Vlad Țepeș

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Pentru alte sensuri, vedeți Vlad Țepeș (dezambiguizare).

Vlad Țepeș (n. 1431, Sighișoara, Regatul Ungariei – d. 14 decembrie Vlad Țepeș
1476, București, Țara Românească), denumit și Vlad Drăculea (sau
Domn al Țării Românești
Dracula, de către străini), a domnit în Țara Românească în anii 1448,
1456-1462 și 1476.[5]

Familia; considerații generale

Unii istorici consideră că s-a născut la Sighișoara în Voievodatul
Transilvaniei, unde tatăl său Vlad Dracul și mama lui, nobilă
transilvăneană , sau poate, o domniță moldoveancă, fiica lui Alexandru cel
Bun și sora lui Bogdan al II-lea și a lui Iliaș al Moldovei [10], numită, după
unii, Anastasia [11], dupa alții Vasilisa Maria Cheajna Mușat au locuit între
anii 1431 și 1435.[12]

A fost căsătorit de trei ori: întâi cu o nobilă din Transilvania - Cneajna

Bathory, apoi cu Jusztina Szilagyi din Moldova și apoi cu Ilona Nelipic[5], Tablou postum, din a doua jumătate a
verișoară a lui Matei Corvin. secolului XVI-lea. 60x50 cm.
Kunsthistorisches Museum (Viena).
A avut cinci copii, patru băieți și o fată: Radu și Vlad din prima căsătorie, Date personale
Mihail și Mihnea cel Rău din a doua și Zaleska din a treia căsătorie.[5]. Se Născut 1431[6]
pare că Radu, un descendent din Vlad Țepeș, s-a stabilit în Moldova și a Sighișoara, Regatul Ungariei
pus bazele ramurii moldovenești a neamului Drăculeștilor [13].
Decedat 14 decembrie 1476 (45 de
În timpul domniei sale, Țara Românească și-a obținut temporar ani)
independența față de Imperiul Otoman. Vlad Țepeș a devenit vestit prin București, Țara Românească
severitatea sa și pentru că obișnuia să își tragă inamicii în țeapă. Din cauza
Înmormântat Mănăstirea Snagov
conflictelor cu negustorii brașoveni, aceștia l-au caracterizat,
propagandistic, ca pe un principe cu metode de o cruzime demonică. Cauza
decesului omor[7] (decapitare[8])
Părinți Vlad Dracul
În 1453, resturile Imperiului Bizantin sunt cucerite de otomani, care
obțineau astfel controlul asupra Constantinopolului (actualul Istanbul) și Frați și surori Radu al III-lea cel Frumos
amenințau Europa. Imperiul Otoman ajunge să stăpânească mare parte din Căsătorit cu Anastasia Maria
Holszanska? sau Cneajna
Balcani (teritoriile statelor actuale Serbia, parțial Ungaria, parțial România, Bathory?
Bulgaria, Albania și Grecia), extinderea spre occident oprindu-se la porțile Jusztina Szilágyi de
Vienei, al cărei asediu eșuează. În acest context istoric, Vlad Țepeș a luptat Horogszeg [4], sau Ilona
pentru a-și apăra domnia și țara, folosind împotriva inamicilor metodele de Szilágyi
disuasiune specifice epocii, din care făceau parte și execuțiile și supliciile Ilona sau Jusztina Nelipic[5]
cu caracter exemplar și de intimidare. Copii Mihnea I cel Rău[9]
Religie creștinism ortodox[*]
Originea supranumelui „Dracula” și a poreclei Ocupație conducător[*]
Limbi vorbite limba slavonă
„Țepeș” Apartenență nobiliară
Titluri prinț
Tatăl său, Vlad Dracul, fusese primit în Ordinul Dragonului. Ordinul - care Voievod
poate fi comparat cu cel al Cavalerilor de Malta sau cu cel al Cavalerilor Familie
Teutoni - era o societate militaro-religioasă, înființat în anul 1408 de Dinastia Drăculeștilor
nobiliară
Sigismund de Luxemburg, împărat al Sfântului Imperiu Roman).[14][15] Domn al Țării Românești (1x)
Ziua înființării ar fi putut, de asemenea, coincide cu încoronarea Domnie octombrie – novemberie
fondatorului, Sigismund von Luxemburg, ca regele Ungariei, în anul 1448[1]
1387.[16] Predecesor Vladislav al II-lea
Succesor Vladislav al II-lea
Simbolul Ordinului era un dragon, iar Domn al Țării Românești (2x)
scopul era apărarea creștinismului și Domnie aprilie / iunie 1456 – iulie /
cruciada contra turcilor otomani. august 1462[2]
Datorită apartenenței sale la Ordinul Predecesor Vladislav al II-lea
Dragonului[17], tatăl lui Vlad Țepeș era Succesor Radu cel Frumos
supranumit Dracul, după numele latin al Domn al Țării Românești (3x)
Ordinului Dragonului (Draco).[18] Vlad Domnie 8 noiembrie[3] – 14
al II-lea a fost primit în Ordinul decembrie 1476
Dragonului la Nürnberg, în 1431, de Predecesor Basarab Laiotă cel Bătrân
Simbolul Ordinului Dragonului
către Sigismund de Luxemburg. În Succesor Basarab Laiotă cel Bătrân
1436, numele lui va fi însă șters de pe Semnătură
lista cavalerilor acestui ordin, deoarece în anul 1432, la numai un an de la
înnobilare, contrar statutului creștin al Ordinului care avea ca scop
protejarea creștinătății de păgâni, în speță de amenințarea otomană, Vlad al
II-lea Dracul i-a condus personal pe turcii care au asediat și incendiat
Cetatea Severinului, fiind uciși toți cavalerii teutoni din cetate, care luptau Modifică date / text (https://ro.wikipedia.org/w/index.p
împotriva pericolului otoman. Tot în 1432 în fruntea acelorași turci, hp?title=Vlad_%C8%9Aepe%C8%99&action=edit&s
ection=0)
folosindu-se prin viclenie de titlul de cavaler al Ordinului, Vlad al II-lea
Dracul a ordonat deschiderea porților Cetății Caransebeșului care,
ascultând porunca, a fost incendiată și jefuită de aceiași turci conduși de
Vlad al II-lea Dracul, jaf și pustiire care se va întinde în întregul sud al Transilvaniei, turcii
retrăgându-se cu prăzi și robi nenumărați la sud de Dunăre.

