CASTELUL PELEŞ

Istoric
Constructia Castelului Peles a inceput in anul 1873 pe proprietatea principelui Carol I al Romaniei,
teren care a fost denumit ulterior “domeniul regal Sinaia”.

Aproape 300 de lucratori munceau la constructia Castelului Peles, majoritatea din ei fiind italieni,
romani si tigani.

Piatra fundamentala a Castelului Peles va fi pusa pe 10-22 august 1875.

Citam din notele luate de regina Elisabeta

“Italieni zidari, Romani pentru terasamente, tigani salahori. Albanezii si Grecii lucrau in cariere,
Nemtii si Ungurii dulgheri.

Turcii ardeau caramida. Au fost maestri Polonezi si cioplitori in piatra Cehi. Francezii desenau,
Englezii masurau, astfel ca pe santier se intalneau sute de costume nationale si se vorbeau patru-spre-
zece limbi, se canta, se injura si se certa in toate dialectele si pe toate tonurile, era un amestec nostim si
zgomotos de oameni, de cai, de boi si de bivoli “.

La vremea respectiva, santierul de la Castelul Peles era considerat cel mai important de pe Valea
Prahovei.

Dupa 1876 lucrarile Pelesului sunt lasate in grija arhitectului Johannes Schultz, asistentul lui Doderer,
mai usor de convins in modificarea planurilor initiale.

Pe 7 octombrie 1883 are loc inaugurarea oficiala a Castelului Peles.

La aceasta data se incheie de fapt prima etapa de constructie a castelului, Pelesul fiind transformat, la
forma actuala ajungandu-se in anul 1914.

Karel Liman, arhitectul ceh care isi pune o puternica amprenta asupra castelului Peles, este cel care
construieste si celelalte edificii din complex.

Castelul Peles pastreaza caracteristicile arhitecturii specifice stilului neorenasterii germane:

 profiluri ascutite
 verticale zvelte
 forme neregulate
 fragmentarea compozitiei fatadelor
 asimetria corpurilor
 abundenta lemnului sculptat si a elementelor decorative.
Terasele castelului Peles, concepute in stilul neorenasterii italiene, sunt impodobite cu statui, vase,
coloane si fantani.

Muzeul Peles care se gaseste acum in cladirea Castelului Peles este impartit pe mai multe etaje.

Muzeul Peles care se gaseste acum in cladirea Castelului Peles este impartit pe mai multe etaje.

In interior, muzeul ingemaneaza o varietate de decoratiuni specifice neorenasterii germane, existand si

incaperi in diverse alte stiluri:

 renastere italiena
 baroc german
 rococo
 hispano-maur
 turcesc

Castelul Pelisor
Castelul Pelisor a fost construit intre anii 1899-1903 la dorinta regelui Carol I, ca
resedinta a principilor mostenitori Ferdinand si Maria.

Arhitectul ceh Karal Liman, a fost de aceasta data, cel care a pus bazele stilului
Art Nouveau in Romania.

Printul Ferdinand de Hohenzollern a devenit principe mostenitor al Romaiei in 1889, urmand la tron
unchiului sau, regele Carol I, la moartea acestuia survenita in anul 1914.

Mobilierul si decoratiunile interioare au fost realizate de catre Bernhard Ludwig.

Colectiile expuse de catre muzeul Pelisor cuprind:

 mobilier de diverse stiluri

 pictura romaneasca si europeana
 sticlarie
 piese de ceramica

Legenda sau adevar?

Contele Dracula – asa cum este perceput astazi – constituie rezultatul interferentei unor fapte istorice
reale, intrate in legenda, legate de domnia lui Vlad Tepes – Dracula, al consemnarilor unor cronicari ai
vremii, cu intentia de a-l pune pe marele voievod intr-o lumina nefavorabila, amplificate in secolele
urmatoare prin asocierea cu personajul romanului de fictiune “Dracula”, aparut in Anglia, in 1897,
avandu-l ca autor pe scriitorul irlandez Bram Stoker.

Adevarul despre Vlad Tepes

Domnitorul Tarii Romanesti, Vlad Tepes (1456-1462; 1476) este cunoscut din numeroase
lucrari apartinand istoricilor romani si straini.

Convins ca numai o domnie puternica in interior putea sa asigure ordinea in tara si sa

organizeze cu succes apararea ei de primejdiile externe Vlad Tepes recurge la o domnie
autoritara, impune supusilor sai cinstea si harnicia ca virtuti, necinstea (hotia) lenevia si
viclenia erau pedepsite cu asprime prin tragerea in teapa, o pedeapsa cruda, dar care poate fi
inteleasa doar in raport cu epoca in care a trait, o epoca de mare cruzime.

