Ilie Mihălțeanu

OSTRACIZAREA LUI CUZA

CINE A FOST ALEXANDRU IOAN CUZA

La 5/17 ianuarie 1859, Cuza a fost ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie/5
februarie 1859 a fost ales și domn al Țării Românești, înfăptuindu-se, astfel,
întemeierea României, prin unirea celor două principate. Devenit domnitor,
întemeietor de stat, Cuza a dus o susținută activitate politică și diplomatică pentru a
obține recunoașterea unirii Moldovei cu Țara Românească de către Imperiul Otoman
(puterea suzerană a celor două principate) și de către Puterile Garante și, apoi,
pentru desăvârșirea unirii Principatelor Române, prin realizarea unității
constituționale și administrative, care s-a înfăptuit în ianuarie 1862, când Moldova și
Țara Românească au format un stat unitar oficial, cu numele de România, formând
statul român modern, cu capitala la București. De atunci România are o singură
adunare parlamentară și un singur guvern, Cuza fiind, astfel, întemeietorul statului
român modern și, totodată, cel care a ales și a consacrat Bucureștiul drept capitală a
României.
După realizarea unirii reale, domnitorul Alexandru Ioan Cuza și colaboratorul său
cel mai apropiat, Mihail Kogălniceanu, inițiază importante reforme interne, unele
dintre ele - secularizarea averilor mânăstirești (1863) și reforma agrară (1864) - fiind
însă controversate și respinse de elitele laico-clericale conservatoare. Cuza a inițiat
și a realizat și numeroase alte reforme, precum reforma învățământului (1864),
reforma justiției (1864) ș.a., care erau inspirate de diferite modele occidentale
moderne și care aveau rolul de a crea premisele politico-legislative care puteau
genera modernizarea ancestralei societăți feudale românești, reformele sale
contribuind decisiv la propășirea poporului român, prin desființarea perimatelor relații
sociale, economice, culturale ale statului român feudal.
Întâmpinând rezistență față de înfăptuirea reformelor sale - din partea bisericii, a
guvernului și a Adunării Legiuitoare, care erau dominate de reprezentanți ai
moșierimii feudale și ai marii burghezii conservatoare - Cuza formează un guvern
progresist în 1863, condus de reformatorul Mihail Kogălniceanu, cei doi conducători
reformatori realizând astfel, printre altele, la 17/29 decembrie 1863, Legea
secularizării averilor mânăstirești, prin care moșiile bisericii, care reprezentau cam
25-26% din suprfața țării, au fost trecute în proprietatea statului român.
Tot pentru a putea accelera reformarea statului român, Cuza dizolvă și Adunarea
Legiuitoare, această măsură fiind cunoscută ca lovitura de stat de la 2/14 mai 1864.
În același an, pentru a legitima reformele sale, Cuza supune aprobării poporului, prin
plebiscit, o nouă constituție și o nouă lege electorală, care aveau rolul de a asigura
modernizarea parlamentului și a statului român, prin statuarea unei baze mai largi,
progresiste, care să contracareze conservatorismul feudal al elitelor laico-clericale
românești.
La14/26 august 1864 Cuza promulgă legea rurală, concepută de Kogălniceanu,
prin care servituțile feudale ale țăranilor erau desființate, țăranii fiind împroprietăriți,
prin răscumpărare, cu loturile de teren pe care le lucrau. În timpul domniei lui Cuza
au fost adoptate: codul civil și Codul penal, de inspirație franceză; legea pentru
obligativitatea învățământului primar ș.a. fiind înființate și primele universități din țară;
cea de la Iași, la 26 oct/7 nov.1860, și cea de la București, înființată la 4/16 iulie1864.
Tot Cuza a înființat și a organizat și armata națională a României, deoarece
domnitorul era conștient că o țară fără armată proprie nu poate obține independența
dorită.
