Misterele abdicarii lui A.I.

Cuza
Greu de gasit in intreaga istorie nationala un episod la fel de controversat si inconjurat de mister precum abdicarea fortata a primului lider modern de etnie pur romaneasca. Modul in care s-au precipitat si desfasurat faptele ridica interesanta intrebare: Cum ar fi evoluat statul roman daca Domnul Unirii ramanea pe tron si consolida probabil un regat?

De la fiu de boieri la colonel cu vederi europene

Despre cel pe care istoria nationala il cunoaste sub titulatura de "Domnul Unirii" se stiu surprinzator de putine lucruri. Mai ales daca tinem socoteala ca a fost un personaj care a trait in perioada moderna, in plin secol XIX... Cronologic vorbind, cel care avea sa reuneasca dupa indelungata vreme, Tara Romaneasca si Moldova, a vazut lumina zilei pe data de 20 martie 1820 in targul moldovenesc al Barladului. Inca din pruncie, Alexandru Ioan a apartinut elitelor traditionale de boieri din Moldova. Tatal sau era ispravnicul Ioan Cuza, un prosper proprietar de pamanturi in judetul Falciu de pe atunci. Mama sa, Sultana, facea parte din familia Cozadinilor, clan boieresc cu origini fanariote. Parintii isi doreau un viitor maret pentru fiul lor. In aceasta directie nu precupetesc niciun efort. Micul Alexandru are parte de o educatie de tip european, invata mai multe limbi straine si se dovedeste atras de studiul istoriei. Inca din tinerete dovedeste aptitudini pentru o cariera militara, spre care se si indreapta de altfel, devenind un apreciat ofiter in armata moldoveneasca unde promoveaza pana la rangul de colonel. In aceasta ipostaza, A.I. Cuza a fost surprins de efervescenta momentului 1848, cand Moldova si Tara Romaneasca au fost cuprinse, la randul lor, de tavalugul revolutiilor de inspiratie masonica care au zguduit Europa. Din acest moment, viata si destinul sau aveau sa sufere transformari dramatice. Daca in Moldova revolutia a fost repede suprimata, dincolo, peste raul Milcov, in Valahia, revolutionarii care au preluat puterea politica si militara au reusit sa guverneze pana la sfarsitul anului. Propriile vederi liberale, tendintele nationaliste, alaturi de curajul de a lupta deschis pentru propasirea romanilor din timpul episodului moldovenesc i-au creat destui dusmani puternici. In consecinta, este capturat, devine prizonier fiind trimis spre Viena, de unde ajunge sa fie eliberat totusi cu ajutor britanic (gurile rele spun si astazi ca fratia masonica a functionat si atunci pentru salvarea unui membru marcant...) A.I. Cuza revine in Moldova unde domnea pe atunci Printul Grigore Ghica. In urma intrevederilor dintre cei doi, Cuza avanseaza serios in cariera devenind Ministru de Razboi al Moldovei. Sentimentele sale nationaliste si unioniste devin din ce in ce mai puternice, colonelul fiind atras din ce in ce mai mult de scena politicului. In aceasta directie in anul 1858 il gasim in ipostaza de reprezentant al Galatiului in divanul ad-hoc de la Iasi.

Re-Unirea si legendarele reforme

Deja remarcat atat in ochii elitelor conducatoare moldovene, Cuza cucereste rapid si increderea fratilor sai din Valahia. Prin urmare, ajunge sa fie ales de Partida Nationala care actiona pentru Unirea Pricipatelor sub un lider roman, nu un print strain cum doreau unele loji masonice opuse celor cu viziuni unioniste. Conform istoriei cunoscute, Partida Nationala a profitat de suita de neclaritati juridice din textul Tratatului de la Paris pentru a-l alege pe Cuza Domn al Moldovei in ziua de 5 ianuarie 1859, si pentru a deveni Domn la Tarii Romanesti peste cateva zile mai tarziu in data de 24 ianuarie. Unirea a avut radacini adanci in constiinta romanilor din cele trei tari. De fapt, prin exploatarea acestui puternic sentiment nationalist peste care se adaugau prigonirile, jaful si abuzurile strainilor, au reusit artizanii din umbra ai momentului 1848 sa starneasca lupta armata a romanilor. Chestiunea Unirii provinciilor romanesti devenise intre timp o problema serioasa care nu-i preocupa doar pe romani, ci si cancelariile marilor puteri, ambasadorii de la Constantinopol, alaturi de consulii acestor tari de la Iasi, Bucuresti si alte orase. Spre exemplu, in Franta, ideea Unirii principatelor romane a fost adusa la cunostinta cercurilor masonice de catre cei mai ferventi militanti ai Unirii, bursierii romani trimisi la studii alaturi de exilatii politici de origine romana. Gratie relatiilor facute de acestia cu conducatorii

europeni, Unirea romanilor ajunge sa figureze chiar pe primele pagini ale proiectelor de politica externa ale marilor puteri. Asa ajunge sa fie trimis de Franta cu insarcinarea de a ocupa postul de consul la Iasi, celebrul si harsitul politician, Victor Place. Misiunea sa era de a-l informa pe Contele Walewsky, Ministrul de Externe francez asupra sanselor si posibilitatilor moldovenilor pentru Unire. Pe de alta parte, misiunea sa secreta era aceea de a sprijini eforturile moldovenilor pentru a slabi astfel in zona influenta subredului Imperiu Otoman.

