FLORIN CONSTANTINIU

PARTEA a III-a

ISTORIA MODERN
O ISTORIE SINCERA
A POPORULUI
ROMÂN
UNIVERS ENCICLOPEDIC
BUCUREŞTI, 1997
 CAPITOLUL 1

FRĂMÂNTĂRI SOCIAL-POLITICE

„MERSUL REVOLU IEI" ÎN SOCIETATEA

ROMÂNEASC

Încheierea aventurii napoleoniene şi instituirea Sfintei Alian e

(având ca nucleu Austria, Rusia şi Prusia) în 1815 au pus continentul
european sub semnul unei viguroase reac ii conservatoare, aflate sub
egida cur ilor de la Viena, Petersburg şi Berlin.
Spa iul românesc s-a aflat astfel inclus într-un triunghi geopo-
litic având unghiurile la Viena, Petersbug şi Istanbul (sultanul, fiind
musulman, nu fusese invitat s se al ture Sfintei Alian e, întemeiat ,
în principiu, pe principiile moralei creştine), triunghi în care Rusia
era for a hot râtoare.
Asumându-şi supravegherea continentului şi reprimarea ori-
c ror tulbur ri ce ar fi putut pune în primejdie statu-quo-ul socio-
politic, Sfânta Alian delega unul din statele membre pentru a
restaura ordinea când ea era în primejdie (Austria în Peninsula
Italic , Fran a în Spania). Pilon al Sfintei Alian e şi mare putere cu
interese continentale, Rusia c p ta tacit un „droit de regard" (drept
de supraveghere) asupra spa iului sud-est european, devenit zon
de inters a împ r iei ruseşti, fascinat şi obsedat de „oraşul arilor"
— arigrad —, în care st tea îns sultanul.
Men inerea integrit ii Imperiului otoman era îns unul din
principiile de baz ale echilibrului de for e (balance of power),
fundamentul politicii britanice. Anglia, care nu se al turase Sfintei
Alian e, veghea ca înving torul lui Napoleon — arul Alexandru I
— s nu se substituie teribilului corsican. La rândul ei, Curtea de
la Viena — a c rei politic era condus de un foarte abil partizan
197
 al aceluiaşi echilibru de putere, Metternich — nu era dispus s
accepte c derea Balcanilor sub controlul rusesc.
Aşa cum s-a v zut, arul Alexandru I, care voise, la începutul
r zboiului ruso-turc din anii 1806-1812, s anexeze Principatele
dun rene, fusese constrâns, în cele din urm , s se limiteze la
teritoriul dintre Prut şi Nistru. Devenit, dup c derea lui Napoleon,
suveranul cel mai puternic al continentului, Alexandru I dispunea
acum de mijloacele de a-şi adjudeca moştenirea balcanic a „omului
bolnav" care era Imperiul otoman. De ast dat , arul nu mai
inten iona s recurg la r zboi — sistemul Sfintei Alian e îl excludea
— ci la o nou form , insidioas , compatibil cu noile realit i poli-
tice europene: preg tirea unei mişc ri de emancipare a popoarelor
din sud-estul Europei, aflate sub domina ia Por ii, la a c rei izbuc-
nire Rusia s fie mandatat pentru a restabili ordinea. Prezen a mili-
tar rus în Balcani avea s fie premisa rezolv rii Problemei orientale
în conformitate cu interesele Cur ii de la Petersburg.
Între aceste interese şi cele ale popoarelor sud-est europene
aspirând la independen exista o convergen , c reia i se ad uga
comunitatea de confesiune ortodox . Spre deosebire de Curtea de la
Viena, care înso ea expansiunea politic de prozelitismul catolic,
Curtea de la Petersburg, pravoslavnic , beneficia de creditul unei
lupte dezinteresate pentru eliberarea fra ilor întru ortodoxie.
Între popoarele sud-est europene supuse Por ii, grecii erau cei
mai avansa i din punct de vedere economic şi cultural, cei mai
implica i în structurile administrative şi politice ale Imperiului
otoman, şi de in torii celei mai vechi tradi ii de neatârnare. Era,
aşadar, firesc ca ei s se situeze în fruntea efortului de emancipare.
Societatea secret „Eteria", constituit la Odessa în 1814, şi-a
asumat preg tirea şi conducerea r scoalei eliberatoare, iar re eaua
de consuli şi agen i ruşi din Imperiul otoman a desf şurat o intens
activitate de sus inere a prepara ivelor secrete greceşti.
v* astfel c libertatea avea s fie câştigat simultan. Dac în Eterie erau
198
TUDOR DIN VLADIMIRI
Principatele dun rene reprezentau pentru aristocra ia fanariot
obiectivul suprem şi încununarea carierei administrative, în slujba
Por ii. în rândurile fanario ilor s-a produs o sciziune: „colabora-
ioniştii" au r mas fideli patronului otoman, care tolera, în fapt,
existen a unei Turco-Grecii; ceilal i s-au al turat Eteriei şi au luptat
pentru independen a patriei lor.
Boierimea moldo-muntean , ostil regimului fanariot şi domi-
na iei otomane, s-a integrat curentului de eliberare na ional care
cuprinsese sud-estul Europei. Angajarea ei în lupta de emancipare
era asociat de credin a c Rusia va da concursul s u hot râtor
popoarelor ortodoxe. F r sprijinul rus, o ridicare împotriva Por ii
era un act de sinucidere. în al doilea rând, participarea Rusiei era
o garan ie a stabilit ii sociale, a anihil rii oric rei manifest ri — fie
şi timide — a „duhului fran ozesc", adic a unui program de
restructurare a societ ii moldo-muntene. Rusia ap rea, astfel, în
dubla ipostaz , de protector militar şi de garant al monopolului
politic de inut de elita boiereasc .
Omul asupra c ruia şi-au îndreptat privirile fruntaşii boierimii
a fost slugerul Tudor (Theodor) din Vladimiri, numit de aceea şi
Vladimirescu. Originar din zona de rani liberi (moşneni), el
dobândise experien militar , luptând ca voluntar în armata rus în
r zboiul din anii 1806-1812 (meritele sale au fost recunoscute în
numeroase atestate date de comandan ii ruşi şi prin decorarea cu
crucea Sf. Vladimir). Dup încheierea r zboiului, Tudor Vladimirescu
s-a angajat atât în activit i negustoreşti cât şi în cariera administra-
tiv . Era un om energic, decis, cu spirit de ini iativ şi cu lecturi
istorice. Capacitatea de comand şi prestigiul de care se bucura în
Oltenia erau temeiuri hot râtoare de a-i încredin a lui conducerea
mişc rii de emancipare.
Nimeni nu concepea atunci ieşirea de sub domina ia Por ii doar
a unui singur popor: eliberarea trebuia s fie rodul luptei tuturor,
199
 admişi numai greci, în schimb leg turile eteriştilor cu Europa de
Sud-Est erau foarte întinse.
Principatele dun rene, beneficiind de un statut — fie şi drastic
limitat — de autonomie şi devenite una din zonele preferate de
reşedin ale grecit ii postbizantine, s-au aflat între spa iile de
intens activitate eterist , unii fanario i, ca de pild însuşi domnul
Scarlat Callimachi (1812-1819), apar inând acestei societ i secrete.
La 15 ianuarie 1821, cei trei mai mari boieri ai rii Româneşti,
Grigore Brâncoveanu, Grigore Ghica şi Barbu V c rescu, care peste
câteva zile aveau s devin , al turi de al i mari boieri, membri ai
C im c miei constituite în urma mor ii domnului Alexandru Su u,
au dat o împuternicire lui Tudor pentru a declanşa ac iunea militar :
„Fiindc este s se fac obştescul folos neamului creştinesc şi patriei
noastre, drept aceea ca nişte buni şi credincioşi fra i creştini to i şi
iubitori neamului [pe] dumneata sluger Teodore te-am ales s r dici
norodul în arme şi s urmezi precum eşti pov uit". Evocarea
„neamului creştinesc" şi a „patriei noastre" în al c ror interes era
pornit ac iunea arat limpede c lupta românilor se integra efortului
de eliberare a popoarelor creştine supuse Por ii, adic a celor
balcanice. Formula „s urmezi precum eşti pov uit" — voit
imprecis din motive de conspirativitate — dezv luie existen a unor
în elegeri şi instruc iuni prealabile.
Între aceste preliminarii ale ridic rii la arme s-a aflat şi
în elegerea — secret şi ea — dintre Tudor Vladimirescu şi fruntaşii
eterişti, Iordache Olimpiotul şi Ioan Farmache; cei trei se angajau:
„s ducem, prin cea mai dârz activitate, la îndeplinire planul nostru
cel spre obştescul folos şi anume ca, prin puterea armelor noastre,
s ne eliber m de sub jugul ap s tor al barbarilor şi s ridic m
semnul biruitor al crucii izb vitoare". Semnatarii acordului erau
autoriza i „s se prefac a provoca dezordini, a stârni complica ii
interne şi externe şi a se folosi de toat viclenia, care poate duce la
atingerea scopului nostru comun". Formularea las s se întrevad
c semnatarii inten ionau s recurg — pentru a utiliza o formul de
ast zi — la „intoxicarea strategic " a adversarului, adic s -1 induc
în eroare în ceea ce priveşte elurile şi.diversele componente ale
mişc rii. Acordul sublinia obligativitatea consult rilor şi a deciziilor
200
comune („Nimeni dintre noi nu e îndrept it a lucra de capul lui, f r
ştirea şi consim mântul tuturor fra ilor") şi condamna dinainte orice
discriminare etnic : „nimeni s nu îndr zneasc prin vorbe sau fapte
echivoce, sem nând zâzanie, a insinua c , de exemplu, românul de
baştin nu trebuie s se supun arn utului, nici arn utul grecului,
grecul sârbului, sârbul macedoneanului, ci to i s lucreze de comun
acord şi unitar".
În planul ini ial al Eteriei, Peloponesul trebuia s fie locul de
izbucnire a r scoalei; ulterior, conduc torul Eteriei, Alexandru
Ipsilanti, a decis s dea semnalul de începere a luptei în Principatele
dun rene.
Misiunea încredin at lui Tudor Vladimirescu era de a crea o
diversiune în ara Româneasc , f când Poarta s cread c este
vorba de o mişcare împotriva domnilor fanario i şi a clasei boiereşti,
mişcare r mas îns în limitele supunerii fa de Poart .
Proclama ia lansat de Tudor Vladimirescu de la m n stirea
Tismana (intrat în conştiin a public drept cea de la Padeş!) era
redactat în acelaşi spirit, denun ând culpele elitei politice: „Dar pre
balaurii care ne înghit de vii, c peteniile noastre, zic, atât cele
bis riceşti, cât şi cele politiceşti, pân când s -i suferim a ne suge
sângele din noi? Pân când s le fim robi", retoric destinat s
înfl c reze popula ia stoars de o fiscalitate nemiloas . Proclama ia
introducea îns o rezerv , menit s evite obişnuitele — în astfel de
împrejur ri — acte de jaf şi, în aceleşi timp, s ac ioneze ca un
mijloc de presiune asupra boierilor care nu s-ar fi al turat mişc rii:
„s şti i c niminea dintre noi nu este slobod, în vremea aceştii
Adun ri — obştii folositoare — ca s s ating m car de un gr un i,
de binele sau de casa vreunui negu tori, oroşan sau ran, sau de al
vreunui l cuitori, decât numai binele şi averile cele r u agonisite ale
tiranilor boieri s s j rtfeasc : îns ale c rora nu vor urma noa
— precum sânt f g dui i — numai ale acelora s s ia, pentru folosul
de obşte".
Asigurându-şi baze înt rite în m n stirile oltene (Tismana,
Crasna, Polovraci, Hurezi, Bistri a, Cozia), Tudor Vladimirescu s-a
îndreptat spre Bucureşti în fruntea armatei sale, denumit „Adunarea
norodului". C im c mia, în care se aflau şi boierii „f g dui i", a luat
 m suri pentru potolirea tulbur rii. Este greu de descifrat în „dialogul
epistolar" angajat de cârmuire cu Tudor cât este atitudine adev rat
şi cât mimat , pentru a p stra aparen a de ap rare a legalit ii,
precum şi cât este — în ac iunile lui Tudor Vladimirescu — urmare
a instruc iunilor triumviratului Brâncoveanu-Ghica-V c rescu şi
cât ini iativ pus în slujba propriei promov ri. Pentru c este evident
— din fapte şi din textele redactate de el — c Tudor Vladimirescu
nu era dispus s fie un instrument al grup rii boiereşti antiotomane,
ci voia s fie p rtaş la putere şi — de se putea — de in torul singur
al puterii. El îşi d dea seama c are în „Adunarea norodului" o solid
baz socio-militar , capabil s -1 poarte spre putere. Scrisoarea din
11 februarie 1821, adresat marelui vornic Nicolae V c rescu,
început : „Cu mult plec ciune s rut mâna cinstit dumitale", se
transform într-un rechizitoriu la adresa clasei politice şi cu relevarea
legitimit ii autorit ii sale, conferit de adeziunea popular : „Dar,
cum nu socoti i dumneavoastr c patrie se cheam popolul, iar nu
tagma j fuitorilor? Şi cer ca s -mi ar i dumneata ce înpotrivire ar t
eu înpotriva popolului? C eu alta nu sunt decât numai un om luat
de c tr tot norodul rii cel am rât şi dos dit din pricina j fuitorilor
ca s le fiu chivernisitor în treaba cererii drept ilor!"
Deplasarea „Adun rii norodului" spre Bucureşti a avut carac-
terul unui „marş strategic", disciplinat (Tudor a reprimat sever dezor-
dinile) al unei armate ale c rei cadre de conducere erau furnizate de
moşnenii din nordul Olteniei. Formula de revolu ie r neasc
folosit pentru ac iunea lui Tudor este corect în m sura în care
„Adunarea norodului" apare ca manifestare politic a r nimii
libere, vizând la eliberarea rii de sub domina ia otoman şi
restructurarea organiz rii politice.
În afara zonei aflate sub controlul lui Tudor, r nimea cl caş
(f r p mânt) a în eles s profite de starea de confuzie din ar pentru
a ataca şi pr da bunurile st pânilor de p mânt. Au existat, aşadar,
dou paliere de desf şurare a evenimentelor în 1821: o ac iune
organizat , urm rind scopuri politice, şi o alta anarhic , f râmi at
în r fuieli domaniale.
La o lun de la lansarea Proclama iei lui Tudor, la Iaşi şi-a
f cut apari ia conduc torul Eteriei, Alexandru Ipsilanti, fiul fostului
202
domn Constantin Ipsilanti şi, pân de curând, aghiotant al arului
Alexandru I, dar nu cu sprijinul armatei ruse, cum se aşteptau
„ini ia ii" mişc rii, ci în fruntea unui modest corp de oaste. în timp
ce eteriştii masacrau pe turcii din Gala i şi din Iaşi, Alexandru
Ipsilanti a lansat o proclama ie, ar tând c scopul s u este trecerea
în Grecia şi c , dac turcii ar invada ara, o „straşnic putere se afl
g tit s pedepseasc îndr zneala lor". în aceeaşi zi (23 februarie),
ministrul de Externe al Rusiei, contele Capodistria, anun a desoli-
darizarea „straşnicei puteri" — pentru c Alexandru Ipsilanti spusese
tuturor c sosirea armatei rase este iminent — de faptele şi decla-
ra iile lui Ipsilanti şi exprima acordul pentru interven ia militar
otoman .
Câteva zile mai târziu, la 28 februarie, triumviratul
Brâncoveanu-Ghica-V c rescu lua cunoştin c arul însuşi, aflat
la Congresul Sfintei Alian e de la Laybach (Ljubljana), dezavuase
ac iunea lui Tudor. Era ora adev rului: f r asisten a Rusiei, totul
era pierdut. Cei care îndrumaser pe Tudor s ridice poporul la arme
au fugit la Braşov, l sându-1 pe conduc torul „Adun rii norodului"
f r ghidajul politic pe care şi-1 asumaser .
Tudor, r mas acum singur, avea — deşi în alte condi ii decât
celei imaginate la începutul ac iunii sale — o total libertate de
ac iune. El a intrat în Bucureşti (21 martie) şi, pentru a p stra conti-
nuitatea politic şi cadrul legal, ambele necesare, din momentul spul-
ber rii speran ei în „umbrela protectoare" a Rusiei, a încheiat o
în elegere cu boierii r maşi — între care figura cea mai proeminent
era marele vistier Alexandru Filipescu-Vulpe —, l sându-le lor
aparen a puterii.
Câteva zile mai târziu, Tudor s-a întâlnit cu Alexandru
Ipsilanti, dar cei doi conduc tori, afla i acum cu totul în afara
scenariului ini ial, nu s-au putut pune de acord decât asupra unei
delimit ri teritoriale a autorit ii lor: zona de sub munte din Muntenia
intra sub controlul eterişilor, Oltenia şi jude ele din Câmpia mun-
tean sub acela al lui Tudor.
Dezavuat şi el de ar, Alexandru Ipsilanti inten iona s -şi
organizeze o baz de rezisten în teritoriul aflat sub controlul lui,
ceea ce a determinat plecarea sa la Târgovişte. Mitropolitul rii,
203
 Dionisie Lupu, şi boierii r maşi în Bucureşti, prin vechiul reflex al
refugiului, în fa a n v lirii, în aceeaşi zon de „podgorie" (sab-
montan ), ar fi vrut s -1 urmeze pe Ipsilanti, dar Tudor, preocupat
s -şi asigure „scutul legal" acum, când se afla, practic, singur în fa a
puterii otomane, i-a împiedicat s fug şi le-a fixat un domiciliu
obligatoriu în casa lui Dinicu Golescu, „Belvedere".
Avându-şi principala sa tab r la m n stirea Cotroceni, Tudor
a c utat solu ia în noul context creat de dezavuarea sa de c tre
Alexandru I: atât timp cât, aşa cum se specificase în acordul cu
Iordache şi Farmache, el fusese autorizat „s se prefacă (subl. n.) a
provoca dezordini", adic s camufleze r scoala antiotoman
într-una antifanariot şi antiboiereasc , el mai putea n d jdui la o
în elegere cu Poarta, mai ales c , formal, la Bucureşti continua s
exercite o autoritate legal (mitropolitul şi boierii, afla i la casa
„Belvedere"). Tudor a intrat în negocieri cu paşalele de la Vidin,
Silistra şi Br ila, dar turcii au cerut, mai întâi, depunerea armelor,
apoi şi al turarea la anihilarea detaşamentelor eteriste.
Tudor a preferat s temporizeze şi, dup ce for ele turceşti au
trecut Dun rea, el a p r sit Bucureştii, îndreptându-se spre Piteşti,
în oastea pandurilor se produsese o ruptur profund între Tudor
şi ostaşii s i: disciplina sever , absen a unor beneficii şi perspectivele
întunecate subminaser încrederea în comandant. Tudor a voit ca
to i c pitanii s -şi formuleze în scris totala lor subordonare fa de
el, dar patru au refuzat.
Blocat de trupele lui Iordache Olimpiotul, care ocupau podul
peste Argeş, Tudor s-a dus la Goleşti, unde a executat pe unul din
c pitanii recalcitran i. A fost pic tura care a umplut paharul: un
complot care mijea în rândurile armatei sale s-a închegat imediat
şi leg tura a fost stabilit cu Iordache Olimpiotul.
Comandantul eterist a venit în tab ra lui Tudor şi, dup ce a
prezentat pandurilor coresponden a lui Tudor cu turcii, 1-a arestat,
f r ca vreun pandur s încerce m car s -şi apere conduc torul. El
a fost dus la Târgovişte şi, dup ce a fost torturat, a fost t iat cu
s biile.
204
For ele otomane au zdrobit detaşamentele eteriste din ara
omâneasc (o lupt s-a dat la Dr g şani) şi Moldova şi au instituit
un regim de ocupa ie deosebit de ap s tor.
Alexandru Ipsilanti s-a refugiat în Transilvania, unde a fost
arestat de autorit ile austriece.
Istoriografia regimului comunist a purtat o îndelungat şi steril
discu ie despre evenimentele din 1821: care a fost caracterul lor, r s-
coal , mişcare revolu ionar sau revolu ie? Scolastica unui marxism
osificat cerea încadrarea într-o defini ie pe cât de rigid pe atât de
discutabil . Ironia situa iei a fost creat de faptul c deşi marxism-
leninismul exclude posibilitatea revolu iilor f cute de r nime (doar
burghezia şi proletariatul ar avea aceast „capacitate"!), Marx a
numit ac iunile lui Tudor „revolu ie r nesc ".
Desf şurarea ac iunii lui Tudor Vladimirescu a fost mai întâi
ab tut de la cursul ei ini ial de dezavuarea de c tre ar, apoi între-
rupt de execu ia liderului şi de interven ia otoman . Ceea ce se
anun a o revolu ie a r mas o r scoal . De re inut este solidaritatea,
din faza de preg tire şi de debut, a tuturor for elor social-politice ale
societ ii româneşti în efortul de emancipare de sub domina ia Por ii,
solidaritate care a unit sub acelaşi steag pe marele boier şi pe pan-
durul ran. Evident, „a doua zi" dup ce Principatele dun rene ar
fi devenit libere, unitatea for elor combatante s-ar fi destr mat şi
conflictul dintre programele şi aspira iile claselor şi categoriilor
sociale participante la lupt ar fi fost inevitabil.
Sfârşitul r scoalei din 1821 a fost urmat de abolirea regimului
fanariot şi restaurarea domniilor p mântene. Raport de cauz -efect?
Mai mult decât nemul umirea localnicilor, exprimat de
evenimentele din ara Româneasc şi Moldova, în decizia Por ii a
cânt rit evaluarea defec iunii unor familii fanariote, care s-au al turat
revolu iei greceşti precum şi revolu iei înseşi din Grecia, care avea
s aduc acestei ri independen a în 1829. Principatele dun rene nu
mai puteau fi cârmuite cu elemente care pierduser complet încre-
derea Por ii; ea a revenit, dup 110 ani de regim fanariot, la domnii
autohtoni, numind în Moldova pe Ioni Sandu Sturdza, iar în ara
Româneasc pe Grigore Ghica.
205
 Schimbarea de regim politic survenit în 1822 nu a adus cu
sine lichidarea tuturor practicilor nefaste, introduse sau consolidate
de regimul fanariot, între care, în primul rând, se afla corup ia. într-o
vreme, îns , când conştiin a na ional f cea rapide progrese, reve-
nirea p mântenilor în scaunele de domnie de la Iaşi şi Bucureşti a
fost perceput , mai ales în perspectiva desf şur rilor ulterioare, ca
începutul „renaşterii na ionale".
Epilogul anului 1821 a fost constituit de dou evenimente: unul
de ordin intern, cel lalt de ordin extern.
For ele social-politice intrate în ac iune în 1821 nu mai puteau
fi oprite în manifestarea lor. Mica boierime, blocat în afirmarea
ei socio-politic de marii boieri, revendica o participare mai impor-
tant în conducerea statului. Domnia moldoveana a lui Ioni Sandu
Sturdza (1822-1829), ridicat din rândurile ei, a oferit cadrul pentru
manifestarea voin ei de putere a micii boierimi. Obiectivele ei şi-au
g sit expresia în proiectul de constitu ie zis a „C rvunarilor" (aluzie
la societatea revolu ionar secret italian a Carbonarilor), în care
A.D. Xenopol a v zut „cea dintâi manifestare politic a cuget rii
liberale", întrucât în textul ei formula f r echivoc „principiul
constitu ional: domnia legilor", în în elesul c autoritatea domnului,
era limitat şi subordonat organismului reprezentativ — Sfatul ob-
ştesc. „Constitu ia" cuprindea un şir de principii şi drepturi, precum
respectul propriet ii, egalitatea în fa a legilor, libertatea persoanei
etc, care se inspirau, evident, din ideologia Revolu iei franceze.
Aceste principii nu erau aplicate îns consecvent, întrucât, în pro-
blema esen ial — cea a puterii — mica boierime se ar ta preocupat
exclusiv de a-şi asigura un cuvânt decisiv în Sfatul obştesc.
Constitu ia C rvunarilor a fost violent comb tut de marea boierime
şi ea a r mas un simplu proiect. Victoria protipendadei a fost asigu-
rat şi de în elegerea turco-rus fixat prin conven ia de la Akkerman
— numele turcesc al Cet ii Albe (1826).
Acordul confirma restabilirea domniilor p mântene, stabilea
alegerea domnilor de divan şi fixa durata domniei la şapte ani; rolul
Rusiei era consolidat; se prevedea elaborarea unor regulamente
generale care s reglementeze şi s amelioreze situa ia celor dou
principate.
206
„ADO BANII!
Anul conven iei de la Akkerman este şi cel al apari iei în
tipografia de la Buda, a c r ii lui Dinicu Golescu, însemnare a
călătoriei mele], cuprinzând impresiile autorului din c l toriile f cute
în anii 1824-1826 în Transilvania, Ungaria, Austria şi Italia. însem-
n tatea c r ii st în dezv luirea şocului resim it de un boier, care are
percep ia acut a catastrofalei înapoieri a rii sale. Compara iile
f cute, de îndat ce trece Carpa ii, îi dezv luie consecin ele teribile
ale procedeelor barbare ale administra iei locale, preocupate doar s
stoarc de la contribuabil venituri pentru stat şi pentru slujbaşi, de
la domn la cel mai m runt slujitor.
Str b tând pusta ungar , bine cultivat de ranii obliga i la
104 zile de clac pe an — în Transilvania se f ceau 198 —, Dinicu
Golescu face urm toarea constatare: „Şi cu toate acestea sunt mai
ferici i decât românii noştri, care lucreaz numai 12 zile pe an. Acum
judece fieşcare, care pot fi pricinile de a fi mai în bun stare aceia
care muncesc altora peste 200 zile p an, de cei care lucreaz numai
12, decât numai c ci nu-i lipseşte din auzul urechii, de cum se naşte
şi pân moare, cuvintele: «ado banii!» cu feliurimi de mijloace
pref cute, în auzire numai drepte".
Func ionarea poştelor la Viena, cu toate înlesnirile lor pentru
cei care le foloseau, îi aduce în aminte dispre ul pentru solicitantul
m runt din ara sa, pe care l-ar fi vrut sc pat de practicile de-acas ,
„s nu mai tremure cei ce vin la r spunsuri prin s li şi prin tinzi şi
s vie şi de doa zeci de ori pentr-o treab ; şi s nu mai auz trimişii
«Vino mâine la cutare vreme», când, viind, boieru a fost de mult
plecat".
Strângerea d rilor se f cea cu mijloace de constrângere vred-
nice de vremuri barbare: „S cutremur mintea omului când îş va
aduce aminte c f ptura dumnezeirii, omenirea, fra ii noştri, au fost
câte 10 aşternu i pe p mânt cu ochii în soare şi o bârn mare şi grea
1
Anul înscris pe coperta c r ii; în realitate ea a ap rut la începutul
anului 1827.
207
 CAPITOLUL 2

UNIREA ŞI DOMNUL EI

Dum spiro, spero (Cât respir, sper), cunoscuta maxim latin ,

avea s -şi g seasc ilustrarea în desf şurarea evenimentelor post-
revolu ionare. A „doua zi" dup reprimarea fenomenului revolu-
ionar în spa iul românesc, împlinirea idealurilor paşoptiste p rea
amânat pentru mult timp. Consolidat în rolul de „jandarm al
Europei", Rusia era atotputernic , iar Moldova şi ara Româneasc
p reau s r mân , pentru un viitor îndelungat, sateli i ai Petersburgului.
întregul context politico-strategic şi, o dat cu el, prognoza
geopolitic au fost profund modificate de R zboiul Crimeii
(1853-1856), încheiat cu înfrângerea Rusiei. Victoria coali iei fran-
co-anglo-turco-piemonteze a adus un nou raport de for e în Europa,
privând Rusia de mijloacele de interven ie în Principatele dun rene.
Statutul interna ional al Moldovei şi rii Româneşti a devenit
o problem a echilibrului european. Importatoare de grâne româneşti,
Anglia dorea s scoat circuitul cerealier de sub amenin area
intercept rii sale de c tre Rusia, st pân a Deltei Dun rii, de îndat
ce interesele Petersburgului ar fi cerut-o. în acelaşi timp, libertatea
de naviga ie pe Dun re şi crearea unei zone tampon durabile între
Rusia şi Imperiul otoman îndreptau interesul marilor puteri europene
asupra statutului Principatelor dun rene. Aşa cum drumurile de
nego au jucat un însemnat rol în apari ia statelor medievale ara
Româneasc şi Moldova, tot astfel libertatea de naviga ie pe Dun re,
pus sub control interna ional, a îndeplinit o func ie esen ial în
crearea statului român modern. Cu adâncimea şi claritatea ce-i sunt
caracteristice, Grigore Gafencu a fixat raporturile de determinare
229
cauzal dintre R zboiul Crimeii, statutul Dun rii şi apari ia
României: „R zboiul Crimeii avusese drept scop s stabileasc în
R s rit o ordine şi o limit . Tratatul de la Paris a fixat aceast limit
la Dun rea de Jos: Dun rea, fluviu european, trebuia s apar in în
întregime Europei; Basarabia, p mânt moldovenesc, urma s revin
statului, care asigura libertatea Dun rii (de fapt, numai partea sa
sudic — n.n.); Principatele dun rene trebuiau s se bucure, la fel
ca şi Dun rea, de garan ia Europei. Aceste condi ii justificau şi
asigurau constituirea României, unit şi liber . Noul stat, care urma
s se nasc , avea drept baz un act ce stabilea un echilibru. Destinul
său era legat de acest echilibru, după cum acest echilibru depindea
de existenţa lui".
Principatele dun rene au fost, aşadar, scoase de sub
condominiul ruso-turc şi, r mânând sub suzeranitatea Por ii, au fost
puse sub regimul garan iei colective a celor şapte puteri (Turcia,
Fran a, Anglia, Prusia, Austria, Rusia, Sardinia). Pentru a asigura
securitatea fluxului cerealier din principate spre Anglia, Rusia a fost
îndep rtat de la gurile Dun rii: Delta şi Insula Şerpilor au revenit
Imperiului otoman, iar sudul Basarabiei a fost restituit Moldovei.
Tratatul de pace de la Paris (1856) a mai stabilit consultarea
popula iei celor dou principate în privin a statutului şi organiz rii
lor. Divanurile ad-hoc, alese în 1857, au cerut unirea Moldovei şi
rii Româneşti într-un singur stat numit România, cârmuit de un
prin apar inând unei dinastii europene şi beneficiind de autonomie
şi neutralitate.
Cererea domnului str in, care, ast zi, poate nedumeri, era
determinat de dorin a de a pune cap t luptelor pentru domnie între
familiile boiereşti, lupte folosite de marile puteri vecine pentru a
interveni în afacerile interne ale principatelor.
Dorin ele Divanurilor ad-hoc nu au fost decât par ial satis-
f cute. Turcia, Austria şi Anglia erau împotriva constituirii unui stat
român: Istanbulul şi Londra, interesate în p strarea integrit ii Impe-
riului otoman, îl considerau un pas al moldo-muntenilor spre inde-
penden , iar Viena se temea de atrac ia pe care el avea s o exercite
asupra românilor din Imperiul austriac. Conferin a de la Paris (1858)
a hot rât ca principatele s r mân entit i politice separate,
230
ivându-şi fiecare domnul şi adunarea sa, dar s se numeasc
Principatele Unite ale Moldovei şi rii Româneşti, singurele
institu ii comune fiind Curtea de Casa ie şi o Comisie Central , cu
sediul la Focşani, pentru elaborarea legilor de interes comun.
Opozi iei marilor puteri europene, românii din principate le-au
r spuns cu un act de mare abilitate politic . întucât Conven ia de
la Paris nu interzicea explicit alegerea aceleiaşi persoane ca domn
în ambele principate, unioniştii l-au ales pe colonelul Alexandru Ioan
Cuza domn al Moldovei (5 ianuarie 1859), apoi şi al rii Româneşti
(24 ianuarie 1859). Dubla alegere a lui Cuza a avut o îndoit
semnifica ie: mai întâi, ea a fost manifestarea a ceea ce N. Iorga a
numit „Sistemul «faptului împlinit», acest element de originalitate,
creat de români"; în al doilea rând, ea a pus temeliile statului român
modern.
Sprijinul lui Napoleon al IlI-lea a fost decisiv pentru dezar-
marea opozi iei Turciei şi Austriei fa de dubla alegere, astfel c la
1/13 aprilie 1859 Conferin a de la Paris a puterilor garante d dea
recunoaşterea oficial a faptului împlinit de la 24 ianuarie 1859.
De la începutul lui 1859, nucleul de baz al românimii —
moldo-munteni sau Principatele Unite -- devine centrul polarizant
şi — în perspectiv — unificator al întregii na iuni române,
fragmente ale c reia se aflau sub st pânirea otoman , austriac şi
rus . Ceea ce a reprezentat regatul Sardiniei (Piemontului) pentru
unificarea Italiei şi Prusia pentru cea a Germaniei au fost şi
Principatele Unite (numite tot mai frecvent, dar neoficial, România)
pentru unitatea româneasc .
Izbânda, pe cât de neaşteptat pe atât de lesnicioas , repurtat
prin dubla alegere a lui Cuza, confer „decol rii" din 1859 spre
modernitate o conota ie optimist . Dac românii au fost în m sur
l -şi impun voin a lor Europei, de ce n-ar fi putut s recupereze
rapid întârzierea lor şi s se integreze în civiliza ia occidental , în
civiliza ia-pilot, cea francez , de aceeaşi esen latin ca şi cea
româneasc . Drumul de parcurs se contureaz aproape de la sine:
înl turarea scoriilor orientale, turceşti, fanariote, ruseşti şi intro-
ducerea structurilor şi institu iilor apusene.