Porecla Țepeș i s-a atribuit lui Vlad al III-lea în urma execuțiilor frecvente prin tragere în
țeapă pe care le ordona. Chiar turcii îl denumeau Kazıklı Bey, (Prințul Țepeș). Acest nume a
fost menționat pentru prima oară într-o cronică valahă din 1550 și s-a păstrat în istoria
românilor.

Domn al Țării Românești

Începutul domniei

În iarna anului 1436, Vlad Dracul a devenit domn al Țării Românești și s-a stabilit la Curtea
domnească din Târgoviște. Vlad Drăculea și-a urmat tatăl și a trăit acolo șase ani. În 1442, Desen înfățișând Simbolul
din motive politice, el și fratele său mai tânăr, Radu cel Frumos, au fost ceruți ca ostatici de Ordinului Dragonului
către sultanul Murad al II-lea; Vlad al III-lea a fost ostatic până în 1448, iar fratele său până în
1462. Această perioadă de captivitate a jucat un rol important în formarea și ascensiunea la
putere a lui Vlad. Turcii l-au eliberat, în 1447, după moartea tatălui său - asasinat la comanda lui Vladislav al II-lea, rival la
tronul Țării Românești. Tot atunci, Vlad a aflat și de moartea fratelui său mai mare, Mircea, torturat și îngropat de viu de
boierii din Târgoviște.

La vârsta de 17 ani, susținut de un corp de cavalerie turcească și de un contingent de trupe împrumutate lui de pașa Mustafa
Hassan, Vlad Drăculea a luat pentru prima dată domnia Țării Românești. Dar, două luni mai târziu, a fost înfrânt de Vladislav
al II-lea, care și-a recăpătat tronul. Pentru a-și asigura a doua și cea mai lungă domnie, Vlad al III-lea a trebuit să aștepte până
în 20 august 1456, când a reușit să-și ucidă dușmanul de moarte.

Primul act important de răzbunare a fost indreptat împotriva boierilor din Târgoviște, vinovați de moartea tatălui și a fratelui
său. În duminica de Paști a anului 1459, el a arestat toate familiile de boieri care participaseră la petrecerea princiară. Cei mai
bătrâni au fost trași în țeapă, iar ceilalți au fost forțați să străbată pe jos drumul de o sută de kilometri din capitală până la
Poenari, unde au fost puși să construiască o fortăreață pe ruinele unui avanpost vechi cu vedere la râul Argeș.

Vlad Țepeș a ajuns curând faimos din cauza metodelor sale brutale de pedepsire. Conform detractorilor sași din Transilvania,
el ordona deseori ca osândiții să fie jupuiți de piele, fierți, decapitați, orbiți, strangulați, spânzurați, arși, fripți, ciopârțiți, bătuți
în cuie, îngropați de vii etc. De asemenea, punea să li se taie victimelor nasul, urechile, organele genitale și limba. Însă
supliciul favorit era trasul în țeapă, de la care provine porecla Țepeș, cel care trage în țeapă. Această formă de execuție a
folosit-o în anii 1457, 1459 și 1460 contra negustorilor transilvăneni care nu respectaseră legile sale comerciale. Incursiunile
pe care le făcea împotriva sașilor din Transilvania erau în același timp și acte de protecționism menite să promoveze
activitățile comerciale din Țara Românească. În plus, în acea perioadă era ceva obișnuit ca pretendenții la tronul Țării
Românești să găsească sprijin în Transilvania, unde așteptau momentul potrivit pentru a acționa.

În Enciclopedia Britanică[19] se menționează că Vlad Țepeș nu a inventat

această metodă de tortură și execuție, fiind prescrisă ca pedeapsă pentru uciderea
soției în Codul lui Hammurabi.