Actul Unirii, simplu in aparenta si superficial studiat, prezinta si o latura ascunsa, care cu siguranta merita investigata. Pe baza documentelor existente, alaturi de coincidente istorice si politice ale vremii, in prezent putem afirma fara tagada, ca unirea de la 1859 a fost pana la un anumit nivel, opera masonilor romani sprijiniti de confratii de loje cu vederi si simpatii similare. Ei bine, in ciuda tuturor argumentelor si intelegerilor, pregatirea etapelor Unirii a reprezentat o chestiune extrem de sensibila privita prin prisma strategiei lojelor din acea perioada. In plus, deoarece trebuia pastrata senzatia respectarii tururor clauzelor politice impuse de marile puteri, unirea prezenta numeroase impedimente. Aici intervine hotarator interesul Masoneriei, dupa cum mentioneaza intr-un text o loja din Paris: "Teritoriul romanilor este alcatuit din mai multe provincii diferite, locuite de romani din cele mai vechi timpuri, fiecare cu istoria sa dureroasa. Transilvania, cea mai intinsa regiune, se afla sub dominatia ungurilor de aproape 800 ani, Bucovina cunoaste stapanirea austro-ungara de un secol, Basarabia a fost ocupata temporar, partial sau total de imperiul tarist, iar Moldova si Valahia sunt controlate de turci, neintrerupt de peste 400 ani. Si pentru noi este o surpriza sa realizam ca romanii au supravietuit acestor presiuni in mod neasteptat. Sprijinirea lor poate fi cel mai important argument in Balcani". Conform multor istorici, acest ultim paragraf a fost greutatea care a inclinat definitiv balanta in favoarea unirii. In final, patru dintre puterile garante- Franta, Sardinia, Prusia si Rusia -, au silit in cele din urma Imperiul Otoman si Austria sa recunoasca evenimentul istoric. Epoca lui Cuza este caracterizata prin misiunea grea avuta de colonel. El a fost declansatorul

trecerii de la o oranduire sociala depasita istoriceste, la o noua oranduire superioara celei anterioare. Marile sale reforme au avut un larg ecou peste hotare. Tot el a fost cel care a reformat si modernizat primul serviciu secret de informaii autentic romanesc. Reformele sale fara precedent au fost mai importante si mai bune pentru popor chiar decat cele luate de Carol I-ul. Nu degeaba Domnitorul a ramas cel mai iubit si apreciat lider din perioada moderna a romanilor. Putini romani stiu, spre exemplu, ca prima sectie de medicina veterinara din tara a fost inaugurata de Domnitorul Cuza. Cea mai insemnata in urmarile ei pe plan social si economic a fost, fara indoiala, reforma agrara din anul 1864, prin care taranimea clacasa a fost eliberata de opresiunile de tip feudal, ajungand sa fie improprietarita din pamanturile pe care le munceau de generatii. A infaptuit si o necesara reforma fiscala concretizata prin instituirea impozitului personal, a contributiei pentru drumuri si instituirea impozitului funciar. Totul pentru ca Principatele Romane Unite sa fie incadrate unui sistem fiscal modern si eficient. Ajungem astfel si la cea mai controversata reforma, care din optica multor istorici este responsabila partial de abdicarea fortata a lui Cuza. Anume secularizarea averilor si proprietatilor manastiresti. Manastirile din tarile romane unite detineau in proprietate, prin numeroase danii domnesti si boieresti, mai mult de 25 % din suprafata agricola. Legea lui Cuza lua toate proprietatile anumitor biserici si manastiri si le trecea in proprietatea statului pentru a spori "avutia tarii". Pe langa acestea, A.I. Cuza a stabilit un impozit de 10 % pentru veniturile nete ale manastirilor si bisericilor. Nemaivazuta masura a provocat numeroase valuri de proteste in acele vremuri. De fapt, si astazi o serie de istorici lanseaza numeroase speculatii in care se avanseaza ideea ca domnitorul a actionat astfel la ordinele Masoneriei care dorea astfel sa dea o lovitura fatala clerului bisericesc, unul din dusmanii declarati ai lojelor masonice din secolul XIX. Adevarul nu a fost inca stabilit cu exactitate si probabil nici nu se doreste acest lucru...

Demisie, Abdicare, Mazilire?

In urma secularizarii averilor manastiresti, jumatate din terenurile acestora apartineau de fapt manastirilor de la Sfantul Munte Athos, averi daruite pe drept acestor lacasuri sfinte cu mult timp in urma de catre voievozi precum Stefan cel Mare, Mihai Viteazul, Vlad Tepes si multi altii. Furiosi, grecii au lansat o campanie dura impotriva lui Cuza si a Principatelor. Avand influenta la Constantinopol prin relatiile pe care le detineau, au apelat in egala masura si la legaturile pe care si le facusera cu diversi oameni politici din Europa, totul pentru zadarnicirea punerii in practica a secularizarii. Arhimandritul Nylos a mers pana intr-atat incat a pus la cale asasinarea lui Cuza in aprilie 1864, intentia sa fiind stopata de faptul ca agentii secreti romani de la Stambul au aflat de plan si l-au alertat pe domnitor din timp. Vazand ca a dat gres cu asasinarea, o parte a clerului grec a cerut despagubiri banesti in valoare de peste 82 milioane lei-aur. Se asociaza asadar cu Sir Henry Bulwer, ambasadorul britanic la turci. Agentii secreti romani afla si de acest tertip si reusesc sa-l influenteze favorabil pe ambasador, gratie serviciilor sexuale oferite acetuia de frumoasa grecoaica Eleni Aristarhi. Comploturile organizate de personajele conservatoare si reactionare fata de proiectele domnitorului se acutizeaza in asemenea grad incat Cuza este obligat sa abdice. Totul a fost facut intr-o asemenea graba umilitoare incat domnitorul este fortat sa abdice semnand decretul de abicare direct pe spinarea unuia dintre ofiterii complotisti... Dramaticul act a avut loc la ora 5 dimineata in noaptea de 22 spre 23 februarie 1866, dupa care A.I. Cuza a fost obligat sa se imbrace in haine civile si a fost scos din palat, printre doua randuri de soldati care primisera

