6/8/2019 Vlad Țepeș - Wikipedia

Vlad Țepeș
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Pentru alte sensuri, vedeți Vlad Țepeș (dezambiguizare).
Vlad Țepeș (n. noiembrie/decembrie 1431 - d. decembrie 1476),
denumit și Vlad Drăculea (sau Dracula, de către străini), a
Vlad Țepeș
domnit în Țara Românească în anii 1448, 1456-1462 și 1476.[1] Domn al Țării Românești

Cuprins
Familia. Considerații generale
Originea supranumelui „Dracula” și a poreclei „Țepeș”
Domn al Țării Românești
Începutul domniei
Conflictul cu Imperiul Otoman
Ultima domnie, sfârșitul vieții și locul mormântului
Dracula
Ecranizări
Note
Tablou postum, din a doua jumătate a
Bibliografie secolului XVI-lea. 60x50 cm.
Vezi și Kunsthistorisches Museum (Viena).
Date personale
Legături externe
Născut nov. 1431
Sighișoara
Decedat decembrie 1476
Familia. Considerații generale București, Țara Românească
Părinți Vlad al II-lea Dracul
Conform legendei moderne s-a născut la Sighișoara în Frați și
surori Radu al III-lea cel Frumos
Voievodatul Transilvaniei, fiind fiul lui Vlad Dracul și al unei
nobile transilvănene. De fapt locul exact al nașterii nu se
Căsătorit Anastasia Maria Holszanska?
cu sau Cneajna Bathory?
cunoaște. Jusztina Szilágyi de Horogszeg
[2], sau Ilona Szilágyi
A fost căsătorit de trei ori: întâi cu o nobilă din Transilvania - Ilona sau Jusztina Nelipic[1]
Cneajna Bathory, apoi cu Jusztina Szilagyi din Moldova și apoi Copii Mihnea I cel Rău
cu Ilona Nelipic[1], verișoară a lui Matei Corvin. Cetățenie Țara Românească
Religie Biserica Ortodoxă Română
A avut cinci copii, patru băieți și o fată: Radu și Vlad din prima creștinism ortodox[*]
căsătorie, Mihail și Mihnea cel Rău din a doua și Zaleska din a Ocupație suveran[*]
treia căsătorie.[1]. Se pare că Radu, un descendent din Vlad Apartenență nobiliară
Țepeș, s-a stabilit în Moldova și a pus bazele ramurii Titluri Prinț
moldovenești a neamului Drăculeștilor [3]. Familie Dinastia Drăculeștilor
nobiliară
Domnie
În timpul domniei sale, Țara Românească și-a obținut temporar
Domnie octombrie–decembrie 1448
independența față de Imperiul Otoman. Vlad Țepeș a devenit Predecesor Vladislav al II-lea
vestit prin severitatea sa și pentru că obișnuia să își tragă Succesor Vladislav al II-lea
Domnie august 1456 - decembrie 1462

https://ro.wikipedia.org/wiki/Vlad_Țepeș 1/9
6/8/2019 Vlad Țepeș - Wikipedia

inamicii în țeapă. Din cauza conflictelor cu negustorii brașoveni, Predecesor Vladislav al II-lea
aceștia l-au caracterizat, propagandistic, ca pe un principe cu Succesor Radu cel Frumos
Domnie 1476[1]
metode de o cruzime demonică.
Predecesor Basarab Laiotă cel Bătrân
În 1453, resturile Imperiului Bizantin sunt cucerite de otomani, Succesor Basarab Laiotă cel Bătrân
care obțineau astfel controlul asupra Constantinopolului Semnătură
(actualul Istanbul) și amenințau Europa. Imperiul Otoman
ajunge să stăpânească mare parte din Balcani (teritoriile statelor
actuale Serbia, parțial Ungaria, parțial România, Bulgaria,
Albania și Grecia), extinderea spre occident oprindu-se la porțile
Modifică date / text (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?
Vienei, al cărei asediu eșuează. În acest context istoric, Vlad title=Vlad_%C8%9Aepe%C8%99&action=edit&section=
Țepeș a luptat pentru a-și apăra domnia și țara, folosind 0)
împotriva inamicilor metodele de disuasiune specifice epocii, din
care făceau parte și execuțiile și supliciile cu caracter exemplar și
de intimidare.

Originea supranumelui „Dracula” și a poreclei „Țepeș”

Tatăl său, Vlad Dracul, fusese primit în Ordinul Dragonului. Ordinul - care poate fi comparat cu cel al Cavalerilor de
Malta sau cu cel al Cavalerilor Teutoni - era o societate militaro-religioasă, ale cărei baze fuseseră puse în 1387 de
Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei (mai târziu împărat al Sfântului Imperiu Roman) și de cea de-a doua soție
a sa, Barbara Cillei.

