Istoria Evreilor din Moldova.

Naţionalism şi antisemitism în Moldova pâna la

Marele Razboi .Precursori ai legionarismului .Partidul Național-Democrat Iorga-Cuza.

De ce s-a născut Mișcarea Legionară la Iași?

În memorialistica și istoriografia legionară reprezentanții naționalismului radical au devenit precursori ai

legionarismului .Vom urmări evoluția reprezentanților naționalismului de la primul război mondial și
tendințele antievreiești manifestate de aceștia (antisemitismul fiind una dintre principalele lor forme de
manifestare în aceasta perioadă).Naţionalismul românesc,conform istoricilor români ai epocii moderne,a
fost fundamentat doctrinar odată cu generaţia paşoptistă,o pleiadă intelectuală de excepţie,căreia i se
datorează și creearea mitului national.Ei au fost partizani ai unui naționalism democratic și mare parte
din ei sunt sunt credincioși unor principii generoase romantice izvorâte din ideile revoluției franceze.La
1848 revoluționarii au cerut și drepturi pentru evrei (emancipare ,egalitate în faţa legii) sau dezrobirea
țiganilor.Josef Kaufman,erudit cărturar evreu din Piatra-Neamț, a realizat un studiu dedicat evreilor care
au participat la revoluția din 1848,printre personalitățile israelite s-au aflat pictorii C.D.Rosenthal(autorul
tabloului ‚,România Revoluționară’’) și Barbu Iscovescu ,apropiați ai conducătorilor revoluției din Țara
Românească și în special lui C.A.Rosetti,un spirit democratic al epocii.După numai douăzeci de ani,dintre
aceași revoluționari pașoptiști se vor afla unii dintre cei mai aprigi și mai vehemenți adversari ai
emanciparii evreilor și îi amintim pe Simion Bărnuțiu,Vasile Alecsandri ,Cezar Bolliac,Costache Negri,Ion
Ghica,oameni de cultură provenind din Moldova,Țara Românească sau Transilvania. Peste un secol
legionarii criticau principiile internaționaliste ale revoluției de la 1848 de influență franceză.Considerau
că salvarea românității se poate realiza prin naționalitate, nu umanitate.Moses
Schwarzfel,cronicar ,istoric,și folclorist evreu , a acordat atenția sa imaginii evreului în cultura româna
populară,prezentînd-o prin numeroase proverbe,zicători,balade,și poezii populare . O problemă
țiganească nu a existat înainte de război,nici în perioada interbelică.S-au inregistrat cazuri când țiganii si-
au manifestat antisemitismul.Henri Stahl nota în anul 1910,,Nimic mai comic decât reciprocul dispreț al
evreului pentru tigan și al țiganului pentru celălalt’’.Partidul Național-Creștin condus de Octavian Goga și
A.C.Cuza pentru a ajuta pe români să scape de ,,păduchele jidănesc’’.Revista lui Octavian Goga ,,Țara
Noastră’’ apărea săptămînal și în ediția pentru țigani ,,Amarero Them’’.Problema evreiască nu este una
specifică evului Mediu,ci va căpata contur în pedrioada de constituire și edificare a statului român
modern.Pentru a întelege naționalismul și antisemitismul românesc de pâna la primul război mondial
este necesar a urmări și evoluția istorică a evreilor în Moldova,a raporturilor stabilite cu populația
majoritară și cu alți minoritari.Să surprindem sensibila dinamică relațională majoritari-minorirtari în
Moldova, principala minoritate din punctul de vedere al numarului și al puterii economice o constituiau
evreii încă din prima jumătate a secolului al XVIII-lea depășindu-i ca numar pe armeni și greci.Numărul
informațiilor despre evrei în perioada ce i-a premers secolului al XV-lea a fost mic,referindu-se în special,
la negustori aflați in tranzit,folosind drumurile comerciale ce străbateau Moldova și Țara Românească și
făceau legătura între Constantinopol și spațiul polon și germanic,spre Cracovia și Leipzig artere foarte
uzitate în acea perioadă.Numărul evreilor stabiliți în Țările Române a fost unul destul de mic,inferior celui
al armenilor,cea mai importantă minoritate din Moldova de până la începutul secolului XII-lea.Dacă în
Țara Românească evreii s-au stabilit aici erau de origine sefardă sosiți din sudul Dunării vorbind o limba ,,
ladino’’ cu rădăcini în Spania ,în Moldova evreii au fost de tipul ,,askenazim’’(după opinia unor
cercetatori precum Moses Schwarzfeld,J.A.Vaillant,Lazăr Șăineanu,Constantin Rezachevici),urmaşi ai
chazarilor,popor asiatic ce a imbrățișat religia mozaică și care a fondat un imens imperiu ce se întindea
din stepele mongolice până la granițele Europei.Nicolae Iorga este categoric consideră că primele grupuri
mai insemnate de evrei s-au stabilit în Moldova abia în secolul al XVIII-lea,dar istorici de mai tărziu au
scos la iveală hrisoave și inscripții care dovedesc existența unor sinagogi și cimitire din secolul XVII-lea.De
la începutul secolului al XVII-lea se datează și primele,,chemări oficiale’’adresate de domnii Moldovei
negustorilor evrei din Polonia spre a venii să se așeze în Moldova unde să-și practice meșteșugul.În anul
1654 Nicolae Iorga descoperea într-un hrisov pe ,,cel dintâi orândar evreu din Moldova, Moscu Jidovu’’,
pe moșia Cantacuzinilor,în ținutul Iași,iar în 1670,în sudul Moldovei,la Stoenești lângă Focșani este
menționat Lazăr orândariul’’ce deținea casă și pivniță.Un anume Moisă Doftorul va fi consemnat în anul
1654,ca fiind destul de înstărit încât va cumpăra o casă în Iași cu 100 de galbeni.Misionarul catolic,Marco
Bandini,aflat la 1644 la curtea lui Vasile Lupu afla aici un medic de origine iudaică.Același Moscu Jidovul
în anul 1657 este unul din martorii cu greutate într-un proces în târgul Scheia.