Ca urmare a masurilor sale drastice, Vlad Tepes a reusit sa instaureze ordinea in tara: “strain de mila si
de indurare – spune istoricul A.D.Xenopol – el puse cumplita lui fire in slujba tarii sale si dupa ce o
curata de rele launtrice, el puse piept injosirii in care cazuse tara”.

Faptele sale au atras insa ura multora dintre contemporanii sai. Acestia l-au defaimat si acuzat de
intelegeri cu turcii contrare intereselor tarii, a fost inchis de catre regele Matei Corvin si mai tarziu
chipul sau de om crud a fost asociat cu vampirul Dracula, personajul principal din celebrul roman de
fictiune “Dracula” al scriitorului irlandez Bram Stoker.

Asa cum este interpretat astazi, Dracula apare in persoana voievodului Tarii Romanesti, Vlad Tepes,
sub al carui chip (infatisat intr-o xilogravura din “Povestirile germane despre Dracula Voievod” aparuta
la Nurenberg in 1488) este reprezentat in numeroase reclame comerciale.

In aceasta ipostaza nu mai este privit ca o adevarata personalitate istorica, ci ca un vampir asa cum
este cunoscut, de catre turistii occidentali, din romanul lui Bram Stoker si din numeroasele filme care au
fost turnate in Vest, incepand din anul 1922.

Astfel, in timp ce portretul domnitorului roman, care apare pe coperta editiei

Povestirilor germane, publicata la Bamberg, in 1491, sugereaza un simt al dreptatii pe
care l-a transpus in viata, cu mijloace de o cruzime deosebita, judecate dupa normele
epocii contemporane, dar tipice epocii in care a trait, imaginea transpusa pe ecran ne
reda un Dracula cu o figura de o cruzime ce nu mai are de-a face cu spiritul de
dreptate.

Castelul Bran, unul dintre cele mai valoroase monumente de arhitectura

medievala din Romania, cu functii istorice, militare si economice, este
cunoscut de catre turistii din intreaga lume drept Castelul lui Dracula.

Majoritatea turistilor, dupa ce viziteaza castelul Bran, pleaca dezamagiti ca nu l-au

intalnit pe Dracula – Vampirul care suge sangele oamenilor, cunoscut din filme si asociat cu figura
domnitorului roman Vlad Tepes – Dracula.
Adevarul istoric despre legatura intre Castelul Bran si domnitorul Tarii Romanesti, consemneaza mai
multe campanii intreprinse de catre Vlad Tepes de pedepsire a negustorilor sasi brasoveni care nu se
supuneau poruncilor voievodului cu privire la comertul prin targurile din Tara Romaneasca.

Se poate sustine insa ca in toamna anului 1462, dupa ce oastea regelui Ungariei, Matei Corvin, l-a prins
in apropierea cetatii de la Podul Dambovitei, de langa Rucar, situata la cca 25 km de Bran, domnitorul
Vlad-Tepes a fost dus la Castelul Bran si inchis aici timp de vreo doua luni, dupa cum consemneaza
recentul volum Vlad-Tepes Dracula, Editura Mirador, Arad, 2002, autor Gheorghe Lazea Postelnicu.

De aici a fost dus si intemnitat la Cetatea Visegrad.

Legenda Contelui Dracula

Oscar Wilde considera acest roman ca fiind “poate cel mai frumos roman din toate timpurile”.
Autorul, face legatura cu credinta legata de strigoi, a caror existenta, imaginata de credintele populare,
nu se sfarseste odata cu generatia din care provine: “Ne-mortii (adica strigoii, vampirii) sufera de
blestemul nemuririi, spune Bram Stoker, trec dintr-o epoca in alta inmultindu-si victimele, sporind relele
lumii …”.

Personajele din romanul Dracula sunt rezultatul fanteziei autorului, dar faptele contelui Dracula si
sfarsitul acestuia au la baza credintele populare legate de existenta unor forte ale raului: vampiri sau
strigoi.

In credintele mai multor popoare vampiri sunt oamenii morti care in virtutea unei pedepse sau a unui
blestem din timpul vietii, isi parasesc noaptea mormantul si ratacesc printre oamenii vii care dorm si le
sug sangele – singura lor hrana.

In credintele populare din spatiul carpato-danubiano-pontic corespondentul vampirului este strigoiul.

Imaginea Vampirului Dracula, fantezista si infioratoare, este pe gustul turistului plecat in cautarea
senzationalului si care, odata ajuns in Romania, a asociat si castelul Bran (care prin infatisarea si
amplasarea sa degaja un aer de mister) cu locurile pe unde a bantuit imaginarul Dracula.

Vampir sau Strigoi?

