Cronologia

Denumirea disciplinei deriva din cuvantul cronos – timp si logos – stiinta = disciplina despre timp/scurgerea
timpului. Obiectul de studio are in vedere sistemul vechi de masurare a timpului folosit de catre popoare si
transpunerea lor in sistemul chronologic actual. Cu ajutorul cronologiei, istoricul fixeaza in timp evenimente
istorice. Din perspectiva evolitiva trebuie avut in vedere faptul ca timpul a fost calculate pornind de la
observatia fenomenelor natural, in acest sens primele care au atras atentia fiind ziua si noaptea. Astfel,
intervalul scurs intre 2 rasarituri de soare a constituit la inceput singura modalitate de calculare a scurgerii
timpului, interval care astazi este cunoscut sub numele de “ziua civila”.

Cei care au impartit ziua civila in 24 de ore denumite “horae”, au fost romanii. Cu privire la momentul de
inceput al unei zile, au existat variatii de la popor la popor, fapt care s-a tradus intr-un system sau altul de
calculare a timpului. Astfel, egiptenii, chinezii sau romanii constata ca miezul noptii marcheaza inceputul
zilei civile. Babilonieinii aveau ca reper rasaritul soarelui, in vreme ce arabii si grecii se raportau la apusul
soarelui. Din punct de vedere astronomic, multa vreme, pana in 1920, astronomistii au considerat inceputul
zilei ora 12 ziua, acesta fiind momentul in care razele soarelui cad perpendicular pe pamant, impartind ziua
zicila in 2 jumatati egale. Acest reper nu era convenabil pentru practica.

Aprox. 1925 s-a convenit ca ziua astronomica sa inceapa ca si ziua civila la ora 24 sau 12 noaptea.

In ceea ce priveste intervalul chronologic de tipul saptamanilor este de retinut faptul ca acesta nu a fost
cunoscut de egipteni, fiind o inovatie a grecilor, dupa aceea reluata de romani. Insa prin asimilarea unor
practici mostenite de la evrei. Tot de la evrei provine si distinctia intre zilele lucratoare si ziua
Domnului.(dios Domini), romanilor datorandu-le numele zilelor in cadrul saptamanii. Astfel, acestea au fost
denumite dupa planetele cunoscute la acea vreme: Luni(Luna), Marti(Marte), Miercuri(mercur), joi (Jupiter),
vineri(venus), sambata(Saturn).

Din anul 321, Imparatul Constantin cel Mare a hotarar ca Dies Domini sa poarte numele de dominica In ceea
ce priveste anul, acesta corespunde miscarii pamantului in jurul Soarelui. In ceea ce priveste durata de
revolutie a Pamantului in jurul soarelui, care corespunde intervalului de 365 de zile, 5 ore, 48 minute, 46
secunde; an tropic/solar, el este putin mai scurt decat asa numitul an sieral, adica durata de timp necesara
astrelor care pornesc de la un punct fix pe sfera cereasca si se intorc in acelasi punct, interval calculate la 365
de zile, 6 ore, 9 min si 9 sec. Luna constituie intervavul necesar miscarii lunii in jurul pamantului. Acest
interval corespunde unui numar de aprox. 29 de zile si jum. Fiind cunoscut si sub numele de lunatie sau
rastipmul dintre 2 faze identice ale lunii.

Evolutia calendarului. In present nu se poate stabili cu certitudine cine a intrebuintat pentru prima data un
calendar si unde anume. Ce a putut fi reconstituit si probat cu surse istorice este faptul ca aprox. In jurul
anului 4236 i.Hr. ar fi aparut calendarul egiptean. Calendarul este definit ca fiind totalitatea regulilor care
slujesc la fixarea masurarii timpului de la intervalele cele mai mici si pana la cele mai mari. Exista calendare
solare, lunaro-solare, lunare.

Calendarul solar a fost folosit pentru prima data de egipteni si avea la baza observatia ca apele Nilului cresc
odata cu rasaritul stelei Sirius (denumita de ei Sothis). In urma acestei observatii a rezultat un calendar
annual de 365 de zile. Acest lucru era in contradictie cu anul solar, adica rezulta o diferenta de 6 ore intre
calendarul civil si cel solar, fapt care se traducea in diferenta de o zi, in 4 ani. – 100 de zile in 400 de ani.Prin
an solar se intelege anul tropic de 365 zile, 5 ore. Ca o completare la cele enuntate este de precizat ca dupa
un interval de 1460 de an, toate sarbatorile egiptene treceau prin toate anotimpurile, intervalele fiind
cunoscute sub numele de perioada sotiaca (Sotis 0 numele luceafarului de dimineata). Acest tip de calendar a
fost preluat si de persi in intervalul sec. 5-4 i.Hr., ei corectand acea neconcordanta de 6 ore dintre calendarul
solar si cel civil prin intercalarea unei a 13 luni la un interval de 120 de ani.