Conflictul cu Imperiul Otoman

În 1459, Vlad Țepeș refuză să mai plătească tribut turcilor (10.000 galbeni
anual). Se pare că această răzvrătire s-a datorat existenței unui proiect de
cruciadă impotriva otomanilor, cruciadă susținută de Papă și în care regele
Ungariei, Matia Corvin, ar fi urmat să joace rolul principal (acesta chiar primește
de la Papă suma de 40.000 galbeni, suficientă pentru a echipa 12.000 de oameni
și 10 nave de război).

În acest context politic, Vlad Țepeș încheie o alianță cu Matei Corvin, probabil
la începutul anului 1460, pe care otomanii ar fi vrut să o împiedice. Mai mult,
aceștia vor încerca prin intermediul lui Hamza pașa, beiul de Nicopole, și al
diacului sultanului, Catavolinos, să-l prindă pe Vlad prin vicleșug, fără succes
însă. Odată dejucate planurile otomanilor și pedepsiți (cei doi au fost trași în
țeapă împreună cu toți soldații turci care-i însoțeau), Vlad Țepeș organizează o
campanie surpriză la sud de Dunăre în iarna 1461-1462.

O întinsă regiune, de la Oblucița la Novoe Selo și de la vărsarea Dunării în

Marea Neagră până la Rahova, a fost devastată. Mai mult, cetatea Nicopole fiind
ocupată prin vicleșug, peste 20.000 de turci au pierit sub armele valahilor, Vlad Țepeș într-un tablou reprezentând
numărul celor uciși fiind indicat de însuși Vlad Țepeș într-o scrisoare adresată lui patimile lui Isus (detaliu, 1460), biserica
Matei Corvin. Tot în această scrisoare, expediată din Giurgiu la 11 februarie Maria am Gestade, Viena, Austria.
1462, Vlad îi solicita în mod insistent sprijin regelui ungar. Deși l-a asigurat, la 4
martie 1462, că îi va veni în ajutor,
Matei Corvin a părăsit Buda abia la
sfârșitul lui august, când campania
otomană era deja încheiată.

În ceea ce-l privește pe Mahomed al II-

lea, acesta, surprins de sfidarea lui
Țepeș, îi va pregăti un răspuns pe
Spațiul Carpato-Danubiano-Pontic în măsură. În primăvara lui 1462, sultanul,
1461 AD, în timpul campaniei lui în fruntea unei armate uriașe, circa 100-
Vlad III la sud de Dunăre. 120.000 de oameni (a doua ca mărime
după aceea care cucerise Theodor Aman - Vlad Țepeș și solii turci
Constantinopolul) plus 175 de nave de
război al căror scop era acela de a cuceri Chilia, se va îndrepta spre Dunăre.
Efectivele domnului valah nu depășeau, după estimările cele mai generoase, 30.000 de oșteni. Deși Vlad încearcă să-i
oprească pe turci la Dunăre, în dreptul cetății Turnu, aceștia, la adăpostul nopții, reușesc să treacă fluviul îndreptându-se
direct spre Târgoviște (4 iunie 1462).

În aceste condiții Țepeș va aplica tactica hărțuirii: pustiirea pământului - mai ales drumul spre Târgoviște -, otrăvirea
fântânilor, atacarea detașamentelor turcești plecate după hrană. În această atmosferă apasătoare în care oștile turcești,
flămânde și înfricoșate, înaintau prin țara pustiită, a avut loc marea lovitură a lui Vlad Țepeș, atacul de noapte din 16-17 iunie
1462, menit să demoralizeze și mai mult oastea otomană, atac despre care pomenesc toate izvoarele relative la campania din
1462. Ținta atacului a fost însuși sultanul, însă acesta a scăpat, cortul său fiind confundat cu al unui vizir. Totuși efectul
psihologic al atacului a fost important. Mulți turci au fost uciși, iar sultanul, conform relatărilor, "a părăsit în ascuns tabăra în
chip rușinos"; văzând "marea pierdere suferită de ai săi" a dat ordin de retragere. În apropierea Târgoviștei îl aștepta un
spectacol care a băgat groaza în oștile sale: o pădure de țepi în care atârnau o mulțime de turci uciși înainte sau în timpul
bătăliei; în fața acestei priveliști, turcii "s-au înspăimântat foarte tare", iar sultanul a recunoscut că "nu poate să ia țara unui
bărbat care face lucruri așa de mari" și care "ar fi vrednic de mai mult".
Cu excepția cronicilor turcești, toate celelalte izvoare mărturisesc înfrângerea sultanului, care a fost silit „să se întoarcă în fugă
spre Dunăre cu mari pierderi printre ai săi și cu rușinea de a fi dat dosul”. Oastea turcă s-a îndreptat spre Dunăre, așa de
repede încât la 11 iulie 1462 sultanul ajunsese la Adrianopol. Conform cronicarului bizantin Chalcocondil, sultanul l-a lăsat la
plecare, la Târgoviște, ca domn pe fratele lui Țepeș, Radu cel Frumos, în ideea ca acesta să atragă de partea sa pe toți cei ce i
se împotriveau lui Țepeș. Pașa de Nicopole urma să asigure sprijin armat lui Radu.

