Noţiuni generale privind dreptul 

penal
1.Noţiunea, obiectul, scopul şi sarcinile dreptului penal .
2.Ştiinţa dreptului penal.
3.Şcoli şi curente de politică penală.
4.Legătura dreptului penal cu alte ramuri de drept.
1.Dreptul penal ca ramură de drept reprezintă o totalitate de norme juridice ,care stabilesc ce fapte constituie
infracţiuni ,condiţiile răspunderii penale ,pedepsele şi alte măsuri ce urmează a fi aplicate sau luate de către
instanţele judecătoreşti în cazul persoanelor care au săvîrşit infracţiuni în scopul apărării celor mai importante
valori sociale.
Jaf-sustragere în public a bunului prorpietarului.
Furt-sustragere pe ascuns a bunului proprietarului.
Tâlhărie - violenţa fizică cu sustragerea bunului.
Dreptul penal are scopul de tragere la răspundere penală. Sunt categorii de persoane care nu pot fi traşi la
răspundere penală(minorii). În cazul femeilor şi minorilor nu poate fi aplicată pedeapsa de detenţiune pe viaţă.
Munca neremunerată nu se poate aplica la (invalizi, militari, minori şi femei, pensionari).
Obiectul dreptului penal îl constituie o categorie specială de relaţii sociale ,numite relaţii juridice penale, care
i-au naştere între membrii societăţii şi stat ,prin intermediul organelor judiciare, din necesitatea apărării
valorilor esenţiale a societăţi şi a dezvoltării lor în deplină securitate. Conform art. 2 al Codului Penal al R.M.
scopul legii penale este de a apăra împotriva infracţiunilor persoana ,drepturile şi libertăţile acesteia
,proprietatea ,mediul înconjurător, orînduirea constituţională,suveranitatea,independenţa şi integritatea
teritorială a R.M. , pacea şi securitatea omenirii, precum şi întreaga ordine de drept.
Legea penală are de asemenea drept scop prevenirea săvîrşirii de noi infracţiuni.
Pentru a-şi putea realiza scopul dreptul penal trebuie să îndeplinească anumite funcţii:
1)Stabilirea faptelor ce reprezintă infracţiuni şi prevenirea lor .
2)Prevederea în lege a faptelor periculoase pentru valorile sociale dar şi a sancţiunilor pe care le poate aplica
statul în cazul săvîrşirii faptelor prevăzute ca interzise .
3)Dreptul de a pedepsi ,drept care trebuie stabilit pentru organele judiciare, precizîndu-se totodată şi condiţiile
în care se poate exercita acest drept .
2. Ştiinţa dreptului penal
Totalitatea ideilor ,concepţiilor ,teoriilor şi principiilor despre normele şi instituţiile dreptului penal formează
ştiinţa dreptului penal care explică şi fundamentează necesitatea şi sarcinile dreptului penal ,metodele şi
mijloacele de prevenire şi combatere a fenomenului infracţional . Obiectul de studiu al ştiinţei dreptului penal
îl formează însăşi dreptul penal ca o totalitate de norme şi instituţii avînd menirea să explice care este originea
acestora ,conţinutul şi structura lor ,evoluţia istorică, condiţiile obiective care impun apărarea social a valorilor
sociale ce cad sub incidenţa legii penale ,precum şi măsurile necesare de a fi adoptate pentru prevenirea şi
combaterea infracţionalităţii.
3.Şcoli şi curente de politică penală
Politica penală este o parte a politicii generale a statului, care cuprinde ansamblul de măsuri şi mijloace de
prevenire şi combatere a fenomenului infracţional,precum şi ansamblul principiilor de elaborare şi aplicare a
acestor mijloace şi măsuri,adoptate într-o anumită ţară.
Există o listă de şcoli şi curente de politică penală.
