ‬unau împotriva noastră, Dumnezeu mi-e martor! În cele mai multe
nop‫ڏ‬i de vară fierbinte din această ‫ڏ‬ară nu am putut dormi decât cu ciubotele
în picioare, din această pricină. Am purtat mănu‫ڍ‬i de piele în mâini, ne-am
acoperit fa‫ڏ‬a ‫ڍ‬i tot nu am scăpat de ei.
Să ne întoarcem. Biserica este din lemn. Am sfin‫ڏ‬it aici aghiazmă ‫ڍ‬i
am făcut pomenire pentru ctitori, apoi i-am părăsit.
Am mers către apus cale de un ceas ‫ڍ‬i jumătate ‫ڍ‬i am sosit în satul
unuia dintre boierii din sfatul ‫ڏ‬ării, numit Poiana948, unde el are un palat foarte
mare, cu clădiri care uimesc pe privitori. Când acest boier a aflat vestea
[sosirii] părintelui nostru patriarh, tocmai se pregătea de nunta nepotului său.
Pe dată a trimis de l-a poftit pe părintele nostru la el, cu mare bucurie. Cum am
sosit la ei, care tocmai se pregăteau de nuntă – să vezi lucrarea Domnului! –
s-a întâmplat să moară pe nea‫ڍ‬teptate fratele ginerelui, care era mai în vârstă
decât el. ‫ڌ‬i atunci pe dată nunta ‫ڍ‬i bucuria lor s-au preschimbat în jale adâncă,
durere ‫ڍ‬i bocet cum nu se poate povesti. În ‫ڏ‬ările acestea este obiceiul să nu
se logodească ‫ڍ‬i să nu se însoare fiul mai mic sau fata înainte de fiul [sau fata]
mai mare. Iar ei au fost tare mângâia‫ڏ‬i ‫ڍ‬i alina‫ڏ‬i de venirea părintelui nostru
patriarh la ei, căci el le-a dat învă‫ڏ‬ătură ‫ڍ‬i împăcare. După multă vorbă, i-a
înduplecat să //276r// purceadă a face nunta. Ei l-au ascultat ‫ڍ‬i nu i s-au
împotrivit. < Iată cum îngropăciunea ‫ڍ‬i nunta s-au petrecut deodată. > Femeile
‫ڍ‬i bărba‫ڏ‬ii se pregătiseră să aducă mireasa de la mare depărtare, dar când s-a
petrecut năpasta, s-au oprit. El i-a pus să încheie ce începuseră, ‫ڍ‬i atunci
s-au pregătit după datina lor – mirele, rudele lui, mai marii locului,
numero‫ڍ‬i, cu femeile [lor], în trăsuri, cu slujitorii cuhniei – ca să aducă mireasa.
Au început în această vreme să pregătească mortul. Dar cu mare osteneală, a
doua zi de însurătoare, el i-a silit să-l petreacă ‫ڍ‬i să-l îngroape, cu toate că ei
nu vroiau aceasta.
< Înmormântările la ‫ڏ‬ară >
A doua zi, duminică, i-au făcut parastas ‫ڍ‬i ospă‫ ڏ‬bogat, căci au tăiat
patru vite ‫ڍ‬i cincizeci de oi, au copt pâini fără număr, au a‫ڍ‬ternut pânzeturi
947
În ms. manÓar, în grafia corectă: manlar, „priveli‫ڍ‬te”. Indus în eroare de traducerea
gre‫ڍ‬ită a lui Belfour, (a huge tall) watch-tower, urmată de cea a Emiliei Cioran, „un turn de
veghe (foarte mare ‫ڍ‬i înalt)”, Radu Cre‫ڏ‬eanu a sugerat că acolo ar fi fost o culă (Cre‫ڏ‬eanu
1967: 920).
948
Barbu Poienaru, cf. Cre‫ڏ‬eanu 1967: 920. Călători VI: 207 precizează că satul se
afla „lângă Filia‫ڍ‬i (jud. Dolj)”.
367
de in ca ni‫ڍ‬te ‫ڍ‬ervete foarte întinse, adică au aúezat mese din mijlocul casei
‫ڍ‬i până afară în bătătură. Pe ele au pus felii mari de pâine ‫ڍ‬i pe fiecare din
ele au pus câte o bucată de carne. Iar noi tare ne-am minunat. Am numărat
tainurile pe care le puseseră unul lângă altul ‫ڍ‬i erau [pentru] mai bine de o
mie ‫ڍ‬i cinci sute de suflete. Căci în ‫ڏ‬ările acestea este datina ca, dacă se aude
de o bucurie sau o năpastă, să se adune la praznic locuitorii tuturor satelor
apropiate. Lângă fiecare ceată stătea un om cu un toiag, îngrijindu-se ca ei
să mănânce până s-au săturat ‫ڍ‬i să i se toarne fiecăruia trei pocale de vin. Au
împăr‫ڏ‬it fiecăruia câte trei bani, până să termine, pe când ‫ڍ‬edeau la masă.
Apoi au înfă‫ڍ‬urat în ‫ڍ‬tergare ce rămăsese înaintea lor, au spus „Dumnezeu
să-l ierte” pentru răposat ‫ڍ‬i au plecat. Asta, după ce părintele nostru patriarh a
rostit ectenia pentru toate mesele acestea, le-a binecuvântat, spunând:
„Miluie‫ڍ‬te-ne pre noi, Dumnezeule”, ‫ڍ‬i a tămâiat, pomenindu-l pe răposat.
Când ne-am a‫ڍ‬ezat ‫ڍ‬i noi la masă au adus tăvi multe, după care ne-am
ridicat ‫ڍ‬i el a rostit a doua oară rugăciunea asupra meselor, după datină. Nu
numai cei boga‫ڏ‬i fac pomană astfel, ci ‫ڍ‬i cei nevoia‫ڍ‬i. Dacă le moare o rudă,
merg cu bucate ‫ڍ‬i cu pâine în urma lui până la mormânt, iar după ce l-au
îngropat împart totul celor de fa‫ڏ‬ă, pentru iertarea păcatelor lui. Ce obicei
frumos este acesta!
< Cum se fac nun‫ڏ‬ile în ‫ڏ‬ările acestea >

Să ne întoarcem. Iată cum se fac nun‫ڏ‬ile în ‫ڏ‬ările acestea, chiar dacă am
mai spus despre aceasta mai înainte. Mai întâi ‫ڍ‬i-au trimis robii ‫ڍ‬i ‫ڏ‬ăranii, cu
căru‫ڏ‬ele, să le aducă de la munte bra‫ڏ‬e întregi de crengi de brad949, apoi le-au
rânduit cu vârful în sus ‫ڍ‬i le-au prins pe pere‫ڏ‬i, jur-împrejur, înaintea por‫ڏ‬ilor,
ici ‫ڍ‬i colo pe uli‫ڏ‬e, de o parte ‫ڍ‬i de alta, de la biserică până acasă, căci acesta
este semn de nuntă la ei. Am întrebat de ce ‫ڍ‬i ne-au răspuns că a‫ڍ‬a cum
frunza acestui copac nu cade niciodată ‫ڍ‬i este pururi verde ‫ڍ‬i purtătoare de
rod, tot a‫ڍ‬a Dumnezeu le va da miresei ‫ڍ‬i mirelui. Să ne întoarcem.
Luni au ajuns vestitorii, care aduceau vestea bună a apropiatei sosiri a
mirelui. Ei au venit înaintea alaiului călare, pentru a-i vesti de timpuriu pe
părin‫ڏ‬ii lui despre faptul că va sosi. Li s-au împăr‫ڏ‬it marame [de pre‫]ڏ‬. Apoi
a sosit mirele ‫ڍ‬i a mers cu ceata lui, cu alaiul călare înainte. El călărea pe un
cal dăruit de socrul lui, după datina lor, împreună cu ‫ڍ‬aua, dârlogii ‫ڍ‬i tot
tacâmul. Pe cap purta surguci alb, după obiceiul mirilor. Mireasa era în
trăsură, iar în urma ei veneau trăsurile so‫ڏ‬iilor boierilor din ‫ڏ‬inut. Fratele ei o
înso‫ڏ‬ea. Apoi în urma ei veneau două căru‫ڏ‬e încărcate cu mărfuri ‫ڍ‬i lucruri
[de zestre], căci mireasa aduce avere mirelui, în vreme ce mirele nu îi dă
949
În ms. ša÷ar al-arz, „cedru”, lat. Cedrus libani, un arbore cu frunze persistente
(sempervirens) mai cunoscut cititorilor levantini decât bradul, pentru care autorul nu a găsit
altă traducere în arabă.
368
nimic-nimic. Tatăl ei îi dă zapis de zestre950, sate, ‫ڏ‬ărani, robi, vii ‫ڍ‬i altele
asemenea, după putin‫ڏ‬a lui. Iar de va avea copii toate avu‫ڏ‬iile acestea vor fi
ale so‫ڏ‬ului ei. Dar dacă ea moare fără //276v// [să fi născut] copil, toată
zestrea se întoarce la tatăl ei.
Când mirele a intrat în curtea casei, înso‫ڏ‬it de mireasă, i-au întâmpinat
tatăl ‫ڍ‬i mama lui. Apoi le-au dat să bea vin din pocale mari de argint. Pe
urmă s-au dus la biserică, iar noi mergeam înaintea lor. Le-au întins covoare
sub picioare, după obiceiul lor. Na‫ڍ‬ul a stat alături de mire, iar na‫ڍ‬a alături
de mireasă. Obrazul miresei era acoperit cu [un văl din] dantelă trandafirie.
M-am îmbrăcat eu, smeritul [arhidiacon], ‫ڍ‬i l-am îmbrăcat pe părintele
[nostru] cu patrafirul ‫ڍ‬i omoforul peste mantie, apoi am tămâiat împrejurul
tetrapodului pe care îl a‫ڍ‬ezaseră în partea din fa‫ڏ‬ă a naosului, punând pe el
Evanghelia ‫ڍ‬i crucea. La vremea când se dădea ocol [mesei]951 au aruncat
către ei cu cofeturi din alune, stafide, nuci ‫ڍ‬i altele asemenea, precum ‫ڍ‬i
bani, iar cei de fa‫ڏ‬ă îi adunau, cum e datina la ei. După încheierea slujbei [de
cununie] s-au apropiat, au îngenuncheat înaintea Evangheliei ‫ڍ‬i au sărutat-o,
apoi au sărutat dreapta părintele nostru ‫ڍ‬i au ie‫ڍ‬it. Acum nu mai era jale ‫ڍ‬i
durere precum deunăzi. Fie binecuvânta‫ڏ‬i pentru datinile lor – căci ei ba
jelesc, ba se veselesc!
Seara ne-au poftit la ospă‫ڏ‬, care a fost deosebit de mare, [cu] mai bine
de cinci ori ‫ڍ‬ase sute de oaspe‫ڏ‬i. De câte ori aduceau ceva [de mâncare]
puneau [tăvile] unele peste altele.
În ce îl prive‫ڍ‬te pe mire, obiceiul este că el nu î‫ڍ‬i dă calpacul jos de pe
cap, la fel cum văzuserăm ‫ڍ‬i la Târgovi‫ڍ‬te cu to‫ڏ‬i copiii de boieri al căror
na‫ ڍ‬este domnul: el însu‫ڍ‬i stă în biserică cu capul descoperit, la fel ‫ڍ‬i
înaintea episcopului, numai mirele stă cu calpacul [pe cap].
Este iarăγi un obicei la ei ca în noaptea aceasta mirele să slujească el
însu‫ڍ‬i [la masă], înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬ând [mesenilor] tăvile ‫ڍ‬i băuturile, iar mireasa la fel,
sluje‫ڍ‬te femeilor. După ceva vreme au adus o tipsie cu marame [numite]
„basma”952, după datina lor, ‫ڍ‬i a venit un diac care scrisese mai înainte
numele tuturor celor ce se aflau la ospă‫ڏ‬, până la ultimul, ‫ڍ‬i apoi au cusut pe
fiecare maramă un petic de hârtie pe care sta scris numele aceluia căruia
urma să-i fie dată, după rang, ca să nu se încurce unele cu altele. ‫ڌ‬i le-au
împăr‫ڏ‬it tuturor celor de fa‫ڏ‬ă, în vreme ce el le-a scris numele într-o condică,
până la ultimul. Apoi s-au întors ‫ڍ‬i au adus un blid mare, ‫ڍ‬i cel dintâi care a
950
În ms. brƯkƗ, din gr. ʌȡȠ¸țĮ, „zestre”.
951
Autorul se referă la momentul din slujbă când se înconjoară masa pe care sunt
a‫ڍ‬ezate Sf. Cruce ‫ڍ‬i Evanghelia, în vreme ce se cântă „Isaia, dăn‫ڏ‬uie‫ڍ‬te”, simbol al bucuriei
prilejuite de cununie. Momentul evocă prorocirea de către Isaia a na‫ڍ‬terii Mântuitorului din
Fecioara Maria ‫ڍ‬i este un îndemn pentru na‫ڍ‬terea de prunci.
952
În ms. maƗram baÑ mƗ. Copistul a văzut în cuvântul românesc „basma” (din tc.
basma) două cuvinte arabe, baÑ, „atât” (dial.), ‫ڍ‬i mƗ „nu”, pe care le-a scris, a‫ڍ‬adar, separat.
369
dat în cinstea lor câ‫ڏ‬iva guru‫ڍ‬i a fost părintele nostru patriarh, ‫ڍ‬i după el cei
afla‫ڏ‬i de fa‫ڏ‬ă. Fiecare arunca ce avea la el: guru‫ڍ‬i, drahme ori dinari, după
starea [fiecăruia]. Unii i-au spus diacului: „Scrie din partea mea un cal, de la
cutare”, ori „o vită”, ori „un număr de oi”, ori „un număr de porci”, ori „un
rob”, ori „mai mul‫ڏ‬i robi ‫ڏ‬igani” ‫ڍ‬i altele asemenea. Când a isprăvit de scris
în condică, blidul se umpluse de drahme. Au mers de au făcut la fel ‫ڍ‬i cu
doamnele. Apoi bunicul mirelui i-a dăruit o sabie argintată, cu teacă din
pânză de atlas, iar tatăl lui i-a dăruit o haină de blană de samur. Apoi au
strâns toate drahmele adunate, le-au a‫ڍ‬ezat într-o broboadă ‫ڍ‬i au legat-o.
Când a venit mireasa la părintele nostru patriarh cu doamnele ‫ڍ‬i i s-au
închinat, el le-a binecuvântat ‫ڍ‬i apoi i-au dat ei broboada, împreună cu toate
cheile cuferelor so‫ڏ‬ului ei, ale odăilor ‫ڍ‬i ale pivni‫ڏ‬elor, adică ale beciurilor
cu murături, chesele ‫ڍ‬i băuturi, [toate] atârnate de un lan‫ ڏ‬de argint, căci în
aceste ‫ڏ‬ări femeia este păstrătoarea averii so‫ڏ‬ului ei ‫ڍ‬i cheile îi atârnă ve‫ڍ‬nic
la cingătoare. Ea stă totdeauna în capul mesei, iar so‫ڏ‬ul mai încolo, la
dreapta ei, după cum am văzut chiar noi în multe rânduri.
Apoi au închinat multe rânduri de pocaluri, mai întâi pentru slava lui
Dumnezeu, apoi pentru domnul, apoi în cinstea părintelui nostru patriarh,
apoi pentru banul, „cadiul” acestui ‫ڏ‬inut, cum am spus mai înainte, apoi pentru
tatăl miresei, bunicul mirelui, tatăl lui, mama lui, apoi în cinstea lui ‫ڍ‬i a celor de
fa‫ڏ‬ă. ‫ڌ‬i au ‫ڏ‬inut-o tot a‫ڍ‬a până dincolo de miezul nop‫ڏ‬ii. Ne-am sculat
[atunci] ‫ڍ‬i am mers la corturi, căci ridicaseră pentru noi un baldachin953
//277r// mare ‫ڍ‬i un cort pe paji‫ڍ‬tea dintre biserică ‫ڍ‬i casa lor. Ne-am minunat
de plăcuta lor întocmire ‫ڍ‬i de lipsa prafului.
În zori au mers to‫ڏ‬i pe la casele lor. Pe scurt, nu a mai rămas nimeni acolo.
În noaptea de 27 iulie ‫ڍ‬i următoarea au căzut fulgere, trăznete ‫ڍ‬i tunete
puternice, de s-a zguduit pământul, iar noi ne-am spus că a sosit Ziua de Apoi.
Cu greu am izbutit miercuri să primim învoire ca să plecăm, a‫ڍ‬a că
ne-am luat rămas bun. Ne-au mul‫ڏ‬umit, ne-au făcut daruri tuturor ‫ڍ‬i, după
prânz, ne-au înso‫ڏ‬it cale de două ceasuri. Am ajuns apoi la un sat numit
Filia‫ڍ‬i954, unde am dormit în noaptea din ajunul Lăsatului sec pentru postul
[Adormirii] Maicii Domnului. În zori, după masă, ei ne-au spus rămas bun
‫ڍ‬i am mers cale de două ceasuri, ajungând la un alt sat, al unui boier, unde
am înnoptat955.
953
În ms. sƯwƗn, „cort”, „pavilion”; „saivan”, „adăpost pentru vite”.
954
În ms. FƯlƯÎƗn, Filia‫ڍ‬i, jud. Dolj. Este probabil că oaspe‫ڏ‬ii sirieni au fost găzdui‫ڏ‬i
de urma‫ڍ‬ii lui Dumitru Fili‫ڍ‬anu, mare pitar (m. 1649), ctitorul Mănăstirii Crasna (jud. Gorj)
‫ڍ‬i al bisericii din Filia‫ڍ‬i, cu hramul Sf. Nicolae, Sf. Gheorghe ‫ڍ‬i Sf. Dimitrie, construită
către 1640 pentru cur‫ڏ‬ile sale.
955
Probabil Brăde‫ڍ‬ti sau Co‫ڏ‬ofeni, cf. Cre‫ڏ‬eanu 1967: 920. V. ‫ڍ‬i ‫ڌ‬tefănescu, Arta
feudală: 138–139, care descrie biserica din Brăde‫ڍ‬tii-Bătrâni, ridicată în a doua jumătate a
sec. XVI.
370
În zorii zilei de vineri956 am mers cale de două ceasuri ‫ڍ‬i am sosit în
ora‫ڍ‬ul numit Craiova, care este al doilea scaun al stăpânirii Valahiei, ba
fusese chiar primul în vremea lui Matei-vodă ‫ڍ‬i a voievozilor dinaintea lui.
Aici stăpânea un dregător numit „ban”, [precum] un al doilea domn, care
judecase ‫ڍ‬i osândise la moarte, poruncise ‫ڍ‬i pusese opreli‫ڍ‬ti fără [să ceară]
învoire de la domnul, până azi, când Constantin-vodă a pus capăt acestei
datini ‫ڍ‬i acestui cin, ca să nu se întâmple vreo stricăciune din această
pricină. Atunci banul pomenit, care este [ban] doar cu numele, a ie‫ڍ‬it să ne
întâmpine afară din ora‫ڍ‬, înso‫ڏ‬it de boieri ‫ڍ‬i de norod, ‫ڍ‬i ne-au purtat către
biserica cea mare din piatră pe care a înăl‫ڏ‬at-o răposatul Matei-vodă, cu
hramul Sf. Dimitrie957. Seamănă întocmai cu biserica de la Curtea [din
Târgovi‫ڍ‬te]: are patru stâlpi înal‫ڏ‬i ‫ڍ‬i este foarte zveltă.
În zorii zilei de sâmbătă, 1 august, am sfin‫ڏ‬it aici aghiazmă, iar seara
ne-am luat rămas bun de la ei.
< Înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬area Mănăstirii Bucovă‫ڏ‬958>

Am mers la o mănăstire aflată spre apus de ora‫ڍ‬, într-o râpă din inima
pădurii, cu hramul Sf. Nicolae, căreia i se spune în limba lor „Mănăstirea
Bucovă‫”ڏ‬. Este în mâna călugărilor greci, căci este metoc al vestitei
Mănăstiri Sf. Varlaam din Rumelia. Se află în vârf de munte. După cum ni
s-a povestit acum despre ea, nu se află urcu‫ ڍ‬până la ea, de niciun fel, căci
muntele este ca o stâncă dreaptă în văzduh, în patru col‫ڏ‬uri. Cel ce se
apropie de poale apucă o funie de care atârnă sus un clopot ‫ڍ‬i trage de ea, ‫ڍ‬i
atunci călugării îl aud. Dacă primesc să-l aburce sus la ei, îi aruncă un co‫ڍ‬
atârnat de funii ‫ڍ‬i de un scripete, el se urcă în co‫ڍ ڍ‬i ei îl trag la ei. Este o
mănăstire minunată ‫ڍ‬i încântătoare, care prime‫ڍ‬te apă [numai] din ploi. Ei
au ogoare ‫ڍ‬i vii sus, doar că nu le sunt de ajuns, căci celelalte ogoare ale lor
sunt în câmpia de jos. De aceea ei se supun stăpânirii, pentru nevoile lor. Iar
pe acela pe care nu îl primesc ‫ڍ‬i care nu le place nu îl aduc sus, chiar de-ar fi
un om preaputernic. ‫ڌ‬i acela nu are nici o putere să facă nimic.
Să ne întoarcem. Călugării aceia care se aflau în metocul pomenit se
schimbau la fiece trei ani ‫ڍ‬i erau trimi‫ڍ‬i de la mănăstire alt egumen ‫ڍ‬i al‫ڏ‬i
călugări. Aceasta era datina la ei. Aveau o biserică frumoasă din piatră,
minunată, toată zugrăvită. Înaintea por‫ڏ‬ii ei se afla un izvor de apă care
curgea ca dintr-un havuz, iar deasupra erau arce încheiate cu o boltă înaltă.
Le-am sfin‫ڏ‬it aici aghiazmă în zorii zilei de duminică 2 august. De la această
956
31 iulie 1657.
957
V. Stoicescu, Bibliografia I: 224–225.
958
Mănăstirea Co‫ڍ‬una – Mofleni sau Bucovă‫ڏ‬ul vechi, din cuprinsul Mitropoliei
Olteniei (jud. Dolj), este atestată de la 1483. Cărămida folosită la soclul ei provenea de la
vechiul castru roman Pelendava. V. Năsturel, Biserici, mănăstiri γi schituri din Oltenia, II:
107–117; Stoicescu, Bibliografia I: 103–105.
371
mănăstire până la ora‫ڍ‬ul Buda cel de-al doilea959 este [cale de] o zi. Numele
grecesc [al ora‫ڍ‬ului] este FindinƯs960. Aici î‫ڍ‬i are re‫ڍ‬edin‫ڏ‬a un mitropolit care
păstore‫ڍ‬te cinci sute de sate, toate bulgăre‫ڍ‬ti. Seara //277v// ne-am luat
rămas bun de la ei ‫ڍ‬i am mers cale de două ceasuri prin pădure.
< Înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬area Mănăstirii Jitianu961 >

‫ڌ‬i am ajuns la o mănăstire cu hramul Sf. Dimitrie, numită Jitianu,
pentru că râul Jiu se află în apropierea ei. Împrejur se află un lac sărat foarte
întins, care nu poate fi trecut decât ocolind jur-împrejurul mănăstirii cale de
două ceasuri. Ea se află în mijlocul pădurii. Răposata doamnă [Băla‫ڍ‬a] a lăsat
cu limbă de moarte să se înal‫ڏ‬e biserică nouă ‫ڍ‬i acum se lucrează la zidirea
ei, cu cinci bol‫ڏ‬i962. Apoi părintele nostru patriarh a stropit cu aghiazmă biserica
‫ڍ‬i a spus rugăciunile obiúnuite pentru aceasta. Am aflat în această mănăstire
un îngrijitor al viilor care se trăgea din neamul StirlƗtis din Siria, iar acum îl
chema Dimitrie. Ne-a povestit că [neamul lui] era dintre acelea slobozite de
Sultanul Selim963. Am plecat de la el după amiază. Seara am sosit la un sat
unde am înnoptat. Ne-am trezit devreme ‫ڍ‬i am mers cale de patru ceasuri,
ajungând la râul Olte‫ڏ‬, ‫ڍ‬i am mers la un sat numit Brătă‫ڍ‬ani964, al marelui
vornic Preda, ruda răposatului Matei-vodă, despre care am pomenit mai înainte.
El este unul dintre cei mai mari boieri ai acestei ‫ڏ‬ări, [mo‫ڍ‬tenind] de la părin‫ڏ‬i ‫ڍ‬i
bunici, iar avu‫ڏ‬iile lui sunt uria‫ڍ‬e, a‫ڍ‬a cum vom povesti acum în amănun‫ڏ‬ime.
959
În ms. Bǌdǌm, aici Vidin. Autorul folose‫ڍ‬te această exprimare pentru dezambiguizare,
întrucât în arabă ‫ڍ‬i în turca osmană scrierea celor două nume era identică. V. ‫ڍ‬i supra, n. 773.
960
Belfour cite‫ڍ‬te Phendones, Călători VI: 214 – „Finidinis”. Cre‫ڏ‬eanu crede că aici
s-a strecurat din gre‫ڍ‬eală „un pasaj obscur, privind o mănăstire neidentificabilă” (Cre‫ڏ‬eanu
1967: 921). Cred că este mai degrabă corectă sugestia colegului Mihai ‫ڎ‬ipău că Paul din
Alep se referă aici tot la Vidin, dând o formă grecească a numelui acestui oraú, un ipotetic
ǺȚįȓȞȘȢ, pronunĠat „Vidinis”. Într-adevăr, în Vidin îúi avea reúedinĠa un mitropolit, a cărui
autoritate este definită corect de călătorul sirian.
961
În ms. öƯtiyƗnƯ. Mănăstirea a fost rectitorită de doamna Băla‫ڍ‬a, împreună cu
domnitorul Constantin ‫ڌ‬erban (1654–1658). Biserica în formă de cruce – a doua biserică din
piatră, ca vechime, din ‫ڏ‬inutul Craiovei – urmează modelul celor de la Sfântul Munte Athos
‫ڍ‬i al bisericii Mănăstirii Bucovă‫ڏ‬. A fost închinată Mănăstirii Sf. Pavel de la Sfântul Munte,
înainte de 1628. Se află astăzi pe teritoriul satului Brani‫ڍ‬tea, com. Podari, jud. Dolj. V. ‫ڍ‬i
Ghika-Bude‫ڍ‬ti, Evoluεia arhitecturii: 70–71; Stoicescu, Bibliografia I: 391–392; Moisescu,
Arhitectura II: 97–98 (cu comentarii privitoare la informa‫ڏ‬iile furnizate de Paul din Alep).
962
Cre‫ڏ‬eanu 1967: 921 sugerează că autorul a vrut să indice prin cele cinci bol‫ڏ‬i (traduse
„cupole” de Emilia Cioran) păr‫ڏ‬ile componente – pronaos, naos, altar ‫ڍ‬i două abside laterale –
din planul treflat al edificiului.
963
Este probabil că familia acestui imigrant sirian trăise evenimentele din vremea
cuceririi Siriei în 1516 de către sultanul Selim I (1465–1520), care a făcut mul‫ڏ‬i prizonieri,
elibera‫ڏ‬i ulterior. Belfour în‫ڏ‬elege gre‫ڍ‬it acest pasaj (II: 365) ‫ڍ‬i, ca urmare, Călători VI: 214
notează că autorul face o confuzie, întrucât „sultanul Selim al II-lea a domnit între anii
1566–1574”.
964
Nu mai există azi.
372
< Înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬area Mănăstirii Brâncoveni965 >
Către seară am sosit la un sat numit Brâncoveni, unde se află palatele
boierului pomenit. Aici sunt ‫ڍ‬i casele răposatului Matei-vodă, căci el era de
obâr‫ڍ‬ie de aici. Am mers prin pădure ‫ڍ‬i la o mănăstire din apropiere, cu hramul
Adormirea Maicii Domnului, căreia i se spune Brâncoveni, după numele
satului pomenit. Ea a fost înăl‫ڏ‬ată tot de răposatul Matei-vodă. Ne-am înapoiat
aici ‫ڍ‬i am slujit la praznicul Schimbării la Fa‫ڏ‬ă, când am botezat un tânăr
iudeu, cu mare bucurie.
Acest boier966 este deosebit de bogat, nu are pereche în această ‫ڏ‬ară ‫ڍ‬i
nici în altele. Ne-au spus că are douăsprezece mii de iepe de prăsilă, două
sute de sate, ‫ڍ‬i în fiecare sat câte o herghelie de cai, apoi treizeci de mii de
capete de oi, dintre care spuneau că au murit cinci mii în anul [acesta] ‫ڍ‬i că
ho‫ڏ‬ii i-au mai furat alte unsprezece mii, odată cu ‫ڍ‬aptezeci de bani‫ڏ‬e de grâu,
în vremea răzmeri‫ڏ‬ei care s-a petrecut în oaste la venirea în domnie a lui
Constantin-vodă967. Mai are patru mii de capete de vite, o mie de capete de
bivoli, patru mii de porci ‫ڍ‬i trei sute de rânduri de stupi, fiecare cu mai
multe roiuri de albine, care dau o mul‫ڏ‬ime de ceară ‫ڍ‬i de miere, ca la o sută
de vedre [fiecare], iar fiecare vadră [se vinde] cu pre‫ڏ‬ul de un guru‫ڍ‬. Ei le
vând negustorilor din ‫ڎ‬ara Turcească. Pe urmă, în fiecare an trimit o mie de
capete de vite la Istanbul, cu slugile lui, ca să le vândă pe zece mii de guru‫ڍ‬i.
Are apoi o mie ‫ڍ‬i cinci sute de familii de robi ‫ڏ‬igani. Spuneau că nu mai are
nimeni a‫ڍ‬a avu‫ڏ‬ie ca a lui, decât Mănăstirea Cozia, care are o mie de ‫ڏ‬igani.
Ne-au spus că el ia de la fiecare casă, la praznicul Sf. Gheorghe, ‫ڍ‬ase dinari,
iar la praznicul Sf. Dimitrie tot a‫ڍ‬a, în chip de haraci. ‫ڎ‬iganii pomeni‫ڏ‬i ‫ڍ‬tiu,
în cea mai mare parte, un me‫ڍ‬te‫ڍ‬ug: sunt fie giuvaergii, fie fierari. Spunea
[lumea] că venitul lui, care i se vărsa în vistierie an de an, după scăderea
haraciului [către stăpânire], era de douăzeci de mii de dinari. Cu toate acestea,
ca fire era foarte cumpătat, mai cu seamă la masă, [căci] nu bea. Apoi, îi
primea pe călugări, pe nevoia‫ڍ‬i ‫ڍ‬i pe sărmani, se îngrijea de bunăstarea lor,
965
Satul Brâncoveni din jud. Olt a fost locul na‫ڍ‬terii domnitorilor munteni Matei
Basarab (1580) ‫ڍ‬i Constantin Brâncoveanu (1654). Întâiul lăca‫ ڍ‬a fost ridicat în prima
jumătate a sec. XVI de boierii Craiove‫ڍ‬ti, continuat de bunica lui Matei Basarab, doamna
Calea, care odihne‫ڍ‬te aici, ‫ڍ‬i a fost refăcut după 1634 de Matei Basarab, care a construit ‫ڍ‬i
zidurile fortificate, turnul clopotni‫ڏ‬ei ‫ڍ‬i pivni‫ڏ‬ele boltite. Biserica de piatră păstrată azi a fost
construită, împodobită ‫ڍ‬i înzestrată de Constantin Brâncoveanu. V. Odobescu, Antichităεile:
17, 25–26, 47, 121–125 (lista căr‫ڏ‬ilor din biblioteca mănăstirii), 176–177; Năsturel, Biserici,
mănăstiri γi schituri din Oltenia, II, p. 17–26; V. N. Drăghiceanu, În amintirea lui Constantin
Brâncoveanu, 1714–1914. Lăcaγurile voevodului γi vieaεa lui. Ochire arheologică γi istorică,
Bucure‫ڍ‬ti, 1914; Ghika-Bude‫ڍ‬ti, Evoluεia arhitecturii: 75–76; Ioan C. Filitti, Craioveγtii γi rolul
lor politic, „Arhivele Olteniei”, XIV, 1935, nr. 77–78, p. 1–14; Stoicescu, Bibliografia I:
101, 198–199; ‫ڌ‬tefănescu, Arta feudală: 155–156; Theodorescu, Civilizaεia românilor, II:
17–18; Sinigalia 2000: 116, 135, 185–186, 201–206 ‫ڍ‬.a.; Moisescu, Arhitectura II: 10–11.
966
Autorul se referă la Preda Brâncoveanu.
967
Evenimentele din 1655, v. Demény – Demény – Stoicescu, Răscoala: 80 (Călători VI).
373
îi plăcea să ridice biserici ‫ڍ‬i mănăstiri, [era darnic cu] preo‫ڏ‬ii ‫ڍ‬i călugării.
Avea mai multe mănăstiri, unele înăl‫ڏ‬ate de el, pe care le înzestrase cu
nenumărate danii: vite, oi, cai, albine, sate, mori ‫ڍ‬i robi. Altele erau din vremea
părin‫ڏ‬ilor ‫ڍ‬i a bunicilor săi: cea dintâi era Mănăstirea Bistri‫ڏ‬a, înăl‫ڏ‬ată de
bunicii lui, apoi mănăstirea de maici Dintr-un Lemn968, pe urmă Mănăstirea
Arnota, Mănăstirea Strehaia, Mănăstirea Sadova, Mănăstirea Gura Motrului,
pe care o zidise el, apoi această Mănăstire Brâncoveni. Acum lucra să ridice
o mănăstire în ‫ڎ‬ara Ungurească969, căci craiul970 îl iubea foarte mult ‫ڍ‬i îi
spunea „Părintele meu”. El păstra acolo multe averi, după cum //278r//
povesteau [unii]. Toate mănăstirile pe care le ridicase răposatul Matei-vodă
el le luase sub ocrotirea lui971, căci, a‫ڍ‬a cum am spus, era rudă ‫ڍ‬i din acela‫ڍ‬i
neam cu acela, de aceea putea acum să-i conducă [pe călugări]. ‫ڌ‬i nimeni nu
îndrăznea să se amestece în treburile călugărilor lui sau în daniile primite de
ei. El îi înlătura pe stareĠii lor dacă nu ‫ڏ‬ineau calea dreaptă ‫ڍ‬i punea pe al‫ڏ‬ii
în locul lor, iar domnul nu i se împotrivea defel în aceasta. Pe scurt, făcea
multe fapte bune. Ridica poduri multe, era foarte credincios, cucernic ‫ڍ‬i temător
de Slăvitul Dumnezeu. L-am văzut la vremea rugăciunilor de la miezul nop‫ڏ‬ii:
cerceta cu râvnă Psalmii Profetului David ‫ڍ‬i celelalte capete de rugăciune,
de la prima rugăciune până la ultima, stând drept într-un col‫ ڏ‬al bisericii,
fără a se întoarce nici la dreapta nici la stânga, lucrând cu toată fiin‫ڏ‬a lui la
potrivirea ‫ڍ‬i cură‫ڏ‬area lumânărilor ‫ڍ‬i la toate celelalte slujbe ale bisericii, de
parcă ar fi fost paracliser ori poate slujitor [al bisericii]. Tare ne minunam de
el! Fără îndoială că Ziditorul – slăvit fie El! – îi dăduse toate aceste avu‫ڏ‬ii
pentru că era vrednic de ele. Când stăteam cu el la masă, diminea‫ڏ‬a ori
seara, nu contenea să se ridice în picioare pentru a sluji, nu se oprea din
turnatul pocalelor, dându-ne de băut, iar noi ne întăream ca să putem bea
aceste pocale, căci erau golite spre slava lui Dumnezeu, spre slava
Mântuitorului nostru ‫ڍ‬i spre slava Sfintei Treimi, spre slava Sfintei Fecioare,
a sfântului care era prăznuit atunci, sau a bisericii, în cinstea sultanului, a
domnului, a patriarhului nostru, în sănătatea celor de fa‫ڏ‬ă. Slavă Domnului
că am scăpat! Căci acest boier ne-a pus la încercări mai grele decât ceilal‫ڏ‬i,
cum nimeni nu ‫ڍ‬tiuse, între care aceea că el bea în cinstea noastră un [pocal]
după altul, apoi în cinstea nevrednicului scriitor al acestor rânduri, apoi a
968
În ms. MǌnǌksƯlǌ, din gr. ȂȠȞȩȟȣȜȠȞ. V. pasajul de la f. 271 r.
969
O ctitorie a lui Preda Brâncoveanu în Transilvania nu este cunoscută. Cre‫ڏ‬eanu se
întreabă dacă autorul se referă la lucrări începute la Sâmbăta de Jos, întrerupte la moartea sa
‫ڍ‬i reluate de nepotul său Constantin Brâncoveanu (Cre‫ڏ‬eanu 1967: 921).
970
Autorul se referă la György II Rk¼czi.
971
V. hrisovul păstrat la Arhivele Na‫ڏ‬ionale ale României, Bucure‫ڍ‬ti, ms. 295, fila
271v (Călători VI). Paul din Alep pomene‫ڍ‬te în mai multe rînduri (v. de pildă f. 280v)
despre obliga‫ڏ‬iile prevăzute în dreptul feudal din ‫ڎ‬ările Române ca mo‫ڍ‬tenitorii averilor să
se îngrijească de a‫ڍ‬ezămintele ridicate de strămo‫ڍ‬ii lor, să le repare, să le între‫ڏ‬ină ‫ڍ‬i să nu
le păgubească de averile dăruite lor de primii ctitori.
374
întrebat de numele feciorilor mei Anania ‫ڍ‬i Constantin, bând ‫ڍ‬i turnându-ne ‫ڍ‬i
nouă, în cinstea fiecăruia dintre ei, apoi în cinstea neamurilor noastre, iar
când ne spuneam „Slavă Domnului că a sfâr‫ڍ‬it ‫ڍ‬i că am scăpat!”, iar se
ridica ‫ڍ‬i lua pocalul, spunând: „‫ڌ‬i aceasta în cinstea ‫ڍ‬ti‫ڏ‬i voi cui!”, iar noi
răspundeam: „Nu [‫ڍ‬tim]!”, ‫ڍ‬i el spunea: „Aceasta în cinstea vicarilor părintelui
nostru patriarh în scaunul său!”, după care bea ‫ڍ‬i ne turna. Iar noi spuneam:
„Acum gata!”, dar nici nu apucam să încheiem, că el ‫ڍ‬i punea iar mâna pe
pocal, spunând: „‫ڌ‬i aceasta în cinstea episcopilor din eparhia Antiohiei! ‫ڌ‬i
în cinstea preo‫ڏ‬imii ei! ‫ڌ‬i în cinstea diaconimii ei! ‫ڌ‬i în cinstea dregătorilor
ei! ‫ڌ‬i în cinstea tuturor credincio‫ڍ‬ilor ei!” ‫ڌ‬i atunci nu îndrăznea nimeni să nu
bea, căci ne sfiam de el, care ne turna cu mâna lui. Sim‫ڏ‬eam că plesnim de
atâta băutură. Acesta este obiceiul lor de gazde, din preaplinul iubirii lor.
Am socotit că trebuie să fi băut la masa lui vreo ‫ڍ‬aptezeci ori optzeci de
pocale de vin.
Să ne întoarcem. Apoi vineri ne-am despăr‫ڏ‬it de ei, la depărtare mare
[de ora‫]ڍ‬, ‫ڍ‬i ne-am întors înapoi.
< Despre Mănăstirea Hotărani972 >