Simbolul Ordinului era un dragon, iar scopul

era apărarea creștinismului și cruciada
contra turcilor otomani. Datorită
apartenenței sale la Ordinul Dragonului[4],
tatăl lui Vlad Țepeș era supranumit Dracul.
La rândul său, Vlad va fi înnobilat în numărul
membrilor Ordinului Dragonului în 1431 la
Nürnberg de către Sigismund de Luxemburg.
Simbolul Ordinului Dragonului La scurt timp însă, în 1436, numele lui va fi
șters de pe lista cavalerilor deoarece în anul
1432, la numai un an de la înnobilare, contrar statutului creștin al Ordinului care
avea ca scop protejarea creștinătății de păgâni, în speță de amenințarea otomană,
Vlad al II-lea Dracul i-a condus personal pe turcii care au asediat și incendiat
Cetatea Severinului, fiind uciși toți cavalerii teutoni din cetate, care luptau
Desen înfățișând Simbolul
împotriva pericolului otoman. Tot în 1432 în fruntea acelorași turci, folosindu-se
Ordinului Dragonului
prin viclenie de titlul de cavaler al Ordinului, Vlad al II-lea Dracul ordonă
deschiderea porților Cetății Caransebeșului care, ascultând porunca, va fi
incendiată și jefuită de aceiași turci conduși de Vlad al II-lea Dracul, jaf și pustiire care se va întinde în întregul sud al
Transilvaniei, turcii retrăgându-se cu prăzi și robi nenumărați la sud de Dunăre.

Porecla Țepeș i s-a atribuit de pe urma execuțiilor frecvente prin tragere în țeapă pe care le ordona. Chiar turcii îl
denumeau Kazıklı Bey, (Prințul Țepeș). Acest nume a fost menționat pentru prima oară într-o cronică valahă din 1550
și s-a păstrat în istoria românilor.

Domn al Țării Românești

https://ro.wikipedia.org/wiki/Vlad_Țepeș 2/9
6/8/2019 Vlad Țepeș - Wikipedia

Începutul domniei
În iarna anului 1436, Vlad Dracul a devenit domn al Țării Românești și s-a
stabilit la Curtea domnească din Târgoviște. Vlad Drăculea și-a urmat tatăl și
a trăit acolo șase ani. În 1442, din motive politice, el și fratele său mai tânăr,
Radu cel Frumos, au fost ceruți ca ostatici de către sultanul Murad al II-lea;
Vlad al III-lea a fost ostatic până în 1448, iar fratele său până în 1462. Această
perioadă de captivitate a jucat un rol important în formarea și ascensiunea la
putere a lui Vlad. Turcii l-au eliberat, în 1447, după moartea tatălui său -
asasinat la comanda lui Vladislav al II-lea, rival la tronul Țării Românești. Tot
atunci, Vlad a aflat și de moartea fratelui său mai mare, Mircea, torturat și
îngropat de viu de boierii din Târgoviște.

La vârsta de 17 ani, susținut de un corp de cavalerie turcească și de un

contingent de trupe împrumutate lui de pașa Mustafa Hassan, Vlad Drăculea a
luat pentru prima dată domnia Țării Românești. Dar, două luni mai târziu, a
fost înfrânt de Vladislav al II-lea, care și-a recăpătat tronul. Pentru a-și asigura
a doua și cea mai lungă domnie, Vlad al III-lea a trebuit să aștepte până în 20
august 1456, când a reușit să-și ucidă dușmanul de moarte.
Gravură
Primul act important de răzbunare a fost indreptat împotriva boierilor din
Târgoviște, vinovați de moartea tatălui și a fratelui său. În duminica de Paști a
anului 1459, el a arestat toate familiile de boieri care participaseră la petrecerea princiară. Cei mai bătrâni au fost trași
în țeapă, iar ceilalți au fost forțați să străbată pe jos drumul de o sută de kilometri din capitală până la Poenari, unde
au fost puși să construiască o fortăreață pe ruinele unui avanpost vechi cu vedere la râul Argeș.