Poate fi strigoi viu, acela care – dupa cum consemneaza folcloristul I. Aurel Candrea -
“toata ziua isi vede de treburi ca ceilalti oameni, dar noaptea indata ce a adormit ii iese
sufletul care se duce sa se intalneasca cu alti strigoi, iar trupul ramane ca mort pe pat.
Sufletele acestor strigoi … ucid copii si le sug sangele, iau mana de la vaci si de la
semanaturi”.
Castelul Bran a fost botezat castelul lui Dracula in urma cu trei decenii, de catre turisti, in special
americani, veniti in cautarea lui Dracula din filmele de groaza realizate dupa romanul lui Bram Stoker.

In ceea ce priveste vampirul, cunoscut in folclorul romanesc sub denumirea de strigoi, este de mentionat
faptul ca si in satele Branului se pastreaza credinta cu privire la existenta unor duhuri rele numite
“steregoi”.

Istoric Bran
Construirea Cetatii Bran
Cetatea Bran a fost construita pe o stanca situata intre Magura si Dealul Cetatii, pozitia sa asigurand un
avantaj strategic deosebit atat spre valea si dealurile Moeciului cat si spre Tara
Barsei, necesitatea construirii cetatii fiind impusa din considerente de ordin
strategic si economic.

Regele maghiar Ludovic I de Anjou a luat masuri de consolidare a trecatorii

Branului, cointeresati de ridicarea cetatii fiind si brasovenii dornici sa-si
consolideze pozitia geografica si economica.

La data de 19 noiembrie 1377 Ludovic I de Anjou acorda brasovenilor privilegiul de a construi cetatea
Bran “nesiliti si neconstransi ci de buna voie au promis in mod generos si unanim de a construi un nou
fort in Bran, de a-l face cu propriile lor osteneli si cheltuieli si de a taia padurea acolo in lung si-n lat”.

Pentru nevoile cetatii regele acorda un domeniu format din satele Baciu, Cernatu, Satulung, Turches,
Tarlungeni, Zizin, Purcareni, Crizbav, Apata, Zarnesti si Tohan si instaleaza aici o garnizoana de
mercenari formata din arcasi si balistari.

Conducerea cetatii Bran este asigurata de un castelan care indeplinea atat atributiuni militare cat si
functii administrativ-jurisdictionale.

In apropierea cetatii Bran, s-a construit si un punct vamal unde se percepea taxa de 3% din valoarea
marfurilor care erau tranzitate pe drumul comercial ce lega Transilvania de Tara Romaneasca.

Castelul Bran in istorie

Nerespectarea de catre urmasii lui Mircea cel Batran a privilegiilor comerciale
acrodate brasovenilor si insistentele atacuri turcesti (culminand cu cel din 1421 in
care turcii jefuiesc Tara Barsei) il determina pe Sigismund de Luxemburg sa
incredinteze, la 3 februarie 1426, cetatea Branului principelui Transilvaniei
insarcinandu-l pe acesta cu numirea castelanului.

Cu toate precautiile luate in vara anului 1436 turcii patrund din nou prin trecatoarea Branului in Tara
Barsei jefuind-o din nou.

O noua incursiune a turcilor in Transilvania in anul 1441 se soldeaza cu infrangerea lor in regiunea
Branului de catre Iancu de Hunedoara, principe al acestei provincii.

In primele luni ale anului 1459 prin Bran patrund ostile lui Vlad Tepes, domn muntean, care ataca
Brasovul arzand suburbiile si vechea biserica din Bartolomeu, actiune intreprinsa in urma unui litigiu
comercial pe care domnul Tarii Romanesti il avea cu negustorii brasoveni.

In anul 1529 cand Laudat, comandantul ostilor muntene, incercand sa treaca in Ardeal pentru a veni in
ajutorul lui Ioan Zapolya, s-a izbit de rezistenta garnizoanei cetatii Bran, condusa de castelanul Ioan
Hock. Desi asediul a durat mai multe zile, cetatea Bran nu a putut fi cucerita. In anul urmator cetatea
Bran rezista si in contra lui Mehmed Beg, oprind incercarea turcilor de a patrunde in Transilvania.
Fiul lui Mihai Viteazul, Nicolae Patrascu in 1600 dorind ai pedepsi pe brasoveni, care se revoltasera
impotriva stapanirii domnului muntean, incearca sa patrunda pe la Bran in Tara Barsei dar fara succes,
fiind nevoit sa se retraga.

Cumpararea Castelului Bran

In primavara anului 1651 in ziua de 25 aprilie, Brasovul incheie cu principele
Transilvaniei Gheorghe Rackoczi II un contract de vanzare-cumparare prin care
orasul cumpara “cu drept de veci si in mod irevocabil” cetatea si domeniul
Bran ce cuprindea satele branene ce apartineau de castel, precum si comunele:
Purcareni, Zizin, Tarlungeni, Satulung, Cernatu, Turches, Bacifalu, Crizbav si
Apata, devenind proprietar cu drepturi depline asupra acestora.