Politica penala si gandirea politico-penala in antichitate
Doctrina clasică  (şcoala clasica). fundamentat si a sistematizat principiile politice penale moderne si anume
egalitatea in fata legii penale, legalitatea infractiunilor si pedepselor, umanizarea pedepselor privative de
liberate, raspunmderea penala personala si obiectiva intemeiata pe savarsirea infractiunei cu vinovatia legal
stabilita infractorului
Doctrina pozitivista cuprinde un ansamblu de idei si conceptii cu privire la natura si cauzele fenomenului
infractional precum si cu privire la caile si mij de lupta impotriva acestui fenomen.
Scolile eclectic Scoala care imbina ideile promovate de doctrina pozitivista privind etiologia naturala a
criminalitatii cu ideea rasp morale a infractorului preluata de la sc clasica.
Scoala pragmatic se baza pe faptul ca pt a ajunge la o concluzie corecta a fenomenului trebuie sa pornim de la
experienta.
4. Legătura dreptului penal cu alte ramuri de drept.
Dreptul penal are un caracter autonom în raport cu celelalte ramuri de drept,dar în acelaşi timp ,se află şi într-o
legătură cu celelalte ramuri ale dreptului.
O interdependenţă deosebită există între dreptul penal şi dreptul procesual penal. Fiind două ramuri
distincte,cu obiect şi principii de reglementare proprii,acestea doua totuşi au un scop comun,şi anume
înfăptuirea justiţiei ,prin stabilirea tuturor faptelor care constituie infracţiuni, identificare celor ce încalcă legea
penală şi tragerea lor la răspundere penală.
Dreptul penal şi dreptul execuţional penal. Această legătură presupune necesitatea delimitării lor pentru
evitarea dublării instituţiilor şi normelor de drept.
Dreptul penal şi dreptul civil au o legătură strînsă,deoarece dreptul civil reglementează relaţiile privind
patrimoniul, iar dreptul penal sancţionează faptele îndreptate împotriva patrimoniului.
Dreptul penal şi dreptul familiei. Dreptul familiei se bazează pe relaţiile familiale. În acest sens ,dreptul penal
califică drept infracţiuni îndreptate contra familiei o serie de fapte ce lezează relaţiile dintre membrii familiei.
( de ex. incestul, eschivarea de la plata pensiei alimentare sau de la intreţinerea copiilor).
Dreptul penal şi dreptul administrativ . Dreptul penal intervine şi sancţionează unele încălcări grave ale unor
norme din materia dreptului administrativ,cum sunt abuzul de putere,luarea de mită,neglijenţa în serviciu.
Dreptul penal şi dreptul constituţional. Cel din urmă reglementează relaţiile de organizare a statului precum şi
valorile sociale fundamentale. Dreptul penal însă,completează prevederile Constituţiei R.M şi sancţionează
faptele care atentează principalele valori protejate de Constituţie.

Principiile dreptului penal

2.Izvoarele dreptului penal.
Principiile dreptului penal reprezintă idei călăuzitoare ,care contribuie la elaborarea şi realizarea normelor
penale . Putem clasifica principiile în:
Principii Fundamentale:
1)Principiul legalităţii exprimă regula că întreaga activitate a dreptului penal se desfăsoara pe baza legii şi în
conformitate cu aceasta (art 3. Cod Penal al R.M).
2)Principiul umanismului presupune că întreaga relgementare juridică are menirea să apere ,în mod
prioritar ,persoana ca valoare supremă a societăţii,drepturile şi libertăţile acestora.. Legea penală nu urmăreşte
scopul de a cauza suferinţe fizice sau de a leza demnitatea omului. Nimeni nu poate fi supus la torturi ,nici la
pedepse sau tratamente crude,inumane sau degradante. (art.4 Cod Penal al R.M).
3)Principiul democratismului presupune că persoanele care au săvîrşit infracţiuni sînt egale în faţa legii şi sînt
supuse răspunderii penale fără deosebire de sex, rasă,culoare,limba,religie, opinii politice sau alte
opinii,origine naţională sau socială, apartenenţa la o minoritate naţională,avere,naştere sau altă situaţie. (art.5
Cod Penal al R.M).