ordin strict sa stea intorsi cu spatele pentru a nu-l vedea pe fostul domn. Atat de mari erau temerile complotistilor in privinta unei eventuale reactii violente a soldatilor, cu totii fii de tarani improprietariti de Cuza... La adapostul complice al intunericului, domnitorul proaspat mazilit a fost urcat intr-o trasusa cu geamuri negre si transportat urgent la casa unui anume Constantin Cocarlan din Piata Sfantul Gheorghe din Bucuresti. In trasura a fost acompaniat de capitanul Costiescu din grupul complotistilor. In paranteza spus, merita mentionat faptul ca toate partidele politice de atunci s-au raliat, impotrivindu-se lui Cuza din cauza reformelor acestuia care loveau si in interesele financiare ale politicienilor. Primii care au participat la complot au fost liberalii care, ulterior, s-au aliat cu conservatorii acuzandu-l pe Cuza ca vrea sa insituie un regim dictatorial. Asa s-a nascut "Monstruoasa Coalitie". Complotistii au atras de partea lor o parte din armata romana reprezentata de colonelul Haralambie si maiorul Lecca. Oricat de ciudat sau greu de crezut ar parea, abdicarea fortata a lui Cuza are stransa legatura cu alegerea sa ca Domnitor ale celor doua provincii romanesti.

Conform istoricului Stan Apostol, Cuza nu ar fi primit drept de domnie permanent sau succesiune filiala la tron, colonelul primind doar un mandat imperativ, misiunea sa fiind aceea de a infaptui Unirea plus cateva reforme in favoarea modernizarii principatelor. Totul trebuia sa aiba concursul si acceptul celorlalte puteri ale statului, dupa care A.I. Cuza ar fi trebuit sa cedeze de bunavoie tronul unui domnitor strain. De altfel, aproape toate fortele politice ale vremii doreau impamantenirea unei dinastii straine, chestiunea in sine reprezentand una dintre cele 4 dispozitii finale ale programului de guvernare nationala adoptat in octombrie 1857 la Adunarile ad-hoc de la Iasi si Bucuresti. Solutia aducerii unui print strain era la mare moda in Europa, in special in Balcani. Constient de regimul provizoriu al domniei sale, Cuza in persoana declarase in cateva randuri (ultima data la 5 decembrie 1865 in Parlament) ca este gata sa se retraga de la tron in favoarea unui print strain. Ce trebuie retinut este ca A.I. Cuza a fost provocat de nenumarate ori in timpul domniei sale. Marii sai dusmani din partea familiilor de boieri fanarioti si anti-unionisti, au complotat impotriva sa inca din prima saptamana de domnie. In fata interventiilor si uneltirilor

dusmanilor sai, Domnitorul a fost obligat sa instaureze un regim autoritar care a dus in cele din urma la scadera prestigiului sau in randul opiniei publice. Reformele sale i-au infuriat pe marii mosieri care, cu toate ca erau masoni colegi de loja cu domnitorul, s-au pornit impotriva sa. Dar, probabil, cea mai grea lovitura a venit din partea unuia dintre cei mai buni spioni in serviciu romanesc. Este vorba de agentul Cezar Librecht, de origine belgiana, pe care Cuza il numise sef al telegrafului roman, dandu-i astfel posibilitatea de a intercepta informatii interne si externe. Problema a aparut in momentul in care Librecht a fost delegat de Cuza sa-l urmareasca pe Mihail Kogalniceanu in timpul calatoriei acestuia in Oltenia. Fire duplicitara si invidios pe Kogalniceanu, Librecht adauga de la sine fapte si acuze la adresa lui Kogalniceanu. Spre satisfactia familiilor boieresti din opozitie, Librecht a produs astfel o disensiune de proportii intre Cuza si primul sau ministru. Domnitorul era pentru prima data singur, lipsit de aliati. Restul, dupa cum spune o expresie celebra, este Istorie...

Alexandru Ioan Cuza

De la Wikipedia, enciclopedia liber
Salt la: Navigare, cutare

Acest articol se refer la un domnitor al Moldovei i al rii Romneti. Pentru alte sensuri, vezi Alexandru Ioan Cuza (dezambiguizare).