Contractul de vanzare-cumparare al domeniului Bran a fost confirmat de Staturile transilvanene prin

legea “Approbatae constitutiones regni Transsilvaniae III titlul 82, articolul I”.

Politica economica si strategia militara a Habsburgilor, in secolul al XVIII-lea, au dus la limitarea

rolului cetatii Bran, au stanjenit brasovenii in comertul cu Tara Romaneasca, impiedicand chiar si
exercitarea atributiunilor castelanilor in teritoriul Branului.

In acelasi scop, statul austriac a constituit in lungul Carpatilor un cordon sanitar,

infiintand la jumatatea secolului al XVIII-lea un oficiu de carantina la Bran. Pentru
a intari trecatoarea Branului, in anul 1723, dupa cum rezulta dintr-o inscriptie de pe
zidul interior, castelul a fost renovat.

Cu toate aceste impedimente cetatea Bran a continuat sa fie mentionata in cronici si totodata sa-si
exercite partial rolul militar.

In anul 1737 un corp de armata austriac trece pe la Bran atacandu-i pe turcii aflati la Campulung. In
contextul razboiului ruso-austro-turc din 1787, trecatoarea Branului a fost invadata de ostile musulmane,
care au atacat cetatea, dar nu au putut-o cuceri.

Decaderea Castelului Bran

Secolul al XIX-lea a adus insa, declinul ultimelor atributiuni militare ale Castelului
Bran.

Datorita schimbarii tacticii de lupta si a generalizarii armelor de foc performante, Castelul Bran nu mai
putea fi un paznic eficient al hotarului iar in anul 1836 odata cu mutarea granitelor Ardealului cu
Muntenia mai sus in munte, la Pajura, Castelul Bran pierde rolul de punct vamal, a statului austriac si
odata cu aceasta controlul tranzitului comercial din zona.

Datorita iminentei razboiului ruso-romano-turc din 1877, armata austriaca a ocupat cetatea Bran,
inlocuindu-i acoperisul, (usor expus bombardamentelor) cu fasine, actiune ce a determinat grava
deteriorare a sa.

Orasul Brasov a cerut autoritatilor austriece restaurarea cetatii. Acestea au acceptat in cele din urma sa
suporte costul reparatiilor facute intre 1883-1886, iar la 22 iulie 1888 au predat Castelul Bran orasului
Brasov.
La scurt timp insa, orasul Brasov doneaza cetatea Oficiului silvic din Brasov. Din acel moment au
locuit in ea brigadieri silvici, padurari din Bran si temporar, in cateva camere oficiale, amenajate special,
inspectorii silvici veniti de la Brasov.

Oficiul silvic Brasov a detinut cetatea pana in anul 1918.

MUZEUL SATULUI BRAN

Muzeul Satului Branean, organizat in urma cu peste patru decenii in parcul din vecinatatea castelului,
reliefeaza evolutia arhitecturii populare traditionale din satele zonei Bran, in raport cu ocupatiile de
baza, cresterea vitelor si lucrul la padure, impletite cu agricultura, industria casnica de prelucrare a lanii
si mestesugurile legate de prelucrarea lemnului.

Conceput ca muzeu in aer liber, Muzeul Satului Branean prezinta principalele tipuri de gospodarii si
locuinte, anexe gospodaresti, constructii economice si instalatii de prelucrarea lemnului si a tesaturilor
de lana, actionate hidraulic.

Gospodarii - Muzeul Satului Branean

Gospodaria cu ocol intarit, specifica asezarilor din zona Bran este prezentata in muzeu de “casa cu
curte” din satul Pestera, datata 1843, potrivit inscriptiei de pe grinda din “casa mare”.

Gospodaria este alcatuita din casa de locuit cu patru incaperi

 casuta – camera de locuit

 casa mare
 celarul
 tinda

Casa de locuit este legata de anexe printr-o polatra, care inchide curtea si serveste ca spatiu pentru
adapostirea atelajelor si uneltelor.

Gospodarie pe trei linii, este caracteristica satelor branene Poarta, Sohodol si Predelut fiind
reprezentata in muzeu de “Casa Clinciu”, din satul Poarta alcatuita din casa de locuit si sura, asezate pe
doua laturi ale curtii legate intre ele pe cea de a treia latura printr-o polatra.

Tehnica populara - Muzeul Satului Branean

Un alt sector al Muzeului Satului Branean reliefeaza evolutia tehnicilor de prelucrare a materilor prime
de baza lana si lemnul, prin prezentarea principalelor tipuri de instalatii de tehnica populara

 piua
 darsta
 joagarul

Aceste utilaje erau actionate de forta apei.

Piua
Se folosea pentru ingrosat si finisat postavul destinat confectionarii pieselor de imbracaminte este
asociata cu daracul pentru scarmanitul lanii si obtinerea caierului folosit la tesutul textilelor de interior si
al pieselor de port popular.