Principii Speciale
1)Principiul caracterului personal al răspunderii penale  presupune că persoana este supusă răspunderii
penale şi pedepsei penale numai pentru fapte săvîrşite cu vinovăţie. Răspunderii penale şi pedepsei penale
eeste supusă numai persoana care a săvîrşit cu intenţie sau din imprudenţă o faptă prevăzută de legea penală.
(art.6 Cod Penal al R.M).
2)Principiul individualizării răspunderii penale şi pedepsei penale presupune că la aplicare legii penale se
ţine cont de caracterul şi gradul prejudiciabil al infracţiunii săvîrşite, de persoana celui vinovat şi de
circumstanţele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea penală. Nimeni nu poate fi supus de două ori
urmăririi penale şi pedepsei penale pentru una şi aceeaşi faptă. (art.7 Cod Penal al R.M).
2.Izvoarele dreptului penal
Izvoare interne şi izvoare externe
Izvoare interne : 1) Constituţia R.M. este cel mai important izvor de drept, deoarece reprezintă legea
fundamental,care prin normele sale consacră cele mai importante valori sociale ale statului nostru
(suveranitatea , independenţa, integritatea teritorială, persoana umană cu drepturile şi libertăţile sale,
proprietatea şi alte valori care sunt apărate prin normele de drept penal .
2)Codul Penal al R.M. prezintă un izvor de drept ce pune bazele însuşi dreptului penal ca ramură de drept,
deoarece în codul penal se conţin legile care au fost adoptate în scopul prevenirii şi combaterii cu fenomenul
criminalităţii.
3)Legile speciale
Izvoare externe: 1)Tratatele şi convenţiile internaţionale la care R.M. este parte reprezintă un izvor a dreptului
penal în domeniul prevenirii şi combaterii criminalităţii.
-Tratatele şi convenţiile la care R.M s-a angajat să incrimineze şi să sancţioneze anumite fapte periculoase care
duc la atingerea unor valori şi interese commune ale societăţii( astfel de tratate sunt considerate izvor indirect
de drept penal ,pentru că prin ele se asumă obligaţia statelor de a incrimina prin legea penală internă astfel de
fapte).
-Tratatele şi convenţiile internaţionale privind asistenţa juridică internaţională în materie penală şi tratatele
internaţionale privind drepturile omului sunt considerate izvoare directe de drept penal deoarece devin
obligatorii .

Legea Penală. Noţiuni şi categorii

1.Noţiunea de lege penală.
2.Categorii de legi penale
3.Scopul legii penale
4.Norma penală: noţiune şi structură.
5.Noţiunea,importanţa şi formele intrepretării legii penale.
1.Noţiunea de lege penală
Legea penală este actul legislative adoptat de parlamentul RM care cuprinde nrome de drept penal ce stabilesc
principiile şi dispoziţiile generale şi speciale de drept penal determină faptele ce constituie infracţiuni şi
prevede pedepsele ce se aplică infractorilor iar în unele cazuri în temeiul şi condiţiile liberării de răspundere şi
pedeapsă penală.
2.Categoriile de legi penale
Legile penale se clasifică conform:
1)În funcţie de rolul pe care îl au în reglementare de relaţie de apărare social legii penale se clasifică în:
-legi penale generale reprezintă dispoziţii generale din partea generală din Cod Penal.
-legi penale special reprezintă dispoziţii din partea special din Codul Penal al R.M. şi codurile special ce
reglementează anumite instituţii concrete .(cuprinde norme de incriminare).
2)În funcţie de durata lor de aplicare legile penale se impart:
-legi penale cu durata nedeterminată (au o stabilitate mare şi prezintă principalul instrument de luptă
împotriva criminalităţii.)
-legi penale temporare (au o anumită dată calendaristică,deci sunt limitate în timp).
3)În funcţie de caracterul lor legile penale pot fi :
-legi penale ordinare – se elaborează în decursul evoluţiei statului.
