2.

Masacrele din Basarabia si Bucovina n cursul primelor saptamni de razboi n 1941, generalul Ion Antonescu dadea, cu privire la evrei, un ordin n care se putea citi ntre altele: Circulatia evreilor pe strazi va fi oprita de la ora 18 si pna dimineata la ora 7. n acest interval de timp, evreii vor fi grupati pe cartiere si adunati n anumite cladiri mai mari, sub paza, pentru a se putea supraveghea si sanctiona imediat orice ncercare de tulburare...se vor lua ostateci dintre conducatorii cunoscuti ai evreilor, comunistilor... care vor fi mpuscati imediat ce se va produce un act de rebeliune sau terorism . Acest ordin a fost retransmis la 30 iunie 1941 de catre Armata a 4-a si de catre Ministerul Afacerilor Interne, catre prefecturile de politie. La 17 si 18 iunie 1941 a avut loc la Galati conferinta legiunilor de jandarmi Chilia, Ismail si Cetatea Alba si la Roman conferinta legiunilor Orhei, Lapusna si Balti. La aceste conferinte generalul C.Z. (Piki) Vasiliu, inspector general al jandarmeriei, a dat ordin de curatare a terenului. El ntelegea prin aceasta expresie exterminarea pe loc a tuturor evreilor din mediu rural, includerea n ghetouri a celor din mediu urban si arestarea tuturor suspectilor, a membrilor Partidului Comunist si a celor ce detinusera functii nalte sub administratie sovietica . Acest ordin a fost retransmis oral sau n scris de catre toti comandantii de jandarmi . Un alt ordin al lui Piki Vasiliu preciza: Minoritatea evreiasca... va fi urmarita cu ultima energie, cunoscut fiind ca evreii, aproape n totalitatea lor, au pactizat frateste cu comunismul si s-au dedat la cele mai mari acte de ostilitate contra armatei, autoritatilor si populatiei romnesti... . La 3 iulie 1941, Mihai Antonescu, vicepresedinte al Consiliului de Ministri, care asuma si raspunderea conducerii statului atunci cnd Ion Antonescu se afla pe front, organiza o conferinta cu inspectorii administrativi si pretorii care urmau sa fie trimisi n Basarabia si Bucovina. n ordinul telegrafic din 12 iulie 1941 transmis administratiei Basarabiei si Bucovinei, Mihai Antonescu dispunea: Actiunile imediate de realizat sunt, conform instructiunilor si principiilor stabilite la Bucuresti: se va asigura curatirea terenului de comunisti:

nlaturarea bolsevicilor, a elementelor nesigure si a evreilor provocatori din teritoriu; nlaturarea evreilor de la sate . Aceste ordine, emise de la cel mai nalt nivel aveau sa fie urmate de altele provenind de la subalternii marilor sefi din cadrul birocratiei: Toti ucrainenii si romnii care au fost de partea comunistilor sa fie trecuti peste Nistru, iar toti minoritarii (adica evreii nota autorului ) din aceeasi categorie sa fie exterminati ; Se vor identifica si aresta toti evreii de orice vrsta si sex ce s-ar mai gasi pe teritoriul rural . La 9 iulie 1941 se raporta generalului Voiculescu, guvernatorul Basarabiei, ca jandarmii au nceput actiunea de curatire a terenului . Din ziua de 9 iulie crt., s-a si trecut la executare. Misiunea acestor echipe este de a crea n sate o atmosfera defavorabila elementelor iudaice, n asa fel nct populatia singura sa caute a le nlatura prin mijloacele ce vor gasi mai indicate si adaptabile mprejurarilor. La sosirea trupelor romne, atmosfera trebuie sa fie deja creata si chiar sa se fi trecut la fapte . La 17 iulie 1941, generalul Topor, comandant al jandarmeriei militare, afirma ntr-un decret n care cerea deportarea evreilor dincolo de Nistru: Tara nu are nevoie de evrei si trebuie curatata de evrei . Multi evrei din Basarabia sau din Bucovina au fost executati ca ostatici. Pentru aceste executii n-au fost necesare justificari postfactum. Sistemul care consta n a-i lua pe evrei ostatici era generalizat, mai ales n Moldova, Basarabia si Bucovina . Teoretic, pentru fiecare soldat romn sau german mpuscat erau lichidati 50 de evrei. n realitate, cteva mpuscaturi izolate si fara nici un efect sau anumite ordine date de ofiteri romni sau germani provocau executii n masa ale ostaticilor evrei. Aceasta decizie, ca si ordinele de a curata terenul, luarile de ostatici, sau executarea acestora dovedesc faptul ca, att n Moldova, ct si n Basarabia si n Bucovina responsabilitatea pentru asasinarea evreilor romni le revine n mod limpede autoritatilor centrale romne. Dupa 1 iulie 1941 au nceput masacrele sistematice ale populatiei evreiesti, efectuate de jandarmeria romna, care avea misiunea