Legea secularizării averilor mânăstirești a fost elaborată de domnitorul Alexandru
Ioan Cuza cu scopul de a reduce imensele averi ale bisericilor, trecându-le în
proprietatea statului, pentru „a spori avuția țării”. Tot în timpul domniei lui Cuza, unele
mânăstiri și schituri au fost desființate sau au fost transformate în biserici de mir,
Cuza instituind și un impozit de 10% pe veniturile nete ale mânăstirilor, bisericilor,
anumitor seminarii, centre de asistență socială deținute de biserică etc. În fața
acestor măsuri, considerate draconice, mitropolitul Sofronie Miclescu al Moldovei a
organizat mai multe proteste, ceea ce a dus mai apoi la înlăturarea sa din scaun și a
generat unirea celor două mitropolii (a Moldovei și a Țării Românești) într-o singură
mitropolie centrală, cu sediul la București, ceea ce a nemulțumit și mai mult clerul
ortodox (mai ales din Moldova) dar și patriarhia ecumenică de la Constantinopole,
care se opunea categoric oricăror tendințe de autocefalie, preconizate de Cuza.
 Cuza a fost obligat să abdice la 11/23 februarie 1866 de către o largă coaliție a
elitelor liberalo-conservatoare laice și ale bisercii, denumită și Monstruoasa Coaliție,
care se opunea vehement tendințelor de reformare a societății românești, inițiate și
legiferate de Cuza, deoarece reformele lui Cuza au desființat și au diminuat
semnificativ multele privilegii feudale ale elitei laice burghezo-moșierești și clericale.
Monstruoasa Coaliție de la 1866 este vinovată de alungarea unui român ortodox din
fruntea țării și de înlocuirea ortodoxului Cuza cu prințul second hand catolic Karl de
Hohenzollern-Sigamringen etc., prinț considerat a fi de rasă superioară, ceea ce
justifica xenocarția, xenofilia și filoxenocrația puciștilor, care susțineau demagogic că
un principe strain, dar de rasă superioară (cu sânge albastru), ar fi mai potrivit pentru
a conduce tânărul stat roman. Numai că tot atunci criminalii liberalo-conservatori și
clerul ortodox au impus coercitiv poporului român xenocarția, xenofilia și
filoxenocrația de tip fanariot și au alienat ireversibil demnitatea umană și națională a
românilor, în cazul celor lipsiți de demnitate umană și națională.Din această cauză
demnitatea umană și națională a unor români xenofili este puternic afectată negativ
și în prezent, mai ales că alogenii hohenzollerni sunt eroizați permanent de acești
români filoxenocrați hohenzollerniști, în timp ce românul Cuza este ostracizat
permanent!!!
O altă cauză care a generat alungarea lui Cuza din țară a fost considerarea
domnitorului drept trădător (de către elita laico-clericală moldoveană) și drept străin,
de către elita laico-clericală dâmbovițeană xenofobă, care, de fapt, s-a opus ab inițio
alegerii lui Cuza ca domn și în Țara Românească, ura xenofobă a dâmbovițenilor
față de întemeietorul moldovean al României fiind la fel de puternică și în prezent...
Locotenenţă Domnească alcătuită după alungarea lui Cuza era formată din
generalul Nicolae Golescu (liberal), ca reprezentant al Munteniei, Lascăr Catargiu
(conservator), reprezentantul Moldovei şi colonelul Nicolae Haralambie din partea
armatei. Această ciminală Locotenență Domnească l-a și declarat domn pe „Alteţa
Sa Filip Eugeniu etc.” care probabil nici nu știa unde este România, dar căruia,
susțineau criminalii puciști anticuziști, trebuia să i se jure, pe dată, credinţă de către
toţi dregătorii şi întreaga ostăşime, căci străinul de rasă superioară, occidentală,
avea să aducă liniştea „stricată de reformele lui Cuza”.
După cum se ştie, Filip a refuzat oferta Locotenenţei Domneşti şi, din aceasta
cauză, puciştii au căutat sprijin în afara ţării, Locotenenţa Domnească fiind silită să
caute în graba un alt prinţ occidental second hand, trimiţându-l în acest scop în
Occident pe „revoluţionarul” pucist muntean I.C.Brătianu.