-legi penale excepţionale –sunt elaborate în cazuri excepţionale.(în caz de război).
3.Scopul legii penale
Legea penală reprezintă principalul mijloc al statului în lupta contra criminalităţii. Art.2. Scopul legii penale
(1) Legea penală apără,împotriva infracţiunilor,persoana ,drepturile şi libertăţile acesteia, proprietatea,mediul
înconjurător,orînduirea constituţională,suveranitatea,independenţa şi integritatea teritorială a R.M,pacea şi
securitatea omenirii,precum şi întreaga ordine de drept.
(2) Legea penală are,de asemenea,drept scop prevenirea săvîrşirii de noi infracţiuni.
4.Norma penală: noţiune şi structură
Norma penală este o specie de norme juridice ,care se caracterizează prin conţinutul şi structura lor specifică
,prescriind reguli de drept penal ,precum şi sancţiunile aplicabile în cazul încălcării acestora. În doctrină există
opinii diferite cu privire la structura normei penale. Astfel, unii autori consideră că norma penală are o
structură trihotomică, format din ipoteză, dispoziţie şi sancţiune. Alţi autori susţin că norma penală are o
structură bihotomică, formată din dispoziţie şi sancţiune. Analiza fiecărui element constitutiv,al normei penale
permite diferenţierea unor forme speciale de descriere ,a dispoziţiei şi sancţiunii în actul normativ.
Astfel,sunt cunoscute următoarele tipuri de dispoziţii:
1)Dispoziţii simple care doar numesc fapta infracţională,cu un termen unanim acceptat,dar nu dezvăluie
semnele ei. Art .1921. Răpirea mijlocului de transport.
2)Dispoziţii descriptive sunt cele care descriu semnele generale ale infracţiunii. Art.192. Pungăşia.
3)Dispoziţii de blanchetă  sunt cele care fac trimite la alte legi şi acte normative. Art.185
4)Dizpoziţii de trimitere sunt acele care fac trimitere la dispoziţiile altor norme penale.
Sunt cunoscute 4 tipuri de sancţiuni:
1)Sancţiuni absolut determinate –stabilesc concret mărimea şi categoria pedepsei .
2)Sancţiuni relativ determinate –stabilesc categoria concretă a pedepsei şi limitele acesteia.
3)Sancţiuni alternative – stabilesc mai multe categorii de pedepse, dintre care doar una este aleasă de instanţa
de judecată. Art. 171(3). Violul
4)Sancţiuni absolut nedeterminate –care nu stabilesc categoria concretă a pedepsei şi limitele acesteia.
5.Noţiunea,importanţa şi formele intrepretării legii penale.
Interpretarea legii reprezintă operaţiunea ce se efectuează pentru aplicarea normei de drept şi are drept scop
aflarea voinţei legiuitorului exprimat în acea normă.În literatura juridică există mai multe criterii de clasificare
a formelor interpretării legii penale:
1.În dependenţă de organul interpret distingem : a)interpretare legislativă (hotărîri)
b)interpretarea administrativă
c)interpretare judecătorească
2.După caracterul interpretării distingem: a)interpretare oficială (obligatorie)
b)interpretare neoficială(neobligatorie) se împarte în :
-ştiinţifică(doctrinară)
-profesională
-neprofesională(comună).
3.După gradul de generalitate deosebim:
a)interpretare generală (normativă) –care are caracter general obligatoriu pentru destinatari(sunt exprimate în
norme juridice).
b)interpretare de caz sau concretă – respectiv este obligatoriu doar pentru cazul examinat şi se exprimă într-un
act de aplicare a dreptului . (de ex hotărîrea judecătorului.)
4.După competenţa de interpretare deosebim:
a)interpretare autentică-interpretul este acelaşi organ de stat care a adoptat actul normativ.
b)interpretare legală- interpretul este un alt organ se stat decît cel emitent(de ex.art 135 alin (1) b) const RM.