Problema Jidănească

Numărul mare al Jidanilor ridică o serie de probleme:

Problema pământului românesc;

Problema orașelor;

Problema școlii românești și a clasei conducătoare

Problema cultuturii naționale

Numărul jidanilor din România nu este exact foarte cunoscut ,pentru că statisticile încercate au fost
facute cu cea mai mare lipsă de interes de către politicienii români pentru a-și ascunde opera de trădare
națională și pentru că jidanii de pretutindeni fug de adevărul statisticii.Un vechi proverb spune:,, Jidanul
trăiește din minciună și moare în contact cu adevărul.’’ Românii au fost puși în fața numărului exact al
populației jidănești și și-ar da seama că se află în fața unei adevărate primejdii naționale și s-ar ridica
pentru a-și apăra patria.Deci în fața adevărului statisticii puterea iudaică se stinge moare.Ea nu poate trăi
decât din ascunderea adevarului , din falsificarea lui din minciună.În România credem că sunt între 2- 2,5
milioane de jidani,și dacă ar fi numai 1 milion cum susțin ei,poporul român s-ar afla într-un într-un
pericol de moarte .Pentru ca nu interesează numai numărul în sine ci și calitatea celor care îl reprezintă și
mai ales, interesează pozitiile pe care le ocupă jidanii în structura functională a unui stat și în viața sub
toate formele ,a unei națiuni .După cum este menționat evreii Evului Mediu românesc nu au fost foarte
bogați de aceea erau folosite de către domni și boieri creditele bancherilor evrei,greci,turci,din imperiul
Otoman.De aceea,expresiile care îi denumeau acești ,,mânuitori de bani’’erau de origine turcă și
respectiv greacă(zaraf și cămatar).