După tentativa eşuată de instalare a unui străin pe tronul României, din cauza
refuzului lui Filip, Brătianu încearcă să găsească un prinţ second hand prin Franţa
sau Prusia şi, la propunerea lui Napoleon al III-lea al Franţei, I.C. Brătianu se
deplasează în martie 1866 în Prusia, hotărât să nu se întoarcă în România cu mâna
goală şi, cu acordul şi cu împuternicirea plenipotenţiară ale guvernului, Brătianu
merge la Düsseldorf, pentru a încerca să obţină acceptul unuia dintre fiii lui Carol-
Anton de Hohenzollern-Sigmaringen. În acest context, Brătianu negociază cu Karl
Eitel etc. al doilea fiu al lui Carol-Anton de Hohenzollern, şi reuşeşte să-l determine
pe acesta să accepte tronul României.
Ca şi Filip însă, şi Karl se remarca doar printr-un nume lung şi era străin de neam
şi de ţară, el fiind un teuton autentic prin instruire, deşi ca prinţ el era un prinţ second
hand, deoarece la acea dată el era aghiotantul unui prinţ prusac autentic. În Prusia
acelor vremuri şi prinţii erau de calibru greu şi de calibru uşor , iar Karl făcea parte
dintre prinţii de rang inferior, însă Brătianu s-a mulţumit cu ce a găsit la piaţa second
hand a prinților occidentali şi l-a proclamat pe Karl etc. principe al României.
 Deci, în concluzie, reformele lui Cuza (nu eventualele greșeli politice făcute de el în
timpul domniei sale) au generat ostracizarea sa: ostracizare care se perpetuează și
în prezent, fiind susținută tacit (ca și în trecut) de elitele laico-clericale ale statului
român, fondat de Cuza la 1859, precum și de urmașii dinastici ai criminalului Carol I.

OSTRACIZAREA LUI CUZA

Cuza a fost iubit de popor când domnea, a fost regretat de popor după ce a fost
alungat din țară și, mereu, a fost hulit de inamicii săi care s-au opus reformelor sale:
moșierii, politicienii, hohnezollernii și biserica ortodoxă română. Feudalii români
(moșierii și clerul ortodox), care suferiseră pierderi însemnate prin dezrobirea
țiganilor (în 1855 în Moldova și în 1856 în Țara Românească) nu erau de acord ca și
țăranii români să fie scutiți de servituțile feudale și să fie împroprietăriți cu loturi de
terenuri agricole, iar bisericile și mânăstirile, deposedate de Cuza de imensele averi
(păduri și moșii), erau obligate și să plătescă impozite.
Acestea au fost realele motive ale alungării lui Cuza în 1866 și ale ostracizării sale
post-mortem, deci nu falsa motivație a puciștilor, care afirmau că principele Cuza era
autocrat și mason.
Abdicarea forţată a lui Cuza din februarie 1866 şi exilul impus de elitele țării
(politică, militară și clericală) potrivnice reformelor inițiate de domn, au fost cauzele
care au determinat ca decesul întemeietorului României să aibă loc în Germania, în
oraşul Heidelberg, la data de 3/15 mai 1873.
Decesul intempestiv al lui Cuza a fost considerat de elita politică și clericală
centrală și de către Carol I a fi un fapt banal, așa că trupul neînsuflețit al lui Cuza a
ajuns în țară la 17/29 mai 1873 și a fost înhumat cu onoruri limitate la... Ruginoasa,
localitate în care Cuza nu a locuit niciodată, dar avea acolo o mică proprietate! Așa a
debutat în România și ostracizarea post-mortem a osemintelor lui Cuza, inamicii săi
cei mai înverșunați considerând că întemeietorul României nu merită onoruri
deosebite, excepționale chiar!!...
Și această ostracizare a osemintelor lui Cuza continuă și în prezent, căci
osemintele sale, strămutate în 1944 la Curtea de Argeș, au fost mutate apoi,
conjunctural, la 3 aprilie 1947, la Biserica „Trei Ierarhi“ din Iași, unde se află şi astăzi,
în exil post-mortem!!!...