permanenta, prioritara de a curata terenul, adica de a mpusca elementele comuniste si evreiesti. Masacrele din Basarabia si Bucovina au fost precedate de executii de evrei n vestul rului Prut. La 27 iunie 1941, n satul Sculeni, situat la frontiera romno-sovietica...trupele romne din regimentul de vnatori nr. 6, au cerut si au obtinut de la comandantul german pe lnga care erau afectati sa li se repartizeze un sector de lupta la Sculeni, cu intentia de a se razbuna pe evrei. n cursul luptelor mentionate, ofiteri din al 6-lea regiment de vnatori au pretins ca fusesera atacati de populatia evreiasca locala cu mpuscaturi si cu grenade. Dupa ocuparea localitatii Sculeni, comandantul sectorului de lupta a ordonat evacuarea populatiei civile, care a fost dusa la Stnca Roznovanu, la vest de Prut. Aici, sub supravegherea capitanului Ion Stihi si a sublocotenentului Eugen Mihailescu si cu participarea activa a fostului primar legionar din Sculeni, Gheorghe Cimpoesu, se efectueaza o triere a populatiei locale, mpartind-o n evrei si crestini. Crestinii sunt condusi n satele Crlig si Copou, iar evreii ramn pe loc. Sublocotenentul Eugen Mihailescu, student n teologie, fost legionar, fiu al notarului din Sculeni, si capitanul Stihi silesc 40 de evrei sa-si sape gropile si apoi aduna ntr-o pnza de cort aurul, bijuteriile si alte obiecte de valoare pe care evreii le aveau la ei . Dupa aceea, ei executa cel putin 311 evrei, prin mpuscarea lor cu mitraliera si cu alte arme automate. Acest masacru a fost confirmat de depozitiile ofiterilor romni din regimentul 6 de vnatoare. La 3 iulie 1941, trupele Regimentului al 16-lea de Infanterie au ocupat satul Ciudei din Bucovina. Aceleasi trupe, comandate de comandantul Valeriu Carp, asasinasera n timpul retragerii lor, cu un an nainte, zeci de evrei, dintre care patru din Ciudei, n Bucovina. Sub conducerea aceluiasi comandant, fusese asasinata aproape ntreaga populatie evreiasca din localitate. Numarul victimelor variaza ntre 450 si 572 de persoane. Printre altele, au fost asasinate familiile: Babat, Grnberg, Schchter, Moses, Rosenblatt, Kula, Hartman . Nathan Schuller, proprietarul morii, care avea minile fracturate, a fost pus n lanturi de tarani si plimbat prin sat. nvatatorul scolii, Sumer Saltinger, a fost mpuscat de un taran n fata casei lui. Nevasta a fost silita sa-l ncarce ntr-o roaba, sa-l duca la cimitir si sa-l ngroape .

