Ură fanatică și antiromânism

Genocidul românesc

La începutul secolului XlX, cazarii sau jidanii aveau în spațiul locuit de români de la Nistru pînă la
Tisa, 10 sinagogi, ceea ce înseamnă cîteva mii de credincioși... și cam atît era faimosul ,,popor ales” de
Satana să se crăcăneze peste întreg pămîntul. Nefiind în drumul lor către veșnica căutare a cîștigului,
nu le-am văzut mutrele pe la noi mai devreme fiindcă nu făceau casă prea bună cu islamul, atunci
țările române fiind sub suzeranitate otomană. Așa nu am fost noi vizitați de mozaici decît foarte rar și
fără prea mult drag, chiar și atunci cînd noi am vrut să scăpăm de turci, iar cîțiva dintre ei ne cereau
insistent să facem o revoluție Europei de să rămînă fără pene și fala ei neghioabă.
În primăvara lui 1848 încep acțiunile masoneriei și a ocultei cazare împotriva goy-lor în toată Eu-
ropa, lozinca lor fiind emanciparea socială și economică a claselor exploatate, dar nu suflau o vorbă că
printre acești exploatatori erau și mozaici care nu sufereau de vreo milă să se deosebească de lotrii
creștini. Însă nu toate neamurile Europei au pus botul la aceste circării, iar zvîrcoleala s-a lăsat cu sute
de mii de morți dar fără a se aburca vreun revoluționar comunist în fruntea statului pe care îl doreau ei.
Amintesc aici pentru lumină deplină că tot circul revoluționar s-a desfășurat numai după îndrumarul
numit Manifestul Partidului Comunist scris de K. Marx sau Kissal Mordecai. Și atunci foc de supărați
că goymii n-au fost așa șpirtoși precum revoluționarii cazari, pre multe neamuri aceste jeguri le-au
condamnat la dispariție prin exterminare totală, sau cum am zice azi luîndu-ne după aiurelile lor,
ne-au pus întunecații mozaici de un holocaust. Pe lista pentru nimicire a Talpei Iadului întocmită de
revoluționarii Karl Marx și F. Engels erau trecuți cu litere pînă în înaltul cerului să se cutremure întreg
pămîntul următoarele neamuri: bascii, scoțienii, irlandezii, islandezii, slavii de toate semințiile pentru
că țarul rușilor le-a dat cu mult sînge în jăratecul revoluției mozaice, însă nu am fost uitați nici noi.
Iată ce au scris despre neamul mioritic pentru faptul că nu am fost șpirt la revoluția lor și mai ales că în
Ardeal ne-am opus cu arma în mînă împotriva masonilor unguri ce urmăreau să transforme Ardealul
într-o provincie a Ungariei revoluționare. ,,Românii sînt un popor fără istorie, destinați să piară în
furtuna revoluției mondiale. Ei sînt suporteri fanatici ai contrarevoluției și vor rămâne astfel până
la extirparea sau pierderea caracterului lor național, la fel cum propria lor existență de gunoaie
etnice iremediabile, în general, reprezintă prin ea însăși un protest contra unei mărețe revoluții istori-
ce. Dispariția lor de pe fața pământului va fi un pas înainte.” Dar dispariția voastră fii ai diavolu-
lui, de pe fața pămîntului ar fi un pas înapoi?
Drăceasca scrisoare ticluită de Karl Marx și F. Engels a fost adusă de bolșevicii cazari și pe melea-
gurile noastre cînd ei erau stăpîni ca unelte ale ocupantului rus, iară noi slugi preasupuse, zicerea fiind
pusă la loc de cinste în Opere complete, vol. Vlll, București, editura Politică 1963, pag. 259, veninul
jidovesc ieșind la lumină la 13 ianuarie 1849 în articolul ,,Lupta maghiarilor” apărut în ziarul lor Neue
Rheinische Zeitung, nr. 194 și ,,Panslavismul democratic” scris de aceiași tartori și în aceeași fițuică în
februarie 1849. În articolul ,,Ungaria și pan-slavismul” F. Engels, dar și în alte texte din aceeași peri-
oadă scrise împreună cu Marx, sataniștii cazari ne spun de la obraz că sîntem ,,una dintre națiunile
nonistorice” vinovate de eșuarea hîrjoanei lor de la 1848-1849, iar frățiorii întru Ucigă-l Toaca de mai
tîrziu Lenin și Stalin, le-au preluat întocmai ideile criminale spunînd că: ,,popoarele reacționare trebuie
să fie excluse pentru binele progresului revoluționar” și de aici a curs în sufletele românilor mult venin
jidovesc și iudeo-bolșevic reușind să ne falsifice istoria și cultura identitară, iar după ce au devenit
stăpînii României în anul 1944, au distrus peste 45-100 milioane cărți ca să nu mai rămînă urmă de
gîndire românească ,,contrarevoluționară”, naționalistă, rasistă și antisemită! Însă românii la 1848 do-
reau o țărișoară a lor unde să nu mai fie slugi la stăpînire străină(otomană. austriacă și rusă), iar cele
trei provincii românești să constitue împreună România, dar povestea a sunat foarte rău la urechile lor.
Și germanii aveau împotriva noastră un dinte mai mare ca al elefanților, fiindcă profesorul W. G. F.
Roscher, autorul mai multor tratate de economie politică după care învățau studenții din universitățile
germane în lucrarea Die Grundlagen der National Ökonomie, Berlin, 1854, preciza despre planificata
colonizare a ținuturilor dunărene cu germani și poate cu jidani fiindcă aceștia erau bine înfipți în struc-
turile statului prusac: ,,Ar trebui ca numai germanii să fie în număr considerabil, iar populația lo-
cală să nu posede în același grad dezvoltarea politică şi sentimentul naţional.” Acest plan de colo-
nizare și deznaționalizare împotriva românilor a fost pus în aplicare dar a avut foarte puțini susținători
printre germani, ei preferînd SUA, și așa au apărut în Dobrogea cîteva sate curat germane care nu au
avut nici o influiență printre băștinași!

1
 Însă asemenea idei de distrugere sau deznaționalizare a neamului românesc din Ardeal erau chiar
mai vechi la germani și unguri cum găsim în lucrarea Păcatele ardelenilor față de sufletul vechiului
regat, Ion Rusu Abrudeanu, editura Vicovia, Bacău 2019, care scrie la fila 38 astfel: ,,După dezastrul
bătăliei de la Mohacs (august 1526) unde oastea regelui ungur Ludovic ll a fost nimicită de turci, iar
Ungaria transformată în pașalîc, Transilvania și-a cîștigat o autonomie totală sub controlul otoman. Iar
aici calvinii erau puternici și chiar dominanți, fapt pentru care încep să vîneze sufletele românilor.
Adunarea Transilvaniei era distinctă de Dieta Ungariei și era formată din nobili maghiari, sași, secui și
români. Elita românilor a fost expropriată până la anul 1437, când a avut loc Răscoala de la Bobâlna.
În timpul regelui Ludovic I de Anjou(fiul lui Carol Robert de Anjou, învins de Basarab I la Posada),
calitatea de nobil era condiționată de prezența actului scris de donație și apartenența la catolicism. În
aceste condiții, românii transilvăneni au încetat să mai fie o stare; au fost excluși de la exercitarea
puterii la nivel central, voievodal. Nu mai puteau face parte din Dietă. Două diete din 1566 con-
damnau sever atît catolicismul, cît și Ortodoxia. Catolicismul era una dintre cele patru confesiuni re-
cunoscute de jure, dar devenise minoritar. Românii ortodocși, își primiseră credința, „legea”, de la
străbunii lor. Înnoirile aduse de diete reprezentau multe și mari nenorociri. Ca drepturi, ei puteau fie
să plece de pe pămînturile lor, fie să suporte pedepsele pentru îndărătnicie. Privilegiații Transil-
vaniei îi considerau nedemni de luat în seamă, inferiori și supuși pentru vecie. Și tot Dieta din
1566 a decis să numească în fruntea românilor ortodocși un episcop calvin, Gheorghe din Sângeorz,
care a decis să își impună autoritatea asupra tuturor clericilor români din Principat, inclusiv asupra
episcopilor aflați în scaun. În Dieta Ardealului din 1567 întrunită la Sibiu, calviniștii votează legea
Approbatae et compilatae constitutiones, prin care susțin că românii erau venetici în Ardeal și dis-
pun ,,că românii să se convertească la calvinism și în cazul că nu vor, să fie alungați din țară.”
După moartea episcopului calvin Gheorghe din Sângeorz, Dieta Transilvaniei a mai numit un singur
episcop român în Principat: Pavel Tordași, care își avea scaunul episcopal la Teiuș. Pavel Tordași era
calvin și a făcut mari eforturi pentru a impune Reforma în rândul românilor. A murit în anul 1577 și a
fost succedat de fiul său, Mihail Tordași. Acesta a fost ultimul episcop calvin român, pentru că, din
1571, pe tronul Transilvaniei a venit principele catolic Ștefan Bathory(1571-1586) și povestea lor s-a
terminat. În Dieta ținută la Cluj în 1572 hotărăsc ca ,,românii să fie ținuți în sclavagiu desăvîrșit, să
fie în țară numai tolerați, dar și aceasta numai atît timp cît vor voi principele și nobilii. Și pînă
atunci vor fi obligați să plătească tot felul de dări, căci nu merită un tratament mai bun sau vre-o
grație.” În timpul lui Mihai Viteazul, românii ortodocși din Ardeal încă din anul 1595 au scăpat de
controlul calviniștilor. În anul 1696 austriecii încep tratative cu mitropolitul Ardealului Teofil ca să
treacă cu toată enoria la catolicism și să fie sub controlul Romei. El moare și acțiunea este continuată
cu Atanasie Anghel, iar în sinodul ținut la Alba Iulia în 14 aprilie 1698 se hotărăște ,,unirea” cu Roma,
dar din cei 100 de protopopi, au iscălit documentul numai 38. Însă traducătorii în latină, iezuiții
Baranyi și Hevenesy, i-au mai adăugat patru capitole care stipulau practic desființarea religiei ortodoxe
și preluarea catolicismului, iar românii aflînd de mișelie, au vrut să rupă înțelegerea. Dar ,,unirea” nu a
fost primită cu bucurie de români și chiar atunci au pornit tulburări cum a fost din anii 1701, 1707 și
1744 cu mișcarea condusă de Micu Klain care le arăta românilor că nimic din ce a promis împăratul
dacă se unesc cu Roma, nu s-a îndeplinit.
Mitropolitul unit Inocențiu Micu Klein(1730-1751) s-a străduit timp de peste 20 ani să obțină de la
împăratul Austriei promisiunile făcute cu ocazia ,,unirii” unei părți a românilor din Ardeal cu Vatica-
nul, dar toate insistențele lui au rămas fără rezultat, ducînd și la demiterea lui. A înaintat către împărat
mai multe petiții, care însă ajungeau să fie rezolvate de ungurii din Ardeal, iar la cea de la începutul
anului 1735, ei au trimis în martie la Viena un răspuns unde îi batjocorește pe români fiindcă sînt nu-
mai niște ignoranți și hoți. ,,Nu poate fi vorba de unire reală căci valahii aceștia sînt cu toții ignoranți
și schismatici încîniți, orbecăiesc jalnic în cea mai adîncă neștiință și mărturisire a schismei, pe lîngă
alte nenumărate credințe deșarte, farmece și vrăjitorii la care se dedă foarte mult și cea mai mare parte
a preoților sau popilor împreună cu familiile lor. Doar la judecata cea din urmă de se vor uni acești
valahi, cînd va fi o turmă și un păstor. Popii spun fățiș că au jurat numai ca să scape de scutirile de sar-
cini. Se păstrează vechiul crez schismatic, vechile cărți, nu se află nicăieri explicarea credinței catoli-
ce. Oricît ar fi de mulți, valahii aceștia nu pot fi numiți națiune, căci sînt numai o gloată de țărani,
iobagi cu toții, vagabonzi, fugari, semibarbari, dacă nu barbari cu totul, aplecați la toate relele și cri-
mele, dușmani ai catolicilor și legii catolice, și dacă ar putea, ar fi cei mai mari prigonitori ai acestei
legi. Nobilimea lor e slabă, nu e în stare să ocupe nici o dregătorie. Nu sînt nici credincioși. În tulbură-

2
rile lui Rakoczy cu toții au fost în taberele lui și au săvîrșit tot felul de fărădelegi contra nobililor,
arzînd castelele, furînd vitele și nimicind semănăturile. Hoții, de care e plină țara, dintre ei se aleg și
domnii de pămînt sînt necontenit păgubiți de acești iobagi cerbicoși, prin ucideri și dări de foc.
Nici de Dumnezeu nu se tem nici de oameni... Episcopul acesta al lor nu se pricepe la politică, nu e
om de stat și habar nu are de legi. Nu i se poate recunoaște dreptul de a vorbi în numele națiunii sale,
căci această națiune nu există. Acești vagabonzi nu au un ținut al lor, ci sînt semănați printre cei-
lalți. Admiterea în Dietă a acestui om incapabil în numele unui neam de sălbatici, ar fi o jignire pen-
tru fruntașele familii ardelene și chiar pentru preoțimea catolică. De altfel Vlădica să-și vază de popii
și protopopii săi, care sînt niște netrebnici. Pentru a-i scoate pe aceștia din întuneric, nici zece episcopi
și teologi n-ar fi destul!” (Suferințele din Ardeal, p. 127, Vasile Stoica, editura Vicovia, Bacău, 2008)
Fiind chemat la Viena, el a fot demis și trimis la Roma în 1751 unde a murit în sărăcie absolută în
1768. Altă răzvrătire a românilor a avut loc în anul 1759 cu Sofronie din Cioara, mișcarea fiind ,,liniș-
tită” în anul 1760 cu tunurile de generalul austriac Bucow. Această ură turbată a ungurilor din anul
1735 s-a perpetuat pînă după 1918, iar jidanii ne-au afurisit la fel cu pretențiile lor de băștinași ai spa-
țiului carpatic, vărsînt asupra istoriei și culturii noastre un adevărat potop de injurii, calomnii și cele
mai infame batjocuri.
În 1791 românii trimit la Viena doleanțele lor neîmplinite de peste o sută de ani, cunoscut ca Sup-
plex Libellus Valachorum unde cer ca ,,Neamul românesc să nu mai fie batjocorit ca neam de tolerați,
admiși, numiri nevrednice și injurioase!” Mai cer să fie tratați egal cu ungurii, sașii și secui, să aibă și
ei slujbași în stat, învățămîntul să se facă în limba română. Memoriul este trimis la Dieta din Cluj pen-
tru a fi rezolvate cererile românilor. Sașii din Dietă declarau cu toată tăria că , ,pe teritoriul regesc, ro-
mânii nu sînt băștinași, ci sînt veniți din țările vecine, că niciodată n-au avut nici un drept și că
deci e nemaipomenită îndrăzneala din partea lor să ceară ceea ce nu li se cuvine.” (p. 163-164)
După 1751, habsburgii se gîndesc la o colonizare a unor teritorii din Ardeal, locuite de români, cu
germani aduși din Carintia și Stiria, trimițînd în anul 1754 pe consilierul Seeberg să studieze problema
la fața locului. După ce se limpezește bine despre realitățile acestor ținuturi, el îndeamnă pe sași să-i
alunge pe români ca să creeze ,,spațiul vital”. Iar aceștia se pun pe treabă și aduc mari nenorociri
românilor din Sămnic, Șura Mică și Vurpăr, din apropierea cetății Sibiului. Pe unii îi ,,cinstesc” cu
furci pentru spînzurători, fiindcă nu vor să-și părăsească locurile de baștină. În 26 august 1776 orașul
Sibiu hotărăște alungarea românilor din comunele Șura Mare, Hamba, Sămnic, Vurpăr, Noul Să-
sesc, Cașolț, Gușterița, Bradu și Roșia Săsească.
Este de reținut faptul că și germanii urmăreau să ne șteargă prin orice mijloace, caracterul
identitar al neamului românesc sau să dispărem și vom vedea că multe din acțiunile mafiei mozaice
dar și a istoricilor germani vor urmări atît la lumina zilei cît și în cotloanele întunericului, tocmai dis-
trugerea ,,sentimentului național” pentru a se înstăpîni aici cazarii sau alte lepre aduse de aiurea. Pil-
duitor pentru mințile istoricilor germani este tărăboiul pe care l-au făcut după ce a fost descoperit
tezaurul de la Pietroasa în anul 1837 și revendicat cu mare furie de către istoricii acestui neam nesățios
de glorie și avere. Au zis ei plini de fală că tezaurul românesc ar fi meşterit de goţi, adică strămoşii lor
goţii – o altă minciună – care aveau în curbura Carpaţilor o patrie veche de prin secolul Xll î.e.n. şi
deci, şi ei ar trebui să vină să-şi caute rădăcinile şi să ia în stăpînire ,,pămînturile strămoşeşti” cum i-a
îndemnat cu ceva vreme chiar economiștii lor! Şi nu a fost doar unul, probozîndu-ne că am fi numai
nişte pripăşiţi de vreme recentă în jurul Carpaţilor; ci ne-au prăjit la foc continuu un cîrd de ciripitori
atotștiutori cum ar fi istoricul Iulius Zacher din Halle în 1855, filologul Wilhelm Grimm la Berlin în
anul 1856, W. Massman şi N. Lauth în 1857, H. Dietrich în anul 1861, Georg Stephens în 1867, J.
Henning în 1884 care numește scrierea de la Pietroasa ,,unic monument runic german” iar în anul 1889
spune că este ,,cel mai vechi important obiect din monumentele runice germane.” textul fiind scris
în limba gotă sau teutonică!
,,Interesul” suspect al germanilor față de spațiul carpatic se datorează născocitei teorii traciste din
drăceasca lor vedenie ,,științifică” a indo-germanismului. Spuneau profeții lor în istorii mincinoase la
începutul secolului XlX, dar și mai tîrziu că primii locuitori ai Europei au venit din India în primele
secole ale mileniului ll î.e.n., iar o ramură din acești năvălitori s-a rupt după ce au trecut de Urali și s-
au stabilit în Tracia. De aici în secolele lV-lll î.e.n. au migrat cîteva cete sau triburi de păstori în nordul
Dunării, dar care nu aveau nici o organizare socială sau cultură, ei ocupîndu-se ziua de turmele de oi,
iar noaptea de turmele de mîndrețe, fiindcă practicau poligamia. Fiind numai niște răi ai istoriei, cînd
romanii s-au întins cu civilizația pînă la Dunăre, aceste cete s-au pus pe furat de la cei civilizați și

3
neascultînd de sfaturile binevoitoare, au fost liniștiți cu sabia pînă la ultimul lotru. După care romanii
au adus coloni din tot imperiul, iar după anii 275 aceștia s-au retras cu legiunile în sud fiindcă nu erau
în stare să țină sabia în mîini. Teritoriul acesta pustiu, a fost ocupat repede de goți – care sînt strămoșii
germanilor – unde și-au dus existența pînă către sfîrșitul secolului Vl cînd i-a pălit rău un dor de ducă
și duși au fost pentru totdeauna, dar în suflet le-a rămas ca un loc drag ,,a doua baștină”. Însă ticăloasa
minciună a folosit-o cu mare pricepere atît H. Graetz în scriiturile lui mincinoase cu pretenții de istorii
ale iudeilor(el nu vrea să scrie cazari fiindcă nu mai puteau fi neam semit și ales), pretinzînd că pe
acest tărîm au venit ei prima dată la începutul secolului Vl î.e.n. și numai după două sute de ani s-au
arătat cetele de păstori din Tracia. Alt cazar la fel de mincinos care a preluat golănia istoricilor ger-
mani, a fost R. Roesler cu cărticelele lui despre daci și dispariția lor sub sabia civilizatorilor romani.
Ca să arăt cît sînt de mincinoși atît istoricii germani cît și leprele cazare, voi veni numai cu două
argumente din miile pe care istoria le-a lăsat spre mărturie peste timp și spații.
Prima dovadă este portul românilor care seamănă foarte bine cu al dacilor de pe columna lui Traian,
iar dacă aici s-ar fi puit coloni romani, înseamnă că trebuiau să fie scoase la lumină mii de case de mo-
dă unde veneticii au învățat cum să-și confecționeze asemenea veșminte, dar nu s-a găsit nici una pînă
în prezent și sigur nu se va descoperi vreodată, oricîte vedenii sinaite sau ,,științifice” vor zbura în ju-
rul capetelor acestor ticăloși. Pe arcul de triumf din Salonic al lui Galeriu, ridicat în anul 304 ca recu-
noștință a Senatului Romei fiindcă i-a învins pe perși cu 7 ani înainte, principalele forțe militare sînt
dacii sau geții și sigur acolo nu poate nimeni chema vedeniile să-l scoată din încurcătură! Tot acești
luptători neînfricați apar pe arcul de triumf al lui Constantin cel Mare ridicat la Roma în anul 315 unde
apar cele 8 statui de geți(daci) pe colțuri. Cu asemenea falsuri și minciuni ați rescris istoria antică să-i
scoateți pe geți din ea ca să vă puneți voi ziditori de lumi și culturi.
A doua dovadă este averea fabuloasă prădată de romani de la daci sau geți după ce i-au învins în
războiul din anul 106. O parte a populaţiei a pierit în lupte, 500000 de geţi după izvoarele romane au
fost luaţi în robie, toate cetăţile din munţi au fost dărîmate şi populaţia obligată să coboare în zone
uşor controlate de cotropitori. Chiar dacă numărul robilor este exagerat, vedem aici că geţii erau nu
numai un popor foarte numeros dar şi foarte viguros pentru că erau vînduţi doar sclavii care puteau
munci. Au fost distruse toate lăcaşurile de cult ale geţilor, religia interzisă, iar preoţii ucişi sau robiţi. O
avere fabuloasă a ajuns în vistieria imperiului roman dar şi mai mult în buzunarele celor care au măce-
lărit neamul nostru străbun. Lydus(Ioan Laurentius), trăitor în secolul Vl a scris cartea Despre magis-
traturile romanilor, citîndu-l pe Criton, însoţitorul lui Traian în toate războaiele, care a scris despre
acestea în cartea Getica astăzi dispărută, ne lămureşte despre dimensiunile jafului făcut de cotropitori:
,,Traian cel mare cucerind Sciţia cu Decebal care era regele geţilor, a dobîndit romanilor 5000000
libre de aur, îndoite de argint, o mulţime de bogăţii şi bunuri de mare preţ, mulţime de arme şi cirezi
de vite şi 500000 de bărbaţi foarte războinici cu armele lor” adăugînd: ,,Acestea le povesteşte Criton
care a fost de faţă la război”! O libră avea 0,327 kg, aurul jefuit fiind de 1635000 kg sau 1635 tone, iar
argintul a fost de 3270 tone luate de romani din Geţia. Asemenea cantităţi, greu de imaginat şi
astăzi nu puteau fi adunate în cîteva zeci de ani, ci numai în multe sute ţinînd seamă de metodele
de exploatare a aurului din acele vremuri. Ca să aduni respectivele cantităţi în cîteva sute de ani –
poate cinci sau şapte – înseamnă că statul geţilor nu a fost subjugat în această perioadă de nimeni,
altfel nu ar fi scăpat fabuloasa comoară de ghearele prădătorilor.
Au continuat istoricii germani cu minciunile și falsurile la adresa istoriei geților, iar cel mai înver-
șunat a fost Theodor Mommsen care a tipărit cu multe ,,corecturi”, Getica scrisă de episcopul iudeo-
creștin Iordanes în anul 551. El își publică plăsmuirea în Monumenta Germaniae Historica. Auctores
Antiquissimi, Weidmannos, Berlin 1882 și vrea să convingă întreaga Europă și chiar lumea toată, că
geții sînt în fapt goți, numai că Iordanes era cam amețit de fumul de tămîie și dormind ca o momîie, a
mîzgălit ceva de neînțeles pentru cei cu mintea luminată de la ei. Așa a scos priceputul mincinos și
plin de ură, neamul get din istoria antichității și pe românii de azi, i-a lăsat fără părinți și de rîsul cur-
cilor și al Europei.
Herodot în Istorii 1,2 scrie despre masageți(geții din ținutul Masa sau Mesia, adică sudul Dunării)
că trăiau din produsele vitelor pe care le creșteau și din pescuit. Acești geți de la nordul și sudul Dună-
rii s-au împotrivit perșilor timp de peste 50 ani(530-480 î.e.n.), învingîndu-i în trei războaie, dar asta
nu este istoria geților, ci a goților sau a hoților din Berlin sau alte locuri pline de înțelepciunea înșelă-
toriei. Și tot acești geți din nordul Dunării, i-au învins pe macedoneni de mai multe ori în secolele lV-
lll î.e.n.(Diodor din Sicilia, Biblioteca de Istorie, XXI, 12) dar iarăși urdinișul istoriei este numai

4
pentru cei pricepuți în minciuni și falsuri, prin care i-au scos pe geți din istoria antichității. Astfel au
,,reușit” ei să-i prezinte pe ,,daci” ca niște cete de păstori venite din Tracia în secolele l V-lll î.e.n. care
însă nu aveau organizare socială și nici cultură, fiindcă se ocupau numai cu păstoritul și hoția! Deși
scrierea lui Iordanes se numește De origine actibusque Getarum(Originea și faptele geților), astăzi
toți ,,pricepuții” o traduc ,,Istoria goților” dar îi pot spune și Istoria hotentoților sau a hoților fiindcă
scopul este îndeplinit în orice variantă – scoaterea geților din istoria antichității, meserie oribilă cu care
s-au îndeletnicit cu mare pricepere peste două secole, istoricii și lingviștii germani! Iordanes a scris
cartea pentru prietenul său Castalius. El face un rezumat al cărţii De origine actusque Getarum de
Flavius Magnus Aurelianus Casiodorus(485-578) care a scris-o la cererea lui Theodoric cel Mare fiind
demnitar la curtea acestuia. Deci lucrarea era o istorie a geţilor închinată regelui acestora care controla
la acea vreme toată Italia, Iordanes i-a mai băgat şi pe goţi pentru că erau împreună de cca 300 ani, iar
legăturile lor sînt începute la est de Carpați, după anul 106 cînd o parte din nobilii geților s-au retras la
est să nu fie supuși ai Romei. Aici au format împreună cu goții un regat puternic, de unde au atacat
mereu provincia romană Dacia pe care au scos-o de sub stăpînirea acestora în anii 250-256. El spune
că a făcut adaosuri potrivite din scriitori greci şi latini amestecînd la început, mijloc şi sfîrşit multe din
cele pe care le-a socotit utile. Dar el uneori a introdus în text informaţii false după modă şi nărav pen-
tru a merge în favoarea iudeo-creştinismului pe care îl slujea în calitate de episcop. Mărturiseşte el în
paragraful l: ,,frate Castalius… lăsînd la o parte mica lucrare pe care o am în mîini, adică prescurtarea
cronicilor, să expun cu cuvintele mele, într-o singură carte scurtă, cuprinsul celor douăsprezece volu-
me ale Senatorului, despre originea şi faptele geţilor, sarcină destul de grea.” Prea rău ne-au prescur-
tat şi falsificat istoria şi cultura ticăloșii, unii mai îndrăciți şi mai dați la vicleşug decît alții.
Strabon(64 î.e.n. - 24 e.n.) în lucrarea Geografia Vll,3 scrie pe unde își avea țara neamul geților și
de ce unii rîvneau la ea: ,,Între geți și Marea Pontică de la Istru pînă la Tyras(Nistru) se întinde pustiul
geților care este în întregime șes și fără ape. Cînd Darius, fiul lui Histaspe, a trecut Istrul împotriva
sciților, a fost în primejdie să piară de sete împreună cu toată oastea sa. Într-un tîrziu a înțeles cum
stau lucrurile și s-au retras. Mai tîrziu, pornind la război împotriva geților și a regelui Dromichaites,
Lisimah a trecut prin mari primejdii și, mai mult încă, a fost făcut prizonier. Dar a scăpat, deoarece a
întîlnit un bărbat bun la suflet cum a arătat mai sus.” În acest text, străbunii adevărați ai românilor(nu
cei falsificați ca urmași ai colonilor romani) sînt numiți geți și sciți, dar Ovidiu îi numește sciți și au-
soni, deși erau un singur neam, însă fiecare l-a scris cum i-a plăcut!
Dion Chrisostomul(30-120 e.n.) care a stat mazîlit şi în Dio Geta zece ani pînă după asasinarea lui
Domitian în anul 96, în Discursuri spune despre căciula geților răspîndită și pe alte meleaguri pe unde
ei și-au purtat nevoile și neamul: ,,Căci aici(în Bitinia) se pot vedea oameni avînd pe cap un fel de că-
ciulă, așa cum poartă astăzi unii traci numiți geți”, să le fie limpede ca apa de izvor tuturor ticăloşi-
lor ce ne scuipă în obraz de 160 de ani că am fi numai niște cete de venetici pe plaiurile carpatine.
Philostorgius(368-425) scrie în Istoria eclesiastică despre sciţii de dincolo de Istru pentru cei ce-și
țin mintea în frîu: ,,pe care cei vechi îi numeau geţi, iar cei de acum îi numesc goţi.” Mama lor de
hoţi, le-aş da foc la toţi să scăpăm de tonţi, dar și de mafioți cu guler alb și cultură de herrenvolk!
Amintitul Lydus(490-565) de mai înainte, cunoscut şi sub numele de Ioan Laurentius a scris cartea
Despre magistraturile romanilor, unde în citează pe Criton, cronicarul împăratului Traian și scrie:
,,Traian cel mare cucerind Sciţia cu Decebal care era regele geţilor…”! Deci nu mai sîntem geţi, ci
goţi, ţara nu mai este Geţia, ci Sciţia, iar religie nu mai este creştinismul arimin sau religia lui Zamolxe
ci iudeo-satanism cu ,,legămîntul” în frunte şi mitra sfîntului prepuț pe cap.
Claudius Claudianus în lucrările Panegeric, terminată în anul 395; Împotriva lui Rufinus, şi De
bello Gothico, terminată în anul 402, scrie de zeci de ori getic, dac, cetele getice, cetele blonde şi o
singură dată gotic, în titlul pe care l-a considerat o altă variantă atunci la mare circulaţie, fiindcă din
circumstanţă, nu putea să sfideze toată liota de falsificatori iudeo-creștini puși să-i scoată prin minciu-
nă și fals din istoria antică pe geți!
Paulus Orosius în Historiarum adversum paganos terminată în anul 420, la l,16 îi aminteşte şi el pe
strămoşii noştri geţi: ,,Acum, de curînd însă geţii, care se numesc astăzi şi goţi, de care Alexandru cel
Mare declarase că trebuie să se ferească, de care Pirrhus avea groază şi Caesar chiar i-a ocolit, pără-
sindu-şi şi golindu-şi locuinţele lor, au intrat cu toate forţele lor, cu toţii împreună, în provinciile roma-
ne şi fîlfîind în înaintea lor spectrul groazei, nădăjduiesc ca prin rugăciuni să cîştige prietenia romană
ca federaţi… Ba încă se oferă ei înşişi pentru apărarea imperiului roman, ei, de care sigur s-au temut
regatele nebiruite” Şi continuă la lX,58: ,,însă se mai numesc şi geţi aceia care şi astăzi se numesc