După cum se poate constata, elitele laico-clericale ale vremii și hohenzollernii s-au
temut atât de mult de popularitatea lui Cuza, încât au considerat că întemeietorul
statului nu trebuie să fie înhumat cu onoruri deosebite, în orașul București, pe care
Cuza l-a ales drept capitală a României, ci l-au surghiunit post-mortem într-un sat din
Moldova, pentru ca popularitatea defunctului domn să nu tulbure tihna domniei
primului hohenzollern, dar și pentru că ura viscerală a clerului ortodox față de
întemeietorul țării era constantă și fanatică, iar clerul nu ar fi acceptat această
„ofensă”: eroizarea, meritată, a primului domn al României!...
De-a lungul vremii, cei care au continuat ostracizarea post-mortem ai ilustrului
român au fost deosebit de înverșunați și nu au acceptat ca personalitatea lui Cuza să
fie reabilitată, acești scelerați antiromâni (xenofilii, filoxenocrații, xenofobii
dâmbovițeni, alogenii hohenzollerni etc.) opunându-se constant acestei măsuri
reparatorii, invocând tot felul de stupidități populist-demagogice, precum o așa-zisă
dorință a lui Cuza de a fi înhumat la Ruginoasa, alături de familie, deși, în realitate,
Cuza nu a afirmat niciodată că dorea să fie înhumat acolo, această minciună fiind
contrazisă și de soția sa Elena, care a refuzat să fie înhumată la Ruginoasa.
 Principalii ostracizatori ai lui Cuza, în trecut și în prezent, sunt: Biserica Ortodoxă
Română, hohenzolernii și elita laică, adică Academia Română și elitele: culturală,
administrativă, militară, politică, juridică, S.R.I., S.I.E., B.N.R., Primăria Capitalei.
Toate aceste instituții ale statului întemeiat de Cuza s-au opus și se opun în
continuare reabilitării marelui român patriot, așa că vom devoala adevăratele cauze
care au perpetuat ostracizarea sa post-mortem:
-Perfida biserică ortodoxă română nu uită și nu-l iartă pe singurul conducător patriot
al românilor care a avut temeritatea de a seculariza imensele averi mânăstirești și de
a institui un impozit de 10% pe veniturile lucrative ale bisericilor;
-Hohenzollernii s-au opus și se opun categoric reabilitării lui Cuza, deoarece multele
sale reforme au fost trecute în istoria României - de politicienii și istoricii filoxenocrați,
de B.O.R. - ca realizări deosebite ale lui… Carol I;
-Elitele laice (politice, militare, culturale, administrative, juridice, S.R.I., S.I.E., B.N.R.,
Primăria Capitalei, Academia Română) fie se opun categoric, fiind obediente
hohenzollernilor actuali și B.O.R., fie sunt indiferente!
Evident, elitele laice obediente B.O.R. nu susțin reabilitarea lui Cuza, pentru a nu
intra in conflict cu puternica biserică ordoxă antinațională, care l-a urât atât de tare pe
Cuza, încât i-a acceptat ca mornarhi ai României pe catolicii hohenzollerni și, mai
nou, aceste elitele laice, obediente B.O.R., nu susțin reabilitarea lui Cuza, pentru a
nu deranja pretențiile hohenzollernilor și ale hohenzollerniștilor români filoxenocrați,
care consideră că numai criminalii regi ai dinastiei prusace trebuie eroizați și chiar
venerați de români!!!
Dacă vom analiza evoluția post-mortem a șefilor de stat români (monarhi și
președinți sau similari), vom constata cu stupoare că B.O.R. și elitele laice actuale au
acordat și acordă onoruri post-mortem deosebite numai criminalilor regi prusaci!!!
-Genocidarul catolic Carol I, criminalul care a ucis peste 20.000 de țărani, în 1888 și
în 1907, este prezentat de elitele regaliste filoxenocrate drept... întemeietorul statului
român modern!!!;
-Criminalul catolic Ferdinand, care în 1916 a desființat România întemeiată de Cuza,
a fugit la Iași, cu numeroasa sa familie și cu tezaurul, mutând intempestiv acolo și
capitala țării, fiind vinovat și de moartea a peste un milion de români în numai un an
de participare la război, de ruinarea țării, precum și de înstrăinarea tezaurului, este
prezentat de elite ca... înfăptuitor al Marii Uniri din 1918, deși el, regina Maria și I.I.C.