Calendarul lunaro-solar are la baza principiul ca prima zi a fiecarei lunatii coincide cu aparitia lunii noi si
totodata fenomele associate anului solar sa cada in aceleasi luni. Majoritatea popoarelor din Antichitate au
pornit de la calendarele lunare si au ajuns la cele lunaro-solare, care erau bazate pe revolutia lunii sip e
miscarea aparenta a Soarelui. Intre cei care au folosit calendarul lunaro-solar trebuie mentionat Babilonul

Calendarul lunar a fost folosit de arabi si de popoarele de religie musulmana. Arabii se orientau numai dupa
miscarea lunii si patrarele ei fara a tine seama deloc de anul solar. Din acest considerent, calendarul respectiv
continea doar 12 luni lunare(luna lunara/lunatie = miscarea lunii in jurul pamantului = aprox. 29 de zile,
alternand cu lunile cu 30 de zile astefel rezultand un an cu 354 de zile.) Calendarul primitiv arab a fost
reformat, insa acest lucru nu a condus la eliminarea neconcordantelor dintre anul civil si anul lunar
astronomic, mentinandu-se realitatea ca dupa 33 de ani, lunile si sarbatorile musulmane treceau prin toate
anotimpurile. Cel care a reformat inca odata calendarul a fost califul Umar, in 639 d.Hr. a decis sa
stabileasca un punct fix de la care sa inceapa numaratoarea anilor musulmani, iar momentul ales a fost ziua
de vinery, 16 iulie 622 (fuga lui Mohamad de la Mecca la Medina), moment in care incepe asa numita era a
Hejirei.

Din punct de vedere al evolutiei calendarului, o importanta deosebire o reprezinta istoria si evolutia
calendarului roman. Cel mai vechi calendar cunoscut este atribuit lui Romulus?, cunoscut si sub numele de
calendarul nehotarat, fiind alcatuit din 10 luni, incepand cu luna martie si terminand cu luna decembrie,
avand in total 304 zile. A fost reformat in vremea lui Numa Pompeliu 714-673 i.Hr., in sensul ca a adaugat la
cele 10 luni inca 2, respective ianuarius de 29 de zile si februarius de 28 intre decembrie si martie. Totodata,
el a redus 6 luni la 29 de zile astfel incat sa se ajunga la o proportie echilibrata cu celelalte 6 luni care aveau
30 de zile. Rezultau in total 355 de zile, iar pentru a pune de accord acest calendar lunar cu mersul apparent
al soarelui, a decis ca din 2 in 2 ani sa se intercaleze o noua luna Mercedonius, avand alternativ 22 si 23 de
zile, fiind plasata dupa 23 februarie, iar dupa ce se terminat zilele lui Mercedonius, se revenea la 24
februarie. Acest calendar a functionat pana in vremea lui Iulius Caesar, care in anul 46 i.Hr. a introdus
reforma iuliana sub influenta astronomului din Alexandria, Sasigene. Intre masurile luate, pot fi mentionate
urmatoarele: introducerea in calendraul anului 46 a inca 2 luni de 34 si 33 de zile, creandu-se astfel un an de
15 luni, care s-a intins pe 455 de zile, intre octombrie 47 si ianuarie 45 i.Hr. = ANUL CONFUZIUNII. De la
1 ianuarie 45 s-a aplicat noul calendar Iulian, denumit si stilul vechi?, ziua de 1 ian. Fiind considerata ziua de
inceput a anului calendaristic. In continuare s-a hotarat ca dupa 3 ani de 365 de zilesa urmeze un al patrulea
an de 366 astfel incat sa poata fi eliminate diferenta de 6 ore acumulata in cursul fiecarui an intre anul civil si
cel astronomic. Astfel, pentru cele 6 ore diferenta, din 4 in 4 ani se adauga 1 zi intercalate intre 23 si 24
februarie, unde fusese inainte luna Mercedonius. Este de retinut faptul ca lunile se impart in 3 parti egale
determinate cu denumiri specifice: calende, none si ide in cadrul carora zilele se numarau inapoi dupa
modelul ziua I, inainte de calendarele lui Marte, ziua a treia etc. Astfel, ziua intercalata e devenit ziua a sasea
inainte de calendarul lui Marte si intru cat exista deja in calendar o zi a 6-a inainte de calendarul lui Marte,
cea intercalate a fost numita Dies Bis Sextus – ziua a doua a sasea, de unde a derivate si denumirelea anului
respective – Bis Sextilis (anul bisect). Dupa preluarea crestinismului ca religie oficiala, ziua respective a fost
trecuta la sfarsitul lunii februarie, ca a 29-a zi. Calendarul Iulian a conservat denumirea lunilor asa cum erau
ele cunoscute din perioada anterioara, mai exact denumirile acestore reprezentau nr de ordine din calendarul
de zece luni – dec-10, nov-9, cu precizarea ca luna a cincea si a sasea au primit dupa moartea lui Cezar
(44i.Hr.)si a lui Augustus (14 d.Hr.), numele celor 2 imparati. O reforma a calendarului iulian s-a produs in
1582 de papa Grigore al 13-lea care a dorit sa puna de accord calendarul civil cu cel solar. Mai exact este
vorba despre desfiintarea intervalului de 10 zile intervenit intre cei 2 ani astronomici succesivi, luandu-se
masuratori ca dupa 4 octombrie 1582 sa urmeze vineri 15 octombrie 1582. Noul calendar a fost cunoscut sub
numele de calendarul Gregorian sau stilul nou, care in spatiul romanesc s-a folosit in Transilvania inca din
sec. 16, in Moldova si Tara Rom, fiind aplicat mult mai tarziu. Calendarul Gregorian a fost oficializat in
Romania in anul 1924 desi au existat porpuneri si incercari de oficializare a acestuia imediat dupa Marea
Unire.

