Adevarul despre Dracula

La 1431 se nãstea la Sighisoara Vlad Tepes Dracula, cel care a fost un mare
voievod cu grijã de neam si de tarã, dar pe care vremurile l-au mânjit de sânge si îl amintesc
cu groazã si spaimã. Regiunea dintre Câmpulung si Bran este inima zonei istorice a României,
dar Castelul Bran, ridicat, se pare, pe la 1300 de cavalerul teuton Dietrich, evocã mai mult
decât orice castel din România mostenirea veacului lui Dracula, cu atmosfera sumbrã a
coridoarelor întunecate si a numeroaselor curti interioare, cu meterezele pe mai multe iveluri.
Cupa sau cupele trãdãrii s-au bãut odatã cu vinul rosu, sângeriu, amplificând povestile de
groazã notate de cronicarii vremii, cãlugãri ca fratele Iacob de la mânãstirea Gorion, un lãcas
catolic, din asezãrile cu sasi din Transilvania sau Tara Româneascã.
Fãrã îndoialã putem afirma cã Vlad Tepes - Dracula a fost oaspetele lui Iancu de Hunedoara la
Bran sau a trecut atunci când a fost arestat la Oratia, singurul loc din zona brãneanã unde s-a
petrecut un eveniment însemnat din istoria lui Vlad Tepes, cunoscut sub denumirea Piatra
Craiului (Königstein), iar popular zis de la Orati, adicã prapastii din cetatea Oratia, aflatã la
nord de Rucãr, deasupra Podului Dâmbovitei, la capãtul muntean al drumului medieva; spre
Cetatea Bran. Aici, unde astãzi se aflã o ruinãa neprotejatãa, a fost arestat, în noembrie 1462,
Vlad Tepes. Regele Ungariei, Matei Corvin, punea capat astfel domniei lui Vlad Tepes,
pefãcându-se a da crezare falsei acuzatii de trãdare a domnului român, ticluitã de adversarii
sãi sasi, cãarora Vlad Tepes le aplicase, de fapt, hotãrârile propriului Cod german. Matei
Corvin putea, astfel, sã motiveze însusirea unei mari sume de bani trimise de Papa de la Roma
pentru a finanta lupta împotriva turcilor.
Îndepãartat de la tronul Tãrii Românesti, Vlad Tepes a stat închis în fortãreata regalã de la
Buda si în Turnul lui Solomon vreme de 12 ani, din 1462 pânã în 1474.
Domnitorul român Vlad Tepes Dracula este cunoscut ca un personaj de legendã dintr-o tarã de
dicolo de munti si de pãduri - Transilvania.
Uneltirilor sasilor, nemultumiti de asprele legi date de domnitorul român, li s-au adãugat, în
timp, povestirile despre faptele reale, sângeroase, ale contesei Elisabeta Bathory. Personajul
Dracula s-a nãscut dupã trecerea în eternitate a voievodului român, dintr-o nãlucire, dintr-o
imagine care a fost mediatizatã înca din 1488, începând cu acele povestiri germane de groazã,
ilustrate cu xilogravuri.
De atunci, peste timp, vampirul cel groaznic astfel imaginat a tesut o pânzã ca de pãianjen în
care se zbate Vlad, printul cel nefericit, prins de fapt întreaga sa viatã în plasa trãdãrii,
trãadare care s-a continuat si dupãa moartea sa, nãscându-l ca "moroi" sau "strigoi" pe
"vampirul din Carpati" sau pe întunecatul "conte Dracula", o trãdare în care se va zbate la
nesfârsit, poate chiar peste dãinuirea lumii…
Motivul Dragonului era comun mai multor familii, cel al familiei Bathory avea trei colti, iar
Elisabeta, contesa sângeroasã, nãscutã la 1560 într-o regiune a Ungariei, învecinatã cu
Carpatii Centrali, a transformat castelul Cetnie, din nord-vestul Ungariei, într-o mãcelarie,
omorând fete tinere pentru a le folosi sângele la întinerire sau alte ritualuri magice. S-a fãcut
tot posibilul ca aceste crime sã i se atribuie tot lui Dracula. De aici, si de la alte elemente de
folclor, Dracula, înfigãtorul în tepe, a devenit un faimos print vampir din Transilvania
secolului al XV-lea, Pasul Bârgaului, Depresiunea Dorna, asa cum aminteste Bram Stocker în
romanul sãu.
Târgoviste. Dracula, dupã dobândirea puterii, cerceteazã circumstantele în care au fost
asasinati Vlad Dracul, tatãl sãu, si Mircea, fratele sãu, pedepsind prin tragere în teapã pe
boierii duplicitari. Evenimentul a avut loc în ziua de Pasti a anului 1459. În aceeasi zi i-a
adunat pe boieri, târgoveti, mestesugari, înconjurându-i pe searã cu gãrzile de tãarani liberi si
ducându-i la Cetatea de pe Arges, adicã viitoarea cetate, situatã pe culmea opusã fortãretei
Poienari. Acolo i-a obligat sã ridice o constructie, castelul lui Dracula, la care se ajunge pe o
cãrare ce porneste de la Arefu si urcã în vârful muntelui. Aici vietuiesc vulturii carpatini,
liliecii cei aducãtori de nenoroc, în folclorul românesc;; aici au loc întâmplãri ciudate cu
aceste vietuitoare…
Legendele si credintele tãranilor spun cã domnul Vlad Tepes va salva România de diversii ei
dusmani, asa cum a salvat-o de turci sau de alte rele.