Brătianu nu au avut nici un rol real în înfăptuirea unirii, unirea fiind înfăptuită
conjunctural de unioniști;
-Carol al II-lea, singurul rege ortodox sincer al României, care însă este acuzat de
despotism (dictatura regală) și era ostracizat chiar și de către ignobilul său urmaș,
ex-regele Mihai. Carol al II-lea nu prea este eroizat, deși a avut mai multe merite
decât ignobilul său fiu, dar osemintele sale și ale soției sale au fost repatriate de
P.S.D. și B.O.R. în 2003, fiind înhumate tot la Curtea de Argeș, cu acest prilej fiind
ostracizate și osemintele Elenei Lupescu, ultima soție a lui Carol al II-lea - care a fost
regina neîncoronată a României - care au fost înhumate separat de osemintele lui
Carol;
-Apostatul ex-rege Mihai, care a fost otrodox până în 1966, când s-a convertit la
religia catolică, și care este singurul rege al umanității care și-a trădat armata la 23
august 1944, a renunțat la Moldova de Est, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, fiind
fascist până la 23 august 1944 și bolșevic decorat de Stalin după aceea, fiind
principalul vinovat de ocuparea țării de Imperiul bolșevic și de bolșevizarea României
și a altor state europene ocupate de ruși etc. dar care este chiar hiperbolizat de
B.O.R. și de elitele românești actuale filoxenocrate hohenzollerniste.
 Toate aceste nomina odiosa ale istoriei românilor sunt eroizate permanent, mai
ales după 1990, în timp ce patriotul Cuza este denigrat și ostrcizat permanent post-
mortem.
Ținând cont de aceste considerente, vom observa că regii catolici (Carol I si
Ferdinand și soțiile lor protestante) au fost înhumați într-o biserică ortodoxă, a
Mânăstirii Curtea de Argeș, iar B.O.R. a construit tot acolo o catedrală ortodoxă, care
este și necropolă reaglă hohenzollernistă, unde, deja, a fost înhumat trupul soției
catolice a ex-regelui Mihai (Ana de Burbon-Parma) dar și trupul ex-regelui apostat,
devenit catolic în 1966, Mihai.
Și comuniștii erau preocupați de posteritate, așa că au construit în București un
impresionant mausoleu, unde erau depuse urnele unor fruntași comuniști (Gheorghe
Gheorghiu-Dej și alții) dar nici ei nu l-au reabilitat pe Cuza, pentru a nu deranja
B.O.R., care atunci era condusă de Justinian Marina, un apropiat al lui Dej, care a
fost primul patriarh ortodox comunist.
După cum se vede, autoritățile actuale continuă ostracizarea post-mortem a lui
Cuza, căci pentru ex-regele Mihai și soția sa, B.O.R. a construit un impresionant
mausoleu-catedrală ortodoxă, deși Mihai era apostat, iar soția sa Ana era, ca și el,
catolică și nu a fost regină, iar Primăria Capitalei, căreia i-am propus să inițieze
reabilitarea lui Cuza, se opune categoric reabilitării sale, invocând opoziția B.O.R.!
Deoarece anul 2018 a fost considerat anul centenarului României Mari (care nu
mai este mare, din cauza trădării regale de la 23 august 1944), am considerat că s-a
ivit un potrivit prilej pentru ca autoritățile statului să-l reabiliteze pe Cuza și de aceea
am îndrăznit să propun Primăriei Municipiului București să demareze acest proces
de reabilitarea a memoriei întemeietorului României, prin înhumarea osemintelor sale
în orașul pe care Cuza l-a ales și l-a consacrat drept capitală a statului unitar
România, însă inițiativa mea a fost, practic, combătută de reprezentanții P.M.B. cu
care am intrat în dialog.
În februarie 2018 am trimis propunerea mea și Academiei Române, care însă nu
mi-a răspuns nici până în prezent.
Iată sesizarea mea:

<iliemihalteanu@yahoo.com>
To:bogdan.cristea@acad.ro
Feb 27 at 11:52 AM
Am aflat ca Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca academician post-mortem al
Academiei Române (mai bine mai târziu...) în acest an în care se vor împlini 100 de
ani de la unirea Transilvaniei si a celorlalte provincii românești care până atunci
făceau parte din Imperiul țarist (Moldova de Est) și din Imperiul austro-
ungar:Bucovina, Maramureșul, Crișana, Banatul și Transilvania.