Alexandru Ioan Cuza

Domnitor al Moldovei (pn n 1862) Domnitor al rii Romneti (pn n 1862) Domn al Principatelor Unite ale Moldovei i rii Romneti (dup 1862)

Alexandru Ioan Cuza

Domnie 24 ianuarie 185923 februarie 1866 Nscut 20 martie 1820 Brlad, Moldova 15 mai 1873 (53 ani) Heidelberg, Germania Cimcmie Predeces or Moldova: I. A. Cantacuzino, Vasile Sturdza i Anastasie Panu ara Romneasc: Ioan Manu, Emanoil Bleanu i Ioan Al. Filipide Locotenena domneasc: Lascr Succesor Catargiu, Nicolae Haralambie i Nicolae Golescu; Carol I Cstorit cu Urmai Casa Regal Tat Mam Elena Cuza, n. Rosetti Elena Maria Catargiu-Obrenovi (amant) Alexandru Ioan Cuza i Dimitrie Cuza niciuna Ioan Cuza Sultana Cuza, n. Cozadini

Decedat

Semntu ra

A nu se confunda cu Alexandru C. Cuza.

Alexandru Ioan Cuza (sau Alexandru Ioan I; n. 20 martie 1820, Brlad, Moldova, astzi n Romnia d. 15 mai 1873, Heidelberg, Germania) a fost primul domnitor al Principatelor Unite i al statului naional Romnia. A participat activ la micarea revoluionar de la 1848 din Moldova i la lupta pentru unirea Principatelor. La 5 ianuarie 1859, Cuza a fost ales domn

al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 i al rii Romneti, nfptuindu-se astfel unirea celor doua ri romne. Devenit domnitor, Cuza a dus o susinut activitate politic i diplomatic pentru recunoaterea unirii de ctre puterea suzeran i puterile garante i apoi pentru desvrirea unirii Principatelor Romne pe calea nfptuirii unitii constituionale i administrative, care s-a realizat n ianuarie 1862, cnd Moldova i ara Romneasc au format un stat unitar, adoptnd oficial, n 1862, numele de Romnia,[1] cu capitala la Bucureti, cu o singur adunare i un singur guvern.[2] Cuza a fost obligat s abdice n anul 1866 de ctre o larg coaliie a partidelor vremii, denumit i Monstruoasa Coaliie, din cauza orientrilor politice diferite ale membrilor si, care au reacionat astfel fa de manifestrile autoritare ale domnitorului. Asemenea multora din elita romneasc din vremea sa familia lui Cuza avea i rdcini greceti.

Cuprins
[ascunde]

1 Primii ani de via 2 Elena Cuza 3 nfptuirea unirii 4 Domnia

o

4.1 Alegerea ca domnitor

5 Reformele lui Cuza

o o o o

5.1 Secularizarea averilor mnstireti 5.2 Reforma fiscal 5.3 Reforma agrar 5.4 Alte reforme

5.4.1 Prima linie de cale ferat din Romnia

6 Abdicarea i exilul 7 Note 8 Bibliografie 9 Vezi i 10 Legturi externe

[modificare] Primii ani de via

Nscut n Brlad, Cuza a aparinut clasei tradiionale de boieri din Moldova, fiind fiul ispravnicului Ioan Cuza (care a fost de asemenea un proprietar de pmnt n judeul Flciu) i

al Sultanei (sau Soltana), membr a familiei Cozadini de origini fanariote. Alexandru primete o educaie european, devenind ofier n armata moldoveneasc i ajungnd la rangul de colonel. S-a cstorit cu Elena Rosetti n 1844. n anul 1848, Moldova i ara Romneasc au fost cuprinse i ele de febra revoluiilor europene. Revolta moldovenilor a fost suprimat repede, dar n ara Romneasc revoluionarii au preluat puterea i au guvernat n timpul verii. Tnrul Cuza a jucat un rol suficient de important pentru a i se evidenia nclinaiile liberale, avute n timpul episodului moldovenesc, astfel c este transportat ca prizonier la Viena, de unde a fost eliberat cu ajutor britanic. Revenind n Moldova n timpul domniei Prinului Grigore Alexandru Ghica, a devenit ministru de rzboi al Moldovei, n 1858, i a reprezentat Galaiul n divanul ad-hoc de la Iai. Cuza a fost un proeminent politician i a susinut cu trie uniunea Moldovei i rii Romneti. A fost nominalizat n ambele ri de ctre Partida Naional, care milita pentru unire, n defavoarea unui prin strin. Profitnd de o ambiguitate n textul Tratatului de la Paris, este ales domn al Moldovei pe 17 ianuarie 1859 (5 ianuarie dup calendarul iulian) i n ara Romneasc pe 5 februarie 1859 (24 ianuarie dup calendarul iulian).

[modificare] Elena Cuza

Elena Cuza

Palatul familiei Cuza de la Ruginoasa (astzi Muzeul Cuza) Pentru detalii, vezi: Elena Cuza.

