Vlad Ţepeş

Evul Mediu românesc a fost marcat de numeroși domnitori,

dar puțini au rămas atât de profund în conștiința colectivă precum
Vlad Țepeș; a fost şi este un personaj ce fascinează atât lumea
literară, cât şi cea istorică. Un personaj a cărui viaţă nu am putea-o
reconstitui fără ajutorul legendelor, care de altfel, sunt foarte
numeroase. Însă, o legendă nu trebuie folosită doar ca sursă istorică,
ci în acelaşi timp, ea trebuie supusă unui examen critic riguros. Vlad
Ţepeş a fost subiectul multor creaţii, atât literare, cât şi istorice.
Celebrul roman „Dracula” al scriitorului irlandez Bram Stoker, nu ţine
cont de adevărul istoric şi ni-l prezintă pe Vlad ca pe un personaj
negativ, înconjurat de o oarecare aură mitică. Din punct de vedere
istoric, prima monografie completă a acestui mare domn român, ce
încerca să creioneze imaginea istorică a acestui personaj, nu a prins
viaţă decât la sfârşitul secolului al-XIX-lea, autorul ei fiind Ioan Bogdan.

Vlad Țepeș a devenit domnitor al Țării Românești în mai multe rânduri:

 1448
 1456-1462
 1476.

Este cunoscut pentru metoda sa unică de pedepsire a dușmanilor

și a criminalilor: îi înfigea pe țeapă, o metodă care a fost sursa
numelui său alternativ, Vlad Țepeș.

Tatăl său, Vlad Dracul, fusese primit în Ordinul

Dragonului. Ordinul-care poate fi comparat cu cel al Cavalerilor
de Malta sau cu cel al Cavalerilor Teutoni-era o societate militaro-
religioasă, ale cărei baze fuseseră puse în 1387 de Sigismund de
Luxemburg, rege al Ungariei (mai târziu împărat al Sfântului
Imperiu Roman) și de cea de-a doua soție a sa, Barbara Cillei.

Simbolul Ordinului era un dragon. Blazonul reprezenta un

dragon (otomanii) si o cruce (semn al crestinatatii), iar Vlad
Dracul a purtat acest simbol peste tot, pe steaguri, monede si
sigiliu.

Fiind un personaj nu numai istoric, ci si literar si folcloric

voievodul a fost ales de scriitorul Bram Stoker ca erou principal al
romanului sau aparut in anul 1897.De atunci, Dracula si
Transilvania, taramul care adaposteste misteriosul castel plin cu
fantome si vampiri undeva in mijlocul padurilor intunecoase, a
devenit subiectul a peste 750 de filme, documentare sau nuvele
inspirate fiind de romanul scriitorului irlandez.
Exista multe legende:una spune ca transformarea lui Vlad Tepes in Contele Dracula insetat de sange
se datoreaza faptului ca, potrivit obiceiului in acea vreme, invingatorul unei lupte isi potolea setea
band sangele celor invinsi.

Porecla Țepeș i s-a atribuit de pe urma execuțiilor frecvente prin tragere în țeapă pe care le ordona.
Chiar turcii îl denumeau Kazıklı Bey, (Prințul Țepeș). Acest nume a fost menționat pentru prima oară
într-o cronică valahă din 1550 și s-a păstrat în istoria românilor.

Cunoscut pentru intoleranta si

cruzimea sa, Vlad era in acelasi timp
respectat de supusii sai pentru campaniile
de lupta impotriva turcilor. Era respectat
atat ca luptator cat si ca voievod ce nu
tolera nedreptatea, in timpul domniei lui
ridicand cateva manastiri. A fost un erou
adulat, dar si temut de poporul lui. Victor
Hugo in "Legende de Siecles", reda felul in
care Vlad Tepes a intampinat armata
sultanului Mahomed al-II-lea venita sa
cucereasca Tara Romaneasca. Inaintand
spre Targoviste, ostenii armatei turcesti au
fost ingroziti de privelistea oferita de
Tepes:case arse, campii parjolite, si fantani
cu apa otravita.

Totul a culminat insa cu imaginea de langa

zidurile cetatii unde se adapostise Vlad Tepes:o imensa padure de cadavre. Cuprinsi de frica si
ingroziti de mirosul celor 20.000 de cadavre ale prizonierilor turci infipti in tepe, insusi Mahomed s-a
retras recunoscand victoria voievodului.

În final, moartea lui Vlad Țepeș în 1476 a lăsat o moștenire controversată în istoria
românească. Pe de o parte, este adesea privit ca un erou național care a luptat pentru independența
țării sale împotriva invadatorilor otomani. Pe de altă parte, metodele sale brutale și conflictele
interne au alimentat critici și dezaprobare. Astfel, Vlad Țepeș rămâne o figură enigmatică, cu o
influență durabilă asupra istoriei și imaginației colective.