5
goţi”. Tare rău de gură fudulul prelat, dar cînd a aflat că urdiile geţilor şi goţilor, după ce au cucerit
Roma la 14 august 410 şi au devastat-o timp de trei zile ca nişte meseriaşi cum numai romanii ştiau să
o facă şi se îndreptau ca un blestem asupra Spaniei, dintr-un pas sprinten a trecut Gibraltarul de teamă
să nu-i prindă antereul vreun ,,nelegiuit carpatin” şi să-l întrebe aşa, netam-nesam, cum mai sînt vre-
murile pe la stăpînul lui Iahwiță din străfundurile iadului!
Geţii împreună cu goţii sînt primele popoare care au cucerit şi jefuit Roma uşurînd-o de multe
comori pe care măcelarii istoriei le-au adunat cu sabia timp de secole. Ajungînd în Spania ei au dus
religia lui Zamolxe, amintită de toţi marii cărturari ai lor fără a se întreba însă cineva cum au venit
aceste informaţii acolo şi dacă sînt adevărate sau falsuri aşa cum au ajuns tăbliţele de aur și plumb
descoperite la Sinaia în 1875, să fie batjocura unor ticăloși.
Belizarie, vestitul general al lui Iustinian, învingîndu-i în anul 536 pe aşa zişii goţi care stăpîneau
Italia prin regatul ostrogot spun istoricii cei pricepuți la minciuni, dar creat de geţi după calea adevă-
rului, ia titlul triumfal de GETICUS MAXIMUS. Ca să vezi și să nu crezi! Mare Smintilă a fost gene-
ralul macedonean sau ilir, ori el era cu toate acasă, iar în cultura europeană minciuna și falsul sînt de
multă vreme, adevăruri sacre!
Teofilact Simocata, cronicarul împăratului bizantin Mauricius(582-602), scrie în Istorie bizantină,
despre geţi, despre oştirile geţilor, dar niciodată despre goţi pentru că acest popor dispăruse din arealul
carpatic după destrămarea imperiului hunilor la mijlocul secolului V! Unii au plecat la începutul seco-
lului din bazinul dunărean împreună cu geţii, făcînd o ,,vizită de lucru” la Roma şi apoi s-au străduit şi
au ajuns fără oprelişti în Spania, rugîndu-i pe băştinaşi, după spusa prelatului Orosius, să-i lase să-i
apere de muşte şi alte gîngănii, astfel ca ei să se poată ruga în linişte şi deplină cucernicie întunecatului
Iahwiţă. Cealaltă ramură care a luptat alături de huni aproape o sută de ani, după dezmembrarea impe-
riului, s-au retras în nordul Mării Caspice şi au mai supravieţuit ca neam distinct în regiune încă vreo
opt sute de ani. Iar o parte dintre ei împreună cu sciții roxolani sau rosomani(oamenii roșii), sarmații
dar și alte seminţii mai mari sau mai mici, au format poporul cazar care a trecut după anul 860 la o
schismă mozaică – sefarzii numindu-i degeneraţi – ce a adus Europei şi lumii numai rău pînă în zilele
noastre. Însă istoricii și lingviștii germani au falsificat în totalitate istoria geților, scoțîndu-i în neant și
înlocuindu-i cu goți, iar acolo unde minciuna nu a mers, au falsificat chiar istoria antică!
Pe la anii 1850 apucîndu-l vedeniile pe marele rabin și istoric chiar mai mare H. Graetz, odată l-a
luminat Ucigă-l Toaca despre originea semită a cazarilor(de neam germanic, adică goții amestecați cu
cei ce trăiau în nordul Mării Caspice) și așa am ajuns în malaxorul minciunilor și falsurilor acestor
cete de ticăloși. Spune mincinosul rabin că neamul cazarilor ar avea origine semită și nimeni nu poate
dovedi contrariul, el pretinzînd că legionarii care au cucerit Ierusalimul în anul 70 au fost cei mai mulți
de neam german și fiindcă nu era destulă pradă pentru acești lotri, și-au luat fiecare cîte o puicuță
ivrită pe care au adus-o în baștină și au pus-o la ouat. Fiind foarte rodoase, afurisiții soți le-au alungat
spre est și așa au ajuns cu cîrdul de puigănei pe fluviul Voga și în nordul Mării Caspice. În acest timp
și-au uitat religia și chemările către Iahwiță, însă uitarea s-a reparat în anii 860 cînd o ceată din Pales-
tina, după ce au fost alungați din imperiul bizantin, i-au convins că sînt neam ales de semiți. O altă
minciună de-a rabinului spune despre acești cazari că ar fi urmașii legionarilor iudei care i-au nimicit
pe daci în războiul din 105-106, și stabilindu-se în spațiul carpatic, și-au luat soațe dintre drăcoaice și
așa s-a născut aici o altă ramură a cazarilor. Venind românii în secolul X din sud, i-au alungat pe băști-
nașii cazari, făcîndu-se ei stăpîni. Minciuna este mai mare decît munții Himalaya fiindcă nu există nici
o urmă arheologică sau informație scrisă despre apariția iudeilor în spațiul carpatic mai devreme de
secolul XVlll.
În anul 1853 rabinul H. Graetz își pune aceste bolunzenii în primul volum din cartea Geschichte
der Juden von den ältesten Zeiten bis auf die Gegenwart, Leipzig, Leiner, care le-a devenit peste noap-
te lumina tuturor mincinoșilor mozaici. Astfel a pornit marea invazie cazară asupra spațiului ro-
mânesc, ajungîndu-se la anii 1870 la cca 250000 de invadatori. Iar năvălitorii ne urau de moarte fiind-
că nu voiam să plecăm de bună voie de pe meleagurile carpatine ca să le facem lor loc de casă, masă,
sinagogi și mare gheșeft.
De o bună bucată de vreme, mai mulți ardeleni spuneau că sînt urmașii colonilor romani în spațiul
carpatic de la anii 106 și au toate drepturile să fie considerați națiune egală în drepturi cu ungurii, sașii
și secuii. Dar austriecii consideră povestea numai o născocire, găsind ac pentru cojocul mioriticilor,
dau drumul pretinsului istoric R. Rösler(1836-1876) să ne ,,fericească” cu cele două broșurele despre
istoria românilor în spațiul carpatic care începe numai în secolul Xl. În anul 1864 apare la Viena

6
cărticica ziaristului cazar intitulată Das varromische Dacien, unde autorul vrea ,,să dovedească” numai
prin revelații că românii din jurul Carpaților s-au format ca popor undeva în sudul Dunării și au migrat
pîlcuri, pîlcuri pe plaiurile mioritice în secolele X-Xl. Mai susține jegul plin de obrăznicie, trăsătură
mult prețuită la mozaici, că românii nu au nici o legătură etnică cu vechii daci pentru că ei sînt formați
din scursura imperiului roman adusă la înmulțit în provincia Dacia după anul 106, iar în anul 275 s-au
retras cu legiunile în sudul Dunării fiindcă nu erau în stare să țină sabia în mînă. În acele locuri neștiu-
te s-au amestecat cu alte popoare, dar undeva în sud, în Tracia, Macedonia și Iliria unde și-a clocit
Dracu urmașii și așa s-a format neamul românesc și limba română! Predecesorii acestei teorii a formă-
rii poporului român în sudul Dunării din coloni romani și alte adaosuri puse bine în acest aluat de-a
lungul timpului, au fost Sulzer, Macai, Endel şi Engel, ei susținînd că la nordul fluviului mai multe
secole teritoriul a fost o “terra deserta”, adică un ținut rămas nelocuit și pustiu, numai bun să fie ocupat
de triburile barbare slave, maghiare și cazare venite din Asia, printre care s-au strecurat mai tîrziu ro-
mânii în secolul X-Xl. Ne dă iluminatul cazar și a doua cărticică Romänische Studien. Untersuchun-
gen zur älteren Geschichte Rumänien (Studii românești. Cercetări asupra istoriei mai vechi a români-
lor), publicată în 1871 la Leipzig și ne priponește pe vecie în sudul Istrului rădăcinile formării neamu-
lui românesc, cam așa rămînînd pînă astăzi. „Teritoriul, care și-a pierdut cea mai mare și mai bună par-
te de populație din urma mulților ani de războaie amare și sîngeroase și prin emigrații a primit o noua
populație romană, coloniști venind din toate provinciile imperiului roman, însă un număr mic din pe-
ninsula italică, totuși. Trebuie să presupunem ca elemente dacice supuse s-au ținut departe de atinge-
rea culturii romane și că sentimentele lor de ranchiună împotriva Romei s-au menținut. În 272, goții
au preluat teritoriul părăsit de romani și populația locală dispare de acolo fără urmă. Pînă în se-
colul al VI-lea Dacia a fost reședința unor triburi germanice, iar cultura care a fertilizat pămîn-
tul respectiv între 107 și 272 a dispărut”, ne zice de la obraz ilustra țăcălie jidoveasco-germană
Robert Rösller, născocind o istorie a românilor numai din ,,presupuneri”!
Și B. F. Peixotto ca reprezentant al B’nai B’rith în România, fiind numit consul al Statelor Unite la
Bucureşti, s-a omorît din greu în cărticica Istoria misiunii mele în România, Paris, 1878, să ne arate că
neamul lor cazar, a fost băștinaș al spațiului carpatic încă din secolul Vl î.e.n., iar noi numai venetici
care i-am alungat de aici, dar ei firi încăpățînate au revenit și vor să-și facă Israelul european!
Ne mai luminează în taina vedeniilor cazare cu ceva istorie carpatină și Johann Kaspar Bluntschli
cu făcătura Der stat Rumänien und das Rechtsverhältniss der Juden in Rumänien (Statul român şi si-
tuaţia juridică a Evreilor în România. Berlin: Verlag von W. und S. Loewenthal, 1879) că nu avem
istorie în jurul Carpaților, pe cînd ei îi plimbau oiștea lui Yaho pe aceste meleaguri din ,,vremuri ime-
moriale”, închinîndu-i rugi fierbinți că se topeau și ghețarii de la polul nord.
Plăsmuitorul E. Schwartzfeld, cazar născut în Iași, cu studii de medicină la București unde se stabi-
lește, în broșurica Din istoria evreilor din România, Bucureşti 1898, spune despre jidovii alungaţi în
acei ani de austrieci din Bucovina, ,,care se întoarseră în patria lor mumă: Moldova”, ori austriecii în
documentele lor oficiale scriu că aceşti migratori fără căpătîi au venit în teritoriul de la estul Carpaţilor
odată cu armatele ruseşti în anul 1768. Fiorosul născocitor ne falsifică și batjocorește istoria și cultura
așa cum le cere Yahwiță pretinzînd că ei sînt băștinași pe aceste locuri cu peste 1500 ani înaintea ro-
mânilor și pentru asemenea ticăloșii este expulzat în 1885 împreună cu ceilalți ,,evrei” pricepuți în
minciuni și falsuri asupra istoriei românilor.
Bernard Stambler(Histoire des Israélites Roumains et le droit d’intervention, Paris, Jouve, 1913) ne
pune și el sub ghilotina minciunii sioniste sau sataniste, susținînd că sînt băștinași în locurile locuite de
români, de peste 2500 ani și cerea intervenția armatelor străine în România să ,,salveze” de la nimicire
pe nevinovații ,,evrei” astfel să-și aibă și ei casă aici în jurul Carpaților – Yahveland, Jidania Carpatină
sau Israelul european – după cum le spun vedeniile cu pretenții de istorii adevărate. Avem aici dovada
clară a falsificării cu premeditare a istoriei și culturii românilor de către ticăloșii cazari care au
dreptul să spună și să scrie orice minciună sau vedenie satanistă despre noi, iar dacă i-am fi căutat în
freză pentru nelegiuire, atunci porneau de peste tot urlete de antisemitism și rasism turbat că nu va
avea loc îndrăznețul să se ascundă pe pămînt.
În anul 1825 a apărut la Budapesta, Lexiconul de la Buda cu titlul complet Lesicon românescu-
latinescu-ungurescu-nemțescu, care de mai mulți autori în cursul a treizeci și mai multor ani s-au
lucrat. În cele cca 1000 de pagini, lucrarea cuprinde traducerea în limbile arătate și etimologia pentru
aproximativ 10.000 de cuvinte și termeni ai limbii române, avînd inclusă la început și o reeditare
a Orthographiei Romane a lui Petru Maior. La realizarea ei au contribuit după puteri și timp: Samuil

7
Micu, Petru Maior, Vasile Coloși, Gheorghe Șincai, Ion Piuariu-Molnar, Ioan Corneli și frații Ioan
Teodorovici și Alexandru Teodori. Însă lucrarea nu a fost acceptată de ceata de ticăloși de la București
încuibați în Academia Română fiindcă avea un păcat fundamental; ea punea ca temelie continuitatea
românilor din legionarii romani care s-au stabilit în Dacia, ori povestea le nimicea planurile mafiei
cazare care dorea să se facă stăpînă peste plaiurile carpatine. Dicționarul nici astăzi nu este amintit în
DEX, fiindcă ar fi realizat în lumina ,,purismului latinist”, dar asta se referă la originea cuvintelor și nu
la numărul lor, care este incomparabil cu ce ne-a dat ,,înluminatul cazar” pe care îl voi aminti în con-
tinuare. Numai cîntărind cu dreaptă judecată datele și faptele trecutului, ne putem salva din mocirla în
care ne-au adus ,,savanții” noștri pricepuți numai în ticăloșii și trădări de Neam și Țară!
Pentru a șterge orice legătură a românilor cu spațiul carpatic, mai vin ticăloșii cazari cu ,,lingvistul”
fără studii și cultură în acest domeniu, Alexandru Hirth(A. Cihac pentru români) care în anul 1870 dă-
ruiește Academiei Române lucrarea, intitulată Dictionnaire d'étymologie daco-romane, primul volum
Eléments latins comparés avec les autres langues romanes, Frankfurt 1870 și în anul 1879 cu al doilea
volumul, intitulat Eléments slaves, magyars, turcs, grecs-moderne et albanais. Este o lucrare de for-
mat mic, volumul 1 are numai 320 file cu 5765 cuvinte, fiind scrisă în limba franceză pentru că auto-
rul nu cunoștea deloc limba română, iar aceasta se vrea lucrarea de căpătîi a lingvisticii românești,
Academia Română tîmpindu-ne cu fel de fel de origini ale cuvintelor românești preluate de la neamuri
mai apropiate sau mai îndepărtate! El află prin vedenii originile acesstor cuvinte astfel: 2361 slave;
965 turcești; 635 din greaca modernă; 589 ungurești; 50 albaneze și 1165 de origine latină, dar nimic
din limba geților sau dacilor! După minciunile și falsurile acestui ticălos, românii de astăzi sînt numai
niște slavi latinizați în secolele Vl-X care au năvălit în nordul Dunării și au făcut mare prăpăd în baști-
na blînzilor cazari. Însă povestea era mai veche fiind născocită de cazarul din imperiul rus, F. F. Vigel
care pretinde că românii sînt niște slavo-daci latinizați. Ca să arăt cît de mult ne urăsc acești ticăloși și
cum și-au făcut din minciună și fals o meserie sacră de care alții s-ar rușina, voi da cîteva exemple pe
care le știau și ei atunci. Majoritatea românilor de astăzi au costumul tradițional asemănător sau iden-
tic cu al dacilor(geților) de pe columna lui Traian. Slavii, albanezii și grccii nu au nimic cu acest fel de
vestimentație; deci minciună mai mare decît Himalaya! Obiceiurile noastre de Anul Nou dar și altele
nu se regăsesc în vechile culturi antice și nici la slavi sau albanezi, ele venind toate din cultura geților.
Împăratul Constantin cel Mare(306-337) și-a pus în partea de sus pe arcul de triumf din Roma cîte doi
geți pe fiecare colț și nimeni nu poate crede că el aducea omagiu unui popor de sălbatici dispăruți sub
sabia lui Traian! Împăratul Galerius(305-311) și-a sculptat pe arcul de triumf din Salonic armate de
geți și iarăși sînt convins că împăratul nu era nebun, însă în România de ieri și de azi, fel de fel de tică-
loși ne falsifică istoria și cultura identitară cum vrea mafia cazară. Ilustra țăcălie cazară a apărut pe
plaiurile noastre la vîrsta de doi ani și a plecat la opt ani, iar altă scriere sau articol nu are în cultura ro-
mână ori germană. Nimeni nu știe ce studii a făcut, iar nebunia pe care o susține în pretinsa lucrare
științifică(nimicirea completă a neamului dac sau get) a fost combătută cu argumente lingvistice de cel
mai mare lingvist pe care l-a avut românii pînă în prezent - B. P. Hașdeu - că nu a mai rămas nimic din
ea, însă pentru asemenea fleacuri Academia Română nu a dat-o jos de pe soclu fiind și astăzi conside-
rată temelia lingvisticii noastre. ,,Marele lingvist” care nu știa limba română și ,,fondator al lingvisticii
românești”, a trăit în perioada 1825-1887 dar nu este amintit de nici un scriitor român de parcă ar fi lu-
crat numai în străfundurile iadului și nu există nici o însemnare că ar fi lucrat pe undeva. Pentru aceste
merite este făcut în anul 1872 membru de onoare al Societății Academice Române, adică al unei aso-
ciații private, poate și de privată! ,,Marele geniu” cazar ne-a născocit nenorocita soartă să o purtăm pe
umeri în veșnicie, dar a fost sprijinit în ticăloșia lui de unii români cu funcții importante!
În Basarabia F. F. Vigel(1786-1856) de neam cazar ajunge viceguvernator al acestei gubernii între
anii 1823 – 1826, după care își scrie Memoriile ce au apărut la Moscova în anul 1865 unde zice despre
neamul nostru că sîntem un amestec de urmași ai colonilor romani cu dacii-slavi care erau băștinași
aici. Dacă el i-a scos din pălăria plină cu minciuni pe slavo-daci, înseamnă că falsul avea deja ceva
stagiu în țăcăliile unor ruși stăpîniți de vedeniile măririi pămîntești, fiindcă Vigel moare în anul 1856,
iar aceste memorii se referă la perioada 1820-1840 fiind un fel de îndrumar al multor departamente ale
guvernului rus de la Petrograd.
Ungurii care primesc de la viclenii austrieci dreptul de a uni Ardealul cu Ungaria în anul 1867, ne-
au pus sub o persecuție continuă pînă în 1918, ce urmărea desnaționalizarea românilor prin interzice-
rea limbii în școlile de stat, după care au urmat școlile parohiale și la urmă s-a încercat scoaterea limbii
române din slujbele religioase. Așa ne-au civilizat austriecii în Bucovina unde au făcut dispărut în cca

8
150 de ani, elementul majoritar românesc fiind înlocuit cu ruteni, ucraineni, polonezi și cazari, toți
năvăliți aici după anii 1780-1800, fiindcă noi trebuia să dispărem de pe aceste pămînturi. În teritoriul
luat de austrieci din nordul Moldovei în anul 1775, numit de ei Bucovina, românii au fost dați pe mîna
ucrainenilor greco-catolici care le-au interzis folosirea limbii române în biserică sau școli și le-au
schimbat numele, adăugînd la cel românesc, terminațiile ciuc, iuc sau enco, pentru a-i face ucraineni
sadea. Dacă în anul cînd austriecii s-au făcut stăpîni pe aceste plaiuri, românii erau 85%, în anul 1918
mai reprezentau 45% și asta numai datorită civilizației pe care ne-au dat-o! Și astăzi sînt români care
se mîndresc cu mancurtizarea suferită, pretinzînd că sînt ucraineni deși portul, obiceiurile și unele
practici de cult arată că au fost cîndva români!
În perioada 1865-1880 peste neamul românesc s-a pornit un adevărat genocid privind dezna-
ționalizarea acestora de către austrieci, unguri, ucraineni, ruși și mafia cazară.
Puși în fața amplului proces de deznaționalizare a românilor din imperiul austriac și rusesc, tinerii
studenți români sprijiniți direct de ,,generația de la 1848” se organizează în perioada 1860-1870 în mai
multe societăți culturale pentru păstrarea identității românești și pun la cale un Congres la mănăstirea
Putna în anul 1870, dar îl amînă cu un an datorită războiului franco-prusac. Scopul declarat era să săr-
bătorească 400 ani de la zidirea mănăstirii, dar doreau să discute despre drumul ce trebuie urmat pen-
tru a salva neamul românesc de la deznaționalizarea impusă în cele două imperii. Printre cei ce au por-
nit la acest drum au fost poetul Mihai Eminescu, Aurel Mureșanu, Iraclie Porumbescu împreună cu
fiul Ciprian, studenții Ștefan C. Mihăilescu, G. Dem Teodorescu și Ioan A. Brătescu din București, ur-
mați de cei din Iași, în frunte cu Vasile Chiru, dar mulți alți români cu suflet curat pentru Neam și Ța-
ră! Au venit și unii politicieni din Principatul România care doreau să transmită tinerimii că Țara vrea
să fie întreagă ca altădată și nu făcută bucăți pentru interesele prădătoare ale ,,civilizatorilor”. Congre-
sul s-a ținut la 15 august 1871, avînd ca teme principale: Cum ar putea generația prezentă să con-
tribuie la dezvoltarea culturii și în ce directive să pornească junimea română spre a crea condițiile
unei dezvoltări sigure și permanente? Participanții au discutat problemele identitare și culturale ale
românilor care erau atît de grav afectate de gîndurile ,,civilizatoare” ale stăpînirii austriece, ungurești
și rusești, dar și ale altora mai îndepărtați sau chiar din ținuturile românești. Se poate considera că ge-
nerația momentului Putna 1871 a pregătit și anticipat generația de sacrificiu din primul război mon-
dial și cea a trezirii din mocirla înfeudării culturale a Occidentului, ducînd la formarea grupării Garda
Conștiinței Naționale în martie 1918 care avea scopuri chiar mai mari pentru neamul românesc.
Istoricul A. D. Xenopol în lucrarea Teoria lui Roesler, Studiu asupra stăruinței romînilor în Dacia
Traiană, Tipografia Națională Iași, 1884, arată că povestea este o acțiune de deznaționalizare a româ-
nilor din Ardeal dar și a întregului neam românesc, prin falsificarea istoriei și a originii limbii române
fiindcă tot ce scrie Roesler nu are nici o legătură cu faptele istorice cunoscute atunci. Xenopol comba-
te și ideea că peste românii din nordul Dunării s-au așezat slavii care au avut o influență covîrșitore,
fiindcă dacă ar fi așa, atunci limba română ar trebui să fie un dialect slav, dar lingvistica arată că totul
este o minciună! El mai remarcă faptul că slavii au luat de la vlahii din sudul Dunării multe cuvinte,
care se găsesc și în limba română, dar cei ce vor deznaționalizarea românilor, văd istoria pe dos ca să
poată spune orice despre poporul nostru!
În anul 1875 se descoperă la Sinaia cînd se construia castelul Peleș, cîteva sute de tăblițe de aur și
plumb cu o scriere necunoscută unde se văd amestecate semnele latine, grecești, chirilice, dar și alte
aproximativ 180 semne necunoscute, împreună cu îngeri care țin în mînă roata vieții, mai multe feluri
de cruci, alte simboluri și mulți daci însoțiți de conducătorii lor. Ele au ajuns în posesia lui Carol l, deși
era istoria poporului român, cele din aur au fost topite după ce s-au făcut copii din plumb și împreună
cu cele de plumb au fost depozitate la Muzeul de arheologie din București. Azi mai sînt 32, iar unii
pricepuți din această instituție spun că ar fi niște falsuri care nu merită a fi discutate și ... cam atît!
Ca să înțelegem de ce mozaicii scriau cîte în lună și în stele despre originea românilor, ducîndu-ne
să ne căutăm strămoșii acolo unde și-a înțărcat dracu iapa, voi prezenta în continuare trei personaje
care au influențat hotărîtor dogma originii formării poporului român la sudul Dunării, astfel ca spațiul
de la nordul fluviului să rămână baștină a cazarilor, adică a ,,urmașilor soldaților ivriți care au cucerit o
parte din Dacia” și apoi au colonizat-o cu pușcoacele lor pline ochi de sămînță a poporului ales de
Talpa Iadului și condus de Satana!
Un personaj care a muncit mult să ne facă numai rău, falsificîndu-ne cultura identitară cu pretinsele
lui ..iluminări” este Moses Gaster(1856-1939), născut în București, a fost rabin mozaic sefard în Ro-

9
mânia și Anglia, avînd preocupări ca filolog, publicist și folclorist. Bunicul său a fost unul din con-
ducătorii comunității mozaicilor și fondator de sinagogă, iar tatăl său - consul al Olandei la București
și susținător al ideilor mișcării haskalah(iluminismul mozaic apărut la sfîrșitul secolului XVlll din
care au ieșit: comunismul, semitismul, sionismul național-socialist, bolșevismul-leninist și industria
holocaustului). Moses Gaster a urmat gimnaziul și liceul la București avînd ca profesori particulari
pentru limba ivrită și studii biblice pe Korn și pe orientalistul mozaic francez Joseph Halevy, care sus-
ținea că sumerienii sînt strămoșii lor. În anul 1876 și-a început studiile la Seminarul Teologic Mozaic
de la Breslau condus de ,,faimosul” lor istoric Heinrich(Tzvi Hirsch) Graetz, care făcea parte din cea
de-a doua generație de maskilim(iluminiștii mozaici) unde i-a avut ca profesori și pe Zacharia Fran-
kel și David Rosin. În paralel, a învățat și la universitățile din Breslau și Leipzig, studiind textele Torei
și Talmudului, limbilor orientale și romanice. În anul 1877 a obținut diploma de doctor a Universității
din Halle cu o teză de lingvistică romanică - despre fonetica istorică a limbii române - sub condu-
cerea romanistului Gustav Gröber. M. Gaster în studiile elaborate este susținătorul teoriei lui Roesler
privind formarea poporului român în sudul Dunării de unde a migrat tîrziu în nord fără a prezenta
nici un argument istoric, ci numai propriile ,,iluminări”. Mai susține că toată cultura tradițională a ro-
mânilor vine din Torah, Tanak și faimoasa cultură iudaică, chiar dacă între acestea nu există nici o le-
gătură religioasă! În anul 1881 a obținut diploma de rabin din partea Seminarului teologic din Breslau.
La propunerea lui H. Graetz, în anul 1878, Moses Gaster s-a alăturat la Berlin, Comitetului Israeli-
ților din România înființat de ei, care, a urmărit să lege recunoașterea independenței României de
acordarea de cetățenie imigranților mozaici veniți după 1860 peste români. După terminarea studiilor
în Germania, Gaster a început să cerceteze literaturile vechi și literatura populară a românilor, ținînd
prelegeri de mitologie comparată la Universitatea din București și colaborînd la unele publicații ale
vremii. A avut relații apropiate cu Titu Maiorescu, Gr. Tocilescu, Al Odobescu și cazarii Adolphe
Stern, Lazar Edeleanu și Ronetti-Roman. Întors în țară în anul 1881, a fost primit ca membru de
Onoare a Academiei Române, poate pentru dușmănia arătată la Berlin în anul 1878 cînd împreună cu
H. Graetz cereau condiționarea recunoașterii independenței României, de împămîntenirea ,,sudiților”
și a tuturor năvălitorilor cazari de după 1860, în această situație fiind și Gaster. Numai într-o lume de
nebuni sau trădători, își poți pune dușmanul de moarte să-ți scrie istoria și cultura identitară, iar
prin asemenea fapte Academia Română a arătat ce scopuri ascunse urmărește! Mare sionist, a fost unul
dintre fondatorul mișcării sioniste Hovevei Sion(Iubitorii Sionului) sau Hibbat Sion de la noi cuprin-
zînd mai multe organizații ale cazarilor înființate în anul 1881 care s-au unit în anul 1884 și aveau ca
scop migrarea lor în Palestina. De aici s-a născut mișcarea sionistă peste cîțiva ani, iar M. Gaster la noi
dorea înființarea unui mic Israel! Ajunge printre fruntașii mișcării sioniste mondiale și este ales vice-
președinte al Primului Congres Sionist de la Basel din 1897, fiind o figură proeminentă în următoarele
congrese. Este un promotor fanatic al ,,semitizării” culturii românilor și a Europei din secolul XlX și
prima parte a celui următor fiindcă toate vin de sub sf. Prepuț sau au curs puhoi din oiștea tartorului
iadului. Tot după anii 1884 apare cuvîntul ,,antisemitism”, la fel ca cel de ,,evreu”, pînă atunci ei con-
siderîndu-se ,,iudei”, iar asta ne arată cît de mare este minciuna pe care ne-o vîntură pe sub nas că sînt
rasă pură și cultură la fel de pură cu care au ,,luminat” pămîntul!
Povestea trădării de Neam și Țară a Academiei Române în cazul lui M. Gaster s-a repetat în anul
2001, cînd făcîndu-l la data de 6 iunie membru de onoare a acestui cin monstruos pe tartorul industriei
holocaustului mondial Elie Wiesel, acesta a venit numai după 3 ani să ne acuze – de data asta și în
numele Academiei Române – că armata română a ucis în perioada 1941-1944, taman 400000 de mo-
zaici pentru că se dădeau în bărci huța numai cu Talpa Iadului. De aceea minciuna odioasă este apă-
rată cu atîta putere de Academia Română fiindcă satanistul cazar își plimbă/joacă ouăle pe unde îi
pohtește întunecata lui minte și inimă!
În anul 1885 a fost expulzat din România, împreună cu principalii gazetari ai presei israelite,
ca urmare a articolelor defăimătoare la adresa poporului român și a celor care nu au vrut să-i împămîn-
tenească la grămadă pe migratorii mozaici ,,sudiți” veniți după 1860, fiind acuzat că era „membru al
unei asociații iredentiste”. În limba românâ cuvîntul ,,iredentism” înseamnă mișcarea națională care
revendică anexarea la patria mamă a unor teritorii populate de același grup etnic și care se află sub
dominație străină, deci ei erau băștinașii adevărați, iar noi îi asupream și îi persecutam cu toate relele.
Moses Gaster se stabilește la Londra de unde ne trimite mai multe ,,lucrări științifice” despre cultura
noastră tradițională: Literatura populară română (București 1883), Chrestomatie Română (2 volume,
1891), Povești cu păsări și fiare românești (1915), Povești pentru copii din legendele și basmele