Elena Cuza se nrudea cu neamul Sturdzetilor,[3] al Balilor i al Cantacuzinilor.[4] Judecnd dup portretul realizat de Szathmary, cnd avea 38 ani, putea fi socotit o femeie foarte mic i subire, cu o expresie sever, cu ochi negri i foarte timid. Educaia ei urmase calea

obinuit n epoc: guvernant francez i german, pensionul Buralat, anturajul social i literar al mtuii sale Agripina Sturdza, din Iai. n 1844 ea l-a ntlnit, s-a ndrgostit i s-a cstorit cu Alexandru Ioan Cuza. El era o fire extrovertit, impulsiv, care se simea bine printre oameni, se purta foarte galant cu femeile.[5] Ea era o introvertit, cu o mulime de inhibiii. Slabele anse ca acest mariaj s mearg au fost anulate de la nceput de incapacitatea Elenei de a-i oferi un urma soului ei i de faptul c a pus datoriile fa de mam naintea celor fa de so[necesit citare]. La 30 aprilie 1844 scria: Crede-m, mam, noile sentimente pe care le am fa de soul meu nu m vor mpiedica s te iubesc. Dup ce s-au cstorit, ei s-au stabilit n modesta cas a prinilor lui Cuza, Ion i Sultana, din Galai.[6] Dei soia sa nu a avut copii, ea i-a crescut ca pe propriii si copii pe cei doi fii avui de Cuza cu amanta lui, Elena Maria Catargiu-Obrenovi: Alexandru Ioan Cuza (1862 (unele surse menioneaz anul 1864[formulare evaziv]) - 1889) i Dimitrie Cuza (1865 - 1888), care s-a sinucis.[7] A mprtit cu stoicism exilul soului detronat i, dup moartea acestuia la 16 mai 1873, i-a pstrat memoria cu o extraordinar devoiune, nengduind s se rosteasc un singur cuvnt despre slbiciuni pe care le cunotea, le ngduise i-o spunea cu mndrie le iertase, ca singura care pe lume putea s aib acest drept.[8]

[modificare] nfptuirea unirii

Pentru detalii, vezi: Unirea Principatelor Romne.

Romnia n timpul domniei lui Cuza

Unirea Principatelor Romne a avut loc la jumtatea secolului al XIX-lea i reprezint unificarea vechilor state Moldova i ara Romneasc. Unirea este strns legat de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza i de alegerea sa ca domnitor al ambelor principate la 5 ianuarie 1859 n Moldova i la 24 ianuarie 1859 n ara Romneasc. Totui, unirea a fost un proces complex, bazat pe puternica apropiere cultural i economic ntre cele dou ri. Procesul a nceput n 1848, odat cu realizarea uniunii vamale ntre Moldova i ara Romneasc, n timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu. Deznodmntul rzboiului Crimeii a dus la un context european favorabil realizrii unirii. Votul popular favorabil unirii n ambele ri, rezultat n urma unor adunri ad-hoc n 1857 a dus la Convenia de la Paris din 1858, o nelegere ntre Marile Puteri prin care se accepta o uniune mai mult formal ntre cele dou ri, cu guverne diferite i cu unele instituii comune. La nceputul anului urmtor, liderul unionist moldovean Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domnitor al Moldovei i rii Romneti, aducndu-le ntr-o uniune personal. n 1861, cu ajutorul unionitilor din cele dou ri, Cuza a unificat Parlamentul i Guvernul, realiznd unirea politic. Dup nlturarea sa de la putere n 1866, unirea a fost consolidat prin

aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, iar constituia adoptat n acel an a denumit noul stat Romnia.[9]

[modificare] Domnia

Reedin domneasc a lui Alexandru Ioan Cuza (astzi Muzeul Unirii) din Iai

Domnia lui Cuza Vod a fost caracterizat de o nerbdtoare dorin de a ajunge din urm Occidentul, dar efortul domnului i al sprijinitorilor si ntmpin rezistena forelor conservatoare i a ineriilor colective. Mai grav, el st sub semnul provizoratului, cci domnia lui Cuza este perceput ca pasager; ara a vrut un domn strin, l-a acceptat ns pe cel autohton, dar n-a renunat la vechea dolean; n ateptarea contextului prielnic, ea ngduie un provizorat.[10]

[modificare] Alegerea ca domnitor

Cortegiul domnesc trece pe sub turnul Mitropoliei

Dup Convenia de la Paris din 1858, marile puteri au lsat guvernul fiecrui principat romn n grija unei comisii provizorii, formate din trei caimacani, pn la alegerea domnitorilor. Principala atribuie a comisiilor era aceea de a supraveghea alegerea noilor adunri elective. Campania electoral din Moldova a dus la alegerea unei adunri favorabile unirii cu ara Romneasc. Unionitii moldoveni au putut impune cu uurin candidatura la domnie a colonelului Alexandru Ioan Cuza, care a fost ales domn cu unanimitate de voturi la 5/17 ianuarie 1859. Ideea alegerii domnului moldovean i la Bucureti a fost oficial sugerat muntenilor de ctre delegaia Moldovei, care mergea spre Constantinopol pentru a anuna rezultatul alegerii de la Iai. n ara Romneasc, adunarea electiv a fost dominat de conservatori, care erau ns scindai. Neputndu-se pune de acord asupra unui candidat propriu, conservatorii munteni au sfrit prin a se ralia candidatului Partidei Naionale care a fost ales la 24 ianuarie/5 februarie 1859, domn al rii Romneti. Astfel, romnii au realizat

de facto unirea, punnd la 24 ianuarie 1859, bazele statului naional modern romn. Sprijinul lui Napoleon al III-lea a fost decisiv pentru dezarmarea opoziiei Turciei i a Austriei fa de dubla alegere, astfel c la 1/13 aprilie 1859 Conferina de la Paris a puterilor garante ddea recunoaterea oficiala a faptului mplinit de la 24 ianuarie 1859.[10] Conform deciziei Conveniei de la Paris, la 15 mai 1859 este nfiinat Comisia Central la Focani, ce avea ca scop redactarea primului proiect de Constituie din istoria modern a Romniei i realizarea altor proiecte de unificare legislativ a Principatelor. Proiectul de Constituie nu a fost aprobat ns de domnitorul Cuza, Comisia Central din Focani fiind desfiinat n februarie 1862.[11]