REFORMELE LUI CUZA VOD
Domnia lui Cuza Vod st sub semnul acestei ner bd toare
dorin e de a ajunge din urm Occidentul, dar efortul domnului şi
al sprijinitorilor s i întâmpin rezisten a for elor conservatoare şi a
iner iilor colective. Mai grav, el st sub semnul provizoratului, c ci
domnia lui Cuza este perceput ca pasager ; ara a vrut domn str in,
1-a acceptat, faute de mieux, pe cel autohton, dar n-a renun at la
vechea dolean ; în aşteptarea contextului prielnic, ea îng duie un
provizorat.
Sub aceast sabie a lui Damocles, Cuza realizeaz , în şapte ani,
performan e ce fac din el un sem n tor — în sens evanghelic —
al moderniz rii; nu exist ogor al vie ii publice în care el s nu fi
aruncat s mân a înnoirii, doar c roadele nu vor fi întotdeauna însu-
tite — ca în cunoscuta parabol — şi ele vor fi culese târziu, de al ii.
Cuza este una din cele mai de seam personalit i ale istoriei
româneşti. Inteligent, voluntar, abil, hot rât s mearg pân la cap t
(sunt indicii c el s-a aflat la originea asasin rii primului-ministru
Barbu Catargiu, în 1862), Cuza a l sat s -i fie umbrite calit ile de
o via privat dezordonat şi de o camaril de joas calitate.
începuturile domniei au fost anevoioase, domnul fiind obligat
s fac naveta între Iaşi şi Bucureşti şi s foloseasc dou guverne.
Abia la sfârşitul anului 1861 Poarta, urmat de celelalte puteri
garante, a recunoscut unirea politico-administrativ a principatelor
pe timpul domniei lui Cuza, care a anun at izbânda la 11/23 decem-
brie. Ea s-a materializat prin crearea unui singur guvern (22 ianua-
rie /3 februarie) şi a unui singur parlament, deschis la 24 ianua-
rie /5 februarie la Bucureşti, devenit capitala rii.
Unirea, o dat realizat , diviziunile politice au reap rut cu
puteri sporite de însemn tatea problemelor de rezolvat, între care
cea mai dificil era, desigur, elaborarea legii rurale, câmpul de
b t lie dintre conservatori şi liberali. Oratoria politic româneasc
avea s cunoasc , în aceast confruntare, unele dintre cele mai
izbutite mostre ale sale.
232
Deschizând marea dezbatere la 25 mai/6 iunie 1862, Mihail
Kog lniceanu a cerut emanciparea cl caşilor prin împropriet rire şi
s-a adresat reprezentan ilor moşierimii în termeni patetici, ca aceştia:
„O, nu dr mui i brazda de p mânt trebuitoare hranei ranilor.
Gândi i la durerile, la patimile, la lipsurile trecutului lor. Gândi i
la originea averilor dv.; gândi i c cea mai mare parte din ele o dato-
ri i muncii şi sudoarelor lor. închipui i-v c p rin ii lor s-au luptat
al turea cu p rin ii noştri pentru salvarea rii şi a altarului.
Gândi i-v c mâine, poate, ora pericolului poate iar şi suna; c f r
dânşii nu ve i putea ap ra nici Patria, nici averile, nici drepturile
voastre şi c , o dat ara c zut , nu ve i fi decât slugile str inilor,
când ast zi sunte i în capul României, în capul unei ri libere şi
autonome".
Barbu Catargiu a r spuns rece: „Dac voi i s face i pe ran
liber, nu-1 înv a i a hr pi ce este a altuia" şi a cerut ca emanciparea
s se limiteze la persoana ranului: „Da i ranilor libertatea şi ei
vor cump ra p mânt, când vor socoti de trebuin [...]. Şi apoi ce
crede i c numai în proprietatea cea mic st sc parea şi puterea unei
ri?" A invocat apoi un argument de etnopsihologie: „românul nu
are atât nevoie de p mânt cât de a scutura lenea care este la el un
viciu de veci, acel al rasei latine, mai fiind înc adaos şi prin lipsa
de trebuin i".
Impasul era total. O alt problem a estompat temporar
confruntarea în jurul legii rurale: secularizarea averilor m n stireşti,
adic luarea pe seama statului a întinselor domenii, acumulate de-a
lungul timpului, mai ales prin daniile domnilor şi boierilor. Un
num r însemnat de m n stiri (35 din 69 în ara Româneasc , şi 29
din 122 în Moldova) fuseser închinate m n stirilor de la Muntele
Athos, patriarhiilor şi altor aşez minte religioase din Orientul
ortodox, astfel c avea loc o mare scurgere de venituri c tre aceste
funda ii bisericeşti din afara rii, care îşi delegau reprezentan i
pentru a gestiona ca egumeni sau a strânge veniturile realizate pe
moşiile m n stirilor închinate.
Ini ial a fost luat în considerare numai secularizarea averilor
m n stirilor închinate, dar prin legea din 13/25 decembrie 1863 au
fost trecute în proprietatea statului „toate averile m n stireşti din
•
233
 România". Aproximativ un sfert din teritoriul rii a devenit patrimo-
niul statului, ceea ce a m rit suprafa a de care dispuneau autorit ile
pentru viitoarea împropriet rire. în acelaşi timp, dac secularizarea
a readus sub autoritatea statului român marile întinderi de p mânt
sustrase controlului s u, ea a privat şi Biserica ortodox român de
propriet ile ei, f r a exista temeiuri pentru aceast etatizare.
Satisfac ia cu care a fost întâmpinat secularizarea nu a
îmbun t it climatul în vederea discut rii reformei agrare. Dispari ia
violent a lui Barbu Catargiu nu a sl bit rezisten a conservatorilor.
Pentru a elimina obstacolele din calea împropriet ririi, ca şi a altor
reforme, Cuza a dizolvat Adunarea electiv — aşa-numita lovitur
de stat din 2 mai (modelul era Napoleon al ni-lea, cu a sa lovitur
de stat din 2 decembrie 1851) — şi a promulgat — camuflat — o
nou constitu ie (Statutul dezvoltător), care înt rea puterea domnului
în detrimentul legislativului şi o nou lege electoral , care sporea
considerabil num rul aleg torilor. „Nici într-o ar din lume — scria
A.D. Xenopol — nu se f cuse o s ritur aşa de uriaş de la un regim
electoral atât de restrâns — încât în jude ul Ismail nu se g sea decât
un singur aleg tor, care se alegea pe el însuşi ca deputat — la unul
aşa de larg ca acel reprezentat prin noua lege electoral ."
Dac în 1859 românii învinseser prin politica „faptului
împlinit", de ast dat domnul punea el în practic aceeaşi politic
şi cu acelaşi succes. Confirmat de rezultatul favorabil al plebiscitului
organizat în problema Statutului dezvoltător, el a ob inut, în cursul
unei vizite la Istanbul, recunoaşterea de facto a actului s u de
autoritate. Drumul spre reforma agrar era acum liber.
Ea a fost promulgat la 14/26 august 1864. ranii, împ r i i
în cele trei categorii, dup num rul vitelor de munc , au primit:
fruntaşii — 5 1/2 f lci; mijlocaşii — 4 f lci; p lmaşii — 2 1/2 f lci.
în total, prin prevederile legii, 511 896 familii ( rani şi „însur ei")
au primit 2 038 640,2 ha. Reforma, cu toate caren ele ei, a însemnat
o cotitur în via a r nimii. A fost un adev rat şoc psihologic
primirea de la stat a unui p mânt — chiar dac neîndestul tor —
râvnit cu atâta sete. în memoria colectiv a satelor, Cuza a r mas ca
marele binef c tor.
234
Reforma agrar aducea doar temporar rezolvarea problemei
r neşti. Era limpede c , pe m sura sporului de popula ie şi a
diviziunilor prin moştenire ale parcelelor primite, lipsa de p mânt
îşi va face reapari ia în lumea r neasc . Solu ia adev rat st tea,în
industrializare, care, prin crearea de întreprinderi, s absoarb bra ele
de munc de la sate. Dincolo de limitele ei, reforma agrar a
contribuit la progresul societ ii româneşti, angajând-o mai stabil pe
f gaşul capitalismului.
Politica extern a lui Cuza a fost la fel de îndr znea ca şi cea
intern sau, cel pu in aşa poate fi ea interpretat de istoric. Noul stat
românesc era prins între trei imperii — otoman, rus şi austriac —,
toate trei st pânind teritorii locuite de români şi fiind interesate, în
grade diferite, s intervin în treburile româneşti. România lui Cuza
Vod nu dispunea de mijloacele eficace de rezisten . Domnul a
sprijinit mişc rile celor care se opuneau din interior celor trei
imperii: polonezii în Rusia, ungurii în Austria, bulgarii şi sârbii în
Imperiul otoman. A avut Cuza un. plan de sl bire a presiunii
imperiilor limitrofe, creându-le dificult i interne? Dac un r spuns
cert nu poate fi dat acum, este sigur c Rusia, cea mai preocupat
de desf şur rile româneşti, era preg tit s reac ioneze. Curtea de la
Petersburg sprijinise unirea principatelor, convins c noul stat va
gravita în orbita sa. De îndat ce ea a constatat c , dimpotriv , Cuza
se str duia s împiedice p trunderea influen ei ruseşti, a hot rât s
ac ioneze pentru a anula actul de la 24 ianuarie 1859 şi a separa
principatele. Percep ia rus era c România lui Cuza şi-a dat un
poten ial militar superior ponderii sale politice şi c , prin sprijinul
acordat mişc rilor na ional-revolu ionare, a devenit un factor de
instabiliate; în consecin , ea trebuia s dispar , revenindu-se la
situa ia de dinainte de 1859.
În timp ce uneltirile ruseşti preg teau „dezunirea" principatelor,
for ele din interior, ostile domnului, se aliau în ceea ce s-a numit
„monstruoasa coali ie": radicalii îşi d deau mâna cu conservatorii
pentru a-1 r sturna pe Cuza. Primii îi reproşau modera ia, ceilal i un
pretins revolu ionarism. Se n scuse o solidaritate temporar între
* adversari, ce avea s fie fatal domnului Unirii.
235 ■
 Câştigând sprijinul unor militari, care şi-au asumat înl tu&rea CAPITOLUL 3
domnului, „monstruoasa coali ie" 1-a silit pe Cuza s abdice (11/23
februarie 1866) şi s p r seasc ara. în timp ce o locotenent „DOMNUL STRĂIN" DEVINE
domneasc (Lasc r Catargiu, N. Golescu şi colonelul N. Haralambie SUVERAN ROMÂN
prelua puterea, agen ii ruşi organizau o mişcare separatist la * ş
Sub lozinca „Jos unirea!", tân rul boier rusofil Nicolae Roseti
Roznovanu (atât de identificat cu Rusia, încât şi pe moşia sa de k
Roznov construise o biseric în cel mai pur stil rusesc!), devenit
exponentul celor frustra i de pierderea suveranit ii moldoveneşti, a
În timp ce emisarii Bucureştilor c utau prin ul str in voit de
încercat s ia domnia, printr-o mişcare repede reprimat de
locotenent (3/15 aprilie). Unirea din 1859 se dovedea ireversibil . ar (la început Filip de Flandra, care a refuzat, apoi Carol de
Hohenzollern-Sigmaringen), locotenenta avea de f cut fa unei
situa ii dificile. Austria adoptase o atitudine amenin toare, dar, spre
norocul românilor, conflictul cu Prusia avea s -i abat aten ia de
la România. în prim var , izbucniser mişc ri r neşti, urmate de
cele ale gr nicerilor de la Dun re. Printr-o reac ie tipic de menta-
litate r neasc , abdicarea lui Cuza, domnul care d duse p mânt
ranilor, a fost perceput ca o amenin are la adresa recentei
împropriet riri.
Locotenenta a izbutit s traverseze cu bine cele trei luni de
interimat. Ea s-a dovedit destul de sigur pentru a legifera în domenii
; tât de deosebite ca cel agrar şi cel cultural: legea învoielilor agricole
(18/30 martie), favorabil moşierilor, care inaugura un capitol
extrem de dureros pentru rani, obliga i de lipsa de p mânt îndes-
tul tor s lucreze pe moşiile boierimii în condi ii vitrege şi crearea
„Societ ii Literare Române" — viitoarea Academie Român (1/13
aprilie) — cu misiunea de a alc tui un dic ionar al limbii române
şi de a-i fixa gramatica şi ortografia.
Noul domn, principele Carol I, avea s cunoasc domnia cea
nai lung (1866-1914) din istoria româneasc . Cu un remarcabil
sim al datoriei, el avea s -şi îndeplineasc îndatoririle de suveran
cu conştiinciozitate?, şi rigoarea caracteristice spiritului prusac. Deşi
declara la venirea în ar : „punând piciorul pe acest sfânt p mânt,
am devenit roman", Carol nu s-a integrat moravurilor bizantino-
237
 orientale ale clasei politice româneşti, a r mas întotdeauna fidel
patriei şi rasei sale şi a tratat altitudinar pe oamenii politici români.
Puşi în paralel, cei şapte ani de domnie ai lui Cuza întrec, dac se ia
în considerare amploarea problemelor abordate şi solu ionate, cei
patruzeci şi opt de ani ai domniei lui Carol. Şi totuşi, rolul lui în
edificarea României moderne a fost considerabil pentru c , aşa cum
a relevat I.G. Duca: „el avea tocmai însuşirile care ne lipseau nou ,
românilor". Din portretul antologic f cut regelui în amintirile sale
politice, rândurile de mai jos sunt, poate, cele mai edificatoare:
„într-o ar care n-avea no iunea timpului, regele Carol aducea
sim ul exactit ii matematice [...]. într-o ar de aproxima ie în toate,
el a adus conştiinciozitatea impus pân la meticulozitatea german ,
într-o ar de zvâcnituri, de entuziasm violent şi de descurajare pri-
pit sau cel pu in de rapid plictiseal , el a adus o st ruin nezdrun-
cinat , liniştit şi regulat ca b t ile numeroaselor orologii ce um-
pleau apartamentele sale. într-o ar plin de ner bdare şi de neas-
tâmp r, el a adus r bdarea care ştie s preg teasc şi astâmp rul care
ştie s -i men in senin tatea [...], într-o ar cu mentalitate orien-
tal , el a adus un spirit occidental în vremea tocmai când acea ar
se str duia s se avânte în marea vâltoare a civiliza iunii occiden-
tale [...], într-o ar care, din cauza vicisitudinilor ei istorice, nu era
obişnuit cu planuri dinainte f cute şi bine definitivate, el a venit ur-
m rind un scop precis, a f cut un program şi 1-a îndeplinit întocmai".
Programul lui Carol I a avut trei obiective fundamentale:
stabilitate politic prin regim constitu ional, modernizare şi
continuitate dinastic . în primii ani ai domniei, rodajul politic a fost
foarte anevoios şi formula p rea s falimenteze. Caracterul acerb al
luptei politice s-a r sfrânt şi asupra domnitorului, astfel c prin ul
str in, cerut atât de st ruitor, a fost şi el atacat cu violen ele de limbaj
al unei vie i politice înc primare.
Mai grav, un grup de liberali radicali — în frunte cu Eugeniu
Carada — a organizat o conspira ie republican , care a izbutit s
instaureze o republic de o zi (8/20 august -1870) la Ploieşti, lipsit
de sprijin popular şi rapid pulverizat de un batalion al armatei.
(Pentru fermitatea convingerilor politice, de amintit c liderul
238
republican, Alexandru Candiano-Popescu, a devenit, zece ani mai
târziu, aghiotant al regelui Carol!)
În prim vara anului urm tor, o manifesta ie de simpatie pentru
Fran a înfrânt (în r zboiul franco-prusac din anii 1870-1871)
desf şurat la Bucureşti (ea a izbucnit când colonia german celebra
ziua împ ratului Wilhelm I) a sfârşit prin a-1 exaspera pe domnitor,
care a vrut s abdice. „Aiasta nu se poate, M ria Ta", i-a spus Lasc r
Catargiu, fostul membru al Locotenentei domneşti din 1866, care
a constituit un guvern conservator de lung durat (1871-1876).
Momentul critic o dat dep şit, via a politic avea s intre pe f gaşul
normalit ii, adic al altern rii la guvernare a celor dou partide:
conservator şi liberal.
I.L. Caragiale a formulat o evaluare aspr a partidelor din
România: „Partidele politice, în în elesul european al cuvântului,
adic întemeiate pe tradi iune, pe interese vechi sau nou de clas
şi, prin urmare, pe programe de principii şi idei, nu exist în
România". Formulare excesiv , dar, în esen , corect .
Evident, identitatea politic a conservatorilor şi liberalilor
r mâne inconfundabil . Ele pun, îns , înainte de realizarea
programului lor politic, dobândirea puterii. O clientel fl mând de
avantaje aşteapt „venirea la guvern" pentru a-şi spori veniturile prin
exploatarea locului dobândit în ierarhia de stat (primar, prefect etc).
Activitatea politic nu este desf şurat de partizanii de rând ai
partidelor pentru a servi interesul na ional, ci ca un mijloc de
chivernisire personal . „Bacşiş şi hatâr", coordonatele vie ii publice
fixate în epoca fanariot , se dovedesc a apar ine duratei lungi.
Manifest rile primitive ale setei de putere a partidelor au creat
o imagine defavorabil românilor, na iunea fiind confundat cu clasa
politic , bântuit de venalitate şi oportunism. „Românii nu sunt o
na iune, ci o profesie", spunea Bismarck, care recomanda, pentru
progresul societ ii româneşti, nu construc ia de c i ferate, ci
folosirea biciului.
În acest tablou sumbru r sar şi luminile unor personalit i
excep ionale: liberalul Ion C. Br tianu, unul din marii artizani ai
României modeme, servitor devotat şi eficace al interesului na ional,
şi conservatorul-junimist Petre P. Carp, omul convingerilor ferme,
239
 pentru care semnul autenticului om politic era capacitatea de a merge
împotriva curentului de opinie politic , atunci când el era'greşit
orientat.
Începutul de domnie a lui Carol st sub semnul modelului
belgian: România se voia o „Belgie a Orientului", adic prosper în
interior, şi la ad post de primejdiile din exterior. Constitu ia
României din 1866 a fost, în bun parte, o copie a celei belgiene din
1831. Aceasta din urm era croit pentru o ar în care secole de
via urban creaser un climat de disciplin şi o tradi ie solid de
ordine în via a public . Liberalismul constitu iei belgiene era perfect
adecvat societ ii pe care era chemat s o cârmuiasc . Nu acesta
era cazul în România, unde secole de-a rândul obiceiul p mântului
fusese invocat împotriva legii, iar legea împotriva obiceiului p mân-
tului, pentru ca arbitrarul domnesc şi corup ia dreg torilor s
des vârşeasc haosul. Doamna Aurore Cornu (sora de lapte a lui
Napoleon al III-lea), consultat la alegerea lui Carol, considera c
lipseşte constitu iei un „mic gr unte de absolutism, de neap rat tre-
buin pentru a face s precump neasc bunele gânduri ale lui
Carol."
Domnitorul însuşi considera constitu ia inadecvat nivelului
de educa ie politic a opiniei publice româneşti: „aceast nenorocit
ar — scria el tat lui s u la 10/22 decembrie 1870 —, care a fost
totdeauna sub jugul cel mai aspru, se pomeneşte trecând f r tranzi ie
de la un regim despotic la o constitu ie atât de liberal , încât nici un
popor din Europa n-are alta la fel. Dup experien a f cut , in aceasta
drept o nenorocire cu atât mai mare cu cât românii nu se pot m guli
c au vreuna din virtu ile civile ce apar in acestui fel de constitu ie
a statelor quasi-republicane" (scrisoarea a fost publicat , ca fiind
adresat unui prieten, în „AUgemeine Zeitung").
Societatea româneasc se angaja în via a parlamentar în straie
ce nu erau croite pe m sura ei. Ea începea o şcoal — cea a parla-
mentarismului, apoi a democra iei — pe care, din pricina vicisitu-
dinilor istorice, nu a absolvit-o nici ast zi.
240
INDEPENDEN A
În timp ce lunga guvernare conservatoare d dea un r gaz de
stabilitate rii, Problema oriental cunoştea o nou criz , ca urmare
a tulbur rilor din Balcani. R scoala antiotoman din Bosnia şi
Her egovina (1875), apoi din Bulgaria (1876), urmat de izbucnirea
ostilit ilor dintre Serbia şi Muntenegru de o parte şi Turcia de alta
(1876) a creat un cadru prielnic pentru interven ia Rusiei, al c rei
ar, Alexandru al Il-lea, era hot rât s recupereze tot ce pierduse ara
sa în urma tratatului de la Paris (1856).
Decizia României de a folosi acest prilej pentru a dobândi in-
dependen a a fost precipitat de noua constitu ie otoman , care cali-
fica România drept „provincie privilegiat " (11/23 decembrie 1876).
Înc de la 29 septembrie /l 1 octombrie 1876, în cursul unei în-
trevederi la Livadia între primul-ministru Ion Br tianu, secondat de
ministrul de R zboi, generalul Gh. Sl niceanu, cu arul Alexandru
al Il-lea şi cancelarul A.M. Gorceakov, a fost luat în considerare iz-
bucnirea r zboiului ruso-turc şi trecerea trupelor ruse prin România.
Colaborarea cu Rusia în vederea ob inerii independen ei era
strâns asociat de problema sudului Basarabiei (jud. Bolgrad, Cahul
şi Ismail), restituit Moldovei, prin tratatul de la Paris (1856), dar
pe care Alexandru al Il-lea voia s -1 recupereze.
Conven ia negociat de Br tianu cu diplomatul rus
A.I. Nelidov p rea s înl ture aceast primejdie; ea asigura armatei
ruse libera trecere prin România, iar Rusia îşi asuma obliga ia de
„a men ine şi a face a se respecta drepturile politice ale statului
român, cum rezult din legile interioare şi tratatele existente, precum
şi a men ine şi a ap ra integritatea actual a României", formularea
„integritatea actual " vizând apartenen a sudului Basarabiei la
România.
În memoriile sale, A. Ii Nelidov atribuie îns lui Ion Br tianu
urm toarele cuvinte în leg tur cu sudul Basarabiei: „Am avut la
Livadia sentimentul c aceasta este o chestiune de onoare pentru
împ rat..., vom c uta o compensa ie şi eu voi putea s preg tesc
opinia noastr public ".
241
 O COOPERARE CU ECHIVOCUR1
Colaborarea româno-rus debuta cel pu in cu un echivoc. De
fapt, de la începutul r zboiului (declarat de Rusia Turciei la 12/24
aprilie), atitudinea Rusiei era lipsit de bun voin : la intrarea
trupelor ruse în România, marele duce Nicolae, comandantul-şef
al armatei, a adresat un manifest „locuitorilor României", ignorând,
aşadar, autorit ile statului. în ceea ce priveşte o posibil cooperare
militar româno-rus , ea a fost categoric refuzat . A.M. Gorceakov
a declarat generalului Iancu Ghica, agentul diplomatic al României
la Petersburg: „Majestatea Sa m-a îns rcinat s v comunic c nu
ine la coopera ia României şi n-o îndeamn la aceasta".
P trunderea for elor ruse pe teritoriul României şi refuzul
domnitorului de a se concerta cu comandantul-şef al armatei turceşti,
în vederea ap r rii teritoriului românesc, a determinat bombardarea
de c tre artileria turc a oraşelor de la Dun re: Calafat, Bechet,
Olteni a şi C l raşi (26 aprilie/8 mai). A doua zi, artileria român
a ripostat, bombardând Vidinul. Ostilit ile între România şi Turcia
izbucniser .
La 29 aprilie /l 1 mai şi 30 aprilie /12 mai cele dou camere au
votat rezolu ii care declarau starea de r zboi între România şi
Imperiul otoman.
La 9/21 mai, Mihail Kog lniceanu, ministru de Externe,
r spunzând unor interpel ri, a declarat: „în stare de rezbel, cu
leg turile rupte (cu Poarta — n.n.), ce suntem? Suntem independen i,
suntem na iune de sine st t toare".
Participarea armatei române la opera iunile militare din sudul
Dun rii s-a produs în urma unei telegrame a marelui duce Nicolae,
care solicita domnitorului Carol asisten militar : „Turcii, adunând
cele mai mari mase la Plevna, ne zdrobesc. Rog a se face fuziune
demonstra iei şi, dac este posibil, trecerea Dun rii pe care tu doreşti
s o faci, între Jiu şi Corabia. Aceast demonstra ie este indis-
pensabil pentru a facilita mişc rile mele".
Trupele române au trecut Dun rea numai dup ce coman-
damentul rus a acceptat ca ele s -şi p streze atât individualitatea cât
242
şi unitatea de comand . în urma unei întrevederi între Carol,
Alexandru al II-lea şi marele duce Nicolae, prin ul român a primit
comanda trupelor de la Plevna, avându-1 ca şef de stat major pe
generalul rus Totleben.
N. Iorga reproşeaz domnitorului şi sfetnicilor s i de a nu fi
profitat de situa ia grea a armatei ruse pentru a pune anumite
condi ii: „în momentul acela — scrie marele istoric —, turcii îi
pr p deau pe ruşi; atunci trebuiau l murite lucrurile. Ai noştri n-au
vrut s aduc îns — din acelaşi motiv de dureroas aprehensiune
— chestiunea jude elor basarabene".
Pentru cunoscutul istoric englez A J.P. Taylor, Plevna este „una
din pu inele b t lii care au schimbat cursul istoriei"; el îşi motiveaz
afirma ia prin faptul c rezisten a lui Osman paşa a oprit înaintarea
n valnic a ruşilor, care ar fi putut ocupa întreaga Turcie european
şi ar fi f cut ca şi ast zi Strâmtorile s apar in Rusiei. Ceea ce se
poate afirma cu certitudine este c Plevna a pus cap t speran ei unui
sfârşit rapid al r zboiului şi a devenit un adev rat abces de fixa ie al
conflictului.
La Plevna, trupele ruse, apoi şi cele române au întâlnit un
adversar bine preg tit (turcii aveau tunuri Krupp, de care nu
dispuneau ruşii) şi bine condus. O excelent îmbinare între
organizarea genistic a terenului (tranşee, redute etc.) şi a unuifoc
de mare densitate au prefigurat o situa ie ce se va întâlni în r zboiul
de pozi ie de pe frontul de Vest din anii 1915-1917. Aşa se explic
adev ratele hecatombe din rândurile atacatorilor, situa ie care se
va repeta în primul r zboi mondial.
Trupele române s-au confruntat, aşadar, cu o realitate nu numai
deosebit de grea, dar inedit în raport cu modul de desf şurare a
r zboiului în epoc . Conduita lor a fost remarcabil , cu atât mai mult
cu cât experien a lor de r zboi era nul . Nu ocuparea Gri vi ei —
succes par ial, c ci o alt redut aflat în vecin tate a r mas
necucerit — ci dârzenia şi curajul ar tate sub focul ucig tor al
turcilor — care a uimit pe observatori — a fost semnul maturit ii
armatei române ren scute.
Dup o încercare neizbutit de a sparge încercuirea, Osman
paşa, r nit, a capitulat (el nu a remis îns sabia sa colonelului
243
Cerchez, ci generalului rus Gane ki, întucât, aşa cum se arat în
memoriile lui Carol I, „colonelul Cerchez nu se crede competent
s primeasc sabia mareşalului. Deoarece dânsul nu ştie unde se afl
prin ul, trimite un ofi er la generalul Gane ki ca s -1 înştiin eze
despre situa ie şi declar lui Osman paşa c aşteapt instruc ii de
la cel mai apropiat general". Hot râre explicabil , poate, dar sigur
regretabil , întrucât a privat armata român de un meritat gest — fie
şi simbolic — al adversarului).
Dup capitularea Plevnei, centrul de greutate al ac iunilor
militare româneşti s-a deplasat spre Vidin, în imediata vecin tate a
c ruia, în urma unui atac, imortalizat în celebrul tablou al lui
N. Grigorescu, a fost cucerit Smârdanul (12/24 ianuarie 1878). La
scurt timp dup ce artileria român a început bombardarea Vidinului,
s-au început negocierile ruso-turce, încheiate prin armisti iul de la
San Stefano (19 februarie li martie 1878).
DE LA ALIAN LA CONFRUNTARE
Sub pretextul c independen a României nu era recunoscut şi
c aliatul rus îi va reprezenta corect interesele, delegatul român nu
a fost admis la discu iile de la San Stefano (în apropiere de
Adrianopol). Clauzele armisti iului erau pentru România temei şi
pentru satisfac ie şi pentru frustrare. Satisfac ie pentru c îi era
recunoscut independen a; frustrare pentru c Rusia relua sudul
Basarabiei — violând astfel conven ia din 4/16 aprilie prin care
garantase integritatea teritorial a României, şi pentru c Rusia îşi
aroga dreptul de tranzit prin teritoriul României spre Bulgaria, unde
trupele ar fi urmat s r mân înc doi ani.
Deşi Rusia a oferit drept compensa ie pentru Basarabia
Dobrogea (ini ial, Gorceakov voise s dea României Delta Dun rii
şi Vidinul), pierderea jude elor Bolgrad, Cahul şi Ismail a fost un
adev rat şoc, dureros resim it de întreaga opinie public , de la
244
domnitor, preocupat de soarta rii şi de prestigiul dinastiei, şi pân
la ultimul locuitor, indignat de ingratitudinea fostului aliat.
Unanimitatea for elor politice româneşti în a respinge atât
cedarea sudului Basarabiei cât şi tranzitul armatei ruse a creat o acut
tensiune în rela iile dintre Bucureşti şi Petersburg. arul Alexandru,
care amenin ase cu ocuparea rii şi dezarmarea armatei române, a
primit r spunsul de curaj şi demnitate al domnitorului Carol I:
„armata care s-a luptat la Plevna sub ochii împ ratului şi ai Alte ei
Sale Imperiale (marele duce Nicolae — n.n.) va putea fi zdrobit ,
dar nu va reuşi nimeni niciodat s o dezarmeze".
Amenin rile nu erau un bluf: trupe ruse au fost aduse în jurul
Capitalei; s-au p strat exemplarele tip rite în limbile rus , român
şi francez ale decretului pentru introducerea st rii de asediu în
Bucureşti, precum şi o proclama ie c tre locuitorii Capitalei, ce
urmau s fie publicate de îndat ce Bucureştiul va fi fost ocupat de
c tre trupele ruse. Armata român a ocupat un dispozitiv, pe linia
Calafat-Craiova-Slatina-Piteşti-Târgovişte, care s -i permit s
fac fa ac iunilor ostile ale for elor ruse. Foştii alia i se îndreptau
spre o confruntare, când schimb rile din contextul interna ional au
venit în sprijinul României.
Marile avantaje pe care şi le asigurase Rusia prin tratatul de la
San Stefano îngrijorau Anglia şi Austro-Ungaria. Pentru a evita noi
conflicte a fost convocat congresul de la Berlin, care a revizuit
clauzele de la San Stefano. România nu a fost admis ca stat
participant, dar, nu f r eforturi şi str duin e din partea ei, s-a
acceptat ca primul-ministru Ion Br tianu şi ministrul de Externe
Mihail Kog lniceanu s prezinte dolean ele rii. Ei şi-au declarat
dezacordul cu cedarea sudului Basarabiei şi au cerut Delta Dun rii
şi Insula Şerpilor: „Trata i pu in cam dur" (dup opinia delegatului
francez Waddington), cei doi delega i nu au putut modifica deciziile
marilor puteri: independen a României era recunoscut , dar se
puneau dou condi ii: s accepte încorporarea la Rusia a sudului
Basarabiei şi s acorde cet enia român şi celor care nu erafu creştini
(adic , în spe , evreilor). In schimbul teritoriului luat de Rusia,
României i se atribuia Dobrogea (cu Delta Dun rii) şi Insula
Şerpilor. Deşi avantajele economice rezultate din de inerea Dobrogei
245
erau incomparabil mai mari decât cele oferite de sudul Basarabiei,
România nu a acceptat principiul schimbului. Autorit ile române
au p r sit jude ele Bolgrad, Cahul şi Ismail f r a semna vreun act
cu cele ruseşti, venite s preia teritoriul recucerit. Delimitarea
frontierei în Dobrogea de Sud a creat noi tensiuni în raporturile
româno-ruse, cele dou p r i fiind în pragul unei ciocniri la
Arab-Tabia, în apropiere de Silistra.
Experien a cooper rii cu Rusia a fost traumatizant pentru
România şi ea a avut repercusiuni pe planul politicii externe a
proasp tului stat independent.
Dac Unirea din 1859, prin succesul politicii „faptului
împlinit", generase un sentiment colectiv de autoîncredere, indepen-
den a din 1877 a fost primit de opinia public — de îndat ce, în
lunile urm toare, s-a manifestat atitudinea marilor puteri — cu un
sim mânt de frustrare: frustrare fa de „ingratitudinea" Rusiei,
frustrare fa de recea indiferen a Europei, frustrare fa de
atitudinea rii de baştin a domnitorului Carol, Germania, al c rei
„cancelar de fier", Bismarck (care nu ascundea c românii îl
intereseaz tot atât de mult ca şi paharul s u de bere, când
este...gol!), se ar ta preocupat, în primul rând, s ob in lichidarea
afacerii Strousberg, p guboas pentru România.
Modificarea articolului 7 din Constitu ie, care prevedea
acordarea cet eniei române numai pentru str inii de religie creştin ,
a declanşat o vie dezbatere şi a generat un curent antisemit în
societatea româneasc . Aşa cum a relevat A.D. Xenopol, curentul
antisemit „se n scu în ar atunci când evreii începur a n zui la
cet enia român ".
Momentul istoric în'care a ap rut dorin a despre care scrie
istoricul român a coincis cu apari ia statului român modern. Pân
atunci evreii, ba chiar şi românii, preferau s beneficieze de avan-
tajele statutului de supus (sudit) str in, care îi plasau sub jurisdic ia
consulatelor str ine, punându-i astfel la ad post de abuzurile
administra iei locale (termenul peiorativ de tartan provine din
germanul Untertan — supus). O dat cu unirea principatelor şi
abolirea jurisdic iei consulare, evreii au c utat s se „împ mân-
teneasc ", pentru a beneficia — acum — de avantajele situa iei de
246
cet eni ai noului stat. Atitudine întru totul de în eles, dar care a
provocat nemul umirea unor segmente ale popula iei din ra iuni
economice.
Num rul evreilor crescuse în chip însemnat, ca urmare a unui
flux de popula ie iudaic venit din Gali ia în Moldova. Elemente
energice şi dinamice, evreii şi-au asigurat repede o situa ie econo-
mic superioar localnicilor, în calitate de cârciumari, negustori,
creditori. în oraşele din nordul Moldovei, ei alc tuiau o important
parte — uneori chiar majoritatea — a popula iei. Frustrarea p mân-
tenilor s-a transformat adesea în ostilitate. Pretutindeni şi oricând,
antisemitismul — la fel ca şi şovinismul sau rasismul, cu care se
confund — este manifestarea unui filon primitiv al spiritului.
Primele izbucniri antisemite de amploare au fost prilejuite de
elaborarea Constitu iei din 1866, când, ini ial, se acceptase principiul
c „religiunea nu poate constitui un obstacol la împ mântenire".
Proiectul a provocat o reac ie puternic , mergând pân la violen
(la Bucureşti o sinagog a fost devastat ). Fa de aceast situa ie
Ion Br tianu — care, ca marea majoritate a oamenilor politici, nu
voia s -şi compromit popularitatea — a aderat la principiul contrar,
potrivit c ruia cet enia român nu putea fi acordat decât str inilor
de religie creştin şi a atacat în termeni violen i pe evrei, taxa i de
el drept „plag social " şi „lepr ".
Cu excep ia p r ii de nord a Moldovei, unde prezen a masiv
a evreilor a generat animozit i în cercurile largi ale popula iei
româneşti, antisemitismul s-a manifestat la nivelul elitei politice şi
intelectuale.
A nega antisemitismul românilor sub motiv c ei sunt un popor
tolerant este fals. Nu a exista la noi un antisemitism de mas , de felul
celui care, în anumite zone ale Rusiei, a f cut posibile pogromurile,
dar, iar şi, nu se poate nega c personalit i de prim m rime ale
culturii noastre (B.P. Hasdeu, M. Eminescu, V. Conta etc.) au avut
atitudini antisemite. Discu ia în jurul articolului 7 din Constitu ie a
prilejuit lui Eminescu pagini de rar violen împotriva evreilor.
Sentimentele antisemite au fost exacerbate de interven iile din
str in tate în favoarea evreilor, c ci — în chip firesc — în fa a
ostilit ii manifestate fa de împ mântenire ei au c utat sprijin la
247
influente organiza ii evreieşti interna ionale sau la guverne dispuse
s -i sprijine.
Din a doua jum tate a secolului al XK-lea, în gândirea politic
româneasc apare un curent antisemit ce va fi exacerbat în anii
'30-'40 iai secolului urm tor de Mişcarea legionar .
 CAPITOLUL 6
„ROMÂNIA MARE"
■:-.;,-i
Izbucnirea primului r zboi mondial a g sit România într-o
situa ie ambigu : aliat cu Puterile Centrale — Germania şi Austro-
Ungaria (c rora din 1888 li se al turase şi Italia) —, dar cu opinia
public , în majoritate, ostil Austro-Ungariei şi câştigat eliber rii
teritoriilor româneşti, st pânite de dubla monarhie, în primul rând a
Ardealului.
Pacea de la Bucureşti consacrase rolul României, ca una din
puterile mijlocii pe plan european şi cu mare pondere în Europa de
Sud-Est, şi, în acelaşi timp, f cuse perceptibil falia dintre Bucureşti
şi Viena. Consecvent principiului rota iei, regele Carol I l sase ca,
dup liberalii asocia i cu proclamarea independen ei, conservatorii
s patroneze acest moment de apogeu al prestigiului României.
Reveni i la putere, liberalii au anun at dou mari reforme —
agrar şi electoral —, dar primul r zboi mondial a pus România în
fa a unei probleme cruciale: des vârşirea unit ii na ionale.
NEUTRALITATEA
Consiliul de Coroan (21 iulie/3 august 1914) a hot rât ca
România s r mân neutr . Oficial, pozi ia era motivat de acelaşi
argument, invocat şi de Italia: Austro-Ungaria avusese ini iativa
declar rii r zboiului, nefiind victima unui atac neprovocat. în fapt,
272
regele, care v zuse întotdeauna destinul României solidar cu cel al
Germaniei, voise — sprijinit de P.P. Carp — intrarea în r zboi
al turi de Puterile Centrale, dar nici el nu putea ignora amploarea
curentului popular, ostil Austro-Ungariei. Regele Carol a decis s
abdice. în actul de justificare a abdic rii, el scrie: „Foşti miniştri,
profesorii universit ilor şi ai şcolilor superioare, precum şi toate
clasele societ ii au ast zi numai un singur el înaintea ochilor: acela
de-a pune mâna pe Transilvania". Moartea 1-a oprit pe b trânul rege
de la acest gest dezn d jduit.
Timp de doi ani, scena politic româneasc a fost ocupat de
o dezbatere aprins : al turi de cine trebuie s participe România la
r zboi: de Puterile Centrale sau de Antant ? Confruntarea celor dou
puncte de vedere a avut loc la nivelul elitei politice, pentru c la cel
al opiniei publice ea era tranşat : „Vrem Ardealul!" S-au înfruntat
atunci partizanii securit ii na ionale (P.P. Carp, C. Stere etc.) şi cei
ai unit ii na ionale (Ion I.C. Br tianu, Take Ionescu, Nicolae
l'ilipescu, N. Iorga etc). Evident, şi unii şi al ii voiau securitatea
rii şi nimeni nu respingea idealul unit ii; era, prin urmare, vorba,
de prioritatea acordat securit ii sau unit ii na ionale.
P.P. Carp, C. Stere şi aderen ii lor atr geau aten ia asupra
primejdiei reprezentat de Rusia pentru România, aflat în drumul
ci spre arigrad şi Strâmtori. într-o dezl n uire pasionat , C. Stere
îi explica lui I.G. Duca: „Rusia nu poate fi decât b tut , armatele
arului, care acuma (discu ia a avut loc la 21 mai 1915 — n.n.) se
retrag, nu vor fi niciodat în stare s se reorganizeze [...]. Rusia
nu ne va da Transilvania, Rusia vrea Strâmtorile, va trece peste
trupul nostru ca s le ob in . Alian a cu dânşii nu ne va duce decât
Ia sclavie. Trebuie s fie cineva orb, incapabil, nu om politic ca s
nu în eleag , ca s nu vad un lucru atât de sigur, de limpede [...].
Gândeşte-te la r spunderea ce o lua i în fa a istoriei, distruge i opera
tuturor genera iilor de la 1848 încoace! Ele v-au l sat un stat
neatârnat, având putin a de-a juca un rol aici, în Orientul Europei,
voi îl transforma i într-o gubernie ruseasc . N-au s fie destule
blesteme ca s pedepseasc în vecii vecilor crima ce o preg ti i azi
împotriva românismului".
273
 „Ardealul — exclama Stere la tribuna Camerei — nu a pierit
într-o mie de ani (de st pânire str in — n.n.), nu va pieri nici de
azi înainte."
Partizanii Antantei, de fapt ai des vârşirii unit ii na ionale (dar
f r Basarabia!), argumentau c România nu putea rata prilejul oferit
de marele r zboi pentru a nu recupera teritoriile locuite de români
şi st pânite de Austro-Ungaria; indiferent de deznod mântul
conflictului, faptul c România îşi va fi prezentat revendic rile
teritoriale şi va fi c p tat recunoaşterea unor mari puteri ca Anglia,
Fran a şi Rusia avea o mare însemn tate pentru viitorul neamului:
„nu ştiu cum se va desf şura r zboiul — încredin a Ion I.C. Br ianu
pe fiul s u, Gheorghe, la 8 august 1916 —, putem avea soarta Serbiei
(la data aceea complet ocupat — n.n.), dar vom fi confirmat, în
mod imprescriptibil, drepturile noastre asupra p mântului nostru.
Vezi, momentul de fa e hot râtor. Dac se încheie pacea f r noi,
vom fi zdrobi i între o Ungarie mare şi o Bulgarie mare. Trebuie
s vaz lumea ce voim şi pentru ce voim".
În ceea ce priveşte Rusia, partizanii Antantei, f r s conteste
amenin area venit din direc ia ei (experien a din 1878 nu fusese
uitat ), considerau c tocmai de aceea e mai bine ca România s -i
fie aliat , nu duşman .
Timp de doi ani (1914-1916), Br tianii a preg tit intrarea în
r zboi a României, preocupat ca satisfacerea revendic rilor ei s fac
obiectul angajamentului ferm al Alia ilor, iar situa ia de pe fronturi
s permit României o cât mai mare economie de sânge.
Primul-ministru a ob inut un însemnat succes, când la
18 septembrie /l octombrie 1914, printr-un acord secret între
ministrul de Externe al Rusiei, ST). Sazonov şi ministrul României
la Petersburg, C. Diamandy, Rusia şi-a asumat obliga ia de a ap ra
integritatea teritorial a României şi i-a recunoscut drepturile asupra
teritoriilor din Austro-Ungaria locuite de români, în schimbul
neutralit ii rii noastre.
Cu minu ia venit din profesia de inginer şi cu credin a
ancestral — de sorginte r neasc — în angajamentul scris,
Br ianu a negociat aproape doi ani, în secret, cu reprezentan ii
Antantei pentru a g si redactarea cea mai favorabil intereselor
274
României a tratatului de alian cu Antanta şi condi iile cele mai
convenabile pentru intrarea armatei române în ac iune.
O dat r zboiul început, combatan ii s-au str duit s atrag
de partea lor pe neutrii, folosind o gam larg de mijloace, de la
promisiunile ademenitoare la presiunile brutale. Dup intrarea în
r zboi a Italiei şi Bulgariei, în 1915, România a devenit obiectul
solicit rilor celor mai presante din partea celor dou coali ii. Puterile
Centrale îşi d deau seama c , în cel mai fericit caz pentru ele,
România va r mâne neutr , Antanta, aflat în progres statornic la
Bucureşti, voia s gr beasc intrarea României în r zboi pentru a
sl bi presiunea german pe frontul din Fran a. Fa de manevrele
şi tergivers rile lui Br ianu, Antanta îşi va pierde r bdarea, în vara
anului 1916, punând România în fa a alternativei „acum ori
niciodat ".
În fa a presiunilor Alia ilor (la 25 martie 1915, Br ianu,
exasperat a exclamat: „Când vezi tonul cu care Alia ii ne vorbesc,
regret timpul când Germania avea preponderen a în Europa").
Br ianu a trebuit s semneze la 4/17 august 1916 tratatul de alian
cu Antanta, înso it de o conven ie militar . România se angaja s
intre în r zboi împotriva Austro-Ungariei, iar Antanta îi recunoştea
dreptul de a alipi teritoriile româneşti din Austro-Ungaria:
Transilvania cu Crişana, de la v rsarea Someşului în Tisa pân la
v rsarea Mureşului în Tisa, Bucovina şi Banatul (inclusiv cel
sârbesc). Alia ii se angajau s declanşeze, cu opt zile înainte de
intrarea României în r zboi, o ofensiv cu trupele de la Salonic,
pentru a re ine trupele germano-bulgare, şi s desf şoare, de
asemenea, o ofensiv pe frontul austriac, pentru a înlesni viitoarele
ac iuni ale armatei române în Transilvania. Rusia urma s trimit
trei divizii (dou de infanterie şi una de cavalerie); România urma
s primeasc ,.prin Rusia, zilnic, câte 3001 de muni ie şi materiale
de r zboi. Br ianu se putea declara satisf cut pentru condi iile
ob inute, pentru c ele asigurau deopotriv interesele pe termen lung
şi pe termen scurt ale României. Ceea ce primul-ministru român
omisese s ia în considerare era lipsa de bun -credin a Alia ilor,
care nu vor îndeplini — sau când o vor face, cu totul neîndestul tor
— obliga iile asumate.
275
 În preg tirea armatei române pentru r zboi, Br tianu a s vârşit
mari erori. întocmai cum la Ministerul de Externe îl pusese pe slabul
Emanoil Porumbaru pentru a conduce el întreaga activitate diplo-
matic , tot astfel, la Marele Stat Major, în locul unui general capabil,
1-a numit pe generalul Dumitru Iliescu (titular era generalul Zottu,
bolnav <Ie nervi, care s-a sinucis la intrarea României în r zboi), total
obedient fa de primul-ministru, tipul generalului fanfaron şi ires-
ponsabil, anun ând c tot este preg tit şi c victoria e sigur . Br tianu
însuşi evalua eronat viitoarea campanie: el îi spunea generalului
Averescu, în 1915, c eliberarea Transilvaniei se va face în 15 zile!
Aprovizionarea armatei a dat naştere la un boom afacerist, în
care venalitatea a c p tat propor ii considerabile. Un publicist nota
în jurnalul s u la 13 august: „Nu mai e nimic de .. .operat. Aproape
dou miliarde de lei ai Ministerului de R zboi s-au mistuit pentru
ca, peste o lun de zile, s se adreseze acel apel dezn d jduit ca
s -şi fac poman şi s d ruiasc obiele pentru solda i. Samsarii,
deci, au intrat în vacan — nu se mai cump r , nu se mai vinde,
şi bursa permiselor de export s-a închis".
Guvernul liberal a angajat România în r zboi cu armata
nepreg tit , a subevaluat capacitatea de ripost a adversarului şi
şi-a întemeiat planurile de lupt pe promisiunile Alia ilor. Corup ia
şi dezordinea din anii neutralit ii şi-au spus cuvântul la începerea
opera iilor militare, haosul c p tând, în anumite segmente ale
articula iilor militare şi civile, propor ii uriaşe. C. Argetoianu ofer
o imagine sugestiv a coloanei sanitare, care urma s se organizeze
în Parcul Carol: „Un talmeş-balmeş de ambulan e vechi şi noi, de
furgoane, de c ru e rechizi ionate, de automobile hodorogite, de
cuptoare şi de buc t rii de campanie amestecate unele cu altele, în
voia Domnului. O forfoteal de ofi eri, de grada i şi de civili,
zbierând şi înjurându-se între ei, ierarhic, blestemând cu to ii
«organizarea» (ar fi fost mai exact «dezorganizarea»), încurcau şi
mai r u, parc dinadins, ceea ce fusese deja atât de bine încurcat
în zilele precedente". Generalul Berthelot, şeful misiunii militare
franceze, a sintetizat corect situa ia g sit , când a spus c eram
„admirabil de dezorganiza i".
276
Planul de campanie — ofensiv în Transilvania, ap rare pe
Dun re şi în Dobrogea — avea în vedere mai mult starea de spirit
a popula iei decât necesit ile militare. Nu atât eliminarea primejdiei
ca adversarul, str pungând liniile româneşti de la cotul Carpa ilor,
s separe Moldova de Muntenia, cât mai ales satisfacerea sentimen-
tului public obsedat de eliberarea Ardealului a determinat op iunea
strategic a ofensivei peste Carpa i. Acest masiv muntos, lesne de
ap rat cu efective reduse, ar fi putut s constituie o pav z sigur
pentru o ofensiv în sud care s scoat Bulgaria din r zboi, s
întrerup leg tura dintre Puterile Centrale şi Turcia şi s asigure
securitatea flancului sudic românesc pentru a permite desf şurarea
opera iilor din Transilvania (aşa cum se va vedea mai jos, debutul
fericit al ofensivei în Ardeal a fost compromis la câteva zile de
catastrofa de la Turtucaia).
Intrarea în r zboi a fost decis formal (c ci hot rârea fusese
deja luat de rege şi de guvern) la Consiliul de Coroan din 14/27
august, inut la Palatul Cotroceni, unde ş-a desf şurat o dezbatere
, dramatic , situat , prin m re ia ei, la în l imea momentului istoric.
Partizanii celor dou orient ri — securitate na ional şi unitate
na ional — şi-au expus din nou argumentele, de ast dat
protagoniştii duelului de idei fiind P.P. Carp şi regele Ferdinand.
„Din acest r zboi va ieşi sau egemonia german sau egemonia
ruseasc . Egemonia german înseamn pentru noi mântuirea, cea
ruseasc sfârşitul, fiindc vom sta în drumul Rusiei c tre
Constantinopole. Iat de ce nu putem, oricum ar fi şi în orice împre-
jur ri, s fim decât împotriva ruşilor. De altminteri, Sire, acesta nu
este numai interesul rii, el este şi interesul dinastiei. S nu-şi
închipuiasc Majestatea Voastr c o Rusie înving toare va tolera
vreodat în România o dinastie Hohenzollern". Şi într-o suprem
consecven cu convingerile sale — rarisim în clasa noastr politic
din toate timpurile — P.P. Carp a rostit cuvinte coborâte parc din
tragedia unui mare scriitor din Grecia veche: „Am trei fii, îi dau
Majest ii Voastre s se bat şi s moar . Iar eu m voi ruga lui
Dumnezeu ca armata român s fie b tut , c ci numai astfel
România va putea s fie sc pat ".
277
 Replica regelui Ferdinand a fost pe m sura acestei admirabile
afirm ri de onestitate politic şi intelectual , dus pân la ultimele
ei consecin e, care îl condamna în ochii posterit ii pe cel r mas
credincios sie însuşi: „A i greşit şi adineauri — a spus suveranul,
dup ce încercase s -1 fac pe P.P. Carp s -şi retrag cuvintele despre
înfrângerea armatei — când a i vorbit de interesele Dinastiei, nu
cunosc decât interesele rii. în conştiin a mea aceste dou interese
se confund . Dac m-am hot rât s fac acest pas grav, e fiindc , dup
matur chibzuin , eu am ajuns la convingerea adânc şi nestr -
mutat , c el corespunde cu adev ratele aspiratiuni ale neamului a
c ror r spundere o port în ceasul de fa . Dinastia va urma soarta
rii, înving toare cu ea say-învrrrs cu ea. Deoarece, mai presus
de toate, s şti i, domnule Carp, c Dinastia mea este român . R u
a i f cut când a i numit-o str in , german . Nu, e româneasc !
Românii nu au adus aici pe unchiul meu, regele Carol, ca s inte-
meieze o dinastie german la gurile Dun rii, ci o dinastie na ional ,
şi revendic pentru casa mea cinstea de a fi îndeplinit în întregime
misiunea pe care acest popor i-a încredin at-o."
O SUCCESIUNE DE ÎNFRÂNGERI
Zarurile erau aruncate. In aceeaşi zi, ministrul României la
Viena prezenta declara ia de r zboi a României.iPentru a releva c
intrarea sa în vâltoarea curentului era.determinat exclusiv de un
obiectiv legitim — eliberarea românilor din Austro-Ungaria —
România a declarat r zboi numai dublei monarhii, subliniind, în
declara ia de r zboi, c speran ele într-o ameliorare a situa iei
cona ionalilor din Austro-Ungaria, dup alian a României cu Puterile
Centrale, nu se împliniser , românii — era vorba de cei din
Transilvania şi Banat — fiind trata i ca o „ras inferioar " şi supuşi
unui grup minoritar (referire la situa ia minoritar a ungurilor în
raport cu na ionalit ile nemaghiare).
278
Declara ia de r zboi a României — deşi începea s fie aşteptat
— a produs totuşi surpriz , întrucât se credea c ea se va produce în
toamn , dup strângerea recoltei. împ ratul Wilhelm al II-lea a avut
o pr buşire nervoas , iar cancelarul Bethmann-Hollweg a crezut
c r zboiul era pierdut. Şeful Marelui Stat Major, generalul von
Falkenhayn a fost demis, iar cuplul militar Hindenburg-Ludendorff
a fost adus în avanscen pentru a reda încrederea popula iei (dup
restabilirea situa iei militare cei doi nu au mai permis civililor s
de in pârghiile puterii, astfel c la originea instaur rii puterii
Cartierului General în detrimentul autorit ii împ ratului şi a
cancelarului, situa ie ce avea s dureze pân la sfârşitul r zboiului,
s-a aflat intrarea României în marea conflagra ie).
Începutul campaniei a fost foarte promi tor. Unit ile române 4
au intrat în Transilvania într-o atmosfer de entuziasm, atât în rândul
trupei cât şi al românilor ardeleni. Ocuparea Braşovului (16/29
august) a fost punctul culminant al ofensivei din Transilvania, unde
nu au lipsit îns şov ielile precau iei exagerate, ca acelea care au
f cut ca Sibiul, evacuat de adversar, s r mân neocupat de trupele
române.
Bucuria şi încrederea victoriei din Transilvania au fost spul-
berate de ruşinoasa înfrângere de la Turtucaia (24 august /6 septem-
brie). Incompeten a şi laşitatea comandan ilor (generalii Aslan şi
Teodorescu) au f cut ca trupele române din „capul de pod f r pod",
abandonate de comandantul lor, s fie încercuite şi anihilate (160
ofi eri şi 6 000 solda i mor i şi r ni i, fa de 480 ofi eri şi 28 000
solda i prizonieri şi 5 500 militari sc pa i din încercuire).
C. Argetoianu a în eles cel mai bine însemn tatea dezastrului
de la Turtucaia: „Turtucaia înseamn o dat mare în evolu ia politic
a rii noastre. [...] Cu Turtucaia a început la noi ura împotriva
partidelor. Turtucaia a pus în plin lumin goliciunea oamenilor
c rora ara le încredin ase soarta ei, aproape f r nici un control. Cu
Turtucaia a luat naştere la noi o mentalitate nou şi se poate zice c ,
o dat cu dezastrul de la Turtucaia, s-a trezit şi opinia noastr public
la conştiin a datoriilor ei."
Catastrofa de la Turtucaia a obligat factorii de decizie politici
şi militari s în eleag c efortul de r zboi avea s fie de lung durat
279
şi c el trebuia temeinic preg tit; în al doilea rând, prin discreditarea
clasei politice şi prin frustrare, care avea s fie amplificat » de
desf şur rile ulterioare, ea s-a aflat la originea curentului totalitarist
de extrem dreapt .
Pentru a face fa situa iei amenin toare create pe frontul de
sud, generalul Averescu a preg tit singura opera ie militar a armatei
române, având la baz o idee strategic ingenioas : trecerea Dun rii,
pe la Fl mânda, pe teritoriul bulgar, şi încercuirea trupelor inamice
printr-un atac conjugat dat de for ele trecute pe malul drept al
fluviului şi de cele româno-ruse din Dobrogea. Punctul slab al
opera iei îl constituia dependen a ei de situa ia meteorologic : atât
timp cât apele Dun rii r mâneau sc zute, monitoarele austro-ungare
aflate la Orşova nu puteau coborî pentru a ataca podul de vase
construit peste Dun re.
Început la 18 septembrie /l octombrie, trecerea trupelor române
pe malul drept a provocat derut în comandamentul bulgaro-german
al feldmareşalului von Mackensen. Ca şi cum soarta s-ar fi înverşunat
împotriva noastr , dup acest început promi tor, ploaia toren ial ,
înso it de o furtun , a rupt podul de vase şi — ceea ce a fost mult mai
grav —, f când s creasc apele Dun rii, a permis venirea moni-
toarelor austro-ungare, care au început s bombardeze podul.
Agravarea situa iei pe frontul din Transilvania, unde for ele
germano-austro-ungare conduse de generalul E. von Falkenhayn tre-
cuser la ofensiv , s-a repercutat asupra frontului din sud. La
22 septembrie /5 octombrie opera ia a fost oprit şi trupele readuse
pe malul stâng al Dun rii, iar mare parte trimise pe frontul din nord.
La întâlnirea sa cu Averescu, în 1918, Mackensen i-a spus: „Ştii
d-ta c , dac continuai, eram pierdut?", iar când generalul român a
explicat c situa ia din nord determinase oprirea opera iei, interlo-
cutorul german a replicat: „A i fi avut vreme, dup ce m-a i fi
nimicit".
Dup o rezisten la trec tori, în care capacitatea de a îndura a
ranului român şi-a spus cuvântul (mai ales pe Valea Jiului, unde
popula ia din Tg. Jiu s-a al turat armatei), for ele Puterilor Centrale
au izbutit s p trund pe Valea Jiului, au cucerhvTg. Jiu (2/15 noiem-
brie), au ocupat Oltenia şi au p truns apoi în Muntenia
280
(11 /24 noiembrie). Cu o zi mai înainte, for ele germano-bulgare au
liccut Dun rea la Zimnicea. Situa ia României a devenit critic .
{ l'entru a nu ceda Capitala f r a se fi încercat ap rarea ei, s-a hot rât
n& se dea o b t lie pe Neajlov şi Argeş, destinat a fi o „Marna
român ". început cu succese promi toare, ea s-a încheiat cu înfrân-
gerea for elor noastre (neşansa a f cut ca planul de opera ii al armatei
române s fie capturat de inamic la G eşti). Autorit ile au p r sit
Capitala, în care trupele Puterilor Centrale şi ale alia ilor lor au intrat
In 23 noiembrie 16 decembrie Retragerea popula iei din Oltenia şi
Muntenia s-a f cut în condi ii cumplite.-)
Iat descrierea zguduitoare a lui I.G. Duca: „Spectacolul
drumurilor era de nedescris: b rba i, femei, copii, bolnavi, b trâni,
schilozi, pe jos, în tr suri, în c ru e, c l ri, umblau în ploaie, pe vânt,
pe frig, pe ninsoare. Unii adunaser în grab ce putuser din avutul
lor şi îl târau dup ei. Al ii nu mai puteau înainta şi c deau slei i
de puteri şi lihni i de foame de-a lungul şoselelor. Al ii mureau prin
şan uri şi trupurile lor descompuse erau l sate în prada corbilor. Pe
Iflng aceasta, exodul popula iei civile se amesteca cu convoiurile
urmatei în retragere, solda ii, gr bi i s treac spre a executa ordinele
ce aveau, r sturnau tot ce le st tea în cale, se n şteau astfel înv l-
m şeli îngrozitoare, în dep rtare se auzeau focurile inamicului, copiii
ipau, femeile plângeau, oamenii r cneau, ploaia nu mai înceta, gerul
se înte ea, într-o parte un sat era bombardat, într-alta se vedeau
fl c ri de incendiu. Era o viziune de infern".
În jurnalul s u personal, Octavian Goga, refugiat din
Transilvania în Regat, a scris cele mai aspre rânduri de condamnare
B clasei politice româneşti: „ ar de sec turi, ar minor , c zut
ruşinos la examenul de capacitate în fa a Europei... Aici ne-au adus
politicienii ordinari, ho ii improviza i ast zi în moralişti, miniştrii
cari s-au vândut o via întreag , deputa ii contrabandişti. [...] Nu
ne pr buşim nici de num rul duşmanului, nici de armamentul lui,
boala o avem în suflet, e o epidemie înfricoşat de meningit moral .
ara în care un Mor un e ministru de Interne, un aşa-zis Porcu
(Al. Constantinescu — n.n.) stâlp de partid, cu conduc tori simpli
ho i la drumul mare, trebuia s ajung la marginea pr pastiei". Dup
c derea Capitalei, Goga noteaz : „Piramida noastr social e
281
 morbid — vârful bolnav de sifilis, temelia de pelagr . A trebuit
acest cataclism ca s crape mincinoasa fa ad occidental , ca s ve-
dem în dosul ei... într-o asemenea situa ie tragic , cu elementele
de-aici, nefiind o ar de opinie public sau de libertate consti-
tu ional , nu se aşteapt nimeni la o schimbare de politic intern .
Guvernul, care în Fran a ar fi c zut din primele zile, şi în Italia ar
fi fost asasinat, e tot atât de sigur la locul lui".
Goga avea dreptate: schimb rile s-au m rginit la constituirea
unui nou guvern, prezidat de Ion I. C. Br tianu, în care au intrat şi
conservatorii lui Take Ionescu (devenit vicepreşedinte al Consiliului
de Miniştri), iar compromisul general D. Iliescu, în loc s fie trimis
la Curtea Mar ial , a plecat în Fran a ca reprezentant al armatei
române!
Şi totuşi, campania din 1916 a jucat un rol capital în viitoarea
destr mare a Austro-Ungariei: „Intrarea României [în r zboi] —
scrie Glenn Torrey — a adus liderilor Antantei constatarea amar
c recrutarea de noi alia i îi obligase vrând, nevrând şi f r un plan
prestabilit la distrugerea Austro-Ungariei. Mai târziu, aceste anga-
jamente (fa de Serbia, Italia şi România, privind teritorii din
Austro-Ungaria — n.n.) au devenit o obliga ie când au început
ini iativele de pace de la Viena. [...] Astfel campania României din
1916, deşi terminat cu o înfrângere, a pecetluit soarta Austro-
Ungariei şi a f cut posibil unitatea na ional a românilor".
\ Iarna 1916-1917 a fost iarna durerii, dar şi a speran ei.
Muntenia şi Oltenia ocupate, Moldova plin de refugia i şi bântuit
de o epidemie de tifos exantematic, aliatul rus din ce în ce mai
nesigur se scufunda în haosul tulbur rilor interne, care aveau s duc
la c derea arismului (2/15 martie), iar, câteva luni mai târziu, la
instaurarea regimului uwnunist-bolşevic (25 octombrie / 7 noiembrie
1917).>
În momentul celor mai devastatoare îndoieli asupra dezno-
d mântului, N. Iorga, cu acea experien venit istoricului din
cunoaşterea trecutului na ional şi universal, a rostit în parlamentul
refugiat la Iaşi poate cel mai frumos discurs din cariera sa politic ,
reamintind cuvintele lui Petru Rareş, când se afla şi el în pribegie:
„Vom fi ce-am fost şi mai mult decât atât".
282
REÎNVIEREA MILITAR
Lunile de iarn şi de prim var au constituit totodat şi
perioada de refacere a armatei române. înfrângerile din 1916 au adus
şi o dureroas „epurare" a elementelor incapabile, dintre care unele
s-au eliminat de la sine. Misiunea militar francez condus de
generalul Henri Berthelot, deşi uneori a r nit orgoliul ofi erilor
români (generalul Averescu a fost criticul cel mai acerb al misiunii
franceze), a insuflat, mai ales, încredere şi a contribuit la buna
desf şurare a refacerii armatei. Se înt rea tot mai mult convingerea
c , o dat cu reluarea opera iilor militare, armata român va fi în
m sur s câştige victoria.
Pentru a ridica moralul solda ilor, dar şi din team c Averescu,
cel mai popular general, b nuit tot timpul la Curtea regal de mari
ambi ii politice, ar putea s fac agita ie în armat , regele Ferdinand,
venit în inspec ie la Armata 2 a lui Averescu, a inut, la R c ciuni
(23 martie / 5 aprilie) un discurs în care le-a promis reforma agrar
şi votul universal: „Vou , fiilor de rani care a i ap rat cu bra ul
vostru p mântul unde v-a i n scut, unde a i crescut, v spun eu,
regele vostru, c pe lâng r splata cea mare a izbândei, care va
asigura fiec ruia recunoştin a neamului nostru întreg, a i câştigat
totdeodat dreptul de a st pâni într-o m sur mai larg p mântul pe
care v-a i luptat. Eu, regele vostru, voi fi întâiul a da pilda. Vi se
va da şi o larg participare la treburile politice". Cuvântul regal a
avut o extraordinar for de consolidare şi amplificare a motiva iei
solda ilor- rani de a continua lupta. Pentru ei, sfârşitul r zboiului
trebuia s însemne, în primul rând, împropriet rirea. Este ceea ce
explic soliditatea „frontului intern" — absen a oric ror tulbur ri în
rândurile popula iei şi a armatei — precum şi imunitatea manifestat
fa de propaganda comunist , desf şurat de solda ii ruşi, câştiga i
de ideile lui Lenin.
Generalul Constantin Prezan, numit şef al Marelui Stat Major
şi secondat de maiorul Ion Antonescu, „bra ul drept al generalului
Prezan [...], un element de o deosebit valoare şi care prin
inteligen a, priceperea şi activitatea sa şi-a adus personal, dar a adus
283
 şi rii nepre uite servicii" (I.G. Duca), a fost un bun organizator,
astfel c , în vara anului 1917, armata român avea s dovedeasc
alia ilor şi adversarilor c reprezint o for vrednic de respect.
În vara anului 1917 s-au desf şurat o opera ie ofensiv —
M r şti (11/24 iulie—19 iulie/l august) şi dou opera ii defensive —
M r şeşti (24 iulie/6 august-6/19 august) şi Oituz (26 iulie/
8 august-9/22 august).
Cea dintâi, desf şurat de Armata 2, condus de generalul
Averescu, în cooperare cu Armata 4 rus , a luat prin surprindere
pe adversar, convins c nici solda ii români, nici cei ruşi nu mai erau
capabili de un efort ofensiv. Deşi a trebuit s fie întrerupt din cauza
ordinului guvernului lui Kerenski de a suspenda ac iunile ofensive
ale armatei ruse pe toate fronturile şi a situa iei ^reate în Bucovina,
unde trupele austro-ungare au ocupat Cern u ii Jb t lia de la M r şti,
f r s fi avut o mare însemn tate strategic (au fost cuceri i 500
km2 cu 30 de sate), a însemnat totuşi o cotitur , întrucât, cum se
arat în istoria oficial a r zboiului, „pentru întâia oar , dup 11 luni
de la intrarea României în r zboi, ei au v zut c inamicul atacat fuge
din fa a lor, c el le cedeaz terenul, c -i iau prizonieri, c -i
captureaz material (arme, mitraliere, tunuri)".
Înaintarea Armatei 2 a creat un ieşind ale c rui baze au fost
atacate violent de inamic, decis s rup frontul, s ocupe Moldova
şi s scoat astfel România din r zboi (B t lia de la M r şeşti a fost
episodul cel mai glorios al R zboiului de întregire şi ea se aşaz
al turi de cele mai mari izbânzi din istoria militar a românilor.
Meritul acestei victorii revine generalilor Constantin Cristescu —
schimbat, în urma neîn elegerilor cu comanda ii ruşi — şi Eremia
Grigorescu.\Rezisten a eroic a trupelor şi rapida înlocuire a
unit ilor ruse, intrate în panic sau f r voin de lupt , ca urmare
a propagandei bolşevice, au f cut ca planul inamicului s se n ruie.
România a rezistat şi a continuat lupta, iar autorit ile — regele,
parlamentul, guvernul — au r mas pe teritoriul na ional (existase
inten ia retragerii în sudul Rusiei; înc de la sfârşitul lui 1916
începuse transportul tezaurului B ncii Na ionale şi a altor valori,
între care bijuteriile reginei M ria, la Moscova).
284
Încheierea b t liei Moldovei — cum s-a propus s fie numite
cele trei încleşt ri de la M r şti, M r şeşti şi Oituz — p rea s ofere
un r gaz României, dar evenimentele din Rusia au creat un nou
cadru militar şi politic, cu totul defavorabil rii noastre. îndat dup
luarea puterii, Lenin a anun at inten ia noii puteri, comuniste
(bolşevice), de a încheia pacea. Dispozitivul mixt româno-rus pe
front, dar, mai ales, pozi ia Moldovei, prins între Rusia, Austro-
Ungaria şi teritoriile româneşti ocupate de Puterile Centrale şi alia ii
lor, f ceau, practic, imposibil continuarea r zboiului.
O PACE DRACONIC
Br tianu a avut abilitatea de a-i trece puterea lui Averescu
pentru a negocia pacea (înc de la 22 noiembrie/5 decembrie se în-
cheiase un armisti iu la Focşani, dar el avea un caracter strict militar).
Discu iile începute la Buftea au relevat disensiuni între Germania şi
Austro-Ungria ce se sperau a fi exploatate, dar şi duritatea condi iilor
impuse României, c reia i se cerea cedarea Dobrogei, rectificarea
frontierei cu Austro-Ungaria şi concesii economice.
S-a crezut atunci c un guvern prezidat de Alexandru
Marghiloman r mas la Bucureşti, sub ocupa ie, şi bine v zut la
Viena şi Berlin (P.P. Carp se pronun ase r spicat pentru schimbarea
dinastiei) ar putea ob ine condi ii mai bune de pace.
Liderul conservator, convins de victoria german , a crezut c
poate asigura României o situa ie mai bun , prin cooperarea cu
Germania şi prin desolidarizarea clar de politica lui Br tianu, al
c rui guvern a fost dat în judecat . C. Argetoianu a explicat eroarea
acestei proceduri: „Br tianu şi guvernul lui meritau s fie da i în
judecat pentru uşuratica lips de preg tire cu care s-a intrat în
r zboi, pentru neruşinatele potlog rii pe care unii miniştri şi
partizanii lor le comiseser înaintea şi în timpul r zboiului; Br tianu
şi guvernul lui meritau s fie aspru osândi i pentru sutele de mii de
oameni mor i de frig, de foame şi de boal , f r nici un folos pentru
285
scopul urm rit — dar Br tianu şi guvernul lui nu puteau fi da i în
judecat şi cu atât mai pu in osândi i de prepuşii inamicului şi de
slugile Komandaturilor nem eşti". I omponent a securit ii spa iului moldovean, care, în acel moment,
Pacea de la Bucureşti (24 aprilie/7 mai 1918), semnat la
Palatul Cotroceni, în aceeaşi sal unde se decisese intrarea României
în r zboi, a impus rii învinse condi ii deosebit de aspre: Dobrogea
era pierdut , Cadrilaterul şi o parte a jude ului Constan a erau
anexate de Bulgaria, iar restul trecea sub condominiul Germaniei,
Austro-Ungariei, Bulgariei şi Turciei, statutul definitiv al acestui
teritoriu urmând a fi reglementat mai târziu; în regiunea mun ilor,
Austro-Ungaria, invocând securitatea frontierei carpatine, a anexat
circa 5 600 km2, adic aducând grani a pe versantul sudic şi estic
şi luând în st pânire masivele muntoase; principalele ramuri ale
economiei — agricultura, industria petrolier , p durile etc. —
treceau, practic, sub controlul Puterilor Centrale.
// O dat cu semnarea p cii de la Bucureşti, r zboiul României,
astfel cum el fusese preg tit de guvernul liberal, lua sfârşit. Irespon-
sabilitatea şi corpu ia au lipsit armata de preg tirea necesar , iar când
ea s-a ref cut, contextul militar şi politic (defec iunea rus ) a
împiedicat-o s dea m sura calit ilor ei. • h
O GEAN DE LUMIN
Când idealul des vârşirii unit ii na ionale p rea compromis,
au început s dea roadele dou procese istorice la care nu se gândise
nimeni la începutul r zboiului, dar care aveau s joace rolul decisiv
în apari ia României Mari (este adev rat c , îndat dup izbucnirea
r zboiului, perspicacele Take Ionescu, printre multe preziceri.corec-
te, anun ase şi o „cascad a tronurilor" şi o cotitur spre stânga, dar
nu intrase în detalii): c derea autocra iei ariste, urmat de instaurarea
regimului comunist şi destr marea monarhiei austro-ungare.
Haosul provocat în Rusia de marile prefaceri politice au atins
şi Basarabia, unde se aflau depozite ale armatei române şi c i de
286
omunica ii prin care veneau — atât timp cât Rusia era în r zboi —
uni ii şi material de lupt . Securitatea spa iului basarabean era o
eprezenta statul român liber.
Dincolo de considerentele militare, existau şi cele politice:
runtaşii români din Basarabia în elegeau c , în condi iile create de
ispari ia autocra iei, apoi de hot rârea guvernului prezidat de Lenin
e a recunoaşte dreptul la autodeterminare (pân la desp r ire) a
opoarelor din fostul Imperiu rus ap rea posibilitatea unirii
asarabiei cu România; în acelaşi timp, Puterile Centrale, pentru a
a o compensa ie României, în schimbul teritoriilor ce aveau s fie
edate prin pacea de la Bucureşti, acceptau încorporarea Basarabiei
a România.
Pentru a proteja depozitele şi c ile de comunica ie, dar şi pentru
a r spunde apelului autorit ilor româneşti din Chişin u, amenin ate
de for ele bolşevice, în Basarabia au intrat patru divizii române (dou
de infanterie şi dou de cavalerie).
înainte de venirea trupelor române, în Basarabia mişcarea
româneasc de emancipare na ional cunoscuse un remarcabil
progres. Marele congres ost şesc, reunit la Chişin u (2-7 noiembrie
1917), într-o atmosfer de avânt (era prezent pe lâng militarii
moldoveni şi un batalion de voluntari ardeleni, proveni i din foştii
prizonieri din armata austro-ungar , afla i în Rusia), a proclamat
autonomia politic şi teritorial a Basarabiei, a hot rât constituirea
for elor armate proprii şi convocarea unui organ reprezentativ,
destinat s conduc Basarabia: Sfatul rii.
Întrunit la 21 noiembrie/4 decembrie, Sfatul rii era alc tuit
din 120 reprezentan i ai diverselor categorii socio-profesionale şi
etnice, aleşi de diverse partide, organiza ii, comitete; sub aspect
etnic, în Sfatul rii se aflau 84 deputa i moldoveni şi 36 ai
diverselor minorit i (ruşi, evrei, bulgari etc); zece locuri erau
destinate românilor/moldovenilor transnistreni. în func ia de
preşedinte al Sfatului rii deputa ii l-au ales pe Ion Incule .
Conferen iar la Universitatea din Petrograd, el fusese trimis, în iunie
1917, împreun cu Pantelimon Erhan, în Basarabia de guvernul pro-
vizoriu al lui Kerenski pentru a încuraja schimb rile revolu ionare,
287
dar nu pe baze na ionale, ci sociale, ambii fiind ini ial ostili separ rii
de Rusia şi apropierii sau unirii cu România.
Curentul favorabil unirii cu România a avut ca exponen i pe
Pantelimon Halippa, editorul gazetei „Cuvânt Moldovenesc"
(potrivit unor informa ii, el ar fi discutat în prim vara lui 1917 şi cu
Lenin, pe atunci doar liderul bolşevicilor, care i-ar fi spus: „proceda i
cum v dicteaz conştiin a na ional şi interesul politic, dar hot rârea
s fie luat prin Sfatul rii") şi pe Ion Pelivan, sprijini i de inimosul
şi energicul transilv nean Onisifor Ghibu, stabilit din martie 1917 la
Chişin u, unde a editat ziarele „Ardealul" şi „România Nou ", având
ca redactor pe foarte tân rul Andrei O etea, transilv nean şi el.
La 2/15 decembrie 1917 Sfatul rii proclam Republica
Democratic Moldoveneasc Autonom în cadrul Federa iei Ruse,
iar la 24 ianuarie/6 februarie 1918 independen a noii republici (în
Basarabia folosindu-se stilul vechi, Pantelimon Halippa a propus ca
proclamarea independen ei s se fac în ziua Unirii Principatelor).
Preşedintele Republicii era Ion Incule , iar guvernul, numit
Consiliu de directori, îl avea în frunte pe Pantelimon Erhan, apoi pe
Daniel Ciuhureanu.
Paralel cu structurile de putere, organizate în virtutea dreptului
la autodeterminare recunoscut de regimul comunist, în Basarabia
ac ionau detaşamente înarmate ale Rumcerod (abreviere de la
Comitetul Executiv Central al Sovietelor Frontului român, Flotei
M rii Negre şi regiunii Odessa), care, la sfârşitul anului 1917,
trecuse sub controlul bolşevicilor şi ac iona pentru instaurarea puterii
sovietice, sub preşedin ia lui V.G. Ludovski, dar adev ratul con-
duc tor era Christian Rakovski, fostul fruntaş al PSD român, fugit
în Rusia, dup ce fusese eliberat din deten ie, în urma manifesta iei
de 1 mai 1917 de la Iaşi, şi hot rât s impun regimul sovietic şi
în România.
Într-un haos total, creat de forma iunile înarmate ale
Rumcerod-ului şi de ezit rile unora dintre fruntaşii politici de la
Chişin u, trupele române au intrat în Chişin u, iar generalul Ernest
Broşteanu, comandantul lor, invitat în Sfatul rii (14/27 ianuarie)
a atras aten ia c rostul prezen ei militare româneşti este exclusiv
p strarea ordinii. „Crea i-v via a dvs. cum crede i şi nimeni nu se
288
va amesteca în ea, în organizarea ei, noi nu v vom împiedica", a
spus generalul membrilor Sfatului rii.
Dezarmarea trupelor sovietice aflate în Basarabia a atras o
replic dur din partea guvernului sovietic: dup ce la 1/14 ianuarie
1918, ministrul României la Petrograd, C. Diamandy, şi membrii
misiunii militare române au fost aresta i (ceea ce provocat protestul
întregului corp diplomatic acreditat la Petrograd, întrucât ministrul
beneficia de imunitate diplomatic ), la 13/26 ianuarie guvernul
sovietic a decis ruperea rela iilor diplomatice cu România şi
confiscarea tezaurului. („Rezervele de aur ale României — se ar ta
ta declara ia sovietic — în p strare la Moscova se declar intan-
gibile pentru oligarhia român . Regimul sovietic îşi ia r spunderea
integrit ii acestor rezerve şi le va remite în mâinile poporului
român".)
La Odessa, Rumcerod a început s fac arest ri printre românii
refugia i, amenin ându-i cu deportarea sau executarea. Pentru a salva
pe ostaticii lua i la instigarea lui Rakovski, generalul Averescu a
semnat un acord cu Rumcerod (5 martie, confirmat la 9 martie st. n.
la Odessa), interpretat de partea sovietic drept un angajament de
retragere a trupelor române din Basarabia în decurs de dou luni (cu
excep ia a 10 000 militari pentru paza depozitelor) şi, implicit, de
recunoaştere a autorit ii Rumcerod. Acest acord, invocat mereu de
sovietici ca un argument în favoarea recunoaşterii apartenen ei
Basarabiei la URSS şi considerat de I.G. Duca o grav eroare a lui
Averescu, cuprinde în fapt „o greşeal de redactare datorat grabei"
(F. Nanu), în în elesul c Averescu acceptase cererile Rumcerod-
ului pentru a-i salva pe ostatici, cu excep ia celei privind retragerea
Ilupelor române din Basarabia, dovad c în telegrama trimis
generalului Broşteanu Averescu preciza c „linia noastr de
demarca ie, dincolo de care nici m car patrulele nu vor trece, va fi
malul drept al Nistrului".
Intensificarea curentului unionist s-a manifestat prin numeroase
adrese trimise de zemstve, organiza ii, studen i etc. Sfatului rii de
a proclama unirea cu România. Venit în Basarabia, C. Stere a
desf şurat o prodigioas activitate de sprijinire a acestui curent. La
27 martie/9 aprilie 1918, cu 86 de voturi pentru, 3 contra şi 36
289
ab ineri (întrucât deputa ii nu aveau mandat de la aleg tori s voteze
în problema unirii), Sfatul rii a decis unirea condi ionat a
Basarabiei cu România: „Republica Democratic Moldoveneasc
(Basarabia) — se arat în declara ie — în hotarele ei dintre Prut,
Nistru, Marea Neagr şi vechile grani e cu Austria, rupt de Rusia
acum o sut şi mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea
dreptului istoric şi al dreptului de neam, pe baza principiului ca
noroadele singure s -şi hot rasc soarta lor, de azi înainte şi pentru
totdeauna se uneşte cu mama sa, România". Declara ia specific , în
continuare, c Sfatul rii avea s -şi continue activitatea de
înf ptuire a reformei agrare; Basarabia îşi va p stra „autonomia
având un Sfat al rii (dieta), ales pe viitor prin vot universal, egal,
direct şi secret, cu un organ împlinitor şi administra ie proprie";
celelalte prevederi urm reau s consolideze libertatea şi drepturile
câştigate în 1917.
Dup vot, primul-ministru, Al. Marghiloman, venit la Chişin u,
a fost invitat în sala de şedin e a Sfatului rii, unde, într-o atmosfer
de emo ie şi entuziasm, a declarat: „în numele poporului român şi
al regelui s u, M.S. Ferdinand I, iau act de hot rârea Sfatului şi
proclam Basarabia unit , de data aceasta pentru totdeauna, cu
România una şi nedivizibil . S ne înclin m în fa a geniului rasei
noastre, care a permis poporului Basarabiei s -şi p streze vie, prin
veacuri, scânteia care la prima suflare a libert ii a aprins inimile lor
şi s salut m adânc pe aceşti oameni (cei din conducerea Republicii
Moldoveneşti — n.n.), care f r preocup ri egoiste, putând s
r mân conduc torii unui stat, au voit mai bine s fie servitorii unei
na iuni".
Votul Sfatului rii privind unirea Basarabiei cu România nu
a fost determinat de prezen a şi cu atât mai pu in de o pretins
presiune a armatei române, trecute peste Prut. Aveam s înv m
mai târziu, din „experien a" Armatei Roşii, c în condi iile prezen ei
militare sovietice s-au ob inut surprinz toare unanimit i sau voturi
de 99,9%! Trupele române au f cut imposibil ac iunea unei
minorit i agresive — cea comunist — care ac iona la ordinele
bolşevicilor, dar nu au intervenit, direct sau indirect, în discu iile din
Sfatul rii. Mai mult, aşa cum remarc Ştefan Ciobanu, Sfatul rii
290
| votat legea reformei agrare, v dit inspirat din decretul lui Lenin
.1. ipre p mânt, lege care abolea „proprietatea «asupra p mântului,
p durilor, subsolului şi apelor» f r desp gubiri. Ar fi putut oare o
,u mat chemat «pentru ap rarea boierilor» s permit votarea unei
Irgi de aceast natur ?"
Dup des vârşirea unit ii na ionale, la 27 noiembrie/10 de-
cembrie 1918, Sfatul rii a adoptat o declara ie prin care renun
Iu condi iile fixate în actul de unire, „fiind încredin at c , în România
li umor românilor, regimul curat democratic este asigurat pe viitor".
Tu consecin , el a hot rât s se autodizolve.
BUCOVINA REDOBÂNDIT
În Bucovina, diviziunile din rândul elitei politice româneşti şi,
mai ales, agresivitatea na ionaliştilor ucraineni au creat obstacole în
calea realiz rii unirii cu România, obstacole în înl turarea c rora
rolul armatei române a fost de cea mai mare însemn tate. For ele
aliate în prezen erau autorit ile austriece, întruchipate în persoana
guvernatorului Etzdorf, mişcarea unionist româneasc , avându-1 în
Irunte pe energicul Iancu Flondor, şi separatiştii ucraineni,
beneficiind de sprijinul unui român (Aurel Onciul).
În timpul r zboiului, Bucovina fusese teatru de opera iuni
militare, fiind ocupat — total sau par ial — în trei rânduri de trupele
ruse şi de tot atâtea ori recucerit de for ele austro-ungare (în partea
ei sudic , dup 1916, când România a intrat în r zboi s-au aflat,
pentru prima dat de la anexarea provinciei de c tre Austria, solda i
români). Convinse c popula iile român şi rutean nu sunt fidele
monarhiei (în timpul ocupa iei ruse, ele manifestaser o atitudine
amical fa de trupele ariste), autorit ile imperiale au luat m suri
deosebit de aspre — mergând pân la execu ii — împotriva celor
vinova i sau numai b nui i de necredin fa de Viena. .
Procesul de dezagregare a dublei monarhii a desc tuşat şi în
Bucovina energiile na ionale. Spre deosebire de Basarabia, unde
• 291
 privin a unei posibile uniri cu România, textul f cea o vag aluzie:
popula ia român , majoritar , nu a l sat loc tendin elor separatiste,
(Pretindem ca, împreun cu fra ii noştri din Transilvania şi din
în Bucovina, p trunderea masiv a elementului rutean/ucrainean,
I ln§aria, cu care ne g sim în aceeaşi situa ie, s ne pl smuim viitorul
mai ales, în partea nordic a provinciei, între Nistru şi Prut, a
. RTC ne convine nou în cadrul românismului (subl.n.)".
modificat raportul demografic între autohtonii români şi nou-veni ii
În acest spirit s-au desf şurat la Cern u i, în ziua de 14/27
slavi, iar în zona amintit l-au inversat în defavoarea p mântenilor.
octombrie 1918, lucr rile Adun rii Na ionale a românilor, care s-a
Curtea din Viena avusese, la începutul lui 1918, inten ia de a
declarat, „în puterea suveranit ii na ionale, Constituant a acestei
reuni într-o unitate administrativ distinct p r ile bucovinene,
ri române" şi a hot rât „unirea Bucovinei integrale cu celelalte
locuite masiv de ucraineni cu teritoriile est-gali iene, dar precipitarea
ari româneşti într-un stat na ional independent", în care scop va
evenimentelor a f cut imposibil realizarea proiectului. Când
ac iona „în deplin solidaritate cu românii din Transilvania şi
na ionalit ile din Austro-Ungaria au început, în toamna anului 1918,
I Ingaria". Absen a unei referiri clare la unirea cu România se explic
s -şi revendice drepturile, Bucovina era amenin at cu divizarea,
plin situa ia politic şi militar din acel moment: Puterile Centrale
întrucât ucrainenii erau hot râ i s -şi asigure controlul asupra zonei
Drau înc în r zboi, la Viena se men inea — oricât de şubred ar fi
dintre Nistru şi Prut şi, în m sura posibilit ilor, şi a unor p r i ale
fost — o autoritate imperial (reprezentat la Cern u i de contele
zonei dintre Prut şi Şiret.
I il/dorf), iar România se afla sub regimul p cii de la Bucureşti, adic
Întocmai ca în Basarabia, unde, la sfârşitul anului 1917, se
nu era liber pe mişc rile ei.
impusese, pentru scurt timp, formula republicii autonome în cadrul
A fost constituit Consiliul Na ional Român, alc tuit din 50 de
Federa iei Ruse, tot astfel, ini ial, C. Isopescu-Grecul, preşedintele
membri, având un comitet executiv prezidat de Iancu Flondor. De a
Consiliului Na ional Român din Viena (de fapt Clubul celor şase
doua zi, el a cerut guvernatorului Etzdorf s transfere puterea noului
parlamentari români din parlamentul de la Viena, transformat în
organism, ceea ce contele a refuzat.
Consiliu), s-a pronun at în favoarea constituirii unui stat autonom
În aşteptarea momentului când ar fi putut ac iona în for ,
bucovinean în cadrul imperiului federalizat. Obiectivul reprezen-
ucrainenii au r mas, ini ial, în expectativ , apoi, la 31 octombrie/
tan ilor români era de a salva integritatea teritorial a Bucovinei,
12 noiembrie Adunarea Na ional a ucrainenilor a refuzat s
amenin at de inten ia ucrainenilor de a înfiin a şi ei un stat autonom,
recunoasc hot rârile Adun rii Na ionale a românilor pentru
care ar fi cuprins Bucovina în întregime sau numai partea ei nordic .
icritoriile în care ucrainenii erau majoritari. De îndat ce haosul a
Pentru împ r irea Bucovinei între români şi ucraineni se pronun a
cuprins Austro-Ungaria, ei au declanşat ac iunile de înst pânire
şi deputatul Aurel Onciul, care, în întreaga perioad de pân la unirea
asupra zonelor ce pretindeau c le apar in. Reprezentan ii ucraineni
Bucovinei cu România, a ac ionat ca un factor de subminare a
au cerut — şi ei — guvernatorului Etzdorf s le transmit puterea,
mişc rii unioniste româneşti. Spre deosebire de români, ucrainenii
având concursul lui Aurel Onciul, partizanul împ r irii Bucovinei
s-au organizat în forma iuni paramilitare, în rândurile c rora au intrat
fntre români şi ucraineni.
şi militari ucraineni, proveni i din armata austro-ungar .
De mare însemn tate în organizarea for elor româneşti Confruntat cu primejdia diviz rii provinciei şi a dezordinilor
unioniste a fost ziarul „Glasul Bucovinei", condus de eminentul ce amenin au — din cauza agresivit ii legiunii ucrainene — s esca-
filolog Sextil Puşcariu. în primul s u num r din 22 octombrie 1918 ladeze pân la v rs ri de sânge, Iancu Flondor a decis s fac apel
erau fixate obiectivele mişc rii na ionale a românilor bucovineni: la guvernul român pentru a restaura ordinea şi a trimis la Iaşi pe unul
„Vrem s r mânem români pe p mântul nostru str moşesc şi s ne din membrii Consiliului Na ional Român, Vasile Bodn rescu, care
ocârmuim singuri, precum o cer interesele noastre româneşti". în s-a întâlnit în dou rânduri cu Alexandru Marghiloman. Aflat în