Primul domn pământean de după secolul fanariot, Ioniţă Sandu Sturza,menționa dreptul evreilor la
proprietate și activitate economică dar să nu facă lumânari,pâine pentru creștini și sa nu aibe calfe
străine . Evreii nu aveau dreptul să ridice sinagogi cu zid de piatră ci de lemn și la distanță de cel puțin
500 de metri de bisericile creștine.În Moldova, și Țara Românească ei nu au putut să își exercite
neîngrădit meșteșugul,cu toate că au fost angrenați masiv în domeniul meseriilor, evreul apare mai ales
în postura de negustor, aceasta fiind principala imagine percepută de societatea românească.

Ștefan Zăvoianu fondatorul ziarului ,,Dacia’’,membru al Senatului Legionar încerca să răspundă la

întrebarea Cum s-au infiltrat evreii in România? într-o conferință în cadrul Cercului de studiu al Mișcarii
legionare ,în octombrie 1936 : La nord de Bucovina, Moldova și Basarabia se găsește Galiția.Această
Galiție este clocitoarea și puernița evreilor din întreaga Europă.Evreii din Galiția au coborât spre spre
sud : pe potecile munților,în grupuri mici,fără pașapoarte,plătind vameșilor sau ascunzându-se de
grăniceri.Evreii nu vin numai din Galiția ci și din Rusia țaristă,unde Nicolae I ordonase înrolarea evreilor
de la vârste fragede și astfel,în prima jumătate a secolului al XIX-lea ,multi fug în Moldova.Menționam
faptul că guvernul țarist recruta soldații pentru un serviciu militar ce dura cinci ani pentru armele de
uscat și șapte ani pentru marină.În folclorul românesc și nu numai evreul și pușca sunt două lucruri care
nu prea puteau să se alăture .În Țarile Române antisemntismul a apărut înca din Evul Mediu de la
primele așezări ale evreilor din secolul al XVII-lea dar intensitatea manifestărilor sale este una minoră. În
acea perioadă se constată mai puțin componența sa economică,datorită numărului lor destul de mic și a
puterii economice reduse,în schimb înregistrându-se unele cazuri de ,,calomnii de sănge’’ de ,,omor
ritual’’al unor copii de creștini pentru a se folosi sangele la azima pascală,lucru care a degenerat în
conflicte violente cu raniți ,arestați și morți.Ele sunt o consecință a curentului antiiudaic-scripturar
prezent în țări din vestul Europei, dar în special în est,în spatiul rus unde sunt menționate mai multe
progromuri ale autorităților sau cazacilor,care au dus și la imigrări masive ale populației
evreiești .Pământul nostru a fost pământul năvălirilor ,el nu a cunoscut niciodată în decursul istoriei ca
vreo armată să fi ajuns la formidabilul număr al jidanilor de astăzi. Năvalirile treceau peste noi mai
departe,năvalitorii de astăzi nu mai pleacă.Când incepe năvalirea jidanilor? În jurul anului 1800 găsim un
număr de abia căteva mii de jidani în toată Moldova.La 1821, în București se aflau 120 de
familii .Pământul românesc a fost cel mai nesigur pământ din lume,țăranul român nu avea siguranța casei
lui, a vitelor și a recoltei sale.Loc de năvălire și de lupte,teatru de război de secole nesfârșite iar după ele
de multe ori dominație străină cu biruri sângeroase.Țăranul îl considera pe evreu vrednic de dispreț fiind
reprezentant al poporului ce la răstignit pe Hristos (acuzația de deicid a fost una cu o mare vechime și
prezentă intr-un spațiu foarte larg, din Germania pâna în Rusia). Românul recunoştea iscusinţa evreului
în afaceri, atât boierul cât şi ţăranul.A lupta împotriva evreului înseamnă că te afli pe linia dreapta a
poporului român.Nu există român de seamă, sau cărturar creator în cultura românească care să nu fi
simtit necesitatea luptei împotriva evreului.