10
românești(1923); considerînd că toată își are originea în iudeo-creștinism și fără vedeniile lor, acum
eram tot la nivelul de sabie și ghioagă!
Reședința lui Gaster, din Londra a fost locul unde s-au purtat discuțiile timpurii între sioniștii de
seamă și Ministerul de Externe al Marii Britanii în anul 1917, aici elaborîndu-se proiectul Declarației
Balfour la 7 februarie 1917 în prezența lui Chaim Weizmann, Nahum Sokolow, baronul Rothschild, sir
Mark Sykes și Herbert Samuel. Alți vizitatori ai casei Gaster au fost W. Churchill, Lenin(care a locuit
la Londra aproape un an începînd cu prima parte a lui 1902 și revenind în 1911), Sigmund Freud și
Louis Brandeis. Deși s-a născut la București, nu a cerut cetățenia română fiindcă era ,,evreu” adică de
neam ,,ales” și nu ,,cules” cum erau românii.
În anul 1887 publică la Londra lucrarea Prelegeri Ilchester despre literatura greeko-slavonă, unde
a considerat literatura populară slavo-bizantină drept puntea de legătură dintre literatura popu-
lară pre și post-talmudică și folclorul european, urmărind să dovedească tuturor că semitismul și
iudaismul stau la baza întregii culturi a Europei!
Al doilea personaj care trebuie pus ca mare muncitor în falsificarea originii românilor este cazarul
Eliezer Schein, cunoscut de români sub numele de Lazăr Șăineanu(1859-1934) avînd statutul de
,,sudit” ca și M. Gaster, s-a preocupat de lingvistică și folclorul românesc, fiind o scurtă perioadă de
timp asistent la Universitatea București. A fost în relații apropiate cu T. Maiorescu, Gr. Tocilescu și Al.
Odobescu. În anul 1901 este expulzat din România datorită activității de spionaj în favoarea germa-
nilor și austro-ungarilor pe care o desfășura cu tragere de inimă de cîțiva ani, dar el invocă alte motive
ale mazîlirii. Studiile Elemente turcești în limba română. Influența orientală, publicat în anul 1895 în
„Revista pentru istorie, arheologie și filologie” și ampla lucrare Dicționar universal al limbii române,
apărută în anul 1896, sînt scrierile care au pus bazele originilor slave și turcești a unei părți din
vocabularul limbii române. Dicționarul are 30000 de cuvinte, cu definițiile necesare, dar care nu a
fost considerat o lucrare temeinică de cei mai mulți intelectuali români, iar Iorga l-a criticat pe autor că
nu cunoștea decît din cărți cultura poporului român, multe interpretări privind originile cuvintelor erau
fanteziste sau venite din interesul ,,iluminismului mozaic”. Însă cu un an înainte, T. Maiorescu îi re-
trage în numele Academiei Române lui Hașdeu dreptul de a continua munca la Etimologicum magnum
romaniae, fiindcă autorul dovedea că limba română este mai veche decît cea latină, iar legăturile dintre
ele sînt cu mult înainte de venirea romanilor la jaf în Dacia. Acest adevăr a supărat toată liota de trădă-
tori, care și-au unit puterile să nu se dărîme templul minciunilor sataniste! În anul 1900 el publică la
Londra în limba engleză un studiu despre originile Jidovilor sau Tătarilor din basmele poporului ro-
mân, pe care îi consideră strămoșii lor ce s-au așezat prin ținuturile dunărene după prăbușirea
statului Kazaria în anul 1016, decii fiind băștinași!
Legăturile atît de ciudate ale cazarilor Moses Gaster și Eliezer Shein care negau existența ,,dacilor”
sau geților în spațiul carpatic înainte de secolul lV î.e.n. cu cei trei draci antiromâni amintiți mai îna-
inte, are o explicație simplă, dar plină de învățăminte pentru cei care vor ca nenorocirile istoriei să nu
se mai repete. Cei doi gangsteri sioniști doreau să-și facă un Israel european în spațiul românesc,
iar cei trei ,,români patrioți” îi sprijineau în acțiunea criminală de falsificare a istoriei, culturii neamu-
lui nostru și originii limbii române.
Gr. Tocilescu este cel care a falsificat monumentul de la Adamclisi pretinzînd că a fost construit de
romani deși pe el s-au găsit mai multe metope cu chipuri de perși, adică era ridicat de geți în memoria
celor căzuți în luptele cu oștirea cotropitorilor înfrînți de geți pe care ei îi numesc ,,sciți” în anii 530
î.e.n. unde a fost făcut prizonier și executat chiar regele regilor, Cirus cel Mare și 513-512 î.e.n. cînd
Darius l a trebuit să-și ia gîndul de a fi stăpîn la nord de Istru. De ce noi nu avem drept la istorie? De
ce numai cei care s-au ținut de pederastie, sînt viteji, iar strămoșii noștri o adunătură de nemernici care
i-au bătut cu mănunchiul de urzici pe fioroșii perși prin părțile rușinoase pînă ce aceștia au rupt-o la
fugă răcnind de au îngrozit și ceriul. Ca să nu fie demascat, ticălosul istoric a ,,scăpat” 5 metope în
Dunăre de unde nu au mai fost scoase niciodată, dar în depozitul monumentului există și azi alte trei
metope cu chipuri de perși și nimeni nu poate pretinde că sînt vedenii.
Al doilea personaj este nepotul lui Ion Brătianu, Al. Odobescu, profesor de filologie și arheolog
amator, care la 14 februarie 1888, cînd ne închinam pînă la pămînt Franţei şi Germaniei, la inaugura-
rea Ateneului Român spunea: ,,Schimbările faţă ce se făcu aici în România, cînd de sub aspra şi în-
tunecata asuprire a dacului Decebal, ţara noastră prin fericita-i cucerire de către Traian , începu
repede şi lesne în luminoasa şi binecuvîntata împărăţie a neamului latin”. Se sinucide în noiembrie
1895, datorită unei iubiri rătăcite cu o femeie mai tînără cu 25 ani decît el, pentru care a luat împrumu-

11
turi de la mai multe bănci ale jidanilor și nu le mai putea restitui. Așa gîndeau unii români ,,patrioți”
despre strămoșii lor adevărați, dar și despre cei născociți de istoricii germani.
Al treilea personaj este Titu Maiorescu(avocat) cel care a pus la cale otrăvirea lui Eminescu cu
mercur în spitalul Caritas de către medicul cazar Fr. Iszak, fiindcă marele poet se opunea falsificării
culturii românilor de către veneticii cazari, sprijiniți pe față de unii români. Maiorescu a fost un latinist
fanatic și indo-germanist la fel de fanatic, susținînd toate aberațiile cu pretenții istorice despre daci sau
geți, fiind cunoscut ca ,,avocatul jidanilor” pe care i-a apărat în zeci de procese de evaziune fiscală și
delapidare, împotriva statului român. A fost mulți ani senator, ministru și prim-ministru, dar asta nu l-a
oprit să ajute pe jidani să jefuiască și să ne falsifice istoria și cultura identitară.
Impunerea dicționarului lui Șăineanu și scoaterea din discuția lingvistă a muncii lui Hașdeu, ne do-
vedește ceea ce a pus la cale Academia Română – falsificarea istoriei și culturii noastre pentru a face
loc israeliților cazari în ținuturile dunărene. Susținînd că poporul român s-a format la sudul Dunării și
a migrat în nord într-o perioadă de timp ce cuprinde secolele lX-Xl, Academia Română - după cum
arată și textul lui Schein/Șăineanu – a făcut loc ,,băștinașilor cazari” pe aceste pămînturi prin infailibi-
lul argument ,,este foarte posibil” care în timp s-a transformat în adevăr istoric și lingvistic de netăgă-
duit. Și tot acest lingvist cazar în dicționarul lui stabilește originea albaneză, slavă și turcă a multor
cuvinte din limba română astfel să aibă și o dovadă lingvistică a faptului ,,istoric de necontestat” că
poporul român s-a format în sudul Dunării și mai tîrziu numai a migrat în nord pînă în Carpații Pădu-
roși, venind și spărgîndu-i rău pe jidovii tătari care erau băștinași. După ce cazarii au devenit stăpînii
românilor cu ajutorul fraților lor bolșevici care conduceau imperiul roșu al Satanei, unul de-al lor de
profesie ziarist plin de revelații - M. Roller – membru al Academiei Române din anul 1948, ne-a scris
în anul 1951 o Istorie a RPR unde pretinde că neamul nostru strămoșesc ar fi de origine slavă care
vorbește o păsărească cu fond latin, adică taman cum a scris ,,suditul” spion jidan Eliezer Schein(sau
Lazăr Șăineanu pentru urechile noastre) cu 60 de ani mai devreme!
Ieșeanul Teodor Burada(1839-1923), jurist, folclorist, etnograf, muzicolog, profesor la Conservator
și animator al teatrului românesc, descoperitorul bocetului popular a fost un pelerin neobosit în perioa-
da 1878-1900 făcînd 20 călătorii pe la românii din jurul Regatul România, pentru a le cerceta obiceiu-
rile, graiurile, muzica și cultura identitară. ,,Bagajele” lui de călătorie la întoarcerea spre casă erau pli-
ne de comori folclorice și etnografice: balade, cîntece de nuntă, bocete, descrieri de costume, de case,
mod de viață; de obiceiuri practicate în diferite împrejurări, toate dovedind vechimea și unitatea popo-
rului român și a culturii lui. Aceste descrieri nu erau simple reportaje ci studii cuprinzătoare alcătuind
toate laolaltă o inventariere a românismului de pretutindeni, la data respectivă. Însemnările au fost
publica în diferite reviste apoi adunate într-o carte, dar Academia Română le-a considerat simple
nebunii ale unui nefericit scăpat de la balamuc. Atitudinea pe care Academia Română a avut-o față
de scrierile pline de falsuri ale cazarilor la adresa istoriei și culturii noastre, dar luate ca adevăruri
sacre și informațiile uluitoare adunate de Hașdeu și Burada, însă considerate ca aiureli ale unor nebuni,
arată adevăratul scop al înființării acestei instituții: acela de a ne falsifica la poruncă jidovească,
istoria și cultura identitară, făcînd-o cu atîta ură încît nici azi nu ne putem reveni din măcelul spiritual
săvîrșit asupra mentalului colectiv al poporului român.
Elena Niculiță-Voronca a fost o culegătoare de comori strămoșești în Bucovina sub austrieci, ajun-
gînd în satul Mihalcea, lîngă Cernăuți în anul 1889 unde soțul ei a fost numit preot. Dar mare i-a fost
supărarea cînd a constatat puternica deznaționalizare sistematică pe care au suferit-o românii în suta de
ani de sub stăpînirea austriecilor cum scrie în prefața cărții. ,,Satul era de țărani răzeși însă asupra că-
rora s-a făcut o diabolică acțiune de deznaționalizare, încît ei mai știau ceva românește, dar nu vo-
iau să vorbească, ziceau că-i țigănește”. De această mancurtizare s-au ocupat rutenii și preoții ucrai-
neni uniți cu Roma. A reușit să tipărească aceste comori de suflet românesc Datinile și credințele po-
porului român, puse în două volume în anul 1905 la Cernăuți, fiind retipărite de editura Saeculum, Bu-
curești în 1998. Cînd armata română se retrăgea din Basarabia și Bucovina în 28-30 iunie 1940 în
urma ultimatumului dat de bolșevici, jidanii îi scuipau pe aceștia strigîndu-le că sînt țigani. Iar marele
,,doctor ardelean” și cel mai mare ticălos din perioada modernă – Iuliu Maniu - spunea despre românii
din sudul și estul Carpaților că sînt ,,țigani regățeni”, ,,infami regățeni„ sau ,,greco-bizantini”. Astăzi
țiganii de la noi își spun ,,romi” sau ,,romani”, dar dacă s-ar duce cu această snoavă în Italia, după pri-
ma strigare sigur le va fi spartă afurisita goarnă, însă la noi e huzur ca la casa de nebuni.
În vara anului 1940 cînd bolșevicii ne-au cerut plecarea din cele două teritorii din nordul și estul
României, ne spuneau că poporul din aceste regiuni este de origine slavă și Basarabia a fost multe

12
secole a lor. Ori teritoriul a făcut parte din Moldova feudală și nu avea cum să se numească Basarabia.
Dar tot așa au făcut austriecii după ce au luat prin minciuni și mite, partea de nord a Moldovei, nu-
mind-o Bucovina, astfel ca să nu mai aibă nici o legătură de neam și istorică cu vechiul teritoriu, năs-
cocind ei o altă istorie și un alt popor.
În Calendarul Muncii pentru anul 1910, editat de socialiştii cazari din România, scriu ei nişte ver-
suri pline de har și binecuvîntare către neamul românilor: ,,Nesăţioasă bandă de reptile… Suflete per-
verse, vulpi, lupi, hiene,/ cu chipuri omeneşti, cu veninul negru,/ nemernici farisei, şerpi înveninaţi,/
putrede gunoaie.” şi ne ameninţă că ne-a sosit ceasul judecății pentru că: ,,Desfăşuraţi stindardul de
ruină”. Oricît venin au împotriva noastră, citatul le arată toată hidoșenia și ura împotriva neamului
omenesc pe care o poartă de cînd au început să se adape la izvorul revelațiilor sataniste. Ne mai spun
de la obraz jegurile că: ,,Naţionalismul e un fel de izvor al cîştigului şi al existenţei unor oameni fără
suflet”, iar despre credințele românilor scriu: ,,Clericalismul e piedestalul naţionalismului precum şi
piedica înaintării culturale a poporului român.” După 1945 au închis cîteva sute de schituri, mănăstiri
și biserici ca să scape de grijile pe care le purtau după cap din cauza românilor. Nu puteau dormi întu-
necații jidani că românii nu înaintau din revoluție în revoluție pentru propășirea lor culturală! Calenda-
rul a fost tipărit în 26730 de bucăţi, și dacă punem la socoteală că atunci erau printre români cam
250000 de mozaici, iar fiecare familie avea cam 5 membri, vedem că una din două familii a primit
acest îndrumar antiromânesc, iar peste 35 de ani, ura lor va ieși la lumină și se va vărsa peste neamul
românesc ca un blestem al iadului!
Și ceva iluminări pentru mintea românilor venite toate din scriitura lor Cronica Israelită din ianua-
rie 1910 scrise de pana lui Iosif R. Petreanu: ,,România este o naţiune, iar nu o rasă, şi o naţiune care
cuprinde elemente ce nu sunt de rasă latină şi nici de religie ortodoxă. România s-a format ca toate
Statele, şi mai mult poate decît altele, prin unire a diferitelor rase de oameni şi diferite popoare la un
Stat, care cu timpul a devenit Statul Român. Dintre aceste diferite popoare fac parte şi evreii, care
au trăit în această ţară în timpuri imemoriale şi cărora li se datoreşte în bună parte avîntul pe care
l-a luat Statul Român, evreii fiind aproape singurii comercianţi şi industriaşi ai ţării. Căci o ţară nu se
formează numai prin sabie şi ghioagă, ci şi prin munca economică, şi evreii au avut, precum au şi
acum, un rost economic în această ţară… Dacă Statul Român are caracter naţional, atunci evreii fac
parte din naţiunea integrantă română; dar dacă evreii nu fac parte din naţiunea română şi sînt o altă
naţiune, România nu are caracter naţional.” Pe cale de consecință, din teritoriul României trebuie să
le dăm și lor un loc unde să-și pună capul în poala Satanei, fiindcă și ei sînt o națiune pe aceste locuri
din ,,timpuri imemoriale” care încep odată cu marea invazie cazară de după anii 1860!
În anul 1911 moare Nicolae Densușianu, iar manuscrisul lui Dacia preistorică este publicat în anul
1913, dar de către un fost prieten fiindcă fratele Ovid, era pus cu tot calabalîcul în trăsurica trădătorilor
de Neam și Țară. Academia Română nici nu a vrut să audă de lucrare, dar premiază Getica lui Vasile
Pîrvan în anul 1926 pentru că a făcut lumină în istoria noastră, deși făcătura mincinosului istoric este
un studiu arheologic!!! În prefaţa cărţii, academicianul C. I. Istrati scria: ,,Declar că Dacia preistorică
este una din cele mai mari opere, dacă nu cea mai importantă, pe care a scris-o o pană ţinută de
mîna unui român”. Pentru Nicolae Densuşianu tradiţiile istorice din legendele, cîntecele şi datinile
ţăranului român sînt, cum scrie la pagina 13: ,,arhivele naţionale ale poporului român care vor permite
a se studia cum a fost cu mii de ani înainte pămîntul strămoşesc al românilor, care este trupina sa etni-
că principală din vechile popoare italice, şi care sînt, în general, evenimentele istoriei sale înainte de a
păşi pe pămîntul Daciei.”
Jidovimii din România urcîndu-i-se sîngele la cap de ciudă cînd a văzut lucrarea lui N. Densușianu,
a chemat pe lacheul de serviciu, istoricul și arheologul cacademician Vasile Pîrvan să murdărească şi
să batjocorească cartea acestuia, pentru că le nimicea planul lor criminal de a se ţine băştinaşi pe plaiu-
rile mioritice, iar noi venetici și munca lor de 2000 de ani ca popor ales se ducea de rîpă.
Să lămurim unele ciudățenii ale istoricului V. Pîrvan cu privire la istoria spațiului carpatic și obe-
diența absolută față de minciunile germanilor(indo-germanismul și tracismul) și cele ale mafiei cazare.
După absolvirea facultății de istorie din București în anul 1904, a plecat pentru specializare cu o bursă
a ,,fondului Hillel” în Germania unde stă pînă în anul 1908 urmărind cursuri la facultățile din Breslau,
Jena și Berlin. Hillel Manoach(1797 - 1862) a fost un bancher sefard și consul onorific al Imperiului
Otoman în România, președinte al Comunității Evreiești Spaniole din București. Din anul 1923, bursa
Hillel este preluată de B'nai B'rith și folosită pentru răspîndirea culturii iudaice în lume.
Pîrvan revine în țară în 1909 și este numit profesor la Universitatea din București, iar din anul 1910

13
devine membru al Academiei Române și moare în iunie 1927. În anul 1920 înființează editura Cultura
Națională, iar în anul 1921 împreună cu Aristide Blank – proprietarul trustul bancar Marmorosch –
Blank – pune bazele organizației Fundația Cultura Națională, el fiind președinte, dar ajungînd și mem-
bru în consiliul de administrație al băncii! Ca să înţelegem cît de naţională era această fundaţie şi mai
ales ce cultură susţinea, am să citez din broșurica Protocoalele Sionului tradusă din germană de către
Ioan Moţa şi tipărită în anul 1923, cu trei ani înaintea apariţiei cărţii Getica a istoricului Vasile Pîrvan,
fiind exclus orice atac împotriva acestuia, cl scriind despre ce se întîmpla în jurul său. Moţa face
comentarii la capitolul XVl al acestor scrieri sataniste astfel: ,,Cum se manifestă aceleaşi tendinţă de
a jidovi cultura română? Din fericire jidanii nu au ajuns la noi să stăpînească învăţămîntul ca în Franţa;
dar caută prin toate mijloacele să-şi atragă simpatiile tineretului, cum a făcut Banca Marmorosch-
Blank, aducînd înlesniri de trai şi studenţilor români de la Paris; caută prin toate mijloacele să atra-
gă intelectuali, profesori universitari, academicieni, de partea lor, făcîndu-le reclamă care satis-
face vanitatea, dar adoarme conştiinţa de român, punîndu-i în consiliile de administraţie ale
diferitelor bănci şi mai ales la societatea aşa zisă Cultura Naţională finanţată de Blank”!
Ca să nu fie nici un dubiu asupra veridicității afirmațiilor lui Moța că jidanii îi mituiau ,,legal” pe
unii conducători ai românilor, numindu-i în consiliile de administrație ale unor întreprinderi sau bănci,
dau cîteva rînduri din scrisoarea trimisă de mareșalul I. Antonescu lui C. I. C. Brătianu la data de 29
octombrie 1942 ca răspuns la o scrisoare a acestuia unde cerea ieșirea României din război, indiferent
de consecințe. ,,... călcarea legilor şi Constituţiei; luări de comisioane la toate furniturile statului;...
demagogie, incorectitudine civică, provocată de faptul că atunci când eraţi în opoziţie dirijaţi ocult
statul, în profitul intereselor dumneavoastră şi ale jidanilor din ale căror consilii de administraţie –
mari şi mici – făceaţi parte, iar de pe fotoliile ministeriale încurajaţi şi favorizaţi, acopereaţi şi
muşamalizaţi afacerile lor şi ale d-stră, în detrimentul statului.” Scrisoarea este un adevărat rechi-
zitoriu al perioadei interbelice unde liberalii și țărăniștii au făcut numai ce au vrut pentru interesul lor,
dar în dauna Țării și a românilor. Ea se află la Arhiva Istorică Centrală; fond Preşedinţia Consiliului de
Miniştri, Cabinet I. Antonescu, dos. 61/1940, f. 88-221.
În anul 1926 își publică munca de arheolog în lucrarea Getica, iar în introducere, scrie ilustra otrea-
pă a mafiei cazare: ,,Contemporan, Nicolae Densuşianu scria romanul său fantastic Dacia preistorică
plin de mitologie şi de filologie absurdă, care la apariţia sa(postumă: 1913) deşteptă o admiraţie şi un
entuziasm nemărginit printre diletanţii români în arheologie.” Chiar din aceste rînduri, golanul minte
scriind că lucrarea lui Densuşianu este o carte de arheologie, catalogînd-o ,,un roman fantastic… plin
de mitologie şi filozofie absurdă”, dovedind prin asta că purta o ură fanatică împotriva a tot ce putea
contrazice minciunile mafie cazare, ale lui cu tracismul nebunilor și a Cacademiei Române. Cartea are
504 pagini şi conţine 507 desene de obiecte arheologice împreună cu 7 hărţi. Numai capitolul ll intitu-
lat Cultura getică, paginile 81-100 tratează despre istoria geţilor. Prea puţin pentru o protoistorie şi
mai ales pentru o istorie a poporului get. Capitolul l tratează despre sciţi şi cimerieni şi toate vînzole-
lile lor peste neamul get născocite de întunecatul mioritic, cu fel de fel de interpretări smintite sau tică-
loase. Paginile 415-468 sînt un rezumat în limba franceză cu titlul Getica, eseul unei preistorii a
Daciei în timpul primului mileniu. Adică să înţelegem şi noi după înţelepciunea priceputului Pîrvan;
oricît ne-am screme, nu putem trece mai departe de această limită! Să-i strîmbăm zicerea mincinoasă
cu următorul adevăr pe care îl ştia şi el: participarea geţilor la războiul Troiei din secolul Xlll î.e.n.
alături de troieni dar şi alte informaţii pe care le ocoleşte îndrăcitul ticălos cu multă grijă.
Cartea se încheie cu următoarele concluzii aflate la p. 406 care ne luminează despre crezul istoric al
lui Pîrvan cu privire la istoria strămoșilor noștri: ,,Începută în sec. lV î.e.n. prin celţi, intensificată din
sec. ll î.e.n. chiar de romani, occidentalizarea geţilor din Carpaţi nu putea duce decît la un singur rezul-
tat: în momentul cînd romanii luau definitiv rolul civilizator al celţilor, supunîndu-i şi pe aceştia, din
Gallia şi pînă la gurile Dunării, formelor de viaţă romane, Dacia era perfect pregătită să devie şi ea
romană. Romanizarea Daciei se anunţase de altfel antropogeografic încă de la 1000 î.e.n., cînd
cultura villanoviană îmbrăţişa şi întreg masivul carpatic. Celţii au mijlocit însă apoi şi elementele ma-
teriale ale culturii greco-italice. Iar romanii au tras concluziile: atît etnografic cît şi spirituale”. Adică
neghiobii geți, după acest ticălos ,,român patriot”, erau pregătiți să-i pupe în cur pe romani chiar îna-
inte cu 300 de ani ca Roma să fie întemeiată, așa cum a făcut magistrul V. Pîrvan la dosul puturos al
mafiei cazare al cărui trepăduș odios era!!!
Tot el în calitatea de director al Muzeului Național de Arheologie din București, a interzis orice
discuție despre tăblițele de aur și plumb descoperite la Sinaia în anul 1875 și depozitate la această

14
instituție, care prin alfabetul scos la lumină arată că geții și românii au folosit acest alfabet timp de
peste 2500 de ani, iar strămoșii noștri nu au fost nimiciți și nici nu au părăsit spațiul carpatic, cei de azi
fiind urmașii geților din antichitate, nimicirea fiind numai o minciună a istoricilor germani pentru a
crea ,,spațiul vital” aici la nord de Dunăre, dar și mafia cazară avea aici ,,baștină” de sute de ani!
Astăzi lucrarea lui Vasile Pîrvan este însă ținută de mulți istorici români ca una de istorie adevărată
și nimeni nu are curajul să spună altceva. Dar ea poate fi numită și Prostica(tic: rîtul porcului) fiindcă
a mințit ca un nebun, considerîndu-i pe toți o turmă de tîmpiți, numai el fiind bun de luat în seamă așa
cum l-a înălțat A. Blank fiindcă ne-a falsificat istoria să le fie bine cazarilor venetici!
În Istoria poporului român, lucrare apărută în limba română în anul 1985, fiind tradusă după
Geschichte des Rümänischen Volkes in Rahmenseiner Staatsbildungen, scrisă de N. Iorga și apărută la
Gotha în anul 1905, marele om de cultură scrie la pagina 12: ,,Ură şi exagerare de sine au îndrumat
pînă acum pana celor mai mulţi dintre scriitorii istoriei românilor şi ce a rezultat de aici nu e greu
de ghicit; numai păreri sucite, opuse adevărului, pe care neştiutorii şi le-au însuşit şi răspîndit cu o
grabă uimitoare.”
După ce armatele germane conduse de către Mackensen au ocupat Bucureștiul în decembrie 1916,
jidanii s-au pus cu mic cu mare în slujba ocupantului ca lustragii de cizme și bani. Cunoscîndu-i bine
pe români, au devenit agenții Politiei Secrete germane tot așa cum au fost agenții austriecilor în asasi-
natul pus la cale împotriva Marelui Român Mihai Eminescu. Au făcut nenumărate denunțuri împotriva
fruntașilor românilor rămași în București sau împrejurimi, atitudine care se va repeta în Basarabia și
Bucovina în iunie 1940. Lucrarea Impresii, păreri personale din timpul războiului – jurnal zilnic, 13
august 1916-31 decembrie 1918 scrisă de fostul deputat Vasile Cancicov, ne arată fața adevărată a
jegului cazar plin de ură împotriva românilor numai pentru că aceștia nu înțelegeau cum jidanii erau
băștinași în țara lui Ștefan cel Mare, iar ei venetici. La paginile 217 și următoarele ale acestei scrieri
avem referințe la acele vremuri și oameni: ,,Printre primii arestați de nemți în București – au fost –
prof. Constantin Rădulescu – Motru, «omul parlamentului și takist», deputatul Vasile Th. Cancicov,
«omul lui Take Ionescu», deputatul Iancu Procopiu, directorul ziarului L’independence Roumaine,
«omul lui Brătianu», chimistul Ștefan Minovici, Ionică Pilat(cumnatul primului-ministru), dr. Grigore
Cantacuzino, Constantin Băicoianu, Paul Rădulescu, Ionel Protopopescu Pache; Dem. Burileanu, pro-
fesor universitar, Ion Berindei, arhitect, dr. Constantin Cantacuzino, profesor universitar s.a. Inițial
komandatura germană hotărîse deportarea celor arestați in Anatolia”. Ulterior, s-a revenit asupra aces-
tei măsuri și au fost deportați de către trupele germane în Bulgaria, în localitatea Trojan, numai o par-
te din cei arestați, printre care a fost și profesorul Constantin Rădulescu – Motru. La intrarea nemților
în Capitala, românii au fugit, ori s-au ascuns. Numai jidanii și germanofilii, în majoritate străini, au
ieșit în întîmpinarea trupelor inamice, oferindu-se sticle de vin, coniac, pîine, flori. Autorul fiind uluit
de asemenea comportament s-a apropriat de un copil de vreo 12 ani ce împărțea țigarete soldaților
dintr-un coșuleț întrebîndu-l după ce compania s-a îndepărtat: ,,De ce nație ești dumneata?” La care
acesta i-a răspuns plin de dispreț: ,,Eu nu sînt roman, eu sînt evreu!”
Jidanii/cazarii au arătat românilor atîta ură încît Petre Carp unul dintre susținătorii împămîntenirii la
grămadă a năvălitorilor mozaici, și care rămăsese în București pe timpul ocupației germane, văzînd cu
ochii lui acest comportament ticălos și antiromânesc, a spus plin de năduf: ,,In ceea ce privește popu-
lația evreiască, trebuie să-mi revizuiesc total concepțiile”. Citatul este din lucrarea Istoria războiului
pentru întregirea României 1916-1918” – vol. 3, scrisă de C. Kiritescu, Editura Casa Scoalelor, 1921.
Guvernul României aflat refugiat la Iași a fost obligat de către Germania, să semneze tratatul de la
București din 7 mai 1918, unde sînt prevăzute concesii majore din partea statului român față de ,,popo-
rul jidovesc” de la noi. Astfel prin articolele 27 și 28 ale tratatului care veneau direct de la Vereinigung
Judendischer Organisation Deutschlands, adică o organizație a jidanilor germani, ne obligă la împă-
mîntenirea(primirea cetățeniei de român) a tuturor roiurilor de năvălitori cazari venite peste români
după anii 1860, influența cazarului rus Parvus care învîrtea afaceri grele în țara noastră ajutat de clica
de jidani din România, fiind hotărîtoare pe lîngă Înaltul Comandament German pentru impunerea
acestor pretenții. Dar afurisitul cazar era unul dintre finanțatorii lui Lenin și a clicii de criminali care
vor transforma imperiul rus în împărăția Satanei! Dacă nu au reușit acum cu împămîntenirea, ne-au
,,așteptat” la Conferința de pace de la Paris din 1919 unde ne-au certat pentru că nu vrem să-i recu-
noaștem de băștinași fiind nerecunoscători și antisemiți, orbiți din cauza urii ancestrale.
Amarnici în fărădelegi și harnici cum sînt din fire cînd trebuie să le facă rău altora, ne-au așteptat la
cotitură și la Conferința de Pace de la Paris din 1919, unde Alianța Universală Israelită și Jointul și-au

15
prezentat iarăși marele of împotriva românilor nerecunoscători și antisemiți, printr-un memoriu invo-
cînd garanțiile primite de la Marile Puteri: ,,Aceste garanții spun că emanciparea evreilor va fi o condi-
ție prealabilă recunoașterii oricărei anexări teritoriale de către Regatul României și că drepturile obți-
nute astfel de evrei vor fi plasate sub înalta protecție a Ligii Națiunilor”, adică să ne luminăm pe
deplin cu zicerea lor: un stat în stat care putea oricînd să-și revendice independența față de ,,sîngeroșii
antisemiți români”!!! Cînd au avut prilejul să ne facă rău, și-au dat toată silința cum au făcut-o în Ba-
sarabia și Bucovina în iunie 1940-iunie 1941, asasinînd peste 80000 români numai pentru vina că erau
români și mari anticomuniști.
Un buletin contrainformativ pentru perioada 18 august - 18 septembrie 1941 înfăţişa următoarea
atitudine a cazarilor/jidanilor adunați în ghetoul Chișinău: „Resemnarea şi pasivitatea, adoptate mo-
mentan de evrei, au la bază numai ura şi spiritul de revanşă. Rareori, atunci când se simt în siguranţă
sau în furia unei izbucniri de revoltă, cuvintele lor oglindesc adevăratele sentimente ce nutresc: «Ro-
mânii beau anul acesta cu linguriţa din sîngele nostru. La anul vom bea noi cu polonicul din sîngele
românilor». Evreii continuă să nutrească o speranţă aproape bolnăvicioasă că războiul se va termina cu
izbânda dictaturii proletariatului şi că America va interveni într-un fel oarecare în favoarea lor, salvân-
du-i din situaţia în care se găsesc.” (Arhiva M.Ap.N, fond Guvernămîntul Basarabiei, dosar 29, p. 139)
Această ură patologică a cazarilor împotriva românilor a fost mereu și mereu cultivată astfel ca nici
un cazar să aibă urmă de respect pentru țara românilor unde ei au năvălit de peste 80 ani, cum găsim în
cartea rabinului șef Alexandru Safran, Un tăciune smuls flăcărilor Memorii 1939-1947, Hasefer, Bu-
curești, 1996, p. 21: „Naționalismul român, antisemit prin definiţie, devine, la acea epocă, mai into-
lerant, mai extremist. Ura sa tradiţională fată de evrei, considerați ca străini, s-a amestecat cu un
anticomunism absolut". Aceste hoarde de năvălitori se considerau băștinași ai pămînturile unde de mii
de ani trăiau strămoșii românilor de azi, dar nu înțelegeau să dispară de pe aceste locuri ca să facă o
țărișoară ,,poporului ales” de Talpa Iadului!
Am pus mai înainte citate din Cartea neagră scrisă de M. Carp unde mințea cu nerușinare privitor
la pretinsa exterminare a evreilor, prin metode primitive față de civilizații germani. Scrie această
otravă satanistă că germanii colectau părul, poate să-și facă kipa să nu mai știe Yahu cine este cu el și
cine împotrivă! Mai zice că le luau și dinții, dar cred că îi puneau ca talisman la gîtul cîinilor să fie
chiar mai răi decît cazarii. Dacă supărarea le va fi prea mare, le amintesc de Epistola apostolului Pavel
către Filipeni unde la 3.2 avertizează gloatele de goy ce le pregătește viitorul: ,,Păziți-vă de cîini!
Păziți-vă de lucrătorii cei răi! Păziți-vă de tăierea împrejur!” Însă gloatele de goy cap de lut nu vor
înțelege niciodată care este adevărata față a iudaismului, fiindcă ar rămîne și ei fără ,,tăierea împrejur”,
,,sfîntul prepuț” și ,,legămîntul” dintre picioarele lui Yahu sau Shemu. Ultima minciună este că germa-
nii au ,,industrializat... grăsimile victimelor”, cum a apărut și la Botoșani monumentul din cimitirul
lor de la ieșirea din oraș spre Iași. Însă noi cum eram numai niște barbari, îi băteam pînă își dădeau su-
fletul, iar unii au fost vînduți țăranilor ,,pentru a fi omorîți și a li se comercializa îmbrăcămintea”, adi-
că nu aveam nici cu ce ne acoperi fundul de atîta sărăcie și a venit norocul peste noi descoperind mira-
colul holocaustului evreilor, ticăloșie greu de înțeles la acești monștri sataniști, dar ei și-au făcut din
minciună, falsificare și denigrare, cele mai puternice arme împotriva goy-lor. Mai scrie ticălosul, că
românii îi tăiau în bucăți și le colectau sîngele pe care îl foloseau ,,să-și ungă osiile căruțelor”. Dar
înainte de holocaust cu ce își ungeau osiile căruțelor, doar nu a vrut să spună că le ungeau cu caca, iar
acum i-a apucat civilizația și pe ei!
Același autor M. Carp, în volumul lll, Transnistria, p 39 ne spurcă cum numai ei știu să o facă și
scrie canalia sionistă despre țăranii români o minciună a cărui sensuri ascunse nimeni nu le poate înțe-
lege dacă nu știe cît de mult ne-au urît unii cazari de la noi. ,,Deși era abia 15 octombrie, se lăsase un
ger aspru și căzuse în mijlocul nopții prima zăpadă. Oamenii erau aproape goi, unii îmbrăcați în
zdrențe, alții în hîrtie, toți cu rezistența fizică micșorată, astfel că înghețul i-a măcinat cu ușurință,..
paznicii convoaielor au împușcat pe evrei, fie din capriciu sau sadism, sau pentru a-i jefui, fie la cere-
rea țăranilor de pe șosele care cumpărau cu 1500-2000 lei oamenii vii, pe care soldații îi predau gata
împușcați spre a fi jefuiți de îmbrăcăminte”. Adică țăranii români trăiau într-o sărăcie îngrozitoare,
acoperindu-și trupul cu rogojini, piei de animale și poate scoarță de copac, iar acum aveau și ei în fața
ochilor faimoasa civilizație evreiască de care doreau să se bucure. Despre haine din hîrtie nu am auzit
și cred că nu au existat decît în mintea acestui psihopat incurabil, plin de ură și venin împotriva româ-
nilor. La p. 10 ne spune de la obraz că noi suferim în fața germanilor de un complex de inferioritate
istorică și culturală, dar situația românilor era la fel cînd se aflau în fața ,,poporului ales” al ,,fiilor