292 293
ultima zi de existen a guvernului s u (24 octombrie/6 noiembrie),
primul-ministru şi-a dat acordul şi a informat, în acest sens, cabinetul
din Viena, dat fiind tratatul de la Bucureşti. Noul guvern, prezidat
de generalul Coand , care avea s trag concluzia din schimb rile
dramatice ce se preg teau la Viena şi Berlin, ca urmare a eşecurilor
militare ale Puterilor Centrale, era hot rât s ofere tot concursul
românilor bucovineni, inclusiv trimiterea de trupe, în care scop s-a
ordonat Diviziei 8 infanterie a generalului I. Zadik s intre în
Bucovina. încerc rile lui Aurel Onciul de a opri venirea trupelor
române — el amenin a chiar cu o baie de sânge — au eşuat.
Legiunea ucrainean s-a retras precipitat, iar ostaşii români
s-au bucurat de o c lduroas primire.
Consiliul Na ional Român, asumându-şi rolul de Adunare
Constituant , a hot rât, la 31 octombrie / 12 noiembrie, crearea unui
guvern, condus de Iancu Flondor, preşedinte al Consiliului Na ional
fiind ales Dionisie Bejan. în timp ce secretarul de stat pentru
Afacerile Externe, Sextil Puşcariu, şi profesorul Dimitrie Marmeliuc
perfectau în ar m surile pentru unire (cel din urm va merge şi
la Chişin u, unde se afla un grup de refugia i bucovineni, printre
care istoricul Ion Nistor, în vederea revenirii lor în Bucovina), la
Cern u i se continuau preg tirile în acelaşi scop.
Guvernul bucovinean a convocat pentru 15/28 noiembrie
Congresul General al Bucovinei, la care, în afar de Consiliul
Na ional Român şi guvernul bucovinean, au luat parte reprezentan i
ai Consiliilor Na ionale german şi polon, popula ia ucrainean fiind
reprezentat de 13 primari şi delega i din localit i unde ea forma
majoritatea. în unanimitate, Congresul a votat „unirea necondi ionat
şi pe veci a Bucovinei, în vechile ei hotare, pân la Ceremuş, Colacin
şi Nistru, cu Regatul României".
Dup entuziasmul unei zile istorice, autorit ile bucovinene
aveau de îndeplinit integrarea administrativ în Regatul României,
unde Ion I. C. Br tianu, revenit la putere, era exponentul inflexibil
al politicii de centralizare.
294 *
ALBA IULIA: UN VIS DEVINE REALITATE
În Transilvania, mişcarea na ional român era cea mai
pulcrnic din toate teritoriile locuite de români şi aflate sub st pânire
sir in . Aici exista o puternic burghezie român , cu solid cultur
politic , iar cele dou biserici, ortodox şi greco-catolic , peste
Rnumi e suspiciuni şi neîn elegeri între ele, d duser un sprijin masiv
Cloriului de emancipare na ional ; se manifestase, de asemenea, ca
(» for politic , vrednic de luat în seam , sec ia român a Partidului
Social-Democrat din Ungaria, care, în toamna anului 1917, pentru
ft-şi marca individualitatea, a luat numele de „Comitetul Central
român al Partidului Social-Democrat din Ungaria".
Intrarea României în r zboi şi primirea entuziast f cut de
românii transilv neni trupelor eliberatoare au determinat m suri
represive ale autorit ilor maghiare: arestarea şi internarea în lag re
a unui mare num r de români, îndeosebi intelectuali (între care
istoricul Ioan Lupaş), suspendarea publica iilor româneşti,
maghiarizarea şcolilor confesionale româneşti din zona de frontier ;
au fost luate în considerare şi au cunoscut un început de aplicare
planuri de colonizare maghiar în zonele româneşti.
Situa ia românilor transilv neni, obliga i s lupte în armata
lustro-ungar , drama lor de conştiin au fost ilustrate de personajul
Valeiîtt Bologa din romanul Pădurea spânzuraţilor al lui Liviu
Rebreanu. Cei ajunşi în prizonierat, pe frontul rus, au putut s -şi
exprime liber convingerile politice. Ei s-au constituit în detaşamente
de voluntari pentru a lupta pe frontul din România. Transilv nenii
şi b n enii din lag rul de la Darni a (în apropiere de Kiev) au
redactat un manifest în aprilie 1917, în care se spunea: „cerem cu
voin nestr mutat încorporarea noastr la România liber , pentru
a forma împreun cu ea un singur stat na ional român, pe care îl vom
zidi pe bazele celei mai înalte democra ii".
Declara ia de la Darni a d glas asocierii dintre aspira iile
na ionale şi cele sociale; revolu ia din Rusia şi orientarea spre stânga,
generat de suferin ele r zboiului, au poten at curentele favorabile
schimb rilor economice şi sociale — unele radicale, mergând pân
295
la instaurarea unor regimuri comuniste. Astfel de orient ri se f ceau
sim ite şi în Ungaria, unde criza militar şi politic era v zut ca un
prilej prielnic de ieşire din monarhia habsburgic . Apari ia unei
Ungarii independente însemna deopotriv împlinirea unei aspira ii
ce urca la revolu ia din 1848 şi desprinderea de o Austrie considerat
a fi, al turi de Germania, culpabil de declanşarea r zboiului.
Agita iile de la Budapesta şi asasinarea contelui Tisza, fostul
prim-ministru identificat ca simbol al conservatorismului şi ultra-
na ionalismului ungar, au deschis calea spre putere contelui Mihâly
K rolyi, un aristocrat veleitar, cu simpatii de stânga. înc înainte de
a fi numit prim-ministru, el intrase, prin Oszk r Jâszi, un intelectual,
ce se manifestase înc dinainte de r zboi ca ap r tor al na ionalit -
ilor nemaghiare oprimate, în leg tur cu fruntaşii mişc rii na ionale
române.
Discu iile cu na ionalit ile nemaghiare şi recunoaşterea, în
principiu, a dreptului lor la autodeterminare urma, aşa cum se ar ta
în Declara ia din 26 octombrie 1918 a Consiliului Na ional Ungar
(ce reunea partidele Independent, Radical şi Social-Democrat) „s
asigure o baz mai solid integrit ii teritoriale a Ungariei".
Partidul Na ional Român, al c rui Comitet Executiv îşi
afirmase înc de la 12 octombrie inten ia de a asigura românilor tran-
silv neni statutul unei „na iuni libere" şi de a-şi asuma conducerea
Transilvaniei, ca organ de putere, a învestit pe Alexandru Vaida-
Voevod s prezinte în parlamentul de la Budapesta pozi ia partidului
şi a constituit o delega ie permanent — o adev rat conducere
operativ — alc tuit din Iuliu Maniu, Ştefan Cicio Pop, Vasile
Goldiş, Theodor Mihali, Al. Vaida-Voevod şi Aurel Vlad.
La 18 octombrie, într-o cuvântare inut în atmosfera tensionat
a parlamentului ungar, Al. Vaida-Voevod a rostit cuvintele care
aveau s declanşeze furia deputa ilor ostili, gata s -1 linşeze:
„Na iunea român aşteapt şi pretinde, dup multe suferin e de
veacuri, afirmarea şi valorizarea drepturilor ei nestr mutate şi
inalienabile la deplina via na ional ". Era întâia afirmare oficial
a dreptului românilor la autodeterminare, în concordan cu
principiul inclus de preşedintele Wilson în cele 14 puncte ale sale,
destinate a deveni fundamentul p cii ce urma a fi încheiat .
296
în acest timp, venit la Viena de pe frontul italian, Iuliu Maniu
giisca capitala imperial prad haosului şi descuraj rii. Hot rât s
pun bazele unei armate române, el a g sit nucleul ei în Regimentul
fi4 din Or ştie, care cu un efectiv de 5 000 de militari, r m sese
singura unitate militar unde disciplina continua s fie respectat .
Preluând comanda regimentului — deşi avea doar gradul de
It icotenent —, Maniu s-a prezentat ministrului de R zboi, generalul
Sioger-Steiner, pentru a-1 informa c îşi asumase comanda unit ilor
i umane din armata austro-ungar (în Capital şi la Wiener-Neustadt
,c aflau circa 60 000 militari români). Unit ile române, al c ror
roinandament s-a instalat în Ministerul de R zboi, au fost, în acele
/ilc, singurele for e de ordine într-o capital anarhizat , pe ale c rei
str zi r suna „Deşteapt -te, române!". Pamfil Şeicaru consider c ,
m acel moment, „Iuliu Maniu înlesnea revanşa lui Avram Iancu şi
a unchiului s u (al lui I. Maniu — n.n.) Simeon B rnu iu. Niciodat
in cursul vie ii lui politice Iuliu Maniu nu a mai atins culmea la care
s-a în l at în octombrie şi noiembrie 1918".
La ini iativa fruntaşului socialist Ion Flueraş, s-a constituit la
31 octombrie 1918, pe baze paritare — şase reprezentan i ai
Partidului Na ional Român şi şase ai Partidului Social-Democrat —
Consiliul Na ional Român, organism destinat s coordoneze
eforturile' celor dou partide în conducerea luptei na ionale. Câteva
/ilc dup crearea lui la Budapesta, Consiliul şi-a mutat sediul la Arad
si a dat publicit ii un manifest, în care, dup ce denun a politica de
oprimare şi dezna ionalizare dus de guvernul ungar, declara:
„Na iunea român din Ungaria şi Transilvania nu urm reşte s st -
pâneasc asupra altor neamuri. Lipsit cu des vârşire de orice clas
sl pânitoare istoric , na iunea român , prin fiin a ei îns şi, este
întruparea democra iei celei mai des vârşite. Pe teritoriul s u str moJ
şese, na iunea român este gata a asigura fiec rui popor libertatea
na ional , şi organizarea sa în stat liber şi independent o va întocmi
pe temeiurile democra iei, care va asigura tuturor indivizilor afl tori
pe teritoriul s u egalitatea condi iunilor de via , unicul mijloc al
des vârşirii omeneşti". Manifestul respingea, în termeni categorici,
orice form de men inere a românilor în frontierele unui stat
maghiar, indiferent de regimul s u: „Na iunea român din Ungaria
297
şi Transilvania [...] nu mai voieşte, sub nici o conditiune, s tr iasc
în leg tur de stat cu na iunea maghiar , ci este hot rât a-şi înfiin a
pe teritoriul locuit de români statul s u liber şi independent".
În Transilvania şi în Banat, în timp ce maghiarii încercau, mai
ales dup r sturn rile din Budapesta, în urma c rora puterea fusese
luat de Mih ly Kârolyi (iar Oszk r J szi devenise ministrul
Na ionalit ilor), s -şi asigure controlul, românii se organizau atât
pe plan politic cât şi militar. Simultan cu lupta na ional se desf -
şurau şi ac iuni violente de caracter economic şi social. La F get,
ranii români, care atacaser nişte magazii cu alimente — potrivit
versiunii ungare — au fost supuşi focului jandarmilor, dar, în
imposibilitate de a restabili ordinea, s-a f cut apel la ...avia ie! Un
avion a bombardat ranii revolta i, provocând 104 mor i. La
Giurcu a, în urma atac rii de c tre ranii români a castelului lui
Urmanczy, deputat maghiar, detaşamentul sosit pentru restabilirea
ordinii a executat 44 de persoane, arse apoi pe un rug improvizat.
Acte de violen s-au comis şi în Secuime, unde fruntaşi locali
sau simpli locuitori români au fost oribil tortura i, înainte de a fi
executa i..
Guvernul ungar a încercat s opreasc secesiunea românilor
prin trimiterea ministrului Na ionalit ilor, Oszk r J szi, la Arad
pentru a duce tratative cu fruntaşii Consiliului Na ional Român,
încercarea reprezentantului Budapestei de a p stra Transilvania în
cadrul statului ungar, beneficiind de un statut de autonomie, a eşuat:
Iuliu Maniu a rezumat la 14 noiembrie în dou cuvinte obiectivul
mişc rii na ionale române: „Separarea deplin ".
Ea — separarea — trebuia s fie proclamat în cadrul unui for
na ional repezentativ, a c rui convocare ar fi fost anun at de
Consiliul Na ional Român. Guvernul ungar încheiase la 13 noiem-
brie un armisti iu, la Belgrad, cu generalul Franchet d'Esperey,
comandantul trupelor Antantei, în urma c ruia ele puteau s
înainteze, în Transilvania, pân la Mureş.
în vederea desf şur rii Marii Adun ri Na ionale, în întreaga
Transilvanie, în condi ii de insecuritate, create de atacurile unor cete
înarmate maghiare, românii şi-au desemnat delega ii pentru adunarea
ce urma s se desf şoare la Alba Iulia, oraşul înc rcat de amintiri
298
lltorice: cârmuirea lui Mihai Viteazul asupra Transilvaniei şi
martiriul lui Horea şi Cloşca.
Pentru socialiştii români adeziunea politic unionist nu a fost
lipsit de întreb ri asupra corectitudinii op iunii lor. Keith Hitchins
a explicat corect dilema socialiştilor români: „puteau ei îns s
abandoneze cu conştiin a împ cat o republic democratic (Ungaria
dup 31 octombrie 1918 — n.n.) în care se câştigase cea mai ampl
libertate pentru un regat cu o lung tradi ie a opresiunii de clas ,
Chiar dac el era de aceeaşi na ionalitate cu ei? Astfel de consi-
lii-rente i-au determinat s st ruie ca Transilvania şi alte .zone din
Ungaria, locuite de români, s r mân autonome pân când ar fi
existat suficiente garan ii c România va deveni o ar democratic
şi c liderii ei vor înf ptui reforma constitu ional şi cea agrar ,
garantând poporului bun starea şi o voce dominant în conducerea
propriilor treburi. Hot rârea lor de a sprijini unirea final cu
Komânia, dac aceasta era voin a poporului român, nu a şov it,
Iul uşi, niciodat ".
Socialiştii (Iosif Jumanca, Ion Flueraş şi al ii) au în eles c
obicctivele lor social-economice nu puteau fi ob inute decât într-un
Stat na ional, în cadrul c ruia, prin unificarea partidelor socialiste,
.ivea s se creeze un partid socialist puternic, în m sur s promo-
veze interesele muncitorimii şi r nimii. Este un semn al maturit ii
lor politice faptul de a nu fi cedat la cântecul de siren al socialiştilor
unguri şi de a fi acordat prioritate na ionalului fa de social.
La marea Adunare Na ional de la Alba Iulia din ziua de 18
tinicmbrie/1 decembrie 1918 au participat 1 228 delega i; prezidat
tic Gh. Pop de B seşti, adunarea a ascultat mai multe cuvânt ri
(Şt. Cicio Pop, Iuliu Maniu şi al ii) rostite şi primite într-o atmosfer -
de mare entuziasm, în timp ce în afara cl dirii peste 100 000 de
români, veni i din întreaga Transilvanie, frem tau, în aşteptarea unei
decizii care li se p rea înc a fi un vis minunat.
Hot rârea de la Alba Iulia aducea o not distinct , în raport cu
cele de la Chişin u şi Cern u i. în primul s u articol, ea proclama
solemn c „Adunarea na ional a românilor din Transilvania, Banat
şi ara Ungureasc , aduna i prin reprezentan ii lor îndrept i i la
Alba Iulia, în ziua de 18 noiembrie (1 decembrie) 1918, decreteaz
299
unirea acelor români şi a teritoriilor locuite de dânşii cu România.
Adunarea na ional proclam îndeosebi dreptul inalienabil al na iunii
române la întreg Banatul cuprins între râurile Mureş, Tisa şi
Dun re". în continuare, hot rârea formula un şir de prevederi
destinate s asigure individualitatea acestor teritorii în faza de tran-
zi ie spre des vârşirea institu ional şi, mai ales, îndeplinirea
dezideratelor de ordin social, economic şi politic, în care se recu-
noştea uşor programul socialiştilor. Cea de a doua prevedere, imediat
dup unire, era cea a autonomiei tranzitorii: „Adunarea na ional
rezerv teritoriilor sus-indicate autonomia provizorie pân la
întrunirea Constituantei aleas pe baza votului universal". Principiile
pe temeiul c rora urma s fie organizat Transilvania erau riguros
formulate: „Deplina libertate na ional pentru toate popoarele
conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra şi judeca în
limba sa proprie prin indivizi din sânul s u şi fiecare popor va primi
drept de reprezentare în corpurile legiuitoare şi la guvernarea rii
în propor ie cu num rul indivizilor ce-1 alc tuiesc"; egalitatea şi
autonomia confesional : „înf ptuirea des vârşit a unui regim curat
democratic pe toate terenurile vie ii publice. Votul obştesc, direct,
egal, secret, pe comune, în mod propor ional, pentru ambele sexe în
vârst de 21 de ani la reprezentare în comune, jude e ori parlament".
O aten ie deosebit era acordat viitoarei împropriet riri a ranilor:
„Reforma agrar radical . Se va face conscrierea tuturor proprie-
t ilor, în special a propriet ilor mari. în baza acestor conscrieri,
desfiin ând fideicomisele şi în temeiul dreptului de a se micşora dup
trebuin latifundiile, i se face posibil ranului s -şi creeze o pro-
prietate (ar tor, p şune, p dure), cel pu in atât cât s o poat munci
el şi familia lui. Principiul conduc tor al acestei politici agrare e
pe de-o parte promovarea nivel rii sociale, pe de alt parte poten-
area produc iunii". în privin a condi iilor de via ale muncitorilor,
hot rârea prevedea: „Muncitorimii industriale i se asigur aceleaşi
drepturi şi avantagii care sunt legiferate în cele mai avansate state
industriale din Apus".
Hot rârea de la Alba Iulia apare ca o sintez între programul
na ional şi cel social şi o sintez între unirea necondi ionat şi unirea
condi ionat . (Exist m rturii c un grup de tineri ofi eri ardeleni
300
alarma i de zvonurile despre o unire condi ionat au p truns în came-
ra în care se redacta hot rârea şi au exercitat presiuni pentru procla-
marea unirii necondi ionate. în cele din urm , Iuliu Maniu avea s
l' sesc formula final , dar numai dup lungi discu ii cu Al. Vaida-
Voevod, partizan ferm al unirii necondi ionate.) Ea exprima o anu-
mit rezerv critic fa de rânduielile din Vechiul Regat, rezultat
dintr-un amestec de repulsie fa de orientalismul moravurilor, mize-
ria r nimii şi imaginea creat de îndelungata propagand maghiar ,
ostil României. Teama de politica de centralizare autoritar , atri-
buit lui Ion I. C. Br tianu, i-a f cut pe basarabeni s voteze ini ial
0 unire condi ionat , pe bucovineni s fac referiri la viitorul regim
democratic şi pe transilv neni s expliciteze am nun it libert ile
democratice, reforma agrar radical şi drepturile muncitorimii.
Românii din Basarabia, Bucovina, Transilvania şi Banat voiau
unirea cu Vechiul Regat şi crearea statului na ional român, dar, în
acelaşi timp, voiau şi garan ii c acele aspecte negative din societatea
româneasc de peste Prut şi Carpa i — adic din patria-mam — nu
se vor extinde şi asupra lor.
Dincolo de aceste rezerve — lesne de în eles şi, în fond,
benefice pentru na iunea român —, Marea Unire din 1918 a fost
— şi r mâne — pagina cea mai sublim a istoriei româneşti. M re ia
ei st în faptul c des vârşirea unit ii na ionale nu este opera nici
unui om politic, a nici unui guvern, a nici unui partid; este fapta isto-
ric a întregii na iuni române, realizat într-un elan âşnit cu putere
din str fundurile conştiin ei unit ii neamului, un elan controlat de
fruntaşii politici, pentru a-1 c l uzi cu inteligen politic remarcabil
spre elul dorit.
Marea Unire nu a fost rezultatul particip rii României la r zboi.
Nici partizanii Antantei, nici cei ai Puterilor Centrale nu au avut în
vedere revolu ia din Rusia şi destr marea monarhiei austro-ungare.
Ra ionamentul lor s-a înscris formulei tradi ionale a raportului de
putere interstate: victoria Antantei ne va da Bucovina, Transilvania
şi Banatul, victoria Puterilor Centrale ne va da Basarabia; o biruin
o excludea pe cealalt , astfel c nimeni nu vedea cum ar fi cu putin
ca toate aceste provincii s intre aproape simultan în frontierele
Vechiului Regat.
301
 R zboiul început de România în 1916 s-a încheiat prin pacea
de la Bucureşti din 1918. Prost preg tit, el a cunoscut înfrângerile
din 1916 şi izbânzile din 1917, care nu au mai putut modifica îns
situa ia frontului, aşa cum el fusese fixat în iarna 1916/1917; ieşi-
rea Rusiei din r zboi a f cut imposibil continuarea opera iilor
militare de c tre România, singur , şi a impus, ca urmare a p cii
de la Brest-Litovsk, pe cea de la Bucureşti.
În acele zile, când se pl teau deopotriv p catele guvernului
liberal din anii 1914-1916 şi se îndurau urm rile defec iunii ruse,
au intervenit cele dou evenimente de însemn tate continental şi
universal , gra ie c rora românii din teritoriile st pânite de Rusia şi
Austro-Ungaria au putut s -şi exprime şi s înf ptuiasc voin a lor
de a se uni cu ara, cu România. Nu o victorie militar a stat la teme-
lia României Mari, ci actul de voin al na iunii române de a-şi da
arm tura teritorial-institu ional care este statul na ional. Aşa cum
în secolul al XlX-lea, în Peninsula Italic , atunci când se discutau
modalit ile de unificare a statelor italiene (sub egida Papei, a
Regatului Sardiniei etc.) se spunea Italia fără da se (Italia se va face
prin ea îns şi), tot astfel, România — c reia îi spunem Mare pentru
a o deosebi de cea mic (Vechiul Regat), dar care este, de fapt,
România nu mare, ci fireasc , un stat ce corespunde frontierelor ei
fireşti — aceast Românie s-a f cut de la sine, peste erorile şi îndo-
ielile clasei politice. O necesitate istoric — na iunea trebuie s
tr iasc într-un stat na ional — s-a dovedit mai puternic decât orice
guvern sau partid, culpabil de egoisme sau incompeten , şi, punând
în mişcare na iunea, i-a dat acea for uriaş ca peste toate adver-
sit ile s dea via aspira iei sale: statul na ional.
DIN NOU ÎN PRIMEJDIE
Marea Adunare Na ional de la Alba Mia a încheiat în 1918
procesul început în 1859, de creare a statului na ional român. Ceea
ce se ştie mai pu in este c , în lunile urm toare, el a trecut printr-o
302
mare primejdie, ale c rei dimensiuni sunt puse în lumin de docu-
mentele date la iveal în ultimii ani.
Nici Rusia Sovietic , nici Ucraina Sovietic nu acceptau unirea
Basarabiei şi a Bucovinei cu România. La Kiev, în fruntea Con-
siliului Comisarilor Poporului, Lenin îl numise pe bulgarul Christian
Rakovski, adversar înverşunat al României, convins c o interven ie
militar împotriva acestei ri avea s se soldeze cu pr buşirea regi-
mului „claselor exploatatoare" şi instaurarea unei republici sovietice.
Înc din a doua jum tate a lui ianuarie 1919 au avut loc în zona
Hotinului incursiuni în dreapta Nistrului ale detaşamentelor sovietice
care au beneficiat de complicitatea unor localnici. Generalul Stan
Poetaş, comandantul Brig zii 17 infanterie, a fost ucis de elemente
comuniste, în apropiere de Atachi (jud. Soroca), iar trupele române
dispuse la frontier au fost, temporar, constrânse s bat în retragere.
Abia fusese restabilit situa ia în aceast parte, când s-a produs un
nou atac în regiunea Hotin-Atachi, dat de for ele sovietice, care au
reuşit s ocupe Hotinul (23 ianuarie), unde puterea a fost preluat
de un directorat sovietic, ce şi-a exercitat autoritatea pân la
1 februarie, când trupele române au expulzat, dup lupte grele, pe
invadatori şi au restabilit ordinea.
Situa ia s-a agravat considerabil dup instituirea regimului
sovietic în Ungaria, unde, la 21 martie 1919, a fost proclamat
„Republica Sfaturilor" (sovietelor), conduc torul de fapt al noului
regim fiind Bela Kun, comunist, originar din Transilvania. Republica
Sovietic Ungar crea pentru România primejdia de a fi atacat din
est şi din vest, de Armata Roşie sovietic şi de cea ungar . Christian
Rakovski st ruia pentru un atac conjugat sovieto-ungar împotriva
României, convins c , de îndat ce jonc iunea celor dou Armate
Roşii avea s se fac pe teritoriul acestei ri, ea avea s devin o
republic sovietic .
Fa de diviziunile şi şov ielile Consiliului Suprem Interaliat
de la Paris şi de amenin area care plana asupra Transilvaniei, ca
urmare a prezen ei unit ilor militare ungare în Crişana, înaltul
Comandament român a hot rât s treac la ofensiv . în ziua de
16 aprilie, dup ce respinseser un atac ungar, dat în cursul nop ii,
trupele române str bat defileurile Mun ilor Apuseni şi, câteva zile
303
mai târziu, ocup oraşele Satu Mare, C rei, Salonta şi Oradea Mare,
dup care continu ofensiva pân la Tisa, pentru a aşeza un obstacol
natural în m sur s asigure securitatea teritoriului controlat de
trupele române (1 mai).
În timp ce situa ia se stabiliza pe frontul de vest, Rakovski şi
Cicerin, comisarul poporului pentru Afaceri Str ine în guvernul
sovietic de la Moscova, au trimis note ultimative guvernului român,
cerând imediata evacuare a trupelor române din Basarabia şi
Bucovina (1-2 mai). Moscova şi Kievul preg teau astfel interven ia
militar , coordonat cu autorit ile de la Budapesta, destinat s
includ România în sistemul republicilor sovietice.
Pentru a testa rezisten a trupelor române şi franceze a fost
preg tit o incursiune pe malul drept al Nistrului, în timp ce for ele
ungare dezl n uiser ofensiva împotriva recent constituitului stat
cehoslovac (20 mai). La 27 mai, trupele sovietice au trecut Nistrul
şi au ocupat Tighina. Speran a atacatorilor c solda ii francezi (în
Basarabia se aflau şi trupe franceze) li se vor al tura din considerente
ideologice s-a spulberat, replica militarilor algerieni fiind pe cât de
prompt pe atât de eficace. Solda ii roşii au fost constrânşi s se
retrag , cu mari pierderi, înso i i — totuşi — de circa 60 de francezi.
Ofensiva for elor anticomuniste în Rusia, conduse de generalul
A.I. Denikin, a pus cap t încerc rilor de organizare a atacului
conjugat sovieto-ungar împotriva României. Rakovski s-a resemnat
s renun e la acest proiect numai dup ce a primit de la Lenin o
telegram prin care era f cut r spunz tor dac trupele destinate
atacului împotriva României nu erau trimise imediat s apere puterea
sovietic , amenin at de înaintarea albilor.
LA BUDAPESTA
Dac frontul de est a cunoscut, în urma desf şur rii r zboiului
civil din Rusia, un calm relativ, dup atacul de la Tighina, cel de
vest a înregistrat o escaladare a confrunt rii cu un final la care pu ini
304
se aşteptau. încurajat de succesele ob inute împotriva Cehoslovaciei,
guvernul ungar a hot rât s treac la ofensiv pe frontul românesc
de la Tisa, prezentându-se ca executor al cererii adresate de Consiliul
Suprem Interaliat guvernului român de a-şi retrage trupele de la Tisa
pe linia de demarca ie din Crişana.
La Paris, atitudinea Alia ilor fa de România era ambigu . Pe
de o parte preşedintele SUA, Wilson, şi premierul britanic, Lloyd
George, puneau c derea guvernului Kârolyi — pentru ei un moderat
— pe seama ofensivei trupelor române şi reproşau luT Br tianu
înaintarea pân la Tisa; pe de alt parte, fa de succesele ungare
împotriva cehoslovacilor, mareşalul Foch considera necesar o
campanie militar împotriva Ungariei, pentru care doar România nu
f cea rezerve şi nu prezenta cereri.
Atitudinea Bucureştilor era determinat de dou considerente:
primejdia ungar şi dorin a de a ameliora rela iile cu Alia ii —
nemul umi i de fermitatea lui Br tianu în refuzul de a accepta clauze
ce atingeau suveranitatea rii.
Istoriografia ungar (chiar cea postcomunist !) prezint
Republica Sovietic Ungar drept „alternativa socialist " — spre
deosebire de cea „burghez " — a rezolv rii problemei na ionale.
Referindu-se la Republica Sfaturilor, proclamat la 21 martie 1919,
Histoire de la Transylvanie (1992) scrie c „s-a v zut constituin-
du-se, dup Rusia, al doilea stat proletar, care a f cut ca na iunile
din bazinul dun rean s întrevad o cotitur istoric ". Autorii sus in
c „Republica Sfaturilor a instaurat o nou orientare în politica
extern şi în politica na ionalit ilor. Ea nu se mai fonda pe inte-
gritatea teritorial — se desolidariza clar de politica na ional a
regimului democratic al lui Kârolyi —, dar ea refuza de asemenea
s cedeze f r condi ii anumite regiuni ale rii armatelor rilor
vecine cu intenţii vădit imperialiste (subl.n.)". De re inut ter-
minologia autorilor maghiari, moştenit de la istoriografia marxist !
Ei amintesc faptul c Republica Sfaturilor „a promis de asemenea
lupta «împotriva boierilor români», invitând proletariatul din
România s constituie o alian " şi c liderii de la Budapesta v^erau
ferm convinşi c mişcarea muncitoreasc revolu ionar avea s
aboleasc frontierele şi s creeze un stat interna ional imit a c rei
305
condi ie prealabil ar fi fost «alian a fr easc a muncitorilor,
republica federativ »".
Este de net g duit c la Budapesta existau socialişti şi comu-
nişti cu vederi „interna ionaliste", c cei din urm aşteptau izbucnirea
revolu iei mondiale, pr buşirea statelor burgheze şi fraternitatea
universal a proletariatului. Na ionalismul îns era mai puternic
decât ideologiile de stânga. Şeful Misiunii militare franceze la Praga,
generalul Pelle, scria, la 6 iulie 1919, c „ungurii arat c sunt
hot râ i s restabileasc vechile hotare ale rii lor": aşadar nu
abolirea frontierelor, ci restaurarea lor.
Consiliul Suprem Interaliat, divizat şi indecis, nu d duse curs
propunerii mareşalului Foch, când autorit ile de la Budapesta au
luat ini iativa, declanşând, la 20 iulie, ofensiva pe frontul de pe Tisa.
Deşi aşteptat, şocul a fost resim it de dispozitivul românesc: trupele
ungare au trecut Tisa şi au reuşit s -şi creeze un cap de pod. Dup
o s pt mân de lupte înverşunate, ofensiva ungar a fost st vilit , şi
inamicul aruncat peste Tisa»
De ast dat , ignorând îndemnurile — uneori imperative — ale
Consiliului Suprem Interaliat ca trupele române s nu înainteze,
Br tianu şi înaltul Comandament erau decişi s mearg pân la cap t
în confruntarea româno-ungar . Decizia avea o dubl motiva ie: de
securitate şi de prestigiu.
Pân în ajunul c derii sale, Bela Kun nu a abandonat speran a
c România poate fi eliminat din lupt prin atacul conjugat sovieto-
ungar şi a p strat un neîntrerupt contact telegrafic cu Lenin în acest
scop. Amenin area unui r zboi pe dou fronturi exista atât timp cât
Budapesta şi Moscova formau o alian roşie. Era, aşadar, imperativ
necesar ca guvernul controlat de comunişti — în spe , de Bela Kun
— s fie înl turat.
Interven ia român împotriva regimului sovietic ungar era
solicitat pân şi de reprezentan ii fostei clase politice, înl turate de
la putere. înc de la 10 iulie, fostul prim-ministru Gyula Andr ssy,
prin ul de Windischgr tz şi fostul ministru Vâzsonyi Vilmos au
solicitat lui N. Petrescu-Comnen (pe atunci şeful Biroului român de
pres de la Berna) s contribuie, al turi de for ele anticomuniste din
Ungaria (un guvern conservator se constituise la Szeged), la
306
r sturnarea regimului comunist prin ocuparea Budapestei. Dup
opinia lui Vâzsonyi, „singura putere în m sur de a lichida
bolşevismul, în centrul Europei, este România". Şi tot el sus inea:
„Numai cu concursul Dvs. (al României — n.n.) putem s ne salv m
ara şi s se restabileasc pacea şi ordinea în inima Europei".
Lichidarea focarului comunist din Ungaria — un fel de sucursal
a Moscovei la Dun rea de Mijloc — corespundea deopotriv
intereselor României ca şi stabilit ii în Europa.
Prezen a trupelor române în capitala ungar era îns şi o
problem de prestigiu. Când ele şi-au f cut, la 4 august 1919, intrarea
în Budapesta, în locul guvernului controlat de Bela Kun se afla, de
la 1 august, aşa-numitul guvern „sindical", condus de socialiştii de
dreapta Gyula Peidl şi Kâroly Peyer, ambii ostili comuniştilor.
Ocuparea Budapestei de c tre armata român avea, pentru români,
o valoare simbolic : era r scump rarea secolelor de oprimare şi
umilin îndurate în Transilvania. F r o astfel de satisfac ie oferit
opiniei publice româneşti, reconcilierea între cele dou popoare şi
state ap rea anevoioas . Ocuparea Budapestei nu a fost un act de
r zbunare (autorit ile militare române au avut o atitudine corect
şi au întreprins ac iuni umanitare în beneficiul popula iei), perso-
nalit i politice ca Al. Vaida-Voevod luând în considerare raporturi
bilaterale normale sau chiar amicale: „Ungurii — spunea fruntaşul
ardelean amintit — sunt inamicii noştri de ieri, sunt învinşii de ast zi
şi vrem ca ei s fie prietenii noştri de mâine".
Astfel de inten ii aveau s se dovedeasc irealizabile. Dup
patru luni, când armata român s-a retras din Ungaria, for ele
conservatoare, eliberate de teama comunismului, au reluat tradi-
ionala politic de ostilitate fa de România. în octombrie 1919,
amiralul Mikl6s Horthy, viitorul regent al Ungariei, afirma c :
„Inamicul num rul unu al Ungariei este România, pentru c cele mai
mari preten ii teritoriale sunt împotriva ei şi pentru c ea este cea
mai puternic dintre statele vecine. De aceea, principalul el al
politicii noastre externe este rezolvarea problemelor cu România
prin recurgerea la arme".
C derea regimului lui Bela Kun nu a însemnat, aşadar, decât
diminuarea, nu dispari ia primejdiei de la frontiera vestic . Regimul
307
 comunist de la Budapesta însemna — cum s-a ar t tat —
posibilitatea prinderii României în cleştele sovieto-ungar. El „nu
prezenta o amenin are serioas din punct de vedere ideologic. Keith
Hitchins a relevat lipsa de ecou în mediul socialist şi muncitoresc
din România a propagandei „interna ionaliste" a regimului condus
de Bela Kun: „Eşecul Republicii Sovietice Ungare de a ob ine
sprijinul nu mai mult decât al unui pumn de socialişti români trebuie
atribuit, în primul rând, puternicului sentiment na ional al celor din
urm şi credin ei c socialismul se poate dezvolta în chipul cel mai
bun în cadrul statului na ional". Aceeaşi constatare este valabil
— cum se va vedea mai jos — şi în cazul Rusei Sovietice şi a
chem rilor sale interna ionaliste.
LUPTA DIPLOMATIC DE LA PARIS
În timp ce România îşi ap ra noile frontiere de la est şi vest, la
Paris se desf şura Conferin a de pace, unde reprezentan ii rii
noastre au avut de dat o lupt diplomatic îndârjit , care spulber
afirma iile tenden ioase despre crearea României Mari ca un fel de
recompens teritorial acordat de Antant .
Pozi ia României a fost, de la început, anevoioas , întrucât
Antanta considera c tratatul din 1916 îşi pierduse valabiliatea ca
,, urmare a semn rii p cii de la Bucureşti, iar SUA refuzau s recu-
noasc orice acord încheiat înainte de intrarea lor în r zboi, aşadar
şi tratatul din 1916.
Aceast situa ie era agravat de principiul de baz al
Conferin ei de pace, ierarhia de putere: statele erau împ r ite în dou
categorii — marile puteri, cu interese nelimitate, şi micile puteri, cu
interese speciale (România figura, bineîn eles, în cea de a doua
grup ). Marile puteri înving toare au constituit un adev rat directorat
al celor patru (Clemenceau, W. Wilson, Lloyd George şi Orlando),
Japonia fiind „partenerul t cut". Cei patru „chirurgi" chema i s
„taie" frontierele noii Europe erau de o ignoran des vârşit .
308
Premierul britanic Lloyd George se întreba — potrivit lui „Daily
Mail" — „unde dracu' este locul sta (Transilvania) pe care România
este atât de ner bd toare s -1 aib ?"
Ion I. C. Br tianu, st pânit de marea sa ambi ie, nu a vrut s -
1 aib al turi, ca al doilea delegat, pe Take Ionescu, ale c rui întinse
rela ii în lumea politic interna ional i-ar fi fost de cel mai mare
folos. El a crezut c abilitatea sa politic va fi suficient pentru a-i
face recunoscute drepturile României (potrivit diplomatului Dimitrie
Ghica, premierul român, confruntat cu dârzenia şi agresivitatea lui
Clemenceau — „Tigrul" —, ar fi încercat chiar s -i sl beasc pozi ia
prin discu ii politice cu oamenii de stat francezi, ceea ce l-ar fi f cut
pe premierul francez s spun c ar fi putut s -1 expulzeze pe
Br tianu din Fran a între doi jandarmi).
Superioritatea politico-diplomatic a lui Take Ionescu fa de
Br tianu este dovedit de atitudinea sa în problema Banatului
sârbesc. Br tianu se plasa pe pozi ia tratatului din 1916, cerând ca
întreg Banatul s fie atribuit României. Take Ionescu a în eles nu
numai c Alia ii nu vor da satisfac ie României în detrimentul
Serbiei, aflat din prima clip şi f r înterupere în r zboi, dar — ceea
ce era capital — c , având frontiere cu trei state ostile (Rusia
Sovietic , Ungaria şi Bulgaria), România nu avea nici un interes
s mai aib un vecin nemul umit. Iat de ce, f r nici un fel de
împuternicire oficial , el a declarat primului-ministru sârb, Nikola
Pasic, c România renun la Banatul sârbesc.
Br tianu a fost îns omul politic român care a dovedit cea mai
puternic rezisten fa de încerc rile marilor puteri de a-şi impune
voin a în dauna independen ei României. Venit s ob in , la Paris,
recunoaşterea noilor frontiere ale rii, el a scris aceste cuvinte (în
scrisoarea din 3 iunie 1919 c tre M. Pherechide), ce ar trebui sa fie
ştiute de fiecare român: „Am moştenit o ar independent şi chiar
pentru a-i întinde grani ele, nu-i putem jertfi neatârnarea".
Marea lupt a dat-o Br tianu în leg tur cu tratatul minorit ilor,
care îl înso ea pe cel cu Austria. Marile puteri, preocupate de situa ia
minorit ilor na ionale" de pe teritoriul statelor succesoare
Austro-Ungariei (adic în frontierele c rora intraser teritorii ale
fostei monarhii dualiste) şi, în primul rând, de situa ia minorit ii
309
evreieşti, au dorit s aib un drept de supraveghere asupra regimului
aplicat acestor minorit i. în acelaşi timp, ele au voit s -şi asigure
avantaje economice prin includerea unor clauze privind comer ul
exterior şi de tranzit.
Deosebit de sup r toare pentru România era referin a în
preambulul tratatului minorit ilor (destinat s explici teze art. 60
al celui cu Austria) la faptul c „în tratatul de la Berlin, independen a
Regatului României nu a fost recunoscut decât sub anumite
condi iuni".
Br tianu a protestat ferm împotriva unor astfel de demersuri.
El a refuzat categoric condi ii şi limit ri impuse numai statelor
succesoare ale Austro-Ungariei, nu şi marilor puteri (Marea Britanie,
de exemplu, refuzase principiul protec iei minorit ilor ca incom-
patibil cu întinsul ei imperiu colonial). Premierul român a relevat
primejdia diviz rii popula iei României în dou categorii — români
şi minoritari: „unii încrez tori în solicitudinea statului, iar ceilal i
îndemna i de a-i fi potrivnici şi a c uta protec ie în afara grani elor".
Ion I.C. Br tianu a adoptat atitudinea omului de stat responsabil
pentru ap rarea intereselor supreme ale na iunii. Pozi ia guvernului
român nu era dictat decât de dorin a de a nu se aduce limit ri
suveranit ii na ionale; el era hot rât, aşa cum declara la 27 mai
1919, „s recunoasc cele mai largi libert i minorit ilor etnice şi
confesionale" şi propunea urm toarea formulare a articolului privind
drepturile minorit ilor: „România acord tuturor minorit ilor de
limb , ras şi religie care locuiesc înl untrul noilor sale grani e
drepturi egale acelor pe care le au ceilal i cet eni români".
În imposibilitate de a face acceptat pozi ia României, Br tianu
a p r sit Parisul şi s-a angajat în politica de rezisten fa de cei
patru mari, pân la 12 septembrie, când a demisionat. For ele erau
inegale: la 15 noiembrie 1919, guvernul Al. Vaida-Voevod a primit
un ultimatum al Consiliului Suprem Interaliat prin care i se cerea s
accepte în termen de opt zile, „f r discu ie, f r rezerve şi f r
^condi ii", semnarea celor dou tratate (cu Austria şi cel al
minorit ilor), în caz contrar urmând a p r si Conferin a de pace, iar
rela iile diplomatice dintre rile membre ale Consiliului şi România
aveau s fie rupte.
310
Mai flexibil şi mai pragmatic decât Br tianu, Al. Vaida-
Voevod avea s dezamorseze criza din rela iile dintre Bucureşti şi
Paris, şi, ob inând unele reformul ri aje textelor (între care dispari ia
referirii la recunoaşterea independen ei României), a semnat tratatele
incriminate.
Des vârşirea unit ii na ionale a României a c p tat astfel
recunoaştere interna ional prin tratatul de la Saint-Germain-en-
Laye, cu Austria — care recunoştea unirea Bucovinei cu România
,— semnat la 10 decembrie 1919 (celelalte puteri îl semnaser la
10 septembrie), prin tratatul de la Trianon, cu Ungaria — care
recunoştea unirea Transilvaniei cu România, semnat la 4 iunie 1920,
şi prin tratatul de la Paris, prin care Fran a, Marea Britanie, Italia
şi Japonia (care nu 1-a ratificat îns ) recunoşteau unirea Basarabiei
cu România, semnat la 28 octombrie 1920.
Tratatul cu Bulgaria, de la Neuilly, semnat la 27 noiembrie (dar
de România la 10 decembrie 1919), a reconfirmat, printre altele,
frontiera româno-bulgar din 1913."
în leg tur cu recunoaşterea interna ional a unirii Basarabiei
cu România, sunt de f cut trei observa ii. Ratificarea tratatului
semnat la 28 octombrie 1920 s-a f cut cu întârziere (Marea Britanie
1-a ratificat în 1922, Fran a în 1924, Italia în 1927). întârzierea Italiei
şi refuzul Japoniei de a-1 ratifica au fost determinate de dorin a de a
nu prejudicia rela iile cu URSS. între guvernele japonez şi sovietic
a fost încheiat un acord secret privind neratificarea de c tre Tokio a
tratatului din 28 octombrie 1920, ca parte a conven iei sovieto-
japoneze din 20 ianuarie 1920. Dup ce Italia a ratificat tratatul,
Japonia a r mas singura putere semnatar care nu-1 ratificase,
f cându-1 astfel inoperant, în continuare. Amenin at de URSS c
va întrerupe discu iile privind tratatul de pescuit între cele dou ri
(20 000 de pescari japonezi câştigau peste 24 milioane de dolari din
pescuitul în apele sovietice!), Japonia nu a mai ratificat tratatul
privind Basarabia.
SUA au întârziat recunoaşterea unirii Basarabiei cu România
.pân în 1933, şi atunci au f cut-o pe cale ocolit . în 1920, anul
tratatului de la Paris privind Basarabia, SUA au decis s nu
recunoasc nici un fel de schimbare teritorial afectând vechiul
311
Imperiu rus atât timp cât nu exista un guvern reprezentativ la interna ionale. Pentru Fran a, România prezenta interes, în primul
Moscova. Recunoaşterea unirii Basarabiei cu România ar fi înc ftat rând, din perspectiva construirii unui flanc oriental antigerman. Din
acest principiu. Fa de repetatele proteste şi cereri ale guvernului secolul al XVI-lea, de la alian a franco-otoman împotriva
român şi în dorin a de a p stra bune rela ii economice între cele dou Imperiului german, Parisul a c utat permanent un aliat în Est, care
ri, în 1933, la sugestia lui Cordell Huli, secretar de stat, Basarabia s oblige Imperiul german la un r zboi pe dou fronturi. Dup
a fost inclus în cota de imigra ie a României pentru SUA, ceea ce declinul Imperiului otoman, Fran a a substituit aliatului otoman
echivala cu recunoaşterea suveranit ii româneşti asupra teritoriului Rusia. Dup revolu ia bolşevic , Rusiei i s-a substituit lan ul de alia i
dintre Prut şi Nistru. r s riteni ai Fran ei: Polonia, Cehoslovacia, România şi Iugoslavia.
Peripe iile recunoaşterii diplomatice a Marii Uniri relev dou La temelia acestei alian e se afla solidaritatea în men inerea statu-
realit i fundamentale: România Mare nu este crea ia artificial a quo-ului versaillez (configura ia teritorial , modelat de ansamblul
tratatelor de pace din anii 1919-1920, o „pl smuire monstruoas " a tratatelor de pace din anii 1919-1920, dintre care primul, cel cu
Versaillesului şi a Trianonului, aşa cum a repetat în perioada Germania, fusese semnat la Versailles, la 28 iunie 1919). Cele patru
interbelic (dar şi mai târziu) propaganda revizionist ungar şi ri din Europa Central şi de Sud-Est ap ruser sau îşi realizaser
sovietic . Des vârşirea unit ii na ionale a românilor s-a înf ptuit unitatea na ional la sfârşitul r zboiului, ale c rui rezultate politico-
înainte de Conferin a de pace prin actele de unire de la Chişin u, tcritoriale fuseser consacrate prin tratatele de pace din anii
Cern u i şi Alba Iulia, toate în 1918, în timp ce tratatele de pace, 1919-1920. în principiu, Fran a şi alia ii ei r s riteni trebuiau s
care le-au dat consacrarea interna ional , au fost semnate în anii ac ioneze solidar, în ap rarea frontierelor n scute din r zboiul
1919-1920 (în privin a tratatului de la Trianon, este de amintit c el mondial. Era, aşadar, în interesul Parisului ca alia ii s i r s riteni —
a fixat şi frontiera româno-ungar , dup ce echipe de exper i între care si România — s fie puternici.
francezi, englezi, italieni şi americani propuseser diferite trasee, cel
mai defavorabil României fiind cel italian, iar cel mai favorabil cel
francez).
Tensiunile dintre România şi Alia i, în timpul Conferin ei de
pace şi reticen ele lor în a recunoaşte una sau alta din noile frontiere
ale României infirm o alt tez a propagandei ostile României, tez
potrivit c reia România Mare a ap rut ca urmare a „bacşişului" dat
de Antant aliatului român. Lupta lui Br tianu la Paris pentru a face
recunoscute drepturile României dezminte categoric aceast
afirma ie tenden ioas .
Este îns adev rat c , dincolo de duelul acesta dintre
Clemenceau şi Br tianu, Fran a a sprijinit consolidarea şi recu-
noaşterea României Mari. Interesul Parisului pentru România nu era
îns dictat, în chip prioritar, de constituirea aşa-zisului cordon sanitar
împotriva Rusiei Sovietice. în 1919-1920, pu ini erau acei care s
întrevad viitoarea evolu ie a regimului sovietic şi ponderea pe care
URSS (constituit la 30 decembrie 1922) avea s o aib în rela iile
312
 PARTEA a IV-a