Aplicarea legii penale în spaţiu

1.Principiul teritorialităţii
2.Principiul realităţii (naţionalităţii pasive).
3.Principiul personalităţii şi universalităţii
4.Extrădarea . Noţiune şi condiţii.
5.Ordinea de preferinţă în acordarea extrădării.
Aplicarea legii penale în spaţiu constă în activitatea de traducere în viaţă a prescripţiilor sancţionatoare ale
legii penale în funcţie de locul săvîrşirii diferitor infracţiuni (în ţară sau în străinătate ) de către cetăţenii
R.M. ,cetăţeni străini , apatrizi.
Principiile aplicării legii penale în spaţiu
1.Principiul teritorialităţii legii penale (legea locului săvîrşirii de infracţiuni) – potrivit acestui principiu legea
penală a unei ţări se aplică în exclusivitate tuturor infracţiunilor comise pe teritoriul ţării,neavînd nici o
relevanţă calitatea înfaptuitorului. (fie că este cetăţean al R.M,apatrid, sau străin este supus legii penale pe a
cărui teritoriu a săvîrşit infracţiunea). Art 11. Codul Penal alin. (1) Toate persoanele care au săvîrşit
infracţiuni pe teritoriul Republicii Moldova urmează a fi trase la răspundere penală în conformitate cu
prezentul cod.
Aplicarea legii penale făţă de faptul săvîrşirii infracţiunii pe teritoriul ţării noastre este exclusivă şi
necondiţionată. Condiţiile răspunderii penale , stabilirea ,aplicarea şi executarea sancţiunilor pentru infacţiunile
săvîrşite pe teritoriul ţării noastre ,au loc exlusiv în temeiul legii noastre penale, fără a se ţine seama de
reglementările cuprinse în legea penală a statului al cărui cetăţean este infractorul. Prin teritoriul R.M şi
teritoriul ţării art.120 Teritoriul stabileşte întinderea de pămînt şi apele cuprinse între frontierele R.M, cu
subsolul şi spaţiul ei aerian.
Bazîndu-ne pe prevederile legale susţinem ideea că se vor considera săvîrşite pe teritoriul R.M următoarele
infracţiuni :
1) infracţiuni care prin modul şi locul de comitere se înscriu în noţiunea de teritoriu a R.M.
2) Infracţiuni comise la bordul unei nave maritime sau aeriene ,înregistrate într-un port sau aeroport al
R.M. ,aflată în afara spaţiul acvatic sau aerian al R.M.
3)infracţiuni comise la bordul unei nave militare maritime sau aeriene aparţinînd R.M indiferent de locul ei
de aflare.  Confrom art. 12 Cod Penal al R.M Locul săvîrşirii fapteri se consideră locul unde a fost săvîrşită
acţiunea / inacţiunea prejudiciabilă indiferent de timpul survenirii urmărilor.
Excepţii de la principiul teritorialităţii :
1.Aplicarea legii în temeiul principiului teritorialităţii cunoaşte anumite restrîngeri ,adică ,ea nu se aplică în
raport cu anumite categorii de infracţiuni, săvîrşite pe teritoriul ţării :
1)infracţiuni săvîrşite pe teritoriul R.M de către persoane ce se bucură de imunitate de jurisdicţie
penală  sau în localurile /automobilele misiunilor diplomatice. (se bucură de jurisdicţie penală ambasadorul
însărcinat cu afaceri adintere, consilierul de ambasat sau delegaţii, secretarii de ambasate sau delegaţii, aceştia
v-or fi sancţionaţi de jurisdicţia ţării a căror cetăţeni sunt).
2)infracţiuni săvîrşite de o navă maritimă sau aeriană străină ,nu cad sub jurisdicţia Moldovei ,dacă se află
temporar pe teritoriul R.M, şi v-or fi sancţionaţi conform legislaţiei statului a căror cetăţeni ei sunt. Pentru că
vizita şi aflarea navelor pe teritoriul R.M sunt aprobate de Guvernul R.M ceea ce le permite excluderea
anumitor conflicte internaţionale, care v-or duce la situaţii cu mult mai serioase.