[modificare] Reformele lui Cuza

A.I. Cuza n anii 1860

Imaginea lui Alexandru Ioan Cuza pe o marc potal din Republica Moldova
v

Dup realizarea unirii, domnitorul Alexandru Ioan Cuza i colaboratorul su cel mai apropiat, Mihail Koglniceanu (ministru, apoi prim-ministru al Romniei), iniiaz importante reforme interne: secularizarea averilor mnstireti (1863), reforma agrar (1864), reforma nvmntului (1864) .a., care au fixat un cadru modern de dezvoltare al rii.[12] ntmpinnd rezisten din partea guvernului i a Adunrii Legiuitoare, alctuite din reprezentani ai boierimii i ai marii burghezii, precum i a bisericii, n nfptuirea unor reforme, Cuza formeaz, n 1863, un guvern sub conducerea lui Mihail Koglniceanu, care realizeaz secularizarea averilor mnstireti (decembrie 1863) i dizolv Adunarea Legiuitoare (2 mai 1864). n acelai an, Cuza supune aprobrii poporului, prin plebiscit, o nou constituie i o nou lege electoral, menit s asigure parlamentului o baz mai larg, i decreteaz (14 august 1864) legea rural conceput de Koglniceanu. n timpul domniei lui Cuza a fost conceput codul civil i Codul penal de inspiraie francez, legea pentru obligativitatea nvmntului primar i au fost nfiinate primele universiti din ar, respectiv cea de la Iai (1860), care azi i poart numele, i cea de la Bucureti (1864). Tot n aceast perioad a fost organizat i armata naional.[13]

[modificare] Secularizarea averilor mnstireti

Legea secularizrii averilor mnstireti a fost dat de Domnitorul Alexandru Ioan Cuza cu scopul de a lua toate proprietile i averile anumitor Biserici i mnstiri i a le trece n proprietatea statului, pentru a spori avuia rii. Tot n timpul lui Cuza unele mnstiri i schituri au fost desfiinate total sau transformate n biserici de mir. Domnitorul Ioan Cuza a instituit un impozit de 10% asupra veniturilor nete ale mnstirilor, bisericilor, anumitor seminarii, centre de asisten social etc. n faa acestor msuri mitropolitul Sofronie Miclescu al Moldovei a fcut mai multe proteste, ceea ce a dus mai apoi la nlturarea sa din scaun, aceast stare provocnd, mai trziu, nsi cderea guvernului Koglniceanu. Legea secularizrii a fost adoptat n 1863 i, pe lng cele enumerate mai sus, poate fi menionat i confiscarea anumitor averi pe care le aveau unele mnstiri din Sfntul Munte Athos i pe care le-au primit cu mult timp nainte de la ali domnitori (tefan cel Mare, Mihai Viteazul etc.) pentru ca monahii din Sfntul Munte s se roage pentru bunstarea domniilor lor. n total, au fost preluate de la biserici aproximativ 25% din suprafaa agricol i forestier a rii Romneti i a Moldovei[14].

[modificare] Reforma fiscal

Reforma fiscal a fost materializat prin instituirea impozitului personal i a contribuiei pentru drumuri, generalizat asupra tuturor brbailor majori, printr-o nou lege a patentelor, prin instituirea impozitului funciar i alte msuri care au fcut ca la sfritul anului 1861, n preajma deplinei lor unificri administrativ-politice, Principatele Unite Romne s fie dotate cu un sistem fiscal modern. Ar putea fi adugat, pe plan cultural, importanta iniiativ a guvernului moldovean al lui Mihail Koglniceanu, care a instituit, n toamna anului 1860, prima universitate a rii, cea ieean.[15]