ISTORIA CONTEMPORANĂ

GENERALUL HAR1SMATIC
Primele alegeri de dup constituirea României Mari, desf şurate
dup sisteme diferite în Vechiul Regat şi în provinciile unite, au
însemnat victoria coali iei „Blocului Democratic", reunind, practic,
cele mai importante forma iuni politice, decise s -i conteste lui
Br tianu controlul puterii: Partidul Na ional Român (din Transilvania),
Partidul r nesc, Partidul Na ionalist-Democrat condus de N. Iorga,
al c rui prestigiu politic era, dup st ruitoarea sa lupt pentru Unire,
la apogeu. Victoria „Blocului Democratic" şi eşecul liberalilor putea
s apar ca un semn de ingratitudine fa de Ion I. C. Br tianu, artizanul
Marii Uniri, cum îl prezenta propaganda liberal . Ca şi Clemenceau,
dup primul r zboi mondial, şi Churchill, dup cel de al doilea,
Br tianu constata cu am r ciune c electoratul îşi întorcea fa a de la
el: prea proaspete erau, în amintirea tuturor, r spunderile PNL pentru
eşecurile României în r zboi, şi prea mult atotputernicia Br tianului
se exercitase în ar , pentru ca acum, în condi iile noului „inaugural",
opinia politic s nu doreasc „la vremuri noi, oameni noi".
330
Alian eterogen , Blocul Democratic nu putea face fa flu-
xului de greve şi demonstra ii de stânga, care amenin au stabilitatea
social şi politic a rii. Omul providen ial a fost atunci generalul
Averescu. Capitalul s u de popularitate a fost un adev rat st vilar
de care s-au spulberat talazurile revolu ionare. Devenit prim-ministru
în martie 1920, el a rezistat grevei generale din octombrie 1920,
punându-i cap t prin mijloace dure (la 21 octombrie, a doua zi dup
declanşarea ei, au fost aresta i liderii sindicali şi cei ai Partidului
Socialist), iar la 17 iulie 1921 a fost adoptat legea pentru definiti-
varea reformei agrare în Vechiul Regat, începutul fiind f cut, în
prezen a generalului, la Gurb neşti-Ilfov. într-o ar cu o popula ie
rural atât de numeroas ca România, agita ia de stânga nu mai avea
nici o şans de îndat ce setea de p mânt a ranului era — fie şi
temporar — astâmp rat . Omul tranşeelor, p rintele solda ilor se
dovedea, o dat pacea revenit , şi p rintele ranilor. România
datoreaz generalului Averescu un M r şti social şi politic, în
1920-1921, mai important decât M r ştiul militar din 1917, în
în elesul c prin persoana sa generalul Averescu a blocat curentele
de stânga şi extrema-stâng .
„Maurul şi-a f cut datoria, maurul poate s plece", a fost cal-
culul lui Br tianu, care nu ar fi fost el, dac nu ar fi fost decis s
revin la putere, pentru a modela România Mare, privit de el ca o
crea ie a ostenelilor sale. Dup o scurt guvernare a lui Take Ionescu
— acestei str lucite inteligen e politice destinul ostil nu i-a îng duit
s fie prim-ministru, ceea ce îşi dorise o via întreag , decât o
lun —, Br tianu şi liberalii au preluat cârma pentru patru ani.
Marea guvernare liberal (1922-1926) a fost încercarea
sistematic a clasei burgheze de a-şi da puterea economic şi politic
în noul stat românesc, n scut din Marea Unire. Principiul de baz
a fost „prin noi înşine", adic f urirea economiei capitaliste prin
puterile burgheziei na ionale concurate de capitalul str in. Artizanul
modest, dar tenace al acestei politici a fost fratele primului-ministru,
Vintil Br tianu, a c rei discre ie a ascuns statura sa politic , nu mai
pu in important decât a ilustrului s u frate. Aşa cum a observat
un analist contemporan, „Vintil Br tianu a f cut pentru ar mai
mult decât to i na ionaliştii la un loc. A fost aproape singurul om
politic care a lucrat zi de zi şi în chip efectiv la prop şirea economiei
na ionale". Drama sa a fost c efortul l udabil şi remarcabil pe care
331
1-a întreprins nu s-a bucurat de sprijinul beneficiarilor, c ci, aşa cum
observ acelaşi analist, „Clasa burghez , în loc s -1 secondeze cu
elan şi cu credin a, a preferat sa r mân indiferent . N-a avut nici
instinctul, nici maturitatea s -şi dea seama c interesele sale îi dictau
s -1 sus in din r sputeri" (Sterie Diamandi). Cântecul de siren al
capitalului str in a acoperit apelul lui Vintil Br tianu de a edifica
un capitalism na ional.
Politica de consolidare a statului român, astfel cum ap rea dup
unirea Basarabiei, Bucovinei, Transilvaniei şi Banatului, şi de asigurare
a de inerii pârghiilor economiei na ionale de c tre burghezie a f cut
obiectul unei ample legisla ii înf ptuite de guvernul Br tianu. în fruntea
ei s-a aflat noua constitu ie, care o înlocuia pe cea din 1866.
 CAPITOLUL 2