16
diavolului”, iar asemenea gînduri le spune la adresa noastră de zeci de ori în mincinoasa și ticăloasa lui
născocire cu pretenții de adevăr și numai adevăr, desigur tot din cel satanist. Cît privește, venirea iernii
la mijlocul lunii octombrie, este o golănie tipică pentru acest psihopat ticălos și monstruos, iarna la noi
venea atunci după 15 noiembrie, dar prin vedenie cazară, adică minciună gogonată, se poate dovedi
orice. Mezincescu scrie despre Antonescu la p. 148 că era încă din tinerețe bolnav de sifilis, însă la fel
au scris ei și despre Eminescu în 1910 în ziarul Adevărul că a murit datorită sifilisului. Și așa cam tot
ce este românesc, după aceste spurcăciuni, sigur suferă de nebunie sau alte forme grave de degradare
psihică, ei fiind singurii binecuvîntați de Talpa Iadului cu inteligență unică pentru a conduce întreg
pămîntul. La pagina 170 mai scornește o minciună uluitoare; îl găsește pe Antonescu vinovat de ins-
talarea regimului comunist în România, considerînd că românii sînt atît de tonți încît au uitat de parti-
dul comunist din perioada interbelică format numai din cazari, de unde s-au ales toate scursurile crimi-
nale care au stăpînit România cu mînă de fier din 1945 pînă în anii 1965!
Ca să le arate trădătorilor cazari care au făcut zecile de mii de crime în Basarabia și Bucovina în
iunie 1940 împotriva românilor, cît sînt de antisemiți și criminali românii, legionarul Radu Gyr mem-
bru al Guvernului Antonescu, înființează în martie 1941 la București, teatrul Barașeum care era parte a
holocaustului pus la cale de români împotriva evreilor, ,,numai pentru vina că s-au născut evrei”. Insti-
tuția a ființat pînă în toamna anului 1945 cînd a fost închisă chiar de înroșiții bolșevici. Tot acest
,,Guvern criminal” a lăsat numeroase școli mozaice, licee și o Universitate să funcționeze în semiclan-
destinitate în timpul războiului. A fost înfiinţată pentru prima dată în România Universitatea Tehnică
Evreiască, cu 13 facultăți: construcții civile, electromecanică, chimie industriala, arhitectură, etc., un
Conservator și o Școală de Artă, o Facultate de Medicina particulară mozaică avînd mai multe specia-
lizări. Avem în această direcție și mărturia arhitectului Camil Rogulski, care fiind student atunci la
Facultatea de Arhitectura(de stat) în anul 1942, își amintește că au fost înscriși 40 de studenți, iar la
cea a mozaicilor înființată în același an erau 200 de înscriși pentru a trece prin iadul ,,holocaustului”.
În cartea Ceaușescu – adevăruri din umbra, Editura Evenimentul Romanesc, București, 2001, la pagi-
na 72 autorul scrie: ,,Am început facultatea 40 de studenți și am terminat 240.” Dar speculînd situația
de după război, cînd mozaicii au fost cei persecutați și exterminați, odată cu anularea interdicțiilor asu-
pra lor în anul 1945 și trecerea studenților la cele de stat, au năvălit fel de fel de îndîrjiți să ceară îns-
crieri sau chiar diplome, indivizi care nu au avut niciodată de-a face cu vreo facultate. Și astfel mulți
jidani s-au făcut cu diplome universitare, iar după cîțiva ani au ajuns chiar ei profesori universitari ai
României comuniste!
După ce au devenit stăpînii absoluți ai României, clica de bolșevici cazari au ocupat toate funcțiile
de conducere, astfel că românii erau numai niște dobitoace cuvîntătoare care trebuiau să asculte de
biciul lor. Hannah Rabinovici(Ana Rabinsohn sau Pauker) croitoreasă de meserie a fost puterea abso-
lută pînă în 1952 cînd Stalin a scuturat puternic gașca cazară din URSS, cutremurul ajungînd și la noi.
A ocupat funcția de ministru de externe în perioada 1947-1952, fiind și agentul nr. 1 al N.K.V.D și
Comintern la noi, însă în anii 1910-1915 era învățătoare de religie și limbă ebraică la Școala ,,Frăția
Sionului”; 1915 – 1917 profesoară de studii ebraice și limbă ebraică la Școala Profesională ,,Rașela și
Filip Focșăneanu”, București; 1917 – 1918 - meditator particular de limbă ebraică, fiind și fiica unui
haham, deci legături directe și explicite cu iudaismul, iar poziția de pretinsă atee este numai o minciu-
nă, faptele dovedind că era legată cu dracu pentru vecie. Ea a sprijinit mișcarea sionistă din România
înlesnind migrarea a cca 150000 de mozaici în Israel, iar pe foarte mulți români ,,i-a ajutat” să ajungă
în cele mai cumplite închisori.
Pentru a avea sprijin paramilitar, din septembrie 1944, bolșevicii de la noi sub îndrumarea armatei
sovietice și NKVD au înființat Gărzile de Apărare Patriotică, toate compuse din fel de fel de ticăloși,
chiar criminali, cu care au făcut mii de crime despre care azi nimeni nu îndrăznește a vorbi fiindcă va
fi acuzat de naționalism, fascism și antisemitism. Acestea au fost conduse la început de ofițerul trădă-
tor Emil Bodnăraș, care era agent NKVD și mare canalie comunistă, astfel țara era supusă unui tero-
rism de stat. Din septembrie 1944 la propunerea lui Bodnăraş, şeful serviciilor secrete militare româ-
neşti a ajuns agentul NKVD Serghei Niconov, românizat în Sergiu Nicolau. Istoric, putem spune că de
la această dată a început bolşevizarea României şi genocidul împotriva poporului român. Zeci de mii
de cazari/jidani au fost aduşi de armata de ocupaţie, pentru a-i pune pe români cu botul pe labe şi gîtul
în jug. Unii au fost dintre acele gunoaie ce au trădat în iunie 1940 şi au trecut Prutul la ruşii care au
ocupat Basarabia şi Bucovina, dar majoritatea covîrşitoare erau venetici cu minţile întunecate de
comunism şi de ură împotriva neamului omenesc şi ca fii ai lui Israel s-au năpustit ca haitele de prădă-

17
 tori asupra unor noi teritorii ce se chemau cucerite şi îndobitocite pe vecie, iar bine numai lor să le fie.
După ocuparea României de către ruşi, sionismul internaţional hotărîse ca mozaicii să părăsească cît
mai mulţi ţara ilegal dacă ruşii nu sînt de acord. Au organizat rute de plecare şi planuri pentru migrare
în grupuri compacte.
În discuții particulare Ana Pauker spunea că ar trebui uciși 10% dintre români ca să le scoată
românismul din cap fiindcă au întîrziat cu 20 ani răspîndirea comunismului spre vest cînd au distrus
Ungaria bolșevică în 1919. Punîndu-se pe treabă aceste haite de ucigași au băgat în închisorile iadului
comunist cca 185000-250000 români care formau pătura instruită, lăsînd poporul fără nici un reper
moral sau cultural, totul fiind transformat după model bolșevic, adică iudaic. Dar mai era o mare supă-
rare venită din partea românilor, fiindcă unii curajoși luptau cu arma în mînă împotriva bolșevicilor,
acțiunea fiind puternică pînă în vara anului 1956, însă unele grupuri au continuat rezistența lor .
Lîngă ea, luptau pentru victoria ,,revoluției mondiale” și amplul ,,proces de educare și desrădăcina-
re” a românilor, ,,românii patrioți”: Ilka Wassermann, directoarea adevărată a Ministerului de Externe,
Josef Kishinevski(Jakob Broitman) vice-președinte al Consiliului de Miniștri și membru al CC al PCR,
Teohari Georgescu(Burah Tescovich), Ministru de Interne, Lothar Rădăceanu(Lothar Wuertzel), mi-
nistru, Miron Constantinescu(Mehr Kohn), originar din Galați, Ministru al Minelor și membru în CC,
Moises Haupt, General, Comandant militar al Capitalei, Laurian Zamfir(Laurian Rechler), general, șef
al Securității, originar din Brăila, Heinz Gutman, șef al Serviciului Secret Civil, William Suder
(Wilman Suder), șef al Contra Spionajului, Roman Walter(Walter Neuländer), tatăl lui Petre Roman,
organizatorul securității și șef al Serviciului de Educație, Cultura și Propagandă al Armatei, Alexandru
Moghioros, Ministru al Naționalităților, evreu din Ungaria, Alexandru Badan(Alexander Braunstein),
șef al Comisiei de Control al Străinilor, Maior Lewin, evreu, fost ofițer în Armata Roșie, șef al cenzurii
pentru presă, Colonel Holban(Moscovich), șef al Securității pe București, George Silviu (Gersch
Gollinger), Secretar General în Ministerul de Interne, Erwin Voiculescu(Erwin Weinberg), șef al
departamentului pentru pașapoarte în Ministerul de Externe, Stupineanu(Stappnau), șef al Spionajului
Economic, Ida Szilagy, evreica, prietena Anei Pauker, adevărata conducătoare a Ambasadei din Lon-
dra, N. Lăzărescu(Burach Lazarovich), însărcinat de Afaceri al României la Paris, Liuba Kishinevski
(Liuba Broitman), președinta Femeilor Romane Antifasciste, Silviu Brucan(Saul Brukner), redactor
șef al ziarului Scîntea, el conducea întreaga campanie care viza comunizarea. În același timp el condu-
cea și înscena campania antisemită din România, Horia Liman(Lehman), redactor secund al Scînteii,
inginerul Schnapp, evreu, director general al ziarului România Liberă, Jehan Mihai(Jacob Michael),
șef al industriei cinematografice române, Alexandru Graur(Alter Brauer), director general al Societății
Radiofonice Romane și autorul DEX din anul 1949, Mihai Roller, evreu, necunoscut înainte de venirea
sa în România din Uniunea Sovietica, președinte al secției de istorie din Academia Română, autorul
falsificării istoriei Românilor din anul 1947. Profesorul Weigel, tiranul universității din București,
care conducea operația de epurare a studenților anti-comuniști, profesorul Lewin Bercovich, un alt
tiran al Universității din București, care controla corpul profesoral, venit din Rusia, Alexandra
Sidorovici, evreica, soția lui Silviu Brucan, acuzatoare la “Tribunalul poporului” în 1945, Ghizela
Vass, a ocupat funcții importante în conducerea PCR și instituții ale statului comunist, fiind o apro-
piată a Anei Pauker și Elenei Ceaușescu.
Erau chemați la ,,lupta cea mare” toți oștenii întunericului pentru nimicirea ,,românismului” care
era numai antisemitism și barbarie: Moscovici Şmil - tîmplar, Dimitrie Ganev – terorist bulgar, Liza
Lehmanova – viitoarea Stela Moghioroş, Kaufman Emanoil – lăcătuş, Bernat Andor – soldat dezertor,
Vilma Kajeso – muncitoare, Donca Simo – muncitoare, Ladislau Ady – tipograf, Krug Samuel – vîn-
zător, Herbach Iancs – cizmar, Shoen Ernest – tîmplar, Moghioroş Alexandru – lăcătuş, Roitman Liuba
Chişinevschi – legător de cărţi, Grimberg Leizer – lăcătuş, Alexandru Drăghici – lăcătuş, toată numai
liotă cazară cît încape şi pospăită cu ceva unguri dar ei luptau în draci pentru binele poporului român
chiar cerînd ca statul românilor să fie desfiinţat!
Această ceată de fii ai diavolului au urmărit cu fanatism să ne distrugă ca popor și în mare au reușit,
fiindcă românii de azi nu mai au nici o legătură culturală cu cei din perioada interbelică, fiind numai
niște creiere spălate după model bolșevic sau iudaic pus în practică împotriva goy-lor cap de lut, astfel
au pornit un adevărat război de nimicire asupra culturii românilor fiindcă sînt naționaliști și antisemiți.
Dovada genocidului pornit de cazarii bolșevicii împotriva poporului român, a istoriei și culturi iden-
titare se găsește în lucrarea Gândirea interzisă Scrieri cenzurate România 1945-1989, editura Enci-
clopedică, București 2000, coordonator științific, Profesor Universitar Paul Caravia. Cartea are 600 pa-

18
gini, format(258x180) fiind un izvor documentar unic în istoria și cultura românească pentru perioada
comunistă. Pînă la 1 noiembrie 1948 au fost interziși 8438 ,,autori” după datele Securității. Colectivul
de redactare a cărții a fost refuzat de unele instituții ale statului care aveau asemenea liste cu publicații
interzise, fără nici o explicație. Numărul lor a crescut pînă în 1989, ajungînd la cca 10000-11000 autori
cu cca 50000-60000 titluri și 50-100 milioane de exemplare. Prin ,,autori” trebuie să înțelegem atît per-
soane fizice, cît și instituții ale statului, organizații obștești, profesionale sau de alte profiluri care au
tipărit cu diferite ocazii ziare, periodice, cărți, calendare, almanahuri, afișe publicitare, filme, discuri,
medalii, reproduceri plastice și altele. Tot aici sînt cuprinse manualele școlare de toate felurile tipărite
înainte de 1947 care au fost interzise, opere muzicale, plăci comemorative, statui, busturi, picturi, mo-
zaicuri, nume de străzi sau de instituții.
Cartea cuprinde 8950 ,,autori” cu 44750 titluri. Actul oficial de interzicere este decretul – lege nr.
364 din 2 mai dat de regele Mihai și publicat în Monitorul Oficial la 4 mai 1945, dat în temeiul art. 16
din Convenția de Armistițiu, semnată de România la 12 septembrie 1944 la Moscova cu URSS, Occi-
dentul lăsîndu-ne în ghearele bolșevicilor pentru 45 de ani.
,,Art.ll Comisia va întocmi liste de toate publicațiile periodice și neperiodice apărute de la 1 ianuarie
1917 pînă la 23 august 1944 cuprinzînd idei legionare, fasciste, hitleriste, șoviniste, rasiste sau pasagii
dăunătoare bunelor relații ale României cu Națiunile Unite.” Decretul este dat în baza unei ,,expuneri
de motive” semnată de P. Constantinescu – Iași, ministrul propagandei și Teohari Georgescu, ministrul
afacerilor interne, doi români sadea tot așa cum sînt eu acum chinez, african sau incaș. Ei motivează
interdicțiile impuse prin aceste dispoziții fiindcă ,,se așteaptă o reglementare legală în scopul de a îm-
piedica răspîndirea otravei fasciste prin astfel de mijloace.” Dar cineva cu mintea luminată, a mai
pus în decretul – lege și ,,idei legionare” care nu aveau nimic cu fascismul cum voi arăta în continuare,
,,șoviniste, rasiste” și în special antiromânești cum ne vor dovedi faptele lor. Dintre autorii români
interziși sînt cei ce au avut legături cu legionarii sau numai simpatii și cu guvernarea Antonescu fiind
trecuți 28 de proscriși astfel: Antonescu Ion, Antonescu Mihai, Antonescu Maria Mareșal, Alexianu
Gh., Brătianu Traian, Codreanu Corneliu Zelea, Cuza A. C., Crainic Nichifor, Cantacuzino Alexandru,
Călinescu Armand, Cancicov Mircea, Dianu Romulus, Goga Octavian, Gyr Radu, Moța Ion, Manoi-
lescu Mihail, Marcu Alexandru, Maniu Iuliu, Mihalache Ion, Popescu Stelian, Sima Horia, Sîn-Gior-
giu Ioan, Șeicaru Pamfil, Șeinanu Romulus, Sidorovici Teofil Gh., Schmidt Andreas, Vaida – Voevod
Al. Vulcănescu Mircea. În listă apare și Iuliu Maniu, trădătorul care cu numai 8 luni în urmă predase
România bolșevicilor, deși Antonescu a dat liber lui Barbu Știrbey la 22 august 1944 pentru începerea
convorbirilor de armistițiu de la Cairo. În material sînt incluși și 28 autori străini: Bottai Giuseppe,
Balbo Italo, Churchill, Ciano Galeazzo, Dietrich Otto, Diehhl Karl, De Gaule Charles Darre Walther
Roberto Forges, Franco, Goebbels Joseph, Göring Herman, Grandi Dino, Gayda Virginio, Günther
Hans, Hitler Adolf, Hess Rudolf, Mussolini Benito, Petain, Pavolini, Pavelici Ante, Rosenberg Alfred,
Salazar Oliveira, Schirach von Baldur, Schacht Dr. Hialmar, Sforza Contele, Starace Achille, Trotzky
L. Ei mai precizează la p. 7 că vor întocmi o broșură cu o mie de titluri ale acestor autori ,,pînă la sfîr-
șitul operațiunilor de defascizare al întregului sector al publicațiilor de orice fel din țară.” Chiar dacă ei
susțin că al doilea război mondial s-a încheiat la 8 mai 1945, cînd Germania a capitula necondiționat,
din text vedem că aliații englezi(W. Churchill) și francezi(De Gaule Charles ) ai rușilor au fost consi-
derați fasciști și deci dușmani chiar înaintea încheierii ostilităților.
Dar decretul – lege dat de regele Mihai în 2 mai 1945 a fost numai începutul distrugerii culturii
scrise a românilor, fiind completat pe lîngă listele cenzurii, cu cîteva sute de sentințe judecătorești date
împotriva celor care au fost acuzați de simpatii sau colaborări cu legionarii ori regimul lui Antonescu,
fiind interzise toate lucrările literare dar și științifice ale acestora. Tot la categoria ,,autori” trebuie să-i
adăugăm pe cei condamnați de justiția controlată de comuniști de după 1944 ca ,,dușmani ai poporu-
lui” sub pretextul că ar fi naționaliști, legionari, clericaliști, fasciști și antisemiți, ținta fiind intelectualii
și în special corpul profesoral din România. Astfel s-a ajuns ca în Ministerul Învățămîntului peste
90% din angajați să fie cazari bolșevici, ei avînd rolul de a distruge orice urmă de cultură la ro-
mâni, manualele fiind toate sub controlul lor, iar noul val de ,,profesori și învățători” era format în
mare parte din faună cazară, însă foarte mulți cu diplome false. În categoria interzișilor îi mai aducem
și pe cei fugiți clandestin din țară după 1947, numărul lor crescînd mereu pînă în decembrie 1989.
Acest dezastru social, economic și cultural provocat de criminalii cazari bolșevici, a fost înțeles
foarte bine de scriitorul rus Alexandr I. Soljenițin, care a trăit asemenea experiențe înaintea noastră,
gîndurile lui fiind puse în discursul rostit la primirea premiului Nobel pentru literatură în anul

19
1970. ,,Blestemată este țara a cărei literatură stă sub amenințarea politicii. Căci nu mai este vorba într-
un asemenea caz doar de o violare a dreptului de liberă exprimare, ci de înăbușirea inimii unei națiu-
ni, de distrugerea memoriei sale. Națiunea va înceta astfel să mai plece urechea la însăși ființa ei, va
fi deposedată de unitatea sa spirituală și – în ciuda unui limbaj presupus comun – cetățenii nu vor mai
fi în stare să se înțeleagă între ei... Șiruri de generații tăcute îmbătrînesc astfel și mor fără a-și fi spus o
vorbă. Cînd scriitorii sînt condamnați să creeze în tăcere, pe ascuns, fără să audă vreodată ecoul cuvin-
telor scrise de ei, nu mai poate vorba de o tragedie personală, ci de martiriul unui întreg popor.”
Completez cu ce a lăsat mărturie scriitorul M. Ungheanu(1939-2009) în lucrarea Holocaustul cul-
turii române, valorile reprimate 1944-1989, editura D.B.H. 1999 - 470 pagini. La p. 7 scrie: ,,A fost
un holocaust cultural, fără îndoială, un atac sistematic la valorile naționale, îngăduite fiind foarte
puține, iar autorii acestor devastări, au încercat să-și facă uitate isprăvile și să-și șteargp urmele.” Mai
dau cîteva idei din p. 21-26: ,,În sens direct, şi în sens figurat, cultura română a suportat, după cel de-al
doilea război mondial, tratamentul unui holocaust. Ea a fost aruncată în cuptoarele şi închisorile unei
ideologii politice intolerante, pentru a lăsa liber terenul unei „noi” culturi. După 1944, graţie acestei
ideologii de import, toată viaţa românească se împărţea în două: în „trecut” şi în viaţa „nouă”, care se
edifica prin demolarea, prin distrugerea, prin holocaustul acestui trecut. „Trecutul” era negru şi trebuia
distrus, „viitorul” era luminos şi trebuia construit. Toate valorile româneşti ale trecutului au fost arun-
cate, cu inexistente sau neînsemnate excepţii, la „groapa comună” a holocaustului programat împo-
triva culturii române. Ele însemnau „trecutul” şi o furie aproape religioasă pedepsea pe cine încerca
să salveze sau să menţină valorile năpăstuitului „trecut”, sporind proporţiile sacrificiului”. El dă infor-
mații greu de crezul despre felul cum bolșevicii i-au distrus istoricului C. C. Giurescu, fișele cu date
privitoare la o lucrare despre istoria românilor. Drept răspuns la rugămintea lui de a fi salvate: ,, s-a dat
ordin în faţa lui să fie arsă această arhivă, cu toate documentele ei aşa-zis preţioase. istoria n-o mai
faci dumneata domnule ministru, o facem noi... Victima adevărată a acestui holocaust ad-hoc a fost
istoria românilor. Se ştie din aceleaşi tradiţii orale ale culturii bucureştene, că Mihail Roller, pontiful
discreţionar al Partidului Comunist din România în cercetarea istorică, distrugea fără scrupule
documentele care-i contraziceau tezele politice despre întunericul istoriei românilor. Adevărul is-
toriei românilor a fost ars şi distrus cu bună ştiinţă în favoarea rollerismului, frate bun cu roslerianis-
mul de altădată... Exterminarea istoricilor a fost, după toate semnele, o preocupare specială a regi-
mului politic întemeiat la Bucureşti în 1944 cu ajutorul tancurilor de ocupaţie... Istoria acestei uria-
şe crime împotriva culturii române urmează să se scrie în mod sistematic, pentru că holocaustul
ei a existat. Aici reţinem un numitor comun al celor condamnaţi – evident, toţi preocupaţi de analiza,
dezbaterea, consacrarea fenomenului românesc. Vina lor principală, indiferent de ceea ce spun dosa-
rele care li s-au dresat, era aceea de a fi fost români, de a gînd româneşte şi de a o fi făcut cu mij-
loace superioare, prin talent şi cultură. Probele vii ale capacităţii intelectuale şi spirituale ale poporului
român au fost aruncate în întunericul unor adevărate lagăre de exterminare.” Astfel au început metodic
cu învățămîntul de toate gradele, acolo unde societățile moderne își formează membrii pentru viața de
mai tîrziu, punîndu-se leprele criminale să facă prăpăd din ce aveau în acele vremuri românii, scoțînd
din posturi zeci de mii de învățători și profesori de toate gradele ș pe mulți condamnîndu-i la ani grei
de temniță. Tot el a lăsat mărturie a urii fanatice a cazarilor bolșevici asupra românilor în lucrarea
Enciclopedia valorilor reprimate, editura Pro Umanitatea, 2000, cărți despre care nu se discută deloc
fiindcă nu dă bine la făcătura născocitului holocaust al românilor împotriva jidanilor. Din aceste cărți,
dar și din orice studiu serios al comunismului de la noi, vom descoperi caracterul profund nociv și
otrăvitor al ocultei jidovești asupra românilor, ascunsă în sinagogile Satanei cum le numea fîrtatul lor
din antichitate apostolul Paul, numită și Partidul Comunist din România ca filială a Cominternului bol-
șevic cu sediul la Moscova.
Este foarte ciudat că perioada interdicției începe la 1 ianuarie 1917, deși Hitler și-a publicat Mein
Kampf în anii 1925 și 1926. La noi în anul 1927 a apărut Legiunea Arhanghelului Mihail condusă de
Corneliu Zelea Codreanu care era împotriva corupției din statul român și aservirea intereselor naționa-
le de către mafia cazară printr-un proces generalizat de mituire a politicienilor cu posturi în conducerea
unor bănci și întreprinderi și coruperea multor ziariști. În anul 1930 gruparea politică își schimbă nu-
mele în Garda de Fier care a fost dizolvată de liberali în anul 1933. În același an ei înființează Partidul
Totul pentru Țară avînd ca președinte pe Gheorghe Cantacuzino – Grănicerul, general și om bogat care
îi disprețuia pe cei ce s-au vîndut dracului. După el ajunge președinte inginerul Gheorghe Clime, iar
partidul își schimbă numele în Mișcarea legionară în anul 1940. În noiembrie 1938 regele Carol hotă-

20
răște asasinarea a 14 fruntași printre care și Corneliu Zelea Codreanu.
În fapt decretul – lege dat de regele Mihai dorea să ascundă acțiunile criminale de dezmem-
brare și bolșevizare a României începute în vara anului 1914 în Germania și executate după plan
de către cazarii de la noi începînd cu mai 1917, cum le-am menționat mai înainte.
Însă Comisia de cenzură formată în baza acestui decret-lege a scos din circuitul cultural al româ-
nilor, toate lucrările care aminteau direct sau indirect de istoria și identitatea neamului sau de originea
limbii române, bandele de criminali cazari bolșevici urmărind în ura lor fanatică, să ne șteargă complet
din istoria spațiului carpatic, și vrînd să ne convingă că sîntem numai o adunătură de coate-goale veni-
tă din sudul Dunării în secolul X care am adus numai nenorociri băștinașilor slavi, cazari și unguri!
Așa au ajuns șovini, legionari, naționaliști, rasiști, fasciști și antisemiți, cronicarii noștri Miron Costin
(1633-1691), Grigore Ureche(1590-1647), Dimitrie Cantemir(1673-1723), dar interziși au fost toți cei
care au scris despre istoria sau originea românilor. Cei din secolul XlX au fost interziși în cea mai ma-
re parte, la fel și cei din secolul XX, astfel că românii nu mai aveau nici un fel de cultură identitară în
perioada cînd bolșevicii cazari erau stăpînii absoluți ai României(1945-1965).
Ca să înțelegem ura sălbatică a bolșevicilor asupra noastră prezint cazul lui Ion Creangă(1837-
1889) care s-a născut la Humulești într-o familie de țărani, azi parte a orașului Tîrgu-Neamț, și a făcut
o școală ca să devină preot, dar după absolvire renunță la această profesie și se face învățător. Își
descrie copilăria în Amintiri din copilărie(publicată între anii 1881-1888), rămînînd de la el mai multe
povești, apărute în periodicele timpului din anii 1874-1883, două nuvele și scrisori către unii oameni
de cultură. Amintiri din copilărie aparține genului memorialistic și conține unele dintre cele mai carac-
teristice exemple de narațiune la persoana întîi din literatura română, fiind considerată de critici capo-
dopera lui Creangă. Scrierea este remarcabilă prin utilizarea unui vocabular caracteristic bogat în parti-
cularități ale graiului din Moldova, dar și bogăția de proverbe și zicători care sînt adevărate comori ale
spiritualității țăranului român, deci nimic cu legionarismul, fascismul și antisemitismul. Motivul ade-
vărat al interzicerii acestor scrieri a fost ura fanatică a cazarilor în general împotriva țăranilor, cum ne-
a luminat satanistul lor Kissal Mordekay(K. Marx) în Manifestul partidului comunist unde a scris că
țăranii trebuie nimiciți fiindcă sînt numai o gloată de idioți. Iar acești ,,idioți” nu puteau avea cultură și
valori de care ei ,,revoluționarii” lumii să se împiedice sau să le respecte.
S-au apucat nerozii să ne scrie și o literatură română dar numai după calapod bolșevic, din care s-a
ales praful și pulberea. Tot în anul 1945 leprele cazare care stăpîneau România, au interzis cîntecul
,,Deșteaptă-te române!”, fiindcă le șuiera la urechi a naționalism, fascism și antisemitism, așa cum a
rămas și astăzi, cel care dorește să-și cunoască adevărata istorie și cultură identitară este naționalist și
antisemit, fiindcă ei nu mai pot suferi asemenea idei ce le-au adus numai pogromuri, măceluri, prigo-
niri și holocaust
Și marele lor ticălos Ilya Ehrenburg, în scrierea plină ochi de minciuni și falsuri, Drumurile Euro-
pei București, editura Cartea Rusa, 1947, p. 91, ne acuză că sîntem antisemiți fanatici de cînd ne-am
format un stat al nostru scriind că dacă este ,,într-adevăr antisemitismul este limbajul internațional
al fasciștilor, trebuie să recunoaștem că fasciștii români au studiat foarte bine acest limbaj”. Mai minte
viermele cu nerușinarea atît de specifică neamului blestemat că stăteam foarte bine cu această ,,învă-
țătură”, iar între anii 1922-1939 am ucis 500000 de evrei(p. 16) în lagărele de concentrare numai pen-
tru vina că erau evrei. Dar pretinsele crime în număr de 500000 făcute pînă în 1939 pe teritoriul Ro-
mâniei, cred că ascunde dorința acestor monștri sataniști de a ne ,,servi” un holocaust de 873000 de
evrei, pe care trebuia să-i plătim cu foarte mulți bani, fiindcă la procesul lui Antonescu din mai 1946,
bolșevicii cazari îl acuză pe baza unui act fals făcut chiar de ei că din ordinele mareșalului, au fost
uciși în Transnistria 373000 evrei. La recensămintul din 25 ianuarie 1948, cazarii bolşevici stăpînii
absoluţi ai României, au falsificat datele astfel ca să le iasă acest uriaș holocaust și spun că au gă-
sit doar ,,97566 persoane cu limba maternă idiş”, iar însumarea este de 970566 evrei, adică au
scăpat cu viață cam 10%! Asta dovedește în fața istoriei că ei s-au raportat în ticăloasa escrocherie la
recensămîntul făcut de români și publicat în 27 noiembrie 1939 cînd au găsit 962270 mozaici în
România, dar peste 250000 cu acte false!
Pentru a înțelege la ce ,,învățătură” atît de ticăloasă și antisemită se referea I. Ehrenburg în anul
1947 cînd îi acuza pe români că au ucis ,,aproape 500000 în lagăre de concentrare” pînă în anul
1939, vin cu un document din ,,cartea” B așa cum am notat-o eu la începutul studiului.
Într-un raport privitor la Congresului Mondial Evreiesc – Montreux(27 iunie – 7 iulie 1948), făcut
de conducerea mozaicilor din România în frunte cu rabinul șef Moses Rosen, aflat în ,,cartea B”

