Ceasuri Solare

Sima Oana Peana Andra Lazaroae Iulia Negulei Rares

Colegiul National Octavian Goga Sibiu,martie 2008

indrumator:Pica Ana

Ce este Timpul?
Toata lumea stie ce este timpul si totusi nimeni nu poate spune ce este. Masurarea timpului. Orice fenomene care se repeta cu regularitate pot fi folosite pentru inregistrarea trecerii timpului. Natura a dat stramosilor nostri trei fenomene ca unitati de timp:

O Zi (perioada de alternare a luminii solare si a noptii este data de rotatia Pamantului in jurul axei sale. O zi solara dureaza cu aproximativ 4 minute mai mult decat o rotatie fata de stele (cu aproximativ un grad mai mult decat 360 de grade). Centrul discului solar (Soarele adevarat) se deplaseaza pe ecliptica cu viteza variabila mai repede iarna, mai incet vara. Prin urmare, a fost introdus un punct fictiv.Soarele mediu, care se misca cu viteza constanta pe ecuatorul ceresc. Soarele mediu si Soarele adevarat coincid o data pe an la punctul vernal.

O rotatie a Lunii in jurul Pamantului (=lunatia) a fost folosita ca o luna (calendaristica), iar sfertul sau ca o saptamana. Luna Noua, Primul Patrar, Luna Plina si Ultimul Patrar sunt evidente pentru toata lumea pretutindeni, iar intervalul de timp dintre ele este de sapte zile (o saptamana) si 9 ore. Lunatia plina (= luna sinodica) dureaza 29,5 zile (cu 1,5 zile mai mult decat 4 saptamani).

O rotatie a Pamantului in jurul Soarelui reprezinta un an. Ritmul vietii in biosfera (= anotimpurile) este dat de anul tropical. Acesta este intervalul de timp dintre doua treceri ale Soarelui prin punctul vernal. Punctul vernal se misca pe ecliptica catre vest, astfel incat un an tropic este cu 20 de minute mai scurt decat o rotatie completa a Pamantului (= 360 grade) numita an sideral.

Pastratoare de timp. Zilele, anotimpurile anului si fazele Lunii au fost suficiente pentru masurarea timpului pentru comunitatile nomade si agricole. De-a lungul istoriei au fost concepute diferite instrumente pentru imbunatatirea masurarii timpului. Caldeenii au fost primii care au introdus diviziunea de 12 ore a zilei. Ei foloseau cadranele solare. De atunci au urmat forme imbunatatite de pastrare a timpului: clepsidra, ceasul cu nisip, ceasul mecanic (cu arc, balansier sau pendul), ceasul electric (cu cristal piezoelectric) si ceasul atomic (cu cesiu 133 sau alti atomi). Modul nostru de viata este total dependent de cronometrarea precisa. Stiinta, comunicatiile, transportul, industria sunt dependente de ceasuri cat mai precise. Primul ceas atomic a fost construit in Anglia in anul 1955.

Pe pamnt cadenta timpului este data de soare si de rotirea planetei noastre n jurul propriei sale axe. Dar simpla mpartire n zi si noapte nu avea cum sa-l multumeasca pe omul cuceritor, creator al unei civilizatii tot mai complexe. Paralel cu descoperirile astronomice, stradaniile pentru divizarea timpului terestru s-au nmultit. Asa au aparut ceasul solar si clepsidra cu apa, ultima cunoscuta de egipteni, babilonieni, evrei, chinezi, indieni, greci si romani. Se crede ca ceasul, asa cum este el cunoscut azi, a fost inventat in 1300, dar nu exista o data exacta pentru asta. Instrumente de cunoastere a momentului zilei au existat inca din antichitate. Egiptenii au construit ceasul solar, obeliscul. Orele erau determinate dupa felul in care se miscau pe pamant umbrele lui facute de lumina solara. Asta ii ajuta sa stie in ce moment al zilei se aflau.

Ceasul solar, este cunoscut de 5 500 ani, fiind atestat tot n Egipt, n anul 3500 .Hr. Pe o suprafata plana, n forma de cerc, se nfigea n centru un stilum, a carui umbra indica miscarea soarelui. Functiona numai ziua si doar pe timp senin. Asa imperfecta cum era, masurarea timpului constituia apanajul celor puternici. Masa de tarani a Evului Mediu se orienta dupa un timp agricol, legat de anotimpuri si de muncile specifice si dupa ritmul zi-noapte.