3)Infracţiuni săvîrşite în timpul staţionării ori al trecerii unei armate străine pe teritoriul R.M. . În dreptul
internaţional este admisă situaţia că trupele străine care staţionează sau se află în trecere prin teritoriul R.M, şi
săvîrşesc anumite infracţiuni , v-or fi sancţionate conform legislaţiei a căror cetăţeni ei sunt . Sancţionarea
faptelor săvîrşite de militari străini v-or fi sancţionate conform prevederilor la nivel internaţional.
2.Principiul realităţii legii penale (principiul naţionalităţii pasive,sau principiul cetăţeniei pasive) conform
alin. 3 art 11 Cod Penal cetăţenii străini şi apatrizii care nu domiciliază permanent pe teritoriul R.M şi au
săvîrşit infracţiuni în afara teritoriului ţării poartă răspundere penală în conformitate cu prezentul cod penal al
R.M şi sunt traşi la răspundere penală pe teritoriul R.M dacă infracţiunile săvîrşite sînt îndreptate împotriva
intereselor R.M ,împotriva dreptului şi libertăţilor cetăţeanului R.M. ,împotriva păcii şi securităţii omenirii sau
constituie infracţiuni de război, precum şi pentru infracţiunile prevăzute de tratatele internaţionale la care R.M
este parte dacă aceştia nu au fost condamnaţi în statul străin. Statul apără valorile societăţii, şi în cazul în care
sunt săvîrşite infracţiuni împotriva valorilor societăţii ,cetăţenii străini şi apatrizii care au săvîrşit infracţiuni  v-
or fi sancţionaţi conform prezentului cod.
3.Principiul personalităţii legii penale (principiul cetăţeniei active) conform art. 11 alin.(2) prevede că
cetăţenii R.M. sau apatrizii cu domiciliul permanent pe teritoriul R.M. care au săvîrşit infracţiuni în afara
teritoriului ţării sunt pasibili de răspundere penală  în conformitate cu prezentul cod. Incidenţa legii penale a
R.M asupra infracţiunilor săvîrşite în afara teritoriul ei este determinat de calitatea persoanei (cetăţeanul
R.M) ,acest raport dintre cetăţeni şi stat adusă o siguranţă ca persoana să fie sancţionată nu în alt stat ci în
statul R.M.
Condiţiile :
1)fapta să fie săvîrşită în întregime în afara teritoriului ţării noastre .(teritorii străini sau fără suveranitate).
2)fapta să constituie infracţiune potrivit prevederilor din legea penală a R.M.  şi legea penală a statului,pe
teritoriul căruia a fost săvîrşită infracţiunea. ( nu importă dacă este o tentativă sau o infracţiune fapt-consumat ,
nu import nici gravitatea. )
3)infractorul să fie cetăţean al R.M sau apatrid şi domiciliat permanent în R.M  . Condiţia care se impune, în
baza cetăţeniei se insituie un raport între stat şi cetăţean , prin care acesta primeşte anumite drepturi şi obligaţii,
în cazul în care eşti cetăţean statul îţi asigură drepturile .
4)infractorul să nu fie judecat în statul străin pentru fapta săvîrşită .Conform principiului indiviualizării
răspunderii penale şi pedepsei penale, o persoana nu poate fi judecată pentru una şi aceeaşi faptă de două
ori. Art 7. Cod Penal al R.M.
4.Principiul universalităţii legii penale
Exprimă faptul că legea penală a RM se aplică şi pentru alte infracţiuni înafară de cele specifice principiului
realităţii. Aici putem să ne referim la tratatele internaţionale la care RM este parte de către cetăţenii străini sau
apatrizi ce nu au domiciluu permanent pe teritoriul R.M ,dacă nu au fost condamnaţi în statul străin.