21
 Minorități etnoculturale, mărturii, documente, la filele 385-395 găsim metoda prin care ne vor scoate
din cap ,,învățătura” sau ,,românismul”, jegurile criminale cazare care pretind că au fost persecutate și
măcelărite veșnic de către antisemiții români. ,,Pogromul de la Iași simbolizează în fața noastră Româ-
nia latifundiarilor și a exploatatorilor, România de analfabetism și jaf… În această România unde
timp de zeci de ani evreii au suferit din greu în domeniul spiritual, ca și în cel politic și economic,
unde viața religioasă se afla în cea mai umilitoare stare, în care comunitățile evreiești au fost conduse
tot timpul de asimilanți care n-au admis niciodată orice scînteie evreiască, în țara ce a fost cunoscută
ca un stat de răuvoitori și ca o țară lipsită de cultură.” Totuși acești martiri ai neamului jidovesc au
supraviețuit și au început să înflorească! ,,Azi, slavă Domnului, toate acestea nu se mai petrec și nu
vor mai putea exista niciodată, aceasta nu numai pentru că guvernanții ne sînt prieteni, ci pentru că se
produce un proces de educare și de dezrădăcinare.” În perioada 1949-1962 chiar ne-au reeducat și
dezrădăcinat complet, topind și distrugînd cca 50-100 milioane cărți considerate naționaliste, fasciste
și antisemite de către criminalii cazari care conduceau atunci România, au interzis obiceiurile și tradi-
țiile noastre fiindcă nu aveau nici o legătură cu drăceasca lor scriere! Mai găsim în acest raport și de
cînd îi nimicim noi, pe acești neprihăniți oșteni ai întunericului. ,,Nimicirea în masă a evreilor din
regiunile noastre a reprezentat punctul culminant al discriminărilor rasiale, care au fost practi-
cate de toate guvernele care au stăpînit țara timp de o sută de ani.” Te uimește ura fanatică și jos-
nicia ticăloșilor carazi care mint cu atîta nerușinare cu privire la istoria noastră și la realitățile sociale
din secolul XlX și prima parte a secolului XX; deși i-am nimicit în masă, totuși ei veneau puhoi la ho-
locaustul românesc ca ursul la miere! Acești monștri sataniști sigur merită cîte o țeapă sau un ștreang!
Dar ei prin acest text recunosc faptul că au năvălit de la mama dracilor peste neamul românesc fiindcă
spun în anul 1948 că îi persecutăm de o sută de ani! Un alt ticălos, Matatias Carp, în Cartea Neagră –
Suferințele evreilor din România 1940-1944, volumul ll, Pogromul de la Iași, apărută la București
1948 și Tel Aviv în același an, scrie la pagina 11 despre modelul social românesc: ,,Sistemul oficial
antisemit de guvernămînt inaugurat la 1867 și aplicat vreme de jumătate de secol cu nezdrunci-
nată perseverență.” Dacă eram numai o gloată de analfabeți, care îi jefuiam din ce cerșeau ei pe la
alții, atunci de ce veneau pe capul nostru ca rîia pe capră. Dacă le ardeam sinagogile(care în 1848 erau
10-15 cuiburi ale Satanei însă nu pot dovedi nici un caz de distrugere), le ardeam cărțile, le smulgeam
perciunii, le făceam atîtea și atîtea nenorociri, de ce într-o sută de ani au tot venit peste noi ca muștele
la hoit sau ursul la miere, ajungînd de la cca 15000 în anul 1848, la peste 962000 în 1939, iar alți apro-
ximativ 80000 erau din Polonia și Cehoslovacia cu pașaport Nanssen de refugiat!
Cea mai bună dovadă a minciunilor lui M. Carp este situația din aceeași perioadă pe care o prezintă
B. P. Hașdeu, care scrie în anul 1868 lucrarea Istoria toleranței religioase în România, ce ne ajută a în-
țelege o parte din istoria noastră falsificată, iar pentru aceasta amintesc pasajul următor(pag. 155,
Opere, vol. 5): ,,Cremieux susține că țara aceasta, pînă să nu fie locuită de români, a fost locuită
de jidovi și că prin urmare nu jidovii au năpădit țara românilor, ci românii au năpădit țara jido-
vilor, nu țara românilor trebuie deșărtată de jidovi ci țara jidovilor trebuie deșărtată de ro-mâni”.
Dar întunecații mozaici A. Cremieux și M. Montefiore veniți de la Paris în decembrie 1866 să ne ed-
uce în ale istoriei lor, știau că țara jidovilor era Polonia care făcea parte atunci din imperiul rus și că
înainte de 1800 jidănimea nu își făcuse cuibar pe plaiurile mioritice și deci nu le-a fost baștină nici-
odată, însă ei doreau acum să-și înființeze în Europa un Israel, iar teritoriile ochite erau Galiția, Mol-
dova istorică, Slovacia și ceva spre răsărit. După înființarea Societății Academice Române la porunca
celor doi tartori ai întunericului la 1 august 1867, au avut grijă acești învățăcei de le-au mers totul
strună jidanilor, iar prin ea ne-au zis nouă românilor numai cîntece de lebădă! Istoricul nostru N. Iorga
spunea că socialismul din vremea lui era un vis urît pentru români care alimenta veşnica dorinţă de
răzbunare a mozaicilor asupra băștinașilor mioritici. Vorbind despre ziarul sionist Adevărul din Bucu-
rești, N. Iorga, analizînd comportamentul mozaicilor din acea perioadă, spune în discursul În chestiu-
nea manifestaţiilor studenţeşti, din 17 decembrie 1909 în Camera Deputaţilor: ,,Sionismul reprezentat
de ziarul Adevărul cultivă sentimentul naţional evreiesc, şi-l cultivă împotriva noastră, îi dă un sens
negativ, nu un sens pozitiv. Evreii nesionişti nu ne urăsc uneori, pe cînd evreii sionişti ne urăsc tot-
deauna şi nu ne iartă niciodată pentru faptul că noi sîntem unde sîntem, şi că, neputînd încăpea
laolaltă unii de alţii, nu ne ducem noi la Sion, pentru a-i lăsa pe dumnealor dincoace.” În Istoria
poporului român, lucrare apărută în limba română în anul 1985, fiind tradusă după Geschichte des
Rümänischen Volkes in Rahmenseiner Staatsbildungen apărută la Gotha în anul 1905, marele om de
cultură lasă mărturie despre cei ce au scris istoria românilor, la pagina 12: ,,Ură şi exagerare de sine

22
au îndrumat pînă acum pana celor mai mulţi dintre scriitorii istoriei românilor şi ce a rezultat de
aici nu e greu de ghicit; numai păreri sucite, opuse adevărului, pe care neştiutorii şi le-au însuşit şi
răspîndit cu o grabă uimitoare”. Iar ,,sistemul oficial antisemit” care era după părerea cazarilor chiar
cultura românilor, trebuia nimicit astfel ca toate veniturile din imperiul rus să-și facă la est de Carpați
un Israel ca stație de popas pentru toți năvălitorii. Fiindcă românii s-au opus invaziei cazare, s-au pus
ticăloșii să ne spurce că suferim de ,,frustrare ancestrală”, de ,,complexul inferiorității istorice și cultu-
rale” față de cei învățați, dar în special de cei aleși de Yaho și Satana să conducă lumea de la o margine
la cealaltă. După ce s-au făcut stăpîni absoluți ai României cu ajutorul armatelor bolșevice, au cerut
regelui Mihai să dea un decret pentru combaterea literaturii naționaliste, fasciste, legionare și anti-
semite, astfel apărînd decretul – lege nr. 364 din 2 mai 1945 unde erau trecuți pentru interdicție 28 de
autori români și tot atîțea străini. Dar pînă la sfîrșitul anului 1948 a fost interzisă toată cultura scrisă a
românilor, aici fiind incluse pe lîngă cărți și ziare, calendare, periodice, și publicații ocazionale, filme,
discuri, afișe, almanahuri, discuri, medalii și altele, astfel s-a făcut o ,,curățenie generală” în cultura ro-
mânilor, rămînînd doar praful de pe tobă! Și repede au înlocuit totul cu maculatură bolșevică pentru
îndobitocirea românilor, aici fiind foarte preocupați cazarii de la noi să ne arate că sîntem neam de
ticăloși, călăi, ucigași degenerați, asasini, executanți de masacre, scriind M. Carp lucrarea plină de
minciuni și falsuri, Cartea neagră care este începutul distrugerii culturii românilor prin falsificarea
totală a istoriei celui de al doilea război mondial. Fiind un adevărat evanghelist al holocaustului din
România. după el, nimeni nu a arătat atîta ură fanatică, blestemata scriere este susținută de un potop de
minciuni și falsuri care s-au revărsat ca o ciumă peste mințile românilor, încercînd să otrăvească și să
învenineze totul numai prin defăimare sistematică și terorism etnic și cultural. Apariția cărții lui M.
Carp coincide cu Congresele evreilor de la Paris din 1945 și Montreaux din 1947, unde rabinul Moses
Rosen a declarat că îi vor schimba radical pe români ,,pentru că se produce un proces de educare și
de dezrădăcinare” să le iasă pentru totdeauna românismul din cap. Dar tot atunci ne-a falsificat și ca-
zarul M. Roller complet istoria, scriindu-ne în anul 1947 o Istorie a RPR, pe care o dezvoltă și repu-
blică în 1952, unde noi sîntem un fel de corcituri ale scursurilor aduse de romani după 106, amestecați
cu proto-slavii sau slavo-dacii, totul fiind un fals de la cap la coadă și pe care românii au ținut-o ca o
lucrare de unică importanță pînă în anii 1972-1975, după care au eliminat-o din bibliografia comunis-
tă, dar niciodată nu au denunțat-o ca un fals oribil asupra istoriei și culturii românilor. Distrugerea
culturii românilor a fost completată cu epurarea învățămîntului universitar din anii 1946-1947, fiind
înlocuiți peste 70% din cadre și aduse în acest domeniu, persoane care nu aveau studii superioare sau
specialitatea lor nu avea nici o legătură cu cea unde erau puși ca mentori pentru români. Astfel învăță-
mîntul a ajuns principala sursă de falsificare a istoriei și culturii românilor, acțiunea fiind pusă la cale
de către cazarii bolșevici de la noi. În anul 1948 a venit rîndul epurării Academiei Române, fiind dați
afară 113 membri din care 30 au ajuns la pușcărie, iar 9 au murit acolo. În locul lor au fost primiți 48
de cazari bolșevici cu mintea plină de lumină satanistă, din care unii nici nu aveau studii superi-
oare! Dar epurarea s-a făcut pînă la nivelul claselor primare, fiind dați afară toți cei bănuiți că au avut
legături directe sau numai simpatii cu fostele regimuri politice din România.
Însă primii excluși din sistemul social au fost ofițerii care au făcut parte din armata română și cei
care au lucrat în serviciile secrete și poliție, bolșevicii cazari punînd la cale asasinarea întregii pături
instruite din țara noastră, ucigînd prin diferite metode(condamnări la moarte, închisoare în condiții de
exterminare, deportare la Canalul Dunăre-Marea Neagră, lagărele de muncă forțată, asasinatele gărzi-
lor muncitorești din anii 1945-1950) cca 185000-250000 români, despre care nu se scrie nimic sau nu
se vorbește deloc fiindcă ei au fost naționaliști, fasciști, legionari și fioroși antisemiți.
Dar cea mai ciudată acțiune de distrugere a cărților, a fost nimicirea dicționarelor de sanscrită, care
nu au fost trecute în blestematele liste întocmite în anii 1945-1948. În partea a doua a secolului XlX,
mai mulți români au făcut studii superioare în Germania și fiind firi curioase, s-au uitat în dicționarele
de sanscrită să vadă cum se leagă limba vechilor germani de cea a neamului aryas. Și mare le-a fost
nedumerirea cînd au găsit sute de cuvinte asemănătoare între limba română și sanscrită. Unii au adus
aceste dicționare în România să se minuneze și alții de adevărul lingvistic descoperit de ei, dar și de
minciunile spuse pe seama originii limbi române. Astfel pînă la anii 1940, au fost aduse în țară cîteva
mii din aceste dicționare, unele ajungînd în bibliotecile publice.
Th. Antonescu, profesor de arheologie și istorie la Universitatea din Iași, în volumul Lumi uitate
apărut la Iaşi în anul 1901, spune în capitolul Dacia patria primitivă ariană, că neamurile ariene s-au
format în Carpaţi şi de aici au plecat în India pe la mijlocul mileniului lll î.e.n. demascînd minciunile

23
istoricilor şi lingviştilor germani. Vine cu o amplă analiză mitologică, de toponime şi hidronime pentru
a dovedi ştiinţific afirmațiile sale. Toţi istoricii români care scriau ,,cîntările oficiale” şi lucrau în draci
la planul de falsificare şi ocultare a istoriei şi culturii geţilor precum şi deznaţionalizarea românilor, îl
considerau un ciudat sau chiar dus cu pluta pentru că ei aveau de urmat un plan satanist, decît să iu-
bească adevărul. Doar istoricul N. Iorga i-a apreciat atît cultura sa în domeniul istoriei cît şi munca
plină de sacrificii!
În secolul XlX au fost mai mulți istorici care au dovedit că povestea indo-germanismului este nu-
mai o minciună ce are ca scop să-i pună pe germani ca primul popor al Europei. Amintesc pe Guberni-
tas Angelo, Letture sopra la mitologia vedica, Roma 1874; Isaac şi Taylor, The origine of Arians,
London 1885, tradus în franceză la Vigot Frères, Paris 1895; Reinac şi Salomon, L’origine des Ariens.
Histoire d’une controverse, Paris 1892; J. Mension, Le Pays d’origine des indo-européens in Revue
des questions scientifiques Bruxelles 1911. Au mai fost şi alţii care nu s-au lăsat luaţi de valul tulbure
al indo-germanismului sau indo-europenismului cum a fost rebotezată mai tîrziu drăceasca făcătură,
dar cred că numărul celor amintiţi este suficient.
Însă lucrarea care a spart în bucăţi faimoasa făcătură a indo-europenismului şi a pus-o în lada de
gunoaie a istoriei, a fost The Cambridge history of India, At the University Press, Cambridge, 1922, în
8 volume, îngrijită de Rapson E. J. Studiind cu atenţie scrierile în sanscrită ale vechilor arieni din
India, în vol l, cap. lll, The Arians, se precizează la paginile 67-71: ,,Arienii primitivi trăiau în zona
temperată, cunoşteau cu mare certitudine stejarul, fagul şi salcia, anumite specii de conifere, şi se
pare, mesteacănul, posibil teiul… După toate probabilităţile erau sedentari, pentru că le era familiar
grîul. Animalele folositoare cele mai cunoscute erau: boul şi vaca, oaia, calul, cîinele şi porcul şi unele
specii de cerb. În timpuri străvechi nu cunoşteau măgarul, cămila şi elefantul…. Lupul şi ursul erau
cunoscuţi, dar nu leul şi tigrul. Din aceste date este posibil să stabilim locul primitiv din care îşi trag
originea vorbitorii acestor limbi? Nu este probabil să fie India, cum presupun primii investigatori,
întrucît nici flora nici fauna cum se reflectă ele din limbă nu sînt caracteristice acestei zone. Şi
mai puţin probabil este Pamirul, una din cele mai mohorîte regiuni de pe faţa pămîntului. Nu este pro-
babil ca Asia Centrală, considerată şi ea ca loc de baştină al arienilor, să fi îndeplinind acest rol, chiar
dacă admitem că lipsa evidentă a apei şi, deci, sterilitatea mai multor zone, ar fi un fenomen mai re-
cent. Dacă într-adevăr aceşti oameni cunoşteau fagul trebuie să fi locuit la vest de o linie care pleacă
de la Königsberg(actuala enclavă rusească Kaliningrad de la Marea Baltică) în Prusia, pînă în Cri-
meea şi, de acolo, continuă prin Asia Mică. Nu există o zonă care să îndeplinească aceste condiţii în
cîmpiile din nordul Europei. După cîte ştim, în timpurile primitive era o ţară acoperită cu păduri…
Există vreo parte a Europei care combină agricultura cu păstoritul, strîns legate una de cealaltă, care să
aibă şesuri calde potrivite culturii grîului şi păşuni bogate, la altitudine, necesare turmelor şi cirezilor,
şi, în acelaşi timp, arbori şi păsări de felul celor menţionate mai sus?
Există, după toate aparenţele, o singură astfel de arie în Europa, anume aria delimitată la est de
Carpaţi, la sud de Balcani, la vest de Alpii Austriei şi Böhmer Wald şi la nord de către Erzge-
birge şi munţii care fac legătura cu Carpaţii. Dacă această zonă este într-adevăr habitatul original –
şi destul de curios, că deşi îndeplineşte atît de multe condiţii, nu pare să fi fost propusă pînă acum –
răspîndirea limbilor indo-germanice devine uşor de înţeles… Trebuie reţinut faptul că aceste migra-
ţii nu au avut loc pe zone nepopulate, că înainte de a atinge frontiera Indiei sau chiar a Mesopotamiei,
wiros-ii trebuie să fi avut de luptat cu populaţiile deja existente care considerau trecerea lor asemănă-
toare unui nor de lăcuste distrugătoare… Ştim că în timpuri istorice multe triburi au trecut astfel în
Asia din Europa, printre acestea fiind frigienii, misienii şi bitinii.”
Dar această migraţie a neamurilor aryas din toriştea carpatină către India, o găsim consem-
na tă chiar în scrierile vechilor greci!
Diodor din Sicilia, în lucrarea Biblioteca istorică, Cartea ll,XXXVlll, ne transmite informaţii des-
pre originea neamurilor din India scriind: ,,Cei mai învăţaţi dintre inzi povestesc o legendă pe care este
cuvenit să o înfăţişăm cititorilor. În cele mai îndepărtate vremi, pe cînd oamenii trăiau răzleţiţi doar
prin sate, a venit dinspre Apus Dionisos cu o puternică oaste şi străbătut întreaga Indie, unde nu se
afla nici o cetate ce s-ar cuveni amintită şi ar fi putut să i se împotrivească. Cînd, mai apoi, - din prici-
na arşiţei – se porni o molimă care secera pe războinici, Dionisos, ca un înţelept cîrmuitor, îşi duse
oastea din cîmpie spre munţi... Acestea le povestesc locuitorii ţinuturilor muntoase ale Indiei.”
Vedem că povestea lăsată de Diodor, este identică în conţinutul ei cu informaţiile din scrierile sanscrite
şi cu concluzia englezilor care au scris studiul amintit mai înainte, dovedind în fața adevărului că isto-

24
ricii germani au mințit cu o îndrăzneală unică în cultura Europei. V. Pîrvan a știut de lucrarea englezi-
lor cît și ce a scris Diodor, dar a rămas un slujitor credincios mafiei cazare, vînzîndu-și neamul pentru
un pumn de arginți primiți de la Satana. Pe tăblița de plumb 45 descoperită la Sinaia, divinitatea este
scrisă Dio Dionise!
Anul 1936 este marcat de studiul Originea daco-tracă a limbii române realizat de Marin Bărbules-
cu – Dacu, unde arată originea comună a limbii sanscrite şi a celei române într-o limbă foarte veche,
aceste două limbi au peste 1200 de cuvinte în comun şi peste 1850 de toponime şi hidronime. Dacă nu
veneau cazarii bolșevici să ne ,,educe și dezrădăcineze”, astăzi nu cred că dogma latinistă sau cea
slavo-daco-latinistă ar mai fi crezută de cineva, fie el mai puțin legat de lingvistică, fiindcă atunci erau
mai mulți profesori universitari care susțineau aceste adevăruri ascunse cu atîta furie de ticăloși și
falsificatori.
Ei doreau și distrugerea culturii creștine a românilor fiindcă era unul din punctele Manifestului par-
tidului comunist scris de cazarul Kissal Mordekay(Karl Marx), în decembrie 1847 – ianuarie 1848 şi
publicată în februarie 1848, la cererea Ligii comuniștilor, dar asta dovedește trăinicia mozaismului în
capetele lor de-a lungul timpului și legăturile de credință și crez social al celor din secolul XlX cu
turbații zeloți din secolul l al erei noastre. Fiind pregătiți și înarmați pentru ultimul asalt asupra goy-lor
cap de lut, în ziarul L’Eclair din Paris în mai 1860 apare chemarea la luptă prin Apelul scris de tartorii
Isaac Cremieux şi Moses Montefiore care cer tuturor mozaicilor să vină sub umbrarul Alianței Univer-
sale Israelite ca să dea împreună ultima bătălie. Scriu ei în chemarea la luptă că sînt ,,poporul ales”(dar
numai de Talpa Iadului) și viața printre goy le-a pus interesele materiale și morale în mare primej-
die! ,,Creştinismul, duşmanul nostru de veacuri, zdrobit în luptă e aproape îngenuncheat.. Pe zi ce
trece reţeaua pe care iudeii o aruncă asupra Pămîntului se întinde şi măreţele profeţii ale cărţilor
noastre sfinte se vor îndeplini. Nu este departe timpul în care toate bogăţiile Pămîntului vor fi ale
noastre. O nouă împărăţie mesianică, un nou Ierusalim trebuie să se ridice în locul celor trei cetăţi, a
Împăraţilor, a Papilor şi a Patriarhilor.” Adică planul lor conspirativ de dominare a lumii nu-i o buimă-
ceală a celor cu mintea trează, iar fala și ura pe care o arată public, dovedesc tuturor cine au fost și
cine sînt cei ce urlă mereu că sînt umiliți, persecutați, măcelăriți și exterminați de către fioroșii goy în
general și românii antisemiți din jurul Carpaților sau meleagurile vecine. Distrugerea culturii creștine
sau a religiei crucii cu care ei nu au nici o legătură, este marea lor obsesie prezentă și viitoare.
După 1944 cînd jidanii au devenit stăpînii românilor, au interzis tradițiile populare fiindcă erau pli-
ne de misticism, clericalism, ele fiind temelia românismului naționalist, fascist, legionar și antisemit!
Mai spuneau că tradițiile de Anul Nou, sînt un fel de circ practicat pentru a masca o cerșetorie răspîn-
dită în întreaga societate românească. Tot acești ticăloși, prin ,,patriarhul roșu” Justinian Marina, ne-au
băgat în calendarul creștin în anul 1964 sau 1965 ca cea mai importantă sărbătoare religioasă, recolta-
rea de la oiștea tartorului Yadului a sfîntului prepuț la 1 ianuarie, ca să ne arate că nu avem nimic în
tradițiile noastre care să impună respect. După ce ne-au pus jugul robiei Satanei în anul 1945, sărbăto-
rile străbune erau trecute în calendar cu cruce neagră, dar se țineau ca cele bisericești de către popo-
reni, însă după anii 1970 ele au fost scoase astfel ca să fie ruptă orice legătură între cultura veche a
românilor și generațiile care trăiau în victoriosul iudeo-bolșevism. Mulți preoți au fost turnători la Se-
curitate, iar după anul 1990 dosarele lor de colaborare cu organele de represiune au rămas tot secrete.
Dacă se va compara un calendar de la anii 1900 cu ce avem astăzi, vom constata diferențe enorme, iar
aceasta arată cît de mult a ajutat biserica ortodoxă în primii 30 de ani de comunism, la distrugerea
culturii identitare a românilor. Astăzi preoții români își behăie într-un glas osanalele închinate la fiece
sărbătoare ,,poporului lui Israel” sau ,,poporului ales”, însă în urmă cu cca 150 de ani, cînd aceeași slu-
jitori ai clerului românesc treceau la creștinism un mozaic, îi cereau să se lepede de ,,învățătura cea
potrivnică lui Dumnezeu a cărții ce se cheamă Talmud, care rabinii jidovești cu însuflare drăcească l-
au făcut asupra dumnezeieștilor Scripturi, schimbînd tîlcuirea lor într-alt chip, scriind și învă-
țînd basme și hule”. Iar cel chemat în noua oaste spunea că se leapădă de toate ,,învățăturile jido-
vești... și de blestemata lor carte, carea se cheamă Talmud, și de toate tălmăcirile lui, și le blestem
pre ele.” Românii știau că iudeii au falsificat adevăratele scripturi – scrierile esene și Cartea lui Enoh
– măsluind și adevărata origine a religie crucii venită de la ,,barbarii geți” în imperiul roman încă de pe
la anii 68 î.e.n. Prea deochiată este istoria noastră ca să mai fie loc și de atîta minciună!
În primăvara anului 1951 sculptorul Constantin Brâncuși, părintele sculpturii moderne care locuia
la Paris, a propus statului român să-i facă o donație de 230 sculpturi, 41 desene și 1600 fotografii. Au
plecat la Paris să se pronunțe asupra valorii donației Constanța Crăciun(jidaucă țesătoare) ministru al

25
Culturii și Teohari Georgescu (jidan lăcătuș) ministru de Interne. Revenind în țară ei fac un referat
unde scriu că respectivele lucrări au caracter burghez și nu reflectă cultura oamenilor muncii și a țăra-
nilor din România, concluzionînd că donația trebuie respinsă. Academia Română, pe baza acestui refe-
rat, face în luna martie o ședință condusă de scriitorul M. Sadoveanu, unde spun și ei că donația nu
este pentru nasul iudeo-bolșevicilor care conduc România și așa am rămas noi fără valoroasa donație
care a ajuns în patrimoniul Franței.
Ura comuniștilor împotriva marelui sculptor a continuat cu intenția de a distruge Coloana infinitu-
lui sau a suferințelor nesfîrșite închinată soldaților care s-au jertfit pentru întregirea Țării în primul
război mondial. În martie 1951 ,,capetele luminate” comuniste din orașul Tîrgu-Jiu au hotărît să dărî-
me coloana, dar nu au avut trecere la cei de la București, iar a doua tentativă a fost în anul 1953, cînd
din ordinul primului secretar s-a tras cu tractorul de trei ori, dar lanțurile s-au rupt. Uite așa Dumnezeu
a ținut cu noi, iar dracii s-au scărpinat plini de supărare în freză că nu au reușit în planul lor criminal.
Deși România lupta după august 1944 alături de URSS, totuși ea a fost obligată la rechiziții mari de
alimente pentru Armata Roșie, iar de colectarea lor s-au ocupat tot cuvioșii și nevinovații evrei așa
cum au făcut și în anii 1916-1918 cînd erau slugile credincioase ale germanilor care atunci stăpîneau
jumătate din țara noastră. Această afacere le-a adus cîștiguri mari, chiar dacă erau ,,mîrșave”, iar peste
români a venit un puhoi nesecat de nenorociri, unde foametea a ocupat primul loc. Monstrul lor sata-
nist Lenin, a pus la cale înfometarea țăranilor încă la 19 martie 1922 cînd își sfătuia ciracii să fie griju-
lii cu odraslele lor fiindcă vor veni vremuri cumplite. Foametea a fost considerată de către bolșevici o
metodă sigură de ,,îmblînzire” a gloatelor de goy și așa au procedat și la noi odată ce au devenit stăpîni
în august 1944, cu sprijinul lui Maniu și a clicii de trădători! Astfel că seceta din 1945 i-a adus pe
mulți țărani în situația că nu mai aveau ce mînca, iar stăpînirea se ocupa numai de propagandă comu-
nistă și vînătoarea celor care erau fasciști, antisemiți și antibolșevici. Cazarii ajungînd stăpînii abso-
luți ai României, își exercitau acest privilegiu numai în interesul lor și dauna sărmanilor români cum
ne arată documentele ce urmează. Nota informatică(B-185) nr. 741 din 26 ianuarie 1946 ne spune cum
se purtau ei cu românii: ,,Informăm următoarele: Majoritatea locuitorilor din județ și orașul Huși, care
sînt complet lipsiți de mijloace de existență, își manifestă nemulțumirea că la evreii din orașul Huși s-
ar afla cantități apreciabile de cereale, alimente, zahăr, bumbac, etc, ascunse și cer insistent să se facă
cercetări și descinderi de către organele polițienești din localitate. Se observă că ura contra elementu-
lui evreiesc crește pe zi ce trece și aceasta din cauză că mai ales în timp ce populația suferă de foa-
me, evreii nu duc lipsă de nimic, ci trăiesc mult mai bine, ca în timpurile normale...” Comandan-
tul legiunii jandarmi Fălciu, Căpitan: Surugiu Vasile. Și alt document întocmit în partea de vest a
României(B-188) este tot o Notă informatică nr. 633 din 6 februarie 1946, Legiunea Jandarmi Sălaj
care ne spune: ,,Sîntem informați că în județ, curentul antisemit a început să se remarce pe zi ce trece,
datorită penetrației evreilor, ajutați de partidele din FND(format din comuniști, liberali, tărăniști,
social-democrați și sateliții lor) în toate ramurile comerțului și în industriile CASBI, a căror conducere
o au evreii. Curentul, la început inexistent, acum se remarcă, cînd evreii întorși din deportare, au
căpătat foarte multe avantaje în detrimentul populației băștinașe.” Dar în istoria noastră nu se
menționează nicăieri că ,,evreii” s-ar fi întors din lagărele de exterminare din Germania și ar fi ocupat
toate funcțiile de conducere din statul român, să le arate românilor că a început ,,veacul răzbunării veș-
nice” și amarnic vor plăti ,,antisemitismul lor ancestral”!
Iar altă notă(B-91) din Turda ll, la 19 ianuarie 1945, spune că jidanii aveau ceva colaborări cu
ungurii pentru a-i călca în picioare și nimici pe români: ,,Îndată după eliberarea țării de vechea situație
și abolirea legilor de protecție a elementului străin, ungurii și jidovii se consideră iarăși stăpîni și
încearcă pe toate căile suprimarea elementului românesc, subminează statul și formează fel de fel
de asociații și societăți, zise democratice sau de stînga, cu un singur scop: distrugerea ordinii socia-
le la noi și înfrîngerea elementului autohton, pentru a stăpîni ei, cum vor, acest popor. Jidovii au
înființat o societate Gordonia, zisă de tineret sionist-socialist, cu ramificații în toată țara, Sediul aces-
tei societăți pare a fi: str. Foișor nr. 96 în București... Cum apare din rapoarte, societatea tineretului
sionist-socialist e una de stînga, dar din informațiile ce avem pe cale particulară, această societate e
pepiniera viitorilor comuniști conducători ai unei Romaniscaia Republica Sovietica viitoare. Se
pare a fi subvenționați în acest scop și crescuți ca singurul element capabil a împlini comanda-
mentele noii politici față de popoarele din Balcani și Bazinul Dunărean, care nu vor să se despartă
de practica democratică din trecut”.
În urma acestei foamete provocată de jidani, cum ne arată documentele de mai sus, au murit cca

