.

Ceasul de-a lungul timpului

 Cuvântul de înainte
Ceasurile de mână sunt apreciate ca forme de bijuterii sau ca forme de artă care pot fii colectate
în loc de a fi numai forme de a afla timpul. Asta a creat multe piețe diferite pentru ceasuri de
mână, variind de la ceasuri foarte ieftine care sunt folosite numai pentru a vedea timpul, la
ceasuri care sunt foarte scumpe și sunt folosite de oameni care au mulți bani și vor o formă de a
arăta câți bani au.

În mod normal, ceasurile bărbătești sunt pentru ocazii mai deosebite sau pentru viața de zi cu
zi sunt aurii, subțiri și simple fără design special. Oricum, ceasurile cu tentă sportivă au început
să devină din ce în ce mai mult acceptate pentru evenimente de etichetă formală. Marea
majoritate a ceasurilor de damă au încrustate pietre prețioase sau diamante pe cadran, în jurul
cadranului, sau până și pe brățară.

2
 Cuprins

C
Introducere

Golurile primare ce include:

Antichitatea

Epoca Medievală

Epoca Modernă

Ceasul de-a lungul timpului.. 3

 Introducere
Istoria măsurării timpului se referă la evoluția dispozitivelor
de măsurat timpul: clepsidre, ceasuri, cronometre. Încă din
perioada celor mai vechi civilizații, omul a fost preocupat de
măsurarea timpului și aceasta pentru a-și putea organiza viața
socială, religioasă, economică. La început, ca referință i-au servit
fenomene ciclice ca anotimpurile, ciclul lunar, deplasarea aparentă
a planetelor.

Ceasul de-a lungul timpului.. 4

Golurile primare
.
 Primul gol

Prezentarea ceasului în Antichitatea din Orient

I
• Încă de acum patru milenii, babilonienii, în poemul epic Enuma Eliș, prezentau
un model de calendar alcătuit din 12 luni de câte 30 de zile. Acest mod de
măsurare a timpului corespundea sistemului lor de numărare sexagesimal, care
ulterior se transformă în cel duodecimal (care ulterior va fi utilizat pentru
numerotarea orelor). De asemenea, prin 3000 î.Hr., sumerienii iau ca reper
perioadele de repetiție a fluxurilor și refluxurilor. Aceștia introduc și calendarul
lunar cam prin 2000 î.Hr. Începând cu 700 î.Hr., asirienii încep să utilizeze
calendarul lunar.
• Definirea calendarului nu rezolvă în totalitate problema măsurării timpului.
Primii care au împărțit ziua în unități mai mici au fost egiptenii. Având la bază
rațiuni religioase, în jurul anului 2100 î.Hr. au împărțit noaptea în 12 părți
studiind mișcarea aparentă a stelelor care în mare parte erau asociate diverselor
divinități.
• Șase secole mai târziu, documentele istorice indică o împărțire similară a zilei.
Apar primele ceasuri solare. Pe o suprafață plană, în formă de cerc, se înfigea în
centru un stilum, a cărui umbră indica mișcarea soarelui. Acest mod de măsurare
a timpului avea o precizie limitată. Astfel deoarece zilele de vară sunt mai lungi,
orele din acest anotimp au o durată mai mare. Același mod de divizare a timpului
este preluată și de caldeeni.
Ceasul de-a lungul timpului.. 6
 Evreii își încep calendarul în ziua considerată ca fiind momentul creației
lumii și anume 7 octombrie 3761 î.Hr. Prin secolul al VIII-lea î.Hr., regele
iudeu Ahas construiește un obelisc solar. Cam prin 600 î.Hr., regele iudeu
Ezechia utilizează un ceas solar cu refracție.
Egiptenii măsurau timpul cu ajutorul umbrei lăsate de obeliscuri, lucru
atestat încă din 3000 î.Hr. Umbrele stâlpilor și coloanelor indicau nu numai
momentul zilei, ci și anotimpurile.
În China antică, utilizarea ceasurilor solare este atestată pentru prima dată
în 2679 î.Hr. În perioada dinastiei Shang, clepsidrele apar și aici, probabil
aduse din Mesopotamia. În timpul dinastiei Han, în jurul anului 200 î.Hr.,
ceasurile cu apă cunosc o inovație: apa nu mai vine din exterior și sunt
introduse noi ornamente și indicatoare.
Deși erau destul de precise, ceasurile solare deveneau inutile noaptea sau în
zilele noroase. Egiptenii au mai dezvoltat sisteme de măsurare a timpului
bazate pe mecanisme cu apă sau urmărirea mișcării stelelor. Astfel, pe o
inscripție funerară, datată prin secolul al XVI-lea î.Hr., este descris un ceas
cu apă realizat de Amenhet pentru faraonul Amenhotep I.
O altă metodă atestată prin 600 î.Hr. consta în utilizarea firului cu plumb.
Acesta era orientat după Steaua polară și astfel se obținea o precizie mai
mare în măsurarea timpului.
Ceasul de-a lungul timpului.. 7
 Al doilea gol