ROMÂNIA ŞI CEL DE AL DOILEA

RĂZBOI MONDIAL

NORI AMENIN TORI

La Bucureşti, Pactul Molotov-Ribbentrop a fost primit ca

„o lovitur de teatru" sau „un tr snet din senin". Oamenii politici
intuiau corect c partenerii s-au pus de acord şi asupra teritoriilor de
împ r it între ei şi c Polonia şi România se aflau —vai! — între ele.
Când a izbucnit r zboiul (1 septembrie), România nu putea fi
decât neutr . Alian a cu Polonia nu era erga omnes (fa de to i),
ea func iona numai în cazul unui atac sovietic. La 4 septembrie, a
doua zi dup ce, prin declara ia de r zboi a Marii Britanii şi a Fran ei
adresat Germaniei (3 septembrie), care invadase Polonia, conflictul
se generalizase, un comunicat al guvernului român reafirma dorin a
României de „a p stra mai departe atitudinea paşnic de pân acum,
urm rind buna în elegere cu to i vecinii rii", fiind propuse din nou
pacte de neagresiune, dar şi hot rârea de a veghea la „siguran a
intereselor na ionale" şi „a face fa ap r rii fruntariilor". Dou zile
mai târziu, la 6 septembrie un Consiliu de Coroan aproba şi
reconfirma aceast atitudine. N. Iorga a exprimat cel mai corect
pozi ia României: „Facem ast zi o alt politic decât aceea pe care
o avem în inim . Nu o putem face decât pe aceea de azi!"
într-adev r, înconjurat de vecini ostili (URSS, Ungaria, Bulgaria),
nesiguri (Iugoslavia) sau pe punctul de a se pr buşi (Polonia),
România nu-şi putea permite ac iuni ce i-ar fi periclitat securitatea,
în cinismul s u obişnuit, Constantin Argetoianu a rezumat astfel
situa ia: „Vom merge pân la cea mai josnic dintre josnicii pentru
a ne p stra neutralitatea".
367
 Fa de nenorocirile ab tute asupra Poloniei, autorit ile
române au f cut tot ce le-a stat în putin , înc lcând uneori regulile
neutralit ii, pentru a veni în ajutorul aliatului. Astfel, rezervele de
aur ale Poloniei (circa 45 milioane de dolari) au putut tranzita
teritoriului României şi ajunge la Constan a, de unde au fost duse,
pe un vas englez, în Anglia.
La 17 septembrie Armata Roşie a intrat, la rândul ei, în
Polonia, pentru a participa la cea de a patra împ r ire a acestei ri.
în principia, tratatul de alian din 1921 ar fi obligat România s ias
de ast dat din neutralitate, şi s acorde asisten militar Poloniei.
Refugierea celor mai înalte autorit i ale statului polonez
(preşedintele, guvernul, comandantul-şef al armatei) au f cut f r
obiect obliga ia asumat de România în 1921: „Pentru noi — scria
Carol în jurnalul s u — este o fericire c s-a întâmplat aşa, c ci
aceast dizolvare a statului polon ne scap de argumente oareşicum
trase de p r, reac iunea noastr şi neintervenirea noastr fa de
URSS. Este o laşitate practic . Vai ce ar urla neinterven ionişii dac
ar şti aceast fraz ".
Lui Ribbentrop, venit într-o a doua vizit la Moscova, pentru
a definitiva linia de demarca ie dintre cele dou ri pe teritoriul
Poloniei şi între sferele lor de influen (Germania a admis înca-
drarea şi a Lituaniei, rezervat prin Pactul Molotov-Ribbentrop
Germaniei, în sfera sovietic ), Stalin i-a spus c „nu era de temut,
în clipa de fa , nici un fel de escapad nici din partea României,
nici a statelor baltice, deoarece tuturor acestor state le-a intrat frica
în oase", ceea ce era perfect adev rat.
În aceast stare de aşteptare anxioas , o echip de legionari
1-a asasinat pe primul-ministru Armând C linescu (21 septembrie)
pentru a r zbuna asasinarea lui Codreanu. „Nu-1 pot înlocui cu
nimeni!", a exclamat regele, şi avea dreptate. Aşa cum a spus, în
primul Consiliu de miniştri, prezidat de noul prim-ministru,
generalul Gheorghe Argeşanu — „Ghi Ostaşul" — ministrul de
Interne Gavril Marinescu, instrumentul regelui pentru „Ies sales
besognes"(treburile murdare), „represiunea va fi straşnic ". în afara
celor 9 asasini executa i pe locul crimei lor şi expuşi publicului, în
fiecare jude au fost executa i 3-5 legionari, desemna i de prefect,
368
şi expuşi apoi în pia a central , precum şi numeroşi lideri, afla i în
închisoare. Num rul celor executa i s-a ridicat la 252. Mişcarea
legionar a fost decapitat , dar procedeul a fost de o barbarie
vrednic de Europa lui Hitler şi Stalin. Dup opt zile, cât au durat
execu iile, „Ghi Sângerosul" a cedat locul de prim-ministru lui
Constantin Argetoianu.
Între timp, Uniunea Sovietic f cuse primul pas în direc ia
anex rii rilor baltice, impunându-le tratate de „ajutor reciproc"
care legalizau sta ionarea Armatei Roşii pe teritoriul lor. Un scenariu
asem n tor pare a fi fost preg tit şi pentru România. La sfârşitul lui
noiembrie 1939, Boris Stefanov, secretarul general al CC al PCR, a
publicat un articol în organul Cominternului, în care scria c
„interesele popoarelor României (sic!), dezvoltarea lor liber şi
paşnic , viitorul lor mai bun sunt imposibile f r încheierea imediat
a unui tratat de ajutor reciproc cu URSS, dup tipul tratatelor
intervenite între Uniunea Sovietic şi rile baltice". Evident, autorul
exprima punctul de vedere al patronilor s i de la Kremlin.
România ar fi devenit inta presiunilor sovietice, în vederea
încheierii unui tratat „de tip baltic", dac planurile lui Stalin nu s-ar
fi lovit de un obstacol neaşteptat: rezisten a Finlandei fa de
preten iile sovietice. Asigurat de militari c un conflict militar cu
Finlanda va fi un „r zboi fulger" dus de Armata Roşie, Stalin şi-a
dat acordul pentru solu ia de for , dar admirabila rezisten a
armatei finlandeze a impus URSS un r zboi de durat (r zboiul
sovieto-finlandez a început la 30 noiembrie 1939).
Ca urmare a noului context, problema Basarabiei şi, în general,
a României trebuia amânat : la 8 decembrie Comisariatul Poporului
pentru Afacerile Externe a declarat c articolul lui B. Stefanov nu
reflecta corect rela iile româno-sovietice. îns rcinatul cu Afaceri
al URSS la Bucureşti, P.G. Kukolev, 1-a vizitat pe ministrul de
Externe G. Gafencu pentru a-i da asigur ri asupra atitudinii paşnice
a URSS fa de România.
De îndat ce r zboiul sovieto-finlandez a luat sfârşit (12 martie
1940) Moscova a redeschis problema Basarabiei: la 29 martie, într-o
cuvântare în fa a Sovietului Suprem, Molotov a declarat c URSS
nu avea un tratat de neagresiune cu România deoarece exist o
369
problem nesolu ionat în rela iile bilaterale, „problema Basarabiei,
a c rei cotropire de c tre România Uniunea Sovietic nu a
recunoscut-o, deşi niciodat nu a pus problema înapoierii Basarabiei
pe cale militar ". Era pentru prima dat , din 1924, când o înalt
personalitate sovietic reafirma public preten iile URSS asupra
Basarabiei. Declara ia lui Molotov a marcat debutul oficial al noii
campanii de anexare a Basarabiei. Convins, în continuare, c r z-
boiul în Vest avea s dureze (practic, nici nu se desf şurau opera ii
militare), Kremlinul lua din nou în considerare „modelul baltic"
sugerat de Boris Stefanov, dar abandonat din cauza r zboiului
sovieto-finlandez.
La 9 aprilie 1940, V.M. Molotov i-a f cut reproşuri amare
ministrului României la Moscova, Gh. Davidescu, în leg tur cu
incidente de frontier puse în seama p r ii române şi 1-a avertizat
asupra lor, dar nu s-a referit, în nici un fel, la problema Basarabiei,
în schimb, la 19 aprilie îns rcinatul sovietic cu Afaceri în Italia,
L.B. Helfand şi-a ar tat nemul umirea c Gh. Davidescu nu a folosit
prilejul pentru o discu ie de ansamblu asupra rela iilor româno-
sovietice: „de unde şti i c Molotov ar pune chestiunea Basarabiei
în totalitatea ei? [...] s-ar putea s nu vi se cear nici o concesiune
teritorial . De unde şti i c Molotov nu s-ar m rgini s propun , de
pild , cedarea vreunei baze navale — ca Estoniei — menit ap r rii
contra unei eventuale debarc ri a trupelor generalului Weygand?"
La data conversa iei, Kremlinul era preocupat de o posibil
ac iune a unui corp expedi ionar franco-britanic, condus de generalul
Weygand, împotriva câmpurilor petrolifere din Caucaz şi c de i-
nerea unei baze navale în spa iul românesc ar fi consolidat
securitatea litoralului sovietic în Marea Neagr .
Ceea ce se desprinde din sugestia lui Helfand este c , în
prim vara anului 1940, atât-timp cât confruntarea militar din Vest
p rea s fie înc de lung durat , URSS urma, atât în privin a rilor
baltice, cât şi a României, un plan, în etape, de realizare a obiec-
tivelor sale: încorporarea celor dintâi, amputarea teritorial şi
controlul asupra celei din urm .
Planurile Moscovei s-au schimbat complet o dat cu
fulger torul succes al Wehrmachtului în Fran a. Dac , în toamna
370
lui '39, Stalin crezuse c noul conflict militar avea s -1 repete pe cel
din 1914-1918, adic r zboiul static, de tranşee din vest, când pen-
tru un kilometru de înaintare mureau mii de oameni, acum, r zboiul
fulger al Reichului spulbera aceste ipoteze. Fran a, de la care se
aştepta o rezisten îndelungat , s-a pr buşit în patruzeci de zile
(10 mai-22 iunie 1940). Toate calculele lui Stalin s-au n ruit. Dup
c derea Fran ei se credea c va veni rândul Marii Britanii s se recu-
noasc înfrânt . Fiecare succes al armatei germane pe frontul de vest
era întâmpinat de Stalin cu cele mai cumplite înjur turi. Incredibil
de rapida pr buşire a Fran ei a obligat Kremlinul s -şi modifice radi-
cal strategia în privin a realiz rii „planului de anexiuni": nu mai era
timp pentru o precaut şi treptat luare în st pânire a teritoriilor fixa-
te prin protocoalele secrete din 23 august şi 28 septembrie. Dac
Germania, victorioas în Vest, avea mâinile pe deplin libere în Est,
s-ar fi putut ca Berlinul s nu mai considere util Pactul Molotov-
Ribbentrop şi s se opun anexiunilor acceptate în toamna lui 1939.
La 17 iunie, o dat cu „cele mai fierbin i" felicit ri pentru
succesele armatei germane în Fran a, Molotov 1-a informat pe
ambasadorul german la Moscova, contele von der Schulenburg, c
guvernul sovietic, hot rât „s pun cap t tuturor intrigilor Angliei
şi Fran ei" în rile baltice, trimisese reprezentan i ai s i în Estonia
(A.A. Jdanov), Letonia (AI. Vîşinski) şi Lituania (V.G. Dekanozov),
pentru a constitui noi guverne, care s duc o „politic prosovietic "
(practic dictat de Moscova), în condi iile ocup rii acestor ri de
c tre Armata Roşie. Schulenburg a r spuns c Germania considera
aceste desf şur ri ca o problem între URSS şi rile baltice.
AMPUT RILE TERITORIALE DIN VARA
ANULUI 1940
Încurajat de bun voin a Reichului, dar îngrijorat de posibila
schimbare de atitudine a lui Hitler, Stalin a hot rât rapida rezolvare
371
a litigiului cu România. Instruc iunile trimise la 21 iunie 1940 de
L.Z. Mehlis, şeful Direc iei principale politice a Armatei*Roşii,
regiunilor militare Kiev şi Odessa precizau c Basarabia trebuie „s
fie smuls din mâinile tâlh reşti ale României boiereşti" şi d deau
instruc iuni privind activit ile organelor politice din Armata Roşie,
în cazul în care armata român ar fi opus rezisten şi s-ar fi ajuns
la un r zboi între cele dou ri; obiectivul principal era „rapida
descompunere a armatei române, a demoraliza spatele (armatei) şi,
astfel, a ajuta comandamentul Armatei Roşii s ob in , în cel mai
scurt timp şi cu cele mai mici pierderi, victoria deplin ".
La 23 iunie, Molotov 1-a informat pe Schulenburg c guvernul
sovietic avea s cear României cedarea Basarabiei şi Bucovinei, c
rezolvarea acestei probleme nu suferea nici o amânare şi c URSS
era hot rât s recurg la for a armat , dac România nu d dea curs
cererilor sovietice.
Bucovina nu fusese nominalizat în protocolul adi ional secret
al Pactului Molotov-Ribbentrop. în absen a documentelor sovietice
care s dezv luie procesul decizional de la Kremlin, se poate formula
ipoteza c Bucovina a fost al turat Basarabiei, ca revendicare
sovietic fa de România, in intervalul 21-23 iunie 1940 (în
instruc iunile lui L.Z. Mehlis nu se vorbeşte decât de Basarabia) şi
c Moscova a considerat c dezinteresul politic german „pentru acele
regiuni", exprimat în protocolul adi ional secret, acoperea şi
Bucovina, de vreme ce la începutul articolului 3 al protocolului era
men ionat „sud-estul Europei". Ingeborg Fleischhauer, cea mai bun
specialist în problema rela iilor germano-sovietice în anii
1939-1941, subliniaz : „Concludent este şi faptul c Schulenburg,
martor al abandon rii Uniunii Sovietice a întregului «sud-est al '
Europei» în cursul tratativelor din august, nu s-a formalizat fa de
revendicarea Bucovinei de c tre URSS". Dac textul articolului 3 -
nu ar fi l sat URSS posibilitatea de a-1 interpreta în în elesul c , dac
interesele economice ale Reichului erau respectate, Moscova putea
anexa şi alte teritorii decât Basarabia, Schulenburg, negociatorul
german al Pactului Molotov-Ribbentrop, ar fi reac ionat imediat.
Nu aceasta era îns şi interpretarea Fiihrerului. El a considerat
includerea Bucovinei între revendic rile sovietice ca „un semn al
372
presiunii sovietice spre Vest". Ecou al irit rii lui Hitler, Goebbels
nota în jurnalul s u c cererile lui Stalin sunt „contra în elegerii"
şi califica pozi ia dictatorului sovietic de „jefuire de cadavre".
Nemul umirea lui Hitler şi preocuparea lui nu erau determinate de
faptul c Bucovina apar inuse între 1775 şi 1918 Austriei (a c rei
moştenire istoric o preluase cel de al treilea Reich o dat cu
Anshluss-ul) sau c ea avea o minoritate german ori însemn tate
strategic , ci pentru c revendicarea lui Stalin — considerat de
Fiihrer, spre deosebire de Schulenburg —, ca o înc lcare a
protocolului adi ional secret, venea într-un moment când for ele
armate germane, deşi victorioase, se resim eau de pe urma efortului
şi, aşadar, n-ar fi putut reac iona în nici un fel în Est. Pentru Hitler,
era esen ial ca România, furnizoare de petrol şi cereale pentru
Germania, s nu devin teatru de r zboi.
R spunsul german a exprimat pozi ia ambivalen a Germaniei:
acord pentru anexarea Basarabiei, dar revendicarea Bucovinei era
„ceva nou". Preocupat, la rândul s u, s nu deterioreze rela iile cu
Germania, dar nici s nu apar într-o ipostaz de sl biciune, prin
abandonarea revendic rii, Stalin a restrâns cererea privind Bucovina
la partea nordic a provinciei. (Schulenburg a sugerat lui Molotov
c , pentru a înlesni acceptarea de c tre România a cererilor sovietice,
URSS ar trebui s restituie tezaurul trimis la Moscova în timpul
primului r zboi mondial, propunere respins categoric de Molotov
sub motiv c România ar fi exploatat prea mult timp Basarabia.)
La 26 iunie, Molotov a convocat pe ministrul României la
Moscova, Gh. Davidescu, c ruia i-a prezentat o not ultimativ prin
are cerea cedarea Basarabiei şi a nordului Bucovinei, amenin ând,
h caz contrar, cu recursul la for .
Nota ultimativ sovietic a provocat panic în România,
Cuvântul de ordine al regimului carlist fusese c nici o brazd de
p mânt nu va fi cedat . Acum vorbele trebuiau s devin fapt , dar
totul s-a dovedit o simpl fanfaronad : România nu dispunea nici
de mijloacele militare de ap rare, nici de alia i. Garan ia anglo-
francez din 13 aprilie 1939 nu putea func iona. înc de la 14 decem-
rie 1939, r spunzând la o întrebare a guvernului român privind
alabilitatea garan iei şi pentru frontiera de est, Sir Reginald Hoare,
373
 ministrul Marii Britanii la Bucureşti, spusese c ara s putea s
acorde sprijin României în ap rarea amintitei frontiere cu 4ou
condi ii: Turcia s permit trecerea prin Strâmtori a vaselor britanice
şi Italia s r mân neutr . Se în elesese de atunci c , din partea
Londrei, nu era de aştepat un ajutor militar în cazul unui conflict
armat româno-sovietic, întrucât Turcia nu avea s permit , în virtutea
rela iilor ei speciale cu URSS, trecerea prin Strâmtori a navelor
britanice, cu misiunea de a acorda asisten militar României
împotriva Uniunii Sovietice. La 26 iunie 1940, Fran a era învins ,
iar Marea Britanie aştepta invazia trupelor germane pe teritoriul
metropolei. Cum ar fi putut ea s ajute România?
Victoriile germane în Vest schimbau complet contextul
geostrategic de pe continent, şi România nu putea s -1 ignore. La
29 mai 1940, regele Carol a pus celor mai apropia i consilieri ai
s i întrebarea: „Trebuie st ruit într-o neutralitate atacat din toate
p r ile sau f cut un efort «pentru a se adapta la realitate»"? între cele
dou r spunsuri: a încerca s se ob in bun voin a Germaniei şi
p strarea neutralit ii, suveranul 1-a ales pe primul. El considera —
nu f r dreptate — c , dup biruin ele Wehrmachtului, pe continent
r m seser dou for e: Germania şi URSS, România fiind prins
între ele. „Amenin area sovietic silea România s aleag Germania.
Trebuia ac ionat în consecin ", rezum Grigore Gafencu ra iona-
mentul regal.
O schimbare atât de dramatic a politicii externe cerea îns
timp. Taton rile începuser de la 28 mai, dar r spunsul Berlinului
era limpede: discutarea cererilor revizioniste ale statelor vecine
României ap rea drept condi ia prealabil a stabilirii unor rela ii
strânse între cele dou ri.
Când s-a primit, în noaptea de 26-27 iunie, prima not
ultimativ sovietic , speran a s-a îndreptat spre Germania, dar
r spunsul a fost: „Fi i de acord". Celelalte puteri consultate — Italia,
Iugoslavia, Grecia şi Turcia —, în forme şi cu accente diferite, au
dat, în fond, acelaşi r spuns ca şi Berlinul.
Cele dou Consilii de Coroan inute la 27 iunie au prilejuit
confruntarea dintre partizanii ap r rii cu orice pre a teritoriului
na ional („Ne batem, blestem pe noi dac nu ne batem", a exclamat
374
dramatic Nicolae Iorga) şi cei care considerau c ,r zboiul fiindîn
desf şurare, era mai important s se asigure continuitatea de stat,
pus în primejdie — credeau ei — dac România s-ar fi angajat
într-un conflict militar cu URSS. La primul Consiliu (întrunit la orele
12) voturile s-au distribuit astfel: 11 voturi împotriva accept rii
ultimatumului, 10 pentru, 5 pentru discu ii şi unu rezervat
(Gh. T t rescu); la cel de al doilea Consiliu ( inut la orele 21),
reparti ia s-a schimbat: 19 pentru acceptarea ultimatumului, 6 contra
şi unu (Victor Antonescu) „expectativ".
R spunsul dat de guvernul român, care se declara gata s
discute cererile sovietice, a fost considerat la Moscova ca
nesatisf c tor, astfel c noua not ultimativ cerea evacuarea
Basarabiei şi a nordului Bucovinei în decurs de patru zile.
La 28 iunie, orele 11, Gh. Davidescu a comunicat lui Molotov:
„Guvernul român, pentru a evita gravele urm ri ce le-ar avea
recurgerea la for şi deschiderea ostilit ilor în aceast parte a
Europei, se vede silit s primeasc condi iile de evacuare specificate
în r spunsul sovietic".
Ocuparea Basarabiei şi a nordului Bucovinei de c tre Armata
Roşie a fost înso it şi de ocuparea abuziv a inutului Her a, care
nu f cea parte nici din Basarabia, nici din Bucovina, ci era parte
integrant a Vechiului Regat. (De re inut c harta sovietic , anexat
primei note ultimative, era întocmit la scara de 1/1800000, astfel
c în teren tr s tura de creion roşu neascu it cuprindea 10 km.)
Guvernul român a dat instruc uni lui Gh. Davidescu „s depun toate
eforturile cu putin spre a ob ine din partea guvernului sovietic
renun area la orice preten ii de teritoriu f când parte din Vechiul:
Regat". Demersul lui ca şi cel al succesorului s u, Grigore Gafencu,
au r mas f r rezultat. Unele mici rectific ri au fost ob inute cu
prilejul fix rii liniei de demarca ie.
Retragerea trupelor române din Basarabia şi nordul Bucovinei
s-a f cut în condi ii deosebit de anevoioase. Devansa i sau urm ri i
îndeaproape de unit ile Armatei Roşii, militarii români au fost
insulta i şi ataca i de elemente comuniste, în rândul c rora se aflau
numeroşi evrei. înc de la 25 iunie, şeful Sec iei cadre al Cominter-
nului, P. Guliaev, transmisese lui Gheorghi Dimitrov, secretarul
375
general al Interna ionalei Comuniste, date despre membrii comi-
tetului regional Basarabia al partidului comunist: I. Koro|kov,
O. Weisman, R. Rozenboim, I. Morgenstern şi A. Cojujnianu.
Ponderea important a evreilor în rândul comuniştilor din Basarabia
şi Bucovina se explic — aşa cum s-a ar tat — prin receptivitatea
fa de o doctrin interna ionalist , ca mijloc de dep şire a unei
identit i etnice incerte sau atacate. Caracteristic pentru escaladarea
violen ei în împrejur rile evacu rii teritoriilor ce urmau a fi anexate
de URSS este programul de la Dorohoi. Moartea celor 50 (sau 52)
de evrei, între care şase solda i, a fost provocat de focul „deschis
— se arat în raportul procurorului — de nişte solda i din grupurile
3 gr niceri şi 8 artilerie, care se retr geau din regiunea Her ei, umili i
şi batjocori i de evreii din Her a, şi ca r zbunare au început s trag
în evreii din cimitirul evreiesc", unde era, în curs de desf şurare,
înhumarea unui ostaş evreu.
Prin ceea ce poate fi numit dictatul de la Moscova, România a
pierdut un teritoriu de 50 762 km2, cu o popula ie de 3,9 milioane
de locuitori.
Nordul Bucovinei, inutul Her a, p r ile de nord şi de sud ale
Basarabiei au fost incorporate RSS Ucrainene, iar restul Basarabiei
a fost unit cu o parte a RSSA Moldoveneşti, din stânga Nistrului
(cealalt parte a fost şi ea integrat Ucrainei) şi au constituit RSS
Moldoveneasc (2 august 1940). Basarabia era astfel dezmembrat ,
pierzându-şi unitatea teritorial .
Actul de for al URSS a încurajat Ungaria şi Bulgaria s
prezinte şi ele revendic rile lor teritoriale.
Înc de la declanşarea r zboiului, la Budapesta se manifestase
un curent al c rei exponent era şeful Marelui Stat Major, Henryk
Werth, favorabil unei ac iuni militare împotriva României, în
vederea ocup rii Transilvaniei. Atât timp cât soarta r zboiului
r mânea nehot rât , factorii de decizie de la Budapesta în elegeau
c ar fi fost neproductiv pentru Ungaria s ob in Transilvania de la
Germania sau în cooperare cu ea.
În zilele de 6-7 ianuarie 1940,.la Vene ia, au avut loc con-
vorbiri între miniştrii de Externe ai Italiei şi Ungariei, con ii G. Ciano
şi I. Csâky. Acesta din urm a ar tat c ara sa avea un program
376
maximal şi unul minimal în privin a revendic rii Transilvaniei:
primul lua în considerare anexarea a 78 000 km2, cu o popula ie
de 4,2 milioane locuitori, dintre care 37% maghiari, 50% români
şi 10% germani; cel lalt prevedea anexarea a 50 000 km2, cu o
popula ie de 2,7 milioane, românii şi maghiarii aflându-se în
procente aproape egale. Guvernul ungar avea s p streze neutralita-
tea în cazul unui conflict militar româno-sovietic, dar era hot rât
s intervin imediat în urm toarele situa ii: a) „masacrarea" mino-
rit ii maghiare; b) „revolu ie bolşevic " în România; c) cedarea,
f r lupt , de teritorii c tre URSS şi Bulgaria.
Când, la 28 iunie, Uniunea Sovietic a anexat, f r ca România
s opun rezisten , Basarabia, nordul Bucovinei şi inutul Her a,
a ap rut cea de a treia situa ie evocat de ministrul ungar. La
Budapesta s-a declanşat o adev rat isterie r zboinic . R zboiul
împotriva României era foarte popular.
Un conflict militar între cele dou ri ar fi antrenat, dac nu
mari distrugeri în perimetrul petrolifer, cu certitudine întreruperea
livr rilor de petrol c tre Germania. Reichul simpatiza cu reven-
dic rile teritoriale ale Ungariei şi Bulgariei fa de România, dar era
decis s nu permit nici un fel de ostilit i militare în atât de pre iosul
— din punct de vedere economic — spa iu românesc.
Tr gând concluzia din izolarea politic şi militar a României,
precum şi din amenin area sovietic , România a renun at la garan iile
anglo-franceze (1 iulie), iar regele Carol al II-lea i-a solicitat lui
Hitler trimiterea unei misiuni militare şi garan ii pentru frontierele
rii.
Criza româno-sovietic din 26-28 iunie şi dictatul de la
Moscova au sensibilizat pe Fuhrer în privin a primejdiei reprezentate
de ieşirea URSS din limitele acordului de delimitare a sferelor de
interese din august-septembrie 1939 o dat cu anexarea nordului
Bucovinei, provincie nemen ionat în art. 3 al protocolului adi ional
secret. Plenipoten iarul german pentru probleme economice în
Europa de Sud-Est, H. Neubacher, a exprimat corect, la 29 iunie,
sentimentele lui Hitler: „atât timp cât Rusia se ine de termenii
acordului, nu vom face nimic. Dac , totuşi, Rusia amenin interesele
noastre economice acolo (în România — n.n.), ne vom mişca repede.
377

Ruşii sunt foarte aproape de câmpurile noastre (sic!) de petrol, doar»
la 30-50 de minute. Se poate s trebuiasc s stabilim un cuib pentru
vulturii noştri. [...] Rusia a f cut o mare greşeal . Hitler se simte
ofensat, şi el nu uit niciodat ".
Nu era vorba, evident, de o „ofens " personal , ci de una
strategic . URSS ap rea lui Hitler ca o putere uriaş , cu for ele sale
militare intacte, gata s profite de orice situa ie pentru a-şi m ri
teritoriul. Fiihrerului, revendicarea Bucovinei (chiar dac ea fusese
apoi limitat la nordul provinciei) îi ap ruse — cum s-a ar tat — ca
o înc lcare a în elegerilor secrete încheiate în timpul celor dou
vizite ale lui Ribbentrop la Moscova.
În acelaşi timp, Hitler — ca şi Napoleon — vedea în URSS
spada continental a Angliei. Atât timp cât pe continentul european,
dominat de Germania, URSS r mânea o for , Marea Britanie avea
s refuze orice ofert de pace, în aşteptarea conflictului dintre Hitler
şi Stalin, aşa cum Napoleon şi Alexandru I, arul Rusiei, dup
în elegerile de la Tilsit (1807) şi Erfurt (1808), ajunseser la r zboiul
din 1812.
Pentru a lua Angliei spada continental sovietic şi pentru a
elimina ceea ce i se p rea a fi acum o amenin are a flancului estic,
Hitler a anun at la 31 iulie, într-o consf tuire militar , inten ia sa de
a ataca URSS în prim vara anului urm tor. în perspectiva
confrunt rii din Est, România c p ta un spor de însemn tate: ea nu
mai era numai o furnizoare de petrol şi cereale, ci devenea şi o baz
de atac împotriva URSS. Pentru a o proteja, Ftihrerul a anun at
inten ia sa de a-i acorda o garan ie, de îndat ce revendic rile
Ungariei şi Bulgariei vor fi fost satisf cute.
Preocupat pân la obsesie de securitatea zonei petrolifere
româneşti, Hitier a impus negocieri româno-ungare şi, când r zboiul
a p rut iminent, a ordonat preg tiri în vederea ocup rii perimetrului
Ploieşti.
Sub presiune german , la Turnu Severin au avut loc discu ii
româno-ungare care au eşuat. Delega ia ungar a pretins 69 000 km2,
cu 3,9 milioane locuitori (dintre care 2,2 milioane români). Teritoriul
revendicat cuprindea spa iul transilvan de la nord de Mureş, trecând
Ungariei Aradul, Alba Iulia şi Braşovul, dar l sând României Blajul,
378
~;
Mediaşul şi Sighişoara. Delega ia român s-a plasat pe pozi ia
schimbului de popula ie cu rectific ri minore de frontier , ca urmare
a sporului de popula ie al Ungariei.
Eşecul negocierilor de la Turnu Severin p rea s mute disputa
româno-ungar de la masa tratativelor pe câmpul de lupt . Pentru
a evita o astfel de escaladare, Hitler a impus arbitrajul de la Viena,
care a fost în fapt un dictat (Mihail Manoilescu, ministrul de Externe
al României nefiind l sat m car s fac o declara ie, dup ce fusese
comunicat decizia arbitrilor — Ribbentrop şi Ciano — a leşinat).
România pierdea un teritoriu de 43 492 km2, cu 2 667 007 locuitori,
majoritatea (50,1%) fiind români. Este de remarcat c întinderea
teritoriului anexat de Ungaria se afla sub limita programului minimal
ungar, de 50 000 km2, ceea ce explic nemul umirea unora dintre
membrii guvernului ungar, printre care şi primul-ministru, Pal
Teleki, întors de la Viena, „zdrobit sufleteşte", cum îl descrie
ministrul înv mântului, Bâlint Homan.
La Bucureşti, Consiliul de Coroan , considerând c avea de
ales „între salvarea fiin ei politice a statului nostru şi posibilitatea
dispari iei lui" a hot rât cu 19 voturi pentru, 10 contra şi o ab inere
acceptarea deciziei de la Viena.
înc de la 19 august, în credin a c o atitudine concesiv fa
de Bulgaria va aduce României bun voin a Germaniei în problema
Transilvaniei, au început la Craiova negocieri româno-bulgare,
încheiate prin semnarea unui tratat (7 septembrie) care prevedea
cedarea Cadrilaterului (jude ele Durostor şi Caliacra), un schimb de
popula ie şi plata de c tre Bulgaria a unei desp gubii pentru bunurile
abandonate de familiile româneşti plecate. „Bietul Cadrilater — scrie
Mihail Manoilescu — a fost o jertf mai mult — şi înc o jertf
inutil — pe altarul Transilvaniei".
La începutul lui septembrie 1940, România Mare încetase,
aşadar, s existe.
Clasa politic , intrat în panic , nu a în eles c interesul
Germaniei pentru petrolul românesc este o carte de joc important .
Reichul nu era interesat în dezmembrarea României şi a temperat
„ardoarea" revizionist a Ungariei şi Bulgariei (la Viena, el a impus
Ungariei o solu ie, repet m, sub minimum revendic rilor
379
Budapestei). Dac România ar fi rezistat cu armele Uniunii
Sovietice, Germania nu ar fi permis partenerului de la Moscova s
treac Prutul (s-a v zut c sudul Bucovinei ne-a fost salvat de
Hitler!). Abandonarea, f r lupt , a teritoriului na ional a putut fi
o solu ie pragmatic , dar ea a r mas dezonorant .
Martor la aceste evenimente, mai exact, al retragerii trupelor
române din Ardealul cedat, scriitorul Ion Negoi escu scrie în amin-
tirile sale: „România Mare se dusese de râp . Dac astfel de treburi
s-ar fi petrecut în urma unui r zboi pierdut, situa ia n-ar fi fost atât
de groaznic . Umilin a suferit avea s aib consecin e fatale pentru
sufletul na iei. A nu fi luptat nici în R s rit, nici în Apus, la
momentul în care ceea ce este eroic şi tragic trebuie neap rat s -şi
spun cuvântul, aveam s-o pl tim scump, vreme de genera ii".
Zguduit de tragedia neamului, un modest profesor de liceu din
Turda, Ion Fodoreanu, f cea în jurnalul s u o analiz necru toare a
cauzelor dispari ei României Mari, a izol rii rii noastre: „Neamul
românesc este sfârtecat de vecinii duşmani. Ni se pare o nedreptate
strig toare la cer, o crim aşa de mare contra umanit ii şi a
civiliza iei, încât am aştepta ca toat lumea s se revolte contra
acestor barbari, toat lumea s ne ajute ca s ne salv m fiin a
neamului sau s se înduioşeze cel pu in cineva de toate nenorocirile
care ne-au ajuns. Totuşi nimeni nu se mişc , nimeni nu protesteaz ,
noi singuri ne zbatem. Cei care ne-ar putea uşura suferin ele
printr-un gest, ne las s suferim pân la cap t. De ce aceast izolare
şi aceast mu enie în jurul nostru? Nu din cauza împrejur rilor
externe. Ci pentru c suntem nevrednici, pentru c ne merit m soarta,
pentru c nu merit m nici o considera ie din partea nici unui mare
popor, pentru c suntem vinova i cu to ii, pân la ultimul, de
nenorocirile noastre. Care este vina noastr ? Este de c utat în chiar
concep ia noastr de via . Scopul vie ii noastre era huzureala, luxul,
trând via, destr b larea. C r rile vie ii noastre erau chiulul,
şmecheria, învârteala, favoritismul, nepotismul, furtul. Am fost nar-
cotiza i, prin şcoal şi propagand na ional , cu idei prea frumoase
despre virtu ile neamului nostru, pe care le-am luat de bune şi
adev rate, le-am pus la c p t iu, le-am atârnat la butonier sau la
p l rie, le-am fluturat în vânt cu ocazia s rb torilor na ionale, dar
380
am continuat s tr im şi s fim cu totul altfel decât ne afiş m. Şi
într-o zi minciuna în care-am tr it s-a r zbunat, iluziile s-au pr buşit
şi noi am r mas atâta cât eram, aşa cum meritam: nişte nemernici,
uita i în voia soartei".
Dând sânger rii sufleteşti a autorului ceea ce este de dat, în
ceea ce priveşte asprimea autoacuz rii, textul lui Ion Fodoreanu,
adev rat „Istorie a rii prin cei mici" (cum ar fi spus N. Iorga), are
meritul de a deplasa responsabilit ile pr buşirii României Mari din
exterior în interior. întocmai ca şi'Octavian Goga în însemn rile sale
din primul r zboi mondial (vezi mai sus p. 281-282), care c uta
în societatea româneasc , în primul rând, cauzele înfrângerilor din
1916, tot astfel şi profesorul din Turda refuza alibiul comod, care
punea totul pe seama izol rii României. Desigur, Sec ia opera ii a
Marelui Stat Major f cea o constatare adev rat , la 26 august 1940,
când avertiza: „Ne consider m complet izola i şi lipsi i de sprijinul
material şi politic al oric rei puteri str ine", dar nu se putea pretinde
unei puteri str ine s fie „mai român decât românii", adic s se
bat pentru noi, dac noi nu eram hot râ i s ne batem. Şi acesta
lips de voin era rezultatul evolu iei societ ii româneşti, în cele
dou decenii interbelice: „Statul care s-a numit «România Mare» a
suferit, între altele, de o lips capital : lipsa unui ideal superior şi
activ, a unei idei-for , capabil s o trezeasc , s pun în mişcare
şi s canalizeze energiile neamului. Toate virtu ile str moşilor şi
p rin ilor noştri, toat gloria trecutului nostru apropiat sau dep rtat
au r mas vorbe goale cât timp în noi au fost l sate în amor ire sau
au fost necunoscute şi în buşite în sânge, atunci când s-au trezit",
scria acelaşi Ion Fodoreanu.
Texte ca acelea citate mai sus dau dimensiunile traumei suferite
de na iunea român în iunie-septembrie 1940. Idealul cel mai scump
şi pentru a c rei împlinire se f cuser atâtea eforturi şi se v rsase
atâta sânge era spulberat. Legitimitatea istoric nu-i conferise şi
ireversibilitate. Avea el s mai reînvie vreodat ?
Un sentiment de descurajare şi dezgust a cuprins întreaga
societate. Venit la Bucureşti în acele zile, ca agent secret britanic,
Julian Amery, auzea aceast întâmplare: „Se povestea c un ofi er
ap ruse de curând la o parad în haine civile. Cerându-i-se s -şi
381
explice gestul, a r spuns: «Uniforma mi-e dat la cur at. M-am p.
pe ea, când am aflat cum a cedat guvernul nostru la Viena".