Perioada care a urmat a fost foarte tulbure pentru istoria Țării Românești, cei doi frați căutând fiecare să-și întărească forțele
pentru a-și elimina adversarul. Spre deosebire de Vlad Țepeș care dorea continuarea luptei antiotomane, Radu cel Frumos
oferea boierilor pacea și prietenia cu sultanul. Aceștia trec până la urmă de partea lui. În aceste condiții, părăsit de cea mai
mare parte a boierilor, dar având încă o oaste destul de numeroasă cu care se pare că în jurul datei de 8 septembrie ar fi
dobândit chiar o ultimă victorie asupra adversarilor săi, în octombrie 1462 Țepeș trece în Transilvania pentru a se întâlni cu
aliatul său Matei Corvin.

Cum acesta nu venise nici pregătit, nici prea hotărât de luptă, a decis destul de repede să-și schimbe planul inițial,
recunoscând situația existentă în Țara Românească și renunțând să-l sprijine pe Tepeș. Mai mult, la decizia regelui ar fi
contribuit și o presupusă scrisoare a lui Vlad către sultan în care domnul muntean ar fi cerut iertare și, mai mult decât atât, s-ar
fi obligat să-l ajute împotriva oștilor maghiare. Drept urmare, în noiembrie 1462 Vlad Țepeș, în loc să primească ajutorul
aliatului său, este arestat sub acuzația de trădare și încarcerat la Visegrád vreme de 12 ani. După Vișegrad, e silit să locuiască
aproape 2 ani la Buda, cu domiciliu forțat. Va fi eliberat în 1475, la cererea lui Ștefan cel Mare, domnul Moldovei, în
contextul presiunilor turcești tot mai mari asupra teritoriilor de la nord de Dunăre.

Ultima domnie, sfârșitul vieții și locul mormântului

Vlad a fost recunoscut ca domn al Țării Românești pentru a treia oară în 1475, însă s-a bucurat de o perioadă foarte scurtă de
domnie. A fost asasinat la sfârșitul lunii decembrie 1476. Corpul său a fost decapitat și capul trimis sultanului, care l-a așezat
într-o țeapă, ca dovadă a triumfului asupra lui Vlad Țepeș. S-a emis ipoteza ca „Drăculea” ar fi fost îngropat la Mănăstirea
Snagov, pe o insulă din apropierea Bucureștilor. Examinările recente au arătat că „mormântul” lui Țepeș de la mănăstire
conține doar câteva oase de cal datate din neolitic și nu rămășițele adevărate ale domnului valah. După opinia reputatului
istoric Constantin Rezachevici, mormântul acestuia ar fi pe locul mănăstirii Comana, ctitorie a voievodului.[20]

Reprezentări
Pentru înfățișarea lui Vlad Țepeș s-au păstrat o serie de izvoare, printre ele fiind o descriere a făcută de un martor ocular
contemporan și o serie de imagini: un desen, o gravură în mai multe copii, trei miniaturi și două tablouri. Pe lângă valoarea
lor brută, aceste imagini sunt și o mărturie a schimbărilor manierei de reprezentare a voievodului român de-a lungul
timpului.[21] În afară de aceste reprezentări directe ale voievodului, exista în epocă și practica criptoportretelor, care
înfățișează persoane contemporane artistului în ipostaze biblice sau mitologice.

Dracula
Articol principal: Dracula.

Cartea Dracula (1897), a scriitorului irlandez Bram Stoker, este o nuvelă prezentată în forma unei alegorii istorice, cu accent
critic, ale cărei acțiuni se petrec în Transilvania și Anglia secolului XIX și nu se bazează numai pe faptele istorice locale din
timpul domniei lui Vlad Drăculea. Aceasta face parte dintr-o serie de nuvele publicate de autor între anii 1875 (Calea bunelor
intenții, adaptare a idiomului britanic „The Primrose Path”) și 1911 (Sălașul viermelui alb). În urma succesului seriei de
nuvele publicate de Stoker, Transilvania a rămas asociată personajului mitologiei moderne Dracula.

