Vlad Țepeș

Vlad Țepeș sau Vlad Drăculea (1431 – 1467), conducător impunător al românilor începând
cu 1448, este un personaj controversat al istoriei și datorită asocierii acestuia cu personajul de
ficţiune Dracula. Controversele izvorăsc din necunoaşterea istoriei României şi mediatizarea
internaţională masivă dar eronată a personajului fantastic. Nepot al marelui domnitor român
Mircea cel Bătrân și membru al Dinastiei Drăculeștilor, Vlad Țepeș (Vlad Drăculea) s-a născut
în anul 1431 în Sighişoara, petrecându-și primii ani în Transilvania şi Ungaria. A avut o copilărie
grea, la 11 ani fiind luat ostatic de către turci împreună cu fratele său, suferința întâmpinată în
următorii șase ani marcându-i profund viaţa. Denumirea Dracula se trage de la numele tatălui
său, Vlad Dracul, terminația "a" indicând în limba română că este vorba de “fiul lui” (Dracul).

Țepeș a urcat la tron în anul 1448, o perioadă grea a istoriei românilor, în care corupția era
prezentă pe tot teritoriul țării având repercursiuni negative asupra economiei și cauzând dispute
politice interne majore. Tot atunci pericolul reprezentat de Imperiul Otoman amenința întreaga
Europă pe rutele de acces dinspre sud-est.

Vlad Țepeș odata ajuns domnitor a refuzat să se supună imperiului, dorind să mențină
independența țării sale. Acest lucru a schimbat radical atitudinea sultanului Mehmed II. A
ridicat o armată uriașă cu obiectivul de a cuceri Țara Românească și a o anexa la imperiul său.
Cele două armate au avut mai multe ciocniri, cea mai semnificativă fiind Atacul de Noapte, în
care Țepeș a atacat tabăra turcească în timpul nopții pentru a încerca să-l ucidă pe sultan. Deși
atacul a cauzat pierderi mari turcilor, Mehmed a scăpat cu viață și și-a continuat marșul spre
reședința de la Târgoviște, unde a dat peste alți 20.000 de turci și bulgari trași în țeapă. Sultanul
și armata sa au fost total demoralizați și s-au retras din Țara Românească. Această bătălie
este cea mai importantă victorie a lui Vlad Țepeș.

Istoricul grec Chalcondyles relata că Țepeș a învins "cea mai mare forță turcească adunată
de la cucerirea Constantinopolului încoace".Victoria lui Țepeș asupra turcilor a avut un rol
covârșitor în încetinirea extinderii islamismului spre Europa Occidentală prin ruta de acces
transilvăneană, fiind sărbătorită în statele italiene și de către Papă. În acest sens un trimis din
Veneția a declarat că întreaga creștinătate ar trebui să celebreze succesul românilor.

Radu a reușit să-i convingă pe valahi că a plăti tribut Înaltei Porți și a-l avea pe el ca lider ar fi
în avantajul lor. Vlad a fost abandonat și a fugit în Transilvania, unde a fost întemnițat de
regele Corvin timp de 12 ani, în baza unei scrisori falsificate în care s-a spus că el i-ar fi cerut
iertare sultanului și i-ar fi propus acestuia o alianță împotriva Ungariei. A fost eliberat în 1474 și
la scurt timp după aceea a pornit spre regiunea Bosnia în fruntea unei armate maghiare, unde a
cucerit mai multe orașe și cetăți și a tras în țeapă peste 8.000 de turci.

Ștefan cel Mare a reușit să cucerească Chilia și Akkerman și le-a apărat cu succes de otomani la
bătălia de la Vaslui. Cei doi veri și-au unit forțele și în 1476 au cucerit Valahia împreună; din
nefericire, în decembrie 1476, Vlad Țepeș a fost ucis într-o bătălie împotriva lui Basarab
Laiotă cel Bătrân. Fratele său vitreg Radu murise de sifilis cu un an mai devreme (1475).