[modificare] Reforma agrar

Cldirea principal a Universitii din Bucureti

Dezbaterile nverunate care au avut loc n vara anului 1862 n privina proiectului de reform agrar propus de conservatori i adoptat de majoritate, dar nesancionat de domnitor, au dovedit c maleabilitatea de care ddeau dovad o bun parte dintre conservatori, n privina adoptrii unui program general de reforme, nu concorda cu acceptarea de ctre ei a unei reforme agrare n sensul programelor revoluionare de la 1848.[16] De aceea, n anii imediat urmtori unificrii administrative, nu s-a putut trece brusc la reforma agrar, ci s-a continuat, pentru o perioad de timp, s se adopte reforme pe linia organizrii moderne a statului, deoarece acestea nu ntmpinau opoziia conservatorilor, nc stpni pe majoritatea mandatelor din adunare datorit sistemului electoral restrictiv. Reorganizarea departamentelor, legile pentru construirea cilor ferate, constituirea Consiliului superior al instruciunii publice, un regulament de navigaie, organizarea corpului inginerilor civili, reorganizarea colii de silvicultur i o serie de msuri premergtoare unei secularizri a averilor mnstireti au reprezentat, n aceast perioad, concretizrile planului de reforme.[17] Din momentul n care conducerea guvernului a fost preluat de Mihail Koglniceanu, aducerea din nou n dezbatere a reformei agrare a dus la izbucnirea unui violent conflict ntre guvern i majoritatea adunrii. A urmat lovitura de stat de la 2 mai 1864 cnd deputaii au fost evacuai din sal de un detaament militar i Adunarea Legiuitoare dizolvat. Aceast lovitur a sporit puterea domnitorului Cuza, i totodat a nlturat monopolul politic al conservatorilor asupra majoritii n adunare. Sanciunea poporului prin plebiscit i recunoaterea noii stri de lucruri de ctre puterea suzeran i puterile garante au creat posibilitatea decretrii Legii rurale n sensul programului paoptist, desfiinndu-se relaiile feudale n agricultur i procedndu-se la o mproprietrire a rnimii clcae. Prin Legea rural din 14/26 august 1864, peste 400.000 de familii de rani au fost mproprietrite cu loturi de teren agricol, iar aproape ali 60.000 de steni au primit locuri de cas i de grdin. ranii mproprietrii au devenit contribuabili la bugetul de stat, rezultnd astfel o lrgire a bazei de impozitare. Fragmentarea terenurilor i lipsa utilajelor agricole moderne au dus la scderea produciei agricole n urmtorii ani, dar repartizarea ei a fost mai echitabil. Reforma agrar din 1864, a crei aplicare s-a ncheiat n linii mari n 1865, a satisfcut n parte dorina de pmnt a ranilor, a desfiinat servituile i relaiile feudale, dnd un impuls nsemnat dezvoltrii capitalismului. Ea a reprezentat unul din cele mai nsemnate evenimente ale istoriei Romniei din secolul al XIXlea.[18] Dupa desfiinarea Adunrii Legiuitoare (2 mai 1864) Cuza pierde sprijinul tuturor partidelor politice i, pentru a putea guverna, se nconjoar de o camaril format din funcionari corupi care primesc funcii i contracte cu statul; corupia i sifonarea banului public mai ales n lucrri de infrastructur ating cote ridicate.

[modificare] Alte reforme

Mihail Koglniceanu

n timpul guvernului condus de Mihail Koglniceanu, s-a trecut la etapa hotrtoare a nfptuirii reformelor. Astfel, primul demers fcut, ntr-o direcie n care guvernul tia c nu avea s ntmpine opoziie pe plan intern, a fost acela al secularizrii. La 13/25 decembrie 1863, la propunerea guvernului, adunarea a votat secularizarea averilor mnstireti cu 93 de voturi contra 3. Era o msur de nsemntate major, datorit creia era recuperat peste un sfert din teritoriul naional. Apoi au fost elaborate i promulgate Legea contabilitii, Legea consiliilor judeene, Codul Penal i Legea instruciunii publice, precum i crearea Consiliului de Stat. Tot acum se nfiineaz coala Naional de Arte Frumoase, la Bucureti, la conducerea creia este desemnat Theodor Aman i este inaugurat, n premier, o coal de Medicin Veterinar.

Gheorghe Tattarescu: 11 Februarie 1866

Analiznd suita de evenimente, unele cu caracter realmente revoluionar, se poate spune c sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza au fost puse bazele statului unitar romn modern.[19] Practic, nu exist domeniu de activitate economic, social-politic, cultural, administrativ sau militar din ar, n care Cuza s nu fi adus mbuntiri i nnoiri organizatorice pe baza noilor cerine ale epocii moderne.

[modificare] Prima linie de cale ferat din Romnia n septembrie 1865, Alexandru Ioan Cuza a acordat companiei engleze Barkley-Stanisforth construirea liniei ferate Bucureti-Filaret-Giurgiu[20] (fiind calea cea mai scurt care lega capitala rii cu Dunrea i astfel cu restul lumii). Lungimea liniei avea 70 km, la un pre de construcie de 196.500 franci pe kilometru. La 19/31 octombrie 1869 regele Carol I al Romniei face inaugurarea[21] acestei primei linii de cale ferata, care avea s fie prelungit n 1870 cu nc 2,6 km pn la Smrda.

[modificare] Abdicarea i exilul

Regimul personal instituit de Cuza dup 2 mai 1864 a provocat nemulumirea liberalilor radicali, care ulterior au fcut cartel cu conservatorii; acest fapt a slbit poziiile domnitorului i a animat activitatea monstruoasei coaliii (denumire promovat n epoc de presa favorabil lui Cuza), hotrt s-l nlture. Complotitii au reuit s-i realizeze planurile atrgnd de partea lor o fraciune a armatei (colonelul C. Haralambie, maiorul D. Lecca .a.), i l-au constrns pe domnitor s abdice n noaptea de 10/2211/23 februarie 1866. La aceasta a contribuit nsui Al. I. Cuza, care nu numai c nu a luat msuri n privina factorilor reacionari, ci, ntr-un discurs, se arta dispus s renune la tron n favoarea unui principe strin precum prevedea una din dorinele divanelor ad-hoc din 1857 (fapt susinut i de o scrisoare adresat unui diplomat strin). A fost instituit o locotenen domneasc alctuit din Lascr Catargiu, Nicolae Golescu i colonelul Nicolae Haralambie din partea armatei. Conducerea guvernului a revenit lui Ion Ghica; apoi Senatul i Comisia au proclamat ca domnitor pe Filip de Flandra, din casa domnitoare belgian, dar acesta nu a acceptat coroana. [22] Provizoratul locotenenei domneti a luat sfrit abia dup ce Carol de HohenzollernSigmaringen a acceptat s devin principe al Romniei, la 10 mai 1866. Proclamarea domnitorului Carol I i aprobarea Consituiei din 1866 s-au fcut printr-un plebiscit cu rezultate asemntoare (peste 99% voturi pentru) cu cel din mai 1864. Aceast abdicare silit putea avea consecine grave pentru Romnia, pentru c:
1. dup nlturarea lui Cuza, satele au fost nspimntate c reforma agrar nu va mai avea loc. 2. la 3 aprilie 1866 la Iai a avut loc o demonstraie (orchestrat de Rusia) a Micrii Separatiste care a cerut anularea unirii Moldovei cu ara Romneasc i a promovat un candidat obscur la tronul Moldovei: Nunu Roznovanu, 3. Poarta Otoman a mobilizat armata la Dunre pentru a interveni n Romnia, unirea fiind recunoscut doar pe timpul domniei lui Cuza.