26
80000 de români fiindcă erau antisemiți și fasciști, iar situația lor materială a ajuns la voia acestor cete
de criminali care vor începe colectivizarea forțată, pe mulți convingîndu-i cu pistolul sau pușcăria. Dar
aceste acțiuni criminale de distrugere a poporului român, au fost numai începutul genocidului româ-
nesc, care va continua mulți ani. În Basarabia numărul morților din timpul foametei, se ridică la cca
200000 persoane și asta numai datorită grijii comuniștilor față de populația românească acuzată că a
sprijinit armata de ocupație a României!
În perioada comunistă de după anii 1965, ei nu au mai avut goarna plină de vedenii istorice la adre-
sa românilor, dar după anii 1990 ne-am pomenit iarăși cu ,,istorici” cazari care ne luminează în ale
străvechimii lor în spațiul carpatic. Priceput în aceste hățișuri este cazarul Teșu Solomovici cu Româ-
nia Judaică - 2000 de ani de existență continuă scrisă în două volume(Ed. Teșu, 2001) și Istoria evrei-
lor din România - 2000 de ani de existență (Ed. Teșu, 2007), care ne plesnește iarăși peste bot cu făcă-
turile lui R. Roesller și H. Graetz, adică iudeii ar fi fost pe plaiurile carpatine din secolul Vl î.e.n. cu
mult înaintea geților fără ca vreun istoric român să-l întrebe pe nemernic de ce batjocorește istoria
acestei țări și acestui neam! Ambele lucrări au fost finanțate din bani publici ai Ministerului In-Culturii
unde mare hahaleră era cazarul Răzvan Theodorescu! De aici decurge ideea că ivriții semiți au o exis-
tenţă naturală în baștina mioritică cu o mie de ani înainte de formarea poporului român, proces ce a
avut loc însă după scăfîrliile lor în sudul Dunării, adică să înțelegem odată pentru totdeauna că ei au
fost băștinași, iar noi numai venetici care i-am persecutat și alungat. Uită jegurile că tocmai această
logică au aplicat-o canaaniților, adică dreptul istoric al învingătorului, chiar dacă snoava lor este o
gugumănie la adresa noastră.
Și tot în acei ani(2001) a apărut la noi mișcarea dacistă, care a fost înființată la New-York de către
cazarii Napoleon Săvescu și finanțată de Ellie Wexler, un apropiat PSD-ului, și iubitor numai de banii
românilor, dar mare îndușmănit asupra istoriei lor și Elie Wiesel, părințelul holocaustului. Ciudate mai
sînt căile lui Yaho! De la un român ce locuiește în Canada și care a fost martor la mai multe ședințe la
Dacia Revival din New-York, am aflat că acolo nu se discuta mai deloc istorie, totul se făcea după un
fel de perdea, iar adevărul era ocolit cu mare grijă, parcă se ascundea adevărul să nu-l știe cei intere-
sați. În țară, primii corifei ai dacismului au fost cazarii Aharon Ben Cohen și Vladimir Brilinski din
Deva, la care s-au adăugat destui români cu mințile cam rătăcite, dar iubitori de circării. Unii s-au pus
numai pe studiat vedeniile ,,biblice” și astfel sefarda Nabila Cuza Bechara, ajunsă pe la noi după anii
1990, publică în revista Dacia magazin din iunie 2012 la pagina 62 – publicație înființată de N.
Săvescu, președintele Dacia Revival – articolul ,,Au vorbit dacii limba aramaică sau arameii limba
dacă?” unde scrie un mare adevăr pentru ei ,,descoperit” în înțelepciunile Vechiului Legămînt: dacii
ar fi un popor semit diferit de neamul get și înrudit de aproape cu ivriții din Palestina! Ne mai
luminează această specialistă în vedenii că a studiat limba română și a constatat ,,că în limba română,
limba urmașilor dacilor, există un număr considerabil de cuvinte de certă origine aramaică”. Dar
ei nu vorbesc aramaica astăzi, iar în antichitate au vorbit-o atunci cînd erau mercenari la perși la sfîr-
șitul secolului Vl, pînă în secolul lV î.e.n. Asemenea ciudățenii s-au găsit și în mintea lui G. Gheorghe
care, dînd revistei Pan Natura din iunie 2012, interviul intitulat ,,Românii strămoșii Europei”, aflat la
pagina 18, ne luminează și el cu ceva vedenii spunînd plin de năduf: ,,Țiganii au plecat din spațiul
carpatic și au ajuns în India unde erau împărțiți în caste: casta brahmanilor – preoții, kșatrya –
războinicii, asigurau siguranța; Vaisya – oamenii liberi, negustorii și casta Sudra – care erau cei mai de
jos. După o serie de războaie interne, o parte au migrat în părți diferite ale Europei și Africii.” Din
zicerea lui și al sefardei amintită mai înainte, trebuie să înțelegem că dacii erau semiți, iar geții țigani,
poveste pe care am descoperit-o însă și la începutul anilor 1940 cînd rușii au ocupat teritoriile din estul
și nord-estul României, iar jidanii sau cazarii bolșevici ne urlau asemenea vorbe de duh!
Toate congresele mișcării daciste au fost numai o adunare a unor indivizi care nu aveau nici o legă-
tură cu istoria și cultura românilor, iar la cele din 2017 și 2018 ținute la Craiova, s-au lămurit pe deplin
pozițiile celor care trăgeau sforile în acest circ cu pretenții de întîlniri științifice. Aici cei trei mentori –
Mircea Chelaru, Gheorghe Stroe și Cătălin Zamfir – au ținut aceste congrese sub numele ,,Obîrșia
neamului nostru”, iar acest neam era desenat pe niște planșe mari unde Decebal a fost pictat după o
fotografie a lui K. Marx, iar Burebista era făcut ca un cazar, dar mai roșcovan chiar decît un vulpoi.
Așa au aflat românii cine le sînt adevărații străbuni, chiar de la cei care în urmă cu 18 ani spuneau că
vor să aducă lumină în istoria noastră foarte întunecată!
În anul 2002 istoricul Gh. Buzatu i-a dat ,,patriotului de serviciu” Ioan Coja, o carte de documente
formată din trei volume despre născocitul holocaust din Transnistria rugîndu-l să le publice. Dar

27
ticălosul ,,patriot” după ce a informat ambasada Israelului, nici astăzi nu a dat la tipar respectivele vo-
lume fiindcă documentele nimicesc această minciună pe care mafia cazară o aruncă mereu în obrazul
românilor. Și tot în acest an, la Paris apare Cartea neagră, scrisă de Matatias Carp în anii 1946-1948
unde curge din belșug, minciuna, falsul și ura viscerală împotriva românilor, totul încadrîndu-se în am-
plul proces de falsificare a istoriei și culturii identitare românești. Dar motivul ascuns era ca această
lucrare plină de minciuni și falsuri să fie încă o dovadă a holocaustului pe care Elie Wiesel l-a desco-
perit prin vedenie și a venit cu el la București astfel ca românii să știe ce îi așteaptă. Guvernul Adrian
Năstase dă Ordonanța de Urgență din martie 2002, unde se prevăd pedepse foarte mari pentru cei care
contestă holocaustul din Transnistria și ,,suferințele evreilor”.
În anul 2004 Elie Wiesel își încheie munca lui de luminare a românilor privind holocaustul și le
pune sub nas marea ,,înluminare” care este ,,Raportul Elie Wiesel” privind holocaustul din România.
Ca să fie lumina deplină, prin Hotărîrea de Guvern nr. 902 din august 2005 se înființează Institutul
Național pentru Studierea Holocaustului din România. În anul 2020 un grup de parlamentari au depus
o propunere legislativă privind înființarea unui Muzeu al victimelor comunismului(care sînt în număr
de cca 250000 de morți), însă Parlamentul a refuzat fiindcă majoritatea criminalilor din perioada co-
munistă au fost cazari bolșevici!
În mozaicul de posturi tv din România, a fost unul cu o soartă ciudată – tv România de mîine – care
a încercat timp de mai bine de 3 ani(2006-2009) să aducă în fața românilor o altă istorie decît cea ofi-
cială, falsificată în totalitate. Cu această misiune s-a ocupat istoricul V. Dogaru chiar dacă era legat și
de dogma tracistă. Tot aici scriitorul M. Ungheanu a fost primul care a discutat despre interzicerea și
distrugerea culturii scrise a românilor din perioada comunistă, care a început în anul 1945! Distribui-
torii de tv prin cablu au boicotat aceste emisiuni, iar din 2009 postul tv a fost preluat ,,de cine trebuie”
care i-a schimbat tot conținutul!
În anul 2011 un grup de cercetători format din istorici, arheologi, geodezi, topografi și cartografi,
au cerut de la Ministerul Culturii suma de 25000 euro ca să facă un studiu amplu la Sarmisetusa,
vechea capitală a Dio Getia sau Dacia cum i-au falsificat numele cei care sînt meseriași în asemenea
ticăloșii, însă au fost refuzați. Dar tot aceeași instituție a dat INSHEW în perioada 2006-2020 mai mult
de 100 milioane euro ca să veșnicească această minciună oribilă a născocitului holocaust în Transnis-
tria și să-i acuze pe români că sînt un neam degenerat de măcelari, ucigași și asasini de evrei numai
pentru vina că s-au născut evrei, iar ei românii sînt doar o gloată de degenerați fără istorie, fără cultură
identitară și fără nici un aport în cultura Europei
Din anul 2016 ,,pogromul de la Iași” a devenit cea mai importantă comemorare din România și pe
cale de consecință s-a înființat în iunie 2021 muzeul pogromului de la Iași și muzeul teatrului evreiesc
și a limbii idiș, dar reprezentanții statului român nu rostesc nici un cuvînt despre cei peste 700000 de
români morți în primul război mondial pentru făurirea României Mari, fiindcă țara noastră a fost nu-
mai naționalistă, fascistă, xenofobă, rasistă, legionară și antisemită de la formarea Principatelor Unite
chiar dacă atunci acești monștri sataniști nici nu erau printre români în 1859! La fel cum nu se spune
un cuvînt despre cei peste 250000 de români morți din cauza terorii comuniste în anii 1945-1962 unde
principalii asasini au fost cazarii bolșevici. Tot așa nimeni nu suflă un cuvînt despre cele 7 acțiuni cri-
minale ale mafiei cazare din perioada 1914-1924 care au urmărit dezmembrarea României sau bolșevi-
zarea ei, fiindcă ticăloșii cazari bolșevici dar și sioniștii, sînt singurii care spun adevărul despre istoria
și cultura românilor și a Europei, În data de 27 iulie 2021, orele 20 și jumătate la emisiunea ,,evreii
azi” de la Radio Iași care aparține de Radio România, redactorul cazar Alexandru Aciobăniței a spus
cu privire la evenimentele din 28 iunie 1941: ,Pogromul de la Iași unde au fost asasinați 14000 de
evrei, l-au înfăptuit nu numai călăii din armata română, dar și populația civilă”, însă lifta minte ca
orice mozaic pentru că faptele au fost ale militarilor germani, morți fiind 3468 și numai puțini militari
români au participat la strîngerea evreilor în curtea Chesturii. În data de 15 iunie 2020, Nicolae
Tomescu, redactor șef la Radio Iași a spus pe la orele 12 privitor la moartea marelui poet al românilor
M. Eminescu: ,,Eminescu a murit nebun fiindcă era bolnav de sifilis”! Și ca să fie cît mai credibil, a
mai dat 6 persoane înregistrate care susțineau această idee monstruoasă despre moartea poetului, pre-
tinzînd că acest ,,adevăr” este cunoscut de toată lumea, chiar dacă a fost născocit de ticăloșii cazari în
anul 1911, la 22 ani de la moartea lui.
Gura – Haitii este un sat din comuna Șaru-Dornei, județul Suceava, unde s-a descoperit în anul
1987 o placă din piatră din mileniul lV î.e.n. care avea o scriere identică cu cea folosită pe tăblițele de
plumb, dar făcută dispărută din incinta Muzeului Vatra Dornei, după ce Vasile Pața, descoperitorul ei a

28
dus-o la această instituție a statului român pentru păstrare în anul 2004. Tot atunci au mai fost desco-
perite mai multe pietre cu semne pe ele care arată că băștinașii aveau și alte preocupări decît cele de
vînătoare și pescuit, practicînd un cult solar.
În anul 2009 s-au găsit în urma unei viituri a rîului Bistrița în locul numit Vadu-Rău din perimetrul
comunei Fărcașa, județul Neamț, 150 de tăblițe din lut din care 100 aveau semne pe ele, iar o parte
dintre aceste apar și pe tăblițele de plumb descoperite la Sinaia. Numai că și aici și-a băgat Satana
coada, iar tăblițele stau acum închise în seiful Muzeului de Istorie din Piatra-Neamț pe motiv că cel ce
le-a găsit a vrut să le vîndă în străinătate, acum statul român fiind în litigiu cu el.
Și în satul Hîndrești, comuna Oțeleni, județul Iași, în anul 2012 din primăvară pînă în toamnă, au
fost adunate de pe ogoarele arate de tractoare, peste 600 de obiecte din ceramică și piatră venite de pe
la anii 4000 î.e.n. Vestea a zburat din ziarul Bună ziua Iași din 25 septembrie care dădea șfară peste
plaiurile mioritice că profesorul Mihai Vasilencu a găsit pe acele meleaguri și ce a uitat timpul să
distrugă, o comoară pe care mulți ar dori să nu o știe că există. Două dintre obiecte sînt tăblițe de
gresie de mărimea unei cutii de chibrituri care au fiecare cîte 8 semne, iar 13 dintre acestea se găsesc
scrise la fel pe tăblițele de plumb descoperite la Sinaia.
La Șinca-Veche, localitate din județul Brașov, există un loc foarte ciudat cu un lăcaș de cult săpat în
peretele unui deal de calcar, iar forma lui seamănă cu bisericile vechi din lemn ale românilor. Pe pereți
erau desenate mai multe simboluri și imagini, printre care ,,steaua lui David” cu un semn în interior
care semăna cu litera S mare. Dar o mînă ,,pricepută” a distrus simbolul în vara anului 2011 fiindcă
arăta lumii cît de pricepuți sînt vedeniștii iudei la hoții și minciuni. Tot așa a fost distrus desenul vechi
de peste 6000 ani de pe stîncile munților Buzăului, numit ,,cetatea lui Dumnezeu” din comuna Bozio-
ru, care ,,imita” incredibil de bine chivotul iudeilor din sinagoga Beit Alpha din Palestina, construită
pe la anii 520, dar ai erei noastre! Iar aici Abram care se pregătea să-l sacrifice pe Isaac și slugile care
îl însoțeau sînt arabei pur-sînge și nu aramei cum mint acum!
Să amintesc aici și dispariția a sute din tăblițele de aur și plumb descoperite la Sinaia în anul 1875!
Regele Carol l unde au ajuns fiindcă s-au găsit pe proprietatea lui, a făcut copii la cele din aur și după
o perioadă de timp au ajuns la Muzeul de Istorie din București, dar fără documente și fără a fi înregis-
trate. Aici istoricul V. Pîrvan care era director, a interzis angajaților să vorbească despre ele, iar în peri-
oada comunistă tăcerea a fost absolută. După anii 1999, au apărut primele informații despre ele, dar în
particular fiindcă istoricii ,,nu știau că există” și cînd au fost obligați să recunoască existența lor, au
spus că sînt falsuri! După anii 1950 de la această instituție au dispărut sute de tăblițe, iar directorii nu
știau nici de existența lor, în anul 2011 la această instituție mai erau 32 tăblițe de plumb, dar numai
niște falsuri, fiindcă ele prezentau o altă istorie a geților decît minciunile cazare din partea a doua a
secolului XlX și continuate în secolul XX.
În noiembrie 2017, la tîrgul de carte Gaudeamus, T. Solomovici cu sprijinul bănesc al Academiei
Române – deși el are propria editură - a tipărit cartea O istorie altfel a evreilor din România. Prefața
este semnată de același R. Theodorescu, ca președinte al secției de audio-vizual... de unde au venit ba-
nii și vice-președinte al acestei instituții. Pentru istoria veche a spațiului carpatic el reia vechile min-
ciuni, venind și cu alte adăugiri ca să pară povestea mai deochiată. Nimeni dintre ,,specialiștii” în isto-
rie sau lingvistică nu i-a contrazis pocitaniei cazare puhoiul de falsuri înșirat la adresa istoriei, culturii
identitare și originii limbii române! Jegul minte că au fost aici băștinași de 2000 ani, dar prima sinago-
gă din lemn a cazarilor sau așkenazilor este atestată documentar la Piatra-Neamț în anul 1766, iar
sefarzii și-au construit la Bîrlad în anul 1789 Templul Mare. O altă sinagogă își construiesc la Dorohoi
în anul 1790! Ori poate vrem să credem că timp de peste 1700 ani au fost aici dar erau ascunși în peș-
teri sau bîrlogul urșilor, ori pe sub pămînt prin găurile șobolanilor și șoarecilor, fiindcă altă posibilitate
nu este, chiar dacă ei ne acuză mereu cînd le demascăm minciunile că trăim într-un „antisemitism isto-
ric specific românesc" legat de „însăși identitatea Românilor”.
Dar ticăloșia pusă la cale de jidanul scriitor Teșu Solomovici și leprele intelighenției mioritice are
logica ei care trece dincolo de verosimil.
Cacademia Română, prin rapinul șef Ianus Aurelius Popus de Hahamy(Ioan Aurel Pop) ne zice de la
obraz într-un interviu dat revistei ,,Familia Ortodoxă” în luna mai 2018 și consemnat de Mihaela
Raluca Tănăseanu, că noi românii nu avem istorie în spațiul carpatic mai devreme de secolul
X: ,,De mii de ani trăiesc oameni la Dunăre și la Carpați, pe Olt și pe Mureș, pe Siret și pe Nistru, și
asemenea oameni, chiar dacă s-au perindat mereu, nu au lăsat vreodată acest pământ nelocuit și
nechivernisit. De peste o mie de ani, românii s-au aflat, alături de alții, între truditorii gliei de pe

29
aceste locuri. Nu este de prisos să le cunoaștem originile, taina limbii vorbite, credințele, dorurile și
jalea, nuntirile și prohodurile, trecerile și petrecerile”. Iar acești ,,alții” după ilustra țăcălie trădătoare
de Neam și Țară sînt slavii, cazarii și ungurii, taman ce au descoperit prin vedenie jegurile cazare în
urmă cu peste 150 ani și ce susține cartea lui Solomovici! Deci această instituție blestemată vrea să
ne bage în cap pentru vecie că teoria lui R. Rösller este un adevăr istoric și nu o născocire veche,
dar scoasă la lumină de germani și mafia cazară de la mijlocul secolului XlX!
Însă după anii 2000, mafia cazară desfășoară în România o acțiune incredibilă de falsificare a
istoriei românilor și ștergere totală a culturii identitare prin școlarizarea unor români în universitățile
statului român, care să răspîndească cultura și istoria iudeilor și a cazarilor, dar și a holocaustului.
Să spun că la recensămîntul populației din 2011 în România erau 3.271 persoane de religie mozai-
că, iar astăzi(2021) sînt 1970, din care cca 80% au vîrsta de peste 65 ani, iar pentru școlarizare sînt
numai cîteva zeci!
La începutul lui august 2004, la TVR 1, Rodica Radian Gordon, născută în România, fiind ambasa-
dorul statului Israel la Bucureşti, cînd ne spurca pentru holocaustul din Transnistria, a susținut că în
Israel sînt un milion de evrei de ,,origine română”, ori ei sînt numai de origine cazară sau gotă și de
religie mozaică sau iudaică, născuți în România și niciodată de origine română, de aici au plecat în
Israel cca 270000! Dar povestea se încadrează în planul lor mai vechi de colonizare a teritoriilor româ-
nești, prin falsificarea istoriei și culturii identitare a românilor, după ce le-au pus în cîrcă monstruozi-
tatea numită holocaust.
La universitatea de stat, A. I. Cuza din Iași, din anul 2004 funcționează Centrul de Istorie a Evreilor
și Ebraistică, în cadrul Facultății de Istorie și scriu ei că și-au început activitatea prin iniţierea progra-
mului de masterat de studii iudaice ,,al cărui plan de învăţămînt cuprinde cursuri şi seminarii foarte
diverse susţinute de specialişti importanţi de la Facultăţile de Istorie, Litere, Filosofie.”
Ne mai luminează ei că au o ,,misiune şi obiective” pentru: ,, formarea şi specializarea în domeniul
istoriei, culturii şi civilizaţiei comunităţilor evreieşti ca referenţi, referenţi de specialitate, documenta-
rişti, traducători, experţi, asistenţi de cercetare, cercetători, filologi, redactori, funcţionari de stat, func-
ţionari publici, lucrători în companii mari şi mici”. Citind acest număr impresionant de calificări, rămîi
uimit că ele cuprind toate domeniile publice ale statului român și nimic, dar absolut nimic pentru statul
Israel, fiindcă scopul ascuns este altul decît cel clamat de atîtea ori de românii patrioți vînduți dracului
sau chiar de ,,fiii diavolului”! Spun ei că instruirea acestor studenți pe banii românilor se face pen-
tru ,,asigurarea unei calificări superioare în domeniul ebraisticii”, dar funcțiile publice sînt în Româ-
nia, iar știința vedeniilor sinaite nu este disciplină de studiu în România, fiindcă vedeniile lor nu mai
sînt crezute de nimeni, chiar dacă popii și alți rătăciți încearcă să ne convingă că albul poate fi negru și
invers! Aceste cursuri și seminarii se țin în limba idiş şi ebraică ,,pentru a facilita accesul la literatură
şi unele documente istorice; dobîndirea cunoştinţelor necesare pentru citirea şi traducerea unui text în
limba idiş scris cu caractere ebraice de tipar şi cursive”. În Israel și alte tări pe unde i-a purtat nevoia și
dorința de cîștig, limba idiș este dispărută sau vorbită de foarte puține persoane însă numai în mediul
privat. Dar nimeni dintre studenții români nu a cerut statului român să deschidă asemenea cursuri
fiindcă nu au nici o legătură cu istoria sau cultura noastră identitară. Precizez că la aceste secții toți
studenții sînt români, supuși unui proces diabolic de spălare a creierelor și îndoctrinare în fanatismul
iudaic și industria holocaustului, transformâîndu-i într-o oștire ascunsă care urmărește din interior să
distrugă complet cultura românilor, iar ce rămîne să fie falsificat. Poate că ei se pregătesc pentru tim-
pul(nu prea îndepărtat) cînd cele cca 1-2 milioane de ,,evrei de origine română” se vor întoarce în Ro-
mânia, cu cetățenie română obținută fraudulos și vor fi stăpînii absoluți ai țării, cum a scris și Teșu
Solomovici în România Judaică, 2000 de ani de existență continuă, adică sînt băștinași aici cu o mie
de ani înaintea românilor.
Asemenea cursuri de studii iudaice sau ebraistică se țin de mulți ani la Uni versitatea de Stat Babeș-
Bolyai din Cluj Napoca, Universitatea de Stat București, Universitatea de vest Vasile Goldiș din Arad,
Universitatea de Stat din Timișoara și Universitatea de Stat din Craiova.
Constituţia României, republicată, garantează cetăţenilor aparţinînd minorităţilor naţionale dreptul la
identitate. Potrivit prevederilor art. 6: „(1) Statul recunoaşte şi garantează persoanelor aparţinînd mino-
rităţilor naţionale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale,
lingvistice şi religioase. (2) Măsurile de protecţie luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea şi
exprimarea identităţii persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale trebuie să fie conforme cu
principiile de egalitate şi de nediscriminare în raport cu ceilalţi cetăţeni romani.” În România sînt

30
recunoscute minoritățile albaneză, armeană, greacă, italiană, macedoneană, poloneză, țiganii, ruteană,
tătară, bulgară, cehă, croată, germană, maghiară, rusă, sîrbă, slovacă, turcă, ucraineană. Excluzîndu-i
din discuție pe unguri, nici o altă minoritate nu are catedre pentru limbile respective în facultățile de
stat din România. Dacă îi raportăm pe cei 1970 mozaici, atunci avem în față o discriminare îngrozi-
toare față de celelalte minorități, ei fiind în fapt un grup minuscul dar plin de privilegii pe banii celor-
lalți, urmărind scopuri ascunse și dușmănoase atît față de grupul minorităților cît mai ales față de ro-
mâni! Iar dovada care îi acuză de acțiuni grave împotriva românilor, sînt emisiunile de la Radio Româ-
nia, postul teritorial din Iași care are emisiunea ,,evreii azi” ținută numai în limba română fiindcă cei
cca 370 de practicanți ai cultului mozaic din Moldova nu știu idiș sau ivrita(evraică). Și atunci am în-
treebarea firească către statul român: cu ce scopuri școlarizează în limbile idiș și ebraică în univer-
sitățile de stat, studenți români pentru majoritatea domeniilor publice din România?
Dar acțiunile de manipulare, falsificare și îndobitocire a gloatelor este o practică veche în cultura
europeană de ieri și chiar în antichitate. La data de 21 martie 1945, la propunerea Anei Pauker, a luat
ființă Universitatea Muncitorească a Partidului Comunist din România, ca o instituție politică a cazari-
lor comuniști care doreau să acapareze întreaga putere și să controleze inclusiv istoria și cultura româ-
nilor. În această instituție de îndoctrinare bolșevică erau primiți numai cei cu ,,origine socială sănă-
toasă”, sau de neam proletar și cu un nivel redus de cultură – 4 sau 7 clase, iar unii mai aveau ceva
cursuri de meserii – ca să nu poată gîndi la ce le spun profeții revoluției mondiale. Aceste hoarde de
îndoctrinați au fost arma cu care i-au robit și distrus pe români atît economic, cît și cultural pînă după
anii 1962. În acest răstimp – 1945-1962 – prin legi speciale în România s-a confiscat proprietatea in-
dustrială și comercială, iar cea agricolă a fost supusă unui proces mai lent de confiscare prin metode la
fel de perverse și ticăloase. Legea naționalizării din iunie 1948 – dar semantic era a confiscării – a im-
pus în conducerea întreprinderilor intrate sub incidența ei, ,,cadre de nădejde” cu 4 sau 7 clase și cîteva
luni pe la Universitatea Muncitorească să le conducă în interesul clasei muncitoare. Astfel s-a ajuns la
aberații că directorii cu 7 clase, conduceau pe inginerii sau economiștii care înainte au ocupat aceste
funcții. Pînă în anii 1970, se mai găseau în funcții de conducere asemenea ,,muncitori universitari” ca-
re au fost obligați să-și completeze studiile cu cele de liceu. Dacă avem în vedere ce a scris Maxim
Gorki în articolul din decembrie 1917 amintit mai înainte, cu privire la ,,revoluționarii” găștii de crimi-
nali Lenin-Troțki și la sensul cuvîntului latin ,,proletar”, atunci înțelegem ușor că iudeo-bolșevismul a
fost o ideologie criminală care punea în capul treburilor drojdia societății otrăvită și fanatizată cu fel
de fel de vedenii sau idealuri ale ,,revoluției mondiale”, pline de ură și venin împotriva celorlalți care
nu le împărtășeau dogmele și urmăreau distrugerea societății creștine. Dar această formă de nebunie
colectivă răspîndită de cazarii bolșevici – iar Lenin era chiar nebun declarat de medici din cauza sifili-
sului – o găsim în antichitatea iudaică prin grupurile zeloților și a sicarilor care au făcut mare prăpăd în
societate în anii 66-70, ei fiind supuși unui proces criminal de spălare a creierelor de către sfinții și
înțelepții rabini ai diavolului(Shemu sau Yahu) după care au fost scoși la făcut revoluție!
După anii 1960, cazarii bolșevici numiți de puterea sovietică de ocupație în perioada 1945-1958, au
fost înlăturați de la putere de către români și atunci plini de supărare au început să strige că sistemul
comunist și-a pierdut caracterul bolșevic și a devenit naționalist, minciună pe care o vîntură și azi pe
sub nasul nostru. Și istoricul nostru ,,patriot” V. Pîrvan a înființat în anul 1920 editura Cultura Națio-
nală, pe care o transferă un an mai tîrziu, trustului bancar mozaic Marmorosch – Blank condus de
Aristide Blank și pun bazele organizației Fundația Cultura Națională, iar cît de națională a fost, ne-a
explicat Ioan Moța în 1923 cînd a tipărit Protocoalele Sionului și face comentarii la activitatea
fundației condusă de V. Pîrvan, cum am arătat mai înainte.
Vaticanul înființează la Roma în anul 1622 Congregația De Propaganda Fide care avea datoria de a
răspîndi în cele patru zări, credința catolică prin orice mijloace. Iar pentru cei care erau greu de îndoit
la izvorul scrierilor iudaice, tot Vaticanul a înființat în secolul Xll, fioroasa Inchiziție care îi condamna
la moarte sau ardere pe rug fiindcă nu se lăsau înfrățiți cu dracu! Mijlocul de convingere al celor
neascultători a fost Militia Cristi în fața căreia nimeni nu putea să se opună, decît dacă avea arme.
În anul 231 şcoala Didascalia înfiinţată de Filon în Alexandria în prima parte a secolului l din era
noastră este mutată de Origene în Palestina, să le fie la îndemîna arabilor Yehuda(ivriţilor) pentru a
ilumina fel de fel de lepre cu făcăturile întunericului satanist-mozaic. Nimeni nu vrea să ne spună de
ce această clocitoare de rele nu a fost mutată la Roma, unde se pretinde că era ,,inima iudeo-creştinis-
mului”, ci în baştina ivriţilor care nu erau creştini. Instituţia a fost o adevărată fabrică de fanatici fari-
sei, care urlau pe toate coclaurile că ei trebuie să conducă lumea, pentru că vezi Doamne sînt cel mai