Am mers la o mănăstire numită Hotărani, cu hramul Soborul Îngerilor,
unde sălă‫ڍ‬luiesc călugări greci, fiind ea metoc al Mănăstirii Dionisi[u] din
Sfântul Munte973. Drumul pe care am mers era aproape în întregime a‫ڍ‬ternut
cu piatră974: ne-au spus că era a‫ڍ‬a de pe vremea închinătorilor la idoli.
Aceasta este o mănăstire nevoia‫ڍ‬ă.
Adăugire a scriitorului [acestor rânduri] cu privire la numărul mănăstirilor

din Sfântul Munte ‫ڍ‬i la înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬area lor. Au fost în număr de douăzeci ‫ڍ‬i patru
de mănăstiri mari, iar patru s-au surpat ‫ڍ‬i au rămas douăzeci, după cum
ne-au în‫ڍ‬tiin‫ڏ‬at călugări de toată încrederea ‫ڍ‬i egumenii mănăstirilor de
acolo975.//278v//
972
Scris gre‫ڍ‬it: HǌraÓƗnƯ. În continuare apare: HǌÓarƗnƯ. Pentru detalii asupra
mănăstirii v. Năsturel, Biserici, mănăstiri γi schituri din Oltenia, II, p. 103–106; Stoicescu,
Bibliografia I: 375.
973
Ctitorie din 1588 a jupânului Mitrea Vornic ‫ڍ‬i a jupânesei Neaga, lângă Re‫ڍ‬ca, la
nord de Caracal, pe malul drept al Oltului. Se crede că atât mănăstirea, cât ‫ڍ‬i numeroase
case ‫ڍ‬i biserici din Caracal au fost construite cu cărămizi ‫ڍ‬i piatră din castrul roman Antina,
din sec. II–III d. Hr. (devenit Municipiul Romula în vremea lui Hadrian), unde au sta‫ڏ‬ionat
unită‫ڏ‬i militare. Informa‫ڏ‬ia despre ocuparea mănăstirii în sec. XVI–XVII de către călugări
greci de la Mănăstirea Dionisiu este corectă.
974
În ms. raÑƯf ÷aÑƗÑ. Autorul descrie por‫ڏ‬iunea care se mai păstra din Via Traiana,
numită apoi „drumul Celeiului”, pe care s-au deplasat armatele romane în vremea cuceririlor
din sec. II d. Hr. V. Cre‫ڏ‬eanu 1967: 921; Călători VI: 218, n. 342.
975
La Belfour (II, 368): Here follows a list of the Convents of the Holy Mountain,
which the Translator has thought it needless to insert. Ca urmare, Călători VI omite întregul
375
Cea dintâi: Mănăstirea Lavra sau „chinovia bine ocrotită”, cu hramul
[Sf.] Athanasie Athonitul976.
Cea de-a doua: Mănăstirea Vatoped sau „a Rugului977 [aprins]”, cu
hramul Buna Vestire.
Cea de-a treia: Mănăstirea Hilandar, numită astfel pentru că în acest
loc s-au aflat o mie de stupi de albine978. Are hramul Înăl‫ڏ‬area Domnului.
Este în mâna unor călugări bulgari.
Cea de-a patra: Mănăstirea Iviron sau „a georgienilor”, căci ei au trimis
de au înăl‫ڏ‬at-o în vremea împăra‫ڏ‬ilor greci979. Are hramul Adormirea Maicii
Domnului. Aici se află icoana ei bine cunoscută, cu numele de „Portări‫ڏ‬a”980.
pasaj, precizând în text: „<Urmează lista acestor mănăstiri cu unele explica‫ڏ‬ii>”. V. Ioana
Feodorov, The Monasteries of the Holy Mount in Paul of Aleppo’s tTravels of Makarios,
Patriarch of Antioch’, RESEE, XLVIII, 2010, p. 195–210.
976
Despre Marea Lavră (Megiste Lavra) v. Donald M. Nicol, The Millenary of Mount
Athos, 963–1963, în Byzantium: its ecclesiastical history and relations with the Western
world. Collected Studies, Londra, 1972, p. 59–74. În vremea călătoriei lui Paul din Alep Marea
Lavră era din nou înfloritoare, după o perioadă în care rămăseseră acolo doar cinci sau ‫ڍ‬ase
călugări. Autorul nu men‫ڏ‬ionează prezen‫ڏ‬a românească de aici, întrucât la Schitul grec
Prodromu – Sf. Ioan Botezătorul, care depindea de Marea Lavră, s-au a‫ڍ‬ezat primii călugări
români, păstori‫ڏ‬i de un ieromonah Macarie, de-abia prin 1750. V. Schitul românesc Prodromu,
Sf. Munte Athos, Grecia. Scurt îndrumător pentru pelerinii români, Bucure‫ڍ‬ti, 2006, p. 7–9.
977
În ms. al-‘alƯqa, „mur” sau „zmeur”, este denumirea arbustului Rubus fruticosus,
numit în arabă ‫ڍ‬i ‘ullayqa MǌsƗ, „rugul lui Moise”. Autorul socote‫ڍ‬te necesar să explice
astfel numele mănăstirii pentru că limba arabă nu a preluat gr. ȕȐĲȠȢ, care traducea
termenul ebraic seneh (astfel redat în Septuaginta, iar în Vulgata, prin lat. rubus). Pentru
explica‫ڏ‬ii cu privire la specia acestei plante v. Vasile Cristea, Rugul aprins („seneh”) –
o dilemă pentru botaniγti, „Tabor”, Cluj-Napoca, VII, 2013, nr. 3, p. 17–21.
978
În ms. ualf kǌrat nal (tradus gre‫ڍ‬it de Murkos: „o sută de stupi”, 2005: 586).
Aceasta este doar una dintre explica‫ڏ‬iile date numelui Mănăstirii Hilandar. Se ‫ڍ‬tie că
întemeietorul primului lăca‫ ڍ‬se numea Hilandarios sau Hilandaris. O altă variantă este că
numele vine de la gr. ȤȓȜȚȠȚ, „o mie”, ‫ڍ‬i că se referă la legenda celor o mie de pira‫ڏ‬i care au
încercat să prade sfântul lăca‫ڍ‬, dar Dumnezeu a trimis o cea‫ڏ‬ă deasă care i-a făcut să se
omoare între ei. Altă legendă poveste‫ڍ‬te că o mie de călugări au fost uci‫ڍ‬i de iconocla‫ڍ‬ti sub
zidurile a‫ڍ‬ezământului, v. Jean Biès, Athos, la Montagne transfigurée, Paris, 1997, p. 33.
979
Autorul nu explică numele, ci face referire la georgieni, al-uakrƗ÷, cunoscu‫ڏ‬i cititorilor
din Patriarhia de Antiohia. Fonetismul numelui arab, ƮfƗriskǌ, sugerează o formă rusă a
cuvântului. V. Donald M. Nicol, op. cit., p. 72; Kadas, Mount Athos: 51–55.
980
În ms. Al-BawwƗba, „portări‫ڏ‬a”, „portăreasa”. Autorul traduce în arabă numele grec,
ȆȠȡĲĮǸĲȚııĮ (Portaitissa), al celebrei icoane păstrate din vremuri străvechi deasupra por‫ڏ‬ii
de la intrarea în Mănăstirea Vatoped. Ajungând la Moscova patriarhul Macarie a văzut copia
comandată de patriarhul Nikon, a cărei istorie este relatată în jurnal la f. 207r, 211v–213r.
V. From Peasant to Patriarch: 40–41, 48–50; Vera Tchentsova, Documents grecs des métoques
roumains du Mont Athos et des patriarcats orientaux conservés à Moscou à la lumière
d’une analyse paléographique, in The Romanian Principalities and the Holy Places along the
Centuries, Papers of the Symposium held in Bucharest, 15–18 October 2006, Bucureúti, Editura
Sophia, 2007, p. 165–170; eadem, Ikona Iverskoj Bogomateri (Oerki istorii otnoÎenij
376
Cea de-a cincea: Mănăstirea Dionisiu981, cu hramul Tăierea capului Sf.
Ioan Botezătorul. Aici se păstrează o părticică din acesta.
Cea de-a γasea: Mănăstirea Simonopetra, [numită a‫ڍ‬a] pentru că este
înăl‫ڏ‬ată în vârful unei stânci înalte982. Ne-au spus că aici vântul zgâlĠâie
chiliile cu putere. Are hramul Înăl‫ڏ‬area Domnului.
Cea de-a γaptea: Mănăstirea Dochiariu, care poartă numele celui care
a înăl‫ڏ‬at-o983. Are hramul Sf. Arhanghel Mihail, căci el a făcut aici mari
minuni. Un băiat a găsit o comoară ‫ڍ‬i doi dintre călugări l-au prins, apoi au
mers ‫ڍ‬i au atârnat de gâtul tânărului piatra de la gura [văgăunii unde găsise]
comoara ‫ڍ‬i [l-au aruncat ca] să se înece în mare, luând ei apoi comoara.
Când el a ridicat glas către Sf. Mihail, acesta l-a scăpat ‫ڍ‬i l-a adus la biserică, cu
ve‫ڍ‬mintele picurând de apă. Acolo călugării au plâns ‫ڍ‬i, după ce voiseră să
‫ڏ‬ină comoara doar pentru ei, au a‫ڍ‬ezat-o în mănăstire.
Cea de-a opta: Mănăstirea Kutlumus, [numită astfel] pentru că la
vremea când a înăl‫ڏ‬at-o împăratul Nicefor capul lucrătorilor era un turc, iar
când a isprăvit [împăratul] a dat mănăstirii numele aceluia984. Are hramul
Schimbarea la Fa‫ڏ‬ă a Mântuitorului. Când a încheiat zidirea ei [împăratul] a
spus „Mul‫ڏ‬umesc lui Dumnezeu, kutlumus!”, adică „S-a gătat!”
Cea de-a noua: Mănăstirea Esfigmenu, adică „în loc strâmt”985, care
are hramul Înăl‫ڏ‬area Domnului.
Cea de-a zecea: Mănăstirea Xeropotamu, adică aceea care are în
apropiere un râu secat986. Are hramul Patruzeci de Sfin‫ڏ‬i.
Greeskoj cerkvi s Rossiej v seredine XVII v. po dokumentam RGADA), Moscova, 2010 (cu
rezumat în limba franceză, p. 385–415).
981
În ms. DƯwunƯsiyǌs, din gr. ǻȚȠȞȣıȓȠȣ, scris alături.
982
Denumirea este alcătuită din numele întemeietorului ei, Sf. Simeon (Simon), ‫ڍ‬i din
cuvântul petras (gr. ʌȑĲȡĮ), referitor la stâncile pe care a ridicat-o. Are hramul Na‫ڍ‬terea
Domnului, în amintirea viziunii Sf. Simeon care a văzut o stea strălucind deasupra stâncilor
în noaptea de Crăciun, înainte de a începe acolo ridicarea mănăstirii.
983
Autorul se referă la slujba de docheiares, din gr. įȠȤİȚȐȡȘȢ, „îngrijitorul cămărilor
cu merinde”, pe care o îndeplinea la Marea Lavră Sf. Eufimie, întemeietorul mănăstirii,
care fusese ucenic al Sf. Athanasie Athonitul.
984
Legenda spune că mănăstirea a fost zidită la sfâr‫ڍ‬itul sec. XIII de un turc pe nume
Kutlumus, botezat Constantin. Această explica‫ڏ‬ie este sus‫ڏ‬inută ‫ڍ‬i de Porfirij Uspenski, care
a studiat arhivele de la Sf. Munte la mijlocul sec. XIX. Potrivit lui Sotiris Kadas, cuvântul
Kutlumus a fost tradus într-un document din biblioteca mănăstirii: „Sfântul care a venit din
Etiopia”, v. Kadas, Mount Athos: 69. Un clan de mercenari turci, numit Kutulmi‫ڍ‬, care î‫ڍ‬i aveau
tabăra la Chrysopolis, este atestat în 1078, când se aflau în slujba împăratului bizantin
Nicefor III Botaniates, cf. J. Laurent, Byzance et les origines du sultanat de Roum, în
Mélanges Charles Diehl, Ier volume. Histoire, Paris, 1930, p. 181.
985
Explica‫ڏ‬ia tradi‫ڏ‬ională a numelui, prezentă în Proschinitarul Sf. Munte scris de
Ioan Comnen în 1701: „Se nume‫ڍ‬te Esfigmenu pentru că se află adăpostită între trei
delu‫ڍ‬oare ‫ڍ‬i malul mării”, v. Kadas, Mount Athos: 127.
986
Legenda spune că un sihastru pe nume Pavel Xeropotaminos a trăit pe aceste
locuri, în vecinătatea unui râu care secase înainte de întemeierea primului lăca‫ڍ‬.
377
Cea de-a unsprezecea: Mănăstirea Pantocrator, adică „Împăratul lumii”.
Cea de-a douăsprezecea: Mănăstirea Stavronikita, [astfel numită]
pentru că este metoc al Patriarhiei Constantinopolului, adică stavropighie987.
Cea de-a treisprezecea: Mănăstirea Filoteu.
Cea de-a paisprezecea: Mănăstirea Zografu, adică „a zugravului”, cu
hramul Sf. Gheorghe. [Este numită astfel] pentru că icoana Sf. Gheorghe
[păstrată] aici a sosit de la o mănăstire din ‫ڎ‬ara Palestinei. Ea are o istorie
minunată988. [Mănăstirea] se află în mâna călugărilor bulgari. //279r//
Cea de-a cincisprezecea: Mănăstirea Sf. Martir Panteleimon.
Cea de-a γaisprezecea: Mănăstirea Kastamonu.
Cea de-a γaptesprezecea: Mănăstirea Protaton, [numită astfel] pentru
că este mai veche, [dăinuie] din vremea împăratului Constantin, la fel ca
Mănăstirea Vatoped989.
Cea de-a optsprezecea: Mănăstirea Grigoriu.
Cea de-a nouăsprezecea: Mănăstirea Sf. Pavel, care este în mâna
călugărilor bulgari990.
Cea de-a douăzecea: Mănăstirea ru‫ڍ‬ilor991, care este ‫ڍ‬i ea tot în mâna
călugărilor bulgari.
Să ne întoarcem. Portarul pe care ni-l rânduise domnul fusese la început
haham iudeu. El primise botezul [cu numele Athanasie] în vremea răposatului
Matei-vodă, se făcuse cre‫ڍ‬tin ‫ڍ‬i era tare cucernic. Am văzut la el asemenea
fapte de cinste ‫ڍ‬i cură‫ڏ‬enie, apoi am auzit pove‫ڍ‬ti ‫ڍ‬i snoave ‫ڍ‬i pilde cum nu
se pot povesti. Una dintre ele a fost cea pe care ne-a spus-o despre obâr‫ڍ‬ia
lui. Neamul tatălui său fusese din Alep, iudei din casa ‘Abǌd. Iar tatăl s-a
987
Numele mănăstirii este mult mai vechi decât statutul ei de stavropighie, stabilit
după 1540. Vezi mai multe legende privitoare la numele ‫ڍ‬i întemeierea mănăstirii la Kadas,
Mount Athos: 113.
988
În ms. Zǌ«rƗfǌs, din gr. ǽȦȖȡȐĳȠȣ. Explica‫ڏ‬ia este par‫ڏ‬ial corectă: potrivit tradi‫ڏ‬iei,
trei fra‫ڏ‬i din Ohrid au ridicat aici o biserică, lăsând înăuntru peste noapte o placă de lemn
curată, căci nu se hotărâseră asupra hramului. A doua zi au găsit zugrăvit pe ea chipul Sf.
Gheorghe, căruia i-au închinat lăca‫ڍ‬ul.
989
Autorul se referă la Protaton (< gr. ʌȡȫĲȠȢ = „cel dintâi”), cea mai veche biserică
de la Sf. Munte, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, ridicată în sec. X în Karyes, centru
administrativ al Sf. Munte, unde se află din sec. IX scaunul unui protos. Împăratul pomenit ar
putea fi Constantin IX Monomachos, care a emis în 1046 al doilea Typikon privitor la Karyes.
990
Informa‫ڏ‬ia nu pare a fi corectă, întrucât la jumătatea sec. XVI vie‫ڏ‬uitorii erau în
majoritate sârbi, ca urmare a ajutoarelor însemnate primite de la cârmuitorii din Serbia în
sec. XIV–XV.
991
În ms. Dayr al-rǌs, în gr. Ƞƒ ‘PȠȪıȠȚ. Murkos traduce „Russik” (2005: 587). Paul
se referă din gre‫ڍ‬eală tot la Mănăstirea Panteleimon, cunoscută îndeob‫ڍ‬te ca „Mănăstirea
ru‫ڍ‬ilor” (men‫ڏ‬ionată la nr. 15). Lipsesc din listă mănăstirile Karakalu ‫ڍ‬i Xenofontos,
înlocuite prin repetarea numelui mănăstirii Sf. Panteleimon ‫ڍ‬i includerea, între cele 20 de
mănăstiri men‫ڏ‬ionate, a bisericii Protaton.
378
dus úi s-a aúezat la Istanbul. Fiul venise apoi pe aceste meleaguri pentru
nego‫ڏ‬, până ce la o vreme l-a îndreptat bunul Dumnezeu, după cum a spus
el. Vorbea mult cu iudeii ‫ڍ‬i pe mul‫ڏ‬i i-a adus către credin‫ڏ‬ă, a‫ڍ‬a cum l-am văzut
chiar noi. De pildă, într-una din zile a sosit la Târgovi‫ڍ‬te un negu‫ڏ‬ător iudeu,
‫ڍ‬i când l-am văzut, l-am întrebat [pe cel botezat]: „Po‫ڏ‬i să-l călăuze‫ڍ‬ti pe
calea cea dreaptă?”, iar el a spus „Da”. ‫ڌ‬i nu a trecut multă vreme ‫ڍ‬i iată-l că
vine a doua zi la părintele nostru patriarh împreună cu acela, pe care îl
învă‫ڏ‬ase cum să îngenuncheze înaintea lui, de bună voie, căindu-se ‫ڍ‬i
spunând cu gura lui: „Mă rog la sfin‫ڏ‬ia ta să mă botezi, căci mul‫ڏ‬umesc lui
Dumnezeu că m-a călăuzit pe calea dreaptă cu mâna acestui cre‫ڍ‬tin”, adică
Athanasie cel pomenit mai înainte. ‫ڌ‬i tare ne-am minunat de aceasta. Apoi
părintele nostru patriarh l-a trimis, împreună cu mine, la domnul, care a dat
poruncă ‫ڍ‬i l-am botezat. Domnul a fost tare mărinimos cu el, l-a tocmit
o‫ڍ‬tean cu simbrie ‫ڍ‬i i-a găsit nevastă.
‫ڌ‬i iară‫ڍ‬i, el le spunea iudeilor că atunci când intră ei în biserica lor992
purtând tallit993, întorc capul către răsărit ‫ڍ‬i se pleacă, rostind Psalmii
Profetului David, astfel: „Voi intra în casa Ta”, apoi se întorc spre apus ‫ڍ‬i
spun: „Închina-mă-voi spre sfânt loca‫ڍ‬ul Tău”, apoi se întorc către miazăzi
spunând: „Întru frica Ta, Doamne”, ‫ڍ‬i către miazănoapte, spunând:
„Povă‫ڏ‬uie‫ڍ‬te-mă întru dreptatea Ta”994. Iar acesta este chiar semnul crucii!
Tot a‫ڍ‬a, pe tânărul iudeu pe care l-am botezat la Craiova tot el îl călăuzise ‫ڍ‬i
îl învă‫ڏ‬ase, spunând: „Am întrebat într-o zi o ceată de iudei: Voi spune‫ڏ‬i că
Mântuitorul se va ridica din stirpea lui David, dar semin‫ڏ‬iile voastre s-au
stins, ‫ڍ‬i-atunci de unde s-ar mai putea ridica El?”
Mi-a spus apoi: „Într-o zi m-au întrebat despre cuminecătură: ‘Voi
cre‫ڍ‬tinii spune‫ڏ‬i că fiecare părticică din ea este cu adevărat trupul
Mântuitorului, dar în biserici sunt mii de oameni ‫ڍ‬i to‫ڏ‬i mănâncă dintr-un
singur trup’”. Iar el le-a răspuns: „Trupul Mântuitorului este aidoma unei
oglinzi: dacă este întreagă omul î‫ڍ‬i vede chipul în ea, dar chiar ‫ڍ‬i dacă este
sfărâmată în cioburi multe el tot î‫ڍ‬i vede chipul, în fiecare ciob”. //279v// Ei
s-au sfiit [să tăgăduiască] aceasta. Iată un răspuns straúnic ‫ڍ‬i foarte ager.
‫ڌ‬i tot el ne-a mai spus că iudeii au o scriere [unde se spune] că atunci
când va veni Mesia le va fi îngăduit să mănânce carne de porc, prin urmare
el îi certa mereu, cu cuvânt că: „Noi cre‫ڍ‬tinii mâncăm porc, pentru că noi
credem că Domnul nostru Iisus [Hristos], Mântuitorul Cel-fără-pereche, a
992
În ms. kanƯsati-him. La Belfour: „synagogues”. Ca urmare, la Călători VI:
„sinagogi”.
993
În ms. ÓaylasƗn, ve‫ڍ‬mânt de cult asemănător unui ‫ڍ‬al cu franjuri, purtat de evrei,
îndeosebi de bărba‫ڏ‬i, în timpul rugăciunii.
994
Psalmul 5, 7–8.
379
venit în lume ‫ڍ‬i că prezicerile profe‫ڏ‬ilor s-au împlinit. Voi nu crede‫ڏ‬i că a
venit, a‫ڍ‬a că mânca‫ڏ‬i, [dar] rămâne‫ڏ‬i flămânzi”.
A mai spus că legea Satanei995 ‫ڍ‬i a ucenicilor lui se nume‫ڍ‬te în ebraică
hƗbil, care înseamnă „de‫ڍ‬ertăciune”. [Litera] hƗ’ înseamnă – între numere –
cinci, bƗ’ înseamnă doi, iar lƗm – treizeci. Cinci sunt rugăciunile pe care le
fac [iudeii] în fiecare zi, bƗ’, adică doi, este pentru cele două praznice pe
care le sărbătoresc în an, iar lƗm, adică treizeci, este pentru cele treizeci de
zile din luna postului. Împreună alcătuiesc bsƗmƗÓƗ ‫ڍ‬i bsƗfastƯs996, adică în
evreie‫ڍ‬te hƗbil habƗlƯm997.
Despre IfrƗyƯÑƗ998, care se afla cu el999, a spus că o luase fără voia ei ‫ڍ‬i
de aceea ea l-a otrăvit, iar când i se apropia sfâr‫ڍ‬itul s-a dus pe dată ‫ڍ‬i i-a
chemat pe oamenii lui1000, spunându-le: „Veni‫ڏ‬i repede să-l vede‫ڏ‬i, căci are
de gând să vă lase o scriere [sfântă]”. A‫ڍ‬adar ei s-au grăbit ‫ڍ‬i au mers pe
dată înaintea lui, iar el a început să le arate semne pe care le ‫ڍ‬tiu [numai]
iudeii ‫ڍ‬i pe care noi nu le putem scrie. Dar destul despre această poveste.
Numerele sunt în evreie‫ڍ‬te la fel ca în arabă. Apoi, dacă unul dintre noi
se întâlne‫ڍ‬te cu vreun prieten, îi dă bine‫ڏ‬e spunându-i: As-salƗmu ‘alay-kum, iar
în evreie‫ڍ‬te se spune ‘Alay-®ǌm salƗm. ‫ڌ‬i mai sunt multe asemenea [potriviri].
Ne bucuram mult să stăm la sfat cu el, căci tare ne desfăta cu vorbele ‫ڍ‬i
cu tovără‫ڍ‬ia lui.
Să ne întoarcem. În toate aceste mănăstiri ‫ڍ‬i biserici sunt zugrăvi‫ڏ‬i
Satana ‫ڍ‬i ceata lui în mijlocul râului de foc curgător, cu numele fiecăruia.
L-am văzut [zugrăvit] la Mănăstirea Jitianu, negru, jucând [ca un] urs.
Să ne întoarcem la călătoria noastră.
Am plecat apoi de la Mănăstirea Hotărani ‫ڍ‬i am mers vreme de un
ceas, sosind la un sat al marelui stolnic, numit Fărca‫ڍ‬1001, unde se găseau
995
În ms. al-kƗšƯdiyƗrƯ, v. supra, n. 106. Cf. Cândea 1978: 312–313, comentariul
polemic ce urmează este întemeiat pe interpretarea mistico-magică a substantivului habil
din perspectiva gematriei cabalistice. În ebraică cele trei litere au numele: hé, beth ‫ڍ‬i
respectiv lamed, cu numerele corespunzătoare 5, 2 ‫ڍ‬i 30. V. Papus, Traité méthodique de
Science occulte, Paris, 1891, p. 483–491; Paul Vulliaud, La Kabbale juive. Histoire et doctrine
(Essai critique), Paris, 1923, t. I, p. 160; Annemarie Schimmel, Numbers. An Overview, în
The Encyclopedia of Religion, ed. Mircea Eliade, New York – Londra, 1987, vol. 11, p. 13.
996
Murkos: „psevmata (minciună) ‫ڍ‬i psevstis (mincinos)” (2005: 587).
997
În ebr., „de‫ڍ‬ertăciunea de‫ڍ‬ertăciunilor”.
998
Efraisa, femeia lui Set, numită în textele iudaice Orea. La Murkos 2005: 588:
Efraysa. Despre interpretarea cabalistică a rolului lui Set în lume v. Papus, op. cit., p. 450.
999
Autorul se referă la Satana.
1000
În ms. ’antrǌbƯÓǌ, din gr. ŠȞșȡȦʌȠȓ ĲȠȣ, „oamenii lui”.
1001
În ms. FarkƗÎ, azi satul Fărca‫ڍ‬ele, jud. Olt. Aici avea mo‫ڍ‬ii ‫ڍ‬i case marele stolnic
Radu Fărcă‫ڍ‬anu (1655–1657). V. Odobescu, Antichităεile: 13, 15, 31–33, 172–173;
Cre‫ڏ‬eanu 1967: 921–922; Stoicescu, Dicεionar: 176; Sinigalia 2000: 377.
380
palatele lui mari. În zorii zilei de sâmbătă un comite mazil ne-a poftit la o
biserică din lemn pe care o ridicase de curând în vecinătate, a‫ڍ‬ezând-o drept
mănăstire cu hramul Sf. [Apostoli] Petru ‫ڍ‬i Pavel. Părintele nostru a stropit-o
cu aghiazmă ‫ڍ‬i ne-am înapoiat.
După amiază ne-am sculat ‫ڍ‬i am mers la un târg mare numit Caracal,
cu palate mari, înăl‫ڏ‬ate tot de răposatul Matei-vodă, la pu‫ڏ‬ină vreme înainte de a
muri. Are împrejur întărituri din lemn, o vie întinsă, o biserică din piatră1002,
cu drum de picior de la case până la ea. Am slujit aici vecernia ‫ڍ‬i utrenia,
apoi Liturghia într-o altă biserică tot din piatră, ridicată de marele stolnic1003.
După amiază am plecat ‫ڍ‬i am sosit seara la un sat unde am dormit.
Drumul acesta merge mereu pe lângă Dunăre, aproape de ea la vreo trei-
patru ceasuri. Din această pricină este [‫ڏ‬inut de] hotar ‫ڍ‬i sunt pu‫ڏ‬ine sate, iar
cei mai mul‫ڏ‬i locuitori sunt o‫ڍ‬teni ori pu‫ڍ‬ca‫ڍ‬i, adică spahii îmbrăca‫ڏ‬i în
ve‫ڍ‬minte ro‫ڍ‬ii, pentru strajă.
< Despre Mănăstirea Sadova1004 >

Luni după-amiază am mers la o altă mănăstire mare ‫ڍ‬i vestită, [a‫ڍ‬ezată]
în pădure, asemănătoare Mănăstirii Strehaia, care se nume‫ڍ‬te Sadova. Are
hramul Sf. Nicolae ‫ڍ‬i a fost zidită de nouă, din temelie, de răposatul Matei-
vodă. Are ziduri, turnuri de apărare ‫ڍ‬i întărituri. Biserica este foarte mare,
seamănă cu biserica Mănăstirii Bucovă‫ڏ‬. //280r// Iar Dunărea, a‫ڍ‬a cum am
spus, este aproape de ea cale de vreun ceas ‫ڍ‬i jumătate. Până la Craiova este
cale de o zi întreagă. Această mănăstire este a vornicului Preda, pe care l-am
pomenit mai devreme. Am slujit aici Liturghia mar‫ڏ‬i, 11 ale lunii august.
Miercuri diminea‫ڏ‬a, la răsărit, am trecut râul Jiu cu barca ‫ڍ‬i am ajuns
seara la un sat numit Segarcea, care fusese închinat patriarhului Alexandriei
în vremea lui Radu-vodă1005. Se află pe o ‫ڏ‬arină frumoasă ‫ڍ‬i are ogoare ‫ڍ‬i
bogă‫ڏ‬ii multe. În fiecare an prime‫ڍ‬te [danie] cinci-‫ڍ‬ase sute de guru‫ڍ‬i. Aici
se află neîncetat un călugăr trimis de el ca vicar [patriarhal], care se schimbă
tot la trei ani, adică este [ca un] vechil al său.
În zori am mers la Mănăstirea Jitianu ‫ڍ‬i ne-am îndreptat către Craiova.
Am mers pe drumuri foarte rele, prăpăstioase, prin mun‫ڏ‬i, văi ‫ڍ‬i păduri, cu
mare osteneală, până seara.
1002
Biserica Domnească, v. Cre‫ڏ‬eanu 1967: 922.
1003
Radu Cre‫ڏ‬eanu propune identificarea cu Biserica Sf. Ioan Botezătorul, ctitorită de
marele stolnic Radu Fărcă‫ڍ‬anu (ibidem).
1004
V. Stoicescu, Bibliografia II: 564, 611; Sinigalia 2000: 248–249; Moisescu,
Arhitectura II: 50–51.
1005
Autorul se referă, probabil, la Radu de la Afuma‫ڏ‬i, v. ‫ڌ‬t. Nicolaescu, Documente
istorice cu privire la Radul Vodă de la Afumaεi sau Radul Vodă cel Viteaz (1522–1529),
RIAF, X, 1909, p. 77–87. În Călători VI: 221, n. 368, se propune lectura „Radu Mihnea”.
381
< Despre Mănăstirea Căluiu cea minunată1006 >
Am sosit la o mănăstire cu hramul Sf. Nicolae, căreia i se spune
Căluiu, foarte mare, frumoasă ‫ڍ‬i întărită. A fost înăl‫ڏ‬ată de nem‫ڏ‬i. Are chilii
jur-împrejur, cu cerdacuri, ‫ڍ‬i o biserică încântătoare. Clopotni‫ڏ‬a se află
deasupra por‫ڏ‬ii, lucrare minunată, frâncească, încântătoare. Nu mai văzusem
vreuna asemenea, atât de frumos era me‫ڍ‬te‫ڍ‬ugită. Această mănăstire se află
într-o vale, iar jur-împrejur sunt mun‫ڏ‬i. Este o mănăstire ferită ‫ڍ‬i drumul ei
este ascuns, căci am ajuns la ea ‫ڍ‬i nu am văzut-o decât atunci când ne-am
aflat în fa‫ڏ‬a por‫ڏ‬ii. Este o mănăstire vestită în ‫ڏ‬ara aceasta1007.
În zorii zilei praznicului Adormirii Maicii Domnului le-am sfin‫ڏ‬it
aghiazmă. Ne-am închinat la încheietura mâinii drepte a Sf. Ierarh1008 Nicolae,
care într-adevăr binecuvântează cu degetele: unele degete sunt drepte, altele
îndoite, precum dreapta unui episcop. Ce minune! Este poleită cu aur – o
comoară. Apoi [ne-am închinat] la o părticică din capul Sf. Ioan Botezătorul,
un giuvaer scump, poleit cu aur, [lucind] precum soarele, ‫ڍ‬i la o cruce
lucrată în întregime din pietre scumpe ‫ڍ‬i smaralde verzi, cu unsprezece
pietre, dintre care cea mai mică pre‫ڏ‬uia o sută cincizeci de dinari. [Crucea]
era cu totul din aur, lucrare a nem‫ڏ‬ilor. Piatra pomenită era pusă pe două
laturi ‫ڍ‬i era pre‫ڏ‬uită la trei mii de dinari. Trebuie să fi fost din vistieria
împărătească, căci nu mai văzusem nimic asemănător. Mai au acolo un
patrafir brodat, împodobit în întregime cu mărgăritare ‫ڍ‬i giuvaeruri, mai
scump de o mie de dinari. Căci aceia care au înăl‫ڏ‬at această mănăstire, care
i-au făcut aceste danii ‫ڍ‬i [au înzestrat-o cu] lucruri de pre‫ڏ‬, au fost mari boieri,
cârmuitori peste jumătate din ‫ڎ‬ara Valahiei1009. Ei sunt aceia care l-au a‫ڍ‬ezat
în scaun pe răposatul Mihail-vodă cel vestit1010, ‫ڍ‬i tot ei sunt aceia care au
uneltit împotriva lui ‫ڍ‬i până la urmă l-au răpus. Această mănăstire am fi
dorit noi să o luăm ‫ڍ‬i să o închinăm ca metoc Patriarhiei Antiohiei, a‫ڍ‬a cum
1006
În ms. KƗlǌyy, grafie ce presupune o lectură Călui, nu Căluiu (ca la Cre‫ڏ‬eanu
1967: 922 ‫ڍ‬.a.). A fost necropola familiei Buzescu, pe care ea a sus‫ڏ‬inut-o prin danii, mo‫ڍ‬ii,
odoare ‫ڍ‬i moa‫ڍ‬te sfinte. Despre această mănăstire v. Odobescu, Antichităεile: 30, 130–140,
162–163; Năsturel, Biserici, mănăstiri γi schituri din Oltenia, I, p. 293–313; Sinigalia 2000:
151–152; Ctitoriile Sfântului Voievod Neagoe Basarab: 218–232. V. ‫ڍ‬i alte surse men‫ڏ‬ionate în
Călători VI: 222, n. 372; 223, n. 379.
1007
Într-o scrisoare adresată patriarhului Dositei al Ierusalimului la 3 iunie 1695,
Constantin Brâncoveanu îl felicita pentru buna idee de a porunci egumenilor mănăstirilor
închinate Ierusalimului, între care cea de la Căluiu, de a cheltui o parte din venituri pentru
restaurarea a‫ڍ‬ezămintelor, v. textul la Cernovodeanu, În vâltoarea primejdiilor: 75–77.
1008
În ms. MƗr, „sfânt”, „cuvios”, „mucenic”.
1009
Autorul se referă la fra‫ڏ‬ii Buze‫ڍ‬ti, v. Cre‫ڏ‬eanu 1967: 922; Călători VI: 223, n. 376.
1010
Mihai Viteazul, domnul ‫ڎ‬ării Române‫ڍ‬ti. Istoriile războaielor sale l-au
impresionat atât pe Paul, cât ‫ڍ‬i pe tatăl său, patriarhul Macarie III, care i-a dedicat un
frumos pasaj în cronica închinată domnilor munteni din miscelaneul său Ma÷mut laÓƯf.
V. Feodorov, Chronique: 24, 34–35 (text arab); 40, 57 (trad. fr.).
382
ceilal‫ڏ‬i patriarhi au [primit] mănăstiri ‫ڍ‬i danii1011, dar nu am aflat pe acela căruia
să i-o dăm în grijă, [adică] un egumen, care să aibă alături câ‫ڏ‬iva călugări.
Duminică, după Liturghie, ne-am luat rămas bun de la ei ‫ڍ‬i am mers
iară‫ڍ‬i pe un drum rău, ajungând din nou la râul Olte‫ڏ‬1012. Seara am sosit la un
sat al ctitorilor mănăstirii pomenite, unde se afla o biserică de piatră cu
hramul Sf. Procopie1013, unde am slujit Liturghia a doua zi.
< Despre Mănăstirea Stăne‫ڍ‬ti1014 >

Am mers apoi la o altă mănăstire, tot a lor, cu hramul Adormirea
Maicii Domnului, pe care o numesc Stăne‫ڍ‬ti, care se afla cale de două ceasuri
depărtare de ei. Se găsea într-o vale, în mijlocul unor păduri dese. Zidirea ei
semăna cu aceea a Mănăstirii Căluiu, mai cu seamă turnul clopotelor, care
parcă era acela‫ڍ‬i, din pricină că tot me‫ڍ‬terii care ridicaseră mănăstirea aceea
o ridicaseră ‫ڍ‬i pe aceasta. //280v// Căci râvna lor, în aceste ‫ڏ‬ări, în a ridica
mănăstiri este foarte mare, făcându-le apoi danii bogate – sate, averi, vii,
grădini ‫ڍ‬i mori, robi ‫ڏ‬igani ‫ڍ‬i altele. Fiecare mănăstire este loc de îngropăciune
pentru ctitorii ei, iar chipurile lor, adică ale celor care au zidit-o, sunt
zugrăvite la intrarea în biserică: bărbatul cu copiii lui, cu tatăl ‫ڍ‬i fra‫ڏ‬ii
în‫ڍ‬ira‫ڏ‬i unul după altul mai jos, înăuntru în dreapta, iar doamna cu fetele ei
‫ڍ‬i cu nevestele bărba‫ڏ‬ilor zugrăvi‫ڏ‬i alături de so‫ڏ‬ul ei, cu fetele lor, sunt [pe
peretele de] la miazănoapte. Ei scriu numele fiecăruia în dreptul capului. Se
mândresc foarte mult cu aceasta, căci după multă vreme vor veni copiii
copiilor lor să le privească chipurile ‫ڍ‬i vor spune: „A‫ڍ‬a arăta chipul tatălui
nostru ‫ڍ‬i al bunicului nostru ‫ڍ‬i al mamei noastre ‫ڍ‬i al celorlal‫ڏ‬i”. Deasupra
u‫ڍ‬ii este zugrăvită icoana Mântuitorului, iar ei sunt to‫ڏ‬i de cele două păr‫ڏ‬i, cu
bra‫ڏ‬ele deschise către El, spunând: „Prime‫ڍ‬te de la noi, milostive Doamne,
această sfântă biserică, pe care am înăl‫ڏ‬at-o spre slava numelui Tău, ‫ڍ‬i
răsplăte‫ڍ‬te-ne osteneala cu împără‫ڏ‬ia Ta din ceruri”.
1011
Autorul se referă în mai multe pasaje la mănăstiri despre care i s-a spus că erau
închinate către a‫ڍ‬ezăminte din Muntele Athos, din ‫ڎ‬ara Sfântă sau din Rumelia. Închinarea
mănăstirilor a continuat, astfel că lista mănăstirilor neînchinate din Anexa I la cap. VIII al
Regulamentului Organic pentru δara Românească (1831–1832) cuprinde numai 17
lăca‫ڍ‬uri, împreună cu 6 schituri ce depindeau de ele. V. Mănăstiri neînchinate, în
Monumente γi muzee. Buletinul Comisiei βtiinεifice a Muzeelor γi Monumentelor istorice γi
artistice, Bucure‫ڍ‬ti, I, 1958, p. 257 (semnat „T.E.”).
1012
În ms. uǋltƗts, grafie diferită de aceea folosită pentru Olt (scris uǋlÓ). Olte‫ڏ‬ul este
men‫ڏ‬ionat ‫ڍ‬i mai sus, la f. 272r ‫ڍ‬i 277v.
1013
Poate Biserica Sf. Cuvioasă Parascheva din satul Cepturoaia, loc. Iancu Jianu, jud. Olt.
V. Cre‫ڏ‬eanu 1967: 922; Stoicescu, Bibliografia I: 147; ‫ڌ‬tefănescu, Arta feudală: 121–122.
1014
V. Odobescu, Antichităεile: 25, 31, 129–131, 142, 148, 163; Năsturel, Biserici,
mănăstiri γi schituri din Oltenia, II, p. 33–46; ‫ڌ‬tefănescu, Arta feudală: 128–130; Călători
VI: 223, n. 381.
383
Să ne întoarcem. În această mănăstire a fost un havuz cu apă curgătoare,
dar acum s-a surpat, căci stăpânii acestei mănăstiri, când au înăl‫ڏ‬at-o, au dat-o
în puterea patriarhului Alexandriei1015, dar nu s-a mai a‫ڍ‬ezat nimeni aici
după moartea lui.
Am făcut apoi slujbă de pomenire pentru ctitorii mănăstirii ‫ڍ‬i pe urmă
ne-am întors în sat.
Mar‫ڏ‬i am mers ‫ڍ‬i am trecut râul Olt cu barca ‫ڍ‬i am ie‫ڍ‬it din cuprinsul
eparhiei episcopului de Râmnic, intrând în eparhia mitropolitului ‫ڎ‬ării
[Valahiei]. Am mers pe un drum tare greu, prin mun‫ڏ‬i ‫ڍ‬i văi, pe unde drumul
fusese desfundat de căru‫ڏ‬e.
< Despre Mănăstirea Drăgu‫ڍ‬in1016 >

‫ڌ‬i am ajuns la amiază la o mănăstire cu hramul Sf. Treime, numită
Mănăstirea Drăgu‫ڍ‬in, după numele celui care o ridicase acum iară‫ڍ‬i lângă
râul Olt, aproape de Mănăstirea Stăne‫ڍ‬ti. Numai că nu era drum de căru‫ڏ‬ă
până la ea, de aceea ne-au pus să facem un lung ocol, de jumătate de zi. Au
o biserică încântătoare ‫ڍ‬i alături un havuz cu apă ‫ڍ‬i o clopotni‫ڏ‬ă foarte mare.
Ne-am înapoiat de acolo ‫ڍ‬i am sosit seara la un sat al banului Chircă1017. În
zori am ajuns la târgul Slatina, alături de râul Olt, care se trece cu bărcile.
< Despre Mănăstirea Clocociov1018 >

Am ajuns la o mănăstire cu hramul Sf. Mihail, numită Clocociov, care
semăna cu mănăstirea văzută deunăzi. Avea un havuz cu apă, tot a‫ڍ‬a. Aici
erau un egumen ‫ڍ‬i călugări greci de la Mănăstirea Kutlumus din Sfântul
Munte, căci ctitorii ei o închinaseră acesteia1019.
În zorii zilei de joi am plecat de aici, îndreptându-ne către Bucure‫ڍ‬ti,
căci ne apropiasem de el. Mergeam mereu către răsărit, numai că drumul era
foarte greu, din pricina desimii codrilor.
1015
Cf. Cioran 1900: 204, „Nichifor, patriarhul Alexandriei”, adică Nicefor I (1639–1645).
1016
În ms. DrƗƥǌšƯn, la Belfour II: 373: Draghoshin, iar la Emilia Cioran: Drăgă‫ڍ‬ani.
Drăgu‫ڍ‬in Deleanu, mare paharnic, a ctitorit între 1644 ‫ڍ‬i 1648 schitul Deleni, pe Olt (com.
Tezlui), v. Stoicescu, Bibliografia I: 274; Moisescu, Arhitectura II: 73. Stoicescu identifică
biserica men‫ڏ‬ionată aici cu aceea din Drăgă‫ڍ‬ani, din sec. XVIII: „[men‫ڏ‬iune Paul de Alep]”
(Stoicescu, Bibliografia I: 286). Cre‫ڏ‬eanu nu este sigur cu privire la identificarea ei.
1017
În ms. KƯrkiÎ, probabil banul Chircă Rudeanu, care avea mo‫ڍ‬ie la Curti‫ڍ‬oara,
v. Stoicescu, Bibliografia I: 250, 265; Stoicescu, Dicεionar: 238.
1018
Situată azi în partea de sud a ora‫ڍ‬ului Slatina. Ridicată în vremea lui Neagoe
Basarab (1512–1521), odată cu mănăstirile Căluiu ‫ڍ‬i Hotărani, a fost reclădită ‫ڍ‬i înzestrată
de Mihai Viteazul, apoi de Diicu Buicescu vel agă, în 1645. V. Năsturel, Biserici, mănăstiri
γi schituri din Oltenia, II: 117–124; Ghika-Bude‫ڍ‬ti, Evoluεia arhitecturii: 61–62; Stoicescu,
Bibliografia II: 583–584; Aurelia Mincă, Mihail Butoi, Monumente istorice γi de artă din
judeεul Olt, Bucure‫ڍ‬ti, 1984; Moisescu, Arhitectura II: 64–65.
1019
A‫ڍ‬ezământul a fost închinat către mănăstirea Kutlumus de Alexandru Coconul, în
1625, împreună cu toate averile, satele de ‫ڏ‬igani, viile ‫ڍ‬i veniturile lui.
384
< Despre Mănăstirea Glavacioc1020 >
Sâmbătă am sosit la o mănăstire cu hramul Buna Vestire, numită
Glavacioc, ctitoria unuia dintre domnii din vechime, pe nume Neagoe-vodă,
împreună cu Petru-vodă1021. De la zidirea ei ‫ڍ‬i până azi trecuseră taman o
sută ‫ڍ‬aptesprezece ani. Biserica ei, de‫ڍ‬i veche, era foarte mare ‫ڍ‬i frumoasă,
bine alcătuită, cu două turle, una deasupra pronaosului ‫ڍ‬i cealaltă deasupra
naosului, iar deasupra celor patru arce erau patru stâlpi pe care se sprijinea
bolta. Nu am mai văzut o asemenea biserică în ‫ڏ‬ările acestea: semăna cu
biserica ’Addah1022 din ‫ڏ‬inutul Tripoli. Toate chiliile mănăstirii erau din
piatră. În fa‫ڏ‬a ei era un lac foarte întins. Mănăstirea se afla în mijlocul unor
păduri dese ‫ڍ‬i drumul către ea era ascuns. Am slujit Liturghia aici duminică.
L-am îmbrăcat pe stareĠ cu bederni‫ڏ‬a ‫ڍ‬i slujba s-a încheiat cu hirotonia unui
preot ‫ڍ‬i a unui diacon. //281r// După masă i-am părăsit ‫ڍ‬i am mers la casa
unui boier, iar de acolo ne-am dus la satul unei femei, numit Petre‫ڍ‬ti1023.
< Despre Mănăstirea Căscioara1024 >