ROMÂNII ÎN CEL DE AL DOILEA R ZBOI
MONDIAL
„R zboiul cu ruşii" — iat ce a aşteptat şi voit Antonescu s
se întâmple cât mai curând. Nu era singurul. Mihail Sturdza
m rturiseşte, în memoriile sale, c atâta timp cât a fost ministru de
Externe (septembrie-noiembrie/decembriel940) a urm rit s
provoace un conflict militar între Germania şi URSS. Generalul
considera nefireasc strânsa cooperare dintre nazism şi bolşevism şi
era convins c ea va sfârşi în conflict. Era cu atât mai ner bd tor
s vad armele vorbind cu cât, în ciuda garan iei germano-italiene
din 30 august, sovieticii se înst pâniser prin for pe câteva insule
din bra ul Chilia al Dun rii. Subliniind, în şedin a Consiliului de
Miniştri din 27 septembrie 1940, c „punctul nevralgic r mâne cel
rusesc", Antonescu a ar tat c URSS urm rea dou obiective:
396
„a p trunde în comisia interna ional , adic în regimul interna ional
al Dun rii, pân la Bratislava" şi „s ne ia posibilitatea de a mai
naviga pe canalul Chilia".
Dac în prima problem Germania, direct interesat , s-a ar tat
receptiv la semnalele de alarm ale conduc torului român, în ceea
ce priveşte înc lc rile frontierei dun rene şi luarea silnic a celor
patru insule de pe bra ul Chilia, ele au r mas fapt împlinit. Nu-i
r mânea lui Antonescu decât s aştepte deznod mântul alian ei
„împotriva firii" dintre Berlin şi Moscova: „Aceasta (problema
rus — n.n.) — spune el în Consiliul de Miniştri, la 18 noiembrie
1940 — este o problem mai vast , mai complicat , care nu se poate
tranşa imediat, pentru c nici cei care sunt infinit maî mari şi infinit
mai puternici decât noi (adic Germania — n.n.) nu o pot tranşa
imediat. Sunt chestiuni care reclam solu ionarea problemei în etape
succesive şi la momentul oportun".
Evident c Antonescu nu b nuia c exact la o lun dup aceste
cuvinte Fuhrerul avea s semneze Directiva nr. 21 privind campania
împotriva URSS (Opera iunea „Barbarossa"). Secretul firesc ce
înconjura preg tirea acestei campanii obliga pe responsabilii militari
germani, la curent cu decizia lui Hitler, s observe o des vârşit
discre ie. Mişc rile de trupe germane pe teritoriul României nu l sau
îns îndoieli ofi erilor români informa i asupra lor în privin a
adev ratei finalit i. Printr-un acord tacit, nu se puneau întreb ri şi
nu se aşteptau explica ii.
Cel care a vorbit lui Antonescu despre apropiata campanie din
Est a fost mareşalul H. Goring. Potrivit agentului secret „Starşina"
al serviciului sovietic de spionaj, „Goring în cursul ultimei sale
întrevederi cu Antonescu (5 martie 1941 — n.n.) i-a cerut 20 de
divizii pentru participarea la ac iunea antisovietic ". Dac informa ia
agentului este corect , se explic de ce Antonescu nu s-a ar tat
surprins când Hitler, la întrevederea din 12 iunie 1941 de la
Munchen, 1-a informat, f r a-i preciza data, c a optat pentru solu ia
militar în raporturile cu URSS. Deşi, cum s-a ar tat, în planul de
opera ii, era prev zut participarea armatei române la campania din
Est, Hitler, abil, a spus c , spre deosebire de Anglia, care, sus inea
el, cere altora s -şi verse sângele pentru ea (referire la trupele din
397
dominioane si colonii!), el nu solicita concursul militar al României:
„Fiihrerul aşteapt — citim în nota de conversa ie, redactat de
interpretul lui Hitler — doar ca România s fac tot ceea ce este în
propriul ei interes, pentru a înlesni desf şurarea acestei confrunt ri.
El (Fiihrerul) poate de pe acum s -1 asigure pe Antonescu c , dup
încheierea conflictului, România va primi desp gubiri
(Entschadigungen), care, în ceea ce priveşte Germania, nu vor avea
nici o limit teritorial ."
„Punct ochit, punct lovit": Antonescu a avut reac ia scontat
de Hitler. El a spus c dorea s participe la r zboi „din prima zi"
şi c „România nu va ierta niciodat generalului Antonescu, dac el
va l sa ca armata român s stea cu arma la picior, în timp ce trupele
germane m rş luiesc prin România împotriva ruşilor". Este limpede,
aşadar, c , abstrac ie f când de inten ia lui Hitler ca România s
participe la r zboi de la început, generalul Antonescu a oferit din
proprie ini iativ concursul militar al rii sale.
Decizia sa era corect : chiar dac România nu ar fi intrat în
r zboi, sovieticii ar fi atacat teritoriul român— şi mai ales zona
petrolifer — pentru a-i lovi pe germani. (Antonescu i-a şi spus-o
lui Hitler.) Mai important pentru general era îns un alt considerent.
Na iunea şi armata român suferiser o traum în vara anului 1940,
o dat cu ced rile, f r lupt , ale teritoriului na ional. Epole ii
militarilor erau, cum spunea Antonescu, acoperi i de ruşine. Pentru
a reface moralul poporului şi al armatei române, era nevoie de o
sp lare a onoarei prin sânge şi foc. Exact în aceiaşi termeni va
ra iona generalul de Gaulle în 1944, când se va str dui s organizeze
for e militare franceze capabile s lupte, al turi de cele aliate, pentru
eliberarea teritoriului na ional. în concep ia sa, era un mijloc de a
t m dui trauma colectiv produs de rapida c dere a Fran ei în 1940.
Zarurile erau aruncate! România intra în cel de al doilea r zboi
mondial mai nepreg tit decât în 1916. Atunci, m car, deficien ele
armatei erau de ordin cantitativ, în în elesul c exista o dispropor ie
numeric şi tehnic între România -şi Puterile Centrale. Acum
caren ele erau de ordin calitativ: noul conflict era un r zboi al
motoarelor, tancul şi avionul jucând un rol capital, un r zboi de
mişcare, de ini iative rapide, la toate nivelurile. Armata român era
398
slab echipat cu blindate, iar avia ia — deşi dispunea de un personal
bine preg tit — era departe de a r spunde exigen elor r zboiului.
Şi Hitler, şi Antonescu, baza i pe desf şurarea plin de succes
— pân atunci! — a „r zboiului fulger", mizau pe o victorie rapid .
Şi totuşi, Fiihrerul în elegea c în Est va fi altfel decât în Vest: lui
Goring, care, în ajunul declanş rii Opera iunii „Barbarossa", anun a
o victorie uşoar , Hitler i-a spus: „Va fi cea mai dur b t lie de pân
acum". Motivul? „Deoarece pentru prima dat vom lupta cu un
inamic ideologic." Secretarei sale (domnişoara Schroeder) tot el îi
spunea: „Nu ştim absolut nimic despre Rusia. Poate s fie un mare
balon de s pun, dar poate s se dovedeasc a fi cu totul altceva".
Îndoieli trec toare! începutul r zboiului (22 iunie) a stat sub
semnul încrederii într-o apropiat victorie. Antonescu reia pana
proclama iilor din septembrie 1940. Ordon armatei: „Trece i Prutul!
Zdrobi i vr jmaşul din R s rit şi Miaz noapte. Dezrobi i din jugul
roşu al bolşevismului pe fra ii voştri cotropi i. Reîmplini i în trupul
rii glia str bun a Basarabiei şi codrii voievodali ai Bucovinei,
ogoarele şi plaiurile voastre". Propaganda oficial lanseaz formula:
„R zboiul sfânt". România lupt s -şi redobândesc teritoriile r pite
de URSS în iunie 1940, dar, în acelaşi timp, contribuie — sau, mai
exact, vrea s contribuie — la lichidarea regimului bolşevic, al c rui
ateism este pus st ruitor în eviden .
R zboiul a consolidat pozi ia lui Antonescu de conduc tor al
statului. Regele Mihai a aflat c ara sa intrase în r zboi de la regina-
mam Elena, ea îns şi auzind aceasta la BBC. Suveranul i-a telefonat
lui Mihai Antonescu, care a confirmat ştirea: „Dar mie de ce nu
mi-a i spus nimic?", a întrebat regele. „Credeam c o s afla i din
jurnale"..., a fost r spunsul, şi el ilustreaz perfect situa ia
monarhului, total marginalizat de „conduc tor": dorin a acestuia din
urm de a elimina pân şi umbra de autoritate a regelui sau inten ia
de a-1 p stra pe rege „în rezerv ", în cazul în care politica de
colaborare cu Germania s-ar fi terminat în fiasco?
Pe segmentul românesc al frontului, unde, în principiu, for ele
româno-germane se aflau sub comanda generalului Antonescu,
marea ofensiv urma s înceap abia la 2 iulie, adic dup ce lovitura
principal dat în zona central a frontului avea s permit
399
Wehrmachtului o înaintare rapid , amenin ând cu înv luirea
unit ilor Armatei Roşii din sectorul sudic (aici, pentru a ap ra
Ucraina, cu marile ei bog ii economice, fuseser aduse efective
numeroase şi bine preg tite).
Explica ia final — în sfera diplomatic — între România şi
URSS a fost oferit de audien a lui Grigore Gafencu la
VM. Molotov (24 iunie). Ministrul României i-a ar tat şefului diplo-
ma iei sovietice c URSS era r spunz toare pentru al turarea
României de Ax : „Uniunea Sovietic — a spus el — a distrus în
România orice sentiment de încredere şi de siguran şi a trezit
îndrept it team c îns şi fiin a statului român e în primejdie. Am
c utat atunci un sprijin în alt parte. Nu am fi avut nevoie de acest
sprijin şi nu l-am fi c utat, dac nu am fi fost lovi i şi dac nu ne-am
fi sim it amenin a i."
În r spunsul lui Molotov, devenit deodat grijuliu cu soarta
României („V ve i c i. Germania a dovedit cu prisosin cât de
pu in îi pas de fiin a şi de voin a statelor mici. Chiar în cazul unei
victorii germane, sunte i pierdu i. România e în primejdie de a nu
mai fi"), în r spunsul lui Molotov, aşadar, a existat o referire
neobişnuit la Basarabia: „în ce priveşte Basarabia, am p rerea mea.
Dac a i fi vrut, am fi putut g si, din vreme, o în elegere cu privire
la ea, care ne-ar fi scutit de multe nepl ceri". Gafencu a schi at „un
gest interogativ". Molotov nu a intrat îns în am nunte.
Luptele locale din perioada 22 iunie-1 iulie au fost semnele
înainte-merg toare ale marilor dificult i cu care avea s se confrunte
armata român pe frontul de est. Generalul Ion Gheorghe, pe atunci
ataşat militar la Berlin, scrie în memoriile sale: „Eforturile române
de a constitui capete de pod pe malul r s ritean al Prutului au
întâmpinat o rezisten neb nuit de îndârjit . Obiectivele nu au putut
fi atinse decât cu pierderi foarte grele. Rezisten a activ a ruşilor
se concretiza în contraatacuri masive şi neîncetate. Numai cu mari
jertfe au putut trupele române s men in pozi iile cucerite.
Superioritatea sovieticilor în privin a materialului de r zboi modern
era considerabil . Aceast superioritate, precum şi insuficien a
înzestr rii cu armament modern a trupelor române au fost îns în
mare parte compensate de entuziasmul acestora din urm ". Dac
400
atacurile aeriene sovietice asupra Capitalei, Ploieştiului, Constan ei
etc. au fost lipsite de orice eficacitate, iar încercarea de a bombarda
Constan a de pe mare s-a încheiat cu un mare eşec (scufundarea
distrug torului „Moskva"), în schimb, riposta terestr a fost atât de
puternic încât în sectorul românesc s-a înregistrat singura situa ie,
din faza de început a r zboiului, când trupele sovietice au trecut
ele frontiera şi au ocupat teritoriul adversarului: la 26 iunie trupele
sovietice au trecut bra ul Chilia şi au ocupat Chilia Nou .
În timp ce for ele militare române şi germane aşteptau s treac
la ofensiv , la Iaşi au avut loc evenimente sângeroase nici ast zi
pe deplin elucidate. Este sigur c în imediata apropiere a frontului
— aflat, repet m, înc pe Prut — se aflau numeroşi agen i secre i
sovietici. S-a ar tat c în partidul comunist intraser foarte mul i
evrei, astfel c în conştiin a public s-a stabilit ecua ia comunist =
evreu, folosit apoi şi de propaganda oficial . în zona frontului se
crease o adev rat psihoz colectiv , obişnuit în timp de r zboi, la
lot pasul fiind c uta i spioni ai inamicului (la Iaşi, un tinichigiu evreu
care repara un acoperiş avariat de bombardament al unui locuitor
creştin era s fie linşat, fiind b nuit c face semnale... avioanelor
sovietice, care, totuşi, nu zburau, în acel moment deasupra oraşului).
În condi iile intensific rii activit ii agen ilor sovietici şi fricii
colective de „iudeo-comunişti", la Iaşi au avut loc incidente, în ziua
de 29 iunie, solda i şi civili români, precum şi unii militari germani
«t când popula ia evreiasc , foarte numeroas la Iaşi (aproape
jum tate din oraş). A doua zi, dou coloane militare româneşti au
fost atacate cu focuri de arm pe str zile Lasc r Catargiu şi Carol.
Militarii români, seconda i de cei germani, au ripostat, trecând la
execu ii sumare. întrucât instan ele militare germane ceruser în
repetate rânduri ca aglomera ia de popula ie evreiasc — socotit
ca inamic — s fie îndep rtat din spatele frontului, autorit ile
ininâne au trecut la evacuarea rapid a evreilor din Iaşi, în condi ii
inumane (aglomer ri excesive în vagoane, lips de aer şi ap , în
condi iile unei temperaturi ridicate). Dac în comunicatul oficial
se afirm c „la Iaşi au fost executa i 500 iudeo-comunişti, care tr -
seser focuri de arme din case asupra solda ilor germani şi români",
num rul celor mor i în trenurile ticsite de cei evacua i a f cut ca,
401
 în final, câteva mii de evrei s -şi piard via a în ceea ce s-a numit
„pogromul de la Iaşi".
Generalul Antonescu a reafirmat inten ia de a elimina popula ia
evreiasc („Nevoia de a ne sc pa de aceast plag a românismului
este de nediscutat...), dar a condamnat în termeni severi ini iativele
individuale (masacre, jafuri): „Crime ş de asemenea natur consti-
tuiesc o pat ruşinoas pentru neamul întreg şi ele sunt pl tite, mai
târziu, de c tre alte genera ii decât aceea care le-a comis".
Lansat într-o retoric de cel mai prost gust, ce se dorea o
replic român a tiradelor antisemite din Germania, Mihai
Antonescu, dup ce declara c este „pentru migra iunea for at a
întregului element evreiesc din Basarabia şi Bucovina, care trebuie
zvârlit peste grani ", spunea enormit i ca acestea: „îmi este
indiferent dac în istorie vom intra ca barbari [...]. Aşa c v rog s
fi i implacabili. Omenia siropoas , vaporoas , filosofic nu are ce
c uta aici".
Aceast atitudine avea s se manifeste pân în toamna anului
1942, când la Bucureşti a început s se surpe speran a în victoria
german .
Ac iunile militare pentru eliberarea nordului Bucovinei şi a
Basarabiei au durat pân la 25 iulie, când comunicatul oficial anun a:
„Lupta pentru dezrobirea brazdei româneşti de la r s rit s-a terminat.
Din Carpa i pân la Mare suntem din nou st pâni pe hotarele
str bune. Lupta pentru asigurarea dezvolt rii noastre, pentru salvarea
credin ei, pentru ordine şi pentru civiliza ie continu . Trupele
germano-române au înaintat adânc dincolo de Nistru".
Eliberarea teritoriilor anexate de URSS la 28 iunie 1940 a cerut
eforturi deosebite trupelor române. Dac în nordul Bucovinei
Cern u ii au fost elibera i înc la 5 iulie, în Basarabia s-au dat lupte
grele, între care cele de la dealul iganca au cerut un ridicat pre
de sânge. Prin ac iunile Armatei 11 germane şi Armatei 3 române,
Chişin ul fost eliberat la 16 iulie.
Entuziasmul solda ilor români, substitut al caren elor de
instruire şi înzestrare, a cunoscut, în aceste lupte, cotele cele mai
înalte din timpul r zboiului. S-au petrecut, uneori, scene de-a dreptul
paradoxale, ca de pild cea descris în jurnalul Diviziei 5 infanterie,
402
la 4 iulie, când a avut loc trecerea Prutului: „A fost impresionant
momentul acestei treceri, când, contrar regulilor de a p stra liniştea,
ofi erii şi trupa urca i pe primele ambarca iuni au început trecerea
cântând imnuri patriotice. Inamicul vede ac iunea noastr şi execut
un bombardament extrem de violent asupra plajelor, bombardament
ce nu a stânjenit cu nimic elanul ofi erilor şi al trupei".
Se poate afirma, f r nici un fel de exagerare, c rezisten a
Armatei Roşii a cunoscut, în Basarabia, una din zonele de maxim
intensitate, explicabil , cum s-a ar tat, prin concentrarea, în sectorul
sudic al frontului, a unor unit i şi comandan i de înalt valoare,
având misiunea de a ap ra Ucraina cu marele ei poten ial economic.
Aşa se explic şi pierderile armatei române, care, pân la 31 iulie,
s-au ridicat pân la 24 396 de mor i, r ni i, bolnavi şi prizonieri.
DINCOLO DE NISTRU: DA SAU NU?
Trecerea Nistrului, adic dep şirea vechii frontiere româno-
sovietice şi continuarea opera iilor militare în adâncimea teritoriului
sovietic, s-a f cut „din mers" şi a scindat opinia public româneasc ,
decizia lui Ion Antonescu de a continua opera iile militare dup
eliberarea Basarabiei şi nordului Bucovinei fiind criticat de liderii
PN şi PNL, Iuliu Maniu şi, respectiv, Dinu Br tianu.
Hot rârea lui Antonescu a fost determinat de un considerent
militar şi de un altul politic. Din punctul de vedere al desf şur rii
opera iilor militare, oprirea pe un aliniament — în spe Nistrul —
înainte ca inamicul s fi fost înfrânt sau s manifeste inten ia de a
cere pace era o imposibilitate de ordin strategic. La procesul s u din
1946, Antonescu avea s citeze exemplul romanilor, care nu s-au
mul umit cu înfrângerea lui Hannibal, ci au mers în Africa pentru
a distruge Cartagina, şi cel al lui Alexandru I, victorios asupra lui
Napoleon în Rusia, dar care avea s -şi duc , apoi, armatele pân
la Paris. Cum s-ar fi putut opri armata român pe Nistru, aşteptând
refacerea inamicului, când rezisten a sa înverşunat dovedea c , şi
403
sub loviturile de berbec ale Wehrmachtului, Armata Roşie îşi p stra
capacitatea de lupt ? Hitler însuşi a spus amiralului Canaris* la
20 iulie 1941, c , dac ar fi ştiut de existen a tancurilor supergrele
ale sovieticilor, nu ar fi atacat, iar dou s pt mâni mai târziu îi
m rturisea generalului Guderian, expertul num rul unu în blindate
al Wehrmachtului: „S fi ştiut c au (ruşii — n.n.) atâtea tancuri, m-
aş fi gândit de dou ori înainte de a invada". A r mâne pe Nistru
şi a l sa teritoriul românesc expus contraloviturilor sovietice — pe
uscat, drn aer şi pe ap — ar fi fost o imens eroare.
Cel de al doilea motiv al deciziei lui Antonescu de a continua
opera iile militare dincolo de Nistru era de caracter politic.
Generalul, aşa cum s-a ar tat, voia s refac frontierele României
Mari şi, mai ales, s ob in anularea dictatului de la Viena. El îşi
imagina c dovedindu-i lui Hitler o loialitate perfect , c forjând o
fr ie de arme româno-german trainic îl va determina pe Fiihrer
s revin asupra deciziei dat la Viena la 30 august 1940. Credin
naiv , pentru c sentimentalismul nu-şi are locul în politic .
Schimbul de scrisori dintre Hitler şi Antonescu privind opera iile
militare dincolo de Nistru relev aceast percep ie anacronic a lui
Ion Antonescu, potrivit rânduielilor cavalereşti din evul mediu. Nu
dispunem de scrisoarea adresat de el lui Hitler, înainte de 27 iulie,
dar din r spunsul Fiihrerului, la aceast dat , reiese c Antonescu îi
scrisese, exprimându-şi „hot rârea [...] de a duce pân la ultima
consecin , al turi de Reichul german, acest r zboi". Hitler inea
s sublinieze: „Ştiu, domnule general Antonescu, c aceasta este, în
primul rând, hot rârea dvs. Voin a dvs., puterea de ac iune şi curajul
dvs. b rb tesc au determinat poporul dvs. de a urma aceast cale..."
Hitler preciza în continuare opera iile militare la care armata român
urma s participe dincolo de Nistru.
R spunsul lui Antonescu din 30 iulie este o afirmare categoric
a hot rârii sale de fi, pân la sfârşit, al turi de Reich: „V confirm
şi acum c voi merge pân la cap t în ac iunea ce am pornit la
R s rit împotriva marelui duşman al civiliza iei, al Europei şi al rii
mele: bolşevismul rus. De aceea nu pun nici un fel de condi ii şi
nu discut cu nimic aceast cooperare militar pe un nou teritoriu.
Voi îndeplini misiunea militar prev zut în scrisoarea Excelen ei
404
Voastre''[urmeaz datele de ordin militar — n.n.]. Voi îndeplini
aceast ac iune din convingerea adânc c slujesc nu numai Neamul
Românesc şi popula iile româneşti de peste Nistru, dar coman-
damentele civiliza iei şi nevoia de a lupta conştient la întemeierea
nouei soarte a Europei".
Aceast formul , „nu pun nici un fel de condi ii", sun straniu
în politic , mai ales când este vorba de a acorda un concurs militar.
Nu se f g duieşte sprijinul armatei f r a stabili condi ii şi beneficii.
Sângele unei na iuni este bunul suprem pe care nu-1 poate nimeni
face cadou unei alte puteri. Este adev rat c Antonescu era convins,
aşa cum spunea el însuşi în scrisoarea c tre Hitler, c acest sprijin
necondi ionat serveşte intereselor na iunii române, c Fiihrerul,
impresionat de atitudinea cavalereasc a generalului, va constrânge
Ungaria s restituie teritoriul ardelean anexat în 1940.
Mai târziu, în 1942, Antonescu va încerca s fixeze anumite
condi ii ale colabor rii româno-germane. La 22 septembrie 1942,
Mihai Antonef cu va spune lui Ribbentrop, în leg tur cu diferendul
dintre România şi Ungaria şi eventualitatea unui act de for a celei
din urm : „dl von Ribbentrop şi guvernul Reichului n-a (sic!)
discutat nimic cu guvernul român atunci când a cerut participarea
trupelor noastre în R s rit şi s-a m rginit la unele convorbiri militare,
împiedicându-ne astfel s facem o ac iune diplomatic , în care am
fi pus aceste condi iuni din vreme". Este pu in probabil ca Mihai
Anto'nescu s fi vorbit atât de r spicat lui Ribbentrop (şeful
diploma iei române avea obiceiul s întocmeasc note de conversa ie
ce îl ar tau ferm şi tranşant în discu iile cu germanii, dar nu trebuie
uitat c este o practic obişnuit în diploma ie ca redactorul notei de
convorbire s se pun pe el în cea mai bun lumin ); aşa cum se
va vedea, la acea dat , Ion Antonescu voia un tratat bilateral care s
fixeze obliga iile şi drepturile p r ilor contractante, şi evocarea —
chiar dac nu atât de categoric — a absen ei oric rei fix ri în scris
a condi iilor particip rii armatei române la r zboiul din Est dezv luie
regretul generalului de a nu fi f cut-o la vreme. Poate c nici atunci
germanii nu ar fi acceptat-o, cum nu aveau s o accepte nici în 1942,
dar Antonescu a fost cel care a spus: „Nu pun nici un fel de condi ii".
405
 Care au fost obiectivele lui Antonescu la intrarea în r zboi a
României? Refacerea frontierelor României Mari: prin ac fhnea
militar în Est, printr-una diplomatic în Vest (deşi nu excludea cu
des vârşire şi op iunea militar şi chiar i-a spus-o lui Hitler: „O
voi lua înapoi — era vorba de Transilvania — şi f r dvs., c ci dac
un popor de 16 1/2 milioane, ca cel român, nu ar fi în stare s
dezrobeasc 11/2 milioane de fra i, asupri i de o na iune mai mic ,
nu ar merita s tr iasc "); despre Cadrilater Antonescu a p strat
discre ie. A vrut îns teritoriul dintre Nistru şi Bug — Transnistria
de mai târziu — şi a spus-o înc înainte de intrarea României în
r zboi şi de discu ia cu Hitler din 12 iunie 1941. Ministrului
României la Berlin, Raoul Bossy, Antonescu îi m rturisise, cu o zi
înainte, c ştia de la generalul Hansen despre iminentul r zboi
germano-sovietic şi c , în afar de teritoriile r pite de URSS în iunie
1940, putea „merge cât de departe înspre R s rit", ceea ce îi va
spune şi Hitler a doua zi: „Nu va accepta s înainteze spre est, mai
departe de Bug. Dar Bugul trebuie s ne fie frontier , cum a fost
în secolul al XVII-lea pe vremea lui Duca Vod (domnul Moldovei,
Gheorghe Duca a fost numit de Poarta otoman şi hatman al
Ucrainei, demnitate de inut în anii 1681-1683), pentru a recupera
masa româneasc din fosta republic sovietic moldoveneasc şi
pentru a dobândi marele port al Odessei. Dar, o dat cur it acest
spa iu de jidovi şi ruşi, va începe o ac iune diplomatic pentru
recâştigarea Ardealului pierdut". întrucât frontierele fuseser puse
în mişcare de r zboi, Antonescu şi-a reamintit şi de promisiunile
Antantei f cute lui Ion I. C. Br tianu în privin a întregului Banat.
Generalul nu s-a al turat for elor germane, italiene şi ungare, care
au atacat Iugoslavia în aprilie 1941, dar a pl nuit s aib pân la
urm Banatul sârbesc. La întâlnirea cu Hitler din 12 iunie, i-a spus
lui Hitler c „nu-1 va l sa în pace pân nu-1 convinge (în problema
Banatului — n.n.). «Eu aşa sunt, când dau de rezisten m fac
ciocan, lovesc într-una pân reuşesc»". Hitler ar fi râs — noteaz
R. Bossy — şi ar fi f g duit c „nu va lua vreo decizie pân la
sfârşitul r zboiului."
Mihai Antonescu, lipsit ca întotdeauna de m sur , ar fi vrut ca
România s primeasc şi Pocu ia!
406
La 30 august 1941, un acord româno-german, semnat la
Tighina, prevedea instaurarea administra iei civile române în teri-
toriul dintre Nistru şi Bug, denumit ad-hoc Transnistria. De fapt, sub
conducerea profesorului Gh. Alexianu, aceast administra ie îşi înce-
puse activitatea la 19 august 1941, care avea s continue pân la
29 ianuarie 1944, contribuind la bun starea şi progresul acestui
teritoriu, realiz rile româneşti fiind îns umbrite de folosirea
Transnistriei şi ca loc de deportare şi suprimare a evreilor şi iganilor.
Acordul de la Tighina era îns ambiguu, şi istoricul german
Andreas Hillgruber observ c românii l-au considerat definitiv, iar
germanii provizoriu. Dac cei dintâi nu au st ruit pentru precizarea
caracterului în elegerii de la Tighina, faptul se explic prin preo-
cuparea de a nu l sa impresia c România ar accepta o compensa ie
teritorial în Est pentru pierderea Transilvaniei de Nord.
Aşa se explic şi declara ia transmis de guvernul român
secretarului de stat al SUA, Cordell Huli (prin îns rcinatul cu Afaceri
la Washington, Brutus Coste, la 4 septembrie 1941); prin aceast
declara ie se arat c România a intrat în r zboi numai pentru a
recupera teritoriile anexate de URSS în iunie 1940 şi c dep şirea
Nistrului s-a f cut numai din necesit i strategice; ocuparea
teritoriului dintre Nistru şi Bug era determinat de exigen e militare
şi ca desp gubire pentru de inerea timp de un an a teritoriilor
româneşti r pite de URSS, în vara precedent ; România nu avea
preten ii teritoriale fa de URSS şi considera redobândirea
Transilvaniei de Nord ca „o problem prioritar a politicii na ionale."
Sunt indicii c , cel pu in în acea perioad , guvernul SUA era
dispus s accepte o prezen româneasc între Nistru şi Bug. Este
sigur îns c guvernul SUA recunoştea c Basarabia şi Bucovina de
Nord sunt „provincii româneşti", termen folosit în nota de r spuns
din 25 septembrie semnat de subsecretarul de stat S. Wells.
Atitudinea comprehensiv a SUA a fost compromis prin dep şirea
Bugului de c tre trupele române.
407
 PREA MICI PENTRU UN R ZBOI ATÂT DE MARE
Deşi nepreg tit pentru o încleştare de amploarea celei din Est,
armata român a f cut fa onorabil situa iilor dificile de pe front.
Hitler îi spunea ambasadorului Spaniei la Berlin, Espinoza, la
12 august 1941, c trupele române sunt „absolut extraordinare" şi
c generalul Antonescu „a f cut minuni". Şi mai târziu, dup r zboi,
generalul Hans Speidel (ajuns comandant al for elor terestre NATO
în Europa Central ), r spunzând la întrebarea cunoscutului ziarist
american, Cyrus Sulzberger: „Care au fost cele mai bune trupe ale
Axei în afar de germani? Finlandezii, croa ii, ungurii?" a r spuns
„Nici unul din aceştia. Românii. Da i-le şefi buni, şi nu ve i g si
trupe mai bune".
B t lia pentru cucerirea Odessei ilustreaz cel mai bine
aprecierea generalului german. Pentru Antonescu (înaintat la gradul
de mareşal la 22 august 1941 şi decorat de Hitler cu „Crucea de
Fier", clasele I şi a Ii-a) era o problem de prestigiu militar şi politic
ca marele port — pe care şi-1 dorea anexat — s fie cucerit de trupele
române, f r sprijin german (sau cel pu in cu o pondere nesem-
nificativ ). B t lia Odessei (18 august-16 octombrie 1941) a confir-
mat atât elanul de lupt al trupei cât şi nepreg tirea armatei pentru
marea conflagra ie în care România se angajase. Odessa a fost, în
cele din urm , cucerit de români, dar pre ul s-a dovedit foarte
ridicat: peste 98 000 mor i, r ni i, disp ru i (adic 28,50% din
num rul ofi erilor angaja i în lupt şi 26,76% din trup ).
Se cuvine relevat luciditatea mareşalului Antonescu, care a
analizat f r mil gravele caren e dezv luite de b t lia Odessei.
Citând cazuri flagrante de incompeten şi neglijen , el atr gea
aten ia asupra consecin elor dezastruoase ale greşelilor şefilor pentru
moralul trupei: „De la soldatul şi ofi erul cel mai tân r şi pân la cel
mai b trân au pierdut din prima zi a p şirii lor pe câmpul de lupt
toat încrederea lor în şefi (de la comandant de regiment pân la
mine) şi tot entuziasmul lor pentru lupt ". Antonescu a în eles c
situa ia nesatisf c toare a armatei era rezultatul a dou decenii de
neglijare a preg tirii for elor militare şi c , în perioada interbelic ,
408
echipele guvernamentale succedate la putere nu se preocupaser s
dea statului şi na iunii preg tirea necesar pentru clipa marilor
încerc ri: „Iat ce au f cut oamenii politici timp de 20 de ani cu
Armata. Acelaşi lucru pe care l-au f cut cu şcoala, cu biserica, cu
facultatea, cu studen ii, cu func ionarii etc." B t lia Odessei a fost
un şoc dureros, care a ar tat c nu numai armata, dar întreaga
societate trebuie schimbat din temelii: „Toate trebuie luate de la
cap şi de la baz — conchidea Antonescu. De la cap, o nou orga-
nizare, o nou institu ie, o nou metod , o nou disciplin , care
trebuie s plece de sus, de la inuta şi atitudinea generalului. O nou
preg tire a cadrelor, o revedere total a preg tirii na iei. Familia,
şcoala, biserica, autoritatea, administra ia, conducerea, totul trebuie
rev zut, totul trebuie ref cut". Acest vast program cerea timp şi,
în nici un caz, nu putea fi înf ptuit în vreme de r zboi. Trupele
române revenite de pe front au trecut pe sub Arcul de Triumf, într-o
atmosfer de entuziasm, dar mareşalul, care ştia adev rul, sim ea
gustul amar al succesului pe jum tate.
Frustrarea sa era agravat de criticile formulate de liderii
partidelor democratice, PN şi PNL, Iuliu Maniu şi, respectiv, Dinu
Br tianu la adresa deciziei sale de a continua opera iile militare,
al turi de Germania, dup redobândirea Basarabiei şi nordului
Bucovinei. Opinia public din ar fusese al turi de Antonescu în
angajarea rii în r zboi; to i românii voiau redobândirea teritoriilor
pierdute în 1940, astfel c trecerea Prutului a fost primit cu
entuziasm, iar eliberarea Basarabiei şi nordului Bucovinei salutat
de to i (afar , evident, de comunişti!)
Unanimitatea în jurul restaur rii frontierei pe Nistru nu anula
existen a unei profunde delimit ri între putere şi opozi ie. Antonescu
însuşi o reamintea lui Maniu, în chiar ziua intr rii României în
r zboi: „Dumneavoastr sunte i şi ast zi pentru un regim democratic,
constitu ional şi pentru «libert ile cet eneşti» în politica intern ,
precum şi pentru vechile noastre leg turi interna ionale, al turi de
puterile democratice apusene, în ce priveşte orientarea extern . Prin
lovitura de stat din 6 septembrie, eu am rupt-o total şi definitiv cu
aceste sisteme. în politica intern reprezint un regim de autoritate,
iar în politica extern sunt şi r mân al turi de puterile Axei, având
409
convingerea c interesele actuale şi cele permanente ale României
pot fi servite numai cu o asemenea orientare". O delimitare mai clar
era greu de f cut, astfel c Antonescu avea dreptate când conchidea:
„Cele dou puncte de vedere, ce reprezent m sunt absolut
ireconciliabile".
Din acest antagonism structural dintre cele dou formule
politice au decurs toate confrunt rile — r mase, din fericire, la nivel
epistolar — dintre singuraticul întru putere mareşal şi cei doi lideri
ai unor partide tradi ionale. „Abcesul de fixa ie" al disputei dintre
Antonescu şi opozi ie 1-a constituit continuarea opera iilor militare,
dincolo de vechea frontier de pe Nistru.
Argumentele de baz ale opozi iei, reluate apoi de-a lungul
celor trei ani de r zboi în Est, au fost expuse în scrisoarea adresat
la 18 iulie 1941 de Iuliu Maniu generalului Antonescu. Sistematizate,
ele se prezint astfel. Primul argument: „Nu este admisibil s ne
prezent m ca agresori fa de Rusia, ast zi aliata Angliei, probabil
înving toare, pentru alt obiectiv decât Bucovina sau Basarabia, în
tov r şie de arme cu Ungaria şi cu Axa, care ne-au rupt, printr-un
act neratificat de nimeni, o parte important a rii noastre"; cel de
al doilea argument: „Ar fi prea preten ios s credem c continuarea
r zboiului germano-rus ar depinde de colaborarea noastr , precum
este nu mai pu in preten ios s proclam m noi, România, r zboi sfânt
contra Rusiei, pentru organiza ia ei intern , de stat şi social ";
ultimul argument: „Este adev rat c la nord şi la est de Nistru avem
foarte mul i fra i români aşeza i acolo de veacuri, la care avem
dreptul s aspir m pentru integrare na ional . Pe aceştia îns nu-i
putem câştiga şi, mai ales, nu-i putem p stra cu armele. Anexarea
lor trebuie s se întâmple cu-liberul lor consim mânt şi cu aprobarea
marilor puteri, atunci când se va stabili statutul teritorial definitiv al
Europei".
Argumentele lui Iuliu Maniu relev înc o dat caracterul
antagonic al celor dou strategii: Antonescu pornea în elaborarea
politicii sale de la victoria Germaniei, Maniu de la victoria Marii
Britanii; Antonescu concepea r zboiul al turi de Germania şi ca o
b t lie pentru nimicirea comunismului, Maniu refuza ideea îns şi a
particip rii României la o ac iune de o asemenea anvergur ;
410
Antonescu voia s anexeze Transnistria de îndat , Maniu invoca
autodeterminarea şi sanc ionarea ei la tratatele de pace.
Ast zi, când rezultatul r zboiului este cunoscut, temelia
strategiei lui Maniu pare de domeniul eviden ei; în 1941, victoria
Angliei nu era atât de clar şi, cel pu in dup opinia unor specialişti
ai istoriei celui de al doilea r zboi mondial, nici chiar atât de sigur .
Când, la sfârşitul lui septembrie 1941, Wehrmachtul — dup
ocuparea Ucrainei — a reluat ofensiva în direc ia Moscovei, Stalin
a crezut c Armata Roşie nu va putea salva capitala şi la 7 octombrie
dictatorul sovietic i-a m rturisit lui Jukov, în prezen a lui Beria,
c , întocmai ca în primul r zboi mondial, va fi necesar „o pauz
militar nu în mai mic m sur decât în anul 1918, când fusese
••încheiat pacea de la Brest".
într-o situa ie fluid pe plan militar, ambele op iuni — cu
Germania sau cu Anglia — p reau la fel de fundamentate. Şi
Antonescu, şi Maniu erau convinşi c au, fiecare, percep ia corect
a interesului na ional, pe care erau hot râ i s -1 slujeasc pân la
cap t, peste orice obstacole.
LA VOLGA ŞI ÎN CAUCAZ
Iarna 1941-1942 a adus punctul de cotitur în desf şurarea
r zboiului. B t lia Moscovei nu a însemnat numai eşecul
Wehrmachtului în încercarea de a cuceri capitala sovietic , ci şi
falimentul „r zboiului fulger", adic a acelui tip de r zboi care —
singurul — putea aduce victoria celui de al treilea Reich. ar lipsit
de materiile prime necesare unui conflict militar într-o societate
industrial (cele circa 20 de metale, minereuri şi carburan i erau în
cantit i insuficiente pentru un efort de lung durat ), Germania era
obligat — dac voia s fie biruitoare — s ob in deciziile pe
câmpul de lupt prin lovituri rapide. B t lia Moscovei, aducând
sfârşitul Blitzkrieg-ului, a fost cea mai important b t lie a celui
de-al doilea r zboi mondial. Atunci, în plin desf şurare a
411
conflictului, victoria Armatei Roşii nu a fost perceput la dimen-
siunile ei adev rate. S-a crezut c cei trei „generali" ai Statului Major
rus din toate timpurile, generalii Noroi, Iarn şi Distan , şi-au spus
din nou cuvântul, dar c , o dat cu venirea prim verii anului 1942,
Wehrmachtul îşi va reface for ele, iar ac iunea celor trei „generali"
va înceta sau se va atenua, astfel c victoria va fi ob inut în Est.
Antonescu împ rt şea şi el aceast viziune. La întrevederea
sa cu Hitler din 11 februarie 1942, el i-a spus Fuhrerului c rupea,
în fiecare diminea , cu bucurie fila de calendar, v zând c venirea
prim verii s-a mai apropiat cu o zi. „El era convins c armata rus
nu mai reprezenta o putere real şi c ea se va scufunda în haos,'
când, în prim var , frontul ei avea s fie atacat."
Dac în privin a evalu rii capacit ii combative a Armatei Roşii
lui Antonescu îi era permis o asemenea eroare, el nu avea nici o
scuz s minimalizeze importan a intr rii în r zboi a SUA (7 decem-
brie 1941), afirmând: „Cu dolari nu se poate întocmi o armat ".
În realitate, al turi de b t lia Moscovei, angajarea în conflict
a SUA, cu uriaşul lor poten ial economic — industrial, în primul
rând —, a înclinat considerabil balan a în beneficiul for elor ostile
Axei. în cursul iernii 1941-1942, România, care pân atunci nu
fusese în stare de r zboi decât cu URSS, a ajuns în conflict şi cu
Marea Britanie şi cu SUA. La presiunea Moscovei, Londra s-a decis
s declare r zboi rilor din orbita Berlinului, între care şi România
(6 decembrie); la rândul s u, România, la st ruin ele Germaniei şi
Italiei, a declarat r zboi SUA (12 decembrie), dar Washingtonul a
ignorat aceast declara ie de r zboi a României.
Convins, cum s-a v zut, c vara anului 1942 va aduce decizia
în Est, Antonescu şi-a dat acordul ca, în campania anului 1942,
România s participe cu efective la nivelul anului precedent, adic
26 divizii, ce urmau a fi trimise pe front în trei etape. Lui Hitler, el
i-a spus, la întrevederea din 11 februarie 1942, c România voia „s
pun la dispozi ia Reichului german tot poten ialul ei militar şi
economic."
Deciziile militare ale mareşalului au n scut tensiuni în rapor-
turile cu şeful Marelui Stat Major, generalul Iosif Iacobici, în cele
412
din urm înl turat din func ie (frustrarea va face din el un opozant
înverşunat, gata s se angajeze atunci în r sturnarea lui Antonescu).
Campania german din anul 1942 pe frontul de est a avut
numai aparen a r zboiului fulger, în în elesul c dinamismul din faza
ei ofensiv putea l sa impresia c Wehrmachtul, o dat iarna trecut ,
şi-a reg sit for a de şoc şi mobilitatea din vara precedent . în
realitate, Germania intrase într-un r zboi de uzur pentru care nu era
preg tit . Atunci, în 1942, faptul nu era evident şi, înc şi ast zi, mai
sunt specialişti care consider c pân în 1942 Germania a p strat
şansele de a câştiga r zboiul.
Efortul considerabil din 1941 şi, mai ales, contraofensiva
sovietic din iarna 1941-1942 sl biser Wehrmachtul, astfel c , în
1942, nu mai era în m sur s desf şoare o ofensiv pe întreg frontul
de est, ci numai într-un sector al s u, şi anume în cel sudic. De ce
aici? întrucât Hitler considera c , pentru continuarea r zboiului,
economia de r zboi german trebuia s dispun de terenurile
petrolifere din Caucaz. Fixarea centrului de greutate în sectorul sudic
al frontului germano-sovietic a f cut ca participarea armatei române
s fie deosebit de important , România plasându-se (prin efectivele
angajate), pe al doilea loc, dup Germania, în r zboiul din Est.
Trupele române au participat la luptele de la sud de Harkov
(mai 1942), la asediul şi cucerirea Sevastopolului (7 iunie-4 iulie).
Dup ce, prin Directiva nr. 45 din 23 iulie 1942 Hitler a divizat
for ele din sectorul sudic al frontului în Grupul de Armate A cu
misiunea de a ocupa Caucazul şi zona Baku şi Grupul de Armate B,
având ca obiectiv cucerirea Stalingradului, trupele române au urmat,
al turi de cele germane, dou direc ii principale de atac. în timp ce
Armata 3 român a ajuns în Cotul Donului, iar Armata 4 român
în Stepa Calmuc , alte trupe române au înaintat în Caucaz, Divizia
2 munte ajungând în zonele Nalcik, Alaghir şi Ordjonikidze. Doar
în 1473, când Radu cel Frumos îl înso ise pe Mehmed al II-lea în
campania împotriva lui Uzun Hasan în Caucaz, str b tând, aşadar,
Peninsula Balcanic şi Asia Mic , românii parcurseser un spa iu
mai întins ca în 1942.
413

Angajându-se s sprijine efortul militar al Reichului în Est,
Antonescu a cerut îns ca şi Ungaria s -şi sporeasc efectîvele
militare pe frontul germano-sovietic (spre deosebire de România,
care s-a declarat gata s angajeze dou treimi din for ele sale armate,
Ungaria a trimis pe frontul de est o treime din armata ei). Conştient
de satutul s u de „ cel mai important aliat al lui Hitler în r zboiul
împotriva Uniunii Sovietice" (Jiirgen Forster), Antonescu a dorit
s -şi consolideze pozi ia prin încheierea unui pact politico-militar şi
economic româno-german. Hot rât s nu-şi asume nici un fel de
obliga ii, Hitler, prin Ribbeatreş, a declinat oferta: ministrul de
Externe al Reichului a spus c „sângele v rsat în comun sudeaz mai
puternic decât toate pactele".
Situa ia trupelor române, îndeosebi a celor din Cotul Donului,
era deosebit de precar . In Cotul Donului, Armata Roşie p strase pe
malul drept al fluviului trei capete de pod, care constituiau o real
primejdie, dar a c ror eliminare printr-un atac în for româno-
german nu a fost aprobat de înaltul Comandament german.
Generalul Platon Chirnoag , analizând dispozi iile germane privind
plasarea Armatei 3 române în Cotul Donului, constat c ea „se
g sea f r nici o rezerv , pe un front cel pu in de dou ori mai întins
decât ar fi putut s fac fa cu cele opt divizii şi cu trei capete de
pod, a c ror prezen însemna un permanent pericol". Repetatele
avertismente ale înaltului Comandament român asupra situa iei
primejdioase în care se afla Armata 3 român , precum şi cererile de
a se trimite înt riri umane şi materiale au r mas f r rezultat.
Aprovizionarea cu muni ii era cu totul deficitar . în jurnalul
s u, generalul Constantin S n tescu, aflat la fa a locului (era
comadantul Corpului 4 Armate) consemneaz c , la 19 noiembrie,
ziua începerii ofensivei sovietice, „din dota ia reglementar de
muni ii aveam numai:
— 20% pentru Brandt-urile mici
— 40% pentru Brandt-urile grele
— 55% pentru artileria de toate calibrele
— muni ia de infanterie complet
— tot complet era şi muni ia anticar. La Corpul de Armat nu
exista nici o rezerv de muni ie, deşi regulamentul prevede o unitate
414
....
de foc. Benzin — doar 30% din plinurile maşinilor, la corp, nici
o rezerv [...]. Din cauza lipsei de muni ie, nu ne puteam gândi la
o contraprepara ie f cut de artilerie..."
Cu o armat care, deşi dispune de numeroase indicii c inami-
cul preg teşte o ofensiv , nu are nici m car mijlocul pentru o contra-
preg tire de artilerie, catastrofa din Cotul Donului era iminent .
înaltul Comandament sovietic şi-a dat seama c sectoarele
române din Cotul Donului şi din Stepa Calmuc (unde situa ia era
similar ) reprezentau zone vulnerabile în dispozitivul german şi le-a
lovit de la începutul ofensivei.
B t lia Stalingradului — în care armata român a pierdut
158 854 militari, mor i şi prizonieri — a declanşat o criz de încre-
dere între înaltele Comandamente român şi german, a c rei manifes-
tare a constituit-o scrisoarea din 9 decembrie 1942 a lui Ion Antonescu
adresat feldmareşalului E. von Manstein. Germanii îi considerau
responsabili pe români de str pungerea frontului de c tre Armata
Roşie şi adoptaser fa de „fra ii lor de arme" o atitudine arogant ,
mergând pân la ostilitate. Antonescu a reac ionat rapid şi energic,
subliniind c , în fapt, nu aveam nici o obliga ie militar fa de
Reich: „România şi-a oferit aproape totalitatea for elor ei armate [...,]
ca, al turi de armata german , s contribuie la zdrobirea bolşevis-
mului, împlinind astfel un rol european, foarte dep rtat de modestele
ei idealuri na ionale şi politice. Aceast jertf generoas nu trebuie
deci privit ca o obliga iune f r restric ii. Nimeni nu ne poate cere
altceva decât ceea ce noi consim im a da, între Germania şi România
neexistând până la această dată nici o convenţie, nici politică nici
militară" (subl. n.). Mareşalul reafirma în termeni categorici
autoritatea exclusiv a ofi erilor români asupra solda ilor români:
„Soldatul român nu poate fi comandat decât de ofi erul şi
comandamentul român. El nu poate fi umilit de un str in, cu atât mai
pu in de un camarad de arme, chiar când greşeşte. [...] El nu poate
fi pedepsit decât de ofi erul român. De bravele noastre unit i nu
poate dispune oricine dup bunul s u plac, dup cum nu poate
dispune de ale dvs." — şi încheia cu o amenin are: „Eu sunt dator s
v previn c , dac nu înceteaz aceast atitudine şi aceste fapte, voi
avea de examinat situa ia for elor noastre în cadrul frontului dvs."
415
 Tensiunea din rela iile româno-germane a fost agravat de
fuga, la sfârşitul anului 1942, a lui Horia Sima din Germania în
Italia, interpretat de Antonescu ca un mijloc de presiune utilizat de
Hitler împotriva sa.
Atenuarea încord rii, urmat de încheierea crizei de încredere,
au fost determinate de întrevederea Hifler-Antonescu din 10 ianua-
rie 1943 şi de contraofensiva feldmareşalului von Manstein, care a
restabilit frontul şi s-a încheiat cu recucerirea Harkovului (14 martie
1943).
Discu iile dintre Fiihrer şi mareşal, desf şurate în plin b t lie
a Stalingradului, au debutat, totuşi, nu cu problemele militare, ci cu
cea a lui Horia Sima. Antonescu s-a convins c evadarea lui Horia
Sima nu avea nici o leg tur cu atitudinea lui Hitler fa de el. în
al doilea rând, mareşalul a fost foarte satisf cut de promisiunile
germane de reînarmare a armatei române, dup marile pierderi
suferite în Cotul Donului şi Stepa Calmuc . Rechemarea generalului
Hauffe, şeful Misiunii militare germane, ajuns în conflict cu partea
român , şi revenirea în aceast func ie a generalului Erik Hansen,
care se bucura de totala încredere a lui Antonescu, a contribuit de
asemenea la restaurarea climatului de cooperare româno-german .
Gheorghe Barbul, aflat în anturajul mareşalului, sus ine c ,
la începutul lui noiembrie 1942, aşadar, îfMntp de începerea ofen-
sivei sovietice de la Stalingrad, Antonescu ar fi spus c Germania
a pierdut r zboiul şi c România trebuie s se str duiasc s nu-1
piard pe al ei. Dac nu este o eroare în privin a dat rii unei astfel
de declara ii, este aproape sigur c ea a fost expresia unei st ri de
spirit trec toare. Chiar dup înfrângerea de la Stalingrad, mareşalul
nu şi-a pierdut încrederea în capacitatea Germaniei de a câştiga r z-
boiul, şi a r mas convins de interesul României de a r mâne al turi
de ea.
O scrutare atent a politicii antonesciene dezv luie de îndat
cât de puternic a fost ea influen at de experien a lui Ion Antonescu
din primul r zboi mondial. în 191-6, el fusese martorul sfârşitului
dezastruos al campaniei armatei române şi a ocup rii Olteniei,
Munteniei şi Dobrogei de c tre adversar; în anul urm tor, aceeaşi
armat român , înfrânt în 1916, fusese capabil de victoriile de la
416
M r şti, M r şeşti şi Oituz, pentru ca apoi defec iunea aliatului rus
s o constrâng la încheierea p cii de la Bucureşti; câteva luni mai
târziu, succesele Antantei aveau s modifice complet situa ia, ducând
la înfrângerea Germaniei. Pentru Antonescu, Stalingradul a fost
echivalentul înfrângerilor din 1916. Promisiunile lui Hitler de
reechipare a armatei române îi ap reau a fi refacerea din iarna
1916-1917, în care Misiunea militar francez jucase un rol impor-
tant, în ceea ce priveşte desf şurarea r zboiului, el îşi amintea de
ofensiva impetuoas a germanilor din 1918, oprit apoi, a doua oar ,
la Marna, şi de" faptul c , numai cu câteva luni înainte de a fi înfrân i,
aceiaşi germani bombardaser Parisul cu artileria. La toate aceste
amintiri se ad uga for a de persuasiune a Fiihrerului, care ştia s
insufle încrederea celor din jurul s u.
La o s pt mân de la capitularea feldmareşalului Paulus la
Stalingrad, el îi spunea lui Raoul Bossy, ministrul României la
Berlin, care îşi exprimase serioase îndoieli în privin a victoriei
Germaniei: „d-ta nu cunoşti armele secrete pe care mi le-a ar tat
Hitler la ultima noastr întâlnire, nici planurile lui de r zboi, nici
masele de solda i pe care le va azvârli asupra ruşilor, la var . Nu
încape nici o îndoial c ofensiva de la var a germanilor va zdrobi
armata rus ".
Ofensiva german avea s se lase îns aşteptat . Hider însuşi
spunea c numai gândul de a da ordinul de atac îi provoca dureri de
stomac. Planul ofensivei (Opera iunea „Citadela") prevedea atacarea
la baz a ieşindului de la Kursk şi nimicirea for elor sovietice aflate
în acea zon . Obiectiv modest, care nu putea aduce decizia pe frontul
de est.
În aşteptarea încleşt rii din var (r mânea adânc instalat în
conştiin a opiniei publice convingerea c iarna e a ruşilor şi vara a
germanilor), trauma provocat de înfrângerea de la Stalingrad era
puternic resim it în România. Revenit în România, generalul
Hansen constata o „oboseal de r zboi (Kiiegsmiidigkeit) în creş-
tere" atât în armat cât şi la popula ie. în România era imposibil
de realizat acea redresare a moralului opiniei publice, ob inut prin
discursul lui Goebbels de la Palatul Sporturilor din Berlin rezumat
la întrebarea: „Vre i r zboiul total?", întrebare la care mul imea
417
însufle it pân la isterie r spunsese cu un ferm şi 'repetat „Da".
Propaganda de r zboi din România utilizase vechile, uzatele şi*ine-
ficientele teme ale vechimii, continuit ii şi vitejiei str moşilor. în
plin b t lie a Stalingradului, Antonescu îi scria lui Manstein: „îmi
îng dui a v ar ta ceea ce solda ii şi ofi erii germani ignoreaz , c
în lunga, dureroasa şi glorioasa istorie de dou mii de ani a poporului
român se g seşte cazul unic în istoria popoarelor când voievodul,
conduc torii şi lupt torii au preferat, dup ce au pierdut ultima lupt
de ap rare, s piar prin otr vire împreun cu capii şi unit ile lor,
decât s se predea sau s tr iasc în robie şi în dezonoare. Poporul
român de azi nu va fi, domnule mareşal, mai prejos de str bunii s i".
Exemplul lui Decebal, evocat de mareşal, nu avea îns nici o for
mobilizatoare asupra nim nui. Un exemplu caracteristic îl ofer
generalul Mihail Lasc r. încercuit în Cotul Donului, el fusese decorat
de Hitler, în plin desf şurare a b t liei, cu „Frunzele de stejar" la
Crucea de Fier, în speran a c va rezista pân la ultimul om. Ini ial,
s-a crezut c , încercuit, Lasc r se sinucisese, şi Hitler f cea o paralel
între generalul român şi feldmareşalul Paulus, care nu avusese t ria
s -şi ia via a, pentru a nu fi primul feldmareşal german luat prizonier
(Hitler îl înaintase la acest grad prin radio, spre a-1 determina, pe
aceast cale, la sinucidere, pentru a nu capitula). Cel elogiat de Hitler
şi distins cu „Frunzele de stejar" nu numai c nu se sinucisese, dar
el avea s revin din prizonierat în calitate de comandant al diviziei
de voluntari „Horia, Cloşca şi Crişan" şi s devin ministru de
R zboi, dându-şi concursul la instaurarea regimului comunist în
România!
Dac , în primul r zboi mondial, idealul unit ii na ionale
oferise un suport moral în zilele refugiului în Moldova şi, apoi, ale
înfrângerii, dac armata şi popula ia p straser credin a c , peste
vicisitudinile României, victoria va apar ine, în final, Antantei, acum
„r zboiul sfânt" împotriva bolşevismului nu era perceput ca o nece-
sitate na ional , iar victoria final a Germaniei, ar responsabil de
amput rile teritoriale din 1940, nu entuziasma decât pe foarte pu ini.
Elita societ ii — politic şi cultural — r mânea ostil Reichului
şi simpatiza statornic şi puternic cu Anglia şi SUA: „Nem ii s -i bat
pe ruşi şi anglo-americanii pe nem i" ap rea ca solu ia ideal a
418
r zboiului. Despre posibilitatea ca România sa ajung sub domina ia
Moscovei nu se gândeau decât câ iva. Cum s abandoneze anglo-
americanii România? Cum s o livreze ei ruşilor? Era de neimaginat.
Clasa politic româneasc tr ia în lumea dorin elor, nu a realit ilor.
Şi totuşi câte o Casandr , Gheorghe T t rescu, avertiza în septembrie
1943: „Pacea va fi încheiat sub semnul biruin ei ruseşti. Sovietele
vor cere s li se asigure ca zon de influen atât Europa Central
cât şi Balcanii. Anglo-americanii nu se vor opune decât cu greu
sovietelor, care vor revendica, în primul rând, grani ele din '41". în
aceeaşi perioad , C. R dulescu-Motru nota în jurnalul s u: „Este
aproape sigur c , în caz de victorie a anglo-americanilor, de fapt
în r s ritul Europei cuvântul hot râtor îl vor avea Sovietele... Şi de
la ele nimic bun nu este de aşteptat pentru noi românii [...]. Propa-
ganda german sus ine în chip mor iş c sub firma comunismului
bolşevic se ascunde mizerie şi s lb ticie; mul i solda i şi ofi eri, chiar
veni i de pe frontul de r s rit, sus in totuşi contrariul! Nu este chip
s afli adev rul în zilele acestea de r zboi!" Dac un om de cultura
preşedintelui Academiei Române nu avea certitudini în privin a ade-
v ratului chip al bolşevismului, este lesne de imaginat cât de
neştiutoare asupra primejdiei reale, reprezentate de URSS, r mânea
majoritatea opiniei publice. în Germania, dup Stalingrad, aproape
întreaga popula ie a r spuns la apelul de angajare în r zboiul total;
în România s-au utilizat toate mijloacele pentru sustragerea de la
efortul de r zboi. Cei cu rela ii le puneau în func iune pentru a nu
ajunge pe front, cei afla i la conducere c utau formule pentru a
scoate ara din r zboi.
Mihai Antonescu s-a angajat într-o activitate febril de sondare
a anglo-americanilor. Demersurile sale în capitalele neutre nu au
r mas neobservate de germani. La întrevederea din 12 aprilie 1943,
Hitler a avut o scen de „furor teutonica" în fa a lui Antonescu,
reproşându-i ac iunile lui Mihai Antonescu. Mareşalul 1-a ap rat.
Era singurul om în care avea încredere total şi care îi devenise indis-
pensabil. A refuzat s se separe de el, astfel c , în var , Mihai
Antonescu a crezut c îl poate convinge pe Mussolini s ia condu-
cerea sateli ilor Berlinului şi s înf ptuiasc un „Miinchen al r zbo-
iului". C l toria lui în Italia şi întâlnirea cu Ducele la Rocca delle
419

