Istoricul

instrumentelor de
măsura
Elev:Pican Raul-Stefan
Clasa: a X-a A
Istoria ruletei
• În anul 1869, Alvin J. Fellows din Connecticut (SUA) a
obținut primul brevet pentru un instrument de măsură
într-o carcasă circulară.
• În anul 1922, Hiram A. Farrand primește brevetul pentru
care aplicase în anul 1919. Inventatorul a reușit să ducă
mai departe creația lui Alvin J. Fellows și să realizeze o
ruletă asemănătoare cu cea pe care o folosim astăzi.
Dulgherii au început să adopte invenția lui Farrand, iar
între anii 1922-1926 ruletele se produceau în masă.
• În 1931 compania Stanley cumpără drepturile pentru producția
ruletei de la Hiram A. Farrand, iar din același an inventatorul începe
să lucreze pentru compania Stanley.
• 1932 – a fost nevoie doar de un an pentru ca Stanley să extindă
conceptul lui Farrand și să creeze trei tipuri diferite de rulete,
pentru trei tipuri de utilizatori finali.
• Șase ani mai târziu, compania Stanley scotea pe piață primul
model de ruletă cu sistem de blocare, dar fără sistem de retragere.
• În 1956 apare ruleta Stanley cu sistem de retragere a benzii,
aceasta fiind considerată și prima ruletă modernă.
• În 1963, Stanley primește brevetul pentru sistemul PowerLock.
Pentru prima dată, inovația a permis utilizatorului să extindă lama
ruletei și apoi să o fixeze în poziție, sistem ce permitea folosirea
ruletei cu o singură mână.
• În 2013, pentru a marca 50 de ani de la prima ruletă cu
sistemul PowerLock, Stanley scoate pe piață o versiune
aniversară în ediție limitată.
 • Clepsidra, inventata cu mii de ani in
urma, este un instrument de masurare a
timpului, ca perioada/interval, si nu
pentru a determina ora, asa cum era
cazul cadranelor solare, in Antichitate.
Istoria Cuvantul “clepsidra” provine din limba
greaca (“klepsydra”), termen
clepsidrei imprumutat din latina (“clepsydra”),
insemnand “”kleptein” – “a lasa sa
curga”/ “a scapa” si “hydor” – “apa”. Prin
urmare, este un fel de ceas cu apa (si nu
neaparat cu nisip, asa cum s-a
incetatenit perceptia acestui obiect).
• Cea mai veche clepsidra a fost
gasita, in 1904, la Karnak, un sit de
pe malul drept al Nilului, in Egipt,
cuprinzand ruinele mai multor temple.
Specialistii au stabilit ca a fost
fabricata pentru regele Amenophis
III, in jurul anului 1400 i.Hr. Este
un vas de alabastru, in forma unui bol
conic si cu un mic orificiu la baza, prin
care se scurgea apa. Timpul era
masurat cu ajutorul unor gradatii
vizibile, trasate pe peretii interiori ai
vasului. Acest tip de clepsidra cu un
singur vas indica timpul cu o eroare de
5-10 minute. In prezent clepsidra de la
Karnak este expusa la Muzeul din
Cairo.
• Utilizarea si functionarea clepsidrei au
dobandit forme diferite de-a lungul timpului.
In Grecia, era cunoscuta inca din secolul al V-
lea i.Hr., in timp ce, la romani, este
mentionata, in documente, ceva mai tarziu,
in 159 i.Hr., cand Publius Cornelius Scipio
Nasica si Marcus Popillius Laenas, doi
magistrati, construiesc o clepsidra
publica pentru a masura intervale de timp in
zilele noroase (cand nu se putea folosi
cadranul solar) si noaptea. In locul bolului au
preferat forma conica a vasului, pentru o
presiune adecvata si constanta, deoarece, in
vasele rotunde, debitul apei devenea din ce in
ce mai slab, pe masura ce vasul se golea.
Istoria balantei
• În urmă cu 7.000 de ani, egiptenii
descopereau cea mai simplă formă a
cântarului. Aceea era balanța. Cântăritul
lucurilor se făcea prin balansul a două greutăți
puse la capetele unei bări orizontale. Bara
centrală era susținută la mijloc de un pivot, iar
pe laterale, la distanțe egale, avea două talere
suspendate cu sfoară. Când nu era nimic pus
pe unul dintre talere, balanța stătea echilibrată.
La început era folosită pentru a cântări obiecte
mici. Se spune că avea o acuratețe de 99%.
• Cântarul egiptean a fost îmbunătățit de
romani. Balanța avea acum pe una dintre
jumătățile brațului central o singură
contragreutate ce putea fi deplasată de-a
lungul pârghiei, până când își găsea echilibrul.
Articolul de cântărit era pus pe brațul mai mic,
iar contragreutatea era deplasată până la
găsirea echilibrului. Marcajul dintre cele două
brațe arăta greutatea. Aceste două lucruri stau
la baza cântarului modern.
Cilindrul gradat
Cilindrul gradat a fost inventat de Albert
Einstein în anul 1909, pentru a ajuta la
măsurarea volumului unui lichid . Pipeta a fost
inventată de Warren Gilson în anul 1979,
pentru a extrage și a ușura măsurarea
lichidului.
Cilindrii gradați mari sunt de obicei fabricați
din polipropilenă pentru rezistența chimică
excelentă sau din polimetilpentenă pentru
transparență, făcându-i mai ușoare și mai puțin
fragile decât sticla. Are o bază din plastic sau
din sticlă (suport, picior, suport) și un „buț”
pentru turnarea ușoară a lichidului măsurat.
Vă mulțumesc pentru
vizionare !