Scriitorul irlandez Bram Stoker putea ușor consulta la Royal Library din Londra câteva din acele gravuri săsești din secolul
XV, ce se găseau și în colecțiile de la British Museum, în care Vlad Țepeș este descris ca un monstru, un vampir ce bea
sânge de om și un mare amator de cruzimi. A avut probabil acces și la cartea „Istoria Moldovei și a Țării Românești” a lui
Johann Christian von Engel[23], care îl descrie pe Vlad Țepeș ca un tiran sângeros, ceea ce i-a dat probabil ideea să ia prințul
Țării Românești ca model pentru personajul său fictiv: Dracula. Unii autori precum Matei Cazacu sau Dumitru Peligrad au
propus ideea că Stoker ar fi avut o relație de amiciție cu un profesor maghiar de la Universitatea din Budapesta, Ármin
Vámbéry, și este posibil ca acesta să îi fi dat informații despre Vlad Țepeș. Mai mult, faptul că Dr. Abraham Van Helsing îl
menționează pe prietenul său Arminius în romanul din 1897 ca sursă a cunoștințelor sale despre Vlad al III-lea numit
Dracula, pare să sprijine această ipoteză. Trebuie reținut și faptul că aceasta pare să fie singura cauză, neexistând o legătură
reală între Vlad Drăculea din istorie (1431-1476) și mitul literar modern al vampirului
care este cartea lui Bram Stoker. Acesta s-a folosit de surse folclorice, mențiuni
istorice și experiențe personale pentru a realiza un personaj complex. Pe de altă parte,
merită menționat faptul că detractorii politici principali ai lui Vlad - în general sașii -
se foloseau de sensul de diavol al cuvântului drac pentru a umbri reputația
voievodului. Astfel, asocierea dintre cele două sensuri ale cuvântului, dragon și
diavol, și porecla Drăculea ar putea să explice de ce Vlad al III-lea Țepeș a fost
asociat de către Bram Stoker cu vampirismul. Un important element simbolic al
Ordinului Dragonului, din care s-a inspirat Stoker pentru a-și crea personajul
demonic, era îmbrăcămintea oficială a Ordinului - o capă neagră peste o haină roșie -
ce era purtată doar vinerea pentru a comemora Patimile lui Iisus Hristos. Tot Bram
Stoker a avut ideea să asocieze acestei legende europene un animal sud-american:
liliacul hematofag zis Vampir (Desmodus rotundus).

Ecranizări
Pe lângă nenumăratele filme cu Dracula, care nu au decât vagi legături cu adevăratul
Vlad Țepeș, două încearcă să se apropie de realitate. În anul 1979, Doru Năstase a
regizat un film istoric despre viața domnitorului. În rolul lui Vlad a jucat Ștefan
Cripto-portret. O pictură germană din
Sileanu.
perioada imediat următoare stilului
O portretizare a copilăriei domnului încearcă Sergiu Nicolaescu, în filmul său gotic, în care Vlad este reprezentat
„Mircea” (1989) - rol jucat de Vlad Nemeș. Desigur, aceasta reprezintă doar o în ipostaza defăimătoare a lui Pilat
licență, întrucât la moartea marelui voievod și domn, Vlad nici măcar nu se născuse. din Pont ascultându-l pe Iisus
Hristos. Pictor vienez (Meister der
Astfel, se încearcă o explicație asupra genezei comportamentului de mai târziu al lui
Tafeln von Velenje), cca. 1462–1465,
Țepeș: dragostea pentru țară și groaznica pedeapsă care i-a dat porecla.
tempera pe lemn. Actualmente în
Narodna galerja din Ljubljana.[22]
Note
1. ^ 7. ^ Marc Lallanilla (31 octombrie
2013), NBCNews.com (https://w
http://www.ghyka.org/Histoire/Basarab.pdf