Este o actiune demnă a academiei, care merită respectul actualei generații, mai
ales că întemeietorul României și al Academiei Române a fost, practic, ostracizat pe
nedrept de antecesorii academicieni din vremea criminalei dinastii prusace și din
vremea regimului comunist și chiar și de regimul „democratic” de după 1989. Din
păcate Cuza este ostracizat în continuare de autoritățile actuale, căci osemintele sale
sunt exilate la Iași, deși Cuza a domnit la București și tot el a desemnat Bucureștiul
drept capitală a României...
Ținând cont de aceste merite indubitabile ale lui Cuza (întemeietor de țară,
inițiatorul reformelor democratice, care vizau renunțarea la vetustele legi și cutume
feudale) am propus Primăriei Generale a Capitalei să construiască în București, într-
o zonă centrală, un modest mausoleu în care să fie înhumate osemintele lui Cuza,
mai ales că statul român a construit la Curtea de Argeș o imensă catedrală ortodoxă,
care are și rolul de necropolă regală pentru...catolicii regi prusaci ai României, deci
este imperios necesar că și primul monarh al României, ortodoxul Alexandru Ioan
Cuza, să beneficieze cel puțin de tot atât respect, precum catolicii regii prusaci.
Tinind cont că în București se construiește megacatedrala ortodoxă, am propus ca
osemintele lui Cuza să fie, eventual, înhumate în catedrală, însă reprezentanții
P.M.B. – principala instituție care finanțează construcția catedralei - au refuzat să
propună B.O.R. această ipoteză, ceea ce mă determină să cred că B.O.R. și așa-
zisa casă regală se opun în continuare, cu vehemență, reabilitării merituosului Cuza,
așa că apelez la Academia Română și solicit ca distinșii academicieni, care l-au ales
pe Cuza academician post-mortem, să inițieze pe lângă autoritățile centrale
reabilitarea totală a ostracizatului Cuza, care să se finalizeze prin edificarea
cuvenitului mausoleu al lui Cuza în Capitala României, chiar în acest an al
centenarului. Cer prea mult?

Cu deosebit respect,

Ilie Mihălțeanu 27 februarie 2018

Ulterior am aflat că impresionantul mausoleu construit în București de Gheorghe

Gheorghiu-Dej este pângărit în prezent cu o statuie a regelui Ferdinand, cel care,
practic, desființase în 1916 România întemeiată de Cuza și, împreună cu criminalul
guvern I.I.C.Brătianu, părăsise Bucureștiul, fugind „eroic” la Iași, așa că am propus
ca grupul statuar din mausoleu, denumit „Pe aici nu se trece”, să fie mutat pe un
amplasament exterior, oriunde, urmând ca în interiorul mausoleului să fie înhumate
osemintele lui Alexandru Ioan Cuza.
Acest impresionant mausoleu laic ar trebui să devină Mausoleul Părintelui
României moderne, Alexandru Ioan Cuza, care a fost și cel care a consacrat
Bucureștiul drept capitală a țării. Evident, și parcul Carol, în care se află mausoleul,
ar trebui să fie denumit Parcul Cuza-Vodă, deoarece astfel se va putea realiza
adevărata reabilitare, meritată, a ostracizatului pe nedrept, Alexandru Ioan Cuza.
Totodată, prin amplasarea osemintelor sale în acest impresionant mausoelu, țara îi
va aduce un omagiu meritat întâiului mare erou al neamului românesc, care a
întemeiat România, va înceta ostracizarea sa și se va finaliza o reală reabilitare a
memoriei lui Alexandru Ioan Cuza, care este ostracizat pe nedrept din 1866.
B.O.R. nu trebuie să fie implicată în realizarea acestei reabilitări reale a memoriei
lui Cuza, deoarece mausoleul este un impresionant monument laic, care nu aparține
B.O.R., ci aparține instituțiilor laice, care au obligația morală și de conștiință națională
de a se implica total și rapid în reabilitarea reală a lui Cuza acum, după 154 de ani de
ostracizare continuă a întemeietorului României moderne, căci în toate țările
civilizate întemeietorii țărilor respective sunt eroizați, nu sunt ostracizați, cum se
întâmplă în România, de la 1866 și până în present!!!