31
vechi şi mai înţelept popor din lume, însă aberațiile lor nu erau luate de nimeni în seamă. Și dacă
mergem chiar mai în urmă, găsim că iudeii aveau un învățămînt religios pentru copii de la 3 ani, adică
un control ideologic absolut asupra gloatelor, fiindcă aceștia învățau toate vedeniile lor ca adevăruri
sacre și altceva nu trebuiau să mai știe. J. Flavius scrie în Antichități iudaice că la ei era o rușine ca
iudeii să învețe alte limbi, dar adevărul era că rabinii nu doreau să fie cunoscute și alte feluri de a ve-
dea viața decît cel iudaic! Iar cînd ajungeau printre Neamuri, își înființau cîte un ghetou să nu-i ,,spur-
ce” goy-ii cu necurățenia lor. Pentru un control absolut asupra gloatelor, rabinii dețineau atît puterea
religioasă cît și cea politică și economică, iar transmiterea ,,meseriei” se făcea ereditar, asta arătînd că
trăiau într-un adevărat ,,stat de buzunar” și pe unde se atîrnau, otrăveau totul în jur? O misiune iden-
tică cu ce aveau ei prin Didascalie, au reușit și în epoca modernă, dar cu sorţi de izbîndă mai mari prin
Cominternul bolşevic, ce a aparţinut aceluiaşi cult, fiind pornite ,,revoluții” prin fioroasele miliții revo-
luționare sau muncitorești.
După ce au interzis cam toată cultura în România, a venit rîndul și cuvîntului ,,român” fiindcă lor
le amintea de holocaust, antisemitism, rasism, fascism și altele, astfel că a fost o vreme cînd nu mai
aveam nici identitate etnică, iar cea culturală se fabrica de către pricepuții politruci bolșevici. Prin ar-
matele de creiere spălate în Universitatea Muncitorească, transformată mai tîrziu în Academia Ștefan
Gheorghiu, s-a reușit în comunism formarea gloatelor de mancurți antiromâni care au luptat timp de
peste 70 ani să distrugă sistematic cultura identitară a românilor și să o falsifice acolo unde nu se poate
nimici. Ce nu au reușit ei în peste 85 ani cu vedeniile istorice și sprijinul germanilor, dar mai ales al
românilor vînduți dracului, și-au văzut dorințele împlinite în numai 3 ani(1945-11948) cînd au reușit
să decapiteze poporul român și să-l lase fără modele și repere culturale, morale, sociale și identitare.
Condamnarea întregii conduceri a armatei române, a serviciilor secrete, poliției și desființarea jandar-
meriei, arestarea și condamnarea tuturor celor bănuiți de anticomunism, a dus practic la decapitarea
neamului românesc și educarea prin dezrădăcinare pînă în ziua de azi. Pentru facultățile de istorie și
drept în perioada comunistă trebuia avizul Securității că respectivul candidat avea ,,origine sănătoasă”,
adică nu a hulit ideologia comunistă și nu vine dintr-o familie cu condamnare pentru statutul ei social
sau politic înainte de instaurarea comunismului. Pînă în anii 1960 în programa școlară erau trecute
limba română, limba rusă, limbi străine, fiindcă ei falsificatorii, spuneau că românii sînt un fel de
vechi ruși, obligați să se latinizeze după secolul X! Era o altă formă de dezrădăcinare și spălare a cre-
ierelor cu o cultură și istorie falsificate în totalitate. Azi au început să ne acuze că ,,ideile naționaliste
au pătruns și în economie”, dar toți sîntem numai o turmă de slugi în propria țară fiindcă 70% din ce
mîncăm este importat, industria s-a redus la mai puțin de jumătate, iar controlul asupra resurselor
naturale l-am pierdut de mult timp!
Deși ideologia criminală a comunismului a fost adusă de bolșevicii cazari din imperiul Satanei și
impusă românilor prin crimă și violență de gruparea cazarilor comuniști condusă satanista Ana Pauker,
astăzi în cărțile de istorie ale românilor pentru școlile generale și liceu, nu se amintește nimic de peri-
oada comunistă a României din anii 1945-1989. Dar primele manifestări ale cazarilor care ne amenin-
țau cu comunismul, au fost în vara anului 1917 la Iași cu Christian Rakowsky, în 1919 cu Ungaria bol-
șevică a lui Bela Kun și din 1921, odată cu înființarea partidului comunist din România, aceste cete de
trădători și ucigași ne-au spus că nu avem nici o scăpare și vom plăti scump dorința de a ne opune bol-
șevizării țării. În perioada 1917-1987, iudeo-bolșevismul a ucis pentru ,,revoluția mondială” sau ,,visul
de aur al omenirii” aproximativ 55 milioane de oameni(30 milioane în China, 22 milioane în URSS și
alte milioane în Cambodgia, Laos și Vietnam; în Coreea cîteva sute de mii, iar în România cca
185000-250000), regula era ,,cine nu este cu noi, este împotriva noastră”, fiind una din fundamentele
iudeo-creștinismului! Dezastrul absolut făcut de comuniștii cazari asupra istoriei și culturii românilor
este un subiect interzis nu se știe de cine, dar cu puteri absolute în România de azi! Majoritatea covîr-
șitoare a conducătorilor comuniști din România în perioada 1944-1960 erau de etnie cazari sau jidani
și agenți N.K.V.D. arătînd o ură nemărginită față de români în general și față de țărani în special fiind-
că nu-i puteau convinge, că ei au coborît raiul pe pămînt! Dacă în unele manuale mai apar cîteva pro-
poziții despre perioada comunistă, ele sînt lipsite de orice valoare istorică. Chiar și în facultățile de
istorie din România, perioada comunistă este interzisă a se preda studenților, dar ne falsifică și
distrug istoria și cultura cu minciuna holocaustului și istoria evreilor!
Această crimă unică în istoria lumii privind falsificarea în totalitate a istoriei, culturii identitare și
originea limbii, obligîndu-se să învățăm minciuna slavo-dacilor născocită de cazarul din imperiul țarist
F. F. Vigel și aberațiile cazarului bolșevic de la noi Mihai Roller după anul 1946, astăzi este interzisă

32
orice discuție asupra comunismului ca și cum nu ar fi existat în istoria noastră fiindcă obligatoriu tre-
buie să ajungem la autorii atrocităților și genocidului românesc care sînt nevinovații și blînzii cazari ce
au suferit un îngrozitor holocaust din partea ,,sălbaticilor”, ,,barbarilor” și ,,asasinilor” români.
După anii 1990, cazarii îi acuză pe români că sînt antisemiți turbați numai pentru că unii dintre ei
îndrăznesc să le demaște potopul de minciuni aruncat asupra istoriei și culturii noastre. Însă originea
semită a cazarilor este o minciună la fel de mare ca cea privitoare la existența istorică a holocaustului.
La vechii egipteni Shemu era un zeu care făcea măceluri și aducea nenorociri, fiind și numele pe-
ninsulei Arabia, dar avea și sensurile de ținut secetos sau vară. În inscripțiile asiriene apare populația
Šumu'il(șumu: miros greu de fum + il: divinitate, salvator) pe care cei mai mulți au considerat-o ca
qedariți, triburi arabe ce locuiau în centrul, nordul și vestul peninsulei, dar cu timpul s-au răspîndit pu-
ternic și spre est, în zonele din Transiordania și sudul Siriei încă din secolul al VI î.e.n. Astăzi cea mai
mare parte a Transiordaniei este în Regatul hașemit al Iordaniei, deși ei nu au revendicat niciodată că
ar fi cei mai semiți dintre semiți cum fac fioroșii cazari și chiar foarte turbați cînd cineva le spune că
vedeniile lor sînt numai minciuni. După ce triburile arabilor yehuda și qedarite și-au făcut țărișoara lor
cu sprijin roman, pe la anii 145 î.e.n. au început să bată monede timp de cca 85 ani cu inscripții unde
spuneau că erau preoți și ,,regi” ai frăției lui Shemu (hashemuim; ha: articol hotărît + shemu: diavol
+ im: plural), pe care l-au înlocuit cu Yehudim(Yehud: zeul lor de la Yeb + im: plural). Dar acestea ne
arată că au rămas tot timpul legați de zeul lor tribal și nu au avut nimic cu o divinitate universală cum
scriu uneori în ,,adîncimile Satanei”, adică un cult al unor triburi ce trăiau în deșert. Unii îl invocă cu
cuvîntul ,,HaShem” adresîndu-i și rugăciuni fierbinți, iar băieților le dădeau numele de Shemu-el să se
știe ai cui oșteni vor fi, astfel l-au dat ei pe Sem gloatelor de goy cap de lut în Adîncimile Satanei.
Informațiile ne arată că cuvîntul ,,semit” care vine de la numele zeului și al locului unde ei își aveau
baștina, se referă la o frăție care practica un cult, deci povestea are sensul de ideologie sau cult și nu de
etnie. De aceea Iosius i-a numit în Evanghelia după Ioan 8,44 ,,fiii diavolului” sau beni Shemu cum
trebuia tradus și pentru gloatele de goy! Vechii arabi(yehuda și qedarite) care practică iudaismul sau
mozaismul sînt numiți de musulmanii din Egipt, peninsula Arabia și nordul Africii ca musta'arabim
(musta: cel mai în limba arabă + arab + im: plural), care înseamnă ,,arabii adevărați”. Mozaicii din
Spania sînt numiți sefardim sau marani, cei din Africa neagră sînt cunoscuți ca falasha, iar cazarii care
au trecut la iudaism în anul 860 și-au schimbat numele în jidovi(jid + ov/ub sau ji + dub) și după anii
1890 pretinzînd că sînt ,,evrei” și cei mai semiți dintre semiți ca să ajungă în Hailasa(țara) Shemu sau
Yehud Medinata. Fiecare grup etnic practică o schismă care nu are mare legătură cu ce au dat goy-lor,
cele ale falashilor și cazarilor aproape că nu mai au nici o legătură cu Tora, iar lăcașele de cult sînt
foarte diferite. Ca să arăt cît de mincinoși sînt cazarii ,,semiți”, spun că atunci cînd arabii s-au stabilit
în Palestina, în secolul V î.e.n., acest teritoriu făcea parte din provincia persană Eber-Nari, la fel cum
peninsula Arabia era numită Shemu! Dar cazarii sînt un amestec de goți, sarmați, sciți, alani, caucazie-
ni și ceva sămînță asiatică vorbind un dialect înrudit cu germana veche din Prusia Orientală și nu pot fi
,,evrei” decît din vedenii, cei din jur i-au știut cazari în scrierile bizantine, sau ,,jid”, ,,jidovi”, ,,jidani”
în lumea slavă și română pînă către sfîrșitul secolului XlX. Ori informațiile ne arată că și-au luat nu-
mele după teritoriul locuit și nu după o anumită etnie, deci originea ,,semită” a cazarilor este un fals
oribil fiindcă ei și-au luat numele de ,,evrei” după 1890 și împreună cu ,,antisemitismul” sînt numai
vedenii sau minuni pentru nebuni, adică gloatele de goy9 cap de lut!
O altă dovadă a minciunilor vînturate sub nasul goy-lor ca vedenii sinaite, sînt scrierile lor cunos-
cute ca Vechiul și Noul Legămînt, Adîncimile Satanei sau Erezia diavolească unde apar mari ciudățenii
care nu pot fi înțelese decît dacă sînt luate ca vedenii, adică minciuni pentru nebuni.
În timpul cît edomii au condus Yehud Medinat sau Iudeea cum i-au spus grecii, apar ca slujitori ai
cultului saduceii, dar erau de ceva timp și sinagogile pe lîngă templul din Ierusalim, însă după revolta
arabilor yehuda(fariseii, zeloții și sicarii) ei sînt înlocuiți cu rabinii și nimeni nu i-a întrebat dacă și-au
schimbat și religia? Pentru limpezirea minților și a adevărului, precizez că pe bănuții lui Irod cel Mare
(37-4 î.e.n.) apar numai simboluri ale religiei geților(crucea greacă, crucea mare, crucea latină, cheile
raiului, pomul vieții și al morții, masa getică, lucarna romană, muntele sfînt stînd pe o masă din care
iese coloana de lumină sau axis mundi, crucea formată din patru chei ale raiului, caduceul lui Mitra cu
aripi) așa cum se practica ea în imperiul roman și nici urmă de ,,legămîntul” lui Yaho, ,,sfîntul prepuț”
sau menora, deci minciuni și hoție la drumul mare. Iar dovezile arheologice cu șarpele pictat la sinago-
ga din Dura-Europos construită pe la anii 165 unde vedem pereții plini de picturi ce înfățișează povești
din scrierile lor, dar unele foarte diferite de ce știm astăzi. Mai vedem pe podeaua sinagogii Beit Alfa

33
construită pe la anii 520 ,,chivotul legii” foarte asemănător cu ,,cetatea lui Dumnezeu”(Anu sau Gog)
de la Bozioru, județul Buzău, din Carpații de Curbură, lîngă el fiind doi lei și caii cerești mînați de
sfîntul soare, iar pe partea din față a carului este crucea cu brațele egale. Tot mozaicul este înconjurat
de un horoscop mitraic, pe chivot în partea de sus stau două păsări și Yaho nu a fost supărat pentru că
fiii lui nu-i ascultau poruncile! La sinagoga din Iași vedem grifonul, vulturul bicefal, vulturul obișnuit,
păunul, caii, o pasăre mică așezată pe vasul cunoașterii, așa aflînd goy-ii ce le-a dăruit Avraam fiilor
săi după zidirea neamului omenesc! Iar Shemu(diavolul) sau Yaho cred că se mira ce minți vioaie au
fiii lui preaiubiți fiindcă și-au pus în sinagogi asemenea simboluri și totemuri pline de căutare în lumea
goy-lor pe care el a ,,uitat” să le dăruiască triburilor arabe yehuda și qedarite. Așa a ajuns cea mai mare
tîlhărie și înșelătorie din istoria lumii, fundament al culturii Europei!
Iar manipularea prin falsificare și omisiune a istoriei, culturii identitare și originii limbii române,
practicată de mafia cazară în România de peste 160 ani are legătură și cu teama lor că dacă se va trezi
vreun mioritic din somnul îndobitocirii absolute, atunci vor trebui să dispară în străfundurile iadului
fiindcă judecata va fi necruțătoare și veșnică!
Dar cea mai mare supărare acestor cete de falsificatori, le-a adus cartea mea Dicționarul nemuririi
limbii strămoșești(446 de file, format A4, Iași, 2015), unde vin cu aproape 11000 cuvinte și dovedesc
dăinuirea românilor din vechile populații carpatine ale mileniilor Vl-ll î.e.n. Ei nu amintesc niciodată
acest studiu, iar atunci cînd unul a făcut-o, a numit lucrarea ca volumul lll al cărții mele Adevăruri
ascunse(1320 file, 2 volume format A4, Iași, 2015), deși măgăria se vede de la o poștă. Scopul a fost
să falsifice conținutul cărții și pe cale de consecință să poată manevra în fals originea limbii române
fiindcă de aici a pornit acțiunea de falsificare a istoriei și culturii identitare. În lucrarea amintită sînt
mai multe studii comparative între româna veche și sumeriană(eme-gi) unde am găsit 4265 cuvinte
asemănătoare sau identice, dintre care 1350 unii români le folosesc și astăzi ca nume de familie. Mai
este un studiu între armână și sumeriană(eme-gi) unde am găsit 568 cuvinte asemănătoare sau identice
și unul făcut cu limba irlandeză(vechii pelasgi) unde avem 1475 cuvinte comune sau asemănătoare,
iar unele sînt comune și cu eme-gi. Aceste dovezi lingvistice sînt armele noastre infailibile împotri-
va minciunilor și falsurilor jegurilor cazare și mioritice, iar tăcerea lor de mormînt arată că le este
frică de o trezire a românilor cu mintea sănătoasă, fiindcă vor trebui să dea socoteală pentru nelegiui-
rile făcute! După 1990 s-au pus ticăloșii să distrugă economia, iar după 2000 au făcut pulbere sistemul
de învățămînt din România și astfel 50% dintre cei care termină 8 clase sînt analfabeți sau semianalfa-
beți, iar cca 25-30% dintre cei care pot citi, nu sînt în stare să citească mai mult de 4-5 pagini fiindcă îi
apucă durerile de cap. Așa s-a transformat sistemul de instruire al statului român în cel mai perfid și
ticălos mijloc de îndobitocire folosit la lumina zilei, pentru economie situația devenind dezastruoasă.
Orice om sănătos la cap își dă seama că totul intră în cea mai groaznică conspirație a mafiei cazare
împotriva românilor, a istoriei și culturii lor identitare care sigur va dispărea în cîteva zeci de ani!
Ca să înțelegem ce ouă de basilisc vor să clocească acești monștri sataniști în cuibarele Satanei de
pe plaiurile mioritice, dau declarația în fața Senatului USA a preotului Dr. George A. Simons, aflat
atunci la Petersburg în octombrie 1917, pusă de Henry Ford în anul 1920 în lucrarea The Internatio-
nal Jew, cap. 9: ,,... Vreau să mai amintesc, că în clipa în care bolşevicii veniră la putere, întreg Pe-
trogradul fu inundat de un torent de proclamaţii scrise în limba evreiască! Se vede, cît de acolo,
că aceasta era menită să devină una din limbile principale în Rusia, bineînţeles că adevăraţii ruşi
nu se arătau încîntaţi deloc”. După ce au devenit stăpînii imperiului rus, și-au impus limba idiș în
școlile generale, licee și secții ale unor facultăți din Rusia, Ucraina și Belarus. Au distrus cca 90% din
bisericile creștinilor, însă de cuiburile Satanei nu s-a atins nimeni, în anul 1925 au devenit majoritari în
cartierul Maryina Roshcha din Moscova unde și-au construit cea mai mare sinagogă din lume ca să
știe tot goy-ul că veacul răzbunării veșnice a început și nimeni nu va scăpa din ghiarele lui Yahu!
În lunile aprilie și septembrie 1944, marii născocitori ai holocaustului Ilya Ehrenburg și echipa de
agenți ai Cominternului și-au pus la grămadă minciunile și falsurile în Cartea Neagră, dar tipărită în
idish ca să înțeleagă toată lumea că ei conduc imperiul Satanei, iar ceilalți sînt numai gloate de goy
sau gladiatorii lor pentru înfăptuirea ,,revoluției mondiale”. Ca să se știe peste tot că ei au ,,descoperit”
deja holocaustul evreilor făcut de naziști în Polonia și Germania chiar înainte de a ajunge pe aceste
locuri armata bolșevică, au trimis copii ale cărții în USA și la cazarii din Palestina.
La noi au deschis după anii 2000 secții de studii iudaice sau ebraistice dar în limba idiș vorbită de
cazari nu de sefarzi unde pregătesc oștirea întunericului cu care vor să ne facă dispăruți ca neam, isto-
rie și cultură din spațiul carpatic.

34
 Conspirația dracilor

De ceva vreme am adunat informații despre falsificarea istoriei și culturii noastre și batjocora
făcută memoriei Marelui Român, M. Eminescu care are ca scop ascuns să bage în capetele românilor
că el a fost numai un țăcănit cam trăsnit, șprițar și afemeiat fiindcă neamul nostru este unul degenerat
și nu putea ieși din el oameni cu inteligență deosebită, față de cei care au ieșit din sămînța lui Yaho .
Voi prezenta cîteva date din campania de maculare și batjocură absolută la care este supusă memoria
lui M. Eminescu, de către Uniunea Scriitorilor din România, mafia cazară și alte lichele de pe la noi.
Anual se oficiază la Botoșani la 15 ianuarie, Ziua Culturii Naționale, cînd se decernează premiul
Mihai Eminescu, dar de ceva vreme el a devenit premiul pentru prostituție verbală și morală fiindcă
poeziile premiate ar face cinste oricărui bordel și pe cale de consecință, asta este cultura românilor.
În anul 2018 de Ziua Culturii Române și Zilele M. Eminescu, ținută la Casa Tineretului din
Municipiul Botoşani, fiind un omagiu adus Marelui Român, am pățit-o din nou. Au venit jegurile să se
ușureze, astfel ca de fiecare dată cînd românii vor să cinstească unul de-al lor, apar viermii iadului și
spurcă locul și aerul ca să ne arate că ei și numai ei sînt oameni și ,,popor ales”, iar ceilalți doar
dobitoace cuvîntătore. Acest rol de mizerie latrinară l-a îndeplinit otreapa puturoasă, Medeea Iancu,
adusă de la mama dracilor de către editura ,,Cartea Românească” să primească la această festivitate
Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” unde, drept recunoștință, depravata de bordel a recitat
un ,,poem-manifest” care face cinste oricărui degenerat și obsedat sexual. Cîțiva din sală au ieșit afară,
dar restul au stat cuminți și au ascultat vulgaritățile acestei otrepe fără a o fluiera sau huidui. Nimeni
nu a îndrăznit să ia secătura de fundul pantalonilor și să o arunce pe geam afară să-și răcorească
înfierbințeala pe asfaltul trotuarului și nu într-un spațiu dedicat culturii românilor și memoriei Marelui
Român. Sînt convins că cel care i-a trimis invitația, știa cine este această otreapă!
Și mizeria s-a repetat în anul 2021 cu Ileana Negrea(născută în 1984 la Ploiești) care a fost declarată
cîștigătoarea Premiului Național de Poezie Mihai Eminescu pentru debut cu volumul ,,Jumătate din
viața mea de acum”, unde este și poezia ,,Avertisment”, o adevărată pledoarie pentru depravarea în
public fiindcă ea are ea un mîncărici(ea precizează locul) ce o transformă într-o războinică de bordel.
Exhibițiile acestor demente depravate și pline de dispreț față de oricine și orice, s-au repetat și în 2022,
cînd premiul național pentru debut a fost luat de Cătălina Stanislav(născută în 1995 la Sibiu) care a
citit, în timpul galei, poezia ,,Gwyneth Paltrow şi cu mine”, cu trimiteri explicite la împerecheatul fără
opreliști, oriunde și oricînd, fiindcă drepturile omului nu pot fi îngrădite.
Tot în anul 2022, poeta Marta Petreu(pseudonim) a cîştigat cea de-a XXXI-a ediţie a Premiului
Naţional de Poezie ,,Mihai Eminescu” pentru Opera Omnia, acordat de Primăria Municipiului
Botoşani, în parteneriat cu Consiliul Local Botoşani şi Fundaţia Culturală Hyperion și sprijinul
Uniunii Scriitorilor din România. Dar nonconformismul poetic al ei are multe tangențe cu cele două
personaje amintite mai înainte, fiind un îndemn la vulgaritate și ,,feminism” obscen. Aceasta este
profesor de limba română la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj.
Însă macularea culturii noastre și transformarea ei în una de bordel are o față ascunsă despre care
nimeni nu îndrăznește a vorbi în public fiindcă este declarat naționalist, fascist, rasist și antisemit.
Falsificarea istoriei, culturii identitare și distrugerea culturii scrise a românilor, făcută cu atîta ură
turbată de unii străini care ne vreau dispăruți din spațiul carpatic, este un proces făcut la lumina zilei
unde românii trădători de neam și țară sînt principalul factor distructiv.
Voi începe cu acțiunea Vaticanului de la mijlocul secolului XVl cînd și-a trimis ceata de iezuiți
Militia Cristi – să vadă cît de moi sîntem la tărtăcuță, iar pe unii din Ardeal, vitregiți rău de stăpînire și
cu sufletul în rătăcire, prin minciună și viclenie i-au trecut în anul 1698 în ocolul lor. Dar unii dintre ei
pe la anii 1751 în frunte cu episcopul Inochentie Micu Clain și-au dat seama de mișelie și au vrut să se
rupă de această ,,binecuvîntare”.
Cînd neamul nostru și-a strigat oful la 1848 că ținuturile cu populație majoritar românească dar
stăpînite de otomani, habsburgi și ruși, trebuie să se unească după marginile vetrei străbune, odată i-a
pălit o ură nebună pe cei civilizați(austriecii și rușii), punîndu-se să ne falsifice istoria, cultura
identitară și orginea limbii ca să nu avem nici urmă de rădăcini în spațiul carpatic. Aici au muncit cu
mult spor și istoricii și lingviștii germani, dar mai ales mafia czara(jidanii) care doreau să-și facă o
țărișoară peste pămînturile românilor. Din această înveninare unică în cultura Europei, ne-au băgat pe
gît ,,a doua patrie a goților în spațiul carpatic” și venirea tracilor sau dacilor din sudul Dunării în

35
secolele lV-lll î,e,n. care erau numai niște cete de păstori hoțomani fără cultură și organizare socială.
Latinismul ,,doctorilor ardeleni” dăruit de Vatican spune că legiuonarii romani i-au ucis pînă la
ultimul dac și drac, inclusiv ,,prunchii” după care au adus pentru colonizare numai latini de cel mai
bun soi și astfel românii uniți cu dracu erau urmașii demni ai romanilor. Însă totul s-a transformat într-
o mizerie oribilă după 1848 cînd românii și-au spus păsul, devenind un adevărt blestem.
Latinismul cazar este o născocire de pe la anii 1852 a lui H. Graetz – marele lor istoric și rabin
luminat – care spune că romanii au adus în Dacia, mîlul imperiului însă era străin de cultura romană,
avînd origine necunoscută, iar românii de azi au mai mult o origine țigănească, toate ducînd la ,,rasa
inferioară” cum ne-au aflat acești spurcați după ce ne-au cercetat prin toate părțile. Tot acest ticălos
scrie că teritoriul carpatic a fost colonizat de iudei încă de la dărîmarea primului templu, însă istoria ne
arată că totul este numai minciună. Mai zice rabinul iluminat că în luptele cu dacii, romanii au folosit
legiuni formate din iudei care s-au stabilit aici după anul 106 și deci ei au o istorie veche în spațiul
carpaatic. Iar românii sînt urmașii acelui mîl degenerat adus din imperiul roman, care după anii 275 s-a
retras în sudul Dunării unde s-au puit timp de peste 800 ani și în secolul Xl au început să migreze în
nord, alungîndu-i pe ,,băștinașii” cazari care se țineau numai de rugăciuni către tartorul Yaho.
Considerînd aceste minciuni oribile ca adevăruri sacre, mafia cazară a hotărît înființarea Israelului
european în spațiul carpatic și astfel a început marea năvălire a cazarilor sau jidanilor peste
pămînturile românilor, în special după anii 1860, avînd ca ,,justificare” tocmai aceste scrieri bazate
doar pe minciuni. Dacă pe la 1845, erau în Moldova și Muntenia cca 25000 mozaiic, în anul 1890 au
ajuns la peste 300000, cerînd cu gura pînă la urechi să fie împămînteniți, adică Regatul Românei să
dea cetățenie tuturor năvălitorilor. Și această campanie se făcea cu prijinul direct al imperiului german
și austro-ungar, dar nici rușii nu ne iubeau mai mult decît sarea în ochi.
Astfel a pornit acțiunea de falsificare a istorieî, culturii identitare și originii limbii române, dar
făcută la noi de unii români ca unelte ticăloase ale jidanilor.
Primul plăsmuitor cazar privind istoria noastră, este ziaristul din imperiul austriac R. Rösler(1836-
1876) care ne ,,fericește” cu două broșurele despre istoria românilor în spațiul carpatic care începe
numai în secolul Xll. În anul 1864 apare la Viena Das varromische Dacien, unde autorul vrea ,,să
dovedească” numai prin argumentul ,trebuie să presupunem” că ne-am format ca popor în sudul
Dunării și ulterior am năvălit în nord, alungîndu-i pe ei. A doua lucrare apărută la Leipzig în anul
1871, intitulată Romänische Studien. Untersuchungen zur älteren Geschichte Rumänien (Studii
românești. Cercetări asupra istoriei mai vechi a românilor), își reia vechile minciiuni pentru ,,a dovedi”
că nu avem istorie la nord de Dunăre mai devreme de secolul Xll. Dar atunci știau toți că românii au
portul tradițional asemănător cu cel de pe columna lui Traian, fiind continuatorii luptătorilor daci sau
geți. În iarna anilor 1866-1867 vin la București, tartorii masoneriei și ai Alianței Universale Israelite,
Cremieux și Montefiore care cer masonilor mioritici să-i facă cetățeni români sadea pe toți năvălitorii
cazari, da rnu sînt ascultați, fiind alungați cu pietre și ciomege din hotelul unde își stabili șărpăria. Ei
primesc un răspuns scris de la B. P. Hașdeu în anul 1868 prin lucrarea Istoria toleranței religioase în
România, care ne ajută a înțelege o parte din istoria noastră ascunsă și falsificată, iar pentru aceasta
amintesc pasajul următor(pag. 155, Opere, vol. 5): ,,Cremieux susține că țara aceasta, pînă să nu fie
locuită de români, a fost locuită de jidovi și că prin urmare nu jidovii au năpădit țara românilor, ci
românii au năpădit țara jidovilor, nu țara românilor trebuie desărtată de jidovi ci țara jidovilor trebuie
desărtată de români”.
În anul 1870 Alexandre Hirth(A. Cihac pentru români) dăruiește Academiei Române dicționarul,
intitulată Dictionnaire d'étymologie daco-romane, primul volum Eléments latins comparés avec les
autres langues romanes, și vine în anul 1879 cu al doilea volumul, intitulat Eléments slaves, magyars,
turcs, grecs-moderne et albanais. Este o lucrare de format mic, volumul 1 are numai 320 file cu cca
2000 de cuvinte, fiind scrisă în limba franceză pentru că autorul nu cunoștea deloc limba română, iar
aceasta se vrea lucrarea de căpătîi a lingvisticii românești, Academia Română tîmpindu-ne cu fel de fel
de origini ale cuvintelor românești preluate de la neamuri mai apropiate sau mai îndepărtate!
Istoricul A. D. Xenopol în lucrarea Teoria lui Roesler, Studiu asupra stăruinței romînilor în Dacia
Traiană, Tipografia Națională Iași, 1884, arată că povestea este o acțiune de deznaționalizare a
românilorl, prin falsificarea istoriei și a originii limbii fiindcă tot ce scrie Roesler nu are nici o legătură
cu faptele istorice cunoscute atunci. Xenopol combate și ideea că peste românii din nordul Dunării s-
au așezat slavii care au avut o influență covîrșitore, fiindcă dacă ar fi așa, atunci limba română ar
trebui să fie un dialect slav, dar lingvistica arată că totul este o minciună! El mai remarcă faptul că