Instalatia, datand de la sf.sec.al XIX-lea a fost transferata in muzeu, din satul Cheia, de pe valea
Moeciului.

Darsta
Asociata cu valtoarea, expusa in muzeul in aer liber, dateaza din secolul al XVIII-lea si a apartinut mai
multor generatii din familia Ghica (Gata) din satul Moeciu de Jos, vestita pentru practicarea
transhumantei pastorale.

Instalatia pusa in miscare de roata verticala hidraulica, consta dintr-un cos (val) de lemn prevazut in
interior cu pene. Tesatura de lana, introdusa in cosul invartit de roata este ingrosata dupa care, pusa pe
cos trece prin leasa de maracini pentru a fi scamosata.

Joagarul
Trecerea de la tehnicile traditionale, manuale, de prelucrare a lemnului la cele “industriale” in faza
incipienta este reliefata de Joagarul transferat din satul Simon, intalnit in documentele medievale sub
numele de “moara de scanduri”.

ISTORICUL ORAŞULUI BRAŞOV

Brasovul in evul mediu
Brasovul este atestat documentar in anul 1234 in Catalogul
Ninivensis cu numele de Corona. In a doua jumatate a secolului al
XIV- lea, este confirmat drept centru administrativ si eclesiastic al
Tarii Barsei, (Corona, Kronstadt, Brasso), "orasul liber regal", unul
dintre centrele economice si culturale ale Transilvaniei.
In secolul al XIV-lea, burgul era concentrat in jurul pietei
principale si al bisericii parohiale, Biserica Sfinta Maria, cunoscuta
ca Biserica Neagra reconstruita incepand cu anul 1383. Inca din
prima jumatate a secolului al XIV-lea erau conturate doua artere principale:
Strada Manastirii si Strada Portii. In evul mediu, zona locuita din Cetate se
oprea la limita formata de Ulita Calugaritelor (astazi Michael Weiss), orasul
extinzandu-se spre 1600, pana la limita zidurilor dinspre actualul Hotel Aro.
Asezarea era impartita in patru cartiere: Portica- spre sud-est, Corpus Christi-
spre sud-vest, Petri- spre nord est si Catharina- spre nord-vest. In afara Cetatii
existau totodata trei suburbii. "Brasovul Vechi" s-a dezvoltat in jurul bisericii Sf.
Bartolomeu, ingloband asezarea de langa dealul Sf. Martin (zona strazilor Lunga
si De Mijloc). Spre est, cartierul Blumana (zona strazilor Cuza Voda, Eroilor, 15
noiembrie, Castanilor si Colina Universitatii), cu capela Sf. Barbara, era locuit in
principal de secui; aici se afla si leprozeria, mentionata documentar in 1413.
Spre sud-vest se gaseste vechiul cartier romanesc al Scheilor Brasovului.
Evenimentele istorice puncteaza evolutia fortificatiilor cetatii: daca in 1421,
orasul este devastat, intreg sfatul (consiliul orasenesc) fiind dus in robie,
incursiunea turceasca din 1432 nu-l mai poate cuceri, sistemul de aparare era
suficient de puternic pentru a rezista asediilor. Ioan de Hunedoara, voievod al
Transilvaniei in 1441 si guvernator al Ungariei in 1446, contribuie in mod
substantial la dezvoltarea sistemului defensiv, care este amplificat pana in
1646. Centura de fortificatii a facut din Brasov unul dintre cele mai intarite
orase medievale din Transilvania. Sistemul de aparare al Cetatii era completat
cu fortul de pe Dealul Straja si cu cele patru turnuri de observatie extra-muros:
Turnul Negru si Turnul Alb; celelalte doua turnuri existau pe latura de sud, pe
versantul dinspre oras al muntelui Tampa in dreptul Bastioanelor Tesatorilor si
Postavarilor.

Brasovul in vremea Renasterii

 "Brasovul acestor timpuri iese in evidenta- fata de alte orase-
prin cultivarea stiintelor", nota in 1548, marele umanist si
reformator sas Johannes Honterus (1498-1549), intr-o
scrisoare adresata lui Sebastian Munster, profesor al
Universitatii din Basel. Prestigiul scolii si bibliotecii infiintate de
Honterus in 1541 - Studium Coronense - avea sa atraga elevi
din toata Transilvania, Ungaria, Germania si Olanda. Johannes Honterus a
introdus reforma religioasa la sasii din Tara Barsei, iar in 1547 Dieta
Principatului accepta religia luterana ca una dintre cele patru religii oficiale
admise in Transilvania.
Casele patriciatului urban reflecta stilul Renasterii, majoritatea lor fiind
construite in secolul al XVI-lea. Cladirile apartin tipologiei central-europene cu
front stradal ingust ocupat integral si dezvoltare in adancime prin adaugarea
succesiva de incaperi. Accesul in curte se facea printr-un gang. La parter
existau portice cu arcade pe stalpi de piatra profilata. Acestea au fost puse in
evidenta de lucrarile de restaurare la casa Negustorilor sau la casele Closius - Hiemesch -
Giesel. Insemnarile din epoca vorbesc despre fatadele caselor "zugravite in culorile cameleonului", picturi
figurative impodobind chiar si zidurile de incinta, turnurile si portile Cetatii.