Însă în România atotputernica B.O.R. sechestrează fără drept osemnitele lui Cuza
și a fost, este și va fi cel mai mare inamic al eroului neamului, Alexandru Ioan Cuza.
Această ostracizare post-moretm a lui Cuza trebuia să înceteze în anul jubiliar al
Marii Uniri și se poate realiza numai de către instituțiile laice actuale ale României, cu
implicarea totală a elitelor laice patriotice: culturale, politice, militare și administrative,
fără implicarea B.O.R.
Evident, Academia Română ar fi trebuit să fie inițiatorul și coordonatorul acestei
reabilitări a lui Alexandru Ioan Cuza, dar se vede că această importantă instituție
culturală și științifică a României este subordonată B.O.R. și urmașilor criminalilor
regi ai României și se opune reabilitării post-mortem a întemeietorului statului
național român modern!!!
În concluzie, reabilitarea lui Cuza, prin înhumarea osemintelor sale în acel
mausoleu laic, ar fi trebuit finalizată în anul jubiliar al centenarului, propuneam eu,
însă reprezentanții vremelnici și aroganți ai unor instituții ale statului, cărora m-am
adresat în 2018, au ignorat total propunerea mea și nici măcar nu au răspuns la
sesizările mele.
Iată instituțiile cărora le-am expediat prin e-mail sesizarea mea:
-Primăria Generala a Capitalei;
-Academia Română;
-Președinția României;
-Senatul României;
-Camera Deputaților României;
-Guvernul României;
-Ministerul Culturii.
Numai cancelaria guvernului României a confirmat primirea scrisorii electronice,
celelate arogante institutii ale statului nici măcar nu au confirmat primirea scrisorilor
electornice, cea mai arogantă institutiție fiind... Academia Română, căreia i-am
adresat de cinci ori scrisoarea electronică la adresa electronică „reprezentativă” a
academiei: bogdan.cristea@acad.ro, care însă nu a comfirmat niciodată primirea
corespondeței și, evident, nu a formulat nici un răspuns.
Având în vedere că în 2019 s-au împlinit 160 de ani de la întemeierea României,
prin unirea principatelor Moldova cu Țara Românească, ținând însă cont de disprețul
și aroganța filoxenocraților hohenzollerniști, coroborate cu disprețul și aroganța
obscurantiștilor ortodocși, presupun că acest impozant mausoleu al lui Dej va fi în
continuare dedicat distrugătorului României, criminalul rege alogen Ferdinand, în loc
să fie consacrat drept casa veșnică a osemintelor ostracizatului Alexandu Ioan Cuza,
întemeietorul României. Mai mult, în acel mausoleu ar trebui să fie înhumate și
osemintele singurului Rege Mihai al românilor, Mihai Eminescu,alături întru veșnicie,
întemeietorul României, Alexandru Ioan Cuza și întemeietorul adevăratei literaturi
române, Mihai Eminescu.
Din păcate aceste aberante realități contemporane sunt posibile în România
actuală deoarece criminalii și trădătorii neamului românesc sunt considerați eroi de
actualele igobile elite laico-clericale, iar adevăratul Erou Național, Alexanadru Ioan
Cuza, este ostracizat de aceste elite laico-clericale antinaționale, fiind prezentat
generațiilor tinere drept un oarecare conducător al României!!!
În concluzie, atâta timp cât în fruntea țării se vor afla elite filocrate antinaționale,
filoxenocrate, care vor cultiva xenofilia, xenocrația și filoxenocrația ca virtuți
patriotice, impuse coercitiv prin educarea tendențioasă, cu ajutorul unor grosiere și
grosolane falsuri istorice, generațiile tinere nu pot avea un viitor demn și măreț, căci
sclavii care nu își cunosc sau își ignoră trecutul real și își venerează stăpânii care îi
exploatează, nu vor fi liberi și demni nicicând: nici ca indivizi, nici ca națiune.