De aici am mers la o mănăstire numită „Căscioara” sau „Casa
amărâtă”1025, cu hramul Intrarea Maicii Domnului în biserică. Se găse‫ڍ‬te pe
malul râului Arge‫ڍ‬, pe care l-am trecut.
1020
A‫ڍ‬ezământul este documentat din 1441, din vremea lui Vlad Dracul (act de
danie), dar primul ctitor al bisericii este socotit Vlad Călugărul (către 1486), iar biserica a
fost zugrăvită de Neagoe Basarab (cf. pisaniei din vremea lui Constantin Brâncoveanu). V.
Cioran 1900: 204, n. 1; Stoicescu, Bibliografia I: 338–339; Ctitoriile Sfântului Voievod
Neagoe Basarab: 210–217.
1021
Autorul se referă la domnii ‫ڎ‬ării Române‫ڍ‬ti Neagoe Basarab ‫ڍ‬i Petru Cercel.
1022
Biserică din Tripoli, azi în Liban, ridicată după prima cruciadă (în Comitatul latin
de Tripoli, 1104–1288).
1023
În text urmează un pasaj repetat, neclar, tăiat cu linie orizontală.
1024
Autorul se referă probabil la biserica Mănăstirii Cătălui – Căscioarele, cu hramul
Sf. Ierarh Nicolae, ctitorită în 1577 de marele spătar Stan din Corbi cu so‫ڏ‬ia sa Caplea, fiica
Mariei din Flore‫ڍ‬ti ‫ڍ‬i a lui Teodosie din Peri‫ڍ‬, fiul lui Neagoe Basarab. Potrivit lui N. Iorga
(Inscripεii, II: 51), este vorba de Căscioare, pe râul Arge‫ڍ‬. Astăzi comuna Căscioarele, având în
componen‫ڏ‬ă un sat Căscioarele, se află în jud. Giurgiu, pe malul lacului Cătăluiul. O mănăstire
Căscioarele, în apropiere de râul Arge‫ڍ‬, este men‫ڏ‬ionată ‫ڍ‬i de Neofit Cretanul, mitropolitul
‫ڎ‬ării Române‫ڍ‬ti (1738–1753), v. Neofit Cretanul, Jurnal de călătorie, edi‫ڏ‬ie îngrijită,
introducere ‫ڍ‬i note de Arhimandrit Nectarie ‫ڌ‬ofelea, Bucure‫ڍ‬ti, 2013, p. 36. V. ‫ڍ‬i Gh.
Cantacuzino, C. Bălan, Date noi pe marginea cercetărilor istorico-arheologice de la
mănăstirea Cătălui, „Revista Muzeelor úi Monumentelor Istorice”, 5, 1968, nr. 6, p. 547–551;
Stoicescu, Bibliografia I: 142–143; Gh. Cantacuzino, G. Trohani, Săpăturile arheologice de
la Cătălui-Căscioarele, jud. Ilfov, „Cercetări arheologice”, 3, 1979, p. 276–303; Moisescu,
Arhitectura II: 8.
1025
În ms. bayt aqƯr, lit. „casă urâtă”. Belfour traduce Poor-house, în sensul de
„Casa săracilor”, reluat în Călători VI: 226.
385
< Despre Mănăstirea Sf. Nicolae1026 >
‫ڌ‬i am ajuns apoi la o altă mănăstire, cu hramul Sf. Nicolae.
Seara am sosit în ora‫ڍ‬ul Bucure‫ڍ‬ti, vestit ca ora‫ ڍ‬de scaun al domnilor
din vremuri străvechi.
< Despre Mănăstirea Sf. Gheorghe din Bucure‫ڍ‬ti >
Ne-au găzduit la Mănăstirea Sf. Gheorghe1027, bine cunoscută ca metoc
al [Bisericii] Învierii1028, unde sunt statornici‫ڏ‬i un egumen ‫ڍ‬i călugări [trimi‫ڍ‬i
de] patriarhul Ierusalimului.
< Despre înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬area ora‫ڍ‬ului Bucure‫ڍ‬ti >
Acest ora‫ ڍ‬este foarte mare. Ne-au spus că se găseau acolo, de mai
multă vreme, ‫ڍ‬ase mii de case ‫ڍ‬i că are patruzeci de biserici ‫ڍ‬i mănăstiri.
Prin mijlocul lui trece vestitul râu Dâmbovi‫ڏ‬a.
Am mers apoi la Curte, care este foarte mare, cu o întăritură de lemn
foarte înaltă care îi dă ocol. A fost aici una străveche, dar răposatul Matei-
vodă a dărâmat-o ‫ڍ‬i a zidit alta nouă, ridicând clădiri minunate, care uimesc
‫ڍ‬i încântă min‫ڏ‬ile1029. Este mai frumoasă ‫ڍ‬i mai încântătoare decât Curtea de la
Târgovi‫ڍ‬te1030. Biserica ei are hramul Adormirea Maicii Domnului. Am sfin‫ڏ‬it
‫ڍ‬i aici aghiazmă.
< Despre înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬area noii Mănăstiri Sf. Constantin ‫ڍ‬i Elena1031 >
Am mers pe urmă într-o margine a ora‫ڍ‬ului, pe un loc înalt, unde
domnul acesta a purces să ridice o mănăstire mare ‫ڍ‬i o biserică mărea‫ڏ‬ă,
încântătoare ‫ڍ‬i minunată, asemănătoare pe dinăuntru bisericii de la Curtea de
Arge‫ڍ‬, numai că este din cărămidă1032, iar în pronaos are doisprezece stâlpi
1026
Mănăstirea Găiseni sau Strâmbul, cf. Stoicescu, Bibliografia I: 325 (Călători VI).
1027
Patriarhii străini erau găzdui‫ڏ‬i la Mănăstirea Sf. Gheorghe Nou, atestată din
sec. XVI. V. Stoicescu, Repertoriul Bucureγti: 281–286.
1028
Biserica Sfântului Mormânt de la Ierusalim, numită de ortodoc‫ڍ‬i „Biserica
Învierii” pentru că evenimentul principal pe care îl evocă este Învierea lui Iisus, nu moartea Sa.
1029
La refacerea CurĠii în sec. XVI, în vremea domnului Mircea Ciobanul, a fost
ridicată úi Biserica cu hramul Buna Vestire. V. N. Vătămanu, Bisericile Curεii Vechi, „Glasul
Bisericii”, XVIII, nr. 3–4, 1959, p. 288–294; Stoicescu, Repertoriul Bucureγti: 29, 195–198;
Pippidi, Influenεe greceγti: 13–14.
1030
Despre lucrările la Curtea din Bucure‫ڍ‬ti v. Giurescu, Istoria Bucureγtilor: 71–73;
Paul Simionescu, Paul Cernovodeanu, Cetatea de scaun a Bucureγtilor. Consemnări,
tradiεii, legende, Bucure‫ڍ‬ti, 1976; Gheorghiu, Arhitectura medievală de apărare: 216.
1031
Biserica Mitropolitană, a cărei zidire a început-o Constantin ‫ڌ‬erban ‫ڍ‬i a încheiat-o
Mihnea III Radu. V. I. D. Trajanescu, Mitropolia din Bucureγti, BCMI, V, 1912, fasc. 20,
p. 138–176; Ghika-Bude‫ڍ‬ti, Evoluεia arhitecturii: 63–65; Iorga, Istoria Bucureγtilor: 74;
Stoicescu, Repertoriul Bucureγti: 241; ‫ڌ‬tefănescu, Arta feudală: 143–144.
1032
Dl Acad. Răzvan Theodorescu mi-a comunicat că aceasta i se pare a fi o
observa‫ڏ‬ie de mare interes a cronicarului, întrucât el remarcase că biserica bucure‫ڍ‬teană
relua aspectul celei de la Curtea de Arge‫ ڍ‬a lui Neagoe Basarab, fără îndoială în inten‫ڏ‬ia de
a sublinia tradi‫ڏ‬ia dinastică a Basarabilor. Descenden‫ڏ‬a tipologică a fost formulată astfel de
386
rotunzi, ciopli‫ڏ‬i din câte o bucată întreagă de piatră, după numărul Apostolilor.
Are patru turle foarte înalte, iar afară sunt pridvoare mari. Acoperi‫ڍ‬ul este
învelit cu plumb: ne-au spus că are vreo patruzeci de mii de ocale [în greutate].
Am sfin‫ڏ‬it aghiazmă ‫ڍ‬i [părintele nostru] a stropit-o, după datină, căci încă
nu era isprăvită. Este închinată Sf. Constantin ‫ڍ‬i Elena, după numele său1033.
< Despre Mănăstirea Sf. Ecaterina1034 >
Am mers apoi la o mănăstire cu hramul Sf. Ecaterina, unde sunt a‫ڍ‬eza‫ڏ‬i
un egumen ‫ڍ‬i călugări de la Muntele Sinai. Am sfin‫ڏ‬it ‫ڍ‬i acolo aghiazmă.
< Mănăstirea Sf. Ioan Botezătorul1035 > De acolo am mers la o
mănăstire cu hramul Sf. Cuvios Ioan Botezătorul.
< Mănăstirea Celor Patruzeci [de Mucenici]1036 > Apoi [am mers] la o
mănăstire cu hramul Patruzeci de Sfin‫ڏ‬i [Mucenici], numită „A Celor
Patruzeci”, care a fost închinată unei mănăstiri din ‫ڏ‬inutul Ianinei, cu hramul
Adormirea Maicii Domnului.
< Mănăstirea [Sf.] Petru ‫ڍ‬i Pavel1037 >
Apoi am mers la o mănăstire cu hramul [Sf.] Apostoli Petru ‫ڍ‬i Pavel,
înăl‫ڏ‬ată de Matei-vodă, care a fost închinată uneia dintre mănăstirile din
Sfântul Munte.
< Mănăstirea Sf. Sava1038 >
Apoi [am mers] la o mănăstire mică cu hramul Sf. Sava, pe care ctitorii
ei au închinat-o mai întâi Mănăstirii Sf. Sava de la Ierusalim, iar acum se
afla acolo un egumen trimis de patriarhul Ierusalimului.
dl. Acad. Theodorescu: Curtea de Arge‫ – ڍ‬Radu Vodă (Sf. Troi‫ڏ‬ă) din Bucure‫ڍ‬ti – Sf. Constantin
‫ڍ‬i Elena (Biserica Mitropoliei din Bucureúti) – Cotroceni – Mănăstirea Văcăre‫ڍ‬ti.
1033
Al domnului muntean, Constantin ‫ڌ‬erban.
1034
Ctitoria vornicului Iva‫ڍ‬cu Golescu, ridicată pe malul drept al Dâmbovi‫ڏ‬ei,
v. Stoicescu, Repertoriul Bucureγti: 278–279.
1035
Probabil mănăstirea Sf. Ioan cel Mare sau „Grecesc”, ridicată pe locul unde a fost
construit mai târziu Palatul C.E.C., pe Calea Victoriei de azi. V. Stoicescu, Repertoriul
Bucureγti: 287–289.
1036
Mănăstirea Sărindar, pe locul unde a fost construit ulterior Cercul Militar,
v. Stoicescu, Repertoriul Bucureγti: 266–268.
1037
Ctitorie a lui Matei Basarab, pe o a‫ڍ‬ezare mai veche, pe malul drept al Dâmbovi‫ڏ‬ei.
Emilia Cioran propune „Biserica Sf. Apostoli, închinată la mănăstirea grecească Stavronikita,
din muntele Athos” (Cioran 1900: 207, n. 2). În Călători VI: 228, n. 413: „De fapt, era metoh la
mănăstirea Târnova din Bulgaria”. V. ‫ڍ‬i Stoicescu, Repertoriul Bucureγti: 271–274.
1038
Mănăstirea Sf. Sava, construită pe un loc aflat azi în zona PieĠei Universită‫ڏ‬ii, a fost
ctitorită de pârcălabul Andronache înainte de 1619 ‫ڍ‬i refăcută de Constantin Brâncoveanu,
v. Stoicescu, Repertoriul Bucureγti: 295–296. În 2012, cu prilejul săpăturilor pentru amenajarea
unei noi parcări subterane, au fost descoperite ruinele bisericii ‫ڍ‬i locurile de veci din cimitirul
alăturat.
387
< Mănăstirea Sf. Nicolae1039 >
Sâmbătă am mers ‫ڍ‬i am slujit la o mănăstire cu hramul Sf. Nicolae,
înăl‫ڏ‬ată de răposatul Mihail-vodă într-o margine a ora‫ڍ‬ului, tot a‫ڍ‬a pe un loc
înalt. [Biserica ei] este foarte mare ‫ڍ‬i are trei turle. Aici [părintele nostru
patriarh] a hirotonit un preot.
Duminică în zori am sfin‫ڏ‬it aghiazmă în biserica Mănăstirii Sf.
Gheorghe.
< Despre Mănăstirea [Sf.] Treime1040 >

Luni, ultima zi a lunii august [1657], am mers la o mănăstire cu hramul
[Sf.] Treime, înăl‫ڏ‬ată de răposatul Radu-vodă, care a domnit la vremea lui ‫ڍ‬i
peste Moldova, ‫ڍ‬i peste Valahia1041. Aceasta se află într-o margine a
ora‫ڍ‬ului, tot pe un loc înalt. Jur-împrejur este un râu curgător ‫ڍ‬i sunt ape, dar
nu se poate trece decât pe un pod de lemn. Iar când îl dau deoparte nu se
mai poate [trece apa]. Este o mănăstire frumoasă, încântătoare, iar biserica
ei este mare, înaltă ‫ڍ‬i foarte luminoasă. Este cât se poate de împodobită ‫ڍ‬i de
frumoasă, toată zugrăvită. Iar în partea dinspre miazăzi1042 sunt morminte,
este locul [de veci al] domnilor. Pietrele lor [de mormânt] sunt din marmură
albă, acoperite cu draperii de serasir. Au un fel de baldachine sprijinite pe
patru //281v// stâlpi din fier. Chipurile lor sunt zugrăvite pe pere‫ڏ‬i. Am slujit
aici Liturghia ‫ڍ‬i am hirotonit un preot ‫ڍ‬i un diacon. Această mănăstire este
închinată Mănăstirii Iviron, adică mănăstirii georgienilor din Sfântul Munte
[Athos]. Se află aici un egumen ‫ڍ‬i călugări greci, care se schimbă tot la trei ani.
1039
Mănăstirea Mihai-Vodă, ridicată în 1591, v. Henric Stahl, Mănăstirea Mihai
Vodă, palat domnesc, în Comunicări. II, BCMI, VII, 1914, fasc. 25, p. 35; Stoicescu,
Repertoriul Bucureγti: 27–35, 230–234.
1040
Numită ‫ڍ‬i Mănăstirea Sfânta Troi‫ڏ‬ă, a fost ridicată de Alexandru II Mircea
(1568–1577) pe o colină care domina râul Dâmbovi‫ڏ‬a. A fost sfin‫ڏ‬ită la sfâr‫ڍ‬itul anului
1614 de patriarhul Chiril Lukaris. Transformat de otomani în depozit de praf de pu‫ڍ‬că în
vara anului 1595, lăca‫ڍ‬ul a fost pângărit de o‫ڍ‬tenii lui Sinan-pa‫ڍ‬a, care au mânat caii în
biserică, pe care au prefăcut-o apoi în moschee. Clădirile au fost aruncate în aer la
retragerea otomanilor din fa‫ڏ‬a o‫ڍ‬tilor lui Mihai Viteazul. Mănăstirea a fost reconstruită de
Radu Mihnea în 1613–1614, când a luat numele de „Radu-Vodă”. V. Ghika-Bude‫ڍ‬ti,
Evoluεia arhitecturii: 65; Stoicescu, Repertoriul Bucureγti: 259–265; Giurescu, Istoria
Bucureγtilor: 74; Berindei – Bonifaciu: 47; Sinigalia 2000: 195–199; Moisescu, Arhitectura
II: 45–47; Arhim. Policarp Chi‫ڏ‬ulescu, Mănăstirea Radu-Vodă, Bucure‫ڍ‬ti, 2009.
1041
Autorul se referă la Radu Mihnea, domn al ğării Româneúti (septembrie 1601 –
martie 1602, martie 1611 – mai 1611, 12 septembrie 1611 – august 1616, august 1620 –
august 1623) ‫ڍ‬i al Moldovei (24 iulie 1616 – 9 februarie 1619, 4 august 1623 – 20 ianuarie
1626).
1042
În ms. fƯ qiblƯ-hƗ, lit. „în partea ei dinspre sud”. ‫ڌ‬i Murkos cite‫ڍ‬te: „în partea de
sud” (2005: 592). La Barthélemy, Dictionnaire: 636 apare ‫ڍ‬i termenul derivat qibliyye, „în
interiorul (moscheii), prin opozi‫ڏ‬ie cu curtea”. V. ‫ڍ‬i supra, n. 3 ‫ڍ‬i 38.
388
Afară din ora‫ ڍ‬mai este o altă mănăstire înăl‫ڏ‬ată de Matei-vodă1043.
< Anul ‫ڍ‬apte mii o sută ‫ڍ‬aizeci ‫ڍ‬i ‫ڍ‬ase de la Facere >
În zorii primei zile a [noului] an ortodox1044, 1 ale lunii septembrie,
praznicul Sf. Cuvios Simeon Stâlpnicul de la Alep1045, era începutul anului
7166 de la Facere1046. Am ie‫ڍ‬it din Bucure‫ڍ‬ti la amiază ‫ڍ‬i am mers la un sat
al acestui domn de pe la început, când fusese doar boier mazil1047, ca mai
târziu să ajungă serdarul oastei. Satul se nume‫ڍ‬te Dobreni, adică „cel
plăcut”1048. Aici este un palat falnic cu o întăritură de lemn trainică, de jur-
împrejur1049. Are odăi ‫ڍ‬i încăperi mari, minunate ‫ڍ‬i plăcute, cu firide ‫ڍ‬i bol‫ڏ‬i
zugrăvite în întregime cu icoane de sfin‫ڏ‬i, cu bătălii ‫ڍ‬i altele asemenea. Ele
se deschid către o grădină întinsă, precum grădinile frânce‫ڍ‬ti1050, bine
rânduită, cu jgheaburi din [‫ڏ‬igle de] cărămidă. Afară este un iaz întins, peste
care trece un pod de pe un mal pe celălalt, iar în mijloc [grădina] are un
chio‫ڍ‬c frumos. Alături se află o biserică de piatră foarte frumoasă, cu
hramul Adormirea Maicii Domnului1051.
A doua zi, după slujbă, am mers pe un drum anevoios, prin păduri
dese, pe lângă un lac nedespăr‫ڏ‬it de drum, până aproape de râul Arge‫ڍ‬, unde
se află o moară mare a domnului, minunată ‫ڍ‬i încântătoare, cum nu am mai
văzut niciodată1052. Avea ‫ڍ‬ase ro‫ڏ‬i pe-afară ‫ڍ‬i ‫ڍ‬ase pietre [de moară], iar în
1043
Autorul se referă poate la Mănăstirea Căldăru‫ڍ‬ani, care fusese ctitorită în 1638 de
Matei Basarab, pe locul unei sihăstrii atestate din 1615 (într-un document din vremea lui
Radu Mihnea).
1044
În ms. al-sanat al-rǌmiyyat, „anul după calendarul greco-ortodox”.
1045
V. supra, n. 470.
1046
1657 d. Hr.
1047
În ms. ma‘zal. În continuare autorul descrie palatul Cantacuzinilor, v. Stoicescu,
Bibliografia I: 280.
1048
Sat în comuna Vără‫ڍ‬ti, jud. Giurgiu, atestat din sec. XVI. Scriind aceste rânduri
după călătoria în Rusia, unde s-a familiarizat cu limba ‫ڏ‬ării, autorul traduce dobre prin
Al-MulƯa, „plăcuta” (în acord cu subst. fem. qariyat, „sat”). V. Giurescu, Istoria Bucureγtilor: 74.
1049
Bazându-se pe informa‫ڏ‬iile din jurnalul lui Paul din Alep, Tereza Sinigalia consideră
palatul de la Dobreni „primul edificiu civil în adevărata accep‫ڏ‬iune a cuvântului din secolul
al XVII-lea” (Sinigalia 2000: 189; 190–195). V. ‫ڍ‬i V. Drăghiceanu, Monumentele istorice
din Oltenia, Raport din anul 1921, BCMI, XXIV, 1931, fasc. 69, p. 133–134, care descrie
astfel clădirea: „Frumoase cadre de fereastră stau asvârlite afară, iar chenarul u‫ڍ‬ii, cu
admirabile săpături orientale, împodobe‫ڍ‬te minunat u‫ڍ‬a de intrare”.
1050
Autorul compară această grădină cu cele de tip occidental, pe care le cuno‫ڍ‬tea de
la Alep ‫ڍ‬i din alte ora‫ڍ‬e levantine unde trăiau comunită‫ڏ‬i mari de europeni, stabili‫ڏ‬i în
Levant mai ales după instalarea stăpânirii otomane.
1051
Ctitorită de Constantin ‫ڌ‬erban la 1646, pe când era serdar, v. Stoicescu,
Dicεionar: 280; Moisescu, Arhitectura II: 20–21.
1052
V. Giurescu, δara Românească: 97–106, care descrie alcătuirea ‫ڍ‬i func‫ڏ‬ionarea
unei mori medievale din Muntenia, citând, între altele, Vasile Cărăbi‫ڍ‬, Morile γi pivele de
pe Valea Jaleγului, Judeεul Olt, „Cibinum”, 1967–1968, p. 231–248.
389
jurul fiecărei pietre care se învârtea era o lădi‫ڏ‬ă [din lemn], ca la teascurile de
struguri. Ce cădea din făină, cădea în sacii pe care îi atârnau de fundul lădi‫ڏ‬ei,
fără [a se pierde din] uruială, căci piatra era prinsă sus, iar moara avea podeaua
joasă. În fiecare an [moara] dă, fără îndoială, o mie de taleri-leu1053, pe lângă
cele de trebuin‫ڏ‬ă în gospodărie, adică nevoile ei de făină. Mai minunat decât
aceasta era că, printr-un me‫ڍ‬te‫ڍ‬ug iscusit, făina cădea singură [pe o parte] ‫ڍ‬i
uruiala [pe altă parte]. Am dorit să-l înduplecăm pe domn să o închine
scaunului Antiohiei, căci ceea ce se ob‫ڏ‬inea era câ‫ڍ‬tig curat: puteam trimite
pe cineva în fiecare an să ia mia de guru‫ڍ‬i, fără cheltuială, ceea ce însemna mai
mult decât câteva mănăstiri [închinate], care ar fi cerut atâta osteneală, călugări
‫ڍ‬i argaĠi. Numai că s-a întâmplat că [moara] a ars până la urmă, împreună cu
satul pomenit ‫ڍ‬i cu palatele, a‫ڍ‬a cum se va povesti [mai departe].
Să ne întoarcem. Apoi am trecut râul pomenit peste un pod ‫ڍ‬i am mers
la un sat al unuia dintre marii vistieri, care fusese mazilit1054, [sat] numit
Grădi‫ڍ‬tea. El ridicase aici de curând o biserică mare, înaltă, de piatră, cu
hramul Adormirea Maicii Domnului.
< Despre Mănăstirea [Sf.] Ierarh Nicolae [de la] Comana1055 >
În zori ne-am luat rămas bun ‫ڍ‬i am mers pe drumuri anevoioase, printr-o
strâmtoare mare, la o mănăstire cu hramul Sf. Nicolae, numită Comana, care
fusese înăl‫ڏ‬ată de răposatul ‫ڌ‬erban-vodă, tatăl acestui domn1056. Este o
mănăstire foarte mare, zidită trainic, înconjurată de un zid de piatră, iar în
cele patru col‫ڏ‬uri are patru turnuri cu bol‫ڏ‬i ‫ڍ‬i cerdacuri jur-împrejur, pentru a
admira priveli‫ڍ‬tea. Unul dintre ele seamănă cu un turn al Mănăstirii [Sf.]
TroiĠă de la Moscova. Clopotni‫ڏ‬a se află deasupra por‫ڏ‬ii. Cel mai mult m-a
încântat dumbrava cu pomi ‫ڍ‬i iarbă care cuprinde toată mănăstirea, precum
‫ڍ‬i un havuz minunat, cu apă dulce. Chiliile ei sunt de jur-împrejur. Mănăstirea
aceasta este a‫ڍ‬ezată pe un ostrov, iar împrejur are numai lacuri, ape ‫ڍ‬i glod,
//282r// cum nu se poate povesti. Nu este niciun drum până la ea. Noi am ajuns
acolo cu barca. Iar apa Dunării este aproape de ea. După cum ne-au povestit,
de s-ar fi năpustit vreun împărat împotriva ei cu o‫ڍ‬tile, nu ar fi cucerit-o.
A‫ڍ‬a este cu adevărat, căci i-ar fi foarte greu, a‫ڍ‬a cum am spus, din pricina
lacurilor, care nu înghea‫ڏ‬ă nici la vreme de iarnă, apoi a tinei ‫ڍ‬i glodului.
După căderea serii am plecat de aici ‫ڍ‬i ne-am întors înapoi pe drumul
nostru. Am ajuns pe-nnoptate la un sat care era tot al marelui postelnic
1053
În ms. ƥuruÎ abǌ kalb. V. supra, n. 650.
1054
Bunea din Grădi‫ڍ‬te, fost mare vistier, v. Stoicescu, Dicεionar: 188–189.
1055
Ctitoria lui Radu ‫ڌ‬erban dinainte de a ajunge domn, către 1588–1590, v. Ghika-
Bude‫ڍ‬ti, Evoluεia arhitecturii: 74–75; Stoicescu, Bibliografia I: 187–189; Sinigalia 2000:
144–146.
1056
Autorul se referă la Radu ‫ڌ‬erban, domnul ‫ڎ‬ării Române‫ڍ‬ti, tatăl domnului
Constantin ‫ڌ‬erban.
390
Constantin1057, pe un loc înalt care străjuia peste râul Arge‫ڍ‬, sat numit Coiani1058.
Aici sunt ni‫ڍ‬te palate ale sale, măre‫ڏ‬e precum palatele de la Constantinopol.
Ce minunată este alcătuirea celor două case a‫ڍ‬ezate fa‫ڏ‬ă în fa‫ڏ‬ă, fără a le putea
deosebi una de alta!1059 Au turle1060 ‫ڍ‬i sunt împodobite cu marmură colorată,
aidoma unor valuri. În vârful fiecărei turle este un cerc din porfir, întocmai
ca o felie de taler. Mai sunt ‫ڍ‬i alte culori asemănătoare cu acelea ale marmurei,
zugrăvite cu mare me‫ڍ‬te‫ڍ‬ug. Odăile ‫ڍ‬i ferestrele sunt minunat de frumoase.
În cuprinsul cur‫ڏ‬ii este o biserică mare cu hramul [Sf.] Ierarh Nicolae1061.
În zori am plecat de aici ‫ڍ‬i am trecut cu barca râul pomenit, sosind
după-amiază la un sat numit Fieră‫ڍ‬ti1062, unde se află case ‫ڍ‬i palate ale
fratelui doamnei lui Matei-vodă, căci ea i-a ridicat acolo palate. Spun drept
că ele sunt fără pereche în lume, poate doar în ‫ڏ‬ările frâncilor, căci ea a adus
me‫ڍ‬teri zidari din ‫ڎ‬ara Ungurească ‫ڍ‬i piatră din ‫ڎ‬ara Turcească. Apoi au
purces ‫ڍ‬i au învelit totul în piatră cioplită, pe dinafară ‫ڍ‬i pe dinăuntru, chiar
‫ڍ‬i bol‫ڏ‬ile în întregime, apoi pivni‫ڏ‬ele de jos ‫ڍ‬i cămările. Totul este din piatră
făĠuită, cu un me‫ڍ‬te‫ڍ‬ug bine chibzuit, care îi farmecă pe privitori. [Clădirea]
are trei caturi unul peste altul, [atât de frumoase] încât alungă supărările din
inima celui necăjit. Nici nu sunt în stare să povestesc despre odăile acestor
clădiri ‫ڍ‬i despre alcătuirea lor. În mijlocul cur‫ڏ‬ii dintre clădiri sunt ni‫ڍ‬te
taini‫ڏ‬e minunate, pentru averi, cu u‫ڍ‬i care pornesc din pietri‫ڍ‬ul a‫ڍ‬ternut pe
jos, iar tavanul lor este în întregime boltit cu cărămidă. Ne-au spus că toate
1057
Autorul se referă la Constantin Cantacuzino.
1058
Astăzi satul Mirone‫ڍ‬ti din com. Go‫ڍ‬tinari, jud. Giurgiu, ale cărui mo‫ڍ‬ii fuseseră
mo‫ڍ‬tenite de Constantin Cantacuzino de la familia Craiove‫ڍ‬tilor, ca ‫ڍ‬i satul Căscioarele.
1059
Vezi alte surse despre această „pereche de case” la Sinigalia 2000: 207–211.
Aceea‫ڍ‬i arhitectură deosebită, de inspira‫ڏ‬ie italiană, era prezentă ‫ڍ‬i la palatul lui Constantin
Cantacuzino de la Afuma‫ڏ‬i, descris de N. Iorga în Biserica γi palatul de la Afumaεi (Ilfov),
BCMI, XXIV, 1931, fasc. 67, p. 33–37.
1060
În ms. bi-qibƗb, lit. „cupolă”, „dom”, „turlă”. Autorul nu precizează forma acestor
„turle”. Cu privire la aspectul probabil al acestui element arhitectural v. Sinigalia 2000:
316–319: Tereza Sinigalia propune traducerea „turn”, făcând referire, între altele, la palatul
lui Dimitrie Cantemir din Istanbul, cunoscut din schiĠa inclusă de acesta în harta oraúului,
desenată de el.
1061
Autorul a văzut clădirea vechii biserici, ridicată înainte de 1563 de marele ban
Neagoe, întrucât cea existentă azi a fost construită alături de cea veche, potrivit pisaniei, în
1669, de Ilinca, so‫ڏ‬ia postelnicului Constantin Cantacuzino, cu fiii săi. V. Stoicescu,
Dicεionar: 185–186; Sinigalia 2000: 172, 189–190, 313–320; Moisescu, Arhitectura II: 36–37.
1062
În ms. FiyƗriÎt. Autorul se referă aici la casele din satul Fiere‫ڍ‬ti (azi satul Here‫ڍ‬ti,
com. Here‫ڍ‬ti, jud. Giurgiu), obâr‫ڍ‬ia ‫ڍ‬i mo‫ڍ‬ia lui Udri‫ڍ‬te (Oreste) Năsturel („ot Fieră‫ڍ‬ti”),
unde locuise întreaga familie. Casele ‫ڍ‬i biserica satului, cu două hramuri, Sf. Treime ‫ڍ‬i Sf.
Arhangheli Mihail ‫ڍ‬i Gavriil, au fost ridicate de Doamna Elina, so‫ڏ‬ia lui Matei Basarab, în
1642–1644, împreună cu fra‫ڏ‬ii săi Udri‫ڍ‬te ‫ڍ‬i Cazan Năsturel. V. Drăghiceanu, Monumentele
istorice din Oltenia, Raport din anul 1921, BCMI, XXIV, 1931, fasc. 69, p. 134; Iorga
1972, I: 235–236; Theodorescu, Itinerarii: 49–50; Moisescu, Arhitectura II: 15–16.
391
cămările ‫ڎ‬ării Ungure‫ڍ‬ti sunt astfel alcătuite. Ce fericire pe aceia care
locuiesc aici ‫ڍ‬i pe oaspe‫ڏ‬ii lor! Numai că ‫ڏ‬inutul unde se găse‫ڍ‬te acest sat
este tare nesănătos, iar împrejurimile lui sunt lovite mereu de amenin‫ڏ‬ări ‫ڍ‬i
primejdii, îndeosebi pentru că el se învecinează cu ‫ڎ‬ara Turcească. Eu nu a‫ڍ‬
fi dorit să se afle o asemenea zidire decât în preajma Mănăstirii Cozia, aproape
de muntele acela păzit de amenin‫ڏ‬ări ‫ڍ‬i de primejdii. Să ne întoarcem.
< Despre Mănăstirea Negoe‫ڍ‬ti1063 >

Am plecat apoi de aici după-amiază ‫ڍ‬i am sosit seara la o mănăstire
aflată într-un loc numit Negoie‫ڍ‬ti, cu hramul Sf. Mihail cu Cetele îngere‫ڍ‬ti.
A fost înăl‫ڏ‬ată de răposata Elena, doamna lui Matei-vodă cea pomenită. Este
în întregime o zidire nouă. Se află pe malul râului Arge‫ڍ ڍ‬i al râului
Dâmbovi‫ڏ‬a, căci ele se întâlnesc aici. Sâmbătă în zori am plecat de aici.
< Despre Mănăstirea Plătăre‫ڍ‬ti1064 >

Am ajuns la amiază la o mănăstire mare cu hramul Sf. Mucenic
Mercurie, într-un loc numit Plătăre‫ڍ‬ti. A fost înăl‫ڏ‬ată de nouă, din temelie,
de răposatul Matei-vodă, din pricină că, a‫ڍ‬a cum ne-au povestit, într-unul din
războaiele sale cu Vasile-vodă, pe care l-a purtat în acest loc, s-a rugat la
Sfântul acesta, care i-a apărut în vis ‫ڍ‬i l-a îmbărbătat, întărindu-l. ‫ڌ‬i când au
sosit zorii l-a biruit [pe Vasile-vodă], ru‫ڍ‬inându-l tare. //282v// De aceea [Matei]
a înăl‫ڏ‬at această mănăstire. Toate mănăstirile sale au fost înăl‫ڏ‬ate la fel1065.
Pe urmă fratele domnului1066 ne-a poftit într-un sat al său care era pe un
ostrov în mijlocul unui lac întins, fără margini, unde nu era nici cărare nici
drum. Numele locului era Frunzăne‫ڍ‬ti1067. El ne-a făcut nouă drum înadins, cu
1063
Satul Negoe‫ڍ‬ti este men‫ڏ‬ionat pentru prima oară într-un hrisov al lui Radu-vodă
din 1526. Situat în trecut în jud. Ilfov, apar‫ڏ‬ine din 1980 jud. Călăra‫ڍ‬i, împreună cu satul
‫ڌ‬oldanu. V. ‫ڍ‬i Stoicescu, Bibliografia II: 445; Moisescu, Arhitectura II: 78–79, cu
comentarii la informa‫ڏ‬iile furnizate de Paul din Alep.
1064
Ctitoria lui Matei Basarab cu doamna Elina, la 1642, în com. Plătăre‫ڍ‬ti, azi în
jud. Călăra‫ڍ‬i. De‫ڍ‬i sunt mai multe versiuni, motivul ctitoririi mănăstirii pare să fi fost
pomenirea celor căzu‫ڏ‬i în lupta de la Neni‫ڍ‬or – Armă‫ڍ‬e‫ڍ‬ti, în care Vasile Lupu a fost ajutat
de tătari. Numele ‫ڍ‬i l-a primit datorită primului egumen, grecul Plastara. V. Ghika-Bude‫ڍ‬ti,
Evoluεia arhitecturii: 55–56; Stoicescu, Bibliografia II: 491; ‫ڌ‬tefănescu, Arta feudală: 145;
1065
Autorul se referă la semnificaεia ‫ڍ‬i la motivaεia ctitoririi de biserici de către Matei
Basarab, nu la forma lor, cum gre‫ڍ‬it în‫ڏ‬elege Belfour: The Architecture of almost all his
convents is uniform, reluat în Călători VI: „Arhitectura mănăstirilor sale, ca aproape a
tuturor <celor din ‫ڏ‬ară>, este uniformă” (p. 233). Pasajul explică, de altfel, motivul ridicării
bisericii în acest loc, fără a cuprinde ‫ڍ‬i descrierea ei.
1066
Marele paharnic Radu-Mihail Tântăveanu, v. Stoicescu, Dicεionar: 234.
1067
În ms. Frǌ«ǌnƗÎt. Un sat cunoscut în trecut cu numele Frunzăne‫ڍ‬ti, azi Fundeni,
se află pe malul lacului cu acela‫ڍ‬i nume, în Com. Frunzăne‫ڍ‬ti, jud. Călăra‫ڍ‬i.
392
mare osteneală, ca să putem ajunge. Î‫ڍ‬i ridicase acolo un palat măre‫ڏ‬, unde
am sfin‫ڏ‬it aghiazmă.
< Mănăstirea Tânganu1068 >

După masă ne-am ridicat ‫ڍ‬i am mers cale de două ceasuri, sosind la o
mănăstire veche, într-un alt ostrov, pe un lac foarte întins. Am ajuns acolo
cu barca. Este o mănăstire veche, numită Tânganu, cu hramul Sf. Cuvios
Simeon [Stâlpnicul] cel Bătrân1069. După sfin‫ڏ‬irea aghiazmei, slujba de
pomenire închinată ctitorilor ei ‫ڍ‬i [masa de] prânz, am plecat ‫ڍ‬i de aici ‫ڍ‬i am
mers neîntrerupt până seara.
< Mănăstirea Balamuci1070 >

Am sosit apoi la o mănăstire cu hramul Sf. Nicolae, numită Balamuci,
care se afla pe malul unui râu. Ce mulĠumire ‫ڍ‬i ce fericire pe poporul ‫ڍ‬i pe
locuitorii din preajma ei! Căci parcă era chiar râul Alep, cu culoarea lui
cenu‫ڍ‬ie, cu apa lui dulce ‫ڍ‬i sălciile frumoase de pe malurile sale. Am dormit
aici ‫ڍ‬i în zori am sfin‫ڏ‬it aghiazmă ‫ڍ‬i am săvâr‫ڍ‬it slujbă de pomenire pentru
ctitorii ei ‫ڍ‬i rugăciune de iertare a păcatelor. Am plecat pe urmă de aici ‫ڍ‬i
ne-am înapoiat pe [acela‫ڍ‬i] drum, mergând la casele ‫ڍ‬i palatele ctitorilor ei.
< Mănăstirea Căldăru‫ڍ‬ani1071 >

De aici am mers la o mănăstire foarte mare, unde se ajunge pe o limbă
de pământ, căci jur-împrejur este un lac foarte întins, fără margini ‫ڍ‬i fără
hotar. Are hramul Sf. Dimitrie ‫ڍ‬i se nume‫ڍ‬te Căldăru‫ڍ‬ani. Este vestită în ‫ڏ‬ara
aceasta ca una dintre cele mai mari mănăstiri. A fost zidită de nouă, din
temelie, tot de răposatul Matei-vodă1072, cu o biserică cum nu se poate mai
frumoasă ‫ڍ‬i mai mare, cu chilii împărăte‫ڍ‬ti. Lacul cel întins o cuprinde jur-
împrejur. ‫ڌ‬i nu se află decât un drum rău, de pământ, altminteri nu este nici
1068
Ctitoria lui Radu cel Frumos, curând după urcarea în scaun în 1462. Biserica
văzută de călătorii sirieni nu mai există. La 1853, fiind foarte deteriorată, această biserică a
fost părăsită ‫ڍ‬i s-a construit la 500 m de vechiul lăca‫ ڍ‬o alta nouă, cu hramul Adormirea
Maicii Domnului, unde au fost mutate odoarele din vechea biserică. V. ‫ڍ‬i Stoicescu,
Bibliografia II: 634.
1069
În ms. MƗr SimtƗn al-ay®. Autorul se referă la Sf. Simeon Stâlpnicul cel
Bătrân, sau cel Mare (390–459), ‫ڍ‬i nu la Sf. Simeon Taumaturgul (949–1022), a‫ڍ‬a cum
apare în Călători VI, după Belfour: St. Simeon the Doctor (II, 370). V. ‫ڍ‬i supra, n. 470.
1070
În ms. bi-l-’amwƗ÷, lit. „din valuri”, expresie mnemotehnică notată de autor
pentru a re‫ڏ‬ine numele „Balamuci”. Primul schit a fost ridicat de Papa Greceanu la 1631, pe
o insulă în apa Ialomi‫ڏ‬ei. A primit apoi numele satului Sitaru (com. Grădi‫ڍ‬tea, jud. Ilfov) ‫ڍ‬i nu se
mai află pe malul Ialomi‫ڏ‬ei, care ‫ڍ‬i-a schimbat cursul. V. ‫ڍ‬i Stoicescu, Bibliografia I: 50.
1071
V. Sinigalia 2000: 254–255 ‫ڍ‬i Moisescu, Arhitectura II: 58–59, cu comentarii
privitoare la informa‫ڏ‬iile furnizate de Paul din Alep.
1072
În 1637–1638. V. Stoicescu, Bibliografia I: 129–131; Veniamin Nicolae, Mănăstirea
Căldăruγani. Monografie, Bucureúti, 1973.
393
o cale până la ea. Aici este îngropat Sf. Mitrofan, patriarhul Alexandriei1073.
Ne-am închinat la capul lui cel minunat.
< Mănăstirea Snagov >