O alta modalitate de calculare e timpului practicata in evolutia omenirii in ansamblu a fost prin raportare la
erele cronologice. Era cronologica este definite ca un moment fix in timp de la care incepe numaratoarea
continua a anilor, momentul de referinta fiind o data considerate importanta pentru poporul respectiv. Sunt
de mai multe tipuri, in functie de natura evenimentului de la care s-a pornit numaratoarea anilor:

- Ere politico sociale – din aceasta categorie pot fi enumerate era olimpiadelor, in Grecia – punct de
plecare anul 776 i. Hr, cand au fost initiate Jocurile Olimpice in Olimpia
- Era fondarii Romei (Ab Urben Condita) care ar fi inceput in anul 754 i.Hr, cand ar fi fost creat
orasul Roma, Din aceeasi categorie pot fi mentionate era orasului Antiohia, era Spaniei, era lui
Diocletian, etc.
- Ere universale- acestea fac trimitere la momentul facerii lumii sau al creari universului, pornind
indeosebi de la interpretarea vechilor texte religioase. Exista peste o suta de astfel de ere – era
Alexandrina, era Ecleziastica, era din Antiohia, era evreiasca, era de la Adam, respective era de la
Facerea Lumii. Ultimele 2 denumiri reprezinta sinonime pentru era bizantina, inceputul ei fiind fixat
la 1 septembrie 5509. In documentele provenite din spatiul romanesc(doc. Medieval scrise in limba
slava, greaca si romana intalnim exprimarea sintetica a datei prin raportare la facerea lumii, prin
formula valeat.
O a treia categorie de ere este reprezentata de erele religioase intelegandu-se faptul ca evenimentul de
referinta este de factura religioasa. O astfel de era o constituie Hejira sau era fugii lui Mohamad de la
Mecca la Medina, moment care s-ar fi petrecut vineri, 16 iulie 622. Era cu cea mai mare intrebuintare
din aceasta categorie o reprezinta era crestina sau era de la nasterea lui Hristos sau era noastra, care s-
ar fi produs la 25 dec 754/753 de la fondarea Romei. Dupa alti autori si dupa calculi mai recente,
momentul respective s-ar fi produs fie cu 2/4 ani mai devreme fie cu 15 ani mai devreme. Cu toata
eroare de calcul cu privire la nasterea domnului, modificarea de incepere?? A erei crestina este
imposibila. Cel care a calculate pentru prima data momentul datei nasterii lui Hristos este Dionisie
Exigus, care este socotit crestorul erei crestine. Data propusa de Dionisie pentru inceperea
numaratorii anilor a fost acceptata cu greu la nivelul intregii Europe, insa era noastra sau era crestina
a fost adimsa de catre papa in preajma anului 1000- denumire de Milenism (525-526). In spatiul
romanesc, era crestina a fost folosita cu precadere in Transilvania in datarea documentelor scrise in
slavo-romana, romana chirilica si greaca –(Moldoca si T.R.folosea era de la facerea lumii). Era
crestina a inceput sa fie intrebuintata si in Moldova si Tara Romaneasca din a doua jumatate a sec
16, pana in a doua jumatate a sec al 18-lea in parallel cu sistemul de datare prin valeat. Din a doua
jumatate a sec 18-lea s-a impus exprimarea datei prin raport la era crestina chiar daca cu character
 exceptional mai pot fi intalnite documante tratate prin valeat. In documentele scrise in limba latina
din toate cele 3 tari romanesti, datarea s-a facut prin era noastra.