Aplicarea legii penale a R.M. ,potrivit acestui principiu presupune condiţiile:
-săvîrşirea infracţiunii ,alta decît cele pentru care s-ar aplica principiul realităţii . Ex. trafic de
stupefiante,piraterie ş.a.
-infracţiunea să fie săvîrşită în întregime în străinatete.
-fapta să fie săvîrşită de un cetăţean străin sau de un apatrid care nu are domiciliul permanent pe teritoriul
R.M.
-infractorul să nu fi fost condamnat în altă ţară. Dacă infractorul a fost condamnat în străinătate, însă nu a
executat pedeapsa în întregime ,iar instanţele vor recunoaşte hotărîrea străină, atunci ele vor executa pedeapsa
sau restul de pedeapsă pronunţată în străinătate.
4. Extrădarea. Noţiune şi condiţii.
Extrădarea a fost definită ca act bilateral politic şi juridic, prin care statul pe al cărui teritoriu se află un
infractor străin predă statului unde s-a săvîrşit infracţiunea sau statului a căror interese a fost afectate prin
comiterea faptei sau statului al cărui cetăţean este infractorul în vederea tragerii la răspunderii penale.
Extrădarea este un act de suveranitate şi jurisdicţional la care participă : -statul solicitat
-statul solicitant
Condiţii de cu privire la infracţiune:
1)Să fie săvîrşită o infracţiune pe teritoriul statului solicitant ori împotriva intereselor statului solicitant, sau de
un cetăţean a acestuia.
2)Să existe dubla incriminare, sa fie incriminată de legea statului solicitant şi legea statului solicitat.
3)Pedeapsa prevăzută de lege să fie cel puţin un an de pedeapsă cu închisoare .
4)Gravitatea deosebită a faptelor – pentru care se cere ori se acordă extrădare.
5)Extrădarea nu se acordă dacă infracţiunea pentru care este cerută e considerată de legea RM infracţiune
politică sau faptă legată de asemenea infracţiuni. (art 546 pct.5 alin.2 Cod de procedură penală ).
Condiţii de formă cu privire la infractor:
1)Cetăţenii R.M nu pot fi nici expulsaţi nici extrădaţi(chiar dacă a săvîrşit o infracţiune pe teritoriul altei ţări
,nu va fi extrădat, va fi sancţionat conform legislaţiei R.M).
Nu pot fi extrădaţi persoanele care au cerut azil politic pe teritoriul R.M.
Nu pot fi extrădaţi persoanele străine ce au fost racordaţi de R.M care au imunitate de jurisdicţie.
Nu pot fi extrădaţi persoanele străine citate din străinătate , în calitate de martori sau părţi .
2)Cînd R.M este stat solicitat , infractorul trebuie să fie cetăţean străin.
3)Infractorul să se găsească pe teritoriul statului solicitat, adică al ţării căreia i se cere extrădarea.
5. Condiţiile de ordin procedural privind extrădarea.
1)Să existe o cerere de extrădare din partea unui stat care are interesul să-l pedepsească ăe înfăptuitor sau să-l
pună să execute pedeapsa pe cel condamnat.
2)Statul solicitat care primeşte cererea de extrădare e obligat să-l aresteze pe înfăptuitor.
3)Statul solicitat e obligat să comunice statului solicitant data şi locul predării făptuitorului care este extrădat.
Dacă partea solicitantă nu ia în primire persoana extradată la data fixată pentru predare şi dacă nu s-a solicitat
o amînare a extrădării, persoana poate fi supusă în libertate la expirarea termenului de 30 de zile, de la această
dată stabilită pentru predare , dacă tratatul bilateral nu prevede condiţii mai benefice pentru această persoană.
4)Statul solicitant este obligat să comunice părţii solicitate informaţii cu privire la finalizarea procesului penal
în care a fost implicat cel extrădat.
R.M. – Extrădare – Serviciul relaţiilor interne din procuratura generală a R.M.
Felurile extrădării : 1.activă – cînd se cere extrădarea.
2.pasivă – cînd se acordă extrădarea.