Secolul al XVII-lea- prima jumatate a secolului al XIX-lea

Intre 1639 si 1641, fortificatiile Brasovului sunt amplificate in
partea de nord a orasului cu mai multe randuri de curtine si
santuri de aparare. Construirea Bastionului Aurarilor in 1646
incheie lucrarile la sistemul defensive. In 1689, cel mai
devastator incendiu din istoria Brasovului afecteaza majoritatea
constructiilor importante din Cetate. Refacerea orasului se
desfasoara cu greutate, iar reconstruirea edificiilor distruse se
face in concordanta cu noile stiluri: baroc, rococo, clasic.
Cel mai reprezentativ edificiu baroc, Biserica romano-catolica
Sfintii Petru si Pavel, este construit intre 1776-1782. Fortificatiile medievale,
devenite anacronice, sunt lasate in paragina. Castiga in schimb insemnatate
Cetatuia de pe Dealul Straja, al carei sistem defensiv este adus la zi de
imperiali. In 1737 Piata Sfatului este pavata cu piatra. In 1736 se construieste
o sosea spre Tara Romaneasca prin pasul Timis. In aceasta perioada Brasovul
ramane un oras mestesugaresc, existand peste 1227 de ateliere.
Sfarsitul secolului al XVII-lea si prima jumatate a veacului urmator inseamna
totodata si epoca de inflorire a comertului romanesc la Brasov, antrenand
miscarea de emancipare intelctuala si nationala ce va culmina in Transilvania in
contextul evenimentelor de la 1848. Ca urmare a desfiintarii privilegiilor sasilor
de catre imparatul Iosif al II-lea (1780-1790), portile Cetatii sunt deschise
pentru negustorii romani din Schei sau din Tara Romaneasca, dar si pentru
greci, macedoneni, armeni sau evrei.
Intre 1784 si 1787 este construita Biserica ortodoxa greaca Sf. Treime de pe
actuala Strada George Baritiu din daniile bogate ale negustorilor romani si
greci, dar si ale boierilor Brancoveni, Vacaresti, Sutu, Mavrocordat din Tara
Romaneasca, aflati in pribegie la Brasov. In 1835 este infiintata Casina romana
ca loc de intalnire pentru negustori. Intre membrii sai figureaza elita
intelectuala si culturala romaneasca a Brasovului, intemeietorii "Gazetei de
Transilvania" - George Baritiu, Iacob si Andrei Muresianu. Prosperii negustori
romani stabiliti in Cetate cumpara case vechi sasesti, sau isi construiesc,
resedinte impozante in stilurile epocii. Curentul dominant in arhitectura
Brasovului din aceasta perioada este neoclasicismul.
 A doua jumatate a secolului al XIX-lea si inceputul secolului
XX.
Transformarea dintr-un oras medieval intr-un oras modern a impus
extinderea pe laturile de nord-est (inspre Brasovul Vechi si
Blumana) si vest (inspre Schei), prin demolarea centurii fortificate a
orasului care a inceput in anul 1857 (Poarta Strazii Portii si
fortificatiile aferente), Poarta Strazii Negre (1873), Poarta Targul
Cailor (1874), Bastionul Aurarilor (1886), Bastionul Curelarilor
(1887). Vechile santuri de aparare, iazurile si baltile au fost
umplute, s-au ridicat cladiri publice si administrative, scoli, cazarmi
si vile, s-au amenajat parcuri si promenade.

LEGENDE ŞI MITURI - BRAŞOV

PIETRELE LUI SOLOMON
Cheile raului Solomon din Scheii Brasovului sunt cunoscute drept Pietrele
lui Solomon, iar raul porta numele aceluiasi personaj. Solomon ar fi, dupa
legenda, un rege maghiar care ar fi sarit cu calul sau, peste prapastia
dintre stancile care marginesc defileul. Urmaritorii sai pagani (turci sau
tatari) au cazut in prapastie si astfel regele a scapat de dusmani.
Amintirea acestei intamplari a fost pastrata in traditia orala romaneasca.