Restul vieii sale i-a petrecut-o n exil, locuind majoritatea timpului la Paris, Viena i Wiesbaden. A ncercat s revin n ar ca persoana privat, dar cererile sale repetate s-au lovit de refuzul domnitorului Carol I. A fost nmormntat iniial la Biserica Domneasc de lng Palatul domnesc de la Ruginoasa, conform dorinei sale, iar dup cel de-al doilea rzboi mondial, osemintele sale au fost mutate la Biserica Trei Ierarhi din Iai.[23]

[modificare] Note
1. ^ Horia C. Matei, Ion Nicolae, Silviu Negu, Caterina Radu, Enciclopedia statelor lumii, ediia a VII-a, Bucureti, Editura Meronia, 2001 - ISBN 97399451-5-6 2. ^ Mircea Mciu, Nicolae C. Nicolescu, Valeriu uteu, Mic dicionar enciclopedic, Bucureti, Editura tiinific i Enciclopedic, 1986 3. ^ Magazin istoric, nr. 4, 1994 4. ^ Magazin istoric, nr. 11,12, 1982; 4-6, 1983 5. ^ Unirea... din alt perspectiv , Maria Prochipiuc - poezie.ro - accesat pe 4 ianuarie 2009 6. ^ Elena Cuza - dincolo de legend, Radu R. Florescu, profesor Emeritus, Boston College - USA, accesat 04.01.09 7. ^ Marija Obrenovi - accesat pe 2 ianuarie 2009 8. ^ N. Iorga, Sfaturi pe ntuneric. Antologie, ediie ngrijit, note i comentarii de Valeriu Rpeanu i Sanda Rpeanu, Bucureti, Editura Militar, 1977 9. ^ Dumitru Ivnescu, Unirea Principatelor. Momente, fapte, protagoniti , Iai, 2005. 10.^ a b Florin Constantiniu, O istorie sincer a poporului romn , Bucureti, Editura Univers Enciclopedic, 1997 - ISBN 973-9243-07-X 11. ^ Unirea Focanilor, fcut cu fora - ziaruldevrancea.ro - accesat pe 4 ianuarie 2009 12. ^ Marcel D. Popa, Horia C. Matei, Mic enciclopedie de istorie universal , Bucureti, Editura Politic, 1988 13. ^ Alexandru Ioan Cuza - Institutul Naional de Cercetare - accesat pe 4 ianuarie 2009 14. ^ "De ce finaneaz statul Biserica?". Pentru "secularizrile lui Cuza i opera social", 02 August 2010, evz.ro, accesat la 8 august 2010 15. ^ Aurel Loghin, Maria i Gh. Platon, Universitatea Al. I. Cuza din Iai, Bucureti, 1972, p. 143 16. ^ L. Botezan, Problema agrar n dezbaterile parlamentare din Romnia n anul 1862, n Studia Universitatis Babe-Bolyai. Historia, 1961, nr. 1, p. 107 17. ^ Istoria Romniei, vol. IV, Bucureti, 1964, p. 348. 18. ^ Nichita Adniloaie, Cuza Vod i problema agrar, n Cuza Vod. In memoriam, Iai, 1973 19. ^ Dumitru Ivnescu, Alexandru Ioan Cuza n contiina posteritii , Iai, Editura Junimea, 2001

20. ^ Dan Popescu - Icebergul. Secvene din epopeea dezvoltrii , Ed. Albatros, 1990, pag. 83-84 21. ^ Regele Carol a inaugurat primul tren care avea s circule n Romnia, pe distana Bucureti (Filaret) - Giurgiu, naintea deschiderii oficiale a traficului, la data de 19 octombrie 1869, Historia, Accesat 24 ianuarie 2012 22. ^ Unirea Principatelor Romne - accesat pe 4 ianuarie 2009 23. ^ Obiectiv turistic: Manastirea Sfintii Trei Ierarhi - iasi.ro - accesat pe 4 ianuarie 2009

[modificare] Bibliografie

Valeriu Stan, Alexandru Ioan Cuza, Bucureti, Editura tiinific i Enciclopedic, 1984. Dan Bogdan, Viorel tirbu, Pe urmele lui Alexandru Ioan Cuza, Bucureti, Editura Sport-Turism, 1985. Dumitru Ivnescu, Alexandru Ioan Cuza n contiina posteritii , Iai, Editura Junimea, 2001.