Vlad Țepeș a ajuns curând faimos din cauza metodelor sale brutale de pedepsire. Conform detractorilor sași din
Transilvania, el ordona deseori ca osândiții să fie jupuiți de piele, fierți, decapitați, orbiți, strangulați, spânzurați, arși,
fripți, ciopârțiți, bătuți în cuie, îngropați de vii etc. De asemenea, punea să li se taie victimelor nasul, urechile, organele
genitale și limba. Însă supliciul favorit era trasul în țeapă, de la care provine porecla Țepeș, cel care trage în țeapă.
Această formă de execuție a folosit-o în anii 1457, 1459 și 1460 contra negustorilor transilvăneni care nu respectaseră
legile sale comerciale. Incursiunile pe care le făcea împotriva sașilor din Transilvania erau în același timp și acte de
protecționism menite să promoveze activitățile comerciale din Țara Românească. În plus, în acea perioadă era ceva
obișnuit ca pretendenții la tronul Țării Românești să găsească sprijin în Transilvania, unde așteptau momentul potrivit
pentru a acționa.

În Enciclopedia Britanică[5] se menționează că Vlad Țepeș nu a inventat această metodă de tortură și execuție, fiind
prescrisă ca pedeapsă pentru uciderea soției în Codul lui Hammurabi.

Conflictul cu Imperiul Otoman

În 1459 Țepeș refuză să mai plătească tribut turcilor (10.000 galbeni anual). Se pare că această răzvrătire s-a datorat
existenței unui proiect de cruciadă impotriva otomanilor, cruciadă susținută de Papă și în care regele Ungariei, Matia
Corvin, ar fi urmat să joace rolul principal (acesta chiar primește de la Papă suma de 40.000 galbeni, suficientă pentru
a echipa 12.000 de oameni și 10 nave de război).

În acest context politic, Vlad Țepeș încheie o alianță cu Matei Corvin, probabil la începutul lui 1460, pe care otomanii
ar fi vrut să o împiedice. Mai mult, aceștia vor încerca prin intermediul lui Hamza pașa, beiul de Nicopole, și al
diacului sultanului, Catavolinos, să-l prindă pe Vlad prin vicleșug, fără succes însă. Odată dejucate planurile
otomanilor și pedepsiți cei doi (au fost trași în țeapă împreună cu toți soldații turci care-i însoțeau), Vlad Țepeș
organizează o campanie surpriză la sud de Dunăre în iarna 1461-1462.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Vlad_Țepeș 3/9
6/8/2019 Vlad Țepeș - Wikipedia

O întinsă regiune, de la Oblucița la Novoe Selo și de la vărsarea

Dunării în Marea Neagră până la Rahova, a fost devastată. Mai mult,
cetatea Nicopole fiind ocupată prin vicleșug, peste 20.000 de turci au
pierit sub armele valahilor, numărul celor uciși fiind indicat de însuși
Vlad Țepeș într-o scrisoare adresată lui Matei Corvin. Tot în această
scrisoare, expediată din Giurgiu la 11 februarie 1462, Vlad îi solicita în
mod insistent sprijin regelui ungar. Deși l-a asigurat la 4 martie 1462
că îi va veni în ajutor, Matei Corvin a părăsit Buda abia la sfârșitul lui
august, când campania otomană era deja încheiată.

În ceea ce-l privește pe Mahomed al II-lea, acesta, surprins de

sfidarea lui Țepeș, îi va pregăti un răspuns pe măsură. În primăvara
lui 1462, sultanul, în fruntea unei armate uriașe, circa 100-120.000 de
oameni (a doua ca mărime după aceea care cucerise
Constantinopolul) plus 175 de nave de război al căror scop era acela
de a cuceri Chilia, se va îndrepta spre Dunăre. Efectivele domnului
valah nu depășeau, după estimările cele mai generoase, 30.000 de
oșteni. Deși Vlad încearcă să-i oprească pe turci la Dunăre, în dreptul
cetății Turnu, aceștia, la adăpostul nopții, reușesc să treacă fluviul
îndreptându-se direct spre Târgoviște (4 iunie 1462).