În zori am plecat de aici ‫ڍ‬i am mers la o altă mănăstire, ultima dintre
cele pe care le-am cercetat: este o mănăstire veche, cu hramul Intrarea
Maicii Domnului în biserică, ‫ڍ‬i este numită Snagov. Ea a fost ridicată de
răposa‫ڏ‬ii Mircea-vodă [Ciobanul], Radu-vodă, [Matei] Basarab-vodă ‫ڍ‬i
Petru-vodă1074. Mai sunt aici ‫ڍ‬i alte două biserici, în partea dinspre chilii,
[una] cu hramul Buna Vestire ‫ڍ‬i [cealaltă cu hramul] Adormirea Maicii
Domnului1075. ‫ڌ‬i aceasta se află pe un ostrov, iar împrejur este un lac foarte
întins. Are un pod lung [de trecere] peste acesta. După ce am sfin‫ڏ‬it aghiazmă ‫ڍ‬i
am săvâr‫ڍ‬it slujbă de pomenire pentru ctitori am plecat de aici, în zorii zilei
de joi, 10 ale lunii septembrie. Am mers întins până ce am intrat, către seară,
în Târgovi‫ڍ‬te. Lipsisem de aici taman optzeci ‫ڍ‬i două de zile.
Acestea sunt mănăstirile ‫ڎ‬ării Valahiei care se găsesc în eparhia
mitropolitului ei ‫ڍ‬i în eparhia episcopului de Râmnic. Cât despre mănăstirile
ce se află în cuprinsul eparhiei episcopului de Buzău, nu am mers în păr‫ڏ‬ile
acelea – Dumnezeu să le apere pe toate, în vecii vecilor, Amin!
Să ne întoarcem. La sfâr‫ڍ‬itul lunii octombrie s-a făcut tare frig ‫ڍ‬i a
căzut nea din bel‫ڍ‬ug. A fost un ger năpraznic vreme de zece zile, după care
a contenit. Apoi [parcă] a venit primăvara din nou, cu soare, căldură, flori ‫ڍ‬i
iarbă proaspătă, după ce totul fusese ars [de ger]. Au întors atunci caii, vitele
‫ڍ‬i dobitoacele la pă‫ڍ‬une, după ce le duseseră prima oară [la adăpost]. Prima
oară când a dat gerul au murit multe oi, vaci ‫ڍ‬i dobitoace, căci frigul
năvălise pe nea‫ڍ‬teptate. După ce ‫ڏ‬inusem focul aprins zi ‫ڍ‬i noapte, s-a pornit
acum o ar‫ڍ‬i‫ڏ‬ă mare. //283r//
1073
Mihai ‫ڎ‬ipău a afirmat în Ierarhi greci menĠionaĠi în „Călătoria patriarhului
Macarie III în ğările Române”, comunicare la al II-lea Colocviu româno-rus Relaεii între
popoarele ortodoxe ale Europei Răsăritene γi creγtinii din Levant în secolele XVI–XVIII,
Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române, Bucure‫ڍ‬ti, 10 decembrie 2013
(în curs de publicare în RESEE, LII, 2014), că această informaĠie apare numai la Paul din Alep.
1074
Primul lăca‫ ڍ‬a fost ridicat în ostrov în a doua jumătate a sec. XIV. A‫ڍ‬ezarea apare
men‫ڏ‬ionată prima oară într-un hrisov de la Mircea cel Bătrân, datat c. 1407–1418. Biserica
mare a fost refăcută de Neagoe Basarab începând din 1512, apoi de Mircea Ciobanul. V. N.
‫ڌ‬erbănescu, Istoria mănăstirii Snagov, Bucure‫ڍ‬ti, 1944; Stoicescu, Bibliografia II: 589–
592; ‫ڌ‬tefan Andreescu, Portretele murale de la Snagov γi Tismana, BOR, LXXXVIII,
1970, nr. 1–2, p. 175–190; ‫ڌ‬tefănescu, Arta feudală: 112–114; Ctitoriile Sfântului Voievod
Neagoe Basarab: 50–67. Călătorii sirieni au vizitat Mănăstirea Snagov înainte de decăderea ei,
care a început în primul deceniu al sec. XVIII (după ce Antim Ivireanu a devenit mitropolit
al Ungrovlahiei, v. Nicolae Iorga, Câteva indicaεii asupra Mănăstirii Snagovul, Vălenii de
Munte, 1926, ed. a II-a, Vălenii de Munte, 1933, retipărit în Mănăstirea Snagov, credinεă,
literatură γi legendă, Bucure‫ڍ‬ti, 2007, p. 34–39).
1075
Vezi despre aceste două biserici (paraclise), dispărute azi, Iorga, Inscripεii, I: 156.
394
* Istorie cu folos.* Am aflat la valahi un semn folositor de a cunoa‫ڍ‬te
cât de aspră sau de blândă va fi iarna. La 18 ale lunii noiembrie este
praznicul Sf. Platon, când ei sărbătoresc cu mare fală, cu multe jertfe ‫ڍ‬i
slujbe. A‫ڍ‬teaptă cu nerăbdare această zi, de la an la an, ‫ڍ‬i orice se petrece în
ziua aceea este un semn pentru ei, o prevestire adevărată ‫ڍ‬i neîndoielnică.
Dacă în ziua aceea cade nea ‫ڍ‬i este ger ei spun: „Anul acesta va fi un ger
cumplit”. Dacă plouă ‫ڍ‬i este soare, spun: „Anul acesta gerul nu va fi tare, ci
potrivit”. Aγa a fost ‫ڍ‬i anul acela: ploi ‫ڍ‬i soare necurmat până la 9 ale lui
decembrie, ‫ڍ‬i de-abia după aceea a venit ger ‫ڍ‬i nea.
< Cununia lui Constantin-vodă >