***
În Europa au bãtut clopotele de la Rodos la Genova pentru slava lui Dracula, cel care preluase
conducerea de la marele ostean Iancu de Hunedoara. Aceastã ofensivã a adus speranta
libertãtii popoarelor înrobite din Balcani.
Poporul român, nãscut în credinta ortodoxã, era circumspect la idei sau dogme strãine. Astfel,
când Vlad Tepes a fost nevoit sã treacã la religia catolicã, s-a spus despre el cã "s-a dat cu
dracul", expresie incriminatoare dar si partial întelegãtoare, având în vedere apartenenta
domnitorului la ordinul Dragonului. Cuvântul german desemnând "dragon", "sopârla" sau
"balaur" - "Drahe" se pronuntã aproape ca românescul "Drac".
Legendele populare au restabilit în cele din urmã adevãrul istoric. Vlad Tepes a ajuns astfel
pânã la noi ca un personaj viu, drept si aureolat de glorie.
Lupta cruciatilor împotriva turcilor, condusã de Iancu de Hunedoara, s-a destrãmat dupã
moartea acestuia, în 1456. Dar în iarna lui 1461 Dracul a lansat o provocare chiar falnicului
cuceritor al Constantinopolului, sultanul Mahomed al II-lea.
Campaniile dunãrene, care au tinut pânã la sfârsitul verii lui 1462, au stârnit o mare vâlvã, ce
a adus admiratia întregii Europe pentru tactica si strategia lui Vlad Tepes, ca si pentru faptele
sale de vitejie. Ecouri ale acestor bãtãlii au fost consemnate de documentele oficiale ale
vremii; dar atât cronicarii rusi, cât si cei germani au pãstrat tãcere asupra lor, din motive lesne
de înteles.
Ultimul episod al rãzboiului lui Vlad Tepes cu turcii se consumã la castelul lui de pe Arges,
care a fost asediat de trupele otomane de pe malul opus, Poienari;. Dar tunurile cu tevi din
lemn de cires au fost prea slabe…