În aceste condiții Țepeș va aplica tactica hărțuirii: pustiirea

pământului - mai ales drumul spre Târgoviște -, otrăvirea fântânilor,
Vlad Țepeș într-un tablou reprezentând
atacarea detașamentelor turcești plecate după hrană. În această patimile lui Isus (detaliu, 1460), biserica
atmosferă apasătoare în care oștile turcești, flămânde și înfricoșate, Maria am Gestade, Viena, Austria.
înaintau prin țara pustiită, a avut loc marea lovitură a lui Vlad Țepeș,
atacul de noapte din 16-17 iunie 1462, menit să demoralizeze și mai
mult oastea otomană, atac despre care pomenesc toate izvoarele
relative la campania din 1462. Ținta atacului a fost însuși sultanul,
însă acesta a scăpat, cortul său fiind confundat cu al unui vizir. Totuși
efectul psihologic al atacului a fost important. Mulți turci au fost uciși,
iar sultanul, conform relatărilor, "a părăsit în ascuns tabăra în chip
rușinos"; văzând "marea pierdere suferită de ai săi" a dat ordin de
retragere. În apropierea Târgoviștei îl aștepta un spectacol care a
băgat groaza în oștile sale: o pădure de țepi în care atârnau o mulțime
de turci uciși în înainte sau în timpul bătăliei; în fața acestei priveliști
Theodor Aman - Vlad Țepeș și solii turci
turcii "s-au înspăimântat foarte tare", iar sultanul a recunoscut că "nu
poate să ia țara unui bărbat care face lucruri așa de mari" și care "ar fi
vrednic de mai mult".

Cu excepția cronicilor turcești, toate celelalte izvoare mărturisesc înfrângerea sultanului, care a fost silit "să se întoarcă
în fugă spre Dunăre cu mari pierderi printre ai săi și cu rușinea de a fi dat dosul". Oastea turcă s-a îndreptat spre
Dunăre, așa de repede încât la 11 iulie 1462 sultanul ajunsese la Adrianopol. Conform cronicarului bizantin
Chalcocondil, sultanul l-a lăsat la plecare, la Târgoviște, ca domn pe fratele lui Țepeș, Radu cel Frumos, în ideea ca
acesta să atragă de partea sa pe toți cei ce i se împotriveau lui Țepeș. Pașa de Nicopole urma să asigure sprijin armat
lui Radu.

Perioada care a urmat a fost foarte tulbure pentru istoria Țării Românești, cei doi frați căutând fiecare să-și întărească
forțele pentru a-și elimina adversarul. Spre deosebire de Vlad Țepeș care dorea continuarea luptei antiotomane, Radu
cel Frumos oferea boierilor pacea și prietenia cu sultanul. Aceștia trec până la urmă de partea lui. În aceste condiții,

https://ro.wikipedia.org/wiki/Vlad_Țepeș 4/9
6/8/2019 Vlad Țepeș - Wikipedia

părăsit de cea mai mare parte a boierilor, dar având încă o oaste destul de numeroasă cu care se pare că în jurul datei
de 8 septembrie ar fi dobândit chiar o ultimă victorie asupra adversarilor săi, în octombrie 1462 Țepeș trece în
Transilvania pentru a se întâlni cu aliatul său Matei Corvin.

Cum acesta nu venise nici pregătit, nici prea hotărât de luptă, a decis destul de repede să-și schimbe planul inițial,
recunoscând situația existentă în Țara Românească și renunțând să-l sprijine pe Tepeș. Mai mult, la decizia regelui ar
fi contribuit și o presupusă scrisoare a lui Vlad către sultan în care domnul muntean ar fi cerut iertare și, mai mult
decât atât, s-ar fi obligat să-l ajute împotriva oștilor maghiare. Drept urmare, în noiembrie 1462 Vlad Țepeș, în loc să
primească ajutorul aliatului său, este arestat sub acuzația de trădare și încarcerat la Vișegrad vreme de 12 ani. După
Vișegrad, e silit să locuiască aproape 2 ani la Buda, cu domiciliu forțat. Va fi eliberat în 1475, la cererea lui Ștefan cel
Mare, domnul Moldovei, în contextul presiunilor turcești tot mai mari asupra teritoriilor de la nord de Dunăre.

Ultima domnie, sfârșitul vieții și locul mormântului

Vlad a fost recunoscut ca domn al Țării Românești pentru a treia oară în 1475, însă s-a bucurat de o perioadă foarte
scurtă de domnie. A fost asasinat la sfârșitul lunii decembrie 1476. Corpul său a fost decapitat și capul trimis
sultanului, care l-a așezat într-o țeapă, ca dovadă a triumfului asupra lui Vlad Țepeș. S-a emis ipoteza ca „Drăculea” ar
fi fost îngropat la Mănăstirea Snagov, pe o insulă din apropierea Bucureștilor. Examinările recente au arătat că
„mormântul” lui Țepeș de la mănăstire conține doar câteva oase de cal datate din neolitic și nu rămășițele adevărate
ale domnului valah. După opinia reputatului istoric Constantin Rezachevici, mormântul acestuia ar fi pe locul
mănăstirii Comana, ctitorie a voievodului.[6]

Dracula
Articol principal: Dracula.
Cartea Dracula (1897), a scriitorului irlandez Bram Stoker, este o nuvelă prezentată în forma unei alegorii istorice, cu
accent critic, ale cărei acțiuni se petrec în Transilvania și Anglia secolului XIX și nu se bazează numai pe faptele
istorice locale din timpul domniei lui Vlad Drăculea. Aceasta face parte dintr-o serie de nuvele publicate de autor între
anii 1875 (Calea de bunelor intenții, adaptare a idiomului britanic „The Primrose Path”) și 1911 (Sălașul viermelui
alb). În urma succesului seriei de nuvele publicate de Stoker, Transilvania a rămas asociată personajului mitologiei
moderne Dracula.