Să ne întoarcem. În ziua de 8 a lunii noiembrie [1657] părintele nostru
patriarh l-a cununat pe Constantin-vodă cu o roabă cercheză1076 căreia îi
dăduseră, la botez, numele de Nedelea sau Chiriachi1077. Cununia s-a petrecut
înlăuntrul palatului, sus în iatacul femeilor1078. El i-a fost na‫ڍ‬, iar mitropolitul
‫ڏ‬ării a rostit rugăciunile. Binecuvântările le-a rostit însă părintele nostru
patriarh. Le-au făcut cununi de aur, iar când s-au rotit împrejurul tetrapodului
pe care erau a‫ڍ‬ezate icoana, Evanghelia ‫ڍ‬i crucea le-au aruncat deasupra
capetelor alune, cofeturi, drahme ‫ڍ‬i dinari, după datina lor. După ce s-a
sfârγit slujba i-au a‫ڍ‬ezat în două jil‫ڏ‬uri, îmbrăca‫ڏ‬i în straiele lor împărăte‫ڍ‬ti,
doamna purtând podoabe minunate din colane de aur ‫ڍ‬i mărgăritare1079,
giuvaeruri strălucitoare ‫ڍ‬i altele asemenea. Iar boierii au intrat ‫ڍ‬i le-au făcut
urări, úi mai întâi părintele nostru patriarh, mitropolitul ‫ڏ‬ării, apoi ceilal‫ڏ‬i
afla‫ڏ‬i de fa‫ڏ‬ă ‫ڍ‬i noi odată cu ei. Tot a‫ڍ‬a au intrat ‫ڍ‬i so‫ڏ‬iile boierilor. Apoi i-au
adus înăuntru ‫ڍ‬i noi am ie‫ڍ‬it [din biserică] ‫ڍ‬i am luat parte la marele ospă‫ ڏ‬pe
care l-au dat în ziua aceea. S-au închinat multe rânduri, au tras cu pu‫ڍ‬ca de
1076
Despre această a doua so‫ڏ‬ie a lui Constantin ‫ڌ‬erban, care a rămas alături de el
până la moartea lui în 1682, în Polonia, v. ‫ڌ‬t. Nicolaescu, Documente istorice cu privire la
Radul Vodă de la Afumaεi sau Radul Vodă cel Viteaz (1522–1529), RIAF, X, 1909, p. 85;
Vasile Bogrea, Doamnele lui Constantin βerban, „Revista istorică”, VI, 1920, p. 183–184;
Bogrea 1924: 339, n. 1; Călători VI: 237, n. 476; Emil Dragnev, Contribuεii privind
portretul funerar al lui Teodor Vitolt γi chipul Sf. Nedelia în picturile de la Lujeni (mijlocul
sec. al XV-lea), „Revista de istorie a Moldovei”, 1994, nr. 3–4, p. 26–34.
1077
Autorul traduce prin „Chiriachi” numele „Nedelea”, ‫ڍ‬tiind că în limba slavonă
nedela înseamnă „duminică” (cf. numelui gr. ȀȣȡȚĮțȒ). La Cioran 1900: 215 apare lectura
„Natalia (Nadala)”.
1078
Textual, bayt al-arƯm, lit. „iatacul haremului”. N. A. Bogdan men‫ڏ‬ionează că în
vremea lui Vasile Lupu sus în turnul cel mare de deasupra por‫ڏ‬ii Cur‫ڏ‬ii domne‫ڍ‬ti din Ia‫ڍ‬i
exista un paraclis „pu‫ڏ‬in încăpător”, „în care se făceau toate ceremoniile religioase ale
Casei domne‫ڍ‬ti”. V. Bogdan 1904: 70.
1079
Despre cerceii cu pandantiv purta‫ڏ‬i de doamne la Curte v. Popescu, Podoabe:
17–20. V. ‫ڍ‬i Gheorghe M. Tattarescu, Albumul Naεional, 1860, f. 14, unde sunt reprodu‫ڍ‬i
cerceii ‫ڍ‬i salba Sf. Filofteia de la Curtea de Arge‫ڍ‬, cf. Mărturii. Frescele Mănăstirii
Argeγului: 176, 182 (Cat. 57l).
395
multe ori, după obiceiul lor, până spre seară. Au fost pehlivani cu ‫ڍ‬otiile
lor.1080 Pe urmă a mai fost ‫ڍ‬i o femeie indiancă, precum o diavoli‫ڏ‬ă, cum nu
am mai văzut: a mers pe o frânghie stând în cap ‫ڍ‬i cu picioarele în aer, apoi
a a‫ڍ‬ezat ni‫ڍ‬te săbii scoase din teacă pe o scândură rotundă, ‫ڍ‬i-a băgat capul
între ele ‫ڍ‬i a prins a se învârti, căci scândura se rotea în jurul unui cui de
fier. ‫ڌ‬i totu‫ڍ‬i până la sfâr‫ڍ‬it nu a fost vătămată în niciun fel. Ne-am minunat
foarte tare de iscusin‫ڏ‬a aceasta nemaivăzută ‫ڍ‬i de celelalte jocuri diavole‫ڍ‬ti
cu care s-a îndeletnicit.
< Mănăstirea Cobia >
În ziua praznicului Sf. Nicolae domnul a mers să-l prăznuiască la o
mănăstire a sa, lăsată de strămo‫ڍ‬ii săi, pe care o numeau Mănăstirea Cobia,
în apropiere de Târgovi‫ڍ‬te1081. Tot a‫ڍ‬a, la praznicul Na‫ڍ‬terii Domnului s-a
săvâr‫ڍ‬it aceea‫ڍ‬i rânduială ca de obicei, precum în fiecare an. La fel ‫ڍ‬i
praznicul Bobotezei. În ajunul ei a sosit veste de la Istanbul că domnul a fost
mazilit. Aceasta este datina urmată încă din vremea răposatului Matei-vodă.
< Despre cele ce s-au petrecut în Valahia ‫ڍ‬i surparea ‫ڎ‬ării Valahiei >
Aceasta a fost pricina surpării ‫ڎ‬ării Valahiei, a înrobirii ‫ڍ‬i pustiirii ei,
ca ‫ڍ‬i a suferinĠei noastre: în anul ce trecuse, măria sa sultanul Mehmed1082
– Dumnezeu să-l apere! – ‫ڍ‬i marele vizir Mehmed Pa‫ڍ‬a, cel cunoscut drept
Köprülü, arnăut1083 la obâr‫ڍ‬ie, au pornit la luptă împotriva corăbiilor
frâncilor în strâmtoarea [Dardanele a] Mării Mediterane1084 ‫ڍ‬i atunci a trimis
//283v// [marele] vizir pomenit să se ceară de la domnul Moldovei ‫ڍ‬i
domnul Valahiei, de la fiecare, câte o mie de pungi, fiecare [plină] cu cinci
sute de mii de guru‫ڍ‬i, spunând în chip mincinos că de câte ori împăratul
pleacă la luptă ei trebuie să-i trimită un dar care să-l ajute. Apoi a mai cerut
de la fiecare dintre ei cinci sute de mii de capete de oi ‫ڍ‬i trei sute de cai de
1080
Aceste obiceiuri de petrecere, de origine stambuliotă, s-au păstrat ‫ڍ‬i în secolul
următor, când la Curtea lui Constantin Brâncoveanu se organizau la ospe‫ڏ‬e sau praznice
spectacole date de atle‫ڏ‬i, scamatori ‫ڍ‬i saltimbanci, numi‫ڏ‬i colectiv „pehlivani”, v. Giurescu,
Anatefterul, p. 360.
1081
Mănăstirea a fost ctitorită în 1571–1572 de Badea Bolo‫ڍ‬in stolnicul, pe râul
Cobiu‫ڏ‬a, azi în satul Mănăstire, com. Cobia, jud. Dâmbovi‫ڏ‬a, la 25 km de Târgovi‫ڍ‬te. Se
păstrează azi numai biserica, funda‫ڏ‬iile vechii clopotni‫ڏ‬e ‫ڍ‬i urme ale zidului de incintă.
Exteriorul bisericii prezintă o ornamentaĠie unică în ‫ڏ‬ară: fa‫ڏ‬adele sunt acoperite integral cu
cărămidă smăl‫ڏ‬uită în verde, ocru ‫ڍ‬i sienna. V. ‫ڍ‬i Stoicescu, Bibliografia I: 182; Gheorghiu,
Arhitectura medievală de apărare: 221.
1082
Mehmed al IV-lea.
1083
În sensul de „albanez”.
1084
În cursul războiului din 1645–1669 pentru cucerirea insulei Creta, al cincilea
război dintre otomani ‫ڍ‬i vene‫ڏ‬ieni, numit ‫ڍ‬i „Războiul Candiei”, mai multe bătălii s-au
desfă‫ڍ‬urat în Marea Egee ‫ڍ‬i pe Coasta Dalma‫ڏ‬iei. După 1660 dregătorii ‫ڍ‬i comandan‫ڏ‬ii
militari din familia Köprülü au intensificat eforturile de cucerire a capitalei, Candia, care,
apărată de corăbii ‫ڍ‬i o‫ڍ‬ti din Europa apuseană, a rezistat până în 1668.
396
luptă, ca sprijin. Auzind aceasta [domnii] s-au tulburat ‫ڍ‬i s-au învoit ‫ڍ‬i, după
ce au stat la sfat cu tot poporul ‫ڏ‬ării, adunat la Curte, au trimis scrisori
măritului sultan1085. Acesta – ‫ڏ‬ie-l Dumnezeu! – le-a primit plângerea ‫ڍ‬i tare
s-a mâniat pe [vizirul] acela, spunându-i: „Nici nu am sfâr‫ڍ‬it bine războiul
cu frâncii ‫ڍ‬i tu vrei să porne‫ڍ‬ti un nou război împotriva noastră! Să ne
ferească [Dumnezeu!]”. ‫ڌ‬i [atunci vizirul] nu le-a mai cerut nimic. Au cheltuit
fiecare dintre ei vreo cinci mii de guru‫ڍ‬i ca să se facă astfel ‫ڍ‬i jalba lor să
ajungă în mâna împăratului. Unii dintre ei socoteau că vizirul pomenit î‫ڍ‬i va
pierde repede rangul, a‫ڍ‬a cum îl pierduseră ‫ڍ‬i al‫ڏ‬ii [înaintea lui]. Nu ‫ڍ‬tiau,
bie‫ڏ‬ii de ei, că va rămâne vizir încă cinci ani, a‫ڍ‬a cum vom povesti mai
departe. Cât despre vizirul pomenit, el a căpătat fa‫ڏ‬ă de ei o ură ascunsă în
suflet ‫ڍ‬i s-a răzbunat pe ei ‫ڍ‬i pe ‫ڏ‬ările lor, a‫ڍ‬a cum se va lămuri în cele ce
urmează, cu voia lui Dumnezeu1086.
< Rânduiala venirii ‫ڍ‬i a plecării agalei vistieriei din Valahia >
Pe urmă a venit la ei aga vistieriei, care sosea de obicei în fiecare an ca
să ia [haraciul] de la ei. Era înso‫ڏ‬it de ‫ڍ‬aptezeci sau optzeci de o‫ڍ‬teni. I-au
rânduit tain potrivit pravilei scrise în condicile lor, căci nimic nu făceau fără
pravilă. Era obiceiul ca el să rămână la ei vreme de douăzeci de zile ori mai
mult. Datina lor era ca birul sau haraciul acesta să-l adune de la to‫ڏ‬i boierii
‫ڏ‬ării, de la ispravnicii ‫ڍ‬i căpeteniile lor, după mărimea averii ‫ڍ‬i bogă‫ڏ‬iei lor,
iar norodul nu avea nimic de-a face cu aceasta. Numai satele de ‫ڏ‬ărani care
‫ڏ‬ineau de domnie dădeau aceasta peste ceea ce datorau1087. De îndată ce se
aduna bănetul trimiteau agalei pomenite, după datină, o trăsură căptu‫ڍ‬ită cu
catifea ro‫ڍ‬ie de mare pre‫ڏ‬, cu patru cai de acela‫ڍ‬i soi ‫ڍ‬i un cal înainta‫ڍ‬, care
ducea nouă pungi, adică patru mii ‫ڍ‬i cinci sute de reali, un val de stofă
scumpă ‫ڍ‬i unul de mătase, acestea numai pentru sufletul lui, iar pentru
slujitorii lui ‫ڍ‬i pentru o‫ڍ‬teni o pungă cu cinci sute de reali ‫ڍ‬i câte un val de
postav, fiecăruia după rangul lui, de la cel mai scump la cel mai prost. Iar
[aga] le împăr‫ڏ‬ea toate acestea. A‫ڍ‬a era obiceiul, iar ei îl urmau fără a spori
ori a lipsi cu ceva. ‫ڌ‬i [în vremea aceasta] domnul obi‫ڍ‬nuia să meargă să-l
cerceteze pe agă în mai multe rânduri.
În zori ne-au poftit la Curte, ‫ڍ‬i [aga] a venit călare, împreună cu toată
ceata lui, sosind la Curte. S-a a‫ڍ‬ezat împreună cu domnul pe un loc înalt, de
unde se vedea cuprinsul Cur‫ڏ‬ii, ca să urmărească cu ochii lui rânduiala [plă‫ڏ‬ii]
birului. Apoi slugile au adus nouă căru‫ڏ‬e acoperite, fiecare trasă de opt, zece
1085
Cu privire la aceste cereri, vezi scrisoarea lui Gheorghe ‫ڌ‬tefan către Constantin
‫ڌ‬erban la N. Iorga, Acte româneγti din Ardeal privitoare în cea mai mare parte la
legăturile secuilor cu Moldova, Bucure‫ڍ‬ti, 1916, p. 221–222 (cf. Călători VI).
1086
Despre cauzele înlăturării din scaun a lui Constantin ‫ڌ‬erban v. ‫ڍ‬i Cioran 1900:
220, n. 1 (cu trimiteri la surse).
1087
Pentru surse bibliografice cu privire la cuantumul haraciului în vremea călătoriei
lui Paul din Alep v. Călători VI: 240, n. 498; 242, n. 504, 508, 509.
397
ori doisprezece cai, iar lăutarii au început a bate din tobe ‫ڍ‬i [a suna] din
trâmbi‫ڏ‬e ‫ڍ‬i nai, în vreme ce lumea privea. Au adus mai întâi o căru‫ڏ‬ă în care
se găsea un cufăr nou, ‫ڍ‬i o‫ڍ‬tenii au început să care pe umeri pungile din
vistieria cămăra‫ڍ‬ului, adică a haznadarului, fiecare câte două pungi. Marele
vistier îi întâmpina, cerceta pungile ‫ڍ‬i le a‫ڍ‬eza la rând în cufărul pomenit. El
a pus în fiecare cufăr treizeci ‫ڍ‬i trei de pungi, iar în cel din urmă, care era în
ultima căru‫ڏ‬ă, a pus treizeci ‫ڍ‬i două. Apoi a a‫ڍ‬ternut deasupra fiecăruia un
macat pre‫ڏ‬ios, din lână ‫ڍ‬i mătase, ca să-l umple, l-a închis ‫ڍ‬i l-a pecetluit cu
pecetea lui. Trăgeau apoi căru‫ڏ‬a ‫ڍ‬i aduceau alta, până [ce au ajuns] la ultima.
Stofa ‫ڍ‬i mătasea erau menite pentru [a da] pe‫ڍ‬che‫ڍ‬uri acolo. ‫ڌ‬i toate acestea
se făceau după lege ‫ڍ‬i condică. Obiceiul acestui mare vistier //284r// era să
plece împreună cu tezaurul ‫ڍ‬i să i-l înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬eze chiar el [vizirului], la Înalta
Poartă. Acest tezaur a fost rânduit pentru plata simbriei ienicerilor de la
Istanbul, astfel ca să ajungă în mâna lor cu două zile înainte de sărbătoarea
Ramadanului. Dar în căru‫ڏ‬e nu se aflau numai cuferele pomenite de noi, ci
obiceiul era ca lumea, negu‫ڏ‬ătorii, să le umple cu mărfuri ‫ڍ‬i bunuri, atâta cât
puteau duce, căci astfel nu se punea nimeni împotriva lor la Dunăre sau în
alte locuri. A‫ڍ‬a dobândeau un câútig ‫ڍ‬i cei tocmi‫ڏ‬i pentru cărău‫ڍ‬ie. Am
trimis ‫ڍ‬i noi ni‫ڍ‬te lucruri la Istanbul, în grija părintelui Sava, egumenul
Mănăstirii Balamand1088. Dar cele trimise nu au sosit cu bine, de‫ڍ‬i, slavă
Domnului, îi făcusem [părintelui Sava] multe înlesniri în to‫ڏ‬i ace‫ڍ‬ti cinci ani
care trecuseră până în ziua când ne-am despăr‫ڏ‬it. ‫ڌ‬i îi mai dădusem ‫ڍ‬i o sută
de guru‫ڍ‬i pentru el. S-a dovedit însă că ne-a furat. Dumnezeu să-i dea
răsplata [cuvenită], căci El judecă între noi ‫ڍ‬i acela.
Să ne întoarcem. Apoi ei au plecat ‫ڍ‬i domnul a ie‫ڍ‬it odată cu aga ‫ڍ‬i i-a
înso‫ڏ‬it până departe cu tobe, trâmbi‫ڏ‬e ‫ڍ‬i alai de o‫ڍ‬teni, ‫ڍ‬i pe urmă s-au întors.
Datina era ca, atunci când tezaurul ajungea la Rusciuk, vistierul să
meargă împreună cu aga la jude ‫ڍ‬i să i-l înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬eze lui, împreună cu o dovadă
legală, ca dacă ar fi ajuns să lipsească ceva din el în ‫ڎ‬ara Turcească, aga să
fie ‫ڏ‬inut răspunzător de aceasta. A‫ڍ‬a este obiceiul lor.
Vizirul se afla în cetatea din strâmtoarea [Dardanele a] Mării Mediterane,
a‫ڍ‬adar ei au mers cu tezaurul acolo la el. Atunci el s-a mâniat pe vistierul
pomenit1089 ‫ڍ‬i pe ceilal‫ڏ‬i trimi‫ڍ‬i ai domnului ‫ڍ‬i i-a amenin‫ڏ‬at, din ura mocnită
1088
Mănăstirea Patriarhală Sf. Fecioară din Balamand (numită ‫ڍ‬i Belmont, sau
Bellimontis ultra Mare) din regiunea Al-KÔra, în nordul Libanului, la 8 km. de Beirut, a
fost ridicată de călugări cistercieni în 1157 d. Hr. pe ruinele unui a‫ڍ‬ezământ bizantin.
Părăsită de ordinul cistercian, a fost ocupată de călugări greco-ortodoc‫ڍ‬i la sfâr‫ڍ‬itul sec.
XVI, devenind cel mai important a‫ڍ‬ezământ al Bisericii Ortodoxe Antiohiene din Liban. În
1833 s-a întemeiat aici o ‫ڍ‬coală de studii teologice, activă ‫ڍ‬i astăzi, având o mare bibliotecă
‫ڍ‬i un centru de cercetare a manuscriselor.
1089
Pârvu Vlădescu, cf. Cioran 1900: 252, n. 1.
398
în sufletul lui, cerându-le oile pe care le ceruse ‫ڍ‬i mai înainte. Ei au trimis
veste despre aceasta domnului, care i-a adunat pe boierii ‫ڏ‬ării ‫ڍ‬i s-a sfătuit
cu ei. Sfatul lor s-a încheiat, după multă cumpănire, cu hotărârea de a i se
trimite [vizirului] pre‫ڏ‬ul lor, douăzeci de pungi. De îndată ce le-a primit,
[vizirul] a cerut ‫ڍ‬i caii. Toate acestea le făcea ca să le caute pricină. ‫ڌ‬i tot
a‫ڍ‬a s-au sfătuit, sili‫ڏ‬i fiind, ‫ڍ‬i au adunat de la boierii mazili trei sute de cai ‫ڍ‬i
i i-au trimis. Apoi vizirul pomenit a trimis veste măritului sultan la Istanbul,
spunându-i: „Porne‫ڍ‬te-te ‫ڍ‬i vino la Edirne ‫ڍ‬i stai acolo până ce vin eu la tine,
ca să-‫ڏ‬i umplu pungile ‫ڍ‬i lăzile cu aur ‫ڍ‬i cu guru‫ڍ‬i!” Iar acela s-a pornit ‫ڍ‬i a
sosit la Edirne ‫ڍ‬i a stat acolo. Când au ajuns aceste ve‫ڍ‬ti la aceia care se
vorbiseră între ei, adică domnitorii [Valahiei ‫ڍ‬i Moldovei] ‫ڍ‬i craiul maghiarilor,
s-au tulburat nespus de mult.
Apoi vizirul a mers la Edirne ‫ڍ‬i s-a întâlnit cu împăratul ‫ڍ‬i s-au învoit
astfel, ca să trimită ‫ڍ‬i să ceară de la fiecare domnitor o mie cinci sute de
pungi, iar de la craiul maghiarilor a‫ڍ‬ijderea. Dar asta era doar ca să le caute
pricină, căci vizirul ‫ڍ‬tia prea bine că ei nu aveau să dea nici măcar cinci sute
de pungi, ca să nu se facă din aceasta un obicei. [‫ڌ‬i le-au mai dat de ‫ڍ‬tire] că
‫ڍ‬i dacă nu dădeau [pungile cerute], să meargă la sultan să-i sărute dreapta,
a‫ڍ‬a cum era datina domnilor în vechime. Căci domnii ace‫ڍ‬tia doi, a‫ڍ‬a cum
am povestit despre ei mai înainte, se făcuseră domni prin puterea săbiei ‫ڍ‬i a
avu‫ڏ‬iei lor, ‫ڍ‬i nu merseseră la Istanbul. ‫ڌ‬i cum să fi avut ei acum încredere
să meargă ‫ڍ‬i să se înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬eze, a‫ڍ‬a cum am spus, fără a se teme de primejdie
din partea turcilor? Toate acestea le ceruse [vizirul] numai pentru a le căuta
pricină, căci urmărea mazilirea lor prin orice vicle‫ڍ‬ug, ca să scape de ei.
În vremea aceasta [vizirul] a trimis un capugiu în ‫ڎ‬ara Ungurească, cu
un hati‫ڍ‬erif, un răva‫ ڍ‬către boierii ‫ڏ‬ării ‫ڍ‬i către sa‫ڍ‬ii care erau în fruntea ‫ڏ‬ării,
având în mână cele mai mari γapte cetăεi1090, care sunt pavăza ‫ڎ‬ării Maghiarilor,
a‫ڍ‬a cum am spus mai înainte. Cuprinsul ei era a‫ڍ‬a, că dacă ei voiesc să fie
lini‫ڍ‬te //284v// ‫ڍ‬i pace ‫ڍ‬i să nu năvălească turcii călare asupra lor, mai întâi
de toate să-l înlăture din scaun pe craiul lor Rákóczi1091 ‫ڍ‬i să pună în loc pe
altul, după pofta lor, iar al doilea să le dea lor două cetă‫ڏ‬i aflate în
trecătoarea ce duce la oraγul Buda, ca să poată avea un drum de uscat pentru a
ataca Zadra ‫ڍ‬i Vene‫ڏ‬ia, ‫ڍ‬i numai astfel [turcii] nu vor purcede la un mare
război împotriva [maghiari]lor. Atunci to‫ڏ‬i boierii ‫ڏ‬ării pe care i-am pomenit
au ‫ڏ‬inut un „sfat”1092, adică o adunare sau un divan, ‫ڍ‬i s-au învoit să-l alunge
1090
Expresia arabă evocă termenul germ. Siebenbürgen, prin care era desemnată
uneori Transilvania.
1091
Aici ‫ڍ‬i în continuare, referire la Gy»rgy II Rk¼czi.
În ms. ÑfƗÓǌ, transcriere a cuvântului rom. „sfat” în conformitate cu regulile
1092
morfologice ale arabei clasice.
399
pe craiul pomenit, punând un altul în locul lui, după porunca turcilor1093.
Numai că acela nu a stat [în scaun] multă vreme, căci craiul dinainte a venit
[cu oaste] împotriva lui, s-a războit cu el ‫ڍ‬i l-a biruit. ‫ڌ‬i s-a a‫ڍ‬ezat în scaun
în locul lui, în ciuda tuturor.
[ANUL 1658]
Când vizirul a auzit aceasta, s-a mâniat foarte tare ‫ڍ‬i a trimis mai întâi
de l-au mazilit pe Constantin, voievodul Valahiei1094, a‫ڍ‬a cum am povestit,
cum că în noaptea de Bobotează a sosit vestea mazilirii lui. ‫ڌ‬i [vizirul] a dat
domnia unuia din preajma împăratului1095, numit Mihnea, adică Mihail, fiul
lui Radu-vodă1096.
Când s-a adeverit această veste [în Valahia], [locuitorii] s-au mâniat
cumplit, iar domnul s-a înfuriat peste fire. S-a mai aflat apoi că vizirul
trimisese hati‫ڍ‬erif hanului ‫ڍ‬i tătarilor să încalece ‫ڍ‬i să pornească împotriva
Moldovei ‫ڍ‬i Valahiei1097. ‫ڌ‬i atunci pe dată [domnul valah] a rânduit călăra‫ڍ‬i
să meargă în ‫ڏ‬ară ca să dea această veste, ca to‫ڏ‬i să se ridice ‫ڍ‬i să lase tot,
fugind în mun‫ڏ‬i ca să se adăpostească din calea tătarilor, ‫ڍ‬i a‫ڍ‬a s-a făcut.
‫ڎ‬ara s-a tulburat din această pricină ‫ڍ‬i satele s-au pustiit – bie‫ڏ‬ii de ei, pe
vremea aceea geroasă, cu omăt tare bogat! Erau într-o stare de plâns ‫ڍ‬i de jale.
Apoi el a adunat boierii ‫ڏ‬ării la sfat ‫ڍ‬i s-au învoit să trimită vizirului
carte, rugându-l să-i ierte ‫ڍ‬i să nu lucreze iară‫ڍ‬i împotriva lor, să nu le ceară
bir decât atâta cât pot duce, să nu iasă din hotarele celor statornicite de
sultanii dinainte, de la care încă păstrau atâtea învoieli ‫ڍ‬i hati‫ڍ‬erifuri1098. Dar
aceste vorbe nu le-au folosit la nimic, ci el s-a întărit în du‫ڍ‬mănia lui ‫ڍ‬i le-a
mai trimis un capugiu pe urma celuilalt, ca să cerceteze în ce stare se aflau.
Când capugiul a sosit la divan l-au primit boierii singuri ‫ڍ‬i l-au rugat, fără a
fi domnul de fa‫ڏ‬ă, să meargă să-i scape, ca să nu fie mazilit voievodul lor,
1093
Eveniment petrecut la 1 noiembrie 1657 la Alba Iulia.
1094
La 5 ianuarie 1658.
1095
În ms. li-ra÷ul min bayti l-malik, lit. „unui bărbat din casa împăratului”.
1096
Autorul fusese deci informat că Mihnea III Radu, botezat Mihail la încoronare, în
1658, era fiul lui Radu Mihnea (a‫ڍ‬a cum sus‫ڏ‬inea domnul însu‫ڍ‬i). La Istanbul Mihnea fusese
prieten cu marele vizir Kenan Pa‫ڍ‬a ‫ڍ‬i cu so‫ڏ‬ia lui Atike, fiica sultanului. Potrivit lui Evliya
Çelebi, Mihnea avusese statutul unui fiu adoptiv al acestora. În Letopiseεul Cantacuzinesc
se spune că el a petrecut la Istanbul „ca la patruzeci de ani”. Despre originea lui Mihnea III
Radu, v. Cioran 1900: 241, n. 1 (cu referiri la surse); Al. Ciorănescu, Domnia lui Mihnea III
(Mihail Radu), 1658–1659, „Buletinul Comisiei Istorice a României”, XIV, 1935, p. 88–97;
Călători VI: 244, n. 520 ‫ڍ‬i 260, n. 612.
1097
Autorul relatează în continuare campania de pedepsire purtată de tătari ‫ڍ‬i turci în
lunile februarie ‫ڍ‬i martie 1658.
1098
Cândea 1978: 313 relevă importan‫ڏ‬a mărturiei lui Paul din Alep privitoare la
statutul special de care se bucurau românii în rela‫ڏ‬ia cu Înalta Poartă.
400
căci toată ‫ڏ‬ara era mul‫ڏ‬umită de el. Tot poporul striga ‫ڍ‬i urla către [capugiu],
chiar [pe când trecea el] pe uli‫ڏ‬e: „Nu vrem pe altul afară de el!” Căci domnul
trimisese de vestise poporul despre aceasta. Dar nici aceste vorbe nu le-au
slujit la nimic. Până la urmă, când au aflat că vorbele lor erau fără de nici un
folos, s-au învoit cu to‫ڏ‬ii să pornească război împotriva turcilor, căci nu
voiau să li se închine.
Au început atunci să scrie pe răboj o‫ڍ‬tenii cu simbrie, căci ei se
mâniaseră de apăsarea turcilor ‫ڍ‬i de încălcarea legilor străvechi, pentru că de
câte ori se a‫ڍ‬eza în scaun un nou vizir se apuca ‫ڍ‬i le cerea altceva decât
spunea legea, ‫ڍ‬i le statornicea noi biruri.
Pe urmă domnul a scutit de haraci tot norodul ‫ڏ‬ării, căci ei obi‫ڍ‬nuiau să
plătească în fiece lună haraci. De la cei săraci luau în fiecare an trei dinari,
nu mai mult, iar de la cel bogat ‫ڍ‬ase ‫ڍ‬i atât. ‫ڌ‬i mai erau sili‫ڏ‬i să plece la
luptă alături de domn, oricând ar fi voit el.
Atunci locuitorii ‫ڏ‬ării s-au adunat în jurul lui ‫ڍ‬i el le-a împăr‫ڏ‬it bairace
‫ڍ‬i steaguri căpeteniilor ‫ڍ‬i iuzba‫ڍ‬ilor. To‫ڏ‬i slujitorii de la Curte erau rândui‫ڏ‬i
să-i scrie [pe răboj] ‫ڍ‬i să-i numere. Mitropolitul ‫ڏ‬ării a stat în biserică de
diminea‫ڏ‬ă până seara, punându-i să jure pe Evanghelie ‫ڍ‬i pe cruce că nu î‫ڍ‬i
vor trăda voievodul, ci vor fi cu to‫ڏ‬ii o singură inimă [cu el]. După jurământ
le împăr‫ڏ‬eau pu‫ڍ‬ti, arme ‫ڍ‬i plumbi. Au scris [pe răboj] mai bine de zece
//285r// mii de o‫ڍ‬teni lefegii. S-au înapoiat ‫ڍ‬i mul‫ڏ‬i dintre dărăbanii ‫ڍ‬i
seimenii pe care se mâniase [domnul] mai demult. Nu s-au oprit până nu au
isprăvit număratul lor. După cum ne-au în‫ڍ‬tiin‫ڏ‬at martori de crezare, până la
urmă au fost cu to‫ڏ‬ii mai mult de o sută de mii [în oastea de strânsură], cu
[doar] zece mii de o‫ڍ‬teni [încerca‫ڏ‬i].
Pe urmă craiul maghiarilor i-a trimis în ajutor o oaste mare, cu tunurile
ei, căci tot ceea ce i se întâmplase [domnului Valahiei] era din pricina lui.
[Domnul] a trimis de a cerut sprijin de la HmelniĠki ‫ڍ‬i de la cazaci,
rămânând apoi în a‫ڍ‬teptarea acestora. Apoi a trimis căpeteniile la hotarul de
la Dunăre, ca să-l păzească. Pe urmă s-a adeverit vestea că aga Q(dirƯ, care
peste pu‫ڏ‬ină vreme avea să fie [numit] pa‫ڍ‬ă de Damasc, a ajuns la Rusciuk,
căci primise rangul de sƗkinƯ ÷ƗwƯÎ, adică agă al scaunului1099 pe lângă noul
domn1100. ‫ڌ‬i a trimis domnului [celui nou] pe unii din înso‫ڏ‬itorii lui, [cu
îndemnul] să pornească ‫ڍ‬i să se ducă fără zăbavă, căci [noul domn] se temea
să se înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬eze [la Curte]. Atunci domnul ‫ڍ‬i ‫ڏ‬ara întreagă s-au mâniat, dar nu
‫ڍ‬i-au descoperit du‫ڍ‬mănia ‫ڍ‬i ura către ceilal‫ڏ‬i, ci au aúteptat ‫ڍ‬i s-au rugat,
trimi‫ڏ‬ând făgăduin‫ڏ‬a unor pungi pentru împărat ‫ڍ‬i vizir, pentru [Köprülü]
1099
În turcă: iskemle ceauγ, însărcinat cu înscăunarea domnilor.
1100
Q(dirƯ-aga a ocupat mai multe dregătorii, între care aceea de căpetenie (chehaie)
de capugii în cursul campaniei otomane împotriva lui Constantin ‫ڌ‬erban. În decembrie
1658 a devenit pa‫ڍ‬ă de Silistra.
401
Fazõl Pa‫ڍ‬a, care era pa‫ڍ‬ă al Silistrei ‫ڍ‬i o luase de so‫ڏ‬ie pe fata sultanului
Ibrahim, ca ‫ڍ‬i pentru aga domniei cel pomenit. Căci ei se temeau foarte tare
de războiul cu turcii, cunoscând că războiul cu ei nu avea sfâr‫ڍ‬it, útiut fiind
că mai de mult, în urmă cu optsprezece ani, [otomanii] purtaseră un război
împotriva Bagdadului ‫ڍ‬i nu conteniseră până ce nu îl cuceriseră1101. La fel se
războiau acum ‫ڍ‬i cu Creta, pe mare, de treisprezece ani încoace.
S-a abătut atunci o primejdie cumplită ‫ڍ‬i o mare spaimă peste to‫ڏ‬i
locuitorii ‫ڏ‬ării. Mul‫ڏ‬i dintre ei au avut de suferit, mai cu seamă din pricina
gerului cumplit, a omătului ‫ڍ‬i înghe‫ڏ‬ului. Unde să fugă, sărmanii? Ziua,
turcii treceau Dunărea de partea aceasta, iar noaptea se înapoiau, [lăsând]
mare spaimă. ‫ڌ‬i amândouă păr‫ڏ‬ile se pregăteau de război. Norodul a fugit pe
culmile mun‫ڏ‬ilor, îndeosebi negustorii ‫ڍ‬i dregătorii ‫ڏ‬ării au fugit în ‫ڏ‬inuturile
mun‫ڏ‬ilor [de lângă] Câmpulung, la Mănăstirea Arge‫ڍ ڍ‬i Mănăstirea Cozia.
Căci cei mai mul‫ڏ‬i locuitori din Câmpulung, Arge‫ڍ ڍ‬i Cozia sunt cărău‫ڍ‬i, au
căru‫ڏ‬e ‫ڍ‬i dacă se întâmplă vreo tulburare în ‫ڏ‬ară vin de îndată la ora‫ڍ‬, încarcă
avutul oamenilor ‫ڍ‬i îl pun la adăpost în locuri de ei ‫ڍ‬tiute, sau pe care le ‫ڍ‬tiu
cei din târg. Pre‫ڏ‬ul cărău‫ڍ‬iei este însă foarte mare, precum zicala: „Nefericirea
unuia este fericirea altuia”1102.
Cât despre noi, am rămas la Târgovi‫ڍ‬te până la sfâr‫ڍ‬itul lunii ianuarie
[1658]. La 1 februarie însă ne-am luat rămas bun de la domnul ‫ڍ‬i am plecat
către Câmpulung. Ne rânduisem tot avutul acolo, cu tot cu merindele ‫ڍ‬i
zahereaua, de la început. Căci to‫ڏ‬i cei ce fugeau î‫ڍ‬i luau cu ei merindele ‫ڍ‬i
fânul pentru dobitoace, oriunde fugeau ‫ڍ‬i se adăposteau.
Am poposit la vestita Mănăstire Câmpulung, când s-au răspândit
ve‫ڍ‬tile că au dat tătarii la Brăila, înso‫ڏ‬i‫ڏ‬i de sultani. Aflau unii de la al‫ڏ‬ii, din
vorbă în vorbă, adică îl prindeau pe unul din [tabăra] cealaltă ca să afle de la
el numărul lor. Primul [prins] a spus că sunt ‫ڍ‬aizeci de mii, dar cei mai mul‫ڏ‬i
au spus că erau [doar] ‫ڍ‬aisprezece mii. Apoi au împânzit ‫ڏ‬ara ‫ڍ‬i au pătruns
peste tot, lini‫ڍ‬tindu-i pe aceia care nu fugiseră din calea lor că pot rămâne
fără teamă în casele lor, căci ei sunt norodul care se supune împăratului.
Aceste vorbe erau însă doar un vicle‫ڍ‬ug al lor ‫ڍ‬i o uneltire, pentru că a‫ڍ‬a
obi‫ڍ‬nuiesc ei, ca la început, când pătrund //285v// în ‫ڏ‬ara du‫ڍ‬mană, să nu
surpe ‫ڍ‬i să nu ia prin‫ڍ‬i, afară numai de cai ‫ڍ‬i de hrana de care au nevoie.
Oastea turcilor ‫ڍ‬i [Köprülü] Fazõl Pa‫ڍ‬a au trecut apa Dunării ‫ڍ‬i au mers
la Giurgiu1103, pe tărâmul Valahiei. Domnul a purces să sape un ‫ڍ‬an‫ ڏ‬de
1101
Mehmed IV a asediat Bagdadul cu o armată de 108 000 o‫ڍ‬teni între 15 noiembrie
‫ڍ‬i 25 decembrie 1638. Evenimentul a avut ecouri importante, îndeosebi în Siria. Grani‫ڏ‬ele
trasate la 17 mai 1639, odată cu semnarea tratatului de pace între Imperiul Otoman ‫ڍ‬i
Imperiul Persan al safavizilor, se păstrează ‫ڍ‬i azi, atât între Turcia ‫ڍ‬i Iran, cât ‫ڍ‬i între Iran ‫ڍ‬i Irak.
1102
Literal în text: „Necazurile unora înseamnă câ‫ڍ‬tiguri [pentru al‫ڏ‬ii]”.
1103
În ms. öur÷ǌbǌ, probabil < sl. Giurgiuv din documentele oficiale ale vremii,
unde consoana v, absentă în alfabetul arab, a fost înlocuită cu b, procedeu uzual în scrierea
402
apărare pe drumul Câmpulungului pentru ca, dacă avea să ajungă la
ananghie ‫ڍ‬i în primejdie, să poată fugi ‫ڍ‬i să scape, adăpostindu-se apoi în
‫ڎ‬ara Ungurească. A pus-o la adăpost pe doamna ‫ڍ‬i pe toate so‫ڏ‬iile de boieri,
cu toată averea ‫ڍ‬i vistieriile lui, cu caii ‫ڍ‬i toate bogă‫ڏ‬iile lui, într-un sat de
mai sus de Câmpulung, pe drumul spre ‫ڎ‬ara Ungurească, numit Rucăr1104. ‫ڌ‬i
ea s-a a‫ڍ‬ezat acolo. Î‫ڍ‬i dorise [ca domnul] să ne trimită ‫ڍ‬i pe noi acolo cu ea,
dar noi nu am voit, căci multă primejdie, teamă ‫ڍ‬i grijă s-ar fi abătut poate
[asupra ei] din pricină că am fi fost cu dânsa.
Pe urmă [Constantin] s-a hotărât să nu iasă din Târgovi‫ڍ‬te, ci să-‫ڍ‬i
înfrunte vrăjma‫ڍ‬ii acolo. Sfatul acesta nu a fost bun. Când a primit vestea că
turcii înaintează spre Bucure‫ڍ‬ti a trimis poruncă o‫ڍ‬tenilor care se aflau acolo
‫ڍ‬i au pus foc întregului ora‫ڍ‬, împreună cu Curtea, apoi s-au aprins mănăstirile ‫ڍ‬i
bisericile. Iară‫ڍ‬i a fost un sfat potrivnic – zice-se, ca atunci când va sosi noul
domn, să nu mai găsească niciun loc de scaun în care să se a‫ڍ‬eze ‫ڍ‬i unde să
se înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬eze norodul ‫ڍ‬i o‫ڍ‬tenii ca să i se închine, căci [Constantin] se temea
foarte tare ca nu cumva norodul ‫ڏ‬ării să i se închine aceluia, a‫ڍ‬a cum se mai
întâmplase.
Apoi [Constantin] ‫ڍ‬i-a schimbat gândul ‫ڍ‬i a pornit către Bucure‫ڍ‬ti, ca
să se bată cu turcii. A sosit la hele‫ڍ‬teul pe care el îl făcuse ‫ڍ‬i s-a a‫ڍ‬ezat să
mănânce. ‫ڌ‬i acolo a primit vestea că spătarul pe care îl trimisese să se lupte
cu turcii la Bucure‫ڍ‬ti a fost învins ‫ڍ‬i a fugit, înapoindu-se fără luptă, din
pricină că nu au luptat căpeteniile [o‫ڍ‬tii]1105. Apoi a mai primit o veste cum
că seimenii ‫ڍ‬i dărăbanii care fugiseră de el în ‫ڎ‬ara Turcească le-au luat-o
înainte tătarilor în partea Buzăului, către mun‫ڏ‬ii de lângă Târgovi‫ڍ‬te, pe
drumul spre Mănăstirea Mărgineni a postelnicului, aceea din satul lui, ‫ڍ‬i că
se apropiau de Târgovi‫ڍ‬te, având ca ‫ڏ‬intă să-i cadă [în spate] ‫ڍ‬i să-l apuce pe
domn din urmă, în vreme ce turcii [îl apucau] din fa‫ڏ‬ă. Aceasta a fost
scăparea de la Dumnezeu, căci el s-a întors atunci la Târgovi‫ڍ‬te ‫ڍ‬i a săpat un
‫ڍ‬an‫ ڏ‬afară [din ora‫]ڍ‬, ca să se apere la adăpostul lui. Apoi numai Dumnezeu
‫ڍ‬tie cum s-a petrecut, căci a scăpat ‫ڍ‬i el, [dar] ‫ڍ‬i ‫ڏ‬ara: el a fugit, fără luptă ‫ڍ‬i
fără înfruntare, la adăpostul ‫ڍ‬an‫ڏ‬ului care se nume‫ڍ‬te în limba lor šƗnÑǌ ‫ڍ‬i pe
care îl făcuse el pe drumul spre Câmpulung. El a stat acolo, în vreme ce pe
cuvintelor străine. Pentru varianta Giurgevul (ȉȗȚȠȪȡĲȗİȕȠ < sl. Giurgiuv), prezentă într-un
text tradus din greacă în română în 1665–1666, vezi Andrei Pippidi, Une nouvelle
chronique post-byzantine, în Nouvelles études d’histoire, Bucure‫ڍ‬ti, 1995, p. 45 ‫ڍ‬i nota 9.
1104
La Murkos 2005: 602: „Rucăr (rom. Rucaru), localitate în regiunea Muscel (rom.
Muscelu), lângă trecătoarea spre Transilvania cu acela‫ڍ‬i nume. În Antichitate, cetatea
romană Ruconium”.
1105
Vezi documente ‫ڍ‬i comentarii la N. Iorga, Studii γi documente IV, p. 247–248;
idem, Manuscripte din biblioteci străine relative la istoria românilor. Al doilea memoriu,
AARMSI, S. II, XXI, 1898–1899, p. 56–57 (Călători VI).
403
spătar îl statornicise la Târgovi‫ڍ‬te, cu mai mult de douăsprezece mii de
o‫ڍ‬teni. Acestea s-au petrecut în ziua de duminică, Lăsatul sec de brânză1106.
Să vezi însă ce întâmplare neprielnică s-a petrecut: el le dăduse îngăduin‫ڏ‬ă
[o‫ڍ‬tenilor lui] să prăduiască tot ce mai rămăsese, merinde, vin ‫ڍ‬i orice alte
băuturi ce se mai găseau în Târgovi‫ڍ‬te – spuneau ei, ca să nu mai lase nimic
vrăjma‫ڍ‬ilor –, dar pe când ei se îndeletniceau de zor cu prăpădul ‫ڍ‬i cu be‫ڏ‬ia
iată că s-au năpustit asupra lor ca la vreo trei sute de tătari, care sosiseră
înaintea o‫ڍ‬tilor ca să cerceteze starea lui Constantin. Când s-au aruncat
asupra lor, [o‫ڍ‬tenilor domnului] le-a stat inima în loc. ‫ڌ‬i atunci spătarul a
fost pus pe fugă împreună cu oastea lui ‫ڍ‬i [tătarii] i-au urmărit până acolo
unde se afla ‫ڍ‬an‫ڏ‬ul domnului. Pu‫ڏ‬in a lipsit să nu-l prindă pe spătar de viu.
Ar fi cucerit ‫ڍ‬i ‫ڍ‬an‫ڏ‬ul pomenit dacă nu l-ar fi apărat seimenii cu pu‫ڍ‬tile. Să
vezi lucrarea Domnului, căci în vreme ce aceia se temeau de ei, adică de
tătari, ace‫ڍ‬tia se temeau de valahi, crezându-i vicleni ‫ڍ‬i [închipuindu-‫ڍ‬i] că
unii din ei au fugit înapoi, lăsând ora‫ڍ‬ul părăsit în calea lor, ca atunci când
[tătarii] ar fi ajuns în mijlocul ora‫ڍ‬ului să se întoarcă asupra lor ‫ڍ‬i să-i prindă
‫ڍ‬i din spate ‫ڍ‬i din fa‫ڏ‬ă. Dar ei fugiseră //286r// acum de aceia cu adevărat, cu
toate că ei în‫ڍ‬i‫ڍ‬i erau foarte mul‫ڏ‬i.
Pe urmă tătarii s-au înapoiat la Târgovi‫ڍ‬te ‫ڍ‬i au ucis pe to‫ڏ‬i cei pe care
i-au aflat în calea lor ori umblând prin ora‫ڍ‬, căci cei mai mul‫ڏ‬i erau be‫ڏ‬i ‫ڍ‬i
cărau pe umeri rodul jafului lor. ‫ڌ‬i i-au ucis pe to‫ڏ‬i, ca la vreo mie trei sute
de suflete. Apoi au surpat ora‫ڍ‬ul ‫ڍ‬i i-au pus foc. Se aflau încă mul‫ڏ‬i oameni
acolo, care se adăpostiseră, căci nimeni nu crezuse cu nici un chip că va fi
biruit Constantin, ci to‫ڏ‬i [socoteau] că el avea să fie biruitor. [Tătarii] au luat
foarte mul‫ڏ‬i prin‫ڍ‬i. Când pa‫ڍ‬a ‫ڍ‬i turcii au aflat aceasta s-au grăbit să
sosească acolo împreună cu domnul cel nou. Focul a fost pus în ora‫ ڍ‬în
ajunul începutului Postului Mare.
Cât despre Mănăstirea Stelea, aceasta a îndurat o năvală aprigă, căci se
afla înăuntru o ceată de cazaci, înso‫ڏ‬i‫ڏ‬i de nevestele lor. Ei s-au bătut ‫ڍ‬i au
răpus o ceată de turci ‫ڍ‬i tătari, până a înnoptat. Când au văzut că aceia
aruncau făclii aprinse s-au temut de foc, ‫ڍ‬i atunci cei ce au avut putere să
fugă au scăpat către mun‫ڏ‬i, în puterea nop‫ڏ‬ii, ‫ڍ‬i s-au împră‫ڍ‬tiat. Du‫ڍ‬manii au
pătruns în mănăstire ‫ڍ‬i au ucis mai mult de o sută ‫ڍ‬aizeci de suflete,
călugări, bătrâni ‫ڍ‬i nevoiaúi, care nu au fost în stare ‫ڍ‬i nu au avut putere să
scape. Au luat mul‫ڏ‬i prin‫ڍ‬i. Biserica era plină de cufere ‫ڍ‬i bunuri ale
oamenilor, iar aceia i-au pus foc ‫ڍ‬i a ars cu totul, pe dinăuntru ‫ڍ‬i pe dinafară,
cu pere‫ڏ‬i ‫ڍ‬i cu tavane. Deodată cu acestea a ars ‫ڍ‬i iconostasul acela minunat –
ce mare păcat! ‫ڌ‬i nouă ne-au ars, într-o taini‫ڏ‬ă de sus, de sub chiliile noastre,
două cufere cu vase de cositor pline cu mirul pe care îl sfin‫ڏ‬isem mai înainte
1106
14/24 februarie 1658.
404
în Moldova, ceva argint viu1107, o pendulă mare care bătea ceasurile, apoi ni‫ڍ‬te
ve‫ڍ‬minte ‫ڍ‬i lucruri pe care ostenisem să le mai cărăm. Au ars toate, împreună
cu lucruri ale altora lăsate în grija noastră. Apoi au sfărâmat mormintele
răposa‫ڏ‬ilor ‫ڍ‬i le-au jefuit, după care au pus foc Mitropoliei ‫ڍ‬i bisericii în
întregime, deodată cu biserica de la Curte. Au sfărâmat mormântul lui
Matei-vodă, care ceruse să fie dus ‫ڍ‬i îngropat la Mănăstirea Arnota, pe care
am pomenit-o mai devreme, dar Constantin-vodă nu a voit aceasta. Au
sfărâmat apoi mormântul doamnei, al fiului ei ‫ڍ‬i al doamnei lui Constantin1108,
le-au jefuit ‫ڍ‬i le-au luat ve‫ڍ‬mintele. Pe ei i-au aruncat [afară din groapă], iar
pietrele lor de mormânt le-au sfărâmat în bucă‫ڏ‬i. Au făcut în tot ora‫ڍ‬ul astfel
de mâr‫ڍ‬ăvii, greu de povestit. Focul a ars până ce a cuprins mai tot ora‫ڍ‬ul.
Pe urmă tătarii s-au năpustit în mun‫ڏ‬i ca să-i prindă pe fugari. Au prins
o mare mul‫ڏ‬ime din ei, mai cu seamă în ‫ڏ‬inutul locuit de pe vestitul râu
Ialomi‫ڏ‬a, care curge mai sus de Târgovi‫ڍ‬te, ‫ڍ‬i până la Ora‫ڍ‬ul [de] Floci din
vecinătatea Dunării. Acesta era un ‫ڏ‬inut cu sate, [frumos] ca în Rai,
asemănător oazei de lângă Damasc1109, cu multe grădini ‫ڍ‬i bunătăĠi. ‫ڌ‬i l-au
surpat de tot, căci [locuitorii] fuseseră foarte încrezători ‫ڍ‬i nu se îndoiseră
deloc de spusele acelora, la început: „Nu vă teme‫ڏ‬i, căci voi sunte‫ڏ‬i poporul
supus sultanului, să nu ave‫ڏ‬i nicio teamă”.
Pa‫ڍ‬a a intrat împreună cu domnul în Târgovi‫ڍ‬te în mar‫ڏ‬ea Postului
[Mare] ‫ڍ‬i, pentru că nu se afla nimic de-ale gurii, se spune că ei, adică
domnul cel nou ‫ڍ‬i oastea toată, au mâncat doar carne, căci lipseau ‫ڍ‬i pâinea
‫ڍ‬i oamenii [care s-o coacă]. Pe urmă s-au înapoiat de acolo la Bucure‫ڍ‬ti, iar
pa‫ڍ‬a a poruncit să se pună foc Târgovi‫ڍ‬tei, cu tot cu zidul ei, din ură împotriva
lui Constantin, care pusese foc Bucure‫ڍ‬tilor, vechea [cetate de] scaun.
Cât despre Constantin-vodă, el a fugit înspăimântat //286v// din ‫ڍ‬an‫ڏ‬ul
acela care se găsea în preajma taberei, din pricină că iscoadele vrăjma‫ڍ‬ilor
lui, tătarii, îi purtaseră pe potecile de sus ale muntelui ca să cadă asupra lui
‫ڍ‬i să-i taie calea pe la spate. Căci drumul de la Târgovi‫ڍ‬te la Rucăr era
printr-o trecătoare îngustă până în ‫ڎ‬ara Ungurească. El a scăpat, ajungând la
un pod numit „al lui Socol”, care se află pe râul Dâmbovi‫ڏ‬a1110, trecând din
1107
Despre extrac‫ڏ‬ia mercurului în Transilvania, pentru a fi vândut în Imperiul
Otoman, vezi relatarea lui Evliya ielebi în Seyahatname, Istanbul, 1896, I, p. 578 ‫ڍ‬. urm.
1108
Autorul se referă la mormintele Elinei, doamna lui Matei Basarab, al fiului lor
Mateia‫ڍ ڍ‬i al Băla‫ڍ‬ei, doamna lui Constantin ‫ڌ‬erban, men‫ڏ‬ionate la f. 52r ‫ڍ‬i 267r, v. supra,
n. 526 ‫ڍ‬i 592.
1109
În ms. ƤǌÓat al-Dimašq, referire la oaza fertilă ƤǌÓa care se întinde la est ‫ڍ‬i la sud
de Damasc, udată de cele ‫ڍ‬apte bra‫ڏ‬e ale râului BaradƗ, „Râul Rece”.
1110
Despre podul lui Socol v. V[irgil] D[răghiceanu], Comunicări, BCMI, III, 1910,
p. 144, unde, comentând acest pasaj din jurnalul lui Paul din Alep, autorul men‫ڏ‬ionează că a
găsit locul „în apropierea satului Laicăii – Muscel”, pe malul Dâmbovi‫ڏ‬ei. „Crucea lui
405
‫ڎ‬ara Ungurească până la vestitul Rucăr. Acolo se afla doamna. El a apucat
pe calea către pomenitul Rucăr, pe un drum foarte greu, printre doi mun‫ڏ‬i,
pe unde nu putea înainta decât un singur cal1111. Cu multă primejdie ‫ڍ‬i trudă
au izbutit să tragă după ei carele cu tunuri. A rămas apoi în Rucăr câteva
zile ‫ڍ‬i a clădit un alt ‫ڍ‬an‫ ڏ‬de apărare în afara ora‫ڍ‬ului, din [trunchiuri de]
copaci. În această vreme a trimis-o pe doamna în ‫ڎ‬ara Ungurească, înso‫ڏ‬ită
de toate so‫ڏ‬iile boierilor. Apoi a mers ‫ڍ‬i el pe urma lor în cuprinsul ‫ڎ‬ării
Ungure‫ڍ‬ti, după porunca craiului. ‫ڌ‬i a mers la o cetate a craiului din
cuprinsul ‫ڏ‬inutului Bra‫ڍ‬ov, numită Făgăra‫ڍ‬, ‫ڍ‬i a stat acolo cu to‫ڏ‬i so‫ڏ‬ii lui1112.
Se găsea în cea mai jalnică stare – lipsi-l-ar Dumnezeu de tihnă pentru [relele]
pe care le-a făcut! Iar craiul s-a mâniat foarte împotriva lui, căci fugise fără
luptă. La urmă ‫ڍ‬i-a cumpărat o cetate în vecinătatea ‫ڎ‬ării Nem‫ڏ‬e‫ڍ‬ti, cu
douăzeci de mii de dinari, ‫ڍ‬i a mers de s-a a‫ڍ‬ezat acolo1113. Craiul nu s-a
oprit până ce nu l-a lipsit de mai tot ce luase cu el: cai, arme ‫ڍ‬i bani, ‫ڍ‬i [din
mo‫ڍ‬tenirea] de la ‫ڌ‬tefan-vodă, spunându-le: „Tot ceea ce s-a petrecut cu noi
‫ڍ‬i se va mai petrece este din pricină că voi a‫ڏ‬i fugit [să vă adăposti‫ڏ‬i] la noi”.
Cât despre tătari, ei s-au apropiat de Câmpulung ‫ڍ‬i pe urmă s-au
înapoiat, jefuind, arzând ‫ڍ‬i luând prin‫ڍ‬i. O‫ڍ‬tile s-au despăr‫ڏ‬it de Constantin,
în cea mai mare parte, pe când se afla la Rucăr. Pe mul‫ڏ‬i dintre o‫ڍ‬teni i-a
luat cu el în ciuda voin‫ڏ‬ei lor, iar ei s-au răzvrătit, căci au plecat cu multă
durere, după cum vom povesti.
Cât despre noi, stareĠul1114 mănăstirii avea o ceată de argaĠi care păzeau
drumurile, până la o mare depărtare. Când au aflat aceasta ne-au dat de ‫ڍ‬tire.
Noi trimiseserăm tot avutul nostru în mun‫ڏ‬i, dându-l în grija stareĠului
pomenit. El a dat mai multor familii de ‫ڏ‬ărani care locuiau la munte, oameni
de încredere, câte o boccea ori două ori trei din avutul nostru, împreună cu o
sumă de galbeni, ca să aibă grijă de ele ‫ڍ‬i să le ascundă în hrube ori ascunzători
[numai] de ei ‫ڍ‬tiute, în vârf de munte. După cum ne-au spus, sunt la ei ni‫ڍ‬te
văgăuni ca ni‫ڍ‬te pu‫ڏ‬uri fără fund, iar pe la mijloc au un fel de hrube. Ei lasă
boccelele în jos cu ni‫ڍ‬te funii ‫ڍ‬i unul din ei coboară cu ele, ca să le ascundă
acolo. Fiece familie ‫ڍ‬i fiece neam are câte o ascunzătoare ca aceasta,
necunoscută de ceilal‫ڏ‬i. Ei primesc un dinar valah1115 pentru fiecare boccea,
Socol” din satul Lăicăi (com. Cetă‫ڏ‬eni), pe malul stâng al Dâmbovi‫ڏ‬ei, poartă o inscrip‫ڏ‬ie
din 1 aprilie 7155 (1647) unde este men‫ڏ‬ionat ‫ڍ‬i podul ridicat de „jupân Socol biv vel clucer
‫ڍ‬i jupani‫ڏ‬a ego Marula” (Cre‫ڏ‬eanu 1967: 923). Despre Socol v. ‫ڍ‬i Theodorescu, Civilizaεia
românilor, II: 28–29.
1111
Defileul de la Cetă‫ڏ‬eni, v. Cre‫ڏ‬eanu 1967: 923.
1112
Pentru traseul urmat de Constantin ‫ڌ‬erban v. N. Iorga, Studii γi documente IV, p. 277.
1113
Autorul se referă la cetatea ‫ڌ‬inteu, v. Călători VI: 253, n. 583.
1114
În ms. ’usquf, lit. „episcop”, ierarh”. Autorul se referă la Melchisedec.
1115
În ms. dƯnƗr falƗ®Ư. În Călători VI: 253, n. 585: „probabil zlot” (?).
406
adică un guru‫ڍ ڍ‬i o jumătate de real. Iar bocceaua nu trebuie să fie prea
mare, căci altminteri nu încape pe gura ascunzătorii. Ei primesc însă
bunurile pomenite cu legământ ‫ڍ‬i rămă‫ڍ‬ag că a‫ڍ‬a cum le primesc, a‫ڍ‬a le vor
înapoia. După cum ne-au spus, ei le cară în spinare, bie‫ڏ‬ii de ei, până la locul
unde sunt văgăunile, căci dobitoacele nu pot umbla prin mun‫ڏ‬ii aceia
stânco‫ڍ‬i ‫ڍ‬i locurile acelea prăpăstioase.
Atunci ne-am lini‫ڍ‬tit ‫ڍ‬i noi ‫ڍ‬i nu am păstrat decât pu‫ڏ‬ine lucruri
trebuincioase, ve‫ڍ‬minte ‫ڍ‬i scoar‫ڏ‬e. Toate celelalte le-am trimis [în
ascunzătoare], chiar ‫ڍ‬i lada cu odăjdiile de schimb ‫ڍ‬i mitra. La fel a făcut ‫ڍ‬i
stareĠul cu avutul mănăstirii, precum ‫ڍ‬i târgove‫ڏ‬ii care se adăpostiseră
împreună cu noi.
Când s-a adeverit vestea fugii lui Constantin din ‫ڍ‬an‫ڏ‬ul de apărare de
pe drumul Câmpulungului am plecat în grabă, în zorii duminicii Lăsatului
sec de brânză, iar seara am sosit la un sat numit KǌrbƯ byƗÓrƗ, ceea ce
înseamnă „Corbii de piatră”1116, //287r// căci aici se află o stâncă mare de
piatră, care stă dreaptă ca un zid, către răsărit, iar în mijlocul ei se află
săpată în piatră o bisericu‫ڏ‬ă veche, minunată. Ne-au povestit că fusese
ferecată ‫ڍ‬i a aflat-o un cuvios sihastru care trăia în pustietate ‫ڍ‬i căruia i-a
apărut într-o vedenie, ‫ڍ‬i atunci a mers ‫ڍ‬i a deschis-o. Se păstrează până azi
câteva dintre icoanele vechi, ‫ڍ‬i se sluje‫ڍ‬te în ea. Prin satul acesta trece un
râu mare. Când ne aflam acolo a sosit mitropolitul ‫ڏ‬ării, care era ‫ڍ‬i el fugar.
În zorii zilei de mar‫ڏ‬i am plecat de aici ‫ڍ‬i am urcat cu osteneală muntele
înalt, până în vârf. Acolo se afla o mănăstire mică ‫ڍ‬i veche numită Brădet1117,
unde am urcat ‫ڍ‬i am lăsat în grija ‫ڏ‬ăranilor ‫ڍ‬i a stareĠului acestei mănăstiri
tot ce mai aveam ca bunuri, poveri ‫ڍ‬i scoar‫ڏ‬e. A‫ڍ‬a ne-au sfătuit, ca să avem
putere ‫ڍ‬i să fim pregăti‫ڏ‬i pentru orice năpastă, căci – Doamne fere‫ڍ‬te! – am
fi putut fi prin‫ڍ‬i. Le-am lăsat ‫ڍ‬i trăsura, pe care au ascuns-o în pădure ca nu
cumva să-i dea [cineva] de urmă ‫ڍ‬i să afle că am fost acolo. Caii stăteau
1116
Mănăstire cu hramul Adormirea Maicii Domnului, cunoscută ‫ڍ‬i ca „schitul (din)
Jgheab(uri)”, întemeiată în satul Corbi, documentat din anul 1456 (astăzi în com. Corbi,
jud. Arge‫)ڍ‬. A fost reînfiin‫ڏ‬ată la 23 iunie 1512 de jupâneasa lui Hamza din Obislav,
Magdalena monahia, mătu‫ڍ‬a lui Neagoe Basarab. Arh. Silvia Păun afirmă: „Absidele
rupestre ale Mr. Corbii de Piatră se înrudesc tipologic cu cele din Bizan‫ ڏ‬sau Siria, mai ales
cu cele din Cappadocia [...]” (Absida altarului, Bucure‫ڍ‬ti, 2000, p. 106). Fragmente din
pictura originală se păstrează ‫ڍ‬i azi. V. Cre‫ڏ‬eanu 1967: 923; Stoicescu, Dicεionar: 62–63;
Dan Mohanu, Ioana Gomoiu, Elias Chatzitheodoridis, Corbii de Piatră: studiu interdisciplinar,
Editura UNARTE, 2010; Ctitoriile Sfântului Voievod Neagoe Basarab: 100–107.
1117
În ms. ƤrƗdƗt. Cre‫ڏ‬eanu (1967: 923), urmat de Călători VI, propune identificarea
cu „Brădet”, apreciind că „precizarea vechimii mănăstirii nu este lipsită de interes, ea
reprezentând o confirmare în plus a datării monumentului în vremea lui Mircea cel Bătrân”.
Despre icoanele împărăte‫ڍ‬ti din biserică v. ‫ڌ‬tefănescu, Arta feudală: 169.
407
înhăma‫ڏ‬i zi ‫ڍ‬i noapte, iar noi eram a‫ڍ‬ijderea pregăti‫ڏ‬i să fugim sus la munte,
de teamă să nu fim prin‫ڍ‬i de tătari, mai cu seamă că numele [părintelui
nostru patriarh] era vestit. Au mers de ne-au rânduit un loc ascuns în pădure,
de nepătruns, pe care nu îl ‫ڍ‬tia nimeni afară de ei, ca dacă se abătea vreo
primejdie să putem fugi acolo numai noi. Ca ‫ڍ‬i to‫ڏ‬i ceilal‫ڏ‬i fugari, trăiam cu
mare îngrijorare ‫ڍ‬i spaimă grozavă. În ciuda înghe‫ڏ‬ului ‫ڍ‬i gerului cumplit
nimeni nu îndrăznea să aprindă foc, nici măcar fugarii din inima pădurii, de
teamă, spuneau ei, să nu vadă tătarii focul de departe ‫ڍ‬i să le ia urma. Cei
sărmani erau într-o stare jalnică, nu luaseră nici măcar un câine cu ei, de
teamă să nu latre! Noaptea nu dormeam, de frică. Toată ‫ڏ‬ara fugise în vârful
mun‫ڏ‬ilor. Când tătarii au sosit la Câmpulung, Domnul – fie numele Lui
lăudat! – i-a orbit, cu adevărat, de au făcut cale întoarsă.
Mănăstirea pomenită se afla la marginea ‫ڏ‬inuturilor de munte vecine cu
‫ڎ‬ara Ungurească. Dincolo de ea nu mai este a‫ڍ‬ezare omenească ‫ڍ‬i nici
drum. În apropiere se mai află un sat numit Nuc‫ڍ‬oara, adică „Satul cu nuci”,
din pricină că aici se găsesc mul‫ڏ‬i nuci. Acesta se găse‫ڍ‬te în vârf de munte,
de unde se vede departe peste toată ‫ڏ‬ara întinsă a Valahiei, poate chiar până
aproape de Dunăre1118. Aici se adunaseră cea mai mare parte din femeile ‫ڍ‬i
dregătorii ‫ڏ‬ării. Dumnezeu să-l ‫ڏ‬ină pe cel care a înăl‫ڏ‬at mănăstire pe aceste
înăl‫ڏ‬imi, căci mult folos ne-a adus! Am stat la adăpost în chilii strâmte, unii
deasupra altora, pe când norodul de rând ‫ڍ‬i dregătorii au rămas sub cerul
liber. Slavă Domnului pentru aceste întâmplări ‫ڍ‬i spaime pe care le-am trăit
până acum, căci ne-au dat prilejul să cercetăm ‫ڍ‬i această mănăstire ‫ڍ‬i să
privim cu încântare mun‫ڏ‬ii ace‫ڍ‬tia ‫ڍ‬i tărâmul lor binecuvântat! Ce fericire pe
oamenii locului acesta, că pot trăi în lini‫ڍ‬te ‫ڍ‬i pace! Doar că nu au pământ
mănos pe care să-l sădească prin puterile lor, a‫ڍ‬a că merg cu căru‫ڏ‬ele ‫ڍ‬i le
umplu cu poamele care cresc la ei în mun‫ڏ‬ii ace‫ڍ‬tia, fiecare [pom] la vremea
lui, iar apoi se duc la ‫ڍ‬esul dinspre Dunăre al ‫ڏ‬ării ‫ڍ‬i primesc în schimbul lor
grâul trebuincios pentru tot anul.
Însemnare a nevrednicului scriitor [al acestor rânduri]. Într-o zi mă
aflam la marele vornic al acestei ‫ڏ‬ări1119, care iubea mult istoriile, ‫ڍ‬i el m-a
întrebat despre ‫ڏ‬ara noastră. Eu i-am povestit despre ea, despre clădirile ei
din piatră ‫ڍ‬i despre //287v// cetă‫ڏ‬ile ei nebiruite, ‫ڍ‬i despre cum [se face că]
noi nu cunoa‫ڍ‬tem frica [de năvălitori] ori focul ori altele asemenea. El mi-a
răspuns: „Adevărat ai grăit, numai că noi îi mul‫ڏ‬umim lui Dumnezeu – slăvit
fie numele Lui! – că în ‫ڏ‬ara noastră nu sunt cetă‫ڏ‬i, ci cetă‫ڏ‬ile ‫ڍ‬i fortăre‫ڏ‬ele
‫ڏ‬ării noastre sunt mun‫ڏ‬ii ace‫ڍ‬tia ‫ڍ‬i codrii pe care nimeni nu îi poate birui!
1118
În com. Nuc‫ڍ‬oara, ultima comună de pe Râul Doamnei, în jud. Arge‫ڍ‬, la altitudinea
de 879 m. Este înconjurată de Culmea Măgura ‫ڍ‬i de Vârful Strungii, cu altitudini de 1000 m,
‫ڍ‬i se învecinează la nord cu com. Corbi.
1119
Autorul se referă la Preda Brâncoveanu.
408
Căci de-ar fi fost cetă‫ڏ‬i în ‫ڏ‬ara noastră, turcii ne-ar fi alungat demult din
tărâmul acesta! Din pricina aceasta nu au ei puterea de a-l stăpâni ‫ڍ‬i de a se
a‫ڍ‬eza aici”. ‫ڌ‬i multă dreptate aveau spusele lui.
Să ne întoarcem la ve‫ڍ‬tile despre Constantin. A‫ڍ‬a cum am spus, când a
intrat în ‫ڎ‬ara Ungurească el a adus cu sine, în cuprinsul acestei ‫ڏ‬ări, o mare
parte dintre boierii ‫ڍ‬i dregătorii din ‫ڏ‬ara sa ‫ڍ‬i din o‫ڍ‬tenii lui, fără voia lor. La
urmă ei s-au despăr‫ڏ‬it de el, [fugind] într-ascuns pe drumuri neumblate, ‫ڍ‬i pe
mul‫ڏ‬i i-au răpus maghiarii.
Atunci Mihnea, domnul cel nou, s-a a‫ڍ‬ezat în mănăstirea tatălui său1120,
adică Mănăstirea Sf. Treime din Bucure‫ڍ‬ti, pe care a întărit-o ‫ڍ‬i a purces a-i
ridica împrejur un zid din lemn pe două rânduri, iar între ele a ridicat un val
de pământ, ca să le întărească. Apoi norodul ‫ڍ‬i o‫ڍ‬tile au început să vină ca să
i se închine, rugându-l de iertare, căci toate cele ce se petrecuseră au fost
fără voia lor, ci numai de teama lor de Constantin. ‫ڌ‬i el i-a iertat. Pe urmă
‫ڍ‬i-a luat rămas bun de la Fazõl Pa‫ڍ‬a1121. Apoi i-a dat ceau‫ڍ‬ului seimenilor
patruzeci de pungi, pentru slujbă, iar capugi-pa‫ڍ‬ii mai bine de douăzeci de
pungi, ‫ڍ‬i ‫ڍ‬i-a luat rămas bun ‫ڍ‬i de la ei. Pe urmă a trimis scrisori în toată
‫ڏ‬ara, vestind îndurarea ‫ڍ‬i împăcarea, ca fugarii să se întoarcă la săla‫ڍ‬ele lor.
Noi primeam mereu aceste ve‫ڍ‬ti. Eu, sărmanul, mergeam călare, cu ceata
negustorilor care ne înso‫ڏ‬iseră, ‫ڍ‬i cercetam ve‫ڍ‬tile care sosiseră la Nuc‫ڍ‬oara
‫ڍ‬i la Corbii de Piatră, apoi ajungeam la Câmpulung ‫ڍ‬i ne înapoiam. Când au
sosit scrisorile de îndurare ‫ڍ‬i de pace de la domnul cel nou to‫ڏ‬i s-au lini‫ڍ‬tit.
Apoi s-au încredin‫ڏ‬at cu to‫ڏ‬ii că era lini‫ڍ‬te ‫ڍ‬i pace ‫ڍ‬i că tătarii plecaseră cu
prin‫ڍ‬ii, care erau către ‫ڍ‬aptezeci ori optzeci de mii, unii spuneau chiar o sută
‫ڍ‬i cincizeci de mii de prin‫ڍ‬i. Pe mul‫ڏ‬i i-a răscumpărat de la ei domnul cel
nou, care nu i-a lăsat pe turci să ia nici măcar un singur prins, afară de aceia
pe care i-au luat într-ascuns.
După aceea ne-am întors la Câmpulung, înso‫ڏ‬i‫ڏ‬i de fugari, ‫ڍ‬i am
poposit la mănăstire în lunea din săptămâna a treia din post. Am lăsat cea
mai mare parte a bunurilor noastre la ‫ڏ‬ărani până către Pa‫ڍ‬te, când le-am luat
înapoi. Ne-a costat mult ‫ڍ‬i am cheltuit o mul‫ڏ‬ime, căci în toată această
vreme am mâncat ‫ڍ‬i am băut pe cheltuiala noastră. ‫ڌ‬i am mul‫ڏ‬umit Domnului,
care nu ne-a îngăduit să plecăm împreună cu doamna lui Constantin în ‫ڎ‬ara
Ungurească, căci nu am mai fi putut să plecăm [acasă]. Mul‫ڏ‬i negustori ‫ڍ‬i
al‫ڏ‬ii fugiseră la Bra‫ڍ‬ov împreună cu Constantin, iar sa‫ڍ‬ii nu i-au mai lăsat să
plece ‫ڍ‬i să se înapoieze în ‫ڏ‬inutul Valahiei. Blestema‫ڏ‬i fie pentru răută‫ڏ‬ile
lor! Cei care nu au rămas în tărâmul Valahiei s-au căit amarnic. Până la
1120
V. supra, n. 1040 ‫ڍ‬i 1096. Autorul auzise că Mihnea III era fiul lui Radu Mihnea,
care ctitorise din nou lăca‫ڍ‬ul întemeiat de Alexandru II Mircea.
1121
V. surse despre rela‫ڏ‬iile dintre Mihnea III Radu ‫ڍ‬i Fazõl Pa‫ڍ‬a la Călători VI: 257,
n. 600.
409
urmă le-au cerut mul‫ڏ‬i galbeni ‫ڍ‬i cu mare caznă au plecat1122. Noi, slavă
Domnului, nu am trimis ‫ڍ‬i nu am lăsat la Bra‫ڍ‬ov nimic din avutul nostru,
a‫ڍ‬a cum au trimis de au lăsat al‫ڏ‬ii, căci mare zbucium sufletesc au suferit
până ce le-au luat înapoi.
Sărmanul popor al Bra‫ڍ‬ovului ‫ڍ‬i al întregii ‫ڎ‬ări Ungure‫ڍ‬ti avea dorin‫ڏ‬a
fierbinte ca părintele nostru patriarh să meargă la ei, după cum ni s-a spus,
numai că era anevoios. To‫ڏ‬i credincio‫ڍ‬ii aceia erau valahi ortodoc‫ڍ‬i, care
aveau doi episcopi, sub ascultarea mitropolitului Valahiei. ‫ڌ‬i după cum
ne-a în‫ڍ‬tiin‫ڏ‬at mitropolitul ‫ڏ‬ării, ei aveau mai bine de o mie cinci sute de
preo‫ڏ‬i1123. Despre toate acestea am pomenit mai înainte.
Pe urmă domnul cel nou a trimis de i-a amenin‫ڏ‬at cu asprime pe
maghiari ‫ڍ‬i pe craiul lor, ca să le îngăduie să plece boierilor pe care îi luase
cu el Constantin //288r// fără voie, împreună cu so‫ڏ‬iile lor, ‫ڍ‬i pe to‫ڏ‬i cei care
fugiseră odată cu el din Valahia – să-i lase să se înapoieze la săla‫ڍ‬ele lor.
Căci aceia închiseseră gurile trecătorilor ‫ڍ‬i nu-i lăsau să plece, din pricină
că, a‫ڍ‬a cum ne-au în‫ڍ‬tiin‫ڏ‬at, toate căile de intrare în ‫ڎ‬ara Ungurească sunt
prin strâmtori înguste, străjuite de cetă‫ڏ‬i ‫ڍ‬i de pode‫ڏ‬e ce împiedică ie‫ڍ‬irea ‫ڍ‬i
intrarea. Când au auzit amenin‫ڏ‬ările domnului către ei au început să-i
slobozească rând pe rând. De câte ori nu m-am dus eu la Rucăr, unde m-am
minunat de cetele numeroase de fugari din ‫ڎ‬ara Ungurească, o‫ڍ‬teni ‫ڍ‬i al‫ڏ‬ii,
care scăpaseră pe căi neumblate! Între ei ‫ڍ‬i oastea maghiară care stătea de
strajă se dădea luptă mare ‫ڍ‬i mul‫ڏ‬i erau uci‫ڍ‬i. Pe to‫ڏ‬i cei care se înapoiau ‫ڍ‬i
i se plecau, noul domn îi primea foarte frumos ‫ڍ‬i îi a‫ڍ‬eza la loc în dregătorie.
Domnul a păstrat lângă el trei sau patru bairace de tătari, pe care le-a
trimis să stea de pază la Rucăr, având două ‫ڏ‬inte: mai întâi ca să se
înfricoúeze maghiarii de ei ‫ڍ‬i apoi ca să nu se întâmple vreo trădare din
partea valahilor care stăteau de strajă, ‫ڍ‬i ca nu cumva să coboare Constantin
pe negândite din ‫ڎ‬ara Ungurească în tărâmul Valahiei ‫ڍ‬i să-l afle nepregătit,
căci a‫ڍ‬a umbla vorba.
Apoi am încălecat din nou ‫ڍ‬i am mers, înso‫ڏ‬it ‫ڍ‬i de al‫ڏ‬ii, la Târgovi‫ڍ‬te,
unde i-am văzut pe sărmanii aceia uci‫ڍ‬i [în bătălie], zăcând pe uli‫ڏ‬e. Până la
urmă le-au săpat o groapă mare, la porunca domnului, ‫ڍ‬i i-au îngropat pe to‫ڏ‬i
acolo. Au înăl‫ڏ‬at o movilă înaltă, ca semn pentru vecie, să fie pomeni‫ڏ‬i. Am
plâns pentru cele ce se petrecuseră la Târgovi‫ڍ‬te ‫ڍ‬i pentru starea în care se
găsea [cetatea]. Nu am găsit acolo niciun loc unde să dormim, decât în
pivni‫ڏ‬a mănăstirii ‫ڍ‬i în alte beciuri. Iar zidirile care fuseseră ridicate acolo
1122
Despre sumele cerute fugarilor ‫ڍ‬i condi‫ڏ‬iile trecerii din Moldova ‫ڍ‬i ‫ڎ‬ara Românească
în Transilvania în sec. XVII, v. Alexandru Ligor, Din legăturile Moldovei cu celelalte εări
române în vremea lui Vasile Lupu, „Revista de istorie”, 31, 1978, nr. 3, p. 438–439.
1123
Belfour, îndoindu-se probabil de această cifră, traduce five hundred, „cinci sute”
(II: 398).
410
fuseseră ‫ڍ‬terse de pe fa‫ڏ‬a pământului. Fără îndoială [aici] s-a vădit mânia lui
Dumnezeu!1124
Pe urmă părintele nostru patriarh i-a trimis noului domn o carte în care
îi făcea urări, iar el a primit-o cu bucurie ‫ڍ‬i i-a trimis răspuns. Cuprinsul lui
era că îi poartă multă dragoste ‫ڍ‬i că este oricând bucuros să-l întâlnească.
Dar că este mai bine să stea la locul lui în mănăstirea de la Câmpulung până
ce pleacă turcii de la el ‫ڍ‬i până vor veni vremuri lini‫ڍ‬tite, când îl va întâlni.
Iată câte s-au petrecut în vremea cât ne-am aflat noi în ‫ڏ‬ările acelea: ce
s-a întâmplat cu Vasile-vodă, apoi mazilirea lui, după care a urmat mazilirea
lui ‫ڌ‬tefan, a‫ڍ‬a cum vom povesti mai departe. Apoi a murit Matei-vodă, iar
acum a fost mazilit Constantin ‫ڍ‬i a fost a‫ڍ‬ezat în scaun acest domn nou, dar
nici a‫ڍ‬a nu s-a încheiat totul.
Să ne întoarcem. La praznicul Floriilor poporul din Câmpulung are un
obicei, anume să dea ocol ora‫ڍ‬ului cu mare alai, la fel ‫ڍ‬i la praznicul Bunei
Vestiri, în Joia Mare ‫ڍ‬i de Pa‫ڍ‬te, apoi în lunea ‫ڍ‬i în mar‫ڏ‬ea praznicului
[Pa‫ڍ‬telui]. Pe urmă merg cu to‫ڏ‬i la mănăstire, unde săvâr‫ڍ‬esc slujba
Paraclisului ‫ڍ‬i aghiazma, ‫ڍ‬i se înapoiază. În ziua aceea părintele nostru
patriarh nu a slujit, ci a săvâr‫ڍ‬it la praznicul Pa‫ڍ‬telui, după rânduială,
rugăciunea Pildei celor zece fecioare1125 ‫ڍ‬i Liturghia.
Ne-au spus pe urmă despre domnul acesta nou că la praznicul Rusaliilor a
[poruncit de s-a] săvâr‫ڍ‬it întocmai rânduiala moscovită, cu multă râvnă ‫ڍ‬i cu
mare grijă, din pricină că era foarte cucernic, smerit ‫ڍ‬i evlavios1126. El ‫ڍ‬ezuse
mai bine de douăzeci ‫ڍ‬i cinci de ani în palatele împăratului, printre turci.
Nimeni nu se îndoia de credin‫ڏ‬a lui. După cum ne-au spus, la începutul fiecărei
luni poftea preo‫ڏ‬ii la el ca să săvâr‫ڍ‬ească aghiazmă, să se spovedească ‫ڍ‬i să
se împărtă‫ڍ‬ească. Cerceta mereu bisericile, se ruga negre‫ڍ‬it diminea‫ڏ‬a ‫ڍ‬i seara
1124
Virgil Cândea remarcă durerea cu care Paul din Alep poveste‫ڍ‬te despre campaniile de
pedepsire duse împotriva valahilor (‫ڍ‬i moldovenilor, în alte pasaje) de către oútile sultanului
începând din 1657, precum ‫ڍ‬i tonul diferit – indiferent sau, uneori, aprobator – al lui Evliya
Çelebi, care descrie ‫ڍ‬i el ravagiile turcilor în ‫ڏ‬ările din estul ‫ڍ‬i sud-estul Europei, v. Cândea
1978: 319 (‫ڍ‬i Călători VI: 525–529, 595, 598).
1125
În ms. al-ha«mat, formă eliptică a sintagmei ha«mat al-’aƗrƗ, lit. „graba
fecioarelor”, cu referire la rugăciunea săvâr‫ڍ‬ită în Bisericile răsăritene în diminea‫ڏ‬a de luni
după Pa‫ڍ‬te, cu citirea pildei din Matei 25, 1–13, urmată de procesiune. V. Graf, Verzeichnis:
115.
1126
Radu Păun a comentat pasajele din Jurnal de la f. 288r–v (după versiunea din
Călători VI: 256–257) din perspectiva ambi‫ڏ‬iilor politice ale lui Mihnea III, a‫ڍ‬a cum le-a
re‫ڏ‬inut Paul din Alep, v. Radu G. Păun, Pouvoir, Croisade et Jugement Dernier au XVIIe
siècle: le v¡cu et l’invisible, în Ius et Ritus: Rechtshistorische Abhandlungen über Ritus,
Macht und Recht, ed. Ivan Biliarsky, Sofia, 2006, p. 213–283 (în continuare: Păun,
Pouvoir, Croisade et Jugement Dernier).
411
‫ڍ‬i ajunsese, prin urmare, un om foarte cucernic ‫ڍ‬i un vrăjma‫ ڍ‬al celor care se
războiau [necontenit]. Acum, cu prilejul praznicului Floriilor, îi venise în
minte ceea ce făcea împăratul [rus] //288v// la Moscova1127 ‫ڍ‬i a făcut ‫ڍ‬i el
a‫ڍ‬ijderea, mai ales că nici unul dintre domnii dinaintea lui nu făcuse astfel.
Prin urmare i-a îmbrăcat pe o‫ڍ‬tenii cre‫ڍ‬tini în cele mai mândre straie ‫ڍ‬i a
ie‫ڍ‬it cu mare alai. Mitropolitul ‫ڏ‬ării mergea călare pe un asin, înve‫ڍ‬mântat
cu toate straiele sale arhiere‫ڍ‬ti ‫ڍ‬i purtând Evanghelia ‫ڍ‬i crucea în mâna
dreaptă, iar domnul însu‫ڍ‬i ‫ڏ‬inea căpăstrul. În dreapta ‫ڍ‬i în stânga lui înaintau
satârgiii, iar caii împărăte‫ڍ‬ti mergeau în fa‫ڏ‬a lui. El a mers pe jos, înso‫ڏ‬it de
to‫ڏ‬i boierii Cur‫ڏ‬ii, fiecare ducându-‫ڍ‬i calul de căpăstru. S-a abătut atunci o
ploaie bogată ‫ڍ‬i s-a făcut o tină grozavă, dar ei au ocolit tot ora‫ڍ‬ul Bucure‫ڍ‬ti
‫ڍ‬i s-au înapoiat la mănăstire, unde au încheiat slujba1128.
La praznicul Sf. Gheorghe au ie‫ڍ‬it cu alai la Câmpulung, după datina
lor. Părintele nostru patriarh a mers cu ei la o biserică veche de la marginea
ora‫ڍ‬ului, cu hramul Sf. Gheorghe1129, ‫ڍ‬i a sfin‫ڏ‬it aghiazmă pentru ei, după
rânduială. Apoi s-au înapoiat pentru slujba Liturghiei.
Noi ne-am pregătit să ne înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬ăm domnului. Două zile după aceasta
am plecat de la Câmpulung ‫ڍ‬i am mers la Pite‫ڍ‬ti.
Am sosit la Bucure‫ڍ‬ti la 28 aprilie [1658] ‫ڍ‬i ne-au găzduit la Mănăstirea
Sf. Sava. După Pa‫ڍ‬te, domnul a trimis de l-a poftit pe părintele nostru
patriarh ‫ڍ‬i ne-am dus la el ‫ڍ‬i l-am cunoscut. I-am dăruit o icoană moscovită,
o candelă mare ‫ڍ‬i o oglindă, dintre darurile ce ne mai rămăseseră. Iar [domnul]
i-a rânduit tain [părintelui nostru patriarh]. Toate vorbele ‫ڍ‬i întrebările sale
priveau căr‫ڏ‬ile sfinte ‫ڍ‬i chestiuni de credin‫ڏ‬ă, încât am fost tare uimi‫ڏ‬i de
spusele lui. Î‫ڍ‬i dorea foarte mult să-l întâlnească [pe părintele nostru
patriarh] ‫ڍ‬i să stea la sfat cu el în toată vremea, de aceea l-a mutat de la
Mănăstirea Sf. Sava ‫ڍ‬i l-a a‫ڍ‬ezat în mănăstirea lui1130. Aici s-a vădit
bunăvoirea Domnului, căci am fost găzdui‫ڏ‬i chiar [alături de] biserica din
mijlocul mănăstirii1131. După focul ce se petrecuse în această ‫ڏ‬ară nu mai
rămăseseră întregi decât bisericile, pentru că aveau bol‫ڏ‬i din piatră, ‫ڍ‬i aici
locuiau ei acum. După cum ne-au spus, multe fapte du‫ڍ‬mănoase se petrecuseră
1127
Sirienii participaseră la sărbătoarea Rusaliilor la Moscova în 1655, v. Michael
Flier, Breaking the Code. The Image of the Tsar in the Muscovite Palm Sunday Ritual, în
M. S. Flier, D. Rowland (ed.), Medieval Russian Culture, II, University of California Press,
Berkeley – Los Angeles – Londra, 1994, p. 213–242.
1128
Radu Păun (ibidem, p. 216) notează că sirienii nu au fost de fa‫ڏ‬ă la această
procesiune, întrucât nu sosiseră încă la Bucure‫ڍ‬ti, a‫ڍ‬adar Paul relatează din auzite.
1129
Biserica Sf. Gheorghe – Olari, cf. Cre‫ڏ‬eanu 1967: 924 ‫ڍ‬i Stoicescu, Bibliografia
I: 166–167.
1130
Autorul se referă la Mănăstirea Radu-Vodă. V. supra, n. 1040.
1131
În ms. fƯ wasaÓ kanƯsat al-dayr, lit. „în mijlocul bisericii mănăstirii”. ‫ڎ‬inând seama de
explica‫ڏ‬ia din fraza următoare, s-ar putea în‫ڏ‬elege că au fost găzdui‫ڏ‬i chiar în biserică.
412
înlăuntrul [biserici]lor, căci tătarii ‫ڍ‬i turcii poposeau aici cu prin‫ڍ‬ii, în
mijlocul altarelor, ‫ڍ‬i făceau fapte ru‫ڍ‬inoase ‫ڍ‬i nelegiuite. Se spune [în
Sfintele Scripturi] că atunci când El se mânie pe un neam nu iartă nici
locurile Lui de închinăciune.
Să ne întoarcem. În joia a patra după Pa‫ڍ‬te ne-am înve‫ڍ‬mântat, din
porunca domnului, ‫ڍ‬i am mers cu el într-un mare alai afară din ora‫ڍ‬, cu
odăjdiile ‫ڍ‬i lumânările, după datină, căci el nu a lipsit de a ie‫ڍ‬i cu alai în
nicio joi. La fel am făcut ‫ڍ‬i în a cincea ‫ڍ‬i a ‫ڍ‬asea joi după Pa‫ڍ‬te. În fiecare
joi ie‫ڍ‬eau cu alai afară din ora‫ڍ‬, într-o parte sau alta, pe câmpie, iar
cântăre‫ڏ‬ii cântau Paraclisul. Când soseau se rânduiau cu to‫ڏ‬ii într-un cerc
larg, a‫ڍ‬ezând la mijloc două jil‫ڏ‬uri, unul pentru domnul ‫ڍ‬i celălalt pentru
părintele nostru. Apoi îi a‫ڍ‬terneau [părintelui nostru] un covor în mijloc ‫ڍ‬i el
stătea drept ‫ڍ‬i citea molitvele rânduite pentru ploaie ori pentru grâu bogat.
La urmă se întorceau, cu satârgiii [mergând] înaintea domnului, ‫ڍ‬ase pe
dreapta ‫ڍ‬i ‫ڍ‬ase pe stânga – ‫ڍ‬ase turci, cu turbane cusute cu fir de aur, ‫ڍ‬i ‫ڍ‬ase
valahi, cu fesuri din brocart ro‫ڍ‬u. Domnul mergea pe jos ‫ڍ‬i la dus ‫ڍ‬i la
întors, avându-l pe părintele nostru mereu de-a dreapta lui, umblând ei ‫ڍ‬i
sfătuindu-se împreună. La înapoiere se cânta canonul Învierii până ce
soseam la biserica mănăstirii, apoi slujeam acolo Liturghia.
În Joia Înăl‫ڏ‬ării am săvâr‫ڍ‬it Litughia cu mare fală ‫ڍ‬i s-a petrecut apoi
un ospă‫ ڏ‬foarte mare. La fel în duminica următoare, când a fost de fa‫ڏ‬ă ‫ڍ‬i un
trimis de vază al craiului leah1132, care se îndrepta către împăratul [turc],
//289r// la Edirne. El a stat la slujbă cu multă evlavie ‫ڍ‬i s-a legat între noi
mare prietenie.
< Despre încoronarea noului domn al Valahiei...1133 >