Caminate (1 iulie) s-a încheiat cu promisiunea dictatorului italian
c , de îndat ce situa ia militar se va ameliora, Italia va lua ini iativa
unor discu ii de pace. Trei s pt mâni mai târziu, el era r sturnat.
ÎNCEPUTUL DESPRINDERII DE BERLIN
Luna iulie a adus pentru lumea politic româneasc şi, în
primul rând, pentru mareşal un semnal de alarm . Mai întâi, eşecul
ofensivei de var a Wehrmachtului a ar tat c , nici m car când
condi iile de clim se îmbun t eau, armata german nu mai era în
stare s ob in victoria. Dac pentru opinia public dimensiunile
înfrângerii germane în b t lia de la Kursk (5 iulie-23 august 1943)
— în fapt, cea mai mare b t lie, prin efectivele angajate, mai ales
blindate, a celui de-al doilea r zboi mondial — nu au fost atât de
evidente, pentru un militar ca Antonescu pierderea ini iativei
strategice de c tre Germania era evident .
Concluzia desprins de Antonescu din înfrângerea de la Kursk
şi din evenimentele din Italia (c derea lui Mussolini la 25 iulie,
urmat de armisti iul semnat de guvernul Badoglio la 3 septembrie,
f cut public la 8 septembrie) a fost exprimat în mesajul transmis
de colonelul Traian Teodorescu, ataşatul militar la Ankara, omo-
logului s u britanic, generalul A.C. Arnold: mareşalul punea la dis-
pozi ia for elor anglo-americane, care ar veni înaintea celor sovietice,
42 vagoane de aur, 2 vagoane de valut -hârtie, 400 vagoane de grâu,
300 vagoane de porumb şi 22 de divizi.
În timp ce puterea şi opozi ia îşi legau toate speran ele de
anglo-americani, conferin a de la Teheran a celor trei mari — Stalin,
Roosevelt şi Churchill (28 noiembrie-1 decembrie 1943) —
respingea planul unei debarc ri anglo-americane în Balcani.
Neştiutoare de aceast hot râre, clasa politic româneasc şi
popula ia rii erau înc departe de în elegerea adev ratei situa ii.
Scriitorul Paul Morand, ministrul Fran ei (regimul de la Vichy, desi-
gur) la Bucureşti, a descris excelent în raportul s u din 22 octombrie
420
1943 starea de spirit din ar : „România tr ieşte într-un fel de
euforie. Recolta a fost excelent , se m nânc pâine alb , infla ia a
umplut multe.pungi, afacerile merg, salariile func ionarilor publici
tocmai au fost crescute cu 30 la sut . Panic şi euforie, iat o singur
contradic ie. Este aceea a României în preajma iernii 1943-1944.
Ea este simbolul indiferen ei din aceast ar , care a rezistat, în cursul
secolelor, la ocupa ia str in , la invazii, dar în care bog ia, care
âşneşte cu uşurin din p mânt, a dat oamenilor o încredere
neclintit . Românii sunt conştien i c se afl pe marginea pr pastiei,
dar nici unul din ei nu se îndoieşte c un miracol îi va salva".
Din 1941, de când se încheiase eliberarea Basarabiei şi nor-
dului Bucovinei, teritoriul României nu mai cunoscuse ororile şi
distrugerile r zboiului.
În zorii zilei de 12 iunie 1942,12 bombardiere americane (din
cele 13 decolate de la Fayd, Egipt) au p truns în spa iul aerian al
rii, venind dinspre Marea Neagr , şi au aruncat bombe la întâm-
plare de la Constan a pân la Ploieşti (unde au fost distruse trei
case!). Cel dintâi raid aerian american în Europa, cel dintâi asupra
României, cel dintâi asupra Ploieştiului, cel dintâi în care au fost
utilizate aparate de tip Consolidated B-24 „Liberator" a fost un eşec
atât de grav, încât americanii l-au trecut sub t cere, cum au procedat
şi românii, şi germanii.
Aşa se explic opinia larg r spândit — dar, evident, greşit
— c primul atac aerian american asupra României ar fi fost cel din
1 august 1943. La opera ia „Tidal Wave" (Valul nimicitor) au par-
ticipat 177 de „Liberatoare", decolate de la Benghazi (Libia), care
au atacat perimetrul petrolifer Ploieşti. Deşi, de ast dat , distrugerile
au fost importante, repara iile s-au f cut rapid, iar americanii au pier-
dut 54 de aparate, din care 36 pe teritoriul român. Rata ridicat a
pierderilor a determinat nerepetarea atacurilor, pân când avia ia
SUA a dispus de bazele din sudul Italiei.
Într-o Europ greu lovit de r zboi, România r mânea o insul
de prosperitate şi linişte, unde se petreceau lucruri stranii. Regele
Mihai vizita pe prizonierii americani, de inu i confortabil pe Valea
Prahovei, la Timişul de Jos (buc tarii erau prizonieri ruşi!), iar în
timp ce punerea în practic a „Solu iei finale" (Endlosung) ducea la
421
 moarte milioane de evrei în lag rele germane, la Bucureşti fiin a
teatrul evreiesc „Baraşeum".
Opera iile militare se apropiau îns rapid de aceast oaz de
pace în timp de r zboi. Dup dezastrul de la Stalingrad, se începuse
refacerea armatei, în timp ce trupele din Caucaz luptaser remarcabil
în capul de pod Kuban, pentru a permite retragerea for elor germano-
române din Caucaz în Crimeea. Loviturile puternice date de Armata
Roşie Wehrmachtufui au constrâns pe germani la „replieri" succe-
sive, astfel c , în urma Opera iunii Uman-Botoşani (5 mar-
tie-17 aprilie 1944), trupele sovietice au intrat pe teritoriul României.
La 2 aprilie, când Armata Roşie a p truns în Vechiul Regat,
V.M. Molotov a declarat c „guvernul sovietic nu urm reşte scopul
de a dobândi vreo parte din teritoriul României sau de a schimba
orânduirea social existent în România"; el ar ta c „intrarea tru-
pelor sovietice pe teritoriul României este dictat exclusiv de nece-
sit i de r zboi şi de faptul c trupele inamice continu rezisten a".
Modera ia declara iei sovietice se integra strategiei lui Stalin de a-i
convinge pe partenerii s i occidentali c URSS nu urm rea comu-
nizarea continentului european; dictatorul de la Kremlin, care ordo-
nase în 1943 „autodizolvarea" Cominternului, în acelaşi scop, în ele-
gea c fiecare prob de renun are formal la mesianismul comunist
atr gea noi concesii din partea lui Churchill şi Roosevelt. Pe m sur
ce Wehrmachtul recula sub loviturile Armatei Roşii, România intra
progresiv în triunghiul de for e Moscova-Londra-Washington.
Pentru a împiedica repetarea evenimentelor din Italia, în
Ungaria şi România, Hitler a ordonat la 26 ianuarie 1944 înaltului
Comandament german s elaboreze planuri de ocupare a celor dou
ri de îndat ce ar fi ap rut semnele unei iminente defec iuni (Pla-
nurile „Margarethe" I şi II).
Fidelitatea manifestat de Antonescu, în cursul întrevederii cu
Hitler, din 26-28 februarie, 1-a determinat pe Fiihrer s ordone
abandonarea lucr rilor privind planul „Margarethe II". în schimb,
„Margarethe I" avea s fie curând pus în aplicare şi trupele germane
vor ocupa Ungaria (19 martie).
Infidelitatea beneficiarei dictatului de la Viena şi planul de
intoxicare strategic a înaltului Comandament german, elaborat de
422
serviciile secrete anglo-americane, aveau s duc la o declara ie a
Fiihreralui, de mult aşteptat de Antonescu.
În vedera realiz rii debarfe rii în Fran a (Opera iunea
„Overlord"), a fost lansat o vast opera ie de inducere în eroare a
înaltului Comandament german, care trebuia s fie f cut s cread
c , în afara Fran ei, anumite zone ale teritoriilor controlate de Reich
(„Fort rea a Europa", cum le numea propaganda german ) sunt pe
punctul de a fi pierdute, ca urmare a defec iunilor politice sau a unor
opera ii aliate. Obiectivul acestui plan era de a determina înaltul
Comandament'german s retrag trupe din Fran a — undeurma s
se fac debarcarea — pentru a le duce în zonele crezute în primejdie.
România a fost inclus şi ea în acest plan: Hitler trebuia fi f cut s
cread c mareşalul urm reşte desprinderea de Reich şi, pentru a
împiedica defec iunea, care ar fi lipsit Germania de pre ioasele
câmpuri petrolifere, s fie determinat s ocupe România, aducând
trupe din Fran a.
La sfârşitul lui februarie plecase la Cairo, ca emisar al opozi iei,
dar cu încuviin area lui Antonescu (care discutase cu el înainte de
c l torie), prin ul Barbu Ştirbey. El urma s poarte negocieri cu
reprezentan ii Marii Britanii, SUA şi URSS în vederea încheierii
armisti iului. Negocierile urmau s se desf şoare în secret, dar anglo-
americanii au hot rât s le integreze planului de intoxicare strategic
a germanilor. în consecin , ei au comis indiscre ii voite, l sând s
apar în pres informa ii despre misiunea lui Ştirbey la Cairo şi
prezentându-1 pe prin ca pe un emisar al guvernului Antonescu.
Pentru a-1 p stra pe mareşal al turi de Reich, Hitler s-a decis
s -i ofere lui Antonescu o satisfac ie care — era convins — avea
s -1 fac pe conduc torul statului român s pre uiasc alian a — f r
tratat — cu Reichul. La întrevederea din 23-24 martie Hitler i-a spus
lui Antonescu c „Dup atitudinea neloial a guvernului ungar şi
întrucât nici România, nici Ungaria nu au acceptat vreodat în sinea
lor (innerlich) arbitrajul de la Viena şi, dup ce Italia este acum
c zut , Germania nu consider oportun s mai figureze ca semnatar
a arbitrajului de la Viena". Antonescu, oricât de întunecat era
situa ia de pe front, a tr it „his finest nour", chiar dac Fiihrerul 1-a
rugat s nu fac public aceast declara ie. A cere unui român s
423
 p streze un secret este a-i cere imposibilul. Antonescu i-a comunicat,
având în vedere func ia sa, generalului Ion Gheorghe, ministrul
României la Berlin, cuvintele Fiihrerului, apoi, reîntors acas , i-a
spus v duvei lui Goga: „Po i s -mi s ru i mâna, c ci am redobândit
Transilvania". Egeria mareşalului i-a comunicat vestea so iei
generalului Ilie Şteflea, şeful Marelui Stat Major...
Negocierile prin ului Ştirbey (c ruia în mai i s-a al turat, venit
din ar , Constantin Vişoianu) la Cairo nu aveau alt rost decât s -i
in în alert pe germani, pân la efectuarea debarc rii. O dat
Opera iunea „Overlord" realizat , ele şi-au pierdut interesul pentru
anglo-americani. Un diplomat britanic, Christopher Steel, se întreba
dac ele meritau s mai fie continuate: „în prim var — scria el
—, aceasta era important, pentru c negocierile de armisti iu şi ame-
nin area ieşirii din r zboi a României blocau trupe germane care,
altminteri, ar fi putut s fie folosite împotriva Overlord (numele de
cod al opera iunii de debarcare în Fran a — n.n.). în realitate, în
împrejur rile de fa , interesul nostru pentru Maniu ar putea numai
s ne încarce cu anumite angajamente de ordin moral, care ne-ar crea
dificult i, în general, şi cu ruşii, probabil, în special, dac ar renun a
la termenii armisti iului propus de ei".
Marea Britanie subordonase total sprijinul acordat opozi iei
democratice din România bunelor raporturi cu URSS, ara care
aducea contribu ia decisiv la înfrângerea Germaniei. Preocupat s
împiedice, totuşi, o prezen militar sovietic în Grecia, avanpostul
european al Suezului — punct de considerabil însemn tate
strategic pentru Marea Britanie —, Churchill dorea o delimitare a
sferelor de influen britanic şi sovietic în Europa de Sud-Est,
delimitare care s includ Grecia în zona de interes a Londrei.
Aceast împ r ire a fost precipitat de înaintarea Armatei Roşii pe
teritoriul României şi de iritarea Moscovei provocat de activitatea
grupului de agen i secre i britanici „Autonomous" (paraşutat în
România în noaptea de 21-22 decembrie 1943 şi arestat a doua zi).
înzestrate cu post de radio-emisie şi recep ie de care s-au folosit cu
permisiunea autorit ilor române pentru a transmite mesaje Alia ilor,
ei au purtat discu ii cu unii demnitari români (Eugen Cristescu, şeful
SSI, generalul Piky Vasiliu, subsecretar de stat la Interne). Prezen a
424
celor trei membri ai grupului „Autonomous" (A. G. Gardyne de
Chastelain, Ivor Porter şi Stelian Me eanu) a fost considerat la
Moscova ca un joc al Londrei în spatele aliatului sovietic.
Pentru a curma aceste suspiciuni, A. Eden, ministrul de
Externe, a propus la 5 mai 1944 ambasadorului sovietic la Londra,
F. Gusev, ca în România s fie recunoscut preponderen a sovietic ,
iar în Grecia, cea britanic . în urma negocierilor sovieto-britanice,
s-a ajuns la un acord pe trei luni, în privin a delimit rii zonelor de
interes în Europa de Sud-Est, prin care în România se recunoştea
dreptul URSS la „the first say" (dreptul de a se pronun a prima).
Valabil pentru perioada iulie-septembrie 1944, acordul a fost
aprobat, la st ruin ele lui Churchill, de care Roosevelt, împotriva
avizului defavorabil al Departamentului de Stat.
Considerat de Christopher Steel „un om b trân, slab, incapabil
de o ac iune hot râtoare", Iuliu Maniu era, în realitate, liderul
necontestat al opozi iei democratice, care reunea PN , PNL şi PSD.
Ezit rile preşedintelui PN în a organiza imediata r sturnare a
regimului antonescian erau determinate de dou considerente: mai
întâi, hot rârea de a nu-şi asuma responsabilitatea înstr in rii unor
p r i ale teritoriului na ional (Basarabia, nordul Bucovinei şi inutul
Her a), ca urmare a încheierii armisti iului, pe baza condi iilor puse
de URSS şi aprobate de Alia i. Maniu era de p rere c , întrucât
Antonescu poart responsabilitatea angaj rii României în r zboi, tot
lui trebuie s -i revin şi r spunderea semn rii armisti iului şi, aşadar,
a pierderii provinciilor anexate de URSS în 1940. în al doilea rând,
Maniu voia s ob in garan ii ferme din partea anglo-americanilor
c România nu va fi aservit de Uniunea Sovietic .
Nici Antonescu nu se ar ta dispus s semneze armisti iul
(afirma îns c e gata s treac puterea opozi iei, dac ea îşi asuma
r spunderea unui astfel de pas), nici anglo-americanii nu se ar tau
receptivi fa de temerile partidelor democratice în privin a viitorului
României. De aici lungile aştept ri şi pertract ri ale liderului PN ,
care îi exasperau atât pe Alia i cât şi pe tân rul rege Mihai,
ner bd tor s treac la ac iune.
Dac informa ia lui C. Argetoianu este adev rat , suveranul,
în elegând mai bine decât partidele democratice c , deşi PCR era un
425
 grupuscul de câteva sute de membri, el avea în spate for a Armatei
Roşii şi a URSS, a fost mai pu in inhibat în a discuta cu comuniştii
şi le-a cerut ca Moscova s r spund , prin ei, la patru întreb ri,
înainte de a se angaja la o colaborare cu PCR: viitorul monarhiei;
situa ia regelui; revenirea la România a Transilvaniei de Nord şi
cuantumul desp gubirilor de r zboi (suveranul solicita s se aib
în vedere situa ia grea a economiei, ca urmare a efortului militar).
C. Argetoianu pretindea a fi v zut la L. P tr şcanu r spunsurile
sosite de la Moscova: ele erau afirmative la primele trei întreb ri,
ultimul r spuns r mânând vag. în declara iile f cute în timpul
anchetei care a precedat procesul P tr şcanu, I. Mocsonyi-Styrcea
(este vorba de declara ia care are elemente de veridicitate) nu
aminteşte decât despre discu ii prealabile întâlnirii lui P tr şcanu cu
regele (purtate de Styrcea) privind pozi ia PCR fa de monarhie,
fruntaşul comunist declarând c , deşi partidul s u era în favoarea
instaur rii republicii, nu considera actual realizarea acestui obiectiv,
în timp ce suveranul era partizanul unei ac iuni rapide pentru
scoaterea României din r zboiul împotriva Na iunilor Unite,
profitându-se de deruta din rândurile armatei germane ca urmare a
ofensivei sovietice din cadrul Opera iunii Uman-Botoşani, opozi ia
democratic voia s stabileasc mai întâi şi mai riguros condi iile
schimb rii de front a României.
Condi iile de armisti iu, comunicate de URSS la 12 aprilie
1944, nu p reau dure, în afar de pierderea Basarabiei, nordului
Bucovinei şi inutului Her a, şi repara iile de r zboi, al c ror cuantum
nu era indicat; se preciza chiar c guvernul sovietic nu inten ioneaz
s ocupe România, ci doreşte ca trupele sovietice s se poat deplasa
pe teritoriul ei, în vederea opera iunilor militare împotriva
Germaniei, ceea ce implica punerea la dispozi ia lor a întregii re ele
de comunica ii; clauza ce trebuia s fac „atr g tor" armisti iul era
condamnarea arbitrajului de la Viena şi oferta de a lupta în comun
pentru eliberarea Transilvaniei, ce urma s fie restituit României
„toat sau în cea mai mare parte a sa". Evident, românii nu ştiau
c aceast formul restrictiv în privin a Transilvaniei fusese
introdus la sugestia Marii Britanii ca mijloc de a stimula Ungaria
s se desprind de Germania.
426
Lipsa de progrese în discu ii şi, dup debarcarea în Normand iu
(6 iunie 1944), închiderea practic a canalului de negocieri de la
Cairo au deplasat centrul de greutate al negocierilor de armisiti iu
la Stockholm. Aici, s-au desf şurat discu ii cu ambasadoarea
sovietic , Alexandra Kollo'ntai (fiica unui general arist, devenit
o fervent bolşevic şi, în acelaşi timp, o propagandist a .. .amorului
liber!), şi cu consilierul ei, Vladimir Semionov, promis unei mari
cariere în diploma ia sovietic , atât din partea guvernului, prin
ministrul României în Suedia, Frederic Nanu, cât şi din partea
opozi iei, prin consilierul de lega ie, George I. Duca.
Contactele cu F. Nanu fuseser stabilite din ini iativa p r ii
sovietice, care, cu prilejul înmân rii condi iilor de armisti iu, subli-
niase preferin a de a negocia cu guvernul Antonescu. Pentru a nu
l sa mareşalului monopolul acestor discu ii bilaterale (necomunicate
şi anglo-americanilor), opozi ia, care le cunoştea evolu ia gra ie lui
Grigore Niculescu-Buzeşti, directorul Cifrului în Ministerul de
Externe, 1-a îns cinat pe G. Duca s stabileasc leg tura cu ambasada
sovietic în vederea tratativelor paralele.
Ceea ce pare surprinz tor, la prima vedere, este c pân la
23 august 1944 Moscova şi-a manifestat constant preferin a pentru
mareşalul Antonescu, ca partener de armisti iu, acceptându-i trei
cereri: perioada de 15 zile pentru a reglementa raporturile cu
Germania; existen a unei zone neocupate de trupele sovietice pe teri-
toriul României, unde s se afle reşedin a guvernului; modera ie în
stabilirea cuantumului desp gubirilor de r zboi.
Opozi ia, prin G. Duca, a cerut ca m car aceste concesii f cute
mareşalului s fie acordate şi ei. Ea a primit promisiunile doamnei
Kollontai, care nu s-au împlinit îns pân la 23 august.
în stadiul actual al informa iei, explica ia atitudinii sovietice
este ipotetic şi ea are în vedere trei considerente: a) Stalin era
"preocupat s asigure înaintarea rapid a Armatei Roşii în Balcani şi
Europa Central ; pragmatic — aşa cum fusese întotdeauna —, el
voia s încheie armisti iul cu de in torul puterii — Antonescu —,
în m sur s pun de îndat la dispozi ia Armatei Roşii c ile de
comunica ie, sistemul de aprovizionare cu alimente şi carburan i etc.
şi nu cu opozi ia, al c rei acces la putere r mânea incert; b) o dat
427
armisti iul încheiat, Stalin se putea dispensa de Antonescu, de îndat
documente, este sigur c Antonescu a ajuns, în urma discu iilor de
ce nu mai era necesar, f r ca anglo-americanii s protesteze, dat
la Rastenburg, la concluzia, comunicat şi îns rcinatului cu Afaceri
fiind colaborarea mareşalului cu Germania; c) Stalin credea c Alia ii
al Turciei în România, c „nu era nici posibil, nici în interesul
apuseni îi vor acorda lui Maniu un sprijin mai substan ial şi îl
considera ca un partener incomod în România, o dat ara ocupat României s întreprind ac iuni militare împotriva Germaniei".
de Armata Roşie.
Dac dictatorul sovietic îl prefer pe cel român opozi iei (în
care, din iunie 1944, se integrase şi PCR), Antonescu ezita s încheie
acest ademenitor „pact cu diavolul". în vara anului 1944 — aşa cum
raporta Cari Clodius, devenit un „superministru" al Reichului în
România —, Antonescu „a r mas întotdeauna încrez tor şi nu şi-a
pierdut nervii", fiind convins c „ruşii pot fi la fel de bine b tu i
decisiv pe plan militar în Carpa i, ca şi pe Volga sau în Caucaz";
în acelaşi timp, el era convins c „r zboiul nu poate fi câştigat, în
ultim instan , pe plan militar, ci trebuie sfârşit printr-un compromis
politic". Atitudine ambigu pân la contradictoriu şi care s-a
manifestat în ultima întrevedere Hitler-Antonescu, desf şurat la
Rastenburg în zilele de 5-6 august.
Mareşalul a încercat s ob in totuşi asigur ri din partea
Fuhrerului în ceea ce priveşte stabilizarea frontului în România, pro-
tec ia spa iului aerian al rii împotriva raidurilor americane şi bri-
tanice, sprijinul german în cazul intr rii Turciei în r zboi şi a des-
chiderii Strâmtorilor, atitudinea Ungariei şi a Bulgariei. Cu excep ia
controlului exercitat de Germania asupra Ungariei, Hitler a f cut
promisiuni neconving toare sau a r mas în vag. în nota de conver-
sa ie dictat de el, mareşalul Antonescu arat c a solicitat explica ii
în toate aceste probleme, întrucât Fiihrerul îl întrebase intempestiv
dac -România şi conduc torul ei, Antonescu, sunt gata s mearg
pân la cap t al turi de Germania. Rezultatul a fost c „.. .m-am des-
p r it de Ftihrer, dup o discu ie de 5 1/2 ore, f r s -i fi dat un r s-
puns nici negativ, nici pozitiv la întrebarea intempestiv pe care mi-a
pus-o". în nota de conversa ie, redactat de interpretul lui Hitler,
mareşalul este ar tat declarând, la sfârşitul discu iei c România „va
r mâne de partea Germaniei şi ar fi ultima ar care s p r seasc
Germania, c ci el ştie c sfârşitul Germaniei înseamn de asemeni
şi sfârşitul României". Dincolo de aceste deosebiri dintre cele dou
428

23 AUGUST 1944: SCHIMBAREA DE REGIM
Oricâte m suri de mascare ar fi luat comandamentele sovietice,
preg tirea unei opera ii de amploarea ofensivei sovietice din nordul
Moldovei nu putea trece neobservat . La 2 august Stalin semnase
directiva privind Opera iunea laşi-Chişin u care ordona Fronturilor
2 şi 3 Ucrainene s încercuiasc şi s zdrobeasc for ele româno-
germane din nordul Moldovei şi s ajung pe aliniamentul
Bac u-Vaslui-Huşi-Leova-Taaitino-Moldavca, „având în vedere
s atace ulterior spre Focşani, Gala i şi Ismail". Aşa cum se poate
constata, înaltul Comandament sovietic nu considera posibil s
dep şeasc , în cadrul aceleiaşi opera ii strategice, Poarta Focşanilor,
„una din cele mai puternice pozi ii de ap rare strategic din Europa",
dup evaluarea specialiştilor.
Semnele anun toare ale ofensivei l-au îngrijorat în cel mai
înalt grad pe Antonescu. La 19 august, cu o zi înainte de începerea
ei, mareşalul, într-o stare de „extrem iritare", a avut o discu ie cu
C. Clodius, c ruia i-a spus c dac , având în vedere iminenta ofen-
siv sovietic pe frontul românesc, nu „va fi adus neîntârziat cel
434
pu in o divizie german — pe cât posibil o divizie blindat — [...]
atunci el îşi va rezerva libertatea de ac iune". Cererea lui Antonescu
era dictat de reducerea drastic a efectivelor germane din Moldova,
ca urmare a gravei crize provocate de pr buşirea Grupului de Armate
„Centru", în urma ofensivei sovietice, început la 23 iunie (încheiat
la 29 august, opera ia din Bielorusia este echivalent , prin pierderile
suferite de Wehrmacht, cu „un dublu Stalingrad"). înaltul Coman-
dament german fusese obligat, pentru a face fa situa iei de mare
primejdie din Bielorusia, s transfere acolo trupe din România,
sl bind astfel frontul din Moldova.
În diminea a zilei de 20 august, dup o puternic preg tire de
artilerie pe direc iile principale de atac, for ele sovietice au trecut la
atac şi, în scurt timp, au spart frontul româno-german. Unele unit i
româneşti s-au retras în dezordine. Mareşalul Antonescu a plecat
imediat pe front şi, la 21 august, a avut o discu ie cu generalul Hans
Friessner, comandantul Grupului de Armate german „Ucraina de
Sud", de un deosebit interes pentru cunoaşterea opiniilor conduc to-
rului statului român, în ajunul arest rii sale. El a reproşat Germaniei
c a sl bit România prin amput rile teritoriale — în primul rând,
dictatul de la Viena — din vara anului 1940, s vârşit sub egida ei.
în pofida acestei situa ii, România s-a al turat Reichului. „Este
singurul caz în istorie — a spus mareşalul — c un popor care a fost
astfel tratat de un alt popor aliat nu se întoarce în contra acestuia, ci
merge cu el. Este singurul caz în istorie c un popor intr ca aliat
într-un r zboi f r s aib un tratat de alian , militar şi politic."
despre el însuşi, şi despre regimul s u, care avea s mai dureze dou
zile, Antonescu afirma: „Eu nu am în spatele meu nici un partid
politic, ci sunt singur, şi totuşi am ajuns s conduc statul român
timp de patra ani, în aşa fel c nimeni nu-mi poate face un reproş
sau s ridice vreo acuza ie în contra politicii mele interne şi
externe [...],sunt singurul conduc tor de stat din Europa care poate
s mearg în mijlocul poporului s u f r gard de corp, f r team
c i se poate întâmpla ceva [...], poporul român a mers din total
convingere şi ca cel mai corect şi loial aliat de partea Germaniei şi
va merge mai departe".
435