Scriitorul irlandez Bram Stoker putea ușor consulta la Royal Library din Londra câteva din acele gravuri săsești din
secolul XV, ce se găseau și în colecțiile de la British Museum, în care Vlad Țepeș este descris ca un monstru, un vampir
ce bea sânge de om și un mare amator de cruzimi. A avut probabil acces și la cartea „Istoria Moldovei și a Țării
Românești” a lui Johann Christian von Engel[8], care îl descrie pe Vlad Țepeș ca un tiran sângeros, ceea ce i-a dat
probabil ideea să ia prințul Țării Românești ca model pentru personajul său fictiv: Dracula. Unii autori precum Matei
Cazacu sau Dumitru Peligrad au propus ideea că Stoker ar fi avut o relație de amiciție cu un profesor maghiar de la
Universitatea din Budapesta, Ármin Vámbéry, și este posibil ca acesta să îi fi dat informații despre Vlad Țepeș. Mai
mult, faptul că Dr. Abraham Van Helsing îl menționează pe prietenul său Arminius în romanul din 1897 ca sursă a
cunoștințelor sale despre Vlad al III-lea numit Dracula, pare să sprijine această ipoteză. Trebuie reținut și faptul că
aceasta pare să fie singura cauză, neexistând o legătură reală între Vlad Drăculea din istorie (1431-1476) și mitul literar
modern al vampirului care este cartea lui Bram Stoker. Acesta s-a folosit de surse folclorice, mențiuni istorice și
experiențe personale pentru a realiza un personaj complex. Pe de altă parte, merită menționat faptul că detractorii
politici principali ai lui Vlad - în general sașii - se foloseau de sensul de diavol al cuvântului drac pentru a umbri
reputația voievodului. Astfel, asocierea dintre cele două sensuri ale cuvântului, dragon și diavol, și porecla Drăculea
ar putea să explice de ce Vlad al III-lea Țepeș a fost asociat de către Bram Stoker cu vampirismul. Un important
element simbolic al Ordinului Dragonului, din care s-a inspirat Stoker pentru a-și crea personajul demonic, era

https://ro.wikipedia.org/wiki/Vlad_Țepeș 5/9
6/8/2019 Vlad Țepeș - Wikipedia

îmbrăcămintea oficială a Ordinului - o capă neagră peste o haină roșie - ce

era purtată doar vinerea pentru a comemora Patimile lui Iisus Hristos. Tot
Bram Stoker a avut ideea să asociaze acestei legende europene un animal
sud-american: liliacul hematofag zis Vampir (Desmodus rotundus).

Ecranizări
Pe lângă nenumăratele filme cu Dracula, care nu au decât vagi legături cu
adevăratul Vlad Țepeș, două încearcă să se apropie de realitate. În anul
1979, Doru Năstase a regizat un film istoric despre viața domnitorului. În
rolul lui Vlad a jucat Ștefan Sileanu.