Ceasul in epoca Medievală

II
• În China
• Se construiesc ceasuri bazate pe viteza de ardere. De niste bețigașe din lemn
etalonate erau legate, cu fire de mătase, biluțe meta­lice. Rând pe rând, firele
ardeau, lăsând sa cadă, la inter­vale regu­late de timp, micile sfere de metal într-un
recipient.
• Shen Kuo descrie un ceas cu apă care conținea dispozitive compensatoare care
uniformizau scurgerea apei. Yi Xing realizează în 725 unul dintre primele orologii
din lume. Mecanismul prezenta și deplasarea aparentă a Soarelui și a Lunii.
• În 1090, învățatul Su Song realizează un ceas hidraulic și astronomic, prevăzut cu
un mecanism complex.
• În civilizația islamică
• Al-Jazari construiește o serie de tipuri de ceasuri: cu greutăți, cu lumânare, cu
apă și care să conțină diverse ornamente: animale, clădiri etc. Cel mai valoros
este ceasul-castel, care nu numai că indica timpul dar conținea și o serie de alte
indicații auxiliare ca: poziția Soarelui, Lunii, stelelor.
• În 807, Harun al-Rashid îi dăruiește lui Carol cel Mare un ceas acționat cu nisip,
cu mecanism și figuri în mișcare. În 1181, Al-Jazari construiește o serie de ceasuri
acționate hidraulic, la care dovedește o măiestrie artistică și tehnică deosebită.
Presentation title • În 1168, la poarta de est a cetății Damasc apare un celebru ceas acționat cu apă. 8
 Europa occidental
În 507 d.Hr., la cererea lui Theodoric cel Mare, Boethius construiește un ceas solar și unul
acvatic, ce vor fi dăruite regelui burgund Gundobad.
Metoda bețișoarelor combustibile, utilizată în Orient, este aplicată și de Alfred cel Mare. O
serie de lumânări gradate marcau prin ardere trecerea timpului, astfel că regele englez
stabilea momentele pentru rugăciuni.
În jurul anului 994, Gerbert d'Aurillac realizează la Magdeburg un ceas solar prevăzut și cu
diverse indicații astronomice.
În 1170, este atestată la Köln breasla fabricanților de ceasuri hidraulice. În Spania lui Alfons
cel Înțelept a fost inventat orologiul cu mercur, iar în Anglia de la sfârșitul secolului al
XIII-lea apare așa-numita clepsidră de la Dover.
În 1237, Villard de Honnecourt inventează regulatorul cu bară, care avea să mențină
constantă viteza roților dințate ale mecanismelor ceasurilor.
Primul orologiu mecanic din Europa este atestat în 1283, fiind amplasat în turnul
mănăstirii din Dunstable.
Cel mai vechi turn cu ceas din Anglia este cel de la catedrala din Exeter, fiind pus în
funcțiune în 1284. Către sfârșitul secolului al XIII-lea, tot mai multe ceasuri sunt amplasate
în turnurile diverselor construcții din Anglia, cum ar fi: Palatul Westminster, Catedrala
Saint Paul, Canterbury ș.a.
Renașterea
În jurul lui 1300, în Florența este realizat primul ceas public cu mecanism.
Începând cu secolul al XIV-lea, se construiesc tot mai multe ceasuri cu roți dințate și
balansier, acționate de greutăți. Sunt amplasate orologii la turnurile bisericilor și
catedralelor din: Milano, Londra, Magdeburg.

Ceasul de-a lungul timpului.. 9

 Al treilea gol

Ceasurile in timpui epocei moderne

Ceasul atomic

Următoarea etapă în evoluția ceasului o constituie

apariția și dezvoltarea ceasurilor atomice. Acestea au o
precizie net superioară, ajungând de ordinul
secundelor în câteva sute de ani.

III Ceasul electronic

La sfârșitul secolului al XIX-lea, se pune problema

utilizării electricității pentru acționarea mecanismelor
ceasurilor. Locul greutăților sau al arcului spiralat este
luat de baterie.

Dezvoltarea electronicii a condus la realizarea unor

oscilatori foarte stabili cum sunt cei având la bază
cristalul de cuarț și astfel au aparut ceasurile
electronice. Primul ceas cu cuarț este realizat în 1927
de către Warren Marrison și J.W. Horton.
.
Ceasul cu arc
La începutul secolului al XVI-lea, Peter Henlein, înlocuind greutățile cu arcuri spiralate din oțel, realizează primele ceasuri portabile de dimensiuni reduse. Către 1670, acestea sunt perfecționate prin introducerea feței din
sticlă.
Introducerea pendulului și a balansierului în a doua jumătate a secolului al XVII-lea mărește precizia ceasurilor și deschide epoca orologeriei. Regulatorul cu ancoră, inventat de Robert Hooke în jurul anului 1660, are același
efect de acuratețe asupra ceasurilor cu pendulă.
Primele ceasuri automatice sunt realizate de Adrien Philippe în 1863. O variantă mai puțin eficace a acestora fusese realizată încă din 1870 de către Abraham-Louis Breguet. O contribuție deosebită în acest domeniu o aduce

.
și John Harwood în 1923, care după anumite surse, este chiar inventatorul acestui tip de ceas.
La început, ceasurile cu arc nu aveau precizie. Când arcul era încordat la maximum, viteza de rotație a mecanismului era mare, ca apoi să scadă treptat. În perioada 1674-75, Christian Huygens introduce o inovație care avea
să înlăture acest inconvenient: balansierul cu arc. Acesta oscila asemeni unui pendul, astfel că energia acumulată în arcul principal al ceasului era eliberată treptat.
În 1721, George Graham îmbunătățește precizia ceasurilor cu pendul utilizând un aliaj care să compenseze efectul dilatării. De asemenea și ceasul cu resort realizat de acesta avea o precizie de 0,2 sec/zi. Sigmund Riefler, în
1889, îmbunătățește regulatorul de bătăi și ridică precizia la o sutime de secundă pe zi.
 Proiect realizat de
Thank you
Simion Ștefania-Elisa

Ciobanu Patricia Maria