ww.nbcnews.com/sciencemain/vl
2. ^
ad-impaler-real-dracula-was-abs
http://www.ghyka.org/Histoire/Basarab.pdf
olutely-vicious-8C11505315)
3. ^
8. ^
http://www.ghyka.org/Histoire/Basarab.pdf
https://www.britannica.com/biography/Vlad-
4. ^ genealogia familiei Szilagyi de the-Impaler (https://www.britannic
Horogszeg (http://genealogy.euw a.com/biography/Vlad-the-Impale
eb.cz/hung/szilagyi.html) r) Lipsește sau este vid:
5. ^ a b c d e The British Chronicles, |title= (ajutor)
Volumul 2 de David Hughes (htt 9. ^ Genealogics (http://www.genea
p://books.google.ro/books?id=ZA logics.org)
BSepHO1FMC&pg=PA599&lpg= 10. ^ C.Giurescu, D.Giurescu 1976
PA599&dq=Jusztina+Szilagyi&s p.143-144
ource=bl&ots=GhC5cPitN6&sig=
e-fgAgp-gQ7MnyVADWS0LMnyg 11. ^ V.Mărculeț 2009 p.202
_w&hl=ro&ei=RlU8TNS9J8WlOL 12. ^ Radu., Florescu, (1989),
_w5KsP&sa=X&oi=book_result& Dracula, prince of many faces :
ct=result&resnum=1&ved=0CBM his life and his times (http://world
Q6AEwADgK#v=onepage&q=Ju cat.org/oclc/49676889), Back
sztina%20Szilagyi&f=false) Bay Books, OCLC 49676889 (htt
ps://www.worldcat.org/oclc/49676
6. ^ a b NBC News (https://www.nbc 889), accesat în 22 noiembrie
news.com/sciencemain/vlad-imp 2022
aler-real-dracula-was-absolutely-
vicious-8C11505315), accesat în
14 noiembrie 2019
13. ^ Sergiu Bacalov, Tangențe moldovenești în istoria 17. ^ Livingstone, David (2011). Terrorismul și
neamului Drăculeștilor (Dracula) Illuminati: o istorie de trei mii de ani (https://books.g
https://bacalovsergiu.files.wordpress.com/2016/04/deschide-
oogle.ro/books/about/Terrorism_and_the_Illuminat
pdf-sergiu-bacalov-tangenc5a3e-moldovenec59fti- i.html?id=AMOFRQAACAAJ). Progressive Press.
c3aen-istoria-neamului- (p. 105, cap. Sfântul Imperiu Roman. Habsburgii)
drc483culec59ftilor_dracula.pdf 18. ^ Matei Cazacu, A propos du récit russe Skazanie
14. ^ Boulton, D'Arcy Jonathan Dacre (2000). The o Drakule voevode. În: Cahiers du monde russe et
Knights of the Crown: The Monarchical Orders of soviétique. 1974, vol. 15, nr.3-4, pp. 279-296
Knighthood in Later Medieval Europe, 1325–1520 19. ^ Encyclopædia Britannica, Vlad the Impaler,
(în engleză). Woodbridge: Bodydell Press. p. 349. articol scris de Michael Ray [Vlad the impaler =
ISBN 9780851157955. Vlad Țepeș] online (https://www.britannica.com/stor
15. ^ Constantin Rezachevici. "From the Order of the y/vlad-the-impaler)
Dragon to Dracula". Journal of Dracula Studies 1 20. ^ Constantin Rezachevici, Unde a fost mormântul
(1999): pp 3–7. Transcriptions available online: lui Vlad Tepes? (II), Magazin Istoric, nr.3, 2002,
(RTF-document) (https://web.archive.org/web/2011 p.41)
0708073217/http://blooferland.com/drc/images/01R 21. ^ Pokorny 2008, p. 21.
ezach.rtf), Barcelona-Esoterismo-Esoterisme-
Magia (http://barcelona.esoterismo.tripod.com/id17. 22. ^ p. 31
html) 23. ^ În Geschichte des Ungarischen Reiches und
16. ^ Ludwig Kuhn, Handbuch der Geschichte und seiner Nebenländer, 1797–1804, vol. 1: Halitsch
Verfassung aller blühenden Ritter-Orden in und Waldimir bis 1772, Teil 1 (https://books.google.
Europa, Camesinaschen Buchhandlung, Wien de/books?id=7EhKAAAAcAAJ), vol. 2: Geschichte
1811, S. 135 der Fürstentumer Moldau und Walachey, 1804 Teil
2 (https://books.google.de/books?id=ZttPAAAAcAA
J)