O portretizare a copilăriei domnului încearcă Sergiu Nicolaescu, în filmul

său „Mircea” (1989) - rol jucat de Vlad Nemeș. Desigur, aceasta reprezintă
doar o licență, întrucât la moartea marelui voievod și domn, Vlad nici
măcar nu se născuse. Astfel, se încearcă o explicație asupra genezei
comportamentului de mai târziu al lui Țepeș: dragostea pentru țară și
groaznica pedeapsă care i-a dat porecla.
Cripto-portret. O pictură germană
Note din perioada imediat următoare
stilului gotic, în care Vlad este
reprezentat în ipostaza
1. ^ a b c d e f The British Chronicles, Volumul 2 de David Hughes (http://b
ooks.google.ro/books?id=ZABSepHO1FMC&pg=PA599&lpg=PA599&d defăimătoare a lui Pilat din Pont
q=Jusztina+Szilagyi&source=bl&ots=GhC5cPitN6&sig=e-fgAgp-gQ7M ascultându-l pe Iisus Hristos. Pictor
nyVADWS0LMnyg_w&hl=ro&ei=RlU8TNS9J8WlOL_w5KsP&sa=X&oi= vienez (Meister der Tafeln von
book_result&ct=result&resnum=1&ved=0CBMQ6AEwADgK#v=onepag Velenje), cca. 1462–1465, tempera
e&q=Jusztina%20Szilagyi&f=false)
pe lemn. Actualmente în Narodna
2. ^ genealogia familiei Szilagyi de Horogszeg (http://genealogy.euweb.c
galerja din Ljubljana.[7]
z/hung/szilagyi.html)
3. ^ Sergiu Bacalov, Tangențe moldovenești în istoria neamului
Drăculeștilor (Dracula) https://bacalovsergiu.files.wordpress.com/2016/04/deschide-pdf-sergiu-bacalov-
tangenc5a3e-moldovenec59fti-c3aen-istoria-neamului-drc483culec59ftilor_dracula.pdf
4. ^ Livingstone, David (2011). Terrorismul și Illuminati: o istorie de trei mii de ani (https://books.google.ro/books/abo
ut/Terrorism_and_the_Illuminati.html?id=AMOFRQAACAAJ). Progressive Press. (p. 105, cap. Sfântul Imperiu
Roman. Habsburgii)
5. ^ Encyclopædia Britannica, Vlad the Impaler, articol scris de Michael Ray [Vlad the impaler = Vlad Țepeș] online
(https://www.britannica.com/story/vlad-the-impaler)
6. ^ Constantin Rezachevici, Unde a fost mormântul lui Vlad Tepes? (II), Magazin Istoric, nr.3, 2002, p.41)
7. ^ p. 31
8. ^ În Geschichte des Ungarischen Reiches und seiner Nebenländer, 1797–1804, vol. 1: Halitsch und Waldimir bis
1772, Teil 1 (https://books.google.de/books?id=7EhKAAAAcAAJ), vol. 2: Geschichte der Fürstentumer Moldau
und Walachey, 1804 Teil 2 (https://books.google.de/books?id=ZttPAAAAcAAJ)

Bibliografie
Ștefan Andreescu - Vlad Țepeș (Dracula). Între legendă și adevăr istoric. (http://www.bjmures.ro/bdPublicatii/Cart
eStudenti/A/StefanAndreescu-Vlad_Tepes.pdf)
Denis Buican - Dracula și avatarurile sale, Bucuresti, Scripta, 1993.
Denis Buican- Metamorfozele lui Dracula, Bucuresti, Scripta, 1996.
Sergiu Bacalov, Tangențe moldovenești în istoria neamului Drăculeștilor (Dracula)
https://bacalovsergiu.files.wordpress.com/2016/04/deschide-pdf-sergiu-bacalov-tangenc5a3e-moldovenec59fti-
c3aen-istoria-neamului-drc483culec59ftilor_dracula.pdf
Neagu Djuvara -De la Vlad Țepeș la Dracula Vampirul, Editura Humanitas, ISBN 973-50-0438-0
Florin Andreescu - România - Vlad Țepeș - Dracula, Editura Ad Libri
Ileana Toma - Singurătatea lui Vlad Țepeș, Editura Didactică și Pedagogică, 2001.
Florin Șperlea - De la Vlad Țepeș la Ceaușescu, Editura Corint, 2001.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Vlad_Țepeș 6/9
6/8/2019 Vlad Țepeș - Wikipedia