Stilurile cronologice

Raportarea la stilurile cronologice reprezinta o alta modalitate de datare, intrucat prin stil chronologic
intelegem data de la care este calculate scurgerea timpului intr-un an calendaristic. Momentul de
referinta a variat de la popor la popor pana in faza in care s-a generalizat odata cu impunerea erei
crestine a considerarii datei de 1 ianuarie drept data de inceput a anului. Cunoasterea stilului
intrebuintat pe un anumit areal si intr-un interval anume este necesara pentru corecta stabilire a
concordantei dintre sistemele mai vechi de datare sic el actual.Dintre stilurile mai larg intrebuintate in
special in Evul Mediu pot fi amintite urmatoarele:
1. Stilul venetian conform caruia anul incepea la 1 martie.
2. Stilul Buneivestiri ( florentin care lua drept referinta 25 martie si care s-a folosit in Franta, Anglia
, Italia
3. Stilul de Pasti(stilul francez) potrivit caruia anul incepea de Pasti, system foarte greoi, in
conditiile in care Pastele este o sarbatoare mobile, dintr-o perioada de 35 de zile. Stilul
bizantin/ecleziastic incepea cu 1 septembrie si a fost folosit in general in spatiul ortodoxiei
precum Bizantul, Rusia si tarile romane.
4. Stilul de Craciun sau al nativitatii care considera data de 25 decembrie drept data de inceput a
anului si s-a folosit in spatiul german, in tarile catolice si in Anglia in anumite intervale.
5. Stilul circumcizium este stilul care apreciaza ca data de inceput a anului, data de 1 ianuarie. Stilul
a cunoscut o generalizare masiva, insa a patruns destul de greu in uzul popoarelor crestine. In
ceea ce priveste spatiul romanesc, in documentele de redactie slavo-romana si romano-chirilica
datate prin era bizantina, s-au folosit atat de stilul bizantin cat si de stilul circumciziunii. La
nivelul specialistilor au existat controverse pe marginea intervalelor precise in care s-a folosit un
stil sau altul. In present este stability ca in T.Rom s-a folosit era bizantina cu stilul bizantin in
toata perioada medieval, In moldova s-a folosit era bizantina cu stilul circumciziunii pana in anul
1572, primul an de domnie al lui Ioan Voda cel Cumplit, dupa care s-a folosit si in Moldova stilul
bizantin. In Transilvania, in documentele scrise in limba slava sau romano-chirilica, datate cu era
bizantina, s-a folosit stilul circumciziunii pana in intervalul 1603-1612, iar dupa aceasta data s-a
introdus si aici stilul bizantin. In documentele in limba latina s-a intrebuintat in totalitate era
noastra/crestina cu stilul circumciziunii, care nu indica probleme de datare diferita, intervenind ca
urmare a calendarelor folosite in mod diferit in functie de perioada.

Elemente secundare de datare

Atunci cand facem datarea inscrisurilor create in perioade mai vechi facem apel la elementele principale de
datare, an , luna, zi si respective la elementele cronologice secundare. In ceea ce priveste data, ca element
principal de datare, se face distinctia intre data cronologica/propriu-zisa si data topografica, adica locul in
care a fost redactat inscrisul. In ceea ce priveste elementele secundare de datare, avem in vedere perioada sau
ciclurile cronologice. In cadrul acestora, caracteristica este repetarea sirului anilor dupa un anumit interval de
timp. Un prim element: ciclul Solar, care desemneaza o perioada de 28 de ani, dupa care zilele saptamanii
cad pe aceleasi date din luna. Un al doilea element: ciclul lunar – perioada de 19 ani dupa care fazele lunare
pica in aceleasi date ale lunilor.