Maduța Alexandru Ioan

Domniile lui Vlad Țepeș

Vlad al III-lea, cunoscut sub numele de Vlad Țepeș sau Vlad Drăculea, s-a
născut în 1431 în Sighișoara și a decedat în 1476, la nord de București, a fost
voievodul Țării Românești (1448; 1456–1462; 1476) iar metodele sale crude de
a-și pedepsi dușmanii au câștigat notorietate în Europa secolului al XV-lea. El
este adesea considerat unul dintre cei mai importanți conducători din istoria
vlahă și un erou național al României.
El a fost al doilea dintre cei patru frați născuți în familia nobilă al lui Vlad II
(Vlad Dracul), care a devenit conducătorul Țării Românești în 1436. Porecla sa
de Dracula (Drăculea) este derivată din latinescul “draco” (“dragon”) după
intrarea tatălui său în Ordinul Dragonului, creat de împăratul Sfântului Imperiu
Roman, Sigismund, pentru apărarea Europei creștine împotriva Imperiului
Otoman. Vlad s-a mutat la Târgoviște, Țara Românească, în 1436, când tatăl său
a preluat conducerea voievodatului Țării Românești. Vlad și fratele său mai
mic, Radu, au fost trimiși ca ostatici în Imperiul Otoman în 1442 ca garanție că
tatăl lor va sprijini politicile otomane. Vlad s-a întors în 1448, după ce a fost
informat despre asasinarea tatălui și a fratelui mai mare, Mircea, de către boierii
munteni în anul precedent. Vlad a început apoi prima dintr-o serie de campanii
pentru a recâștiga locul tatălui său. Opozanții săi au inclus boierii, precum și
fratele său mai mic, care a fost susținut de sultanul otoman. El a ieșit învingător
în 1448, dar a fost alungat după doar două luni. După o luptă de opt ani, in
1456, Vlad a revendicat din nou voievodatul.
Vlad a început prin a se răzbuna pe boierii munteni care i-au ucis tatăl și fratele,
și pentru a-și întări poziția. A intrat în conflict cu sașii transilvăneni, care i-au
sprijinit adversarii. În această perioadă de guvernare a comis atrocitățile pentru
care era cel mai bine cunoscut. Inclinația sa de a-și împunge dușmanii în țepe și
de a-i lăsa să moară i-a adus numele Vlad Țepeș. El a provocat acest tip de
tortură deopotrivă dușmanilor străini și interni, notabil, când se retrăgea dintr-o
bătălie in 1462, a lăsat în urmă un câmp cu mii de victime în țepe pentru a
descuraja forțelor otomane care îl urmăreau.
Sultanul otoman, Mohamed al II-lea, i-a ordonat lui Vlad să-i aducă un omagiu,
dar Vlad i-a pus pe cei doi trimiși ai sultanului capturați și puși in țeapă. În
februarie 1462, a atacat teritoriul otoman, masacrând zeci de mii de turci și
bulgari. Mohamed a lansat o campanie împotriva Țării Românești pentru a-l
înlocui pe Vlad cu fratele lui mai mic, Radu. Vlad a încercat să-l prindă pe
sultan la Târgoviște în noaptea de 16-17 iunie 1462. Sultanul și armata
principală otomană au părăsit Țara Românească, dar tot mai mulți valahi au
dezertat la Radu. Vlad s-a dus în Transilvania pentru a solicita asistență de la
Matei Corvin, regele Ungariei, la sfârșitul anului 1462, dar Corvin l-a
întemnițat.
Vlad a fost ținut captiv la Visegrád între 1463 și 1475. În această perioadă,
anecdotele despre cruzimea sa au început să se răspândească în Germania și
Italia. El a fost eliberat la cererea lui Ștefan cel Mare în vara anului 1475. A
luptat în armata lui Corvin împotriva otomanilor din Bosnia la începutul anului
1476. Trupele maghiare și moldovenești l-au ajutat să-l forțeze pe Basarab
Laiotă (care îl detronase pe fratele lui Vlad, Radu) să fugă din Țara Românească
în noiembrie.
Basarab Laiotă s-a întors în Țara Românească cu sprijinul otoman, iar Vlad a
murit la sfârșitul lunii decembrie 1476 sau la începutul lunii ianuarie 1477
luptând împotriva lor. Într-o scrisoare scrisă la 10 ianuarie 1477, Ștefan cel
Mare al Moldovei spunea că și suita moldovenească al lui Vlad fusese
masacrată. Unele surse menționează că otomanii au tăiat cadavrul lui Vlad în
bucăți, altele spun că a fost decapitat, capul său fiind trimis lui Mohamed al II-
lea pentru a fi pus în țeapă.
Locul unde a fost îngropat nu este cunoscut. Conform tradiției populare (care a
fost înregistrată pentru prima dată la sfârșitul secolului al XIX-lea), Vlad a fost
înmormântat în Mănăstirea Snagov. Cu toate acestea, săpăturile efectuate de
Dinu V. Rosetti în 1933 nu au găsit mormânt sub presupusa “piatră funerară
nemarcată” a lui Vlad în biserica mănăstirii. Istoricul Constantin Rezachevici a
spus că Vlad a fost cel mai probabil îngropat în prima biserică a mănăstirii
Comana, care fusese înființată de Vlad și era aproape de câmpul de luptă unde a
fost ucis.

Poveștile despre Vlad l-au făcut cel mai cunoscut conducător medieval al
ținuturilor românești. Cu toate acestea, “Dracula” de Bram Stoker, care a fost
publicată în 1897, a fost prima carte care a făcut o legătură între Dracula și
vampirism. Stoker a fost inspirat de vampirii folclorului românesc din articolul
lui Emily Gerard despre superstițiile transilvănene publicat în 1885.
Cunoștințele sale limitate despre istoria medievală a Țării Românești au venit
din cartea lui William Wilkinson intitulată “Raportul despre principatele Țării
Românești și Moldovei cu observații politice relative la ele”, publicată în 1820.
Stoker se pare că nu știa prea multe despre Vlad Țepeș, cu siguranță nu destul
pentru a spune cu certitudine că Vlad a fost inspirația pentru contele Dracula.
De exemplu, Stoker a scris că Dracula fusese de origine secuiască doar pentru
că știa atât despre campaniile distructive ale lui Attila Hun, cât și despre
presupusa origine hună a secuilor. Principala sursă a lui Stoker, Wilkinson, care
a acceptat fiabilitatea poveștilor germane, l-a descris pe Vlad ca pe un om rău.
De fapt, documentele de lucru ale lui Stoker pentru cartea sa nu conțin referințe
la figura istorică, numele personajului fiind numit în toate versiunile, cu
excepția celei finale “Contele Wampyr”. Prin urmare, Stoker a împrumutat
numele și resturile de informații diverse despre istoria Țării Românești atunci
când și-a scris cartea despre contele Dracula.

Bibliografie
Ștefan Andreescu - “Vlad Țepeș (Dracula). Între legendă și adevăr istoric”
Emil Stoian - “Vlad Țepeș - mit și realitate istorică”
Istoria Românilor vol.IV
Wikipedia
Richard Pallardy - “Vlad the Impaler ruler of Walachia”
Raymond T. McNally - “Vlad Țepeș in Romanian folklore”
Elizabeth Miller - “A Dracula Handbook”