Emil Stoian - Vlad Țepeș - mit și realitate istorică, Editura Albatros

Radu Florescu - The Life and Times of the Historical Dracula, curs de istorie, 1988, Boston College
Radu Florescu și Raymond T. McNally - Dracula - Prince of Many Faces; His life and His Times, Back Bay Books,
Little, Brown and Company, New York / Boston, ISBN 0-316-28655-9 (cartonată) și ISBN 0-316-28656-7 (copertă
normală)
Bartholomäus Ghotan: Van deme quaden thyranne Dracole Wyda, nicht vor 1488 (Digitalisat (7,88 MB) (http://me
k.oszk.hu/02400/02470/02470.pdf) des Exemplars der Széchényi-Nationalbibliothek mit ungarischer Einleitung)
Wörly: So die Christen mit Gottes hilff unnd beystandt widerumb bey 500000 Türcken bey Ostrahitz inn Croatien
den 29. Octobris, anno des 87. Jar aberhalten, unnd uberwunden haben, 1587.
Magdeburg: Historia Wie grewlich der grosse Mahomet, Türckischer Keiser, des Namens der ander die hoch
berühmte Stadt Constantinopel, mit viermal hundert tausend Man belagert, erobert, geplündert vnd endlich in
seine gewalt bracht hat, 1595.
Sebastian Henricpetri: Walachischen Kriegs oder Geschichten warhaffte Beschreibung, 1578.
Bukoavn: Alphabetarium der Walachen in Siebenbürgen, um 1600.
Mathiae Corvini Hungariae Regis, 1891.
S. Lur’e: Povest’ o Drakule / issledovanie i podgotovka tekstov, 1964.
Radu Florescu: Dracula a biography of Vlad the Impaler 1431–1476, 1973.
Nicolae Stoicescu: Vlad Țepeș. (http://digitool.dc.bmms.ro:1801/view/action/singleViewer.do?dvs=135503942508
5~369&locale=en_US&VIEWER_URL=/view/action/singleViewer.do?&DELIVERY_RULE_ID=10&search_terms=t
epes&adjacency=N&application=DIGITOOL-3&frameId=1&usePid1=true&usePid2=true) Bukarest 1976 (engl.
Ausgabe 1978: Vlad Țepeș : prince of Walachia) [Beides nur noch antiquarisch]
Dieter Harmening: Der Anfang von Dracula. Zur Geschichte von Geschichten, 1983.
Matei Cazacu : Histoire du prince Dracula, Paris-Genève, Droz, (1988) et Taillandier (2004) ISBN 2-84734-143-9.
Matei Cazacu: L’Histoire du Prince Dracula en Europe centrale et orientale (XVe siècle), 1988.
Buican (Denis): Dracula de Vlad l'Empaleur à Staline et Ceaușescu, La Garenne-Colombes, Éditions de l'Espace
européen, 1991.
Ralf-Peter Märtin: Dracula. Das Leben des Fürsten Vlad Țepeș, Fischer, Frankfurt am Main ²1993, ISBN 3-596-
10330-4.
V. Mărculeț, A.V. Ștefănescu, S. Ion, Gherghina Boda, G. Marcu, M. Chiriac, Elena-Gabriela Maximciuc, I.
Mărculeț, S. Stoica, Dicționarul domnilor Țării Românești și ai Moldovei, Ed. Meronia, București, 2009.
Denis Buican : Les Métamorphoses de Dracula. L'histoire et la légende, Paris, Le Félin, 1993.
Kurt W. Trptow: VladIII. Dracula, The Life and the Times of the historical Dracula, Center for Romanian Studies,
ISBN 973-98392-2-3, 2000
Academia Româna (Académie Roumaine): Istoria Românilor vol.IV (Histoire des Roumains), Bucarest, Editura
Enciclopedicǎ, 2001.
Jean Nouzille : La moldavie - Histoire tragique d'une région européenne, Paris, Ed. Belier, 2004 ISBN 2-9520012-
1-9
Constantin Dobrila : Entre Dracula et Ceaucescu. La tyrannie chez les Roumains, Bucarest, Institut culturel
roumain, 2006.
Dracula.Woiwode und Vampir. hsg. von Wilfried Seipel, Ausstellung. Kunsthistorisches Museum, Sammlungen
Schloss Ambras, bearbeitet von Margot Rauch, Alfred Auer, Veronika Sandbichler, Katharina Seidl, Thomas
Kuster. Innsbruck 2008, ISBN 978-3-85497-139-9
Michael Kroner: Dracula. Wahrheit, Mythos und Vampirgeschäft, Johannis Reeg Verlag, Heilbronn, 2005, ISBN
978-3-937320-33-5

Vezi și
Familia Basarabilor
Lista domnilor Țării Românești

Legături externe
Cum a ajuns Vlad Țepeș cel mai sângeros domnitor (http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/cum-ajun
s-vlad-tepes-cel-mai-sangeros-domnitor), Vasile Mărculeț, historia.ro
Despre Vlad Țepeș (http://www.e-scoala.ro/istorie/vlad.html)
Monede atribuite lui Vlad Țepeș (http://romaniancoins.ancients.info/vlad3.htm)
Două portrete ale lui Vlad Țepeș (http://www.siebenbuerger.de/zeitung/artikel/kultur/5002-dracula-pilatus-ein-neu-
entdecktes.html) Alte portrete ale lui Vlad Țepeș (http://www.siebenbuerger.de/zeitung/artikel/alteartikel/1495-vlad
-tepes-alias-dracula-ein.html)
https://ro.wikipedia.org/wiki/Vlad_Țepeș 7/9
6/8/2019 Vlad Țepeș - Wikipedia