Bibliografie
Ștefan Andreescu - Vlad Țepeș (Dracula). Între legendă și adevăr istoric. (http://www.bjmures.ro/bdPublicati
i/CarteStudenti/A/StefanAndreescu-Vlad_Tepes.pdf)
Denis Buican - Dracula și avatarurile sale, Bucuresti, Scripta, 1993.
Denis Buican- Metamorfozele lui Dracula, Bucuresti, Scripta, 1996.
Sergiu Bacalov, Tangențe moldovenești în istoria neamului Drăculeștilor (Dracula)
https://bacalovsergiu.files.wordpress.com/2016/04/deschide-pdf-sergiu-bacalov-tangenc5a3e-
moldovenec59fti-c3aen-istoria-neamului-drc483culec59ftilor_dracula.pdf
Neagu Djuvara -De la Vlad Țepeș la Dracula Vampirul, Editura Humanitas, ISBN 973-50-0438-0
Constantin C. Giurescu, Dinu C.Giurescu - Istoria Românilor vol. 2 Editura Stiințifică și Enciclopedică,
București, 1976
Florin Andreescu - România - Vlad Țepeș - Dracula, Editura Ad Libri
Ileana Toma - Singurătatea lui Vlad Țepeș, Editura Didactică și Pedagogică, 2001.
Florin Șperlea - De la Vlad Țepeș la Ceaușescu, Editura Corint, 2001.
Emil Stoian - Vlad Țepeș - mit și realitate istorică, Editura Albatros
Radu Florescu - The Life and Times of the Historical Dracula, curs de istorie, 1988, Boston College
Radu Florescu și Raymond T. McNally - Dracula - Prince of Many Faces; His life and His Times, Back Bay
Books, Little, Brown and Company, New York / Boston, ISBN 0-316-28655-9 (cartonată) și ISBN 0-316-
28656-7 (copertă normală)
Bartholomäus Ghotan: Van deme quaden thyranne Dracole Wyda, nicht vor 1488 (Digitalisat (7,88 MB) (htt
p://mek.oszk.hu/02400/02470/02470.pdf) des Exemplars der Széchényi-Nationalbibliothek mit ungarischer
Einleitung)
Wörly: So die Christen mit Gottes hilff unnd beystandt widerumb bey 500000 Türcken bey Ostrahitz inn
Croatien den 29. Octobris, anno des 87. Jar aberhalten, unnd uberwunden haben, 1587.
Magdeburg: Historia Wie grewlich der grosse Mahomet, Türckischer Keiser, des Namens der ander die
hoch berühmte Stadt Constantinopel, mit viermal hundert tausend Man belagert, erobert, geplündert vnd
endlich in seine gewalt bracht hat, 1595.
Sebastian Henricpetri: Walachischen Kriegs oder Geschichten warhaffte Beschreibung, 1578.
Bukoavn: Alphabetarium der Walachen in Siebenbürgen, um 1600.
Mathiae Corvini Hungariae Regis, 1891.
S. Lurie: Povest’ o Drakule / issledovanie i podgotovka tekstov, 1964.
 Radu Florescu: Dracula a biography of Vlad the Impaler 1431–1476, 1973.
Nicolae Stoicescu: Vlad Țepeș. (http://digitool.dc.bmms.ro:1801/view/action/singleViewer.do?dvs=1355039
425085~369&locale=en_US&VIEWER_URL=/view/action/singleViewer.do?&DELIVERY_RULE_ID=10&s
earch_terms=tepes&adjacency=N&application=DIGITOOL-3&frameId=1&usePid1=true&usePid2=true)
[nefuncțională] Bukarest 1976 (engl. Ausgabe 1978: Vlad Țepeș : prince of Walachia) [Beides nur noch
antiquarisch]
Dieter Harmening: Der Anfang von Dracula. Zur Geschichte von Geschichten, 1983.
Matei Cazacu : Histoire du prince Dracula, Paris-Genève, Droz, (1988) et Taillandier (2004) ISBN 2-84734-
143-9.
Matei Cazacu: L’Histoire du Prince Dracula en Europe centrale et orientale (XVe siècle), 1988.
Buican (Denis): Dracula de Vlad l'Empaleur à Staline et Ceaușescu, La Garenne-Colombes, Éditions de
l'Espace européen, 1991.
Ralf-Peter Märtin: Dracula. Das Leben des Fürsten Vlad Țepeș, Fischer, Frankfurt am Main ²1993, ISBN 3-
596-10330-4.
Vasile Mărculeț - art.Vlad Dracul p.200-2002 și art.Vlad Țepeș p.203-205, în V.Mărculeț (coord) Dicționarul
Domnilor Țării Românești și ai Moldovei, Editura Meronia, București 2009
Denis Buican : Les Métamorphoses de Dracula. L'histoire et la légende, Paris, Le Félin, 1993.
Kurt W. Trptow: VladIII. Dracula, The Life and the Times of the historical Dracula, Center for Romanian
Studies, ISBN 973-98392-2-3, 2000
Academia Româna (Académie Roumaine): Istoria Românilor vol.IV (Histoire des Roumains), Bucarest,
Editura Enciclopedicǎ, 2001.
Jean Nouzille : La moldavie - Histoire tragique d'une région européenne, Paris, Ed. Belier, 2004 ISBN 2-
9520012-1-9
Constantin Dobrila : Entre Dracula et Ceaucescu. La tyrannie chez les Roumains, Bucarest, Institut culturel
roumain, 2006.
Dracula.Woiwode und Vampir. hsg. von Wilfried Seipel, Ausstellung. Kunsthistorisches Museum,
Sammlungen Schloss Ambras, bearbeitet von Margot Rauch, Alfred Auer, Veronika Sandbichler, Katharina
Seidl, Thomas Kuster. Innsbruck 2008, ISBN 978-3-85497-139-9
Michael Kroner: Dracula. Wahrheit, Mythos und Vampirgeschäft, Johannis Reeg Verlag, Heilbronn, 2005,
ISBN 978-3-937320-33-5