Problema Pământului Românesc

Nu se poate ca un neam neam din lume ,fie el chiar numai un trib de sălbatici, să nu-si pună cu durere
sfâșietoare problema pământului său,în fața unei năvăliri străine . Toate neamurile din lume ,de la
începutul istoriei până astăzi si-au apărat pământul patriei.Istoria tuturor popoarelor,ca și istoria noastră
românească,este plină de lupte pentru apărarea pământului.Pământul este baza de existență a națiunii
Națiunea stă,ca un pom cu rădăcinile înfipte în pământul țării de unde își trage hrana și viața .Nu există
neam care să poată trăi fără pământ.Sunt legi facute de Dumnezeu,care orânduiesc viața popoarelor,una
din aceste legi este legea teritoriului.Dumnezeu a lăsat un teritoriu determinat fiecărui popor pentru ca
el să traiască,să crească,să se dezvolte și să iși creeze pe el cultura sa proprie.Problema jidănească în
România ca și aiurea, constă în încălcarea de catre jidani a acestei legi naturale a teritoriului.Jidanii ne-au
încălcat teritoriul nostru,ei sunt infractorii,si nu eu popor român, sunt chemat să suport consecințele
infracțiunii lor.Problema jidănească nu se naște din ură,ea se naște din dintr-un delict săvârșit de jidani
fața de legile și ordinea naturală în care trăiesc toate popoarele lumii .
 Noi și Pământul Nostru

Toate popoarele au venit de undeva și s-au așezat pe pământul pe pământul pe care trăiesc.Istoria ne dă
date precise despre venirea bulgarilor,turcilor,maghiarilor etc.Un singur neam nu a venit de nicăieri,acela
suntem noi,ne-am născut din negura vremii,odată cu stejarii și cu brazii. De el suntem legați numai prin
pâinea și existența pe care ne-o dă muncindu-l din greu, dar și prin toate oasele strămoșilor care dorm în
țărâna lui.Țoți părinții noștrii sunt aici sunt aici,toate amintirile noastre,toată gloria noastră războinică
întreaga noastră istorie,in acest pămant stă ingropată.Aici este Sarmisegetuza cu țărâna regelui Decebal
cel nemuritor,pentru că cine știe să moară ca Decebal,nu moare niciodată.Aici odihnesc Mușatinii și
Basarabii ,aici la Podul Înalt, la Războieni,la Suceava, la Baia, la Hotin,la Soroca ,la Tighina la Cetatea
Alba,la Chilia,dorm românii,căzuți în lupte,boieri și țărani,mulți ca frunza și iarba.La Posada, la
Călugăreni,pe Olt,pe Jiu,pe Cerna la Turda,în munții nefericiților și uitaților moți din Vidra, până în
Huedin și până la Alba-Iulia locul de tortură a lui Horia și fraților lui de arme, sunt numai urme de lupte și
morminte de viteji.

Problema Orașelor

În cadrul acestui pământ românesc jidanii nu s-au așezat oriunde, la întimplare ei s-au așezat în orașe și
au format în ele insule de populație jidănească compactă.La început au fost invadate și cucerite orașele
și târgurile din nordul Moldovei:Cernăuți,Hotin,Suceava,Dorohoi,Botoșani,Soroca,Burdujeni etc.În fața
lor au dispărut negustorul și meseriașul român.Azi o stradă, măine alta,poimâine un cartier,în mai putin
de 100 de ani,centre românești de un vechi renume și-au pierdut cu totul caracterul caracterul lor
românesc, luând înfățișare de adevărate cetăți jidănești.Cu timpul au căzut și celelalte orașe
moldovenești:Roman,Piatra-Neamț,Fălticeani,Vaslui,Bârlad,Huși,Tecuci,Galați și Iași a doua Capitală a
Moldovei,după ce prima și străvechea Suceavă a fost transformată pur și simplu într-un murdar cuib
jidănesc,care înconjoară bietele ruine glorioase ale cetății lui Ștefan cel Mare .