La praznicul Rusaliilor s-a făcut mare sărbătoare ‫ڍ‬i petrecere cum nu
se mai întâmplase, pentru că domnul îl rugase pe părintele nostru patriarh
să-l încoroneze în ziua aceea cu coroana împărătească, a‫ڍ‬a cum este rânduit
în marele Evhologhion1134 împărătesc, ‫ڍ‬i cu binecuvântarea domnească, după
datină. Noi am purces a‫ڍ‬adar, iar ciohodarul1135 a întins covoarele de la jil‫ڏ‬ul
1132
Autorul se referă la Ioan III Cazimir. Despre discu‫ڏ‬ia solului polon Jan Kazimierz
Jaroszewski cu patriarhul Macarie III vezi Francisc Pall, Noi mărturii inedite despre
călătoriile patriarhului Macarie al Antiohiei în ğările Române, BOR, XCIV, 1976, nr. 1–2,
p. 343–347.
1133
Cuvinte ilizibile în ms. Paris. Fac parte din fragmentul care lipse‫ڍ‬te în
manuscrisele din Rusia. Despre ambi‫ڏ‬iile politice ale domnitorului Mihnea III Radu, care a
bătut dinari cu imaginea acvilei bicefale, v. ‫ڍ‬i Nastase, L’aigle bicéphale: 359 ‫ڍ‬i nota 10.
1134
În ms. al-’af®ǌlǌ«iyǌn, din gr. İ©ȤȠȜȩȖȚȠȞ, (‫ڍ‬i) „carte de rânduială”, „molitvenic”.
1135
În ms. al-«ǌ®udƗr, din tc. þohadar, „cămăra‫”ڍ‬, slujba‫ڍ‬ul însărcinat cu îngrijirea
garderobei sultanului, vizirului, pa‫ڍ‬ei sau domnului – în ‫ڎ‬ările Române (cf. Suciu 2010:
247, s.v.).
413
domnului până la u‫ڍ‬a împărătească. După ce părintele nostru patriarh ‫ڍ‬i
mitropolitul ‫ڏ‬ării ‫ڍ‬i-au pus straiele [arhiere‫ڍ‬ti] a venit postelnicul, împreună
cu cămăra‫ڍ‬ul, ‫ڍ‬i le-au cerut încuviin‫ڏ‬area să intre [în altar], apoi au a‫ڍ‬ezat pe
[sfânta] masă un fel de coroană împărătească stambuliotă, înaltă, precum
acoperământul capului la selgiukizi1136, cu partea de jos bătută în giuvaeruri
‫ڍ‬i cu un surguci înalt ‫ڍ‬i mare, precum ni‫ڍ‬te mlădi‫ڏ‬e de flori, împodobit cu
pene ‫ڍ‬i cu felurite pietre scumpe, pe care o cumpărase de curând cu două mii de
dinari1137. [Au mai a‫ڍ‬ezat] apoi o cingătoare brodată, un hanger împodobit ‫ڍ‬i
un sceptru aurit. După sosirea domnului am ie‫ڍ‬it, la Trisaghion, înso‫ڏ‬it de
arhidiaconul mitropolitului ‫ڏ‬ării, purtând [dichero-]tricherele, am înaintat
până la jil‫ڏ‬ul domnului ‫ڍ‬i ne-am plecat înaintea lui. Atunci marele ban s-a
apropiat înso‫ڏ‬it de marele logofăt1138, l-au ridicat pe domn de subsuori ‫ڍ‬i l-au
ajutat să coboare, mergând cu el pas cu pas, cu noi înainte. Eu am spus
prima oară către părintele nostru patriarh „Porunce‫ڍ‬te”1139, iar tovară‫ڍ‬ul meu
„Porunci‫ڏ‬i”1140, apoi eu „Porunce‫ڍ‬te, Preasfin‫ڏ‬ite Stăpâne”1141, până ce ne-am
1136
În ms. al-salƗqiyya, probabil al-salƗ÷uqiyya. La Murkos (2005: 610): golovnoj
ubor selevkijcev (?), „acoperământul de cap al seleucizilor (?)”. În Călători străini VI: 263:
„solaci”, numele arca‫ڍ‬ilor pede‫ڍ‬tri din garda de ieniceri a sultanului. Autorul se referă
probabil la sultanii selgiukizi din Anatolia, căpetenii ale Sultanatului Rǌm (1077–1307),
instaurat pe teritorii cucerite de la Imperiul Bizantin. Acest stat turco-persan musulman a avut
capitala succesiv la Iznik, Konya, Kayseri ‫ڍ‬i Sivas. Piesa vestimentară men‫ڏ‬ionată avea, a‫ڍ‬adar,
o mare vechime ‫ڍ‬i conferea un prestigiu deosebit în lumea otomană.
1137
Autorul descrie „cuca” sau cu‫ڍ‬ma înaltă de ceremonie, împodobită uneori cu
egretă din pene de stru‫ڍ ڏ‬i surguci bătut cu nestemate. Purtată ini‫ڏ‬ial de căpeteniile turce‫ڍ‬ti,
cuca a intrat în vestimenta‫ڏ‬ia domnilor români, îndeosebi la înscăunare. Nicolescu (1970:
151) notează: „Cuca, ca piesă de costum cu caracter fastuos, era îmbrăcată la toate marile
sărbători, fiind legată direct de portul caftanului”. Mihnea al III-lea ‫ڍ‬i al‫ڏ‬i domnitori sunt
reprezenta‫ڏ‬i în portrete purtând cucă (v. Nicolescu 1970: plan‫ڍ‬ele CLXV–CLXIX; Călători
VI, il. 35). Alexandru cel Bun, domnul Moldovei, poartă o „pălărie” similară, după modelul
împăra‫ڏ‬ilor bizantini, într-o icoană păstrată la Muntele Athos, ca ‫ڍ‬i pe un epitrahil cusut cu
mătase colorată, păstrat azi la Sankt-Peterburg: v. N. Iorga, Patrahirul lui Alexandru cel
Bun, cel dintâi chip de domn român, AARMSI, S. II, t. XXXV, 1912–1913, p. 343;
N. Iorga, Costumul lui Alexandru, în Portrete γi comemorări, Bucure‫ڍ‬ti, 1936, p. 102–105
(reluat în Scrieri alese. Cuvântări γi comunicări rostite la Academia Română, ed. Dorina N.
Rusu, I, Bucureúti, 2008, p. 92–93); Iorga, Acte γi fragmente, pl. 1; Dumitru Năstase,
Pălăria lui Alexandru cel Bun, comunicare prezentată la „Colocviile Putnei”, edi‫ڏ‬ia a XIII-a,
Bucure‫ڍ‬ti, 7 martie 2013 (sub tipar). Despre cu‫ڍ‬ma de blană v. ‫ڍ‬i Dan Simonescu,
Literatura română de ceremonial. Condica lui Gheorgachi. 1762, Bucure‫ڍ‬ti, 1939, p. 265;
Maria Ana Musicescu, La broderie roumaine au Moyen-gge, „Revue roumaine d’histoire de
l’art”, 1, 1964, nr. 1, p. 75, 78 (broderii reprezentâdu-i pe Ieremia Movilă ‫ڍ‬i pe Ioan, fiul lui
Vasile Lupu cu doamna Tudosca, purtând cucă); Dobjanschi – Simion 1979: 71.
1138
Autorul se referă la Preda Brâncoveanu ‫ڍ‬i Constantin Cantacuzino.
1139
În ms. kƗlifÑ[on], din gr. țȑȜİȣıȠȞ.
1140
În ms. kƗlifÑƗti-hi, din gr. țİȜİȪıĮĲİ.
1141
În ms. kƗlifÑ[on] daÑbǌÓƗ Ɨ÷Ưh, din gr. țȑȜİȣıȠȞ, ǻȑıʌȠĲĮ “AȖȚİ.
414
apropiat de u‫ڍ‬a împărătească. Atunci au ie‫ڍ‬it doi episcopi care l-au luat de
subsuori ‫ڍ‬i l-au dus în altar. I s-au plecat de trei ori, el fiind înaintea sfintei
mese, cu capul descoperit. Apoi el a îngenuncheat, în vreme ce eu spuneam
„Să luăm aminte”1142. Pe urmă părintele nostru i-a pus un capăt al omoforului
pe cre‫ڍ‬tet ‫ڍ‬i a spus: „Prin harul lui Dumnezeu, care în toată vremea îi
tămăduie‫ڍ‬te pe cei bolnavi ‫ڍ‬i îi mântuie‫ڍ‬te pe cei sărmani, este ales [să stea]
în scaunul domnesc preacucernicul domn Mihail, fiul lui Radu-vodă”1143,
căci el ceruse să i se schimbe numele din Mihnea în Mihail1144. „Ne rugăm
acum să se pogoare asupra lui harul Preasfântului Duh”. Am rostit apoi în
cinstea lui de trei ori, cu glas înalt, ”Doamne miluie‫ڍ‬te”. Pe urmă [părintele
nostru] l-a ridicat de jos, i-a pus, ajutat de episcopi, mai întâi cingătoarea,
apoi hangerul ‫ڍ‬i la urmă l-a încins cu sabia. L-a înve‫ڍ‬mântat apoi cu mantia
domnească, care era un anteriu de pus pe deasupra, din serasir cu blană de
samur, iar în loc de cu‫ڍ‬ma de samur obi‫ڍ‬nuită pentru domni din vremuri
străvechi i-a pus pe cap coroana stambuliotă pe care am pomenit-o, ‫ڍ‬i i-a
potrivit surguciul. De fiecare dată a spus: „În numele Domnului înve‫ڍ‬mântăm
pe acesta, astfel”, iar noi am cântat cu glas înalt „Vrednic este”, de trei ori.
La urmă l-a binecuvântat ‫ڍ‬i l-a sărutat. Doi episcopi l-au luat atunci ‫ڍ‬i l-au
dus la dregătorii cei doi afla‫ڏ‬i la u‫ڍ‬a altarului. Ei l-au luat ‫ڍ‬i l-au urcat în
jil‫ڏ‬ul său. Apoi a ie‫ڍ‬it mai întâi părintele nostru ‫ڍ‬i i-a urat, l-a binecuvântat
‫ڍ‬i s-a rugat pentru el, iar după el [au venit] episcopii, apoi cei doisprezece
mari dregători, după ei preo‫ڏ‬ii, călugării ‫ڍ‬i diaconii, apoi restul boierilor
Cur‫ڏ‬ii, până la ultimul. Slujba s-a încheiat cu hirotonia unui preot. În ziua
aceea s-a făcut o mare sărbătoare.
El trimisese de aduseseră de la Istanbul un cort foarte mare, care
costase douăzeci de pungi, cu totul minunat, cu trei baldachine aurite, pe
lângă cele două corturi pe care le avea1145. Le-a înăl‫ڏ‬at pe toate la un loc,
alcătuind jur-împrejur un perete, ca un zid foarte înalt, pe o paji‫ڍ‬te întinsă,
1142
În ms. brǌs®ǌmƯn, din gr. ʌȡȩıȤȦȝİȞ.
1143
Autorul se referă probabil la Radu ‫ڌ‬erban, v. supra, f. 58v, n. 577, ‫ڍ‬i f. 281v,
n. 1056.
1144
Despre aceste pasaje v. Radu Păun, „Si Deus nobiscum quis contra nos?”
Mihnea III: note de teologie politică, în Ovidiu Cristea, Gheorghe Lazăr (ed.), Naεional γi
universal în istoria românilor. Studii oferite prof. βerban Papacostea la împlinirea a 70 de
ani, Bucure‫ڍ‬ti, 1998, p. 69–100, unde sunt citate ‫ڍ‬i alte comentarii, privitoare îndeosebi la
schimbarea de nume dorită de noul domn; idem, Mihnea/Mihail. Câteva note despre
strategiile patrimoniale ale familiilor domnitoare din Valahia, secolele XVI–XVII, „Arhiva
genealogică”, VI, 1998, nr. 1–4, p. 89–94 ; Păun, Pouvoir, Croisade et Jugement Dernier,
p. 226–235.
1145
Corturile de ceremonie erau cel mai adesea de provenien‫ڏ‬ă stambuliotă, v. de
pildă Condica de venituri γi cheltuieli: 623: „(144) tal. s’au datǎ pe unǎ cortǎ în duoƱ stălpƱ
cu mu‫ڍ‬amaoa luƱ, care s’au cumpƟratǎ pentru musafirƱ”.
415
înaintea por‫ڏ‬ii mănăstirii. Râul curgea de jur-împrejur ca ‫ڍ‬i cum locul acela
era un ostrov despăr‫ڏ‬it [de pământ], din pricină că el îndreptase râul curgător
printr-un ‫ڍ‬an‫[ ڏ‬de lângă] zidul mănăstirii //289v//, din trei păr‫ڏ‬i, iar apoi a
pus să se sape un zăgaz pe unde apa pătrundea năvalnic ‫ڍ‬i apoi curgea de
jur-împrejur. S-a făcut astfel o paji‫ڍ‬te minunată, cu nisip ‫ڍ‬i iarbă verde.
Împrejurul cortului [mare] au fost ridicate ca la ‫ڍ‬aptezeci de corturi mai
mici, precum cele turce‫ڍ‬ti, toate noi, pentru înso‫ڏ‬itorii lui, dregători ‫ڍ‬i
slujba‫ڍ‬i. Căci sosise un hati‫ڍ‬erif de la vizir ‫ڍ‬i de la împăratul [turcilor], să se
pregătească a porni la luptă alături de ei împotriva maghiarilor. Când am
ie‫ڍ‬it de la slujbă am coborât cu to‫ڏ‬ii [pe paji‫ڍ‬te] ‫ڍ‬i toată oastea era a‫ڍ‬ezată
rânduri-rânduri, după rang, pregătită cu pu‫ڍ‬tile să pornească înaintea lui, de
la biserică ‫ڍ‬i până afară din mănăstire, precum ‫ڍ‬i [să stea] jur-împrejurul
cortului celui mare.
În ziua aceea a mai sosit ‫ڍ‬i un sol din ‫ڎ‬ara Ungurească, aducând
tunurile pe care le luase cu el Constantin când fugise la ei, căci domnul
trimisese de le ceruse înapoi de la ei, pentru că erau avutul ‫ڎ‬ării Valahiei. Ei
s-au temut de el ‫ڍ‬i le-au înapoiat.
Când am sosit noi la cortul mare ‫ڍ‬i [domnul] s-a a‫ڍ‬ezat la intrare, au
venit to‫ڏ‬i ‫ڍ‬i l-au binecuvântat încă o dată. Atunci s-au apucat să tragă cu
tunurile, de trei ori, ‫ڍ‬i tunurile erau în număr de cincizeci ‫ڍ‬i trei, căci pa‫ڍ‬a îi
lăsase [noului domn] o mul‫ڏ‬ime de tunuri, ca să-i fie de ajutor. Între ele erau
trei tunuri din fier, fiecare cu ‫ڍ‬apte guri. O‫ڍ‬tenii au tras cu pu‫ڍ‬tile lor toate,
de trei ori, de s-a cutremurat pământul ‫ڍ‬i văzduhul s-a întunecat de fum. Nu
ne mai auzeam glasul unul altuia ‫ڍ‬i nici nu ne mai vedeam. În ziua aceea nu
au pus masa decât după-amiază.
Noi eram foarte mira‫ڏ‬i de domnul acesta, căci vorbea cu solul leah ‫ڍ‬i
cu cel maghiar pe limba lor, fără tălmaci, apoi limba valahă era limba lui ‫ڍ‬i
[mai ‫ڍ‬tia ‫ڍ‬i] greaca, turca ‫ڍ‬i persana.
< Despre târnosirea mănăstirii lui Constantin de către Mihail-vodă, în

Valahia >
Atunci [domnul] a purces să încheie zidirea mănăstirii lui Constantin-
vodă care se afla în acest ora‫ڍ‬, căci ea nu fusese isprăvită1146. L-a însărcinat
pe marele postelnic să pregătească cele trebuincioase sfin‫ڏ‬irii. La fel l-a
rugat ‫ڍ‬i pe părintele nostru, ‫ڍ‬i atunci ne-am pregătit. Am mers la el în
Duminica Tuturor Sfin‫ڏ‬ilor, ne-am pus odăjdiile, apoi a venit domnul cu
alaiul lui ‫ڍ‬i a intrat, ‫ڍ‬i au început litia. Au adus moa‫ڍ‬te de sfin‫ڏ‬i de la
biserica aflată mai jos de aceasta, pe un taler purtat de părintele nostru
patriarh pe cre‫ڍ‬tet. Domnul a mers în urma lui până ce ne-am întors la biserica
1146
Autorul se referă la Biserica Mitropoliei, a cărei zidire fusese începută de
Constantin ‫ڌ‬erban, v. supra, n. 1031.
416
cea nouă, i-am dat ocol ‫ڍ‬i pe urmă am intrat. Am încheiat apoi rânduiala
târnosirii, după datină, ‫ڍ‬i la vremea sfin‫ڏ‬irii mesei altarului au adus icoanele
celor patru Evangheli‫ڍ‬ti zugrăvite pe patru foi: au pus sub fiecare dintre
foile zugrăvite, în câte un col‫ ڏ‬al mesei, un pic de mastic, ceară ‫ڍ‬i [praf de]
marmură, fierte într-un ibric. Domnul le-a lipit cu mâna lui ‫ڍ‬i a pus deasupra
fiecăreia câte un dinar, în toate patru [col‫ڏ‬urile]. [Dinarii] i-a luat [de la]
protopop. Primul dinar era egiptean, aúadar domnul l-a dispre‫ڏ‬uit ‫ڍ‬i l-a lepădat,
spunându-i vistierului să scoată altul, unguresc, adică de-al cre‫ڍ‬tinilor1147.
Când a ieγit părintele nostru patriarh [din altar] ca să sfin‫ڏ‬ească cu mir
pere‫ڏ‬ii ‫ڍ‬i stâlpii bisericii, [domnul] l-a urmat purtând un pămătuf [lung]1148 ‫ڍ‬i
făcând în urma părintelui nostru cruci [pe pere‫ڏ‬i] cu fiertura [pomenită]:
cruci frumoase, de care ne minunam, căci el părea că târnosise în via‫ڏ‬a lui mii
de biserici, cunoscând ‫ڍ‬i în‫ڏ‬elegând totul în amănunt. Căci, a‫ڍ‬a cum am mai
spus, el era cu adevărat un bun cunoscător al căr‫ڏ‬ilor ‫ڍ‬i al scrierilor sfinte1149.
După ce am ie‫ڍ‬it de la slujbă domnul a stat într-un cort mic, afară din
biserică, până ce s-au băut rachiul ‫ڍ‬i lichiorurile, iar apoi ne-am înapoiat la
cortul cel mare pentru a prânzi.
[Domnul] nu se despăr‫ڏ‬ea de părintele nostru patriarh de diminea‫ڏ‬ă
până seara. De cele mai multe ori la prânz ‫ڍ‬i la cină îl întreba ‫ڍ‬i îi vorbea
despre treburi privitoare la credin‫ڏ‬ă //290r// ‫ڍ‬i despre multe altele.
La praznicul [Sf.] Apostoli am săvâr‫ڍ‬it Liturghia a‫ڍ‬ijderea ‫ڍ‬i [domnul]
s-a împărtă‫ڍ‬it, căci se pregătea pentru război ‫ڍ‬i pentru a încăleca împotriva
maghiarilor, alături de hanul tătar, de vizir, de pa‫ڍ‬a Silistrei, Q(dirƯ Pa‫ڍ‬a,
care fusese ceau‫ ڍ‬de seimeni, ‫ڍ‬i de domnul Moldovei, Ghica-vodă1150. Căci
după luptele cu Constantin cel pomenit vizirul îl mazilise ‫ڍ‬i pe [Gheorghe]
‫ڌ‬tefan, domnul Moldovei, ‫ڍ‬i îl înscăunase în locul lui pe Ghica acesta, care
fusese capuchehaia lui [Gheorghe] ‫ڌ‬tefan la Istanbul. Acesta a adus cu el ‫ڍ‬i
o armată de cazaci, căci voiau să se răzbune pe maghiari, a‫ڍ‬a cum am povestit,
pentru faptele pe care le făcuseră aceia când au călcat ‫ڎ‬ara Le‫ڍ‬ească. βi
aceasta pentru că domnul aflase că lui Constantin nu-i fusese de-ajuns că
de-abia scăpase cu fuga, ci s-a apucat să adune o‫ڍ‬ti, ‫ڍ‬i a strâns mai bine de
zece mii de o‫ڍ‬teni, cu care avea de gând să vină ‫ڍ‬i să se năpustească asupra
‫ڎ‬ării Valahiei, spre păr‫ڏ‬ile Câmpulungului, pentru a săvâr‫ڍ‬i multe nelegiuiri.
[Domnul] a trimis atunci de l-a în‫ڍ‬tiin‫ڏ‬at pe vizir despre aceasta, iar acela a
încălecat el însu‫ڍ‬i ‫ڍ‬i s-a pregătit să se războiască cu ei. A plecat din ora‫ڍ‬ul
1147
V. comentariul acestui pasaj la Cândea 1978: 313.
1148
În ms. rum, lit. „suli‫ڏ‬ă”, „lance”, „bă‫”ڏ‬.
1149
V. Radu Păun, Pouvoir, Croisade et Jugement Dernier, p. 244, referitor la
semnifica‫ڏ‬ia politică pe care Mihnea III ar fi dat-o acestui act de sfin‫ڏ‬ire.
1150
Gheorghe Ghica a primit domnia Moldovei la 3 martie 1658, dar a sosit în
Moldova de-abia în aprilie, v. Cioran 1900: 245, n. 1.
417
Edirne ‫ڍ‬i a mers la Sofia, apoi s-au dus în ora‫ڍ‬ul Belgrad ‫ڍ‬i acolo a stat.
Împreună cu el se aflau, după cum ni s-a povestit, optzeci de mii de o‫ڍ‬teni.
Pa‫ڍ‬a de Silistra a trecut apa Dunării cu o‫ڍ‬teni din Dobrogea, cea mai
mare parte tătari. ‫ڌ‬i a mers în ‫ڎ‬ara Valahiei, căci acesta era drumul lor. A
sosit la un ora‫ ڍ‬numit Gherghi‫ڏ‬a1151 ‫ڍ‬i a stat acolo mai bine de patruzeci de
zile, până ce i-au adunat din ‫ڏ‬ară zahereaua: carne, untură, pesme‫ڏ‬i, orz ‫ڍ‬i
altele asemenea. El nu a îngăduit nimănui din oastea lui să facă vreun rău
cuiva. Domnul ‫ڍ‬i boierii ‫ڏ‬ării s-au căit până la urmă de trecerea turcilor [prin
Valahia] către ‫ڎ‬ara Ungurească, din pricină că valahii nu îi iubeau pe
maghiari, care erau cei mai răi du‫ڍ‬mani ai lor, dar nici nu voiau ca turcii să-‫ڍ‬i
facă săla‫ ڍ‬la ei, nu cumva să ajungă ‫ڎ‬ara Valahiei ‫ڍ‬i a Moldovei pa‫ڍ‬alâcuri, a‫ڍ‬a
cum urmăreau aceia de multă vreme. ‫ڌ‬i atunci au început să-i trimită jalbe
împăratului [turcilor], rugându-l să înceteze acest război, pentru ca ‫ڏ‬ările lor
să nu fie stricate de trecerea o‫ڍ‬tilor peste ele ‫ڍ‬i de irosirea avutului lor ‫ڍ‬i a
holdelor. La fel au trimis ‫ڍ‬i maghiarii soli mul‫ڏ‬i, cerând pace, dar turcii ‫ڍ‬i
vizirul nu au primit aceasta, căci sa‫ڍ‬ii, care stăpâneau cele ‫ڍ‬apte cetă‫ڏ‬i, îl
du‫ڍ‬măneau tare pe craiul [lor] ‫ڍ‬i aveau o ură neîmpăcată fa‫ڏ‬ă de el, ‫ڍ‬i pentru
că nu îl puteau birui voiau ca turcii să vină asupra lor, ca să pună un alt crai
‫ڍ‬i să-i scape de acesta. Până la urmă a‫ڍ‬a s-a întâmplat. Vizirul a părăsit
Belgradul ‫ڍ‬i înaintarea armatei s-a războit cu maghiarii în partea Budei, dar
nu i-au putut birui. Din această pricină ‫ڎ‬ara Valahiei s-a tulburat tare, căci
au sosit ve‫ڍ‬ti cum că vin tătarii cu hanul ‫ڍ‬i că vor trece prin ‫ڏ‬ara lor.
Maghiarii ‫ڍ‬i-au întărit toate hotarele ‫ڏ‬ării ‫ڍ‬i s-au pregătit de război.
Toate acestea s-au întâmplat spre nenorocul nostru, căci [blănurile de]
samur pe care le adusesem cu noi de la Moscova ‫ڍ‬i i le dădusem lui
Constantin-vodă nu ne fuseseră plătite în întregime. Mai avea de dat nouă
pungi de reali ‫ڍ‬i ne făgăduise că va plăti, dar trecând zi după zi, vreme
îndelungată, i s-a întâmplat ce i s-a întâmplat, căci era tare zgârcit ‫ڍ‬i rău
platnic. Când a fugit am rămas păguba‫ڍ‬i. Domnul acesta [nou] a făgăduit
apoi că va plăti datoriile pe care le lăsase Constantin, a‫ڍ‬a cum obi‫ڍ‬nuiau
domnitorii, căci fiecare când se a‫ڍ‬eza în scaun plătea datoriile celui care
domnise înaintea lui. A‫ڍ‬a i-a făgăduit [noul domn] părintelui nostru patriarh,
cerându-i să se roage la Dumnezeu să-l călăuzească, să //290v// nu fie război
‫ڍ‬i nici vreo tulburare, iar el să poată plăti. Noi am stat ‫ڍ‬i am a‫ڍ‬teptat aceasta,
precum ‫ڍ‬i o altă întâmplare. Constantin ‫ڍ‬i boierii lui nu ne-au lăsat să
plecăm de la ei la vremea aceea, până ce nu se vor fi îmbunătă‫ڏ‬it treburile,
mai cu seamă că pa‫ڍ‬a de Silistra, care era atunci Melek Ahmed Pa‫ڍ‬a1152,
1151
În ms. öǌr«ƯtsƗ, identificat cu „Giurgiu” în Călători VI: 267, în text, de‫ڍ‬i în
n. 671 se men‫ڏ‬ionează, cu trimiteri la surse, că tabăra lui QadrƯ Pa‫ڍ‬a a fost la Dridov.
1152
Mare vizir în 1650–1651, apoi pa‫ڍ‬ă de Silistra în 1651–1658. Sora lui de lapte a
fost mama lui Evliya Çelebi, care a călătorit mult alături de el ‫ڍ‬i îl men‫ڏ‬ionează adesea în
jurnalul său. V. Paul Simionescu ‫ڍ‬i Paul Cernovodeanu, Pagini de etnografie românească
418
fusese mazilit, cu voia lui Dumnezeu, ‫ڍ‬i după el a venit Fazõl Pa‫ڍ‬a, până ce
l-a ucis vizirul pentru că nu voise să plece la război împotriva lui Constantin,
care îi făgăduise bani mul‫ڏ‬i, ‫ڍ‬i pentru că sprijinea pe unul anume lăsându-i
pe al‫ڏ‬ii la urmă. Apoi [vizirul] i-a dat dregătoria de pa‫ڍ‬ă lui Q(dirƯ Pa‫ڍ‬a, cum
am spus. Domnul acela, bietul de el, era hotărât să ne plătească ‫ڍ‬i să ne lase
să ne pregătim [de plecare], după ce ne-ar fi împlinit toate trebuin‫ڏ‬ele noastre
a‫ڍ‬a cum dorisem, dar nu a mai avut vreme, căci l-au biruit turcii, haraciul ‫ڍ‬i
nevoile, precum ‫ڍ‬i pu‫ڏ‬inătatea câ‫ڍ‬tigului, din pricina stricăciunilor din ‫ڏ‬ară.
Era tare strâmtorat din toate aceste [pricini]. Ne părea rău de el ‫ڍ‬i ne-am
întristat, îndeosebi văzând cum capugii vizirului îl cercetau zi ‫ڍ‬i noapte, cu
îndemnul de a pleca la luptă. Drumul lor era mereu pe la el, fie că se duceau, fie
că veneau, căci mergeau de la vizir la pa‫ڍ‬a de Silistra ‫ڍ‬i de la acesta la domnul
Moldovei ‫ڍ‬i la hanul, îndemnându-i să încalece ‫ڍ‬i să sosească neîntârziat.
Cei mai mul‫ڏ‬i locuitori ai Valahiei au fugit ‫ڍ‬i ei din ‫ڏ‬ara lor pe culmile
mun‫ڏ‬ilor ori în cuprinsul băl‫ڏ‬ilor, adică pe lacurile cele mari de pe malurile
Dunării, care primesc apa din ea. Ei treceau apa cu luntrea ‫ڍ‬i se a‫ڍ‬ezau pe
ostroavele ce se găsesc în mijlocul ei. ‫ڌ‬i toate acestea de frica tătarilor, căci
ei sunt o adevărată ciumă pentru ‫ڏ‬ara aceasta. Noi ne-am tulburat nespus de
mult de aceasta ‫ڍ‬i ne aflam la mare ananghie. Deznădăjdui‫ڏ‬i, nu am găsit
niciun sprijin ‫ڍ‬i nicio scăpare alta decât să părăsim Valahia, chiar lăsându-ne
avutul acolo, fără voia noastră, doar ca să scăpăm cu via‫ڏ‬ă, căci întâmplările
din cuprinsul ‫ڏ‬ării erau foarte primejdioase, iar luptele se ‫ڏ‬ineau lan‫ڏ‬. Teama
cea mai mare pe care o aveam era de vorbele celor cu minte: „‫ڎ‬ara Ungurească
are cetă‫ڏ‬i trainice ‫ڍ‬i ‫ڏ‬inutul ei este greu [de străbătut], este pietros ‫ڍ‬i aspru,
a‫ڍ‬adar, dacă turcii ‫ڍ‬i tătarii nu vor putea să-l supună, vor petrece iarna ‫ڍ‬i
acolo, [dar] ‫ڍ‬i în ‫ڎ‬ara Valahiei”.
Prin urmare am încetat să mai nădăjduim ‫ڍ‬i ne-am spus: „Ajutorul ‫ڍ‬i
răsplata sunt la Domnul, mai bine să nu ne supunem inima la primejdiile
iernii ‫ڍ‬i să nu ne târâm poverile de pe un munte pe altul ori dintr-un loc în
altul”. Apoi ne-am învoit cu to‫ڏ‬ii să trimitem toate poverile ‫ڍ‬i boccelele
noastre la Gala‫ڏ‬i ‫ڍ‬i de acolo să fie duse cu corăbiile pe Marea Neagră, până
la Sinope, înso‫ڏ‬ite de câ‫ڏ‬iva dintre noi, ca să scăpăm de grija ‫ڍ‬i de povara
lor. Iar noi să rămânem ascun‫ڍ‬i până la o vreme, ca să ne îngrijim de
treburile noastre. ‫ڌ‬i a‫ڍ‬a s-a făcut. Numai că nu am găsit căru‫ڏ‬e care să ne
ducă [bunurile], nici cu plată, nici cu de-a sila, căci atunci când domnul a
fugit în grabă în tabăra lui, vineri 18 ale lunii iulie, to‫ڏ‬i negustorii s-au
îngrijorat ‫ڍ‬i nu au mai dat nimănui nimic cu chirie, din pricină că to‫ڏ‬i
căru‫ڏ‬a‫ڍ‬ii fugiseră de slujba cărăuúiei pentru domnul. Oricine avea căru‫ڏ‬e voia
doar să-‫ڍ‬i ducă cu ele nevasta ‫ڍ‬i copiii ‫ڍ‬i să-i pună la adăpost. Ne-am căznit
‫ڍ‬i ne-am gândit în fel ‫ڍ‬i chip, dar nu am aflat cale. Eram din ce în ce mai
în opera memorialistică a unor călători străini (secolele XVII–XVIII), „Revista de