Lectură suplimentară
Stoicescu Nicolae. Vlad Țepeș. Sub imperiul terorii. București, Paul Editions, 237 p. ISBN 9786069703977

Vezi și
Familia Basarabilor
Lista domnilor Țării Românești
De bellis Gothorum (Niccolo de Modrussa)

Legături externe
Cum a ajuns Vlad Țepeș cel mai sângeros domnitor (http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/cu
m-ajuns-vlad-tepes-cel-mai-sangeros-domnitor) Arhivat (https://web.archive.org/web/20140810042958/htt
p://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/cum-ajuns-vlad-tepes-cel-mai-sangeros-domnitor) în 10
august 2014, la Wayback Machine., Vasile Mărculeț, historia.ro
Monede atribuite lui Vlad Țepeș (http://romaniancoins.ancients.info/vlad3.htm)
Două portrete ale lui Vlad Țepeș (http://www.siebenbuerger.de/zeitung/artikel/kultur/5002-dracula-pilatus-ei
n-neu-entdecktes.html) Alte portrete ale lui Vlad Țepeș (http://www.siebenbuerger.de/zeitung/artikel/alteartik
el/1495-vlad-tepes-alias-dracula-ein.html)
Despre Katharina, iubirea lui Țepeș din Brașov (http://www.jurnalul.ro/special/marea-dragoste-a-unui-sange
ros-voievod-67681.htm)[nefuncțională], 7 iunie 2004, Tatiana Dabija, Jurnalul Național - [1] (http://www.monitor
ulexpres.ro/?a=citeste&p=povestiri_adevarate&s_id=1661) [2] (http://www.transilvaniaexpres.ro/index.php?
mod=articol&id_articol=12380) Arhivat (https://web.archive.org/web/20070927001415/http://www.transilvani
aexpres.ro/index.php?mod=articol&id_articol=12380) în 27 septembrie 2007, la Wayback Machine.
 Ecranizări despre Vlad Țepeș sau Dracula (http://www.ordinedeldrago.it/htmldragonews/dragonews_11.as
p) Arhivat (https://web.archive.org/web/20070629115516/http://www.ordinedeldrago.it/htmldragonews/drago
news_11.asp) în 29 iunie 2007, la Wayback Machine.
Vlad Țepeș (http://www.transilpedia.ro/personalitati-transilvanene/vlad-tepes), Transilpedia
Vlad Țepeș, între domn drept și monstru sadic (https://www.evz.ro/detalii/stiri/vlad-tepes-intre-domn-drept-si-
monstru-sadic-878740.html), 7 decembrie 2009, Andreea Dogar, Evenimentul zilei
Tepes, domnul de legenda (http://jurnalul.ro/vechiul-site/old-site/suplimente/editie-de-colectie/tepes-domnul-
de-legenda-25424.html), 20 martie 2006, Daniela Cârlea Șontică, Jurnalul Național
Vlad Tepes - Prima victimă a unei campanii de presă (https://www.descopera.ro/descopera-istoria-romanilor/
5135535-vlad-tepes-prima-victima-a-unei-campanii-de-presa), 30 noiembrie 2009, Nicu Parlog, Descoperă
Vlad Tepes, legenda si realitate (http://www.romanialibera.ro/cultura/aldine/vlad-tepes-legenda-si-realitate-1
49804.html) Arhivat (https://web.archive.org/web/20131011151003/http://www.romanialibera.ro/cultura/aldin
e/vlad-tepes-legenda-si-realitate-149804.html) în 11 octombrie 2013, la Wayback Machine., 26 martie 2009,
Adrian Bucurescu, România liberă
Vlad Țepes – a fost Vlad Țepes erou sau vampir? (https://www.descopera.ro/cultura/1029275-vlad-tepes-a-f
ost-vlad-tepes-erou-sau-vampir), 8 noiembrie 2007, Adrian Nicolae, Descoperă
In vremea lui Dracula (http://www.jurnalul.ro/jurnalul-national/in-vremea-lui-dracula-4317.htm)[nefuncțională],
15 ianuarie 2007, Cristina Diac, Jurnalul Național
Unde dai și unde crapă - despre asasinarea lui Vlad Țepeș (http://www.jurnalul.ro/jurnalul-national/unde-dai
-si-unde-crapa-14845.htm)[nefuncțională], 14 august 2006, Oana Vataselu, Jurnalul Național
Taina unui mormânt (http://www.jurnalul.ro/jurnalul-national/taina-unui-mormant-25423.htm)[nefuncțională], 20
martie 2006, Carmen Plesa, Jurnalul Național
Țepeș, aceeași faimă proastă (https://www.evz.ro/detalii/stiri/tepes-aceeasi-faima-proasta-888610.html), 6
martie 2010, Cătălin Alistari, Evenimentul zilei
Vlad Țepeș scapă de Dracula, la Hollywood (https://www.evz.ro/detalii/stiri/vlad-tepes-scapa-de-dracula-la-
hollywood-879599.html), 14 decembrie 2009, Florentina Ciuverca, Evenimentul zilei
Miturile în istorie și nevoia poporului de eroi. Vlad Țepeș, tiranul transformat în justițiar (http://adevarul.ro/loc
ale/ploiesti/miturile-istorie-nevoia-poporului-eroi-vlad-Tepes-tiranul-transformat-justitiar-1_511f69d100f5182
b8569ad91/index.html), 16 februarie 2013, Dana Mihai, Adevărul
Cine este cu adevărat Dracula | VIDEO (https://www.evz.ro/detalii/stiri/Cine-este-cu-adevrat-Dracula-VIDEO
-999618.html), 7 septembrie 2012, Roxana Roseti, Evenimentul zilei
filmul Deliler din 2018 (https://filme.ro.org.ro/deliler-2018-film-turcesc-despre-vlad-tepes/) , film turcesc
despre Vlad Țepeș
10 curiozități despre Vlad Țepeș (https://www.desprelume.ro/curiozitati-despre-vlad-tepes/), 18 decembrie
2021, DespreLume.ro

Predecesor: Domn al Țării Românești Succesor:

Vladislav al II-lea 1448 Vladislav al II-lea
Predecesor: Domn al Țării Românești Succesor:
Vladislav al II-lea 1456 - 1462 Radu cel Frumos
Predecesor: Domn al Țării Românești Succesor:
Basarab Laiotă cel Bătrân 1476 Basarab Laiotă cel Bătrân

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Vlad_Țepeș&oldid=16063300