STATUETA ZIDARULUI
Pe latura de nord a Bisericii Negre se afla o statuie enigmatica infatisand
un tanar zidar care se apleaca spre baza contrafortului pe care este
amplasat. In afara de aceasta statuie, pe contrafortii de pe latura de nord
a Bisericii Negre se mai aflau si alte statui: o femeie, un leu si un razboinic
cruciat. Astazi nu se mai pastreaza in exteriorul Bisericii decat statuia
tanarului zidar. Aceasta statuie reprezinta omagiul adus de colegii sai
pietrari tanarului care si-a gasit sfarsitul in timpul lucrarilor de
constructie a Bisericii (sec. XV). Personajul reprezentat de statuie a fost
victima invidiei unui confrate mai in varsta care i-ar fi cerut sa ridice ceva
de pe cornisa zidului si cand tanarul s-a aplecat l-a imbrancit si a cazut in
gol. Probabil ca tanarul si-a gasit sfarsitul chiar la baza contrafortului pe
care astazi se afla statueta sa.

STRADA SFORII
Strada Sforii constituie cea mai ingusta ulita din Cetatea Brasovului. Desi
unii sustin ca este o strada veche si ca ar fi cea mai ingusta din Europa,
totusi, adevarul este ca Strada Sforii a fost creata in sec. XIX ca un gang
de acces pentru pompieri.

STATUIA LUI ARPAD

In anul 1896, pe Dealul Tampa s-a ridicat o coloana avand asezat pe
capitel un personaj infatisand un arcas din timpul dinastiei arpadiene.
Pentru majoritatea cetatenilor Brasovului, aceasta statuie a ramas ca fiind
statuia lui Arpad, ducele care a condus triburile maghiare in Pannonia.
Ajuns in Pannonia, Arpad a primit juramantul de credinta al
conducatorilor celor sapte triburi maghiare si a pus bazele viitorului regat
maghiar. Aniversarea unui mileniu de la asezarea ungurilor in Pannonia a
prilejuit ridicarea a numeroase monumente dedicate acestui eveniment in
intreaga Ungarie. Intre acestea se inscrie si statuia nobilului maghiar de
pe Tampa. Aceasta statuie face parte dintr-un ansamblu statuar extins pe
teritoriile mai multor tari (Ungaria, Croatia, Italia, Slovacia, Romania si
Ucraina) proiectat si realizat de Gyorgy Zala si Albert Schikedanz. Statuia
lui Arpad il reprezinta de fapt Tuhutum (Teteny), unul dintre voievozii lui
Arpad, cel care a cucerit ducatul lui Gelu Romanul si a devenit primul
voievod maghiar al Transilvaniei. In 1916, statuia a fost aruncata in aer
de persoane neidentificate. Capul acestei statui se afla astazi in Casa
Parohiei Reformate din Brasov.

CASA NEGUSTORILOR
Sotia lui Valentin Hirscher, Apollonia Hirscher, a ridicat in Piata Casei
Sfatului de astazi o cladire dedicata comertului, numita Casa Negustorilor
sau Podul Batusilor. Batusii erau micii negustori care se ocupau de
comertul cu amanuntul. La parter erau mici ateliere si dughene in care
mesterii si comerciantii isi prezentau produsele. Cladirea a fost construita
in urma unei promisiuni facuta de Apollonia Hirscher ca multumire pentru
faptul ca fiica sa a fost salvata de la moarte. Se pare ca micuta intrase in
moarte clinica si si-ar fi revenit dupa funerarii in mormant, fiind
descoperita de catre un gropar sarman care a incercat sa-i ia bijuteriile.
Aceasta intamplare este ilustrata intr-o fresca pe cladirea Hirscher de pe
strada Armata Romana colt cu strada Republicii.

LACUL VRAJITOARELOR
La iesirea din Cetatea Brasovului pe poarta din capatul Strazii Portii
(Republicii - Modarom) se afla un lac in care vrajitoarele sau femeile
banuite a fi vrajitoare erau supuse ordaliilor (apelului la judecata divina).
Nefericitele erau aruncate in apa cu greutati legate de picioare si
multimea astepta sa vada daca se innecau sau nu. Exista mentalitatea ca
vrajitoarele, fiind servitoarele satanei, nu se pot inneca. Prin urmare,
femeile care erau vrajitoare ar fi supravietuit acestui supliciu. Nu avem
nici o atestare a vreunei vrajitoare care sa fi supravietuit. Daca s-ar fi
mentinut asupra apei ar fi fost luate din apa si arse pe rug. Lacul a fost
asanat la inceputul sec. XIX si astazi este strabatut de bulevardul Eroilor.

LACUL DE SUB TAMPA

Batranii povestesc ca sub Dealul Tampa se afla o pestera de mari
dimensiuni in interiorul careia s-ar afla un lac. Parerile despre natura
acestui lac sunt diverse. Astfel, unii sustin ca ar fi un lac de apa sarata (un
ochi de mare), in timp ce altii sustin ca ar fi un lac de apa dulce si
aducand ca argument faptul ca pe Tampa se aflau izvoare de apa dulce
care intre timp au secat.