Despre Katharina, iubirea lui Țepeș din Brașov (http://www.jurnalul.ro/special/marea-dragoste-a-unui-sangeros-vo

ievod-67681.htm), 7 iunie 2004, Tatiana Dabija, Jurnalul Național - [1] (http://www.monitorulexpres.ro/?a=citeste&
p=povestiri_adevarate&s_id=1661) [2] (http://www.transilvaniaexpres.ro/index.php?mod=articol&id_articol=12380)
Ecranizări despre Vlad Țepeș sau Dracula (http://www.ordinedeldrago.it/htmldragonews/dragonews_11.asp)
Vlad Țepeș (http://www.transilpedia.ro/personalitati-transilvanene/vlad-tepes), Transilpedia
Vlad Țepeș, între domn drept și monstru sadic (http://www.evz.ro/detalii/stiri/vlad-tepes-intre-domn-drept-si-monst
ru-sadic-878740.html), 7 Decembrie 2009, Andreea Dogar, Evenimentul zilei
Tepes, domnul de legenda (http://jurnalul.ro/vechiul-site/old-site/suplimente/editie-de-colectie/tepes-domnul-de-le
genda-25424.html), 20 martie 2006, Daniela Cârlea Șontică, Jurnalul Național
Vlad Tepes - Prima victimă a unei campanii de presă (http://www.descopera.ro/descopera-istoria-romanilor/51355
35-vlad-tepes-prima-victima-a-unei-campanii-de-presa), 30 noiembrie 2009, Nicu Parlog, Descoperă
Vlad Tepes, legenda si realitate (http://www.romanialibera.ro/cultura/aldine/vlad-tepes-legenda-si-realitate-14980
4.html), 26 martie 2009, Adrian Bucurescu, România liberă
Vlad Țepes – a fost Vlad Țepes erou sau vampir? (http://www.descopera.ro/cultura/1029275-vlad-tepes-a-fost-vla
d-tepes-erou-sau-vampir), 8 noiembrie 2007, Adrian Nicolae, Descoperă
In vremea lui Dracula (http://www.jurnalul.ro/jurnalul-national/in-vremea-lui-dracula-4317.htm), 15 ianuarie 2007,
Cristina Diac, Jurnalul Național
Unde dai și unde crapă - despre asasinarea lui Vlad Țepeș (http://www.jurnalul.ro/jurnalul-national/unde-dai-si-un
de-crapa-14845.htm), 14 august 2006, Oana Vataselu, Jurnalul Național
Taina unui mormânt (http://www.jurnalul.ro/jurnalul-national/taina-unui-mormant-25423.htm), 20 martie 2006,
Carmen Plesa, Jurnalul Național
Țepeș, aceeași faimă proastă (http://www.evz.ro/detalii/stiri/tepes-aceeasi-faima-proasta-888610.html), 6 martie
2010, Cătălin Alistari, Evenimentul zilei
Vlad Țepeș scapă de Dracula, la Hollywood (http://www.evz.ro/detalii/stiri/vlad-tepes-scapa-de-dracula-la-hollywo
od-879599.html), 14 decembrie 2009, Florentina Ciuverca, Evenimentul zilei
Miturile în istorie și nevoia poporului de eroi. Vlad Țepeș, tiranul transformat în justițiar (http://adevarul.ro/locale/pl
oiesti/miturile-istorie-nevoia-poporului-eroi-vlad-Tepes-tiranul-transformat-justitiar-1_511f69d100f5182b8569ad91/i
ndex.html), 16 februarie 2013, Dana Mihai, Adevărul
Cine este cu adevărat Dracula | VIDEO (http://www.evz.ro/detalii/stiri/Cine-este-cu-adevrat-Dracula-VIDEO-99961
8.html), 7 septembrie 2012, Roxana Roseti, Evenimentul zilei

Succesor:
Predecesor: Domn al Țării Românești Vladislav al II-lea
Vladislav al II-lea 1448

Succesor:
Predecesor: Domn al Țării Românești
Radu cel Frumos
Vladislav al II-lea 1456 - 1462

Succesor:
Predecesor: Basarab Laiotă cel
Domn al Țării Românești
Basarab Laiotă cel
1476 Bătrân
Bătrân

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Vlad_Țepeș&oldid=12839266

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 6 mai 2019, ora 17:56.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și
clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Vlad_Țepeș 8/9
6/8/2019 Vlad Țepeș - Wikipedia

https://ro.wikipedia.org/wiki/Vlad_Țepeș 9/9