etnografie ‫ڍ‬i folclor”, 17, 1972, nr. 5, p. 383; Călători VI: 330.
419
îngrijora‫ڏ‬i din această pricină. Bucure‫ڍ‬tiul se pustiise de popor, iar noi am
rămas de unii singuri. Grija noastră era numai pentru bunurile noastre, dar
nu era nimeni care să ne ajute să le trimitem la Gala‫ڏ‬i ori să ne sfătuiască,
pentru că erau înfrico‫ڍ‬a‫ڏ‬i de venirea tătarilor, aceasta fiind calea lor. Ne-ar fi
putut chiar surprinde pe cale, Doamne fere‫ڍ‬te! Era foarte adevărat. Nici nu
puteam dormi noaptea de grijă ‫ڍ‬i de spaimă ‫ڍ‬i de lătratul neîntrerupt al
câinilor.
Până la urmă, cu voia lui Dumnezeu ‫ڍ‬i la sfatul domnului către dregătorul
său, marele vornic1153, acesta ne-a găsit două căru‫ڏ‬e ‫ڍ‬i le-am luat cu de-a sila.
Am găsit mul‫ڏ‬i înso‫ڏ‬itori, care voiau ‫ڍ‬i ei să fugă. Eu, nevrednicul cronicar,
am plecat cu ei de la Bucure‫ڍ‬ti //291r// marεi 13 iulie, spre seară. Am mers
pe căi tăinuite ‫ڍ‬i prin ‫ڏ‬inuturi prăpăstioase ‫ڍ‬i pustii, cu inima strânsă. De nu
ar fi fost Dumnezeu cu puterea lui, soarta noastră nu s-ar fi îndreptat.
Aveam în gând ca, dacă dădeau tătarii peste noi, să le spunem că domnul îi
trimite hanului în dar aceste două căru‫ڏ‬e, căci [domnul] ne dăduse un slujitor
care era tocmit să ducă ‫ڍ‬i să aducă [solie] de la tătari. βi mai aveam un gând,
ca dacă am fi fost amenin‫ڏ‬a‫ڏ‬i sau urmări‫ڏ‬i, să ‫ڏ‬inem malul Dunării fie către
portul Floci, fie către Cornă‫ڏ‬el, în fa‫ڏ‬a Silistrei, fie către Brăila. Cu voia lui
Dumnezeu, am trecut râul Siret, la hotar. Am făcut până la Gala‫ڏ‬i ‫ڍ‬apte zile,
cu mare spaimă, fără a vedea însă niciun chip du‫ڍ‬mănos – slavă ‫ڍ‬i
mul‫ڏ‬umire lui Dumnezeu! Ne-am bucurat nespus că am ajuns. Am găsit o
corabie de la Trapezunt, încărcată cu grâu, care pleca într-acolo. Ne-am
învoit cu căpitanul ‫ڍ‬i am plătit trecerea, apoi am cărat boccelele în pântecele
ei ‫ڍ‬i ne-am luat rămas bun de la tovară‫ڍ‬ii no‫ڍ‬tri, lăsându-le provizii din plin.
‫ڌ‬i au plecat, în paza Domnului.
Pe urmă eu am tocmit ni‫ڍ‬te oameni înarma‫ڏ‬i cu pu‫ڍ‬ti, am luat merinde
destule ‫ڍ‬i m-am înapoiat. To‫ڏ‬i trecătorii se speriau de noi. Noi însă eram
înspăimânta‫ڏ‬i [la rândul nostru], îndeosebi de turcii care plecaseră în urma
pa‫ڍ‬ei, căci ei îi ucideau ‫ڍ‬i îi loveau pe to‫ڏ‬i cei pe care îi puteau prinde în
calea lor. Spaima cea mai mare era că to‫ڏ‬i locuitorii ‫ڏ‬ării fugiseră din calea
noastră ‫ڍ‬i nu am mai găsit pe nimeni, nici măcar un câine ori un dobitoc, de
la Gala‫ڏ‬i ‫ڍ‬i până la Bucure‫ڍ‬ti. Am găsit pe cale le‫ڍ‬uri căzute ‫ڍ‬i întreaga lume
era numai ură. Afară de Dumnezeu nu aveam alt tovară‫ڍ‬. Eram cu ochii
roată la drumuri, iar noaptea nu dormeam decât pe paji‫ڍ‬ti lăturalnice, [ferite]
de drum, de teamă să nu ne ia cineva urma ‫ڍ‬i să ne prindă. Am sosit la
Bucure‫ڍ‬ti sâmbătă, [ajunul] postului [Adormirii] Maicii Domnului, ultima
din iulie, în taman patru zile, numai că aveam inima strânsă de frică.
Dobitoacele noastre le omorâsem, căzuseră doborâte de alergarea necurmată,
1153
Marele vornic Mano (22 aprilie – 25 octombrie 1658), de origine greacă. V.
Stoicescu, Dicεionar: 208 (Călători VI).
420
noaptea ‫ڍ‬i ziua. Dumnezeu ‫ڍ‬tie cum de ne-au ajuns merindele, căci am fi
putut muri de foame.
Nu l-am aflat pe părintele nostru patriarh acolo, căci din pricina
primejdiei ‫ڍ‬i a spaimei, ‫ڍ‬i pentru că [Bucure‫ڍ‬tiul] se pustiise, el plecase ‫ڍ‬i se
dusese în ora‫ڍ‬ul Pite‫ڍ‬ti, rămânând acolo. L-am urmat ‫ڍ‬i eu, ‫ڍ‬i tare s-a
bucurat că eram întregi, căci nimeni nu mai avea nicio speran‫ڏ‬ă. Numai
Dumnezeu ne izbăvise, ‫ڍ‬i binecuvântarea rugăciunilor lui1154.
Apoi eu m-am pregătit împreună cu slujitorii, cu cai ‫ڍ‬i arme, ca să
mergem peste tot unde aveam treburi, căci aveam de luat ‫ڍ‬i de dat bani, [de
plătit] datorii ‫ڍ‬i de schimbat bani cu unii oameni. Când se abătuse această
năpastă locuitorii se împră‫ڍ‬tiaseră în mun‫ڏ‬i. Am început să colind pe la ei.
Mai întâi am mers la Târgovi‫ڍ‬te, apoi m-am întâlnit cu domnul în tabăra de
la Ploie‫ڍ‬ti. În ziua aceea am văzut intrarea hanului ‫ڍ‬i a tătarilor, înso‫ڏ‬i‫ڏ‬i de
Ghica, voievodul Moldovei, ‫ڍ‬i de cazaci. Domnul i-a făcut [acestuia] multe
daruri. Seara am mers [la domn] ‫ڍ‬i i-am dat scrisoarea părintelui nostru
patriarh. După ce a citit-o l-a chemat pe vornic ‫ڍ‬i i-a spus: „Vezi de unde are
de primit bani părintele nostru patriarh ‫ڍ‬i rânduie‫ڍ‬te împreună cu [fiul său]
arhidiaconul o ceată care să-l ajute să-i capete”. Noi aveam de primit de la
unul cam vreo cinci sute de guru‫ڍ‬i reali, căci era vame‫ڍ ڍ‬i era necinstit1155.
Constantin-vodă voise să-l ridice în ‫ڍ‬treang, dar el ‫ڍ‬i neamurile lui au mers
‫ڍ‬i s-au rugat mult ‫ڍ‬i ne-au lăsat zălog, iar noi le-am dat două pungi, pe
datorie. Una dintre pungi am recăpătat-o, dar pe urmă el a murit, lăsând o
fată ‫ڍ‬i un ginere care ne-au înfruntat înaintea vistierului //291v// celui
mare1156. Eu l-am înfruntat, dar acela a spus: „Să-‫ڏ‬i scriu [un zapis] ‫ڍ‬i să
mergi să iei ce ‫ڏ‬i se cuvine de la ortacii ‫ڍ‬i de la tovară‫ڍ‬ii [de breaslă ai]
răposatului, căci aceia ‫ڏ‬in banii de cheză‫ڍ‬ie ‫ڍ‬i zălog”. Iar eu îi spuneam: „Nu
vom lua ce ni se cuvine decât de la urma‫ڍ‬ii răposatului. ‫ڌ‬i să rămână ei să se
în‫ڏ‬eleagă cu ortacii lui”. În vreme ce noi ne târguiam ‫ڍ‬i ne înfruntam, to‫ڏ‬i boierii
îmi ‫ڏ‬ineau partea ‫ڍ‬i mă sprijineau împotriva [vistieru]lui, căci el era samavolnic
‫ڍ‬i închipuit. Tot el era acela care îl trădase pe Constantin-vodă când îl
trimisese cu vistieria la vizir, la Marea Mediterană1157, a‫ڍ‬a cum am povestit
mai înainte. [Domnul cel nou] îl a‫ڍ‬ezase în dregătorie, dar el, din prea multa
lui trufie, s-a socotit mai presus ‫ڍ‬i decât acest domn ‫ڍ‬i s-a învoit cu câ‫ڏ‬iva
boieri ‫ڍ‬i au mers de s-au plâns împotriva domnului la Q(dirƯ Pa‫ڍ‬a, spunând:
„Domnul l-a trădat pe sultan, s-a învoit cu maghiarii ‫ڍ‬i î‫ڍ‬i trimit scrisori unii
1154
A se citi: „ale părintelui nostru patriarh”.
1155
Aluzie la în‫ڏ‬elesul biblic al cuvântului „vame‫”ڍ‬, cf. Luca 18, 10–14.
1156
Autorul se referă la marele vistier Pârvu Vlădescu, v. Niculae M. Vlădescu, Din
trecutul boierimei româneγti. Vel Comisul βerban Pârvu Vlădescu, „Revista arhivelor”, I,
1925, nr. 2, p. 227–248.
1157
La cetatea de pe malul Strâmtorii Dardanele.
421
altora”. Acest lucru era adevărat, din pricina vrăjmă‫ڍ‬iei mari [a domnului]
împotriva vizirului, care îi trimitea mereu scrisori, cerându-i să-i dea pungi
cu bani, oi, cai ‫ڍ‬i altele asemenea, iar acum îi ceruse iar o mul‫ڏ‬ime de bani
pentru simbria ‫ڍ‬i zahereaua o‫ڍ‬tilor, fără să-l fi lăsat să răsufle de când îl
trimisese [în scaun]. [Domnul] se învoise cu craiul ‫ڍ‬i cu maghiarii ‫ڍ‬i se
făcuseră părta‫ڍ‬i ca să îi ia pe turci ‫ڍ‬i pe tătari pe nepregătite ‫ڍ‬i să-i ucidă pe
to‫ڏ‬i. El era într-ascuns cu ei1158, iar pe fa‫ڏ‬ă împotriva lor. Când pa‫ڍ‬a a auzit,
s-a înfuriat pe el ‫ڍ‬i a hotărât să trimită veste vizirului despre aceasta.
Domnul s-a înfricoúat ‫ڍ‬i s-a dus la el, dându-i ca pe‫ڍ‬che‫ڍ ڍ‬aizeci de pungi –
precum ne-a spus un apropiat al lui – pentru ca să-l scape ‫ڍ‬i să facă pace
între el ‫ڍ‬i aceia. Numai că [domnul] le-a păstrat gând rău până azi, când eu
mă înfruntam cu vistierul pomenit. To‫ڏ‬i privitorii se minunau de îndrăzneala
mea de a-l înfrunta, căci nimeni nu cuteza să-i ‫ڏ‬ină piept. Până ‫ڍ‬i domnul se
temea de el, fără voia lui, căci vizirul îi era prieten aceluia ‫ڍ‬i se învoise cu el
să-l urmărească pe domn ‫ڍ‬i să-i trimită mereu ve‫ڍ‬ti despre toate cele ce se
petreceau [la Curte]. Când domnul a auzit despre înfruntarea noastră l-a
poftit [pe vistier] la el în iatac, în cortul mare, ‫ڍ‬i s-au pus la vorbă împreună.
Dar nu începuseră bine, când iată că o ceată de tătari înarma‫ڏ‬i au intrat în
cort pe u‫ڍ‬a cea mică din spate ‫ڍ‬i s-au a‫ڍ‬ezat lângă intrarea în iatac, a‫ڍ‬teptând
încorda‫ڏ‬i. Atunci a venit la mine un prieten, [care era] apropiat domnului, ‫ڍ‬i
mi-a spus prin semne: „Ie‫ڍ‬i afară, căci domnul i-a chemat pe aceia ca să-l
omoare pe vistier, chiar acum. Dar tu nu te teme!” ‫ڌ‬i de-abia ie‫ڍ‬isem pe u‫ڍ‬ă
afară când s-a auzit răcnetul [vistierului], căci tocmai îl luaseră din fa‫ڏ‬a
domnului ‫ڍ‬i îl tăiaseră în bucă‫ڏ‬i. Cei de fa‫ڏ‬ă s-au înfrico‫ڍ‬at ‫ڍ‬i au fugit, căzând
unii peste al‫ڏ‬ii. Dumnezeu să-l răsplătească pe cel care ne-a dat de veste!
Apoi ei l-au ucis pe agă, adică pe căpetenia seimenilor, ‫ڍ‬i pe arma‫ ڍ‬sau
suba‫ڍ‬i, azvârlindu-le trupurile afară. În această vreme eu am stat la sfat cu
marele nostru prieten postelnicul Eustratie1159, de la care mi-am luat rămas
bun. El aflase de această treabă înainte să se petreacă omorul acela ‫ڍ‬i atunci
‫ڍ‬i-a chemat argatul ca să-i aducă în taină calul. ‫ڌ‬i cum acela întârzia, el a
încălecat în grabă unul dintre caii ce se aflau la u‫ڍ‬a cortului ‫ڍ‬i a fugit cu el.
Dar nu a trecut mult ‫ڍ‬i s-a auzit un răcnet ‫ڍ‬i noi am întrebat ce s-a întâmplat.
Au spus: „Postelnicul a fugit ‫ڍ‬i l-au urmărit potera‫ڍ‬ii”. A venit însă noaptea
‫ڍ‬i i-a despăr‫ڏ‬it, iar sărmanul de el s-a coborât de pe cal ‫ڍ‬i s-a ascuns în
pădure. Dar l-au prins valahii, l-au dezbrăcat de veúminte ‫ڍ‬i au venit cu el
[la Curte] în zori, grăbi‫ڏ‬i. Domnul a ie‫ڍ‬it ‫ڍ‬i a poruncit să i se taie capul, mai
înainte ca ei să-l fi adus înaintea lui. ‫ڌ‬i i-au tăiat capul.
1158
A se citi: „cu maghiarii”.
1159
Autorul se referă la postelnicul Eustratie Leurdeanu, v. Stoicescu, Dicεionar:
206–207.
422
Apoi a trimis pe dată la Târgovi‫ڍ‬te de l-au sugrumat pe vornicul Preda
[Brâncoveanu], prietenul nostru. Dumnezeu să-i ierte! ‫ڌ‬i asta pentru că se
împră‫ڍ‬tiase un zvon cum că el trădase1160. Pe urmă [domnul] a trimis de au
luat în stăpânire toate avu‫ڏ‬iile //292r// ‫ڍ‬i bunurile lor ‫ڍ‬i i-a dat pa‫ڍ‬ei din ele
tot ceea ce îi făgăduise. În noaptea aceea armata s-a nelini‫ڍ‬tit foarte tare, dar
mai ales [eu,] sărmanul.
Pe urmă el a pregătit împreună cu so‫ڏ‬ii lui scrisori din partea lui,
poruncind ca, oriunde s-ar fi aflat, banii ce ni se datorau să ne fie plăti‫ڏ‬i. βi
m-am înapoiat la Târgovi‫ڍ‬te, apoi la Pite‫ڍ‬ti, ‫ڍ‬i de acolo am mers la Râmnic.
Am primit din datorii ca la o mie de dinari ‫ڍ‬i mai bine, iar după aceea m-am
înapoiat la Pite‫ڍ‬ti ‫ڍ‬i i-am dat părintele nostru patriarh. Am mers pe urmă la
Câmpulung ‫ڍ‬i am mai primit câte ceva. Apoi iar m-am întors la Pite‫ڍ‬ti, la
întâi septembrie, începutul anului 7167 de la Facerea lumii1161. L-am trimis
atunci pe părintele nostru patriarh la Bucure‫ڍ‬ti, cu toate lucrurile noastre ‫ڍ‬i
cu so‫ڏ‬ii no‫ڍ‬tri, iar eu am mers iară‫ڍ‬i la Târgovi‫ڍ‬te. De acolo m-am înapoiat
la Bucure‫ڍ‬ti ‫ڍ‬i l-am regăsit.
Am făcut tot ce mi-a stat în putin‫ڏ‬ă ca să plecăm din ‫ڏ‬ara aceasta
nefericită: am umblat precum olăcarii pe spinarea cailor, noapte ‫ڍ‬i zi vreme
de două luni, ca să duc la bun sfâr‫ڍ‬it tot ce am fost în stare.
La Bucure‫ڍ‬ti am stat în gazdă la ispravnicul [domnului]. βi ne-am
pregătit să pornim spre Gala‫ڏ‬i.
< Cum am plecat din ‫ڎ‬ara Valahiei, îndreptându-ne către ‫ڏ‬ara noastră >
Am plecat de la Bucure‫ڍ‬ti la 9 ale lunii septembrie. Am mers la FƯntƯnƗ
RƗ÷, adică „Fântâna Rece”, care se află în mijlocul unui lac mare, iar de
acolo ne-am dus la un sat numit Sulimanu, care dă faimă întregului ‫ڏ‬inut1162.
A doua zi am coborât în ni‫ڍ‬te sate de pe râul Ialomi‫ڏ‬a, pomenit mai înainte,
care seamănă cu [cele din oaza] ƤǌÓa de la Damasc1163 ‫ڍ‬i pe care le surpaseră
tătarii.
1160
Despre motiva‫ڏ‬iile uciderii lui Preda Brâncoveanu v., între alte surse,
Al. Ciorănescu, op. cit., p. 170; ‫ڌ‬tefan Ionescu, Epoca brâncovenească, Cluj-Napoca, 1981,
p. 12; Iolanda ‫ڎ‬ighiliu, Domeniul lui Constantin Brâncoveanu, în Constantin Brâncoveanu, red.
coord. Paul Cernovodeanu ‫ڍ‬i Florin Constantiniu, Bucure‫ڍ‬ti, 1989, p. 74–77.
1161
În anul 1658 d. Hr.
1162
În localitatea Sărule‫ڍ‬ti Gară, jud. Călăra‫ڍ‬i. Balta Sulimanu este vestită din
timpuri străvechi, fiind foarte bogată în pe‫ڍ‬te.
1163
„[...] ‫ڌ‬i atunci bagi de seamă că Damascul nu e decât o fericită oază, un vis
întruchipat al pustiului”, remarca Marcu Beza în jurnalul călătoriei sale în Levant, în
pasajul în care descria această frumoasă oază din jurul capitalei Siriei (Pe tărâmuri biblice.
Palestina, Siria γi εările învecinate, Bucure‫ڍ‬ti, 1934, p. 133). V. supra, n. 1109.
423
< Despre Mănăstirea Sf. Mihail de la Slobozia >
De aici am coborât la o mănăstire cu hramul Sf. Mihail, [Căpetenia]
O‫ڍ‬tilor cere‫ڍ‬ti, numită 6lǌbǌ÷Ưy( YƗnƗkƯ, adică „Slobozia1164 lui Ianache”1165.
Acest Ianache a fost cel care a înăl‫ڏ‬at Mănăstirea Sf. Sava de la Ia‫ڍ‬i, în
Moldova. Ne-au povestit că el a trimis de a răscumpărat pe cheltuiala lui, din
‫ڎ‬ara Tătarilor, o mul‫ڏ‬ime de prin‫ڍ‬i cazaci, bărba‫ڏ‬i ‫ڍ‬i femei, i-a slobozit ‫ڍ‬i i-a
a‫ڍ‬ezat ca robi împrejurul acestei mănăstiri. De aceea se nume‫ڍ‬te „Slobozia”
în valahă, adică „scăpare”1166. [Mănăstirea] se află pe râul Ialomi‫ڏ‬a cel
pomenit. În locul acela el seamănă cu o mare, atât de multe râuri se varsă în
el. Este un pod din trunchiuri de lemn peste care se poate trece [râul]. Noi l-am
trecut cu barca. [Lăcaúul] are jur-împrejur un zid de piatră mare de tot, ca de
cetate, căci de aici până la Silistra este cale de o zi. Am poposit aici până la
Ziua Crucii, din pricina ploilor bogate ‫ڍ‬i a grindinei care a căzut în această
lună septembrie, a tunetelor, fulgerelor ‫ڍ‬i úuvoaielor care au curs întruna.
Am plecat apoi de aici, mergând pe un ‫ڍ‬es întins, pe o vreme de
primăvară îmbălsămată. ‫ڎ‬inuturile acestea sunt vestite pentru cre‫ڍ‬terea
cailor, căci sunt aici cai de pre‫ڏ‬, frumo‫ڍ‬i ‫ڍ‬i de rasă bună.
A doua zi am sosit la râul Siret ‫ڍ‬i am intrat în ora‫ڍ‬ul Brăila. Alături se
află un sat întins, prin care am trecut doar, ‫ڍ‬i pu‫ڏ‬in mai departe se află un
pod peste un râu, unde este hotarul dintre Moldova ‫ڍ‬i Valahia. Brăila a rămas în
dreapta noastră. De la podul acesta până la Gala‫ڏ‬i este cale de două ceasuri.
1164
În ms. waqf, „dona‫ڏ‬ie pioasă către un a‫ڍ‬ezământ de cult”, cuvânt folosit aici
pentru a explica situa‫ڏ‬ia ctitoriei lui Ianache, fără legătură cu semnifica‫ڏ‬ia termenului în
dreptul islamic. Autorul folose‫ڍ‬te uneori în text cuvinte din vocabularul islamic, când ele
descriu cel mai corect realită‫ڏ‬ile noi pe care dore‫ڍ‬te să le explice.
1165
Autorul se referă la Ianache Caragea. V. Hurmuzaki, Supl. I/3, p. 142; N. Iorga,
Inscripεii, „Revista istorică”, 1929, XV, p. 265–274; T. Bulat, O ctitorie a lui Matei Basarab,
Slobozia lui Ianache, Vaideei, „Glasul Bisericii”, 1969, nr. 384, p. 393–408; Matei Vlad,
Colonizarea rurală în δara Românească γi Moldova (sec. XV–XVIII), Bucure‫ڍ‬ti, 1973;
Stoicescu, Bibliografia II: 587–588; Veniamin Nicolae, Ctitoriile lui Matei Barasab,
Bucureúti, 1982; Virgil Cândea, Muntenia răsăriteană în scrierile călătorilor străini, în
Spiritualitate γi istorie la întorsura Carpaεilor, Buzău, 1983, p. 157–205; Alex.
Stănciulescu-Bârda, Lăcaγuri de cult γi aγezări străvechi pe pământul Munteniei, BOR, CIII,
1985, nr. 1–2, p. 110–117; Theodorescu, Civilizaεia românilor, II: 21; Slobozia 400. Studii γi
comunicări muzeografice, Slobozia, 1994; Virgil Cândea, O informaεie necunoscută despre
mănăstirea Slobozia din timpul închinării ei la Muntele Athos, „Almanah bisericesc”, Episcopia
Sloboziei ‫ڍ‬i Călăra‫ڍ‬ilor, 1997.
1166
Autorul redă explica‫ڏ‬ia primită, care nu este singura. Potrivit lui Grigore Tocilescu
slobozia era un sat „slobod de sarcini, ‫ڍ‬i slobod or‫ڍ‬icine a se stabili într-însul, fără deosebire
de na‫ڏ‬ionalitate”. Despre această defini‫ڏ‬ie ‫ڍ‬i altele v. Matei D. Vlad, Asemănări γi deosebiri
între „sloboziile” γi satele de colonizare din δara Românească γi Moldova, „Studii”, 25,
1972, nr. 1, p. 137–143.
424
< Intrarea noastră în Gala‫ڏ‬i, la plecarea din Valahia >
Am sosit acolo în seara zilei de vineri 17 septembrie. Am poposit la
Mănăstirea Sf. Dimitrie. Apoi eu am mers la Ia‫ڍ‬i pentru unele treburi
însemnate ‫ڍ‬i m-am înapoiat. Am stat la Gala‫ڏ‬i vreo douăzeci ‫ڍ‬i două de zile,
căutând o corabie cu care să mergem pe Marea Neagră la Sinope, dar nu am
aflat, din pricină că vizirul1167, când se pregătise cu o‫ڍ‬tile să pornească război
împotriva maghiarilor, a trimis de la Istanbul până la Dunăre, pe corăbii,
merindele ‫ڍ‬i zahereaua: grâu, orz, pesme‫ڏ‬i ‫ڍ‬i celelalte de-ale gurii, precum ‫ڍ‬i
tunurile mari ‫ڍ‬i mici ‫ڍ‬i alte arme, plumbi ‫ڍ‬i pu‫ڍ‬ti, ca să ajungă la el //292v//
la Belgrad. Iar când s-a războit cu craiul în păr‫ڏ‬ile acelea, o‫ڍ‬tile maghiare
l-au părăsit ‫ڍ‬i l-au trădat pe crai, pentru că îl urau, îndeosebi pentru că îi
dăduse prin‫ڍ‬i în mâna tătarilor pe mul‫ڏ‬i dintre o‫ڍ‬tenii lui, aceia fiind neam
cu ei, a‫ڍ‬a cum am spus mai devreme, dar ‫ڍ‬i pentru că atunci când s-a zvonit
că Mihnea-vodă a trădat ‫ڍ‬i s-a în‫ڏ‬eles cu ei1168 împotriva turcilor a trebuit,
fără voia lui, să săvâr‫ڍ‬ească o faptă vicleană ca să se arate viteaz în ochii
hanului, úi atunci a deschis una din trecătorile ‫ڎ‬ării Ungure‫ڍ‬ti, cea vestită
numită Teleajen1169. Aceia aveau încredere în el, a‫ڍ‬adar au intrat cu to‫ڏ‬ii,
s-au răspândit în ‫ڎ‬ara Ungurească ‫ڍ‬i au cucerit mai multe cetă‫ڏ‬i ‫ڍ‬i fortăre‫ڏ‬e.
Tătarii au pus foc gospodăriilor ‫ڍ‬i satelor acelora, căci [casele] erau din
lemn, după cum ne-au spus. Focul a ars în păr‫ڏ‬ile acelea zile în ‫ڍ‬ir, se vedea
de la mare depărtare. Văzduhul a fost plin de fum vreme de o lună. Din
pricina aceasta puterea maghiarilor s-a năruit ‫ڍ‬i nu au rămas întregi decât
cetă‫ڏ‬ile ‫ڍ‬i fortăre‫ڏ‬ele lor cele mai mari.
Bra‫ڍ‬ovenii au trimis hanului ‫ڍ‬i cazacilor un dar cum nu se poate mai
mare, la fel lui Mihnea ‫ڍ‬i lui Ghica1170, fiecăruia în parte, împreună cu mult
bănet ‫ڍ‬i aur, ca să-i ierte, să nu se războiască cu ei ‫ڍ‬i să nu pustiască
împrejurimile ora‫ڍ‬ului. La fel [au trimis] ‫ڍ‬i celelalte cetă‫ڏ‬i dintre cele ‫ڍ‬apte
ale sa‫ڍ‬ilor1171. Când au sosit la Făgăra‫ڍ‬, despre care am spus că acolo fugise
Constantin-vodă, ne-a povestit cineva care se afla înăuntru că oastea nu s-a
putut apropia [de cetate], căci tunurile ei cele mari băteau până departe. Ne-a
mai spus că au aruncat asupra lor ca la vreo sută optzeci de ghiulele ‫ڍ‬i mul‫ڏ‬i
au murit. Tătarii au luat mul‫ڏ‬i prin‫ڍ‬i dintre ei, adică dintre săteni. Apoi
maghiarii s-au năpustit ‫ڍ‬i i-au biruit. Pe locuitorii ‫ڏ‬ării i-au prins din urmă în
mun‫ڏ‬i ‫ڍ‬i în trecători ‫ڍ‬i pe mul‫ڏ‬i i-au omorât. Între tătari ‫ڍ‬i cazaci ‫ڍ‬i valahi a
1167
Autorul se referă la Köprülü Mehmed Pa‫ڍ‬a.
1168
A se citi: „cu maghiarii”.
1169
Numit „Pasul Tranga” de N. Iorga (Istoria armatei româneγti, vol. II, Bucureúti,
1919, p. 88). Vasile Bogrea sugerează că ar fi trecătoarea Strunga din jud. Dâmbovi‫ڏ‬a,
men‫ڏ‬ionată în Lahovari, Dicεionarul geografic (v. Doamnele lui Constantin βerban, „Revista
istorică”, VI, 1920, p. 184).
1170
Autorul se referă la Mihnea III (Mihail) Radu ‫ڍ‬i la Gheorghe Ghica.
1171
De fapt, ‫ڍ‬apte cu Bra‫ڍ‬ovul.
425
izbucnit o mare zavistie, pentru că aceia mergeau ‫ڍ‬i se luptau, cucerind
cetă‫ڏ‬ile ‫ڍ‬i turnurile, apoi tătarii veneau ‫ڍ‬i le luau prada din mâini. Din această
pricină pe mul‫ڏ‬i dintre ei i-au omorât [maghiarii]. Această veste a ajuns la
vizir, care s-a bucurat mult, pentru că [tătarii] se întorseseră împotriva lui.
‫ڎ‬ara Ungurească s-a umplut de o‫ڍ‬teni ‫ڍ‬i s-au aprins focuri peste tot. Cerul a
fost plin de fum fără încetare mai bine de o lună. Noi îl vedeam de la Gala‫ڏ‬i
‫ڍ‬i ‫ڍ‬tiam că este pârjol, fără urmă de tăgadă, căci ‫ڎ‬ara Ungurească este toată
alcătuită din mun‫ڏ‬i înal‫ڏ‬i ‫ڍ‬i se vede de departe.
Cât despre craiul [Rákóczi], când a văzut trădarea ‫ڏ‬ării întregi a fugit
din calea vizirului, împreună cu Constantin ‫ڍ‬i cu ‫ڌ‬tefan-vodă, la o cetate
foarte bine apărată, vestită prin trăinicia ei, numită Patak1172, ‫ڍ‬i s-a adăpostit
acolo. Urmarea a fost că mai multe cetă‫ڏ‬i care fuseseră în mâna turcilor din
vremea sultanului Soliman, iar maghiarii le luaseră înapoi de la ei, s-au predat
vizirului. Apoi a mers ‫ڍ‬i i s-a supus căpetenia acelor păr‫ڏ‬i, marele ban1173, cu
cinci mii de o‫ڍ‬teni. Vizirul a fost milostiv cu el ‫ڍ‬i l-a a‫ڍ‬ezat crai peste maghiari,
cu voia lor, dar numai cu rămă‫ڍ‬ag că va rămâne în scaun trei ani, iar la
sfâr‫ڍ‬itul celor trei ani se va duce împreună cu domnii Moldovei ‫ڍ‬i Valahiei să
sărute dreapta sultanului, după lege ‫ڍ‬i datină. Iar dacă el va binevoi să le dea
a doua oară domnia, a‫ڍ‬a să fie, iar dacă nu, să rămână la el până ce le va veni
iară‫ڍ‬i rândul. Maghiarii aveau de plătit douăsprezece mii de dinari ca dar
pentru turci, pe care îi ducea sultanului în fiecare an un sol, cu ceata lui, la
vremea praznicului Na‫ڍ‬terii Domnului. Acela rămânea la Istanbul un an întreg,
având rânduit tain bogat de hrană ‫ڍ‬i altele asemenea, pe socoteala sultanului.
Iar la sfâr‫ڍ‬itul anului venea altul în locul lui. Obiceiul acesta fusese întrerupt
//293r// de craiul acela, care avea multă putere ‫ڍ‬i a oprit [trimiterea darului]
vreme de mai mul‫ڏ‬i ani. Vizirul îl sporise acum la patruzeci de mii de dinari
pe an.
Hanul ‫ڍ‬i domnitorii nu conteniseră să cucerească ‫ڍ‬i să se lupte, până ce
au mers ‫ڍ‬i s-au întâlnit cu vizirul, unde se afla el. Vizirul se gândea cu multă
hotărâre să meargă cu toată for‫ڏ‬a împotriva craiului, ca să-l împresoare.
Numai că i-au sosit în aceea‫ڍ‬i zi, după cum ne-au spus, ‫ڍ‬apte soli, unul după
altul, cu hati‫ڍ‬erif în care sultanul îi poruncea să se înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬eze degrabă
înaintea lui, fără zăbavă. ‫ڌ‬i chiar de ar fi adus cu el ‫ڍ‬apte crai [prin‫ڍ‬i] de vii
tot nu era primită [întârzierea], ‫ڍ‬i aceasta pentru că AbƗla pasan Pa‫ڍ‬a, care
1172
În ms. BƗÓƗ. Autorul se referă la castelul familiei Rk¼czi din ora‫ڍ‬ul Srospatak
(numit ‫ڍ‬i Patak), a‫ڍ‬ezat pe râul Bodrog din nordul Ungariei, important centru cultural, cu o
bogată istorie legată de rezisten‫ڏ‬a în fa‫ڏ‬a o‫ڍ‬tilor otomane ‫ڍ‬i a stăpânirii Habsburgilor (sub
conducerea lui Ferenc II Rk¼czi). V. ‫ڍ‬i Călători VI: 279, n. 726.
1173
Aca‫ڏ‬iu Barcsai (Barcsay Ákos, 1619–1661), născut într-o familie de români înstări‫ڏ‬i
din ‫ڎ‬ara Ha‫ڏ‬egului. A fost principe al Transilvaniei între 1658 úi 1660. V. Cioran 1990:
258, n. 1.
426
fusese agă al turcomanilor până ce vizirul îl pusese pa‫ڍ‬ă la Alep1174, se
sfădise cu vizirul ‫ڍ‬i pornise el însu‫ڍ‬i cu armata către Brusa, săvâr‫ڍ‬ind acolo
multe nelegiuiri. Se zvonea că era înso‫ڏ‬it de douăzeci ‫ڍ‬i cinci de pa‫ڍ‬ale. ‫ڌ‬i a
trimis solie măritului sultan cerând să se înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬eze la judecată înaintea lui,
împreună cu vizirul, din pricina acestei zavistii necontenite ‫ڍ‬i a bătăliilor,
cum nici sultanii din vechime nu purtaseră, ‫ڍ‬i din alte pricini asemănătoare.
Când a aflat aceasta, sultanul s-a mâniat pe vizir, mai cu seamă că
fusese în‫ڍ‬tiin‫ڏ‬at de vrăjma‫ڍ‬ii lui cum că vizirul însu‫ڍ‬i trimisese să-l poftească pe
pasan Pa‫ڍ‬a cel pomenit să se grăbească cu plângerea, pentru că „vizirul î‫ڏ‬i
luase to‫ڏ‬i o‫ڍ‬tenii, a‫ڍ‬adar, dacă acela ar fi sosit la măria ta nu ar fi găsit pe
nimeni [la Curte]”. El a crezut aceste vorbe, iar când vizirul a aflat, s-a înfuriat,
s-a ridicat ‫ڍ‬i s-a înapoiat la sultan, trimi‫ڏ‬ând ‫ڍ‬i o‫ڍ‬tile, care tocmai cuceriseră
fără luptă cetatea vestită numită Iannovo1175, să se întâlnească cu sultanul. El
a plecat din Edirne pentru a se înapoia la Istanbul ‫ڍ‬i a purces să sape ‫ڍ‬an‫ڏ‬uri
la Eskidar ‫ڍ‬i le-a întărit cu tunuri, ca nu cumva să vină pasan Pa‫ڍ‬a ‫ڍ‬i să îl
cucerească. Apoi a strâns oaste din Istanbul ‫ڍ‬i a trimis-o să se lupte la Brusa.
Dar acela i-a biruit, ‫ڍ‬i pe cei care nu au fost uci‫ڍ‬i i-a iertat ‫ڍ‬i a făcut pace.
Numai că [sultanul] l-a trimis împotriva lui pe Murtaza Pa‫ڍ‬a, pa‫ڍ‬a de
Diyarbakõr1176, împreună cu alte pa‫ڍ‬ale, ‫ڍ‬i ce a urmat vom povesti mai departe.
Să ne întoarcem. Când vizirul a făcut cale-ntoarsă a poruncit să se
trimită cu corăbiile la Constantinopol zahereaua, ghiulelele, tunurile ‫ڍ‬i toate
celelalte nenumărate poveri, căci [mai înainte] fusese foarte hotărât să
ierneze în ‫ڎ‬ara Ungurească. Plecarea lui înapoi a fost spre norocul ‫ڍ‬i bucuria
lor. Capugiii au primit atunci poruncă să îngrijească de aceasta ‫ڍ‬i au adus
înapoi zahereaua ‫ڍ‬i poverile, cu iu‫ڏ‬eala focului, ‫ڍ‬i când au sosit au tocmit
toate corăbiile care se aflau pe Dunăre, de la vărsare ‫ڍ‬i până la Belgrad,
ancorate în porturile Moldovei ‫ڍ‬i ale Valahiei pentru nego‫ڏ‬ul cu grâu către
Istanbul. Erau ca la patru sute de corăbii. Ei le-au tocmit pe toate pentru
[călătoria la] Istanbul ‫ڍ‬i de aceea noi am fost foarte încurca‫ڏ‬i ‫ڍ‬i năpăstui‫ڏ‬i,
mai cu seamă că se apropia iarna. De teama de a călători pe Marea Neagră noi
amânasem ultimii doi ani, căutând o cale de a pleca, cu ajutorul lui Dumnezeu,
prin Rumelia. Nutream dorin‫ڏ‬a fierbinte de a cerceta Sfântul Munte [Athos],
căci trimiseseră de acolo [scrisori] ‫ڍ‬i îl poftiseră pe părintele nostru patriarh,
‫ڍ‬i î‫ڍ‬i doreau foarte mult ca el să-i cerceteze. Ar fi putut avea mare folos din
1174
Men‫ڏ‬ionat în cronicile vremii ca guvernator din anul 1068 de la Hegira (1657–
1658 d. Hr.), v. R. Y. Ebied ‫ڍ‬i M. J. L. Young, A List of Ottoman Governors of Aleppo,
A. H. 1002–1168, „Annali dell’Istituto Orientale di Napoli”, t. 34 (S. n., XXIV), Napoli,
1974, p. 106.
1175
Ineu, cunoscut ‫ڍ‬i ca Ioannopolis, vezi supra, n. 496.
1176
Unul dintre cele mai mari ora‫ڍ‬e din sud-estul Turciei, pe malul fluviului Tigru,
cucerit de sultanul Selim I în campania din 1516.
427
partea lor, spovedindu-i ‫ڍ‬i împăr‫ڏ‬indu-le căr‫ڏ‬i de iertare a păcatelor1177. De
acolo am fi putut pleca pe o corabie a cre‫ڍ‬tinilor, pe Marea Mediterană, până
în ‫ڏ‬ara noastră. Dar acest lucru nu s-a putut împlini până acum.
Când oamenii din Gala‫ڏ‬i au văzut cât eram de necăji‫ڏ‬i ‫ڍ‬i de tulbura‫ڏ‬i, s-au
adunat cu to‫ڏ‬ii ‫ڍ‬i ne-au sfătuit să nu plecăm acum, când vine iarna, căci ar fi
foarte primejdios pentru noi. Am căutat totu‫ڍ‬i mai departe până ce am găsit
o corabie a unui cre‫ڍ‬tin din Sinope //293v// care fusese încărcată cu orz. Ne-am
învoit cu el să-i plătim două sute de guru‫ڍ‬i ca să ne ducă până la Sinope, ‫ڍ‬i
a‫ڍ‬a s-a făcut.
Pe urmă locuitorii din Gala‫ڏ‬i au început să plece ‫ڍ‬i ei, trecând Dunărea
pentru a-‫ڍ‬i face bordeie în tărâmul turcilor ‫ڍ‬i a se a‫ڍ‬eza acolo, iar unii s-au
urcat pe corăbiile care le mai rămăseseră acolo, căci după înapoierea
vizirului [în ‫ڏ‬ara lui] maghiarii s-au năpustit asupra hanului, tătarilor ‫ڍ‬i celor
doi domnitori. Atunci a trebuit ca ‫ڍ‬i ei să plece înapoi. ‫ڌ‬i când locuitorii
‫ڏ‬ării au auzit aceasta, au fugit din calea lor.
< Cum ne-am urcat pe corabie la Gala‫ڏ‬i >

