Eroii populari din

legendele romanesti
 Dracula O legenda despre Vlad Țepeș (1431-1476), un domnitor din Țara Românească, vestit pentru cruzimea cu
care pedepsea minciuna și hoția, spune că acesta avea obiceiul sa se în frupte din carnea și din sângele dușmanilor.
Această legendă a fost scornită de sași în Cronica Săseasca, din cauza conflictului existent între aceștia și Vlad
Țepeș. Demonizarea domnitorului se datorează scriitorului irlandez Bram Stocker care l-a transformat pe Vlad
Țepeș într-un vampir pe nume Dracula. De numele lui Vlad Țepeș se leagă celebritatea Castelului Bran, considerat
în mod eronat ca fiind Castelul lui Dracula. Chiar și în cartea lui Bram Stocker acțiunea se petrece în zona Bistriței,
probabil în pasul Rodna, nicidecum în Țara Bârsei. Numele de Dracula provine din porecla Draculea, pe care Vlad
Țepeș o purta din cauza faptului că era fiul lui Vlad Dracul, un domnitor din Țara Românească. aparținând dinastiei
Basarabilor. Acesta purta vestminte negre și un medalion înfățișându-l pe Sf. Gheorghe luptând cu balaurul sau cu
dracul, de aici numele de Vlad Dracul. Același medalion era purtat de cavalerii unui ordin instituit de către regele
Ungariei Sigismund de Luxemburg în 1438.
Dracula, personajul romanului cu acelaşi nume scris la sfârsit de veac XIX de irlandezul Bram Stoker, este un conte
transilvan, stăpân al unui castel ridicat undeva pe vârf de stâncă înaltă, de unde străjuie valea râului şerpuind prin
Principatul [Link] este adesea confundat cu Vlad Tepeş, prinţul valah, domn peste castelul, azi ruină, din
Principatul Valahia. Cum Castelul Bran este singurul din Transilvania care corespunde descrierii lui Bram Stoker,
lumea întreagă se referă la el ca fiind Castelul lui Dracula. În capitolul 2 al romanului “Dracula”, la ziua de 5 mai,
autorul înfăţişează castelul contelui ca fiind aşezat pe marginea unei teribile prăpastii brăzdate când şi când de
crăpături profunde – un hău străbătut de fire argintii, de râuri traversând pădurile prin defileuri adânci”.
Bram Stoker nu a vizitat niciodata România. În descrierea imaginarului Castel al lui Dracula el pleacă de la o
prezentare a Castelului Bran disponibilă în Anglia sfârşitului de secol XIX. Într-adevar, castelul, aşa cum apare el în
gravura tipărită în prima ediţie a romanului “Dracula”, seamănă izbitor de bine cu Castelul Bran, si numai cu acesta.
De altfel, se bănuieşte că pentru a descrie plăsmuitul Castel al lui Dracula, Stoker a folosit ilustraţia Castelului Bran
din lucrarea lui Charles Boner "Transylvania: Its Product and Its People", (London; Longmans, 1865).
Dracula – aşa cum este el perceput astăzi – reprezintă un personaj fictiv. Numele lui derivă din porecla dată lui Vlad
Ţepeş, domnitor al Ţării Româneşti între 1456-1462 şi în anul 1467, pe care din motive politice istoricii vremii îl
descriu ca un despot nemilos şi însetat de sange.
Personajul Contele Dracula apare pentru prima dată în romanul “Dracula” scris de scriitorul irlandez Bram Stoker şi
publicat în 1897 în Anglia. La origine numele Dracula nu este de loc înfricoşător. El derivă din denumirea dată unui
ordin al cruciatilor, Ordinul Dragonului, cu care au fost asociaţi atât Vlad Ţepeş cât şi tatăl sau Vlad Dracul
(membru, de altfel, al acestui ordin). Restul mitului Dracula se datorează influenţei legendelor şi credinţelor
populare transilvane despre stafii şi [Link] Dracula imaginat de Stoker este un vampir în vârstă de secole,
un nobil transilvan, care se pretinde a fi un secui descendent al hunului Attila. El locuieste în ruinele unui castel
situat undeva în Munţii Carpaţi. Conversaţiile purtate cu personajul Jonathan Harker îi oferă Contelui Dracula
prilejul de a se arăta deosebit de mândru de cultura sa nobilă, de interesul predilect pentru trecutul său. Se pare că
Dracula ar fi studiat Magia Neagră la Academia Scholomance din Munţii Carpaţi, nu departe de oraşul Sibiu (mai
târziu cunoscut ca Hermannstadt).
Personajul istoric Vlad Ţepeş, domnitorul valahilor, are într-adevăr o legătură cu Castelul Bran. El a condus
câteva campanii de pedepsire a negustorilor germani din Braşov, care refuzau să i se supună şi să plătească
dările către scaun rezultate din comerţ. Calea spre Valahia trecea prin Bran, trecătoarea cea mai apropiată de
Brașov, care la rândul său asigura legătura cu Târgovişte, cetatea de scaun a lui Vlad Ţepeş. Vama la care se
colectau taxele trecerii pe acest drum se afla, ca şi în zilele noastre, la poalele castelului Bran, în partea sa
vestică. Relaţiile dintre Vlad Ţepeş şi nobilimea Brașovului, ai cărei reprezentanţi îi erau ostili, nu erau
așadar tocmai cordiale. Nu se ştie, dacă Vlad Ţepeş a cucerit sau nu castelul Bran. Documentele scrise nu
atestă acest lucru. Arhivele referitoare la Castelul Bran sunt în general administrative şi se referă la veniturile
şi cheltuielile domeniului Fortificaţiei (Castelului) Bran., mai puţin la problemele politice şi militare.
Se pare insa că în toamna anului 1462, nu departe de cetatea Podul Dâmboviţei, aflată la rândul ei în
apropiere de Rucăr, Vlad Ţepeş a fost luat prizonier de regele Ungariei, Matei Corvinul, şi închis timp de
două luni la Castelul Bran, fapt atestat şi recent în volumul lui Gheorghe Lazea Postelnicu “Vlad Ţepeş –
Dracula”, publicat în anul 2002 de editura Mirador din Arad. De la Bran Vlad Ţepeş a fost dus şi închis în
Fortăreaţa Visegrad.
Proiect realizat de
simion Stefania
ana-maria maxim