FECIOARA DE FIER
Cetatea Fagarasului a fost resedinta a principilor Transilvaniei (sec. XVII)
si a fost transformata de catre austrieci in cazarma si inchisoare. Unii
sustin ca in Evul Mediu exista in temnitele cetatii un instrument de tortura
denumit Fecioara de Fier. Acesta ar fi fost constituit dintr-o cutie de lemn
de forma unui corp uman prevazuta in interior cu lame si piroane din fier.
Condamnatul era asezat in respectiva cutie care, in momentul inchiderii
capacului, ii provoca rani adanci prin zecile de piroane care se infigeau in
trupul lui. In dreptul gurii exista o mica iconita infatisand-o pe Fecioara
Maria pe care, in momentul mortii, condamnatii o sarutau.

FANTANA DIN CETATEA RASNOV

Cetatea Rasnovului a fost construita de catre satenii din Rasnov, Tohan si
Cristian pentru a se adaposti in caz de invazie. In cetate, taranii
dispuneau de case pentru fiecare familie, exista o capela, o scoala,
depozite si un loc destinat turmelor. Laturile de vest, nord si est erau
aparate de o galerie continua, doua anteforturi si sapte turnuri. In timp
ce, pe latura de sud, mai abrupta erau numai doua turnuri. Astfel, taranii
puteau rezista unui asediu indelungat. Insa, lipsa apei ducea la limitarea
posibilitatii de rezistenta pe timp indelungat; de aceea, in 1625 s-a luat
decizia saparii unei fantani in stanca pe care este ridicata cetatea.
Fantana din cetate, adanca de de 75 de metri, a fost sapata intre 1625-
1640, in acest ultim an ridicandu-se in cetate si o bisericuta. Legenda
spune ca fantana a fost sapata de prizonieri turci care au lucrat la ea timp
de 15 ani. Acestia ar fi sapat in ghizduri (peretii exteriori ai fantanii)
versete din Coran in scrierea cufica.

STANCA LUI DIETRICH

Despre construirea Castelului Bran exista mai multe legende. Majoritatea
sunt legate de prezenta cavalerilor teutoni adusi de regele Andrei al II-lea
pentru a apara intrarea in Transilvania si a cuceri noi teritorii in zona
exterioara Carpatilor de Curbura (1211). Una din legende sustine ca prima
piatra de temelie a castelului Bran, a fost pusa probabil in secolul al XIII-
lea de catre un cavaler teuton pe nume Theodoric (Dietrich).Stanca de
atunci ii poarta numele: „Dietrichstein” sau „lapis Tyderici”, iar fortificatia
originara a fost inlaturata in secolul al XIV-lea si recladita de catre sasii
din Tara Barsei in 1377 in mod benevol pentru regele Ludovic al Ungariei.

DRACULA
O legenda despre Vlad Tepes (1431-1476), un domnitor din Tara
Romaneasca, vestit pentru cruzimea cu care pedepsea minciuna si hotia,
spune ca acesta avea obiceiul sa se infrupte din carnea si din sangele
dusmanilor. Aceasta legenda a fost scornita de sasi in Cronica Saseasca
din cauza conflictului existent intre acestia si Vlad Tepes. Demonizarea
acestuia se datoreaza scriitorului irlandez Bram Stocker care l-a
transformat pe Vlad Tepes intr-un vampir pe nume Dracula. De numele lui
Vlad Tepes se leaga celebritatea Castelului Bran, considerat in mod eronat
ca fiind Castelul lui Dracula. Chiar si in cartea Dracula actiunea se petrece
in zona Bistritei probabil in pasul Rodna, nicidecum in Tara Barsei. Numele
de Dracula provine din porecla Draculea pe care Vlad Tepes o purta din
cauza faptului ca era fiul lui Vlad Dracul, un domnitor din Tara
Romaneasca din dinastia Basarabilor. Acesta purta vestminte negre si un
medalion infatisandu-l pe Sf. Gheorghe luptand cu balaurul sau cu dracul,
de aici numele de Vlad Dracul. Acel medalion era purtat de cavalerii unui
ordin instituit de catre regele Ungariei Sigismund de Luxemburg in 1438.

PRICULICII
Miturile populare sustin ca fii din flori ai unor fii din flori devin dupa
moarte priculici, adica un fel de strigoi. "Priculiciul este acelasi lucru ca la
francezi 'Loup garou'; se crede ca oamenii se pot schimba in lupi si ca isi
insusesc intr-atat firea acestora, incat se reped si sfasie atat oamenii, cat
si dobitoacele", spunea in 1711 Dimitrie Cantemir.