Nu ne-a venit să credem când am izbutit să ne a‫ڍ‬ezăm în corabie
lucrurile ‫ڍ‬i toate cele de trebuin‫ڏ‬ă, căci ‫ڍ‬i noi eram tare înfrico‫ڍ‬a‫ڏ‬i.
Dumnezeu a avut grijă de noi ‫ڍ‬i ne-a ajutat. Am plecat de la Gala‫ڏ‬i în zorii
zilei de miercuri, 13 ale lunii octombrie, îndreptându-ne către Timarovo1178,
vestitul ora‫ ڍ‬care se nume‫ڍ‬te pe grece‫ڍ‬te Reni1179. Între Gala‫ڏ‬i ‫ڍ‬i acest [ora‫]ڍ‬
este un loc unde râul se lă‫ڏ‬e‫ڍ‬te mult, [unde se varsă în Dunăre] râul numit
BalkǌfƯ 1180. Am trecut printr-o vâltoare foarte mare, care ne-a zgâlĠâit
1177
În ms. uawrƗq al-istiƥfƗr, scrisori de confirmare a mărturisirii înaintea
duhovnicului ‫ڍ‬i a iertării păcatelor, în urma spovedaniei.
1178
În ms. TƯmƗrǌbǌ, numele turcesc al ora‫ڍ‬ului Reni.
1179
În ms. Al-RƯnah, pronun‫ڏ‬at Erríne în dialectul sirian, v. traducerea lui Murkos:
Erine. Autorul se referă la gr. Ǽ„ȡȒȞȘ, Eiríni (Irina), termen pe care îl notează ca mijloc
mnemotehnic. Miron Costin relatează că veniturile ob‫ڏ‬inute în întreaga regiune Reni erau
închinate către mormântul Profetului Muammad (Opere: 85).
1180
Probabil Milcov, după cum mi-a sugerat Prof. Andrei Pippidi. Nu a fost
identificat de traducătorii anteriori. Murkos propune Vilcov, adăugând nota: „Localitatea
Vilcov din Basarabia, din jude‫ڏ‬ul Ismail, populată de pescari staroveri” (Murkos 2005:
621). Pasajul se referă la Balta Brate‫ڍ‬ului (sau Lacul Brate‫ )ڍ‬care, alimentată de râul
Covurlui, cuprindea ‫ڍ‬i albia minoră a Prutului (pe o întindere de c. 100 km2), unde apele
cre‫ڍ‬teau foarte mult primăvara, la topirea zăpezilor. Ieremia Movilă, domnul Moldovei,
poruncea într-un hrisov din 8 aprilie 1603: „Să începi di în Prut drept piste balta Brate‫ڍ‬ului,
la ruptura cea mare [...]”. Călătorind către 1940 pe acela‫ڍ‬i traseu, I. Simionescu men‫ڏ‬iona
(1943: 11, 13) că a întâlnit în această zonă un afluent al Dunării numit Brate‫ڍ ڍ‬i că „omul
[...] străbate nahlapii vijelio‫ڍ‬i, ‫ڍ‬terge ca fulgerul Col‫ڏ‬ul-Acrii ‫ڍ‬i se avântură departe, până la
Gala‫ڏ‬i”. În Memoriul de prezentare a Judeεului redactat de Comitetul Jude‫ڏ‬ean pentru
Situa‫ڏ‬ii de Urgen‫ڏ‬ă Gala‫ڏ‬i în 2012 se precizează că „Fluviul Dunărea curge pe o distan‫ڏ‬ă de
22 km ‫ڍ‬i colectează apele râurilor Siret ‫ڍ‬i Prut. [...] Pârâul Chineja se varsă în Lacul
428
[corabia] rău de tot. Este un loc foarte primejdios1181. Ne-au povestit că în
urmă cu pu‫ڏ‬ină vreme un pescar a săpat un cotlon ca să-‫ڍ‬i adăpostească
luntrea1182 ‫ڍ‬i că atâta au izbit valurile încât râul a străpuns malul ‫ڍ‬i s-a făcut
acolo un ostrov mare de tot.
Am cercetat apoi cetatea Isaccei, la dreapta noastră, căci Rumelia se
găsea pe mâna dreaptă. Această cetate a fost ridicată de sultanul Osman
când a mers să se lupte cu le‫ڍ‬ii1183. Aici a trecut Dunărea pe un pod ridicat de
el, căci râul este pu‫ڏ‬in lat în locul acesta. Ne-au arătat un loc ca o trecătoare
între două dealuri unde se află urmele unei zidiri, care se văd ‫ڍ‬i astăzi: au
spus că acolo se aflase un pod de piatră. În multe locuri Dunărea este foarte
lată, cale de patru ori poate chiar cinci mile.
Am ajuns apoi la vestitul ora‫ ڍ‬SmƯl, pe care turcii îl numesc IsmƗ‘Ưl,
dându-i un nume care le este lor foarte drag.1184 Ne-au spus că se află acolo
mai bine de douăsprezece mii de gospodării de valahi ‫ڍ‬i de bulgari, căci
ace‫ڍ‬tia fug din calea turcilor ‫ڍ‬i merg să se a‫ڍ‬eze acolo, unde duc o via‫ڏ‬ă
bună, cu dreptate, lini‫ڍ‬te ‫ڍ‬i dări pu‫ڏ‬ine – afară de haraci. Aici cârmuie‫ڍ‬te doar
Brateγ”. V. ‫ڍ‬i Gheorghe Platon, Balta Brateγului, „Studii ‫ڍ‬i cercetări ‫ڍ‬tiin‫ڏ‬ifice”, Ia‫ڍ‬i, S. III,
VI (1955), nr. 3–4, p. 90–91; Giurescu, Istoria pescuitului: 116–117; C. C. Giurescu, βtiri
despre populaεia românească a Dobrogei în hărεi medievale γi moderne, Muzeul Regional
de Arheologie Dobrogea, [Constan‫ڏ‬a], [1965].
1181
Viržinija Paskaléva comentează că principala ra‫ڏ‬iune pentru care nu se putea
stabili nici în secolul al XVIII-lea o circula‫ڏ‬ie regulată între marile porturi dunărene ‫ڍ‬i
Marea Neagră era dificultatea de a naviga prin bulboane, por‫ڏ‬iuni foarte înguste ‫ڍ‬i zone cu
adâncimi mici ‫ڍ‬i bancuri de nisip, pe care le puteau trece numai corăbierii încerca‫ڏ‬i (Le rôle
de la navigation à vapeur sur le Bas Danube dans l’établissement de liens entre l’Europe
centrale et Constantinople jusqu’à la Guerre de Crimée, în Istanbul à la jonction des
cultures balkaniques, méditerranéennes, slaves et orientales aux XVIe–XIXe siècles. Actes
du Colloque international organisé par l’AIESEE, Istanbul 15–20 octobre 1973, Bucure‫ڍ‬ti,
1977, p. 170–171).
1182
În ms. qƗ’iqi-hi, „caicul lui”. Termenul era folosit în epocă mai ales cu privire la
bărcile cazacilor care făceau incursiuni de pradă pe canalele Deltei Dunării.
1183
Autorul se referă la sultanul Osman II. Asediul Hotinului, pe care l-a condus în
septembrie–octombrie 1622, s-a încheiat cu un tratat umilitor pentru otomani. Giurescu
(δara Românească: 41, 46) citează Geografia lui Abu l-FiƗ din primul sfert al sec. XIV,
care men‫ڏ‬iona că Isaccea „este un ora‫ ڍ‬din ‫ڎ‬ara Valahilor” unde „cei mai mul‫ڏ‬i locuitori
sunt musulmani”. Relatând recucerirea Dobrogei de către Mehmed I Celebi în vremea lui
Mircea cel Bătrân, cronicarul turc ‫ڌ‬ükrüllƗh men‫ڏ‬iona ‫ڍ‬i Isaccea între cele trei cetă‫ڏ‬i „care
din pricina ghiaurilor fără minte erau ruinate”. Părăsită la începutul sec. XVI, cetatea a
cunoscut o nouă dezvoltare începând din sec. XVII. V. ‫ڍ‬i Radu ‫ڌ‬tefan Ciobanu, Cetatea
Enisala, BCMI, 1971, nr. 1, p. 30; Gheorghiu, Arhitectura medievală de apărare: 57–58, 98.
1184
A‫ڍ‬a cum remarcă ‫ڍ‬i Murkos (2005: 622), autorul socote‫ڍ‬te că ora‫ڍ‬ul Ismail a fost
denumit după uIsmƗtƯl, fiul lui Avraam cu roaba sa HƗ÷ar (Agar), strămo‫ڍ‬ul profetului
Muammad, întemeietorul credin‫ڏ‬ei islamice. La Belfour (II: 418) apare traducerea
ininteligibilă: they have shelved it on their hearts.
429
un mutevelâu1185. Ora‫ڍ‬ul acesta, precum ‫ڍ‬i Reni, sunt închinate către
hƗsikiya1186. Mai întâi au fost în tărâmul Moldovei, dar unul dintre domnii
din vechime le-a dăruit turcilor. De la Gala‫ڏ‬i până aici este cale de două zile.
Înainte de a ajunge aici am sosit la un loc numit „Ceatalul”, adică
„Răscrucea”, căci aici Dunărea se desparte în trei bra‫ڏ‬e care se varsă în
Marea Neagră1187. Fiecare bra‫ ڏ‬al Dunării curge apoi de unul singur. Primul
se nume‫ڍ‬te Canalul1188 Sulina, al doilea este vestitul Canal Sf. Gheorghe, iar
al treilea este acesta, pe care am călătorit noi până la Ismail.
De aici am mers la cetatea Chiliei, unde am auzit [iară‫ڍ‬i] ezanul1189, căci
trecuseră ca la vreo ‫ڍ‬ase ani de când nu auzisem ezan, ci numai [glas de]
clopote.
Apoi am plecat de aici ‫ڍ‬i am ajuns la ni‫ڍ‬te întinderi de nămol
nemi‫ڍ‬cate ‫ڍ‬i pustii, despre care ne-au spus că vara nu te po‫ڏ‬i apropia de ele
din pricina mul‫ڏ‬imii de mu‫ڍ‬te ‫ڍ‬i ‫ڏ‬ân‫ڏ‬ari, pe lângă că mi‫ڍ‬ună tâlharii cu
caiacele. Este un loc cunoscut ca [fiind lovit de] mânia lui Dumnezeu.
Am trecut pe lângă ni‫ڍ‬te plase de [prins] pe‫ڍ‬te ‫ڍ‬i [îndeosebi] moruni1190,
numite „taliene”1191, unde se prinde totdeauna pe‫ڍ‬te pentru sultan1192, fără gre‫ڍ‬.
1185
În ms. mutawalƯ, „administrator al unui vacuf sau al cazărmilor ienicere‫ڍ‬ti dintr-o
cetate”, împrumutat de română din tc. mütevelli, v. Suciu 2010: 530, s.v.
1186
În ms. waqf al-®Ɨsikiya, „vacuf al ®Ɨsikiya”. Al doilea cuvânt este pluralul arab
(col.) al tc. haseki (sultan), titlul otoman acordat concubinei sultanului care era mama
primului fiu al acestuia, devenind astfel favorită ‫ڍ‬i cea mai puternică femeie de la Curte,
după mama sultanului (Valide Sultan).
1187
Comentând acest pasaj, Bogrea (1971: 310) notează că termenul provine din tc.
ceatal, că „e pomenit de Ion Ionescu (în Excursion agricole dans la Dobrogea,
Constantinopol, 1850, p. 72) între forturile mărgina‫ڍ‬e ale Dobrogei: le fort Satal entre
Sactchea et Ismail” ‫ڍ‬i că „sub forma Csatal el figurează, cu semn de fort, la punctul de
despăr‫ڏ‬ire al bra‫ڏ‬ului Chiliei pe Carte der Europäischen Turkey a lui Fr. v. Weiss din 1829”
(cf. unei informa‫ڏ‬ii primite de el de la G. Vâlsan).
1188
În lipsa altui cuvânt arab potrivit, autorul folose‫ڍ‬te termenul bǌƥƗz, din tc. bogasȚ,
lit. „loc de trecere între lac ‫ڍ‬i mare” (de aici, în epoca otomană: Portiεa-BogasȚ, pe Lacul
Razelm, astăzi loc. Porti‫ڏ‬a), „strâmtoare” (mai departe, f. 283r: BǌƥƗz al-Bar al-’Abya,
Strâmtoarea „Mării Albe”, adică Dardanele). V. ‫ڍ‬i Giurescu, δara Românească: 41.
1189
În ms. al-’ƗƗn, chemarea la rugăciune a credincio‫ڍ‬ilor musulmani, săvâr‫ڍ‬ită de
un muezin (mu’ain) din minaretul moscheii.
1190
Giurescu, Istoria pescuitului: 249 notează că „prin ‘morun’ se în‫ڏ‬elegeau uneori
‫ڍ‬i restul speciilor de sturioni: nisetrul, viza, ‫ڍ‬ipul etc.” Morunul era, în sec. XVII, un dar
princiar: Constantin Brâncoveanu îi trimite „plocon de morun” cancelarului Mihly Teleki,
v. scrisoarea sa din 10 mai 1689 la Cernovodeanu, În vâltoarea primejdiilor: 61–62.
1191
În ms. ÓalyƗn, din tc. dalyan, (înv.) talyan, sau poate din ngr. ĲĮȜȚȐȞȚ, cu sensul
de „instrument de pescuit folosit la prinderea în cantită‫ڏ‬i mari a pe‫ڍ‬tilor migratori, format
dintr-un năvod foarte mare fixat în formă de îngrăditură, cu ajutorul unor ancore ‫ڍ‬i al unor
pilo‫ڏ‬i, constituind un fel de capcană largă”, cf. Suciu 2010: 284, s.v. dalián.
1192
Ca ‫ڍ‬i la Vidin, aici se aplica „Legea pescuitului pentru sultan”, care consfin‫ڏ‬ea
privilegiul imperial asupra pescuitului.
430
După două zile am ajuns la cetatea Chiliei cea vestită, care este o
cetate întinsă, foarte mare ‫ڍ‬i veche, bine apărată de metereze ‫ڍ‬i tunuri. Ne-au
spus că este o zidire a frâncilor genovezi (sic!), pe care grecii îi chemaseră în
ajutor ‫ڍ‬i le-au dat lor această cetate, împreună cu cetatea Caffa, úi au rămas
în mâinile lor multă vreme1193. Aici se ‫ڏ‬ine socoteala corăbiilor ‫ڍ‬i a celor ce
se află pe ele. Este marginea Rumeliei ‫ڍ‬i a Dobrogei ‫ڍ‬i este gura unui canal
către Marea Neagră. Locuitorii de aici trăiesc mereu cu spaima de cazacii de
pe Don ‫ڍ‬i de năvala lor, căci de mai multe ori cetatea a fost cucerită, după
cum ne-au povestit. Toate gospodăriile de aici //294r// sunt de tătari.
< Cum se pescuie‫ڍ‬te morunul1194 >

Ne-au spus că [cetatea] are împrejur paisprezece taliene de prins pe‫ڍ‬te
‫ڍ‬i [îndeosebi] moruni. În fiecare an oamenii locului le fac din nou, căci
úuvoiul de ghea‫ڏ‬ă de pe apa Dunării le cară cu el, atâta este de iute ‫ڍ‬i de
puternic. După cum ne-au povestit, ei merg în fiecare an ‫ڍ‬i taie din mun‫ڏ‬ii
de lângă cetatea Isaccei douăsprezece mii de [trunchiuri de] copaci ca să
facă talienele [noi]. Fiecare trunchi costă o mie de osmani. Îi cară pe
Dunăre, fac din ei pari ascu‫ڏ‬i‫ڏ‬i la capete precum suli‫ڏ‬ele ‫ڍ‬i îi înfig [în apă] în
rânduri, de la cap la cap, afară de o latură, unde rămâne loc atât cât să poată
pătrunde o luntre. La sfârúitul ultimului rând [de pari] fac un canal care are
la capăt un fel de căsu‫ڏ‬ă din lemn, priponită în pământ. Când [feluri‫ڏ‬ii] pe‫ڍ‬ti
‫ڍ‬i morunii ajung la ea, cad într-o capcană iscusită, iar oameni care sunt
me‫ڍ‬teri la asta îi lovesc cu suli‫ڏ‬e lungi până mor, căci [pe‫ڍ‬tii] nu au putere ‫ڍ‬i
nici cale de a mai ie‫ڍ‬i înapoi. Apoi îi adună ‫ڍ‬i îi urcă în luntre, ducându-i la
‫ڍ‬eful vămii, însărcinat în acest ora‫ ڍ‬cu urmărirea câútigului ce se face la
morun ‫ڍ‬i la caviar1195. Căci în acest ora‫ ڍ‬vin mereu corăbii multe de la
Istanbul ‫ڍ‬i din insule ca să cumpere morun. [Pescarii] îi sărează ‫ڍ‬i îi pun în
butoaie, iar caviarul a‫ڍ‬ijderea, dar în alte butoaie. Ne-au spus că fusese un
pescuit foarte bogat cu cinci sau ‫ڍ‬ase ani în urmă ‫ڍ‬i că în zorii fiecărei zile,
de la 1 septembrie ‫ڍ‬i până la începutul postului Na‫ڍ‬terii Domnului, adică
1193
Pentru prezen‫ڏ‬a genovezilor la Caffa v., mai recent, Giuseppe Cosutto, When the
Italians Turn into Tatars: Notes on the Italian Legacy in Eastern Europe and the Black Sea,
în Moγtenirea istorică a tătarilor, II, Bucure‫ڍ‬ti, 2012, p. 119–134.
1194
Informa‫ڏ‬iile consemnate de Paul din Alep au fost folosite în numeroase lucrări
despre piscicultură, de pildă de Giurescu, Istoria pescuitului: 28, 41, 90–94, 102, 150–159,
165, 185–186, 256–257 etc. Grigore Antipa a descris pescuitul morunului în Delta Dunării
în mai multe lucrări: Studii asupra pescăriilor din România (1895), Fauna ihtiologică a
României (1909), Pescăriile γi regiunea inundabilă a Dunării în cadrul economiei
naεionale γi mondiale (1932), Iconographie des Sturions et Clupeides de la Mer Noire
(1934) ‫ڍ‬.a. Despre metodele de pescuit, foarte asemănătoare ‫ڍ‬i la trei sute de ani mai târziu,
v. ‫ڍ‬i Simionescu, 1943: 76–81 ‫ڍ‬i Tab. 1 (p. 16–17).
1195
În ms. ®abiyƗrƯ, v. supra, n. 40.
431
înainte să dea înghe‫ڏ‬ul, pescuiau în acest port de la trei ori patru sute de
moruni până la ‫ڍ‬apte sute. Căpetenia [vămii] avea obiceiul să trimită
căpitanului fiecărei corăbii trase în port câte un morun ‫ڍ‬i încă ni‫ڍ‬te bucă‫ڏ‬i
pentru corăbieri. Apoi a venit o căpetenie ticăloasă care a pus capăt [acestei
datini] ‫ڍ‬i de aceea [pe‫ڍ‬tele] s-a împu‫ڏ‬inat.
Noi am stat trei zile până ce ne-a picat unul de vreo optzeci de ocale,
pentru care am plătit patru scuzi1196 ‫ڍ‬i jumătate. Caviarul îl lua în mod
obi‫ڍ‬nuit căpetenia. La Gala‫ڏ‬i era < mai ieftin >. Cel care [ni] l-a vândut ne-a
spus că pe vremuri ar fi costat numai un scud vene‫ڏ‬ian1197 ‫ڍ‬i că un morun
mare ajungea [pe-atunci] la două sute de ocale sau mai mult.
Am adus un măcelar care se pricepea să-l taie. L-a tăiat, slavă Domnului,
astfel ca să nu se arunce nimic, căci burta lui ‫ڍ‬i totul pe dinăuntru era plin de
caviar, pe care l-a scos ‫ڍ‬i l-a a‫ڍ‬ezat pe o tăblie mare, apoi deasupra altă
tăblie, iar între ele puneau sare, apoi peste tăblia a doua puneau un bolovan
mare ca să se scurgă sângele ‫ڍ‬i apa de culoare albastră. După ce se usca
astfel îl a‫ڍ‬ezau în butoaie.
Carnea [morunului] am sărat-o noi ‫ڍ‬i am pus-o să stea sub bolovani
până s-a scurs apa, apoi am umplut cu ea două butoaie mari. Nu s-a aruncat
nimic din ea, până ‫ڍ‬i pielea este mai bună decât carnea, iar capul este nespus
[de bun]. Când voiam, puneam să se gătească din el. Puneam apă cu ceapă ‫ڍ‬i
‫ڍ‬ofran într-o oală până ce fierbea, apoi aruncam carnea, ‫ڍ‬i să vezi minune,
când pe‫ڍ‬tele era fiert, se ridica deasupra o pojghi‫ڏ‬ă groasă de grăsime, căci
carnea lui era [pe alocuri] ca untura curată.
Ne-a spus un cre‫ڍ‬tin din Chios care s-a a‫ڍ‬ezat aici ‫ڍ‬i se îndeletnice‫ڍ‬te
cu spălatul ‫ڍ‬i vânzarea caviarului că odată, în urmă cu ‫ڍ‬apte ani, au căzut
mul‫ڏ‬i pe‫ڍ‬ti în plase ‫ڍ‬i printre ei s-a aflat ‫ڍ‬i regele morunilor, îndesat ‫ڍ‬i
umflat, care a cântărit ca la vreo sută ‫ڍ‬i douăzeci de ocale, úi pe burtă avea
un fel de coarne, trei la număr, ie‫ڍ‬ite în afară. Iar pe spinarea lui era scris
a‫ڍ‬a, în cea mai curată limbă arabă: „Dumnezeu este Împăratul veacurilor,
[Unul] în trei Chipuri”1198. βi ei l-au jupuit ‫ڍ‬i unul dintre boieri l-a a‫ڍ‬ezat în
casa lui ‫ڍ‬i nu îl arată nimănui. Numai că i s-a dus vestea. Acesta a fost un semn
de la Ziditorul [lumii] spre a-i smeri [pe arabi] chiar pe limba lor, căci în oricare
altă limbă ar fi fost [scris], nimeni nu ar fi crezut. Iată o minune mare.
Să ne întoarcem. Am plecat apoi de aici ‫ڍ‬i am mers vreo optsprezece
mile, ajungând la canalul cel vestit către Marea Neagră. Acolo erau ancorate
ca la vreo ‫ڍ‬aizeci ori ‫ڍ‬aptezeci de corăbii care a‫ڍ‬teptau de mai bine de două
1196
În ms. abǌ kalb, v. supra, n. 650.
1197
În ms. ƥirÎ ’asadƯ , lit. „guru‫ڍ‬-leu”. V. supra, n. 290.
1198
În ms. al-muÓallat al-’aqƗnƯm, lit „cu întreite fe‫ڏ‬e”, în sensul de „trei ipostaze”:
Tatăl, Fiul (sau Cuvântul) ‫ڍ‬i Sfântul Duh.
432
luni un vânt prielnic, spre a ie‫ڍ‬i [în mare], a‫ڍ‬a cum se întâmplă pe Nil, la
Damietta, ‫ڍ‬i peste tot pe mare. Când vântul este prielnic, corăbiile mai mici
ies fără opreli‫ڍ‬te, dar cele mari î‫ڍ‬i tocmesc un „tombaz”1199, adică o corabie
de Dunăre, care are [pe punte] o schelă din lemn1200 ‫ڍ‬i poate primi multă
marfă. Ei vin [cu aceste corăbioare] de la Chilia ‫ڍ‬i încarcă o parte din povara
corăbiei [pe ele], pentru ca aceasta să fie mai u‫ڍ‬oară ‫ڍ‬i să poată trece pe
canal. Coboară [cu ele] pe mare ‫ڍ‬i apoi se înapoiază acolo1201.
< Cum am pătruns cu corabia de pe Dunăre pe Marea Neagră1202 >

Canalul acesta se nume‫ڍ‬te Buƥazi în toate graiurile1203. Este întins, iar
acolo unde se amestecă cu [apa] mării se face ca ‫ڍ‬i marea. Încă luau apă de
băut din el la mare depărtare [de ‫ڏ‬ărm]. Când bătea vântul din direc‫ڏ‬ia lui,
apa [din canal] era mai multă, iar când bătea vântul dinspre mare, apa din
mare era mai bogată. Multe corăbii a‫ڍ‬teptau [să se îmbunătă‫ڏ‬ească] vântul ‫ڍ‬i
vremea ca să iasă [în mare] ‫ڍ‬i li se sfâr‫ڍ‬ise zahereaua. Î‫ڍ‬i trimiteau veste unii
altora ‫ڍ‬i astfel am văzut caiacele mergând încolo ‫ڍ‬i încoace [după hrană]. Pe
noi Dumnezeu ne-a ajutat ‫ڍ‬i în zorii zilei de duminică, pe nea‫ڍ‬teptate, s-a
ridicat un vânt potrivit de care ‫ڍ‬tiau ei ‫ڍ‬i pe dată corăbiile mici au pornit, cu
pânzele întinse. Căpitanul corăbiei pe care ne aflam ‫ڍ‬i-a făcut curaj ‫ڍ‬i le-a
urmat până ce am ajuns la doi pari de lemn pu‫ڍ‬i ca semn, pe care îi propteau
în fiecare an pe partea dreaptă, ca să nu se izbească, pentru că pământul [de
la fund] era plin de pietre în locul acela. Dacă o corabie era împinsă de vânt
1199
În ms. ÓunbƗz, din tc. tombaz sau dombaz, „ponton”, „gabară”, „navă de transport
al mărfurilor”. Pe cursul inferior al Dunării se stabilise un trafic fluvial continuu încă de la
începutul sec. XVI, cu bărci, transportoare de marfă (dombaz), caicuri ‫ڍ‬i alte bărci mici.
Vezi B. Cvetkova, Za režima ni stopanskata obmjana meždu rumănskite i bălgarskite
pridunavski zemi prez XVI v., în Bălgaro–rumănskite vr’zki i otnošenija prez vekovete, t. I,
Sofia, 1965, p. 118–119.
1200
Cu sensul de „e‫ڍ‬afodaj”, „schelărie”, v. Suciu 2010: 653.
1201
Despre rolul portului Chilia în comer‫ڏ‬ul danubian ‫ڍ‬i în politica regională
v. Iorga, Chilia γi Cetatea-Albă; ‫ڌ‬erban Papacostea, Caffa et la Moldavie face à l’expansion
ottomane (1453–1484), în Colocviul româno-italian „Genovezii la Marea Neagră în
secolele XIII–XIV”, Bucureγti 27–28 martie 1975, Bucureúti, 1977, p. 131–153; idem, De
Vicina à Kilia. Byzantins et génois aux bouches du Danube au XIVe siècle, RESEE, XVI,
1978, nr. 1, p. 65–79; M. Berza, Turcs, Empire Ottoman et relations roumano-turques dans
l’historiographie moldave des XVe–XVIIe siècles, în Berza 1985: 77–79.
1202
O descriere timpurie a litoralului ‫ڎ‬ărilor Române, unde apar ‫ڍ‬i localită‫ڏ‬ile
men‫ڏ‬ionate în continuare de autor, se găse‫ڍ‬te în relatarea lui Walerand de Wavrin, v.
Călători străini I: 81–122, cu o hartă a coastei Mării Negre la mijlocul sec. XIV.
1203
Termen împrumutat ‫ڍ‬i în limba română, folosit până în perioada modernă, de
pildă, de Marcu Beza: „Într-un timp, suind la stânga drumului dai pe nea‫ڍ‬teptate de un
bogaz adânc ‫ڍ‬i scorburos – deoparte cu mănăstirea bizantină a Sfântului Gheorghe Cuzib”
(Pe tărâmuri biblice. Palestina, Siria γi εările învecinate, Bucure‫ڍ‬ti, 1934, p. 42).
433
– Doamne fere‫ڍ‬te! – s-ar fi zdrobit sau ar fi dat de fund, adâncimea fiind
mică. Iar când am ajuns noi acolo corabia noastră era foarte încărcată ‫ڍ‬i
[căpitanul] nu se gândise să tocmească un tombaz care să-i u‫ڍ‬ureze povara.
Vântul bătea atât de tare încât [corabia] se zbătea în valuri. După ce a urcat,
a coborât ‫ڍ‬i s-a izbit de fund, clătinându-se ‫ڍ‬i zdruncinându-se. To‫ڏ‬i au
strigat într-un glas, chemând ajutorul lui Dumnezeu, dar vântul a zguduit iar
corabia, de trei sau patru ori. Dacă nu ar fi fost nou-nou‫ڏ‬ă s-ar fi făcut
bucă‫ڏ‬i, Doamne păze‫ڍ‬te! Urmarea nu a întârziat să se vadă, căci santina
(sic!) s-a umplut de apă, iar bie‫ڏ‬ii corăbieri au scos apa din ea cu găleata,
ziua ‫ڍ‬i noaptea, făcând cu rândul.
Noi ne-am pierdut cu firea de spaimă ‫ڍ‬i inima ni s-a făcut mică. Părintele
nostru patriarh stătea în odaia căpitanului, unde a săvâr‫ڍ‬it aghiazmă ‫ڍ‬i a
rostit Paraclisul. Când am ajuns unde era marea adâncă vântul s-a întors ‫ڍ‬i
canalul s-a închis, căci apa din mare a crescut peste apa din canal. A
izbucnit apoi o furtună grozavă ‫ڍ‬i to‫ڏ‬i cei care au ie‫ڍ‬it [pe mare] au izbutit
[să se depărteze de ‫ڏ‬ărm], iar cei care nu au avut inima tare, încât să iasă, au
rămas să mai a‫ڍ‬tepte o vreme.
Vântul ne-a fost prielnic ‫ڍ‬i în două zile ‫ڍ‬i o noapte am mers cale de
două sute cincizeci de mile. Am ajuns la schela1204 unui port numit Cavarna,
mai jos de Mangalia, Constan‫ڏ‬a ‫ڍ‬i Caliacra, ‫ڍ‬i acolo căpitanul corăbiei a
lăsat ancora, după ce am stăruit ‫ڍ‬i am făcut întâmpinare către el. Am petrecut
pe mare o noapte neagră, căci încă era furtună ‫ڍ‬i din pricina zdruncinăturii
corăbiei nu am putut afla hrana somnului noaptea întreagă. Ne era rău ‫ڍ‬i
sim‫ڏ‬eam moartea aproape din pricina duhorii mării, ‫ڍ‬i nu mai păstram nimic
în măruntaie. Când a sosit diminea‫ڏ‬a am stăruit iară‫ڍ‬i pe lângă el să ne lase
să coborâm pe uscat. Ne-am oprit a‫ڍ‬adar în ‫ڏ‬inutul pomenit, unde este un
vârf de munte, ‫ڍ‬i ne-am dus la un călugăr unde am poposit în după-amiaza
de vineri, căci vântul se schimbase. Ne-am venit în fire ‫ڍ‬i am putut răsufla
din nou. Când vântul s-a îndreptat au venit să ne ia. Parcă ne pregăteam de
tăiere, dar ne-am întors, cu mare silă, la corabie. Sâmbătă în zori au aruncat
ancora după un drum de douăzeci ‫ڍ‬i ‫ڍ‬apte de mile ‫ڍ‬i am mers la Varna, un
ora‫ ڍ‬vestit pentru cetatea lui, care se află tot în ‫ڏ‬inutul Rumeliei. A fost apoi
o furtună grozavă pe mare. Am plecat de aici duminică în zori, îndreptându-ne
1204
Textual, ’iskilah < tc. iskele (< it. scala, fr. échelle), port mic, fluvial sau maritim,
adesea ‫ڍ‬i punct vamal, v. Suciu 2010: 652–654, s.v. „schelă”. În 1536 regele Fran‫ڏ‬ei Francisc I
‫ڍ‬i sultanul Soliman Magnificul au stabilit pentru prima oară regulile Capitulaεiilor prin care
Poarta Otomană renun‫ڏ‬a la unele prerogative în favoarea negustorilor francezi. V. Iorga,
Chilia γi Cetatea Albă: 49–50, unde comentează relatarea ambasadorului Vene‫ڏ‬iei Damian
Andrea privitoare la plângerile vene‫ڏ‬ienilor care „stau în păr‫ڏ‬ile Licostomului (Chiliei) [...]
unde sunt schele pentru grâu în Marea Neagră, zicând că nu li se permite de genovezi a
cumpăra grâu în acele păr‫ڏ‬i [...]”. V. ‫ڍ‬i Giurescu, δara Românească: 158–160.
434
către ora‫ڍ‬ul Sozopol, cunoscut pentru Mănăstirea Sf. Ioan Botezătorul1205.
[...] //294v//
//296v// [...] Aceasta se află la depărtare de două sute de mile de ea.

Este schela ora‫ڍ‬ului Caffa cel vestit, către care se îndreaptă negustorii din
‫ڎ‬ara Moldovei ‫ڍ‬i a Valahiei, a Cazacilor ‫ڍ‬i a Le‫ڍ‬ilor, apoi de la Diyarbakõr,
cu pânză ro‫ڍ‬ie de bumbac1206 ‫ڍ‬i cu marochin1207, iar de la Alep cu tafta ‫ڍ‬i
postav albastru ‫ڍ‬i cu alte mărfuri asemenea. [...] //298r// Iar noi am poposit
la ei acolo mai multe zile decât ar fi trebuit, a‫ڍ‬teptând să sosească la acea
vreme o caravană de la ǌqƗt, căci a‫ڍ‬a era obiceiul locului, să meargă
neîntrerupt caravanele negustorilor între Caffa, ‫ڎ‬ara Moldovei ‫ڍ‬i a Le‫ڍ‬ilor,
cum am mai spus.
{Patriarhul Macarie ‫ڍ‬i suita lui au petrecut iarna în nordul Anatoliei,

coborând către Alep după sosirea primăverii.}
[ANUL 1659]
//302v// [...] În zorii zilei Pa‫ڍ‬telui am mers pe drum ‫ڍ‬i am mâncat doar
brânză, căci ne rămăsese un calup din Valahia, ‫ڍ‬i pastramă, pe care ne-o
dăruiseră la Sivas.
//303r// [...] După prânz am sosit eu la Killiz, mesager aducător de

ve‫ڍ‬ti bune1208, dar ei nu m-au crezut. Au fost foarte mira‫ڏ‬i ‫ڍ‬i neîncrezători
când m-au văzut, căci nu mai primiseră nici o veste de la noi ‫ڍ‬i se spunea
despre noi că fusesem uci‫ڍ‬i în Valahia, în vremea tulburării [petrecute] cu
Constantin[-vodă], despre care am povestit, ‫ڍ‬i că to‫ڏ‬i cei ce erau în mănăstirea
unde ne aflam au fost uciγi. S-au bucurat mult de sosirea noastră la ei.
Aducem mul‫ڏ‬umire Domnului ‫ڍ‬i Îl slăvim, pentru că am scăpat cu via‫ڏ‬ă!
//309v// [...] În anul acela s-a abătut o foamete mare în cele mai multe
‫ڏ‬ări, până în Rumelia, în Valahia ‫ڍ‬i în Moldova, după cum ne-au în‫ڍ‬tiin‫ڏ‬at1209,
dar mai cu seamă în ‫ڏ‬ările Arabiei. Pre‫ڏ‬ul unei bani‫ڏ‬e de grâu1210 ajunsese la
1205
V. Lambros Kamperidis, The Greek Monasteries of Sozopolis, XIV–XVII
centuries, Thessaloniki, 1993 (A.P.)
1206
În ms. hƗma, „bucată de pânză de bumbac”, cf. Barthélemy, 1935: 223, s.v. hâme.
1207
În ms. έΎϴΘΤϨδϟ΍ϭ. Murkos 2005: 631 traduce „marochin”.
1208
Pasaj obscur. Am urmat traducerea lui Murkos 2005: 648.
1209
După întoarcerea în Siria patriarhul Macarie a păstrat legătura cu ‫ڏ‬ările vizitate,
de unde a primit periodic ve‫ڍ‬ti, a‫ڍ‬a cum rezultă ‫ڍ‬i din acest pasaj.
1210
Belfour adaugă în text: or eleven pounds and a quarter, „adică 11 funzi ‫ڍ‬i un
sfert” (II: 479).
435
Alep o sută de guru‫ڍ‬i sau chiar mai mult, la fel ca ‫ڍ‬i pentru alte grâne. Tot
a‫ڍ‬a se întâmpla ‫ڍ‬i în Siria1211, numai că Dumnezeu – slăvit fie El! – a
blagoslovit Siria cu cârmuitorul ei de la acea vreme, Amed Pa‫ڍ‬a, fiul
vizirului Köprülü, care a trimis de au adus din Egipt mult grâu, orez ‫ڍ‬i alte
grâne. A‫ڍ‬a ceva nu se mai văzuse vreodată, căci nu era obiceiul să se scoată
grâu din Egipt. Dar pentru că el era vizir ‫ڍ‬i fiu de vizir, lui i s-a dat. ‫ڌ‬i dacă
localnicilor li se vindea sacul cu optzeci [de guru‫ڍ‬i], lui i-au vândut cu
patruzeci sau mai pu‫ڏ‬in. Dacă nu ar fi făcut a‫ڍ‬a, oamenii [din Siria] s-ar fi
mâncat între ei.
[...] Atunci părintele nostru patriarh a intrat [în Alep] lini‫ڍ‬tit, iar ei s-au
bucurat de sosirea lui. [...] În ce mă prive‫ڍ‬te, eu, nevrednicul, am rămas
vicar în locul părintelui meu la Damasc, supus fiului vizirului, după rânduială,
dimpreună cu toate agalele ‫ڍ‬i căpeteniile lui. [...] //311r// Am plecat [...] din
Damasc, împreună cu so‫ڏ‬ii no‫ڍ‬tri, apoi am intrat la Alep luni, 15 iulie, ne-am
întâlnit cu părintele nostru patriarh ‫ڍ‬i ne-am închinat înaintea sfin‫ڏ‬iei sale.
Rugăm pe măritul ‫ڍ‬i slăvitul Dumnezeu să-l ‫ڏ‬ină în putere, să-i dea via‫ڏ‬ă
lungă ‫ڍ‬i bătrâne‫ڏ‬e bogată în fapte bune, [să-l ‫ڏ‬ină] cu sufletul împăcat, lipsit
de datorii, netulburat în cuget ‫ڍ‬i în sim‫ڏ‬ire. Iar nouă să ne dea binecuvântarea
rugăciunilor sale sfinte, bunătatea rugii sale curate pentru noi ‫ڍ‬i pentru tot
neamul cre‫ڍ‬tinesc, să nu ne îndepărteze de el ‫ڍ‬i nici pe el de noi, la vreme de
restri‫ڍ‬te, prin mijlocirea Maicii noastre, Fecioara [Maria], Maica Domnului
Cea Curată, ‫ڍ‬i a Sf. Mare Apostol Petru cu to‫ڏ‬i Sfin‫ڏ‬ii, Amin! Slavă!...
Sfâr‫ڍ‬it1212.
1211
În ms. fƯ l-ŠƗm.
1212
În ms. L: „Scrierea acestei căr‫ڏ‬i s-a săvâr‫ڍ‬it astăzi 19 mai, în anul 1765 de la
Întruparea Domnului”.
436

Paul Din Alep, Jurnal de Calatorie (Ed. I. Feodorov)

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Paul Din Alep, Jurnal de Calatorie (Ed. I. Feodorov)

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

9 7 8 9 7 3 2 7 2 4 2 9 3 9 7 8 6 0 6 6 5 4 0 9 7 1

PAUL DIN ALEP

PAUL DIN ALEP

Cuvânt-înainte: Acad. Răzvan Theodorescu

EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE MUZEUL BRĂILEI – EDITURA ISTROS

EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE EDITURA ISTROS A MUZEULUI BRĂILEI

ReferenĠi: Andrei PIPPIDI, membru corespondent al Academiei Române

Descrierea CIP a Bibliotecii NaĠionale a României

Redactor: ADRIANA GRECU

Bun de tipar: 17.09.2014. Format: 16 / 70 × 100

A devenit o tradiĠie scolastică pentru istorici, pentru istoricii artei úi ai

Acad. Răzvan Theodorescu

CĂLĂTORUL ‫ڌ‬I JURNALUL SĂU

CONTINUAREA PROIECTULUI). Pentru citările în lucrări din Rusia, v. prefa‫ڏ‬a lui

Edi‫ڏ‬ia prezentă este întocmită pe baza a trei manuscrise, acelea‫ڍ‬i pe

4. Sunt cunoscute trei copii incomplete la Damasc, în biblioteca

Până în prezent au fost întocmite două edi‫ڏ‬ii, ambele par‫ڏ‬iale:

La scurtă vreme după aducerea la Londra a manuscrisului cumpărat la

Fără îndoială, traducerea integrală a Jurnalului lui Paul din Alep va

Ca ‫ڍ‬i în precedentele edi‫ڏ‬ii de manuscrise arabe cre‫ڍ‬tine pe care le-am

Pentru a facilita înĠelegerea deosebirilor (calitative úi cantitative) dintre

< > scris în margine sau deasupra rândului

Alexandru, Instrumente muzicale = Tiberiu Alexandru, Instrumente

Barthélemy, Dictionnaire = Adrien Barthélemy, Dictionnaire arabe-français.

Cantemir 1973 = Dimitrie Cantemir, The History of the Ottoman Empire,

Feodorov 2005 = Ioana Feodorov, The Edition and Translation of Christian

Gheorghiu, Arhitectura medievală de apărare = Teodor Octavian Gheorghiu,

Ibn Haldǌn, Discours = Ibn Haldǌn, Discours sur l’histoire universelle

Kadas, Mount Athos = Sotiris Kadas, Mount Athos. An Illustrated Guide to

Lapedatu 1912 = Al. Lapedatu, Icoanele lui Barnovski-Vodă de la Moscova

Moisescu, Arhitectura I = Cristian Moisescu, Arhitectura epocii lui Matei

Nasrallah 1979 = Joseph Nasrallah, Histoire du mouvement littéraire dans

Serikoff 2012 = Nikolaj Serikoff, An ‘Unimaginative Compiler’: Patriarch

ùerban, Vasile Lupu = Constantin ùerban, Vasile Lupu, domn al Moldovei

Tchentsova 2012 = Vera Tchentsova, Le premier voyage du patriarche

AIIAI = „Anuarul Institutului de Istorie úi Arheologie «A.D. Xenopol» din

Agémian, Sylvia, Tradition byzantine et notes arabes dans l’art de Yǌsuf

Balú, G., Bogdan-Serai, BCMI, IX, 1916, fasc. 33, p. 11–18.

Cantacuzino, Gh., Bălan, C., Date noi pe marginea cercetărilor istorico-

Dauvillier, J., de Clerq, C., Le mariage en droit canonique oriental, Paris,

Felezeu, Călin, Imaginea tătarilor în conγtiinεa românească din secolele

Gacek, Adam, The Arabic Manuscript Tradition. A Glossary of Technical

Hagopian, Ep. Datev, 500. 1512–2012, HAGIGADAR, Suceava, 2012.

Iancovescu, Ioana, Note asupra iconografiei unor imnuri mariale în pictura

Kahl, Oliver, SƗbǌr ibn Sahl, Dispensatorium parvum (Al-AqrƗbƗdhƯn al-

Lahovari, George Ioan, Marele dicεionar geografic al României, t. IV,

Maghiar, Nicolae, Olteanu, ùtefan, Din istoria mineritului în România,

Nasrallah, Joseph, Chronologie des Patriarches melchites d’Antioche de

Olar, Ovidiu, ProfeĠie úi istorie. Note asupra câtorva manuscrise călătoare

Pall, Francisc, Les relations de Basile Lupu avec luOrient orthodoxe et

Radojiþiü, Djordje Sp., „Bulgaralbanitoblahos” et „Serbalbanitobulgaro-

SacerdoĠeanu, Aurelian, Liste de suverani, „Hrisovul. Buletinul ‫ڌ‬coalei de

Vagaggini, Cipriano, Patriarchi orientali cattolici e dispense matrimoniali.

Walbiner, Carsten-Michael, Images painted with such exalted skill as to

Žuze, P., Gruzija v 17 stoletii po izobraženiju patriarha Makarija, în

{//2v// (cont.) > Urmează istoria patriarhilor úi a scaunului Bisericii

{Patriarhul Macarie ‫ڍ‬i suita lui vizitează eparhia, poposesc la Antiohia

//15r// [...] Pe când el se închina la icoanele aflate pe u‫ڍ‬a altarului, iată

{În duminica următoare, 24 octombrie, au stat la Liturghie în biserica

{Descrierea bisericii patriarhale din Constantinopol, cu hramul

{Vizita în cartierul Qasim Pa‫ڍ‬a, la Galata úi la Top Hane. Săvâr‫ڍ‬esc

//21v// [...] Luni, 29 noiembrie, am plecat din Constantinopol ‫ڍ‬i ne-am

{Urmează relatarea călătoriei până la Therapia. Autorul intercalează