36
slavii au luat de la vlahii din sudul Dunării multe cuvinte, care se găsesc și în limba română, dar cei ce
vor deznaționalizarea românilor, văd istoria pe dos ca să poată spune orice despre poporul nostru! Ne
zice el spre luare-aminte: ,,Toate faptele cercetate în acest studiu au concluzionat că una și aceeași
adevărată, imposibilitatea de a găsi Daco-români de un parasament al lor, prin urmare, neîntrerupta
locuințelor lor la nordul Dunării".
În anul 1884 Academia Română îi încredințează lui Hașdeu realizarea unui dicționar al llimbii
române și el începe lucrarea sub numele Etimologicum magnum romanae, reușind să publice 4 volume
pînă în 1897 ajungînd la litera ,,b” cînd aceeași instituție numește o comisie formată din T. Maiorescu,
Gr. Tocilescu, D. Sturdza și I. Kalinderu care îi retrag subvenția și chestionarul realizat de acesta făcut
pentru culegerea informațiilor necesare din spațiul locuit de români. Marele păcat al lucrării lui
Hașdeu era că-i punea pe români ca scoborîtori din vechii pelasgi, peste care s-a suprapus un strat din
limba latină, deci continuitate, poveste care i-a adus la turbare pe jidani și slugoii lor mioritici.
Al doilea personaj după A. Hirth care trebuie pus ca mare muncitor în falsificarea originii limbii
românilor este cazarul Eliezer Schein, cunoscut de români sub numele de Lazăr Șăineanu(1859-1934).
El publică în anul 1896 un Dicționar universal al limbii române, scriere care pune bazele originilor
slave și turcești a unei mari părți din vocabularul limbii române. Dicționarul cuprinde 30000 de
cuvinte, dar care nu a fost considerat o lucrare temeinică de cei mai mulți intelectuali români, iar Iorga
l-a criticat pe autor că nu cunoștea decît din cărți cultura poporului român, multe interpretări privind
originile cuvintelor erau fanteziste sau venite din interesul ,,iluminismului mozaic”. Academia
Română a considerat dicționarul ca o lucrare fundamentală a lingvisticii românești! Era un apropiat al
lui T. Maiorescu, Gr. Tocilescu și Al. Odobescu, iar în anul 1901 este expulzat din România datorită
activității de spionaj în favoarea germanilor și austro-ungarilor.
Precizez că Gr. Tocilescu a falsificat monumentuld e la Adamclisi ca să-l facă al romanilor deși mai
multe metope arătau chipuri de perși, iar 5 le-a ,,scăpat” în Dunăre de atîta supărare. La gașca de
trădători arătată mai înainte care avea legături foarte strînse cu cazarii de la noi, trebuie să-l amintesc
pe istoricul V. Pîrvan, omul care era membru al consiliului de administrație la banca Marmorosh-
Blank și nimeni nu va înelege ce căuta el acolo!
În Istoria poporului român, lucrare apărută în limba română în anul 1985, fiind tradusă după
Geschichte des Rümänischen Volkes in Rahmenseiner Staatsbildungen apărută la Gotha în anul 1905,
marele om de cultură și istoric N. Iorga scrie la p 12: ,,Ură şi exagerare de sine au îndrumat pînă acum
pana celor mai mulţi dintre scriitorii istoriei românilor şi ce a rezultat de aici nu e greu de ghicit;
numai păreri sucite, opuse adevărului, pe care neştiutorii şi le-au însuşit şi răspîndit cu o grabă
uimitoare.” Vedem că toți românii care au sprijinit falsurile și minciunile cazarilor, erau membri ai
Academiei Române, unii istorici și alții lingviști, deci o conspirație făcută chiar de instituția care
trebuia să ne apere de ticăloșiile altora în cunoașterea culturii identitare.
Trebuie să mai amintesc aici mizeriile făcute de guvernanții români lui N. Paulescu pentru a
dezvolta cercetările privitoare la pancreină(insulina) și totala ,,uitare” a lucrării Dacia preistorică,
scrisă de N. Densușianu care arăta că mitologia nostră veche nu are nimic cu iudeo-creștinismul.
Denigrarea culturii noastre de către leprele cazare are rădăcini adînci în timp și amintesc aici revista
P..Ă, apărută în anul 1931 sub pana jidanilor Aurel Baranga, Gherasim Luca, Paul Păun şi Jules
Perahim. Au tipărit un singur număr, pe 1 octombrie, fiindcă foaia a fost imediat interzisă datorită unei
atitudini radicale, venite din partea unei autorităţi morale: Nicolae Iorga. Haimanalele care au scos
fiţuica, au pus un exemplar în cutia de scrisori a lui Iorga, scriind „Tu ai? N-ai!”. Poliţia şi-a făcut
datoria şi nemernicii au stat cîteva zile după gratii.
După anul 1945 cînd cazarii au devenit stăpînii absoluți ai Românei, falsificarea istoriei și culturii
idenetitare a ajuns politică de stat, astfel cazarul bolșevic Mihail Roller ne-a scris o Istoria României,
încă din 1947, unde strămoșii noștri sînt numiți slavo-daci care au fost latinizați de năvălitorii de peste
munți, adică din Ardeal, dar după secolele Vl sau poate că cei de pe columna lui Traian sînt slavi și
nimeni nu a știut? Iar de limbă și DEX sau ocupat mozaicii Iorgu Iordania, After Bauer(Alrxandru
Graur) și Marius Sala. În Ministerul Învățămîntului, pînă pe la anii 1960-1962 majoritatea covîrșitoare
a aangajaților erau cazari bolșevici care aveau cel mai turbat venin antiromânesc în gușă, iar toate
funcțiile de conducere erau ocupate numai de ei. Dau cîteva exemple de felul cum ne=au falsificat
istoria criminalii cazari bolșevici.
În vara anului 117, dacii sau geții din provincia romană Dacia, împreună cu cei din estul Carpaților

37
și alte seminții prietene lor, s-au răsculat împotriva romanilor, iar răzmerița a ținut pînă în 118 și
nimeni nu poate crede că erau fantomenele celor morți în războaaiele precedente cu romanii. Împăratul
Hadrian a fost pe punctul de a renunţa la provincie şi numai insistenţele prietenilor care i-au amintit de
zecile de mii de soldaţi romani morţi pentru cucerirea ţinutului, l-au făcut să nu-şi ducă gîndul la
îndeplinire. Guvernatorul provinciei romane Dacia a fost trecut prin sabie de către geţii răsculaţi,
alături de mii de funcţionari şi soldaţi, pentru a-şi arăta ,,dragostea lor nemărginită faţă de cotropitor”,
însă cu totul altfel decît fac astăzi l-eprele mioritice specializate în pupincurism internaţionalist. În
anul 117 Hadrian dărîmă ,,podul lui Traian” de peste Istru după marile răzmeriţe ale geţilor, de frica
acestora să nu invadeze tot teritoriul din Balcani şi să aprindă un foc pe care să nu-l mai poată stinge.
Eutropiu scrie în lucrarea Breviarum ab urbe condita redactată pe la anul 367 despre răscoală astfel:
,,ne multi cives Romani barbaris traderentur” adică să înţelegem şi noi, amicii îl îndeamnă pe împărat
să nu-i lase pe colonii romani în ghearele barbarilor care îi iubeau precum sclavul pe stăpîn sau ca
sarea în ochi! Deci erau geți peste tot în provincia romană Dacia şi nu cum mint azi fel de feld e lepre
că au fost exterminați pînă la ultimul.
Pausanias a trăit în secolul ll şi a scris o Istorie a Greciei unde găsim informaţii privitoare la geţi în
capitolul V,12, 6: ,,Printre statuile împăraţilor se observă(la Atena) cea a lui Adrian, din marmură de
Paros, ridicată de cetăţile din confederaţia Aheiană şi cea a lui Traian, pe care o ridicaseră toţi grecii.
Acest împărat supusese pe geţi, care locuiesc ţara deasupra Traciei şi a purtat război cu parţii şi cu
Osroes, nepotul lui Arsaces.” Antichitatea știa că geții au fost numai supuși, răsculîndu-se de multe ori
pînă i-au alungat pe romani pe la anii 254.
Arrianus(95-175) din Nicomedia, scrie către sfîrşitul vieţii lucrarea Arta tacticii militare, unde
vorbeşte de călăreţii sciţi adică veniţi din stînga Istrului, ţinut numit şi Sciţia dar care era baştina
geţilor, ce luptau în armata romană însă cu steagurile şi armele specifice lor. Spune despre instrucţia
primită de oşteni că: ,,…învaţă strigătele de luptă strămoşeşti ale fiecărui neam, strigătele celţilor
pentru celţi, strigătele geţilor pentru geţi şi strigătele retice pentru reţi”. Dacă în armata romană,
soldaţii geţi foloseau propria limbă pentru a se îndemna în luptă aşa cum scrie un funcţionar roman pe
la anii 160 – 170 ai erei noastre, întreb leprele latriniste unde văd sau aud ele latinizare?
Despre masageții saau geții din nordul Istrului mai găsim date și fapte de toată lauda pentru noi, la
Synesios(370-413 e.n.) din Cyrene, în lucrarea Hymni et Opuscula, care ne vorbește de vremurile
trăite în capitolul XV,17 unde îi găsim menționați pe falnicii geți care făceau din cînd în cînd
incursiuni de jaf peste granițele imperiului fiindcă nu primeau în mod corect stipendiile promise! ,,...
Dar iată că aceștia din urmă(geți și masageți), care obișnuiesc să-și pună alt nume, ba chiar unii dintre
ei își schimbă trăsăturile feței într-o anumită dibăcie, ca să pară că s-a născut din pămînt un neam nou
și îngrozitor, aceștia vă înspăimîntă astăzi. Ei trec Istru și cer plată pentru pacea pe care ne-o
îngăduie.”
La începutul secolului lll, urdiile de geți și goți din imperiul amal de la est de Carpați, a încercat de
mai multe ori cu sabia hotarele teritoriilor geților care erau sub stăpînire romană. În anul 214 împăratul
Caracalla poartă la Istr război cu geţii şi goţii din estul Carpaților, iar după încheierea păcii îşi face o
gardă personală din geţi şi goţi numiţi ,,leii scitici”. Pentru că a reuşit să se înțeleagă cu cetele de
răuleni, împăratul îşi mai adaugă cognomenele de Geticus Maximus şi Quasi Gothicus adică popoarele
care formau noua forţă de temut pentru Roma, iar cu aceste informații dovedesc cît de mult minte
Academia Ro-mână și cioporul de jidani monstruoși care susțin că romanii i-au măcelărit pînă la
ultimul pe geți după care ,,au colonizat” teritoriul cu mîlul imperiului, cloceală din care s-a format
poporul român, dar în sudul Istrului, pe undeva pe unde este astăzi Kosovo, iar în secolele Vlll-Xl s-
au tot furișat în nord alungîndu-i pe blînzii cazari sau jidani!
Belizarie, vestitul general al lui Iustinian, învingîndu-i în anul 536 pe aşa zişii goţi care stăpîneau
Italia prin regatul ostrogot spun istoricii cei pricepuți la minciuni, dar creat de geţi după calea
adevărului, ia titlul triumfal de GETICUS MAXIMUS. Ca să vezi și să nu crezi! Mare Smintilă a fost
generalul macedonean, ori el era cu toate acasă, iar în cultura europeană minciuna și falsul sînt de
multă vreme, adevăruri sacre!
Petrus Patricius a trăit în secolul Vl şi a scris o Istoriae din care s-a păstrat foarte puţin, dar foarte
important pentru noi: ,,Poporul carpilor era cuprins de invidie fiindcă goţii primeau o soldă în fiecare
an de la romani. De aceea trimiseră o delegaţie lui Tullius Menophilus, cerîndu-i cu trufie bani... «Să
ne socotească şi pe noi la numărul celor care cer cu rugăciuni şi să ne dăruiască şi nouă. Noi sîntem
mai presus decît goţii!»”. Faptele descrise de autorul latin se petrec la anii 239-240 undeva în Moesia

38
Inferioară sau Masa, unde goții au ajuns mercenari în imperiul roman.Sînt cîteva zeci de asemenea
texte cu informații despre dăinuirea geților sau dacilor în nordul Dunării și după anii 106, dar ignorate
cu bună știință de istroicii noștri ca să fie minciuna exterminării, adevăr istoric și să le facă ,,baștină”
cazarior în spațiul carpatic.
Teofilact Simocata, cronicarul împăratului bizantin Mauricius(582-602), scrie în Istorie bizantină,
despre geţi, despre oştirile geţilor, dar niciodată despre goţi pentru că acest popor dispăruse din arealul
carpatic după destrămarea imperiului hunilor la mijlocul secolului V!
Sînt cîteva zeci de izvoare scrise pentru secolele ll-X care vorbesc despre geți, daci, valahi(alții ne-
au spus ausoni și sciți) care dovedesc în fața timpului că am rămas locului și în vremurile de restriște,
iar ticăloșii care mint de cca 150 de ani falsificîndu-ne istoria și cultura identitară, împreună cu leprele
mioritice, vor trebui să-și primească cuvenita pedeapsă. Dar sînt ccîteva zeci de simboluri ale
culturilor Turdaș, Vinca, Gumelnița, Hamangia, Cucuteni, venite din mileniile Vll-lV î.e.n. pe care le
vedem pe veșmintele noastre tradiționale, ștergare, cioplituri în lemn, ceramică și unele țesături, toate
dovednind că nu ne-a luat vîntul sau vedeniile dracilor, fiindcă rădăcinile noastre pe aceste plaiuri vin
de la zidirea neamului omenesc. Însă aceste simboluri nu se găsesc la populațiile din sudul Dunării,
nici în vest, dar nici în est. La fel este adevărul privind obiceiurile noastre de Anul Nou care se ținea
pînă la mijlocul secolului XVlll la 25 martie, ursul, capra, buhaiul(taaurul), cerbul, cocostîrcul(barza),
plugușorul și altele care ne sînt specifice numai nouă, avînd legături evidente cu totemurile din
creștinisul arimin sau mitraism.
Limba este o altă dovadă a dăinuirii noastre pe aceste locuri încă din mileniile V-lV î.e.n.
În cartea lui Paul Goma Săptămîna Roșie 28 iunie – 3 iulie 1940, editura Vremea XXl, la fila 256
este amintit și ,,colectivul” de redactare al lucrării lui Roller care a fost temelia istoriografiei românești
pînă prin anii 1975! ,,În istorie însă evreii au provocat un dezastru ale cărei consecințe se vor simți
decenii și decenii. Șeful echipei de la Ministerul Adevărului de pe Calea Dorobanți nr. 18, subordonat
direct lui Roitman-Chișinevski, era sinistrul M. Roller, de meserie... spion sovietic, NKVD-ist. Sub
comanda sa, au asudat(însă au reușit!) truditoriiîn-ramura-istoriei-României, niciunul istoric:
Goldberger Mikloș, cizmar, Rudenko, tovarăș, Filipovici, sovietic, Aronovici, arhitect, Marcusohn
Kraukauer, Langfelder – și încă vreo trei tovarășe, «franțuzoiace», posesoare a cîteva clase de liceu.
Niciunul nu cunoștea limba română, între ei comunicau în limba-de-lemn-sovietică.” Iar aceste falsuri
incredibile au fost ,,certificate” științific de către P. P. Panaitescu în lucrare Începuturile și biruința
scrisului în limba română, editura Academiei Republicii Populare Române, București 1965, astfel ca
istoria și cultura noasdtră să devină numai o mizerabilă ticăloșie. Toată cultura scrisă a românilor de
pînă la 1945 au declart-o prin decretul – lege dat de regele Mihai în 2 mai 1945 ca naționalistă, fascistă
și legionară, chiar și cronicarii din secolele XVl-XVlll, fiind distrusă toată pînă la sfîrșitul anului
1948(Gândirea interzisă, Scrieri cenzurate în România 1945-1989, Paul Caravia și colaboratorii,
București, 2000). După care s-au adus tone de maculatură bolșevică din URSS, și fiind traduse, s-au
umplut bibliotecile cu ele, astfel formîndu-se la români o altă mentalitate, străină complet de cea
specifică neamului nostru, despre care nimeni nu îndrăznește a vorbi.
După lovitura de stat din decembrie 1989, s-a pornit iarăși uraganul falsurilor și a minciunilor
unice, astfel că ne-am trezit în anul 2001 cu plăsmuirea România iudaică scrisă de cazarul Teșu
Solomovici care a fost retipărită la editura Academieie Române în anul 2017, adică pe banii noștri cu
prefață semnată de Răzvan Theodorescu, vice-președinte și Dinu C. Giurăscu, academician, ambii
istorici. Iluminatul ziarist cazar ne spune că neamul lor era în spațiul carpatic încă din secolele l-ll, dar
există unele afirmații că ar fi fost chiar din secolul Vl î.e.n., iar românii au venit în nordul Dunării
numai în secolul X sau Xl! Nu există nici o dovadă care să ateste prezența iudeilor la nord de Dunăre
în secolele l-ll din era noastră, iar povestea cu secolul Vl î.e.n este numai o minciună ca toate celelalte.
Și totuși asemenea minciuni, istoricii care au semnat prefața cărții, le consideră ca adevăruri de
nediscutat! Minciunle lui Solomovici sînt susținute chiar de președintele Academiei Române Ioan
Aurel Pop care ne zice de la obraz într-un interviu dat revistei ,,Familia Ortodoxă” în luna mai 2018 și
consemnat de Mihaela Raluca Tănăseanu, că noi românii nu avem istorie în spațiul carpatic mai
devreme de secolul Xl: ,,De mii de ani trăiesc oameni la Dunăre și la Carpați, pe Olt și pe Mureș, pe
Siret și pe Nistru, și asemenea oameni, chiar dacă s-au perindat mereu, nu au lăsat vreodată acest
pământ nelocuit și nechivernisit. De peste o mie de ani, românii s-au aflat, alături de alții, între
truditorii gliei de pe aceste locuri”. Iar acești ,,alții” după ilustra țăcălie trădătoare de Neam și Țară sînt
slavii, cazarii și ungurii, taman ce au descoperit prin vedenie jegurile cazare în urmă cu peste 150 ani

39
și ce susține cartea lui Solomovic! Această instituție blestemată vrea să ne bage în cap că teoria lui R.
Rösller este un adevăr istoric și nu o născocire a germanilor și mafiei cazare de la mijlocul secolului
XlX! Iar pentru autenticitatea tăblițelor de la Sinaia, același I. A. Pop, răspunde interpelării lui
Corneșiu Bichineț în Parlamentul României despre acestea la data de 23.08.2017, că nu există dovezi
privitor la faptul că au fost găsite la Sinaia sau în alt loc care poate fi cercetat istoric.
Scopul ascuns al falsificării istoriei, culturii identitare și originii limbii române este ,,repopularea”
teritoriilor louite de români cu o faună cazară din Israelul de azi, fiindcă acolo laptele făgăduinței s-a
înăcrit rău și o bună parte dintre ei vor să-și caute alte tărîmuri.
De ceva vreme(3-4 ani) la Radio Iași, în emisiunea ,,evreii azi” făcută de cazarul Alexandru
Aciobăniței, acesta repetă obsesiv că în Israel astăzi ar fi peste un milion de ,,evrei români”, iar
povestea sună a nebunie fiindcă din cei 400000 mozaicii plecați din România în perioada 1940-1970,
s-au sta-bilit în această țară numai 270000, restul căutînd alte locuri mai verzi și mai mănoase. Însă
sintagma are o logică după ce am citit două articole scrise de M. Eminescu cu privire la năvălirea
cazarilor peste români în anii 1850-1880. Acesta le răspunde jidanilor care pretind că erau băștinași pe
plaiurile mio-ritice încă din timpul dărîmării primului templu, adică sec. Vl î.e.n. că nu există nici o
dovadă pentru asemenea pretenții, totul fiind numai minciună. Mai spune el că cei pe care mozaicii îi
numesc ,,români israeliți”, adică pretinșii băștinași din secolul Vl î.e.n. nu au fost niciodată în spațiul
carpatic pînă la năvălirea din anii 1850-1880, ei fiind un popor fără istorie în Europa. Ideea ascunsă a
mozaicilor din acei ani era să-și creeze un Israel european, iar locul chitit a fost România, de aceea în
perioada interbelică s-a vorbit destul de des despre ,,Israel în România”, poveste care astăzi ar suna a
antisemitism dacă îndrăznește cineva să o amintească. În acest context își are locul sintagma leprei
cazare A. Aciobăniței - ,,evreii români din Israel” - adică ei vor să se ,,repatrieze” în baștina carpatină,
cam așa cum au făcut cei peste 165000 de jidani care au trecut Prutul în iulie-sept. 1940 la frățiorii lor
bolșevici ca să scape de ,,clericalismul și naționalismul românilor”.
Ca să aduc aminte românilor cîte parale facem în ochii liftelor cazare, dau în continuare cîteva
gînduri ale jegoșeniei H. R. Patapievici din broșurica Politice, apărută la editura Humanitas în anul
1996, cu care îi ,,fericește” pe românii de astăzi. ,,Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o
umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără şira spinării(p. 63)... Un popor cu substanţă tarată. Oriunde
te uiţi, vezi feţe patibulare, ochi mohorîţi, maxilare încrîncenate, feţe urîte, guri vulgare, trăsături
rudimentare(p. 34)... Românii nu pot alcătui un popor pentru că valorează cît o turmă: după grămadă,
la semnul fierului roşu(p. 64)... Româna este o limbă în care trebuie să încetăm să mai vorbim sau… să
o folosim numai pentru înjurături.(p .64)... In toată istoria, mereu peste noi a urinat cine a vrut. Cînd i-
au lăsat romanii pe daci în forma hibridă strămoşească, ne-au luat în urină slavii: se cheamă că ne-am
plămădit din această clisă, daco-romano-slavă, mă rog. Apoi ne-au luat la urinat la gard turcii: era să
ne înecăm, aşa temeinic au făcut-o. Demnitatea noastră consta în a ridica mereu gura zvîntată iar ei
reîncepeau: ne zvîntam gura la Călugăreni, ne-o umpleau, iar la Războieni, şi aşa mai departe, la
nesfîrşit. Apoi ne-au luat la urină ruşii, care timp de un secol şi-au încrucişat jetul cu turcii, pe care, în
cele din urmă, avînd o băşică a udului mai mare(de, beţiile…) i-au dovedit(p. .63)... Puturoşenia
abisală a stătutului suflet românesc… spirocheta românească îşi urmează cursul pînă la erupţia terţiară,
subreptice, tropăind vesel într-un trup inconştient, pînă ce mintea va fi în sfîrşit scobită: inima devine
piftie iar creierul un amestec apos.(p. 49)... Cu o educaţie pur românească nu poţi face NIMIC.” (p.56)
Deși viermele vorbește ca fiind bun român, el este doar un jidan cu rădăcinile în Galiția, dar prin
naștere a obținut cetățenie română însă urăște cu o furie unică tot ce este românesc ca orice stîrpitură
cazară sau jidănească. Asemena gînduri le găsim la toți cazarii care au scris despre noi numai prin
prisma vedeniilor lui H. Graetz sau altă scrusură cum este M. Carp și cinul lor de antiromâni.
Dar odată cu scrierea lui Solomovici, la noi s-a pornit povestea holocaustului făcut de români asupra
evreilor, pretinzînd ei că am ucis 400000 evrei în Transnistria. Minciuna o poate constata oricine dacă
consultă datele satistice. Astfel la recensămîntul din aprilie 1941, România avea 315000 mozaici, fără
Basarabia, Bucovina și Ardealul de Nord, iar în decembrie 1941 după eliberarea ținuturilor din est,
datele statistice arată că erau 384000. În septembrie 1944, după ce am piedut teritoriile din est la
URSS, în România mai erau... 383000 mozaici(fără Ardealul de Nord). Și încă o dovadă a minciunii
este recensămîntul făcut de ei în mai 1942(fără Basarabia, Bucovina și Ardealul de nord) unde spun că
erau 275000 mozaici, iar în septembrie 1944 s-au înmulțit pînă la 383000 după ce au suportat
,,binefacerile” holocaustului din Transnistria! Numai gloatele de nebuni pot înghiți asemenea
monstruozități.

40
 Ca să facă jocul mafiei cazare, primul ministru al României, Adrian Năstase, Rodica Stănoiu,
ministurl justiției și Răzvan Theodorescu – ministrul culturii și cultelor, dau OUG nr. 31 din 13 martie
2002 prin care cei ce contestă minciuna holocaustului sînt pasibi de pușcărie. Dar în anul 1994 a fost
tipărită o carte în 3 volume care conține cca 870 ducumente ce arată că holocaustul din România este
numai o minciună, fiindcă cei deportați în Transnistria pentru zeci de mii de crime făcute împotriva
armatei și populației românești în 28-30 iunie 1940, au fost aduși în România. În 22 noiembrie 2003
este făcut public Raportul lui Elie Wiesel unde acesta susține că în Transnistria românii au ucis
350000-400000 de mozaici. Acest raport a fost întocmit de o comise formată din cazarii Elie Wiesel,
Jean Ancel, (Institutul Yad Vaashem), Colette Avital(membru al Parlamentului Israelian), Andrew
Baker(Comitetul Evreiesc American), Lya Benjamin(Centrul pentru Studiul Istoriei Evreiești din
București), Liviu Beris(Asociația Supraviețuitorilor Holocaustului din România), Randolph Braham
Universitatea din New York), Irina Cajal Marin (Federația Comunităților Evreiești din România),
Alexandru Elias (Federația Comunităților Evreiești din România), Alexandru Florian(Universitatea
„Dimitrie Cantemir” din București), Mihai Gheorghiu(Centrul de Sociologie Europeană din Paris),
Hildrun Glass(Universitatea „Ludwig Maximillian” din München), Menachem Hacohen(Marele Rabin
al României), Vasile Ionescu (Centrul Romilor „Aven Amentza”), Daniel S. Mariaschin (B'nai B'rith
International), Andrei Pippidi (Universitatea București), Meir Rosenne (ambasadorul Israelului), Liviu
Rotman(Universitatea Tel Aviv), Michael Shafir(Radio Europa Liberă .Radio Libertatea), Paul Shapiro
(Muzeul Memorial al Holocaustului din SUA), William Totok(Institutul de Istorie, Germania),
Raphael Vago (Universitatea Tel Aviv), Leon Volovici(Universitatea Ebraică din Ierusalim) și românii
Ioan Scurtu, Adrian Cioflîncă, Ioan Ciupercă, Viorel Achim, Corneliu Mihai Lungu, Victor Opaschi,
George Voicu, adică ei cu ,,înluminarea” iar noi cu aprobarea și linsul ,,popoului ales”. Cartea tipărită
în 1994 a fost interzisă să apară în llibrării cu o zi înainte, la interveențai rabinului Moses Rosen, fiind
salvate mai multe eexemplare de cei care au făcut cercetarea, iar un exemplar a ajuns în vara anului
2002 la Ion Coja, vicepreședintele Asociației Vatra Românească și prieten bun cu C. V. Tudor. Acești
doi ticăloși au ținut cartea la întuneric și i-au lăsat pe cazari să-și facă mendrele pe seama noastră. Iar
în 7 februarie 2004 C. V. Tudor a scris în ziarul România Mare un articol în care spunea că românii au
ucis în Transnistria 400000 evrei. La scurt timp a plecat împreună cu o mică delegație PRM la New-
York să primească de la mafia cazară cuvenita recompensă pentru actul de înaltă trădare.
În anul 2019 au apărut în spațiul public discuții privind impunerea obligațivității studierii istoriei
evreilor din România și istoria holocaustului din România, devenind obligatoriu din 2023. Ca să
impună aceste minciuni ca adevăruri sacre au venit și cu alte legi ce sancționează orice atitudine
potrivnică falsurilor și vedeniilor holocaustului din Transnistria. Dar de ce Adevărul are nevoie de legi
criminale, cînd în toată lumea el este susținut de dovezi scrise și materiale, numai la ei ,,adevărul” se
stabilește prin vedeniii, adică minciuni. Scopul acestei acțiuni criminale de distrugere a culturii
românilor și falsificarea istoriei, culturii identitare și originii limbii române, îl găsim scris limpede în
drăceasca lor cărticică. În Epistola l a apostolului Pavel către corinteni, la 1,19 ei scriu ce vor face cu
cultura restului lumii: ,,Căci este scris: Voi prăpădi înțelepciunea celor înţelepţi şi voi nimici știința
celor învățați.” Completez cu Ieremia 10,1-16 unde ei ne spun fără nici o jenă: ,,Căci obiceiurile
popoarelor sînt deşarte... Ţie Ţi se cuvine teama, căci între toţi înţelepţii Neamurilor şi în toate
împărăţiile lor, niciunul nu este ca Tine. Toţi, laolaltă, sînt proşti şi fără minte”. Iar scopul acestor
acțiuni criminale de atunci dar și de astăzi, îl spun limpede în Epistola lui Pavel către Tit la 1,7: ,,Căci
episcopul... trebuie să fie fără prihană... nu lacom de cîștig mîrșav. În adevăr, mai ales printre cei tăiaţi
împrejur, sînt mulţi... amăgitori, cărora trebuie să li se astupe gura. Ei buimăcesc familii întregi,
învăţînd pe oameni, pentru un cîştig urît, lucruri, pe cari nu trebuie să le înveţe”. Chiar asta fac astăzi
cazarii prin grupările lor criminale, să scoată un cîștig uriaș, prin potopul de minciuni cu care îi acuză
pe români de holocaust. Acest adevăr cutremurător îl spunea pe la mijlocul secolului l al erei noastre
Pavel în Epistola lui Pavel către romani, scriind la 3,12-19: ,,Toţi s-au abătut şi au ajuns nişte
netrebnici. Nu este nici unul care să facă bine, nici unul măcar. Gîtlejul lor este un mormînt deschis; se
slujesc de limbile lor ca să înşele; sub buze au venin de aspidă; gura le este plină de blestem şi de
amărăciune; au picioarele grabnice să verse sînge; prăpădul şi pustiul sînt drumul lor... Ştim însă că tot
ce spune Tora, spune celor ce sînt sub Tora, pentru ca orice gură să fie astupată şi toată lumea să fie
găsită vinovată înaintea lui Iahwe.” Dar asta rezultă din dovezile prezentate aici privitoare la industria
holocaustului, prin minciuni și legi ticăloase ei au reușit să închidă gura tuturor, interzicînd orice
cercetare a documentelor și datelor statistice aflate în România, Germania și Polonia.

41
 După anii 1990 au început distrugerea învățămîntului românesc, iar consecințele se văd peste tot;
avem cca 50% dintre romââni analfabeți sau semianalfabeți, unii ajungînd chiar în Parladementul țării.
Dar asta înseamnă că nu mai avem forță de muncă calificată care să susțină activitatea economică și
deci sîntem condamnați la înapoiere, iar cei ce vor să nu moară de foame, trebuie să plece pe alte
meleaguri; însă numai ca necalificați. În locul lor vor fi aduși străini din Asia sau din alte locuri și
astfel dezrădăcinarea românilor și obligarea lor să plece de pe plaiurile străbune, se va face prin
constrîngere economică. Astăzi numai cca 5% dintre român mai cumpără o carte, iar situția arată că
sîntem numai o turmă de dobitoace cuvîntătoare și nimic mai mult sau ,,rasa inferioară”! Profesorul
ceh Milan Hubl(1927-1989) ne spune cît de ușor se poate distruge un popor, așa cum ne fac nouă
czarii de cca 150 ani: ,,Pentru a lichida popoarele se începe prin a le altera, prin a le șterge memoria.
Le distrugi cărțile, istoria, cultura și altcineva le scrie alte cărți, le dă altă cultură le născocește o altă
istorie. Între timp poporul începe să uite ceea ce este și ceea ce a fost, iar cei din jur îl vor uita și mai
repede, limba nu va mai fi decît un simplu element de folclor, care mai devreme sau mai tîrziu va muri
de moarte naturală.” Cultura identitară a fost făcută dispărută din manualele școlare, iar reperele
noastre spirituale despre care se mai aude cîte ceva, sînt prezentate ca adevărate haimanale care și-au
dus viața prin crîșme și bordeluri, de care ar trebui să-i fie rușine oricărui individ din această țară.
Comunismul(iudeo-bolșevismului) este cea mai mare catastrofă abătută asupra poporului român de-a
lungul istoriei însă nu avem voie să discutăm cine a adus această ideologie la noi și cine a impus-o cu
atîta ferocitate, distrgîndu-ne ca popor și aducîndu-ne la stadiul de turmă.
Cei care au dat lovitura de stat în decembrie 1989(toți cazari: Ion Iliescu, Gh. Militaru, Cico
Dumitrescu, Petre Roman, Răzvan Theodorescu, Teodor Brateș, Gelu Voican Voiculescu, Silviu
Brucan și alții) și ne-au învățat ,,democrația originală și capitalismul de codru”, sînt urmașii direcți ai
celor din 1945, - bolșevicii cazari – care devenind stăpînii absoluți ai Româniai, ne-au ,,luminat” cum
se trăiește prin ,,revoluția mondială” în comunismul de cazarmă sau iudeo-bolșevismul.
Iar la posturile publice tv și radio, se vorbește tot mai des de România multietnică și România
multiculturală, deci am ajuns doar o etnie cu o cultură luată de la alții care suferim cumplit că nu
sîntem ,,popor ales” sau ,,popor sfînt”, ci numai o ,,rasă inferioară”, degenerată și ignorată de istorie.
Ca o consecință directă a acestor absurdități, România nu a fost creată de români, ci de minoritățile
conlocuitoare și nu are nici un drept să ceară celorlalți recunoașterea culturii și istoriei lor.

Eminescu nu poate fi salvat dacă nu salvăm istoria și cultura noastră identitară, scriindu-ne
adevărata istorie a neamului nostru care este pe aceste plaiuri de peste 6 milenii. Despre celelalte
falsuri incredibile privind istoria noastră veche și contemporană, am pus multe informații în
materialele anexă.

Dacă vă stă în puteri să faceți ceva în problemele arătate de mine, eu vă pot ajuta cu ce știu.

Octombrie 2022,
C. Olariu

42