***
Aceastã fortificatie de câmpie, mânãstirea Snagov, construitã pe o insulã, un obstacol natural
în calea inamicilor, a avut o istorie ciudatã. Slujitã fiind de cãlugãri greci, tãranii români au
ars podul de lemn, el nemaifiind niciodatã refãcut. Transformatã în închisoare si apoi jefuitã,
inclusiv mormintele, mânãstirea ascunde multe taine, ca si lacul care o înconjoarã. Aici s-au
gãsit obiecte de cult, tiparnita lui Antim Ivireanul si alte nenumãrate comori care sunt încã
mute. Chiar mormântul lui Dracula se pare cã a fost descoperit aici, dar relicvariul sãu a fost
furat din Muzeul de istorie al Municipiului Bucuresti.
Vlad Tepes a fost un domnitor credincios, care a încurajat religia ortodoxã, ridicând biserici.
Exagerarea cruzimii lui s-a datorat însã unor ecleziasti ce apartineau ordinelor benedictin,
capucin si altele, care au refuzat subordonarea la legile tãrii. Ei s-au refugiat în tinuturile
germane, unde au creat povesti de groazã în care "îndreptarea relelor" se traducea prin
"cruzime". Un cãlugar, pe nume Iacob, pare sã fie autorul manuscrisului gãsit la 1462 în
mânãstirea Saint Galin din Elvetia, cel mai vechi document din campania Anti-Dracula.
Manuscrisul a avut un impact major asupra lumii germane. Mult timp s-a crezut cã Vlad
Tepes nu a ridicat nicio bisericã, dar în 1922 Constantin C. Giurãscu a descoperit la Strejnicul
biserica ridicatã de Dracula la 24 iunie 1461, demolând mitul groazei ce plana asupra lui Vlad
Tepes.
"Curtea Veche" a fost mentionatã într-un hrisov privilegiu emis de Vlad Tepes la 20
septembrie 1459, datã la care a fost terminatã construirea ei, începutã în 13 iunie 1458.
*** Am decis sã-l scot la lumina tot prin gravurã, asa cu tot izul de vechi, cu tot romantismul
si cu tot tragismul, chiar cu toatã groaza, cãci Dracula cel închis ca o fiarã periculoasa de
Matei Corvin era de fapt închis în propria lui poveste din care eforturile sale de a iesi la
luminã se topeau în zbateri diafane si aparitii fragile tocmai în crepuscul sau în slaba lumina a
zorilor de ziuã, atunci când de fapt nãlucile, "moroii" sau "strigoii" dispar. L-am convins sã
aparã, sã se materializeze, iar el, Dracula, a fãcut-o în mai multe chipuri ca sã-si râdã de mine,
si astfel sã îsi ascundã de fapt adevãratul sãu chip. Am gravat rând pe rând portretele astfel
ivite si la sfârsit am constatat cã ele înfatiseazã tot aceeasi persoanã si acelasi tip, asa cum
locurile aflate pe traiectoria existentei sale sunt de fapt geografii ale sufletului sãu vesnic
zburãtor si neodihnit, cel al unui voievod român care a luptat pentru mântuirea numelui sãu si
a neamului, care si-a schimbat credinta tot pentru acest nobil scop. Spiritul lui Dracula bântuie
încã neodihnit întru apãrarea tãrii lui dragi de peste Muntii Carpati, Transilvania si Valahia,
aflate acolo, undeva, în Europa, România. (Gelu Muresan)

(Mãrturia unui cãlugãr)

"Vã spunem Bine ati venit! la mânãstirea Comana. Aceastã mânãstire asezatã pe malul râului
Neajlov este ctitoria marelui nostru voievod al Tãrii Românesti Vlad Tepes. Vlad Tepes a
condus tara ca un mare domnitor, el nu numai cã a avut lupte cu toti dusmanii si a cãutat sã si-
o apere, sã apere pãmântul strãmosesc, dar în acelasi timp s-a strãduit sã pãstreze si credinta
strãmoseascã, credinta ortodoxã si sã zideascã si mânãstiri, si biserici, atât cât a avut rãgaz
între luptele pe care le-a dus atât pe plan extern cât si pe plan intern. Pentru cã coruptia era
mare si atunci la boierime, ca si în ziua de astãzi; acuma e încã mai mare ca atunci. Si de
aceea Vlad Tepes a construit aceastã mânãstire la 1461-62; aici erau pusi niste calugãri care
serveau si-atunci el a trecut prin aceste locuri mlãstinoase …pentru cã a avut lupte cu turcii
prin pãrtile acestea… a hotãrât ca sã le facã la acesti cãlugari o bisericã si o cetate cu camere,
cu chilii unde calugãrii sã locuiascã si sã se roage în bisericã pentru el si pentru întreg neamul
românesc".
V-am spus cã noi, românii, totdeauna l-am avut la inimã pe Vlad Tepes, pentru cãa ne amintim
cu drag de istorioarele cele care spun cã oriunde te-ai fi dus pe pamântul Tãrii Românesti în
vremea lui puteai sã lasi punga cu bani în mijlocul drumului si n-o lua nimeni. Dumnezeu, cu
mila Lui, sã-l învie pe Vlad Tepes, pentru cã el a fãcut dreptate".