Cu 48 de ore înaintea c derii sale, Antonescu se credea urmat
de popor în politica sa de alian — f r tratat! — cu Germania şi
— „o, neştiutoare hire.omeneasc ", ar fi spus cronicarul — în afara
oric rei primejdii. Este ceea ce explic uşurin a arest rii sale, în
dup -amiaza zilei de 23 august. •
Dac generalului Friessner Antonescu i-a spus c el va merge
mai departe al turi de Reich, revenit la Bucureşti, 1-a avertizat din
nou pe Clodius, în seara zilei de 22 august, c , fa de situa ia critic
de pe front, va fi nevoit s recapete libertatea politic de ac iune.
Aşa cum avea s noteze, 24 de ore mai târziu, într-un carnet, în timp
ce era de inut în seiful din Casa Nou , Antonescu îi semnalase lui
Clodius situa ia disperat în care se afla România, dup spargerea
frontului din Moldova, şi ceruse „s arate acest lucru la Berlin, s
roage s în eleag pozi ia rii noastre în fa a cataclismului ce o
amenin şi a mea în fa a istoriei şi să-mi dea dezlegarea (subLn.)
de a trata un armisti iu, dorind s ieşim din aceast situa ie ca oameni
de onoare şi nu prin acte care ar dezonora pentru vecie ara şi
conduc torul ei".
Este de neîn eles cum Antonescu, care cu o zi mai înainte îi
spusese atât de r spicat lui Friessner c între România şi Germania
nu exist un tratat de alian , aştepta o „dezlegare" de la Berlin
pentru a încheia armisti iul. Spiritul cavaleresc, de onoare militar ,
ce inspira aceast atitudine a mareşalului, respectabil în gradul cel
mai înalt, era cu totul deplasat într-o problem politic — şi înc
una de via sau de moarte a unei na iuni — unde egoismul na ional
— realitate crud , este drept — face legea. Antonescu însuşi, într-un
adaos la nota de conversa ie privind ultima sa întâlnire cu Hitler,
scrisese: „Eram gata s -mi exprim — dar m-am ab inut — p rerea
în leg tur cu problema rupturii dintre Germania şi România: un
popor nu poate niciodat s se angajeze orbeşte al turi de un alt
popor, atunci când acesta duce o ac iune politic şi militar greşit .
Cine ne poate garanta c Germania nu va face din nou aceleaşi
greşeli? Nu-mi pot sacrifica poporul meu, atunci când se fac astfel
de greşeli". Aceste s n toase principii nu au mai fost urmate de
mareşal la 23 august.
436
Antonescu nu se ag a îns de putere. în seara zilei de 22 au-
gust, Mihai Antonescu i-a spus lui Neagu Djuvara (curier diplomatic,
care urma s plece a doua zi la Stockholm pentru a transmite lui
F. Nanu instruc iuni în vederea relu rii negocierilor cu sovieticii) c
„Mareşalul este gata s se dea la o parte de îndat ce va fi nevoie
şi c i-a dat mân liber pentru semnarea armisti iului".
Formula încheierii armisti iului de c tre mareşal era cea preco-
nizat de I. Maniu, care, aşa cum s-a ar tat, nu voia ca opozi ia şi el
personal s apar r spunz tori, în fa a na iunii române şi a istoriei,
de pierderea teritoriilor româneşti, revendicate de URSS.
Când, în diminea a zilei de 23 august, Antonescu i-a spus lui
Gh. Br tianu, venit la Snagov (unde avea loc şedin a guvernului),
c este dispus s semneze armisti iul dac liderii partidelor politice
îşi vor exprima în scris acordul cu încheierea armisti iului, în con-
di iile ştiute — adic şi cu pierderea Basarabiei, nordului Bucovinei
şi inutului Her a —, Maniu a refuzat s -şi dea semn tura (el a
contestat îns la procesul lui Antonescu acest episod, fiind în
contradic ie astfel cu Gh. Br tianu).
Reconstituirea exact a dialogului dintre regele Mihai şi
mareşal la ultima lor întâlnire (orele 16,15-16,58) nu este posibil .
Substan a îns a fost urm toarea: Antonescu era, în principiu, de
acord cu semnarea armisti iului, dar numai dup ce ar fi ajuns la o
în elegere cu germanii; pân atunci luptele aveau s continue, şi el
lua în considerare aliniamente succesive de rezisten , dac linia
fortificat Focşani-N moloasa-Br ila/Gala i (160 km cu zece
cazemate de beton pe km, deci 1 600 în total) s-ar fi pr buşit.
Generalul A. Aldea, aflat în camera al turat Salonului galben, unde
se def şura audien a, 1-a avertizat pe rege c dac mareşalul era l sat
s plece de la palat şi ar fi comunicat lui Clodius şi Killinger inten ia
sa de a semna armisti iul (Aldea nu ştia de discu iile din 19 şi 22
august dintre Antonescu şi Clodius), atunci, confruntat cu pozi ia
comun a regelui, mareşalului şi opozi iei în problema armisti iului,
Hitler i-ar înl tura pe to i şi ar instala în România un guvern legionar,
decis s continue lupta, al turi de Germania, pân la cap t.
Arestarea mareşalului devenea astfel imperios necesar . Ori-
cât stim avea Hitler pentru Antonescu, el nu putea renun a la dou
437
aliniamente strategice de mare însemn tate ca Poarta Focşanilor şi,
mai ales, masivul Carpa ilor, uşor de ap rat cu efective reduse (o
dovedise din plin b t lia de la Monte Cassino, unde, din februarie
pân în mai 1944, trupe germane pu in numeroase au provocat pier-
deri atât de mari Alia ilor, încât ea, b t lia, a fost numit „Verdun"-ul
celui de-al doilea r zboi mondial). Dac Antonescu i-ar fi cerut
Fiihrerului „dezlegarea" pentru încheierea armisti iului, este sigur
c el ar fi anticipat soarta lui Horthy, care, încercând, la 15 octom-
brie, s desprind Ungaria de Reich, a fost imediat înl turat de
germani, în locul s u fiind adus conduc torul Partidului fascist al
Crucilor cu s ge i, Sz lasi Ferenc.
O dovad de net g duit a voin ei lui Hitler de a p stra sub
control spa iul românesc l-au constituit directivele sale din noaptea
de 23-24 august şi cea din 26 august. Prima directiv ordon
arestarea regelui, iar, în cazul în care mareşalul Antonescu nu mai
era „disponibil", s fie constituit un nou guvern, condus de un
general filogerman (contacta i în cursul nop ii, generalii Mihai Korne
şi Ilie Şteflea au refuzat colaborarea cu germanii, invocând ordinele
regelui, comandantul suprem al armatei).
într-adev r, imediat dup arestarea mareşalului şi a lui Mihai
Antonescu (urmat de cea a unui şir de colaboratori apropia i,
chema i la palat şi aresta i imediat), suveranul a constituit un guvern
de militari prezidat de generalul Constantin S n tescu şi în care
liderii celor patru partide din BND — Iuliu Maniu, Dinu Br tianu,
C. Titel Petrescu şi Lucre iu P tr şcanu — intrau ca miniştri destat
(f r portofoliu), reprezentantul PCR de inând cu titlu provizoriu şi
portofoliul Justi iei, pentru a asigura rapida eliberare din închisori
şi lag re a de inu ilor comunişti. Guvernul S n tescu era o formul
intermediar între cabinetul de militari, dorit de Maniu pentru a bloca
ascensiunea spre putere a comuniştilor, un cabinet destinat s
cârmuiasc pân la încheierea p cii, adic în intervalul de timp când
problemele militare aveau s fie prioritare, şi guvernul politic, cerut
de suveran pentru a ar ta c partidele cele mai importante sprijin
noua orientare a rii.
Improviza ia — marea art a românilor, dar şi blestemul istoriei
lor — nu putea lipsi la acest moment crucial. Ac iunea de înl turare
438
a lui Antonescu fusese pl nuit pentru 26 august, dar ea a trebuit
devansat , ca urmare a cererii de audien la palat a mareşalului.
Arestarea lui Antonescu s-a f cut în prip , f r ca trupele din
Capital s fi intrat în dispozitivul de lupt . Colonelul Dumitru
D m ceanu, şeful Statului Major al Comandamentului Militar al
Capitalei, care nu putuse fi contactat telefonic când Antonescu a
cerut audien a, a sosit la palat dup arestarea acestuia şi a cerut s
nu se anun e schimbarea de guvern pân nu se va fi încheiat luarea
m surilor militare. El a spus suveranului şi anturajului s u c „azi e
ziua de baie în armat (de fapt în garnizoana Bucureşti — n.n.) şi
to i solda ii erau în izmene. A fost un moment de ilaritate când to i
— arat Ion Mocsonyi-Styrcea —am s rit cu gura pe el în acelaşi
timp. Regele i-a spus: «Cum s r mân ara 24 de ore f r guvern?»
Aldea:
«Aia n-ar fi nimic. S-a mai întâmplat, dar s dispar şi s nu-1
g seasc nimeni e de neînchipuit».
Buzeşti:
«Nici noi nu ştiam c vor veni lâ palat, când vor sosi şi dac
vor fi aresta i».
Dar Ioani (Mircea Ionni iu, secretarul particular al regelui —
n.n.):
«Ba ştiam foarte bine, de la unsprezece şi jum tate, dar
dumneata (D m ceanu — n.n.) n-ai vrut s d m alarma. Dac
domnul Mocsonyi te asculta, nici n-am fi reuşit s -i arest m».
Iar S n tescu:
«M i, D m cene, ui i c şi M r şeştii s-au câştigat în izmene
(solda ii Regimentului 32 infanterie îşi aruncaser , din cauza
c ldurii, vestoanele — n.n.). De ast dat o s -i batem cu p...
goal !»"
Aceeaşi improviza ie a prezidat şi la alc tuirea guvernului, unii
generali numi i miniştri fiind „culeşi" de S n tescu din „Anuarul
Armatei".
Era de la sine în eles ca în asemenea condi ii, când incertitu-
dinea asupra rezultatului unei confrunt ri între trupele române şi cele
germane era mare, s se doreasc — mai mult ca oricând — evitarea
oric rei ciocniri între foştii fra i de arme. Ministrului Germaniei,
i
439
Manfred von Killinger, venit la palat, regele i-a spus c , dac armata
german se va retrage în ordine, f r acte de ostilitate, împotriva
ei nu se va întreprinde nimic.
Oferta regal a p rut unora dintre militarii germani — între
care generalul E. Hansen — afla i la lega ia Reichului, vrednic de
luat în seam şi de acceptat. Generalul A. Gerstenberg, care putuse
comunica îns cu Statul Major al Luftwaffei, a dat asigur ri c
lovitura de stat fusese dat de o clic restrâns şi înfricoşat şi c
el era în m sur s restabileasc imediat ordinea. Asigur rile sale,
asociate cu voin a lui Hitler de a men ine sub control spa iul
românesc, explic ordinul Fiihrerului ca „putsch"-ul s fie imediat
lichidat.
Atacul german dat în diminea a de 24 august asupra Capitalei
a stat sub pecetea aceleiaşi improviza ii ca şi lovitura de stat a
românilor. Mai mult decât luptele din zona B neasa şi din alte câteva
puncte din suburbiile Capitalei, deschiderea ostilit ilor de c tre
Wehrmacht a fost perceput prin repetatele atacuri aeriene asupra
Capitalei, avioanele germane înverşunându-se mai ales asupra
Palatului regal. Deşi în istoriografia român şi str in s-a vorbit
mereu despre „întoarcerea armelor" de c tre România împotriva
Germaniei, în realitate Germania a avut ini iativa „întoarcerii
armelor" împotriva României. Proclama ia guvernului român difu-
zat în dup -amiaza zilei de 24 august (orele 16,30) o spune explicit:
guvernul român informase pe ministrul Germaniei la Bucureşti c
„ ara noastr doreşte s -şi lichideze prin bun în elegere raporturile
cu Germania şi c armata român , r mânând hot rât s se apere,
nu va întreprinde nimic din proprie ini iativ , nici un act ostil fa
de armata german . Guvernul român a declarat, în acelaşi timp, c
va permite retragerea în ordine a trupelor germane ce vor p r si de
bun voie teritoriul nostru". La aceast ofert — se arat mai departe
— Germania a r spuns cu ac iuni agresive (atacuri împotriva unit -
ilor române, bombardarea Capitalei). „Prin aceste acte de agresiune,
care s-au produs simultan, în mai multe puncte ale rii, Germania
s-a pus în stare de r zboi cu România." Numai dup ac iunile agre-
sive ale Wehrmachtului, guvernul român a ordonat armatei „de a
începe lupta împotriva tuturor for elor militare germane aflate pe
440
eritoriul României pentru eliberarea rii de sub ocupa iunea
erman ". Este, prin urmare, de net g duit c Reichul a deschis
stilit ile împotriva României.
În anii '60, când regimul comunist din România a început s
se distan eze de Moscova, istoriografia sovietic a prezentat pozi ia
autorit ilor române ca o încercare a regelui şi a „cercurilor reac-
ionare" de a oferi Wehrmachtului „un pod de aur" pentru a se retra-
ge în siguran din România. în realitate, guvernul român a f cut o
încercare — în care, evident, nu credea —, c l uzit de considerente
pragmatice şi morale, de a evita ciocnirea cu trupele germane: pe de
o parte, deznod mântul r mânea nesigur, pe de alta, dintr-o elemen-
tar decen se dorea s nu se ajung la o lupt între foştii „fra i de
arme". Spre deosebire de mareşalul Antonescu, care f cea — în chip
eronat — din acest aspect al desprinderii României de Reich o con-
di ie sine qua non (aşteptarea „dezleg rii" de Berlin!), noul guvern
a încercat o solu ie amiabil , f r s o considere indispensabil . înc
din primele ore ale dimine ii de 24 august trupele române au ripostat
— şi au f cut-o cu succes — la atacurile germane.
Prin ac iuni ferme ale unit ilor române, trupele germane au
fost dezarmate sau anihilate. Hitler care, la 26 august, d duse o nou
directiv privind men inerea sub control german a teritoriului
românesc, inclusiv a Por ii Focşanilor, a trebuit s admit eşecul
tentativei: la 29 august, el a ordonat retragerea Grupului de Armate
„Ucraina de Sud" pe aliniamentul Carpa ilor. Şi aceast directiv
era îns sortit eşecului: în decurs de 48 de ore dup r sturnarea
lui Antonescu, armata român a desf şurat opera ia de acoperire a
frontierelor rii, împiedicând astfel intrarea de trupe germane sau
ungare şi, mai ales, p strând importantul cap de pod strategic de la
nord şi nord-vest de Carpa ii Meridionali, ceea ce a împiedicat
constituirea unui front de ap rare german pe lan ul Carpa ilor, aşa
cum ordona Grupului de Armate german „Ucraina de Sud" directiva
lui Hitler din 29 august.
Istoricul englez John Erickson, cel mai bun specialist
occidental al frontului de est, scrie c „23 august 1944 s-a dovedit
a fi una din zilele decisive ale întregului r zboi". într-adev r, des-
prinderea României de Germania a privat Wehrmachtul de cele dou
441
aliniamente strategice de mare însemn tate — Poarta Focşanilor şi
Carpa ii — şi de aprovizionarea cu petrolul românesc şi, în acelaŞi
timp, a deschis Armatei Roşii înaintarea pe dou mari axe strategice:
spre Balcani şi spre Europa Central (Viena), f când s se pr bu-
şeasc întreg dispozitivul militar german din sud-estul european
(Wehrmachtul a fost constrâns s evacueze Grecia, Albania şi o
însemnat parte a Iugoslaviei). Publicistul german Siegfried
Kogelfranz a sintetizat perfect însemn tatea excep ional a actului
de la 23 august, când a scris c : „Niciodat , printr-un singur eveni-
ment, nu s-au pierdut atât de mul i solda i şi atât de mari teritorii
(cum a pierdut Germania — n.n.) ca în urma radicalei schimb ri de
orientare a regelui Mihai". Potrivit evalu rii specialiştilor, actul de
la 23 august 1944 a precipitat pr buşirea Reichului cu circa şase luni.
Hitler însuşi, într-o convorbire cu şeful regimului ustaş din Croa ia,
Ante Pavelic, aşeza criza produs de schimbarea de front a României
al turi de debarcarea Alia ilor în Fran a şi de pr buşirea Grupului
de Armate „Centru" în Bielorusia.
Pentru oricine cerceteaz obiectiv istoria, este de net g duit c
ac iunea României din august 1944 a contribuit la scurtarea celui
de-al doilea r zboi mondial. în acelaşi timp, trebuie spus c prin-
cipalul beneficiar al actului de la 23 august 1944 a fost Uniunea
Sovietic , ale c rei trupe au putut înainta rapid şi f r pierderi între
620 şi 750 km în cele dou direc ii amintite: spre Balcani şi, prin
România şi Ungaria, spre Viena şi Praga.
„ACORDUL DE PROCENTAJ"
Una din consecin ele majore ale desprinderii României de
Reich şi dezagreg rii accelerate a dispozitivului balcanic al
Wehrmachtului a fost încheierea acordului zis de procentaj între
Churchill şi Stalin, în cursul vizitei la Moscova a premierului britanic
(9-17 octombrie 1944).
442
Aşa cum s-a ar tat, Churchill era decis s împiedice p trun-
derea Armatei Roşii în Grecia, prezen a militar sovietic în aceast
ar fiind perceput ca o amenin are la adresa Suezului. Defec iunea
României deschisese Armatei Roşii înaintarea dincolo de Dun re,
şi premierul britanic vedea solda ii sovietici apropiindu-se de Grecia,
unde partidul comunist avea o mare pondere politic şi dispunea de
însemnate for e paramilitare, îmbog ite cu experien a luptei
împotriva ocupan ilor germani.
Schimb rile politico-militare intervenite în Balcani (la
9 septembrie în Bulgaria s-a instaurat un regim controlat din umbr
de comunişti) au coincis cu expirarea acordului de trei luni dintre
Marea Britanie şi URSS privind delimitarea sferelor de interese în
Europa de Sud-Est. C l toria lui Churchill la Moscova avea ca prim
obiectiv salvarea Greciei de ocupa ia sovietic şi de instaurarea unui
regim, în care cuvântul hot râtor ar fi apar inut comuniştilor.
La întâlnirea din 9 octombrie, Churchill i-a propus lui Stalin o
reglementare de ansamblu, sub forma unor procente care s exprime
gradul de interes şi de control al celor dou p r i în statele Europei
de Sud-Est (Ungaria, România, Iugoslavia, Bulgaria şi Grecia).
România figura în oferta lui Churchill cu 90% în beneficiul URSS
şi 10% pentru Marea Britanie (în acord cu SUA). în negocierile din
zilele urm toare dintre Eden şi Molotov, au fost luate în considerare
diverse procente, dar în toate variantele, România şi Grecia au avut
raportul 90/10, prima ar în beneficiul Moscovei, cea de a doua
în beneficiul Londrei. Soarta României era pecetluit pentru decenii.
Înc înainte de încheierea acordului de procentaj, prezen a
Armatei Roşii pe teritoriul României ca şi recunoaşterea de c tre
Churchill şi Roosevelt a unei zone de influen a URSS la hotarele
ei vestice au plasat România sub o ap s toare tutel a Moscovei.
Desprinderea de Germania, realizat prin actul de la 23 august 1944,
a fost urmat imediat de începutul satelitiz rii României, de ast dat
în orbita Kremlinului.
Înc de a doua zi, pentru societatea româneasc a devenit
limpede c „Era r u cu «der, die, das»/Dar mai r u cu «davai cias»".
Armata Roşie, pe m sura înaint rii ei, ignora cu des vârşire
schimbarea intervenit în orientarea României şi, în consecin ,
443
dezarma şi captura unit ile române din Moldova. Num rul celor
c zu i astfel în captivitate s-a ridicat la aproximativ 140 00Q. în
acelaşi timp, jafurile şi violurile comise de solda ii sovietici evocau,
mai degrab , o n v lire a barbarilor, decât str baterea teritoriului
na ional de c tre noii alia i. Comandamentele sovietice aveau îns
un argument-forte: armisti iul nu fusese semnat. Este adev rat c în
proclama ia regal din seara zilei de 23 august se afirma: „România
a acceptat armisti iul oferit de Uniunea Sovietic , Marea Britanie şi
Statele Unite ale Americii. Din acest moment înceteaz lupta şi orice
act de ostilitate împotriva armatei sovietice, precum şi starea de
r zboi cu Marea Britanie şi Statele Unite. Primi i pe solda ii acestor
armate cu încredere. Na iunile Unite ne-au garantat independen a
rii şi neamestecul în treburile noastre interne. Ele au recunoscut
nedreptatea Dictatului de la Viena prin care Transilvania ne-a fost
r pit ". Cu excep ia acestei din urm afirma ii, cele spuse în pasajul
citat erau deziderate şi nu realit i. Armisti iul avea s fie semnat
abia la 12 septembrie 1944.
Întârzierea cu care s-a produs semnarea armisti iului nu a fost
provocat — aşa cum se afirm în mod curent — de URSS, pentru
a permite Armatei Roşii s se comporte în România ca într-o ar
ocupat , ci de... Marea Britanie, care a a\ ut.nevoie de aprobarea
dominioanelor pentru modific ri introduse, la ini iativa Londrei,
în textul armisti iului, ceea ce nu înseamn c URSS, sau mai exact
Armata Roşie, nu a profitat de acesta situa ie confuz de „nici pace,
nici r zboi".
Delega ia român plecat la Moscova pentru semnarea
armisti iului era condus de L. P tr şcanu. Se manifesta aceeaşi
credin — dovedit fals — din timpul primului r zboi mondial,
când se crezuse c prezen a unui conservator filogerman —
Al. Marghiloman — în fruntea guvernului va atenua rigorile
clauzelor tratatului de pace. Şi acum, în 1944, se credea c ,
încredin ând conducerea delega iei unui comunist, Moscova se va
ar ta mai binevoitoare. Ambasadorul britanic la Moscova,
Sir Archibald Clark Kerr, a în eles corect drama lui P tr şcanu, în
momentul în care a constatat cât de iluzoriu era calculul f cut la
Bucureşti: „El venise aici convins c , în calitate de comunist, va g si
444
de îndat cheia spre inimile ruşilor şi va dez vorî uşa pentru un
armisti iu mai blând [...]. Aceasta este o greşeal în care cad mul i
oameni, şi P tr şcanu nu poate fi blamat pentru c nu a fost nimeni
în România care s -i spun c speran ele sale în aceast privin erau
vane. Se pare îns c acest fapt a afectat echilibrul s u şi 1-a f cut
mai pu in eficient decât era de aşteptat de la puternica sa
personalitate. A fost limpede, în timpul negocierilor, c el a trecut
prin câteva momente grele, gândurile — b nuiesc — îndreptându-se
spre ce va spune tovar şilor s i comunişti şi criticilor s i, când se
va reîntoarce acas ".
Conven ia de armisti iu, semnat în noaptea de 12/13 septem-
brie 1944, prevedea recunoaşterea anexiunilor sovietice din 28 iunie
1940, desp gubiri de 300 milioane de dolari, pl tibile, în decurs de
şase ani în m rfuri (petrol, cereale, materiale lemnoase, vase
maritime şi fluviale, maşini etc), asigurarea libert ii de mişcare
pentru trupele sovietice pe teritoriul României, arestarea şi pedep-
sirea pesoanelor acuzate de crime de r zboi, nulitatea arbitrajului de
la Viena şi restituirea c tre România a Transilvaniei sau a celei mai
mari p r i a ei, eliberarea urmând a se face prin lupta comun a
for elor armate sovietice şi române.
În cursul discu iilor, dou situa ii anun au un viitor întunecat:
refuzul Uniunii Sovietice, sprijinit de ambasadorii Marii Britanii
şi SUA, de a înscrie în conven ia de armisti iu retragerea trupelor
sovietice de pe teritoriul României la încheierea p cii şi aprobarea
automat dat de A. Harriman şi Sir Archibald Clark Kerr — reduşi
la penibila situa ie de a fi dou marionete manevrate de Molotov —
a tuturor pozi iilor sovietice. De altminteri, în textul conven iei de
armisti iu, de fiecare dat când era men ionat înaltul Comandament
Aliat, imediat urma (sovietic). Era limpede c nu Na iunile Unite,
cum se spunea în proclama ia regal din 23 august, ci URSS era par-
tenerul de armisti iu al României. O lun mai târziu, Maniu avea
s recunoasc , într-o discu ie cu un corespondent al presei elve iene,
c se înşelase când crezuse c alegerea de f cut era între Germania
şi Alia i, în realitate ea fusese între Germania şi URSS. Liderul PN
îşi d dea acum seama c viitorul României este sumbru. Şi nu se
înşela.
445
 Minusculul partid comunist a devenit un ferment destabilizator
al vie ii politice, gra ie sprijinului primit din partea patronului sovie-
tic. Obiectivul strategiei sale era acapararea puterii. Tactica utilizat
ilustreaz perfect periodizarea propus de Hugh Seton-Watson în
desf şurarea „revolu iilor" comuniste: a) coali ia real ; b) coali ia
fictiv şi c) regimul monolitic.
Actul de la 23 august 1944 fusese — cum s-a v zut — opera
unei coali ii autentice, mergând de la rege la comunişti. Atât suve-
ranul cât şi partidele istorice sperau c aceast coali ie va continua
fie sub forma guvernului de militari cu participarea reprezentan ilor
celor patru partide ca miniştri de stat, fie sub aceea a unui guvern
alc tuit numai din reprezentan i ai partidelor reprezentate în BND,
portofoliile fiind distribuite dup ponderea politic a partidelor, ceea
ce ar fi asigurat PN şi PNL majoritatea în cadrul cabinetului.
PCR urm rea îns controlul puterii prin trecerea de la coali ia
autentic la cea fictiv , adic la satelitizarea partidelor participante
la noua alian politic . Primul pas în aceast direc ie a fost
publicarea la 26 septembrie 1944 a Proiectului de platform a unei
noi coali ii, denumit Frontul Na ional Democrat (FND), care îşi
propunea s instaureze „un regim de real democra ie parlamentar ",
prin unirea „tuturor for elor na ionale democratice" din România; în
afar de sprijinirea efortului de r zboi, platforma prevedea
exproprierea moşiilor de peste 50 ha, „condi ii omeneşti de munc
pentru muncitori, func ionari, c rturari", „salariu minimal în raport
cu scumpetea"; dreptul la organizare sindical , „acordarea de credite
ieftine, pe termen lung, sinistra ilor nevoiaşi pentru refacerea
gospod riilor lor", „na ionalizarea B ncii Na ionale şi a celor 18
mari b nci", „controlul tuturor cartelurilor şi na ionalizarea celor din
industria de baz ". Aceste ultime dou puncte vor fi puse apoi în
surdin pentru a se ob ine — cum se va vedea — colaborarea
grup rii liberale a lui Gheorghe T t rescu.
PN şi PNL au în eles imediat c noua formul a FND era o
tentativ de a le „îneca" într-o alian a controlat de comunişti. PSD,
preocupat s nu fie desp r it dinspre stânga de comunişti, a urmat
obedient linia PCR. „îmi pare r u de Titel Petrescu — scrie genera-
lul S n tescu, în jurnalul s u la 18 octombrie 1944 — care merge
446
la remorca comuniştilor." Pentru a provoca c derea guvernului,
preşedintele PSD şi L. P tr şcanu şi-au dat demisia.
În timp ce manifesta iile organizate de PCR creau o stare de
tensiune, la 25 octombrie iau sfârşit opera iile de eliberare a
Transilvaniei de Nord prin lupta comun a trupelor române şi
sovietice. Ziua eliber rii oraşelor C rei şi Satu Mare — 25 octombrie
— era şi ziua de naştere a regelui Mihai, omagiat astfel de c tre
armat .
Situa ia în zona eliberat a Transilvaniei r mânea îns
tensionat . Potrivit instruc iunilor date la 26 august de guvernul
ungar: „Pentru cazul în care Transilvania de Nord ar fi ocupat de
trupe ruso-române, întreaga minoritate maghiar din Transilvania
(civilii) a primit instruc iuni spre a se organiza în cadrul unui partid
comunist, colaborând intens şi chiar exagerat cu autorit ile ruseşti
de ocupa ie, supralicitând pe români. în felul acesta, ea ar putea
ob ine simpatia autorit ilor militare ruseşti, complicând considerabil
opera de reîncadrare în statul român";
Num rul însemnat de maghiari din PCR şi instruc iunile de
mai sus (interceptate de lega ia român de la Helsinki) au f cut ca
în structurile administrative din Transilvania de Nord elementul ma-
ghiar s capete o pondere deosebit , fiind preferat de comandamentul
sovietic întrucât în rândurile popula iei româneşti simpatiile pentru
PN şi liderul s u, Iuliu Maniu, erau foarte puternice.
Criza de guvern, declanşat prin demisiile lui L. P tr şcanu
şi C. Titel Petrescu, a luat sfârşit la 5 noiembrie, prin constituirea
unui guvern „politic", prezidat tot de generalul C. S n tescu (ini ial
se f cuse apel la generalul N. R descu, dar loc iitorul preşedintelui
Comisiei Aliate de Control, generalul Vinogradov, şi-a ar tat
preferin a pentru S n tescu). Rolul hot râtor al generalului sovietic
în solu ionarea crizei de guvern este dezv luit în jurnalul lui
S n tescu: „Am fost chemat asear de G-al Vinogradov s m
întrebe care este situa ia guvernului (de re inut c primul-ministru
al României fusese convocat de un general sovietic — n.n.). I-am
spus c mai am dificultatea Ministerului Agriculturii, care socotesc
c trebuie s revin na ional- r niştilor. G-al Vinogradov mi-a spus
s m culc linişit c totul se va petrece aşa cum doresc eu. în adev r,
447
a doua zi s-au prezentat la mine P tr şcanu şi Gheorghiu-Dej ta
s -mi spun c renun la Ministerul Agriculturii; probabil au primit
ordin de la G-al Vinogradov s cedeze. Aşa am putut constitui al
doilea guvern de sub preşedin ia mea".
Evident, Vinogradov însuşi se conforma ordinelor primite de
la Moscova. Dup încheierea acordului de procentaj, Stalin nu avea
interes s accelereze ritmul procesului de înst pânire la putere a
comuniştilor, pentru a nu-i alarma pe alia ii occidentali. Dac în anii
1941-1943 Churchill şi Roosevelt se temuser c , sub presiunea
pierderilor considerabile, Stalin ar fi putut s încheie o pace separat
cu Germania, l sând Marea Britanie şi SUA în fa a unui Wehrmacht
eliberat de r zboiul pe dou fronturi (de aici concesiile numeroase
şi grave f cute dictatorului sovietic), acum, când Armata Roşie
înainta vertiginos spre inima Europei, era rândul lui Stalin s se
team c , printr-un reflex de solidaritate „capitalist " — mai exact
pentru a împiedica prin orice mijloc comunizarea Occidentului —,
SUA şi Marea Britanie vor ajunge la în elegere cu opozan i ai
regimului nazist pentru a men ine o Germanie f r Hitler. Atât timp
cât modera ia se dovedea atât de productiv — o confirma, între
altele, acordul de procentaj — Stalin nu avea de ce s for eze
desf şur rile politice din România.
Scurt timp dup formarea celui de al doilea guvem S n tescu,
în vreme ce Ai. Vîşinski se afla în prima sa vizit în România,
Moscova a ordonat expulzarea administra iei române din teritoriul
eliberat al Transilvaniei. Pretextul era asigurarea securit ii în zona
din spatele frontului; în realitate, Kremlinul voia s dispun de un
mijloc de presiune asupra guvernului român, restaurarea autorit ilor
române în aceast zon devenind, în curând, o miz în lupta pentru
putere a PCR.
Existen a celui de al doilea cabinet S n tescu s-a dovedit
efemer . Situa ia din ar este perfect redat de primul-ministru în
jurnalul s u: „Comuniştii îşi urmeaz planul dictat de la Moscova şi
scot masele de lucr tori la manifesta ii. Miniştrii comunişti din
guvern nici nu se intereseaz de treburile departamentelor lor, fiind
ocupa i cu întrunirile şi discursurile incendiare ce trebuie s in la
aceste-întruniri. Sufletul Partidului Comunist Român este o evreic
448
— Ana Pauker — sosit din Rusia, şi un ungur — Vasile Luca.
Manifesta iile lucr torilor produc dezordine şi o sc dere a produc iei.
Cu toate apelurile ce fac c tre membrii guvernului, nu g sesc
în elegerea necesar la comunişti — de-a ne aşterne pe lucru serios
şi a sc pa ara asta din greut ile prin care trece".
Agita iile puse la cale de comunişti vizau ob inerea ministerelor
de Interne şi de R zboi cu pre ul c derii guvernului S n tescu. în
stadiul actual al document rii, nu se poate stabili cu certitudine
raportul dintre directivele Moscovei şi ini iativele PCR — stimulat
de „modelul bulgar", adic de rapiditatea cu care comuniştii din ara
vecin luaser sub control principalele pârghii ale aparatului de stat
— în declanşarea noii crize de guvern, solu ionat prin constituirea
cabinetului prezidat de generalul Nicolae R descu.
Dac cele spuse de Vîşinski lui S n tescu — „nu trebuia s m
gr besc s -mi dau demisia şi era mai bine s fi continuat tot eu
guvernarea" — puteau s fie o simpl camuflare a rolului Moscovei
în ini ierea crizei, cert este c L. P tr şcanu, într-o discu ie cu
corespondentul Agen iei TASS, V. Morev, la sfârşitul anului 1944,
i-a spus c FND a s vârşit o greşeal prin provocarea crizei de
guvern, deoarece nu a izbutit s aduc în fruntea Ministerului de
R zboi pe omul s u, generalul C. Vasiliu-R şcanu, iar ca prim-
ministru a venit generalul N. R descu, „un reac ionar nu prost şi
energic", în timp ce pe fostul premier „FND îl avea în buzunar" (de
ad ugat c generalul R descu preluase şi portofoliul Internelor).
Concluzia lui P tr şcanu era c pozi ia lui Maniu s-a consolidat,
ca urmare a manifesta iilor organizate de FND, care speriaser o
însemnat parte a opiniei publice, şi a evenimentelor din Grecia,
unde trupele britanice reprimaser insurec ia comunist .
Dac L. P tr şcanu credea c Maniu îşi înt rise pozi iile,
preşedintele PN începea s în eleag un adev r dureros: România
fusese abandonat de Marea Britanie şi SUA în sfera de influen
sovietic . El s-a adresat reprezentan ilor celor dou mari democra ii
occidentale la Bucureşti, cerându-le s -i spun care erau inten iile
Londrei şi Washingtonului fa de România. Raportul din
9 decembrie 1944 al reprezentantului politic al SUA la Bucureşti,
Burton Berry, despre conversa ia sa cu Maniu d la iveal drama
449
omului politic ap sat de sentimentul culpabilit ii, n scut din
constatarea c a ac ionat greşit la 23 august: „Mi-a spus c dac »ar
fi ştiut c li se va da mân liber sovieticilor s aplice termenii
armisti iului nu l-ar fi sf tuit pe rege s semneze armisti iul. Era
sup rat c presiunea sa şi ac iunea româneasc ce a rezultat din
aceasta au f cut ca linia Focşani-Gala i, care ar fi trebuit s fie
men inut mult timp, s avanseze pân la por ile Budapestei [...].
Cu mult emo ie, Maniu m-a întrebat dac America si Marea
Britanie doreau ca România s devin o parte a Uniunii Sovietice.
«Dac este aşa, v rog s -mi da i un sfat în consecin , c ci aceasta
se poate aranja uşor, şi chiar ast zi, aşa târziu cum este, pot aranja
lucrurile în avantajul României, mai bine decât pot s o fac
comuniştii». Apoi a repetat c , dac inten ia noastr era s aban-
don m România, aveam fa de el datoria s i-o spunem, iar el datora
poporului român asigurarea celor mai bune condi ii cu putin ".
Sir Archibald Clark Kerr, ambasadorul britanic la Moscova, avea s
recunoasc mai târziu ce greu i-a venit s mint pe un om ca Maniu,
când i-a pus aceeaşi întrebare privind abandonarea României de c tre
Marea Britanie şi SUA. Descurajarea a pus st pânire progresiv pe
liderii partidelor democratice, care au constatat c , spre deosebire
de comunişti, teleghida i şi sprijini i la tot pasul de Moscova, for ele
angajate în ap rarea democra iei nu au primit decât ceea ce anglo-
americanii numesc „lip-service" (vorbe goale). Este ilustrativ, din
acest punct de vedere, c , în finalul raportului citat mai sus, Burton
Berry conchidea: „Este timpul s i se adreseze lui Maniu un mesaj
de încurajare". Nici m car acesta nu a venit!
Un ciudat fenomen de psihologie colectiv a fost credin a
puternic şi durabil a opiniei publice c Occidentul şi, în primul
rând SUA, vor sfârşi prin a smulge România de sub cizma sovietic .
„Vin americanii!", a fost expresia care a sintetizat o atitudine politic
şi o stare de spirit. Ele au rezistat tuturor dovezilor de dezinteres
al capitalelor occidentale fa de rile r mase dup „cortina de fier"
şi abia dup zdrobirea revolu iei ungare de c tre Armata Roşie în
1956, sub privirile pasive ale Occidentului, est-europenii şi, între ei,
românii au început s se smulg dorin elor luate drept realitate. Pân
450
atunci îns americanii au fost aştepta i chiar cu pre ul unui al treilea
r zboi mondial.
Pe m sur ce documentele sovietice vor intra în circuitul
ştiin ific, va putea fi mai bine cunoscut politica Uniunii Sovietice
în spa iul est-european, care avea s devin sfera ei de influen .
A existat înc din 1944-1945 inten ia — materializat într-un plan
— de comunizare a acestei sfere, un plan în mai multe etape, urmat
şi realizat de partidele comuniste sub directa şi stricta supraveghere
a Moscovei sau Stalin a reac ionat la contexte politico-militare
specifice şi abia în a doua jum tate a anului 1947 — în replic la
Planul Marshall — a decis s impun modelul sovietic rilor din
zona de hegemonie sovietic ?
A existat un program minim şi unul maxim al politicii sovietice
în glacisul ei strategic: guverne de coali ie cu participarea for elor
de stânga şi, respectiv, regim comunist axat pe modelul sovietic? A
fost vorba de obiective diferite sau de faze succesive ale unui proces
planificat de Kremlin? Sunt întreb ri la care, în prezent, nu se poate
r spunde decât ipotetic.
Sigur este c , în aprilie 1945, Stalin a spus delega iei iugoslave
conduse de I.B. Tito şi venite la Moscova: „Acest r zboi nu este
ca acelea din trecut. Oricine ocup un teritoriu impune şi propriul
s u sistem social. Fiecare impune propriul s u sistem social, pân
unde înainteaz armata lui". Era vorba, aşadar, de impunerea
sistemului zis socialist pân la limitele de avans ale Armatei Roşii.
Un socialism dup chipul şi asem narea celui sovietic sau unul
adaptat condi iilor specifice ale fiec rei ri ocupate de trupele
sovietice? Se pare ca în anii 1945-1947 Stalin, nu numai din consi-
derente tactice, era dispus s accepte c fiecare ar din sfera
sovietic de suprema ie va urma propria cale spre socialism.
în vederea trecerii de la coali ia real la coali ia fictiv , Stalin
a decis în favoarea lui Gheorghiu-Dej, în competi ia care îl opunea
Anei Pauker pentru postul de secretar general al PCR. Potrivit
relat rii lui Dej, consemnat de Silviu Brucan, Stalin şi-a explicat
astfel hot rârea fa de Molotov, care era favorabil Anei Pauker:
„Drag Viaceslav Mihailovici, Ana e o tovar ş bun , de încredere,
dar, vezi tu, ea este evreic şi de origine burghez , iar partidul din
451
România are nevoie de un conduc tor din rândurile clasei muncitoa-
re, un adev rat român". Stalin s-a îndreptat apoi spre Gheorghiu-Dej
şi i-a dat mâna. „Am decis. î i urez succes, tovar şe secretar gene-
ral." Astfel, în câteva minute, întocmai cum hanii Hoardei de Aur
d deau „iarlîk" (document scris) de domnie cnezilor ruşi, afla i în
vasalitatea lor, tot astfel noul Genghis-han decidea rapid cine s -i
guverneze provinciile vastului s u imperiu.
Gheorghiu-Dej putea fi, ca „adev rat român", secretar general
al partidului, dar el era departe de a avea cuvântul hot râtor în
politica PCR. în realitate, o troic mai mult sau mai pu in vizibil
decidea în toate problemele importante; ea era alc tuit din Emil
Bodn raş, Vasile Luca şi Ana Pauker (ordinea enumer rii indicând
şi importan a personajelor). în calitate de şef al Serviciului de
Informa ii al PCR, E. Bodn raş dispunea de un cvartet sovietic:
Pantiuşa, Serghei, Vania şi Misa, adic Pintilie Bondarenco, faimo-
sul Pantiuşa (românizat în Gheorghe Pintilie), Serghei Niconov
(Sergiu Nicolau), Ivan Didenco (Ioan Vidraşcu), Misa Povstanski
(Vasile Posteuc ), to i agen i secre i sovietici, veni i în România
în diverse perioade cu misiuni de spionaj, aresta i de autorit ile
române, şi deveni i apoi auxiliarii de n dejde ai omului de încredere
al Moscovei: Emil Bodn raş (lor li se va încredin a, între altele,
misiunea de a-1 supraveghea pe P tr şcanu).
În preg tirea r sturn rii guvernului R descu, un rol important
i-a revenit lui Vasile Luca, în calitate de secretar general al FND. în
spiritul politicii Moscovei de a p stra aparen ele guvernului de
coali ie şi a spiritului de colaborare, el spunea în şedin a conducerii
FND din 31 ianuarie 1945: „Trebuie s fim pu in mai diploma i şi
s mai turn m pu in culoare în guvernul care îl facem. Aceasta nu
înseamn c noi vom renun a la vreunul din principiile noastre de
lupt sau din ceea ce trebuie s realiz m. Noi vrem s mergem cu
legea. Nu putem veni acum cu chestiunea c nu recunoaştem factorul
constitu ional (regele — n.n.), cu ac iuni de r sturnare prin for .
Avem o grupare T t rescu şi o alt grupare, hai s nu spunem a lui
T t rescu, personal, ci a unei figuri cunoscute, acceptabile, liniş-
titoare pentru burghezia româneasc în momentul de fa . Nu uitaţi
că, după platforma noastră, acţiunea FND a început să scadă
452
(subl.n.). Şi atunci lu m o figur liniştitoare şi dovedim c în
afec iunea noastr vrem s fim loiali cu regele şi vrem s lucr m".
Ana Pauker, referindu-se la argumentul regelui c în guvernul
de coali ie trebuie s fie reprezentate toate partidele cu mare pondere
politic (referire la PN şi PNL), exclama iritat : „Cu alte cuvinte,
în ar înc nu şi-a exprimat dorin a s ne aib pe noi. Este un
argument foarte r u pentru ei, întrucât noi îi vom da peste cap. Noi
nu avem timp s aştept m şi de b tut în loc".
INSTAURAREA REGIMULUI COMUNIST
ÎN ROMÂNIA
Scenariul de r sturnare a guvernului elaborat de PCR era axat
pe manifesta ii de strad şi ocuparea de prefecturi şi prim rii, care,
creând o stare de instabilitate şi confuzie, s deschid drumul
comuniştilor spre preluarea puterii, încredin at îns de factorul
constitu ional, adic de rege.
În pofida unor astfel de ac iuni, care au culminat cu mitingul
FND inut în Pia a Palatului regal (24 februarie 1945) PCR nu a
izbutit s r stoarne guvernul R descu. Se adeverea caracterizarea
dat de P tr şcanu c , spre deosebire de predecesorul s u, primul-
ministru nu era „în buzunarul" FND. Generalul R descu şi-a înte-
meiat îns rezisten a la asaltul comunist pe o percep ie greşit : el a
crezut c fermitatea ar tat de Marea Britanie în Grecia fa de încer-
carea comuniştilor de a lua puterea se va manifesta şi în România.
Nu avea de unde s ştie c baza acordului Churchill-Stalin era
România pentru URSS în schimbul Greciei pentru Marea Britanie.
Sub pretextul c R descu a dat ordin s se trag în manifestan i
(în realitate a fost vorba de o provocare bine organizat de sovietici
şi comunişti), Ai. Vîşinski, venit la Bucureşti (27 februarie), a cerut
imediata înlocuire a generalului. Sosirea emisarului lui Stalin este
453
dovada cea mai elocvent a sl biciunii comuniştilor, incapabili s
ia puterea f r ajutorul lui „Big Brother".
Asupra regelui, Vîşinski a exercitat presiuni şi amenin ri, când
a constatat c suveranul voia s p streze formula unui guvern de
real coali ie prezidat de prin ul Barbu Ştirbey. în fa a refuzului
categoric al lui Vîşinski de a accepta propunerile regelui, în spiritul
procedurilor constitu ionale, Mihai a vrut s abdice, dar, în urma
consult rilor, a renun at (Dinu Br tianu, cel mai b trân om politic
al rii, i-a cerut s nu p r seasc ara) şi 1-a numit pe Petru Groza
prim-ministru.
Dou au fost ra iunile care l-au determinat pe rege s cedeze:
promisiunea restituirii Transilvaniei de Nord şi cea de atenuare a
rigorilor materiale ale aplic rii armisti iului.
Brutalitatea cu care Stalin a ac ionat în impunerea guvernului
Groza r mâne pân ast zi neexplicat . La Conferin a de la Ialta
(4-11 februarie 1945), el se ar tase conciliant, l sând lui Roosevelt
şi Churchill imaginea unui debonar Uncie Joe. Ei se desp r iser
într-o atmosfer de încredere, care i-a f cut pe cei doi interlocutori
occidentali s cread c bazele cooper rii postbelice sunt asigurate.
Ce 1-a determinat pe Stalin s adopte în România o atitudine atât de
dur , care, prin spulberarea imaginii surâz toare de la Ialta, s-a
dovedit contraproductiv în rela iile interaliate?
Americanul William McCagg crede c „lovitura din România
de la 27 februarie 1945 (data sosirii lui Vîşinski la Bucureşti — n.n.)
a fost începutul unei test ri sovietice deliberate a" r spunsurilor
politice ale Alia ilor". Pentru canadianul Perry Bidiscombe,
instalarea guvernului Groza a fost r spunsul Moscovei la
descoperirea unei re ele subterane organizate de „guvernul na ional"
de la Viena, condus de Horia Sima, Grupul etnic german, al c rui
şef era Andreas Schmidt, şi un grup de militari, între care coman-
dantul Armatei 4 române, generalul Gheorghe Avramescu, re ea
ce urm rea organizarea unui „23 august pe de-andoaselea" (Horia
Sima), destinat s scoat România de sub ocupa ia sovietic printr-o
ac iune intern conjugat cu o ofensiv german în Ungaria.
Dispunând de un agent dublu — radiotelegrafistul re elei —,
sovieticii au fost la curent cu preg tirile re elei, astfel c , în ajunul
454
declanş rii ofensivei germane din zona lacurilor Balaton-Velencse
(Opera iunea „Friihlingserwachen", început la 6 martie 1945), ei
l-au arestat pe generalul Avramescu, dup ce, cu pu in timp mai
înainte, îi arestaser pe Andreas Schmidt şi pe Constantin
Stoic nescu, emisarul lui Horia Sima. în întâlnirea cu regele Mihai,
din dup -amiaza zilei de 6 martie, mareşalul RI. Malinovski a st ruit
asupra primejdiei reprezentate de aceast ac iune subversiv pentru
spatele frontului sovietic.
Este sigur c interven ia brutal a Kremlinului prin trimisul s u
Ai. Vîşinski a temperat — dac nu chiar spulberat — euforia de
la Ialta şi a sporit suspiciunile Londrei şi Washingtonului asupra
adev ratelor inten ii ale lui Stalin, astfel c nu este cu totul lipsit
de temei opinia potrivit c reia 6 martie 1945 reprezint întâia
manifestare a R zboiului rece.
Angajate în negocieri cu URSS în problema.Poloniei, SUA
şi Marea Britanie au considerat c miza era mult mai important
la Varşovia decât la Bucureşti. Dac în 1944, între România şi
Grecia, Londra, sprijinit de Washington, a dat întâietate Greciei, în
1945, între România şi Polonia, cele dou mari democra ii apusene
au dat preferin Poloniei, deşi nici la Varşovia sprijinul occidental
nu va fi atât de consistent încât s poat împiedica instituirea
controlului sovietic prin partidul comunist.
Guvernul impus de Vîşinski regelui se autointitula cu o formul
înşel toare „de larg concentrare democratic ". în realitate, el era
întruchiparea unei tipice coali ii fictive, întrucât, sub conducerea
comuniştilor, cabinetul nu cuprindea decât partide şi organiza ii
aliate ale PCR sau cripcocomuniste, precum şi „tovar şi de drum"
ai PCR, între care cel mai important era Gheorghe T t rescu.
Alian a cu fostul prim-ministru liberal — omul responsabil (în
calitate de subsecretar de stat la Interne) de reprimarea rebeliunii
numit de comunişti „r scoala" de la Tatar-Bunar — nu se încheiase
f r ezit ri şi rezerve atât din partea unor comunişti cât şi a unor
social-democra i. Moscova îl dorea îns prezent în guvern şi ei îi
apar inea cuvântul hot râtor. Dou erau ra iunile sale de a-1 al tura
pe omul politic „burghez" comuniştilor. în cosmetica politic ,
destinat s conving Occidentul c URSS nu aducea la putere
455
partidele comuniste în rile ocupate de Armata Roşie, ci sprijinea
coali ii ale for elor „antifasciste", prezen a lui Gheorghe T t rescu
(ca vicepremier şi ministru de Externe) era arhioportun : un fost
prim-ministru al unui guvern regal, binecunoscut în Occident şi în
rela ii strânse cu preşedintele Cehoslovaciei, Edvard Benes, el însuşi
convins c , în condi iile geopolitice de la sfârşitul celui de-al doilea
r zboi mondial, „lumina vine de la R s rit". Oricât de criticat ar fi
fost oportunismul lui T t rescu, el purta, în percep ia occidental , o
anumit respectabilitate „burghez ", pe care sovieticii, cu marea lor
abilitate, erau hot râ i s o exploateze la maximum. în al doilea rând,
Gheorghe T t rescu era, tocmai prin trecutul s u, uşor şantajabil.
Adversar neîmp cat al fostului prim-ministru liberal, I. Maniu cerea
arestarea şi judecarea lui T t rescu, al turi de criminalii de r zboi,
ca fiind vinovat de dezastrul rii. Aşa cum s-a spus cu o formul
potrivit , T t rescu avea de ales între banca acuz rii şi banca
guvernului; alegerea nu era greu de f cut.
Şi totuşi, intrarea în guvernul Groza a lui T t rescu nu era un
simplu act de oportunism sau de supravie uire politic . Aşa cum s-a
ar tat mai sus, el fusese unul dintre pu inii oameni politici din
România care în elesese c soarta rii nu va depinde de Londra şi
Washington, ci de Moscova. în consecin , strategia sa politic s-a
întemeiat pe noua realitate geopolitic şi a f cut din strânsa — foarte
strânsa — colaborare cu URSS piatra unghiular a politicii sale,
spunându-le repetat acest fapt reprezentan ilor sovietici cu care venea
în contact. Ceea ce T t rescu nu le-a m rturisit era c , în acelaşi
timp, el dorea s priveze PCR de monopolul bunelor raporturi cu
Moscova, altfel spus, s nu-i lase pe comunişti s de in statutul
de „copii prefera i" ai Kremlinului. Evident, era o iluzie, dar cel care
o nutrea voia s serveasc astfel interesul na ional.
Dac este s d m crezare informa iei comunicate OSS
(Oficiul/Biroul Serviciilor Strategice — serviciul de spionaj
american) de unul din agen ii s i din România, A-201 (Theodor
Negroponte), la 7 martie 1945, aşadar, a doua zi dup instalarea
guvernului Groza, o echip de emisari sovietici, venit în România,
s-a întâlnit cu Ana Pauker, Constantin Pârvulescu şi Constantin
Doncea, c rora le-a transmis un plan de m suri ce trebuiau înf ptuite
456
în urm torii trei ani: abolirea monarhiei, lichidarea partidelor
„istorice", crearea structurilor represive şi militare dup model
sovietic, reforma agrar , dar şi preg tirea condi iilor pentru colecti-
vizarea agriculturii, lichidarea b ncilor, închiderea rii fa de
Occident, atât pe plan economic, cât şi cultural şi uman.
Deşi cercet torul american Eduard Mark a pus sub semnul
întreb rii autenticitatea acestui plan, este de net g duit c , în
perioada 1945-1948, el a fost executat punct cu punct.
Înc din primele zile, cabinetul Groza s-a lansat într-o activitate
febril menit s atenueze şocul provocat în opinia public de schim-
barea de guvern care era, în fapt, o schimbare de regim. Evident,
atunci foarte pu ini erau aceia care îşi d deau seama c la 6 martie
1945 a început o nou perioad în istoria României, perioad care
avea s dureze 45 de ani. Cea mai mare parte a opiniei publice con-
sidera c noua formul politic va fi efemer pentru c ...
„Occidentul nu ne las !" Dincolo de speran ele în ajutorul Apusului
se afl îns realitatea descris corect de generalul C.V.R. Schuyler,
reprezentantul SUA în Comisia Aliat de Control: „Actualul guvern
român este un guvern minoritar, impus na iunii prin presiuni sovie-
tice directe. Acest guvern este dominat de Partidul Comunist Român,
care reprezint , probabil, mai pu in de 10% din popula ia româ-
neasc . Marea majoritate a poporului român este profund na ionalist
şi se opune energic sistemului comunist sub orice form ".
Pentru a dezarma aceast ostilitate de care guvernan ii erau
conştien i, primul pas a fost restaurarea administra iei române în
nord-estul Transilvaniei, prezentat ca un gest generos din parte
URSS, f cut numai pentru c la Bucureşti se afla un guvern ce se
bucura de încrederea lui Stalin. Pentru a consolida pozi ia guvernului
Groza, revenirea autorit ilor române în nord-estul Transilvaniei a
fost prezentat ca fiind satisfacerea de c tre Stalin, la 9 martie, a
cererii formulate în acest sens, cu o zi înainte, de c tre Petru Groza
şi Gh. T t rescu. La festivit ile de la Cluj, organizate cu acest prilej,
al turi de rege şi de membrii guvernului, a fost de fa şi
A.I. Vîşinski, invitat de asemenea s participe la o şedin solemn
a Consiliului de Miniştri, inut la Cluj, unde se relev gestul sovietic
şi se exprim recunoştin a fa de Stalin. Oricât de mare era
457
satisfac ia opiniei publice de a vedea Transilvania de Nord reinte-
grat administrativ statului român, ea nu putea trece cu vederea c
actul acesta, mult aşteptat, ap rea ca un dar al Moscovei f cut
instrumentelor sale de la Bucureşti şi c absen a de la Cluj a repre-
zentan ilor Marii Britanii şi SUA dovedea c situa ia noii forma ii
guvernamentale nu era — sau se spera s nu fie — aşa de sigur
cum o prezentase Vîşinski la Cluj: „un guvern de lung durat , de
mare putere de munc , de îndr zne e încerc ri, de mari fapte eroice,
de mare glorie!"
P catul originar al guvernului Groza — z mislirea lui prin
interven ia în for a Moscovei — s-a r sfrânt şi asupra reformei
agrare, decretat la 23 martie, în urma c reia circa 1,4 milioane ha
au fost expropriate, aproximativ 1,1 milioane ha fiind trecute în
proprietatea a 900 000 familii, aşadar, o reform cu mult mai
modest decât cea din 1920, dar prezentat de propaganda oficial
ca o rezolvare a problemei agrare. Chiar dac printre beneficiarii
reformei s-au aflat 400 000 de familii de rani f r p mânt, era în
realitate vorba de un „dar otr vit", întrucât împropriet rirea era
destinat s câştige simpatiile r nimii pentru noul regim, ale c rui
adev rate inten ii aveau s fie dezv luite patru ani mai târziu, când
va fi lansat colectivizarea agriculturii.
Regimul comunist, fie şi incipient, şi camuflat, a creat în ar
o stare de indispozi ie tensionat . Defularea opiniei publice s-a f cut
în spiritul firii româneşti: „luarea în b şc lie", adic „bancurile":
Petru Groza, Gheorghe T t rescu, preotul Constantin Burducea
(ministrul Cultelor) şi, mai presus de to i, Romulus Z roni (ministrul
Agriculturii) au devenit obiectul epigramelor şi anecdotelor, lansate
sau atribuite lui P storel Teodoreanu.
În aceast atmosfer de opozi ie cvasigeneral , sfârşitul
r zboiului în Europa a trecut neobservat. Şi totuşi contribu ia
României la înfrângerea Germaniei naziste a fost important : prin
efectivele angajate (538 536 militari), ea s-a plasat pe al patrulea
loc, potrivit unor estim ri, dup URSŞ, SUA şi Marea Britanie (loc
contestat de Polonia, care îl revendic pentru ea, avansând cifra de
595 000 militari). Opera iile armatei române pe teritoriile Ungariei,
Cehoslovaciei şi Austriei s-au desf şurat sub comandament sovietic
458
şi ostilitatea fa de ruşi a f cut ca faptele de arme ale ostaşilor
români — recunoscute chiar în ordine de zi ale lui Stalin sau ale
comandan ilor sovietici — s nu aib nici un r sunet în ar .
R zboiul din Vest a fost perceput ca un „r zboi str in", pentru
care opinia public nu a manifestat (evident, cu excep ia rudelor
elor pleca i pe front) decât un interes insignifiant.
O „fr ie de arme" româno-sovietic nu era de conceput. Pe
front se petreceau deopotriv scene de umilin pentru comandan ii
români, dar şi de reac ii demne din partea lor fa de arogan a
militarilor roşii.
în amintirile sale, lt.-col. Gheorghe Magherescu descrie scena
admonest rii şi insult rii generalului Vladimir Constantinescu de
c tre generalul sovietic Sersciuk. Acesta „era atât de cumplit, atât
de amenin tor, încât generalul Vladimir Constantinescu se pierdu
de tot. Vladimir Constantinescu, asul sportului c lare, cavaler pân
în ultima fibr a sa, acel ofi er c ruia nim nui nu i-ar fi trecut prin
minte c ar fi putut s -1 ofenseze cu cel mai mic gest, stând smirn
în fa a lui Sersciuk, primind injuriile! A salutat şi apoi, printr-o
întoarcere sold easc împrejur, a luat-o pas alerg tor în direc ia
frontului (Sersciuk îi ordonase s plece imediat în linia întâi — n.n.),
s rind peste şan uri, trecând peste garduri şi pierzându-se în
vastitatea câmpului de lupt , disp rând cu totul [...]. Dac ni s-ar fi
smuls epole ii, dac am fi fost lovi i, nu am fi sim it mai mult decât
sim isem pân atunci. Chiar dac am fi intrat în miezul p mântului,
tot n-am fi sc pat de ruşinea ce ne copleşea".
Au fost îns şi atitudini demne, ca aceea a generalului Edgar
R dulescu, care, întrerupt în timp ce discuta cu un alt general român
de un locotenent sovietic, ataşat Diviziei 8 cavalerie, şi aflat în
dezacord cu misiunea încredin at de comandantul român acestei
mari unit i a exclamat: „Cum? Un locotenent îndr zneşte s se
amestece în discu ia a doi comandan i de mari unit i f r a fi
întrebat şi are tupeul s -şi dea şi p rerea, dezaprobându-m pe mine?
Aceasta este cea mai mare necuviin şi indisciplin ". Apoi 1-a
„invitat s p r sesc imediat biroul şi s aştepte dispozi iuni".
Intimidat, locotenentul sovietic s-a supus — spre surprinderea
general — ordinului. Generalul Edgar R dulescu a mers mai
459
departe: a cerut comandamentului sovietic ca impertinentul CAPITOLUL 3
locotenent s fie mutat la trup , întrucât nu corespundea misiunii de
ofi er de leg tur pe lâng un comandament român. Cererea i-a fost ROMÂNIA ÎN SFERA SOVIETICĂ
imediat satisf cut . DE HEGEMONIE
 CONFERIN A DE PACE DE LA PARIS

O dat recunoscut de c tre SUA şi Marea Britanie, guvernul

s-a aflat în fa a a dou probleme capitale: participarea României la
Conferin a de pace de la Paris şi organizarea alegerilor parlamentare.
În capitala francez , delega ia român , condus de Gheorghe
T t rescu, flancat îns de comunişti, a fost confruntat cu cererea
Ungariei de a ob ine — pornind de la prevederea conven iei de
armisti iu c Transilvania sau „cea mai mare parte a ei" va fi resti-
tuit României — o suprafa de 22 000 km2 din teritoriul transilvan.
Guvernul Groza, care se ştia nepopular, nu putea face nici o
concesie teritorial Ungariei, c ci a proceda altminteri însemna o
sinucidere politic , mai ales, în perspectiva apropiatelor alegeri,
într-un discurs rostit la Cluj, la 10 iunie 1946, Lucre iu P tr scanu
a condamnat în termeni viguroşi revizionismul ungar şi a subliniat
c „Transilvania a apar inut şi va apar ine statului român în întregime
[...]; noua edi ie a revizionismului se leag de tendin ele bine
cunoscute ale revizionismului trecut, atât de agitat în Ungaria de
ieri". Cuvântarea lui P tr scanu urm rea de asemenea s câştige
463
 simpatia aleg torilor na ional- r nişti, atât de sensibili la problemele
Transilvaniei, pentru PCR. Deşi P tr şcanu declarase c vorbeşte în
numele PCR şi al guvernului, pozi ia sa va fi condamnat , mai târziu,
ca na ionalist şi şovin , iar în timpul îndelungatei anchete
(1948-1954), încheiat cu procesul şi execu ia sa, cuvântarea de la
Cluj din iunie 1946 (care nu trebuie confundat cu cea din iunie
1945, inut tot la Cluj, şi tot în problema Transilvaniei) a fost unul
din capetele de acuzare.
Comuniştii din Ungaria, pentru a câştiga şi ei popularitate (la
alegerile din 4 noiembrie 1945 ob inuser 17% din voturi, fa de
57% ob inute de Partidul Micilor Agrarieni), au sprijinit
revendic rile guvernului ungar (din care f ceau parte). La 13 august
1946, în articolul de fond din „Szabad Nep", organul partidului
comunist, scria: „Noi în elegem c democra ia româneasc , care
duce o lupt înverşunat cu for ele interne ale reac iunii şovine, nu
doreşte s poarte povara concesiunilor teritoriale. Dar acelaşi lucru
se aplic şi democra iei ungare... De aceea satisfacerea cererilor
modeste, cu adev rat minime, ale Ungariei ar servi şi interesele
democra iei române".
Noile revendic ri fuseser limitate la 4 000 km2, adic o fâşie
la frontier care s dea Ungariei oraşele Arad, Oradea, C rei şi Satu
Mare. Cererile ungare au fost respinse la Conferin a de pace, care
a decis c întreaga Transilvania apar ine României.
O grav injusti ie a fost neacordarea statutului de cobeligeran
României, în ciuda contribu iei ei majore la victoria asupra
Germaniei. împotriva acord rii amintitului statut au votat, între al i,
URSS, SUA şi Marea Britanie, România beneficiind de voturile
Fran ei (al c rei delegat a regretat votul dat, când a constatat c cei
trei mari erau ostili acord rii cobeligeran ei), Cehoslovaciei precum
şi ale... Ucrainei şi Bielorusiei! Absen a statutului de cobeligeran
(acordat îns Italiei!) priva România de o situa ie care i-ar fi permis
s combat clauzele economice ale tratatului, în primul rând desp -
gubirile de r zboi. „Repara iile şi restituirile, cerute prin Proiectul
de Tratat în plus fa de condi iile Conven iei de armisti iu — se
ar ta într-un document românesc — ar avea ca urmare nu numai
464
faptul c România va ajunge repede în situa ia de a nu putea s le
îndeplineasc , dar şi c ea îşi va vedea distrus întreaga economie."
Activitatea delega iei române s-a desf şurat în limitele
îng duite de sovietici (Molotov); iritat de întâlnirile membrilor dele-
ga iei române cu reprezentan ii occidentali, Molotov i-a convocat
pe I.Gh. Maurer şi Al. Bârl deanu şi le-a comunicat c „toate
contactele (românilor — n.n.) cu delega iile occidentale vor trebui
s înceteze, mai ales cu delega iile SUA şi Marii Britanii, dac per-
misiunea pentru astfel de convorbiri nu a fost cerut mai dinainte şi
primit ".
Oricât ar p rea de surprinz tor, unul din membrii delega iei
române care a încercat s -i avertizeze pe occidentali asupra naturii
adev rate a raporturilor româno-sovietice a fost economistul Herbert
(Belu) Zilber: „Sunt evreu şi comunist — spunea el americanilor
şi altor «capitalişti». Nu ne l sa i complet în mâna ruşilor, c ci nu
numai c disp rem complet ca na iune, dar va fi şi în detrimentul
vostru, pân în cele din urm ". Realist, I.Gh. Maurer le spune la
un pahar de vin lui Dumitru Danielopol şi unui alt delegat, ştiu i
ca prooccidentali, c „iubeşte ara tot aşa cum o iubim şi noi — dup
cum scrie cel dintâi. Dar ce vrem s fac ? Ruşii sunt în ar şi
americanii sunt departe. «Noi trebuie s tr im cu ruşii. sta e ade-
v rul. Pentru voi este uşor s critica i şi s m ar ta i pe mine. Tu
(Danielopol — n.n.) nu ai fost în ar de mult (r m sese în Anglia
în timpul r zboiului — n.n.) şi nu te mai întorci. Dar pentru i de
stau acas ce vrei s fac ?»"
în discu ia cu Maurer, Molotov a st ruit c nici o problem a
rela iilor sovieto-române nu trebuie discutat la Paris, ci ulterior,
dup încheierea Conferin ei de pace.
Respectând aceast cerere-indica ie sovietic , atât P. Groza cât
şi Gh. T t rescu s-au ab inut s abordeze atunci probleme teritoriale
româno-sovietice. Şeful diploma iei române dorea ca România s
recapete cele patru insule de pe bra ul Chilia (Limba, Dalerul Mare,
Dalerul Mic şi Salangic) ocupate prin for de c tre trupele sovietice
în toamna anului 1940, în timp ce primul-ministru Groza cerea ca,
în schimbul insulelor dun rene, României s i se restituie Her a şi
anumite teritorii prin care trecea calea ferat Siret-Halmei. Evident,
465
aceste dorin e nu numai c nu aveau nici o şans de a fi satisf cute,
dar nici nu au mai fost prezentate oficial. Ele arat îns c nici Groza,
nici T t rescu nu erau simple paia e manevrate de Moscova.
Tratatul de pace semnat la 10 februarie 1947 încheia capitolul
dureros al particip rii României la cel de-al doilea r zboi mondial:
un r zboi început în Est şi terminat în Vest, împotriva Germaniei,
al turi de care România intrase în r zboi. Şi în Est, şi în Vest,
obiectivul României fusese legitim: recuperarea teritoriilor pierdute
în vara anului 1940. Dac , dup 23 august 1944, campania din Est
a fost apreciat ca o grav eroare sau chiar o crim , ra iunile au fost
de ordin politico-propagandistic. în realitate, redobândirea
Basarabiei, nordului Bucovinei şi inutului Her a era la fel de îndrep-
t it ca şi redobândirea nord-estului Transilvaniei, iar continuarea
opera iilor militare dincolo de Nistru a fost tot atât de necesar , sau
chiar mai necesar — având în vedere primejdia reprezentat de
for a militar a URSS — decât continuarea opera iilor militare,
dincolo de frontiera de vest a României.
Pierderile armatei române de pe cele dou fronturi au fost
urm toarele:
■■, . ■

Est Vest Total

Mor i / 71 585 21 035 92 620

R ni i şi
bolnavi 243 622 90 344 333 966
Disp ru i 309 533 58 443 367 976
Total 624 740 169 822 794 562