La 8 km de Ciudei, n satul Crsnisoara Noua, familia lui Smil Katz a fost ucisa de tarani cu ajutorul topoarelor, furcilor, coaselor si sapelor. La 4 km de Ciudei, n satul Crasna, evreii au fost acuzati de a fi aruncat podul n aer, pod care, n realitate, fusese distrus de trupele sovietice. Au fost mpuscati 50 de evrei n padurea Crasna. La 4 iulie 1941, trupele romne au ocupat orasul Storojinet. Masacrul a nceput imediat. n timp de doua zile au fost mpuscati aproximativ 200 de evrei: femei, barbati, batrni, copii . ...Cei 4 000 de evrei care scapasera cu viata au fost cazati n doua scoli, unde au ramas trei zile fara hrana si fara apa. Ei aveau totusi permisiunea sa bea apa din mlastini. Primarul orasului, recent numit n aceasta functie, avocatul Petru Bruja, avusese intentia de a-i trimite pe evrei napoi la casele lor, nsa colonelul Alexandrescu, comandantul cercului de recrutare, s-a opus acestui proiect. Primarul si-a prezentat demisia, si n locul sau a fost numit un oarecare Dimitrie Rusu. S-a organizat un ghetou pe urmatoarele strazi: Gradiniti, Ieronim, Malcinschi, Lumea Noua. Casele evreilor au fost jefuite. La ordinul lui Stefan Tomovici, ajutorul primarului, fost senator liberal, evreii erau mobilizati zilnic pentru a matura strazile. Comandantul legiunii de jandarmi, comandantul Brzescu si secretarul primariei, Isidor Palade, au avut o atitudine omeneasca fata de evrei. Mai multi supravietuitori au declarat ulterior ca Serban Elandol, mare proprietar de terenuri agricole, a ncercat sa-i ajute si cu unele cazuri a reusit. n fiecare zi, n ordine alfabetica, evreii erau trimisi n lagarul de tranzit de la Edineti, districtul Hotin. Cu exceptia unui numar de 11 familii, toti evreii din Storojinet au fost deportati n Transnistria. S-au facut exceptii pentru medici, pentru specialisti n fabricarea alcoolului si a lemnului pentru constructii . Tot la 4 iulie 1941, n satele nvecinate orasului Storojinet (Ropcea, Iordanesti, Patrauti, Panca, Broscauti), trupele de ocupatie jefuiesc si ucid populatia evreiasca, tot cu aceeasi salbaticie. Unul dintre masacrele cele mai oribile a avut loc la Banila pe Siret unde localnicii, sub conducerea primarului Moscaliu si a unui oarecare Burbaza, ucid 15 evrei, dintre care faceau parte, batrnul M. Satran, un orb n vrsta de 80 de ani, Jacob Fleischer si Jacob Brecher mpreuna cu fiica sa. Corpul lui Brecher a fost taiat n bucati, iar cu sngele Iui s-au uns osiile carutelor. Vaznd asemenea salbaticii, preotul Stefanovici al parohiei din Banila a refuzat a doua zi

(duminica) sa intre n biserica . El a declarat enoriasilor sai: Mi-e rusine sa intru n biserica, cnd coreligionarii mei s-au dedat la crime... Rusine . Tot la Banila, doctorul Salzberg a fost silit sa paraseasca locul n care era detinut pentru a da ajutor la o nastere foarte grea. Drept rasplata, tatal lehuzei, Ciornei, l-a maltratat groaznic, apoi un locotenent a tras asupra lui focuri de revolver. Totusi, a scapat cu viata. A ncercat apoi rentors n lagar sa se sinucida, nsa n-a reusit . La Banila pe Ceremus (Storojinet), 170 de evrei au fost executati de un grup de tarani condus de Ioan Colodelo si de Alexe Mateias . La 5 iulie 1941 au avut loc masacre n toate satele locuite de evrei din districtul Storojinet. n satul Stanestii de Jos au fost ucisi, prin lovituri cu patul pustilor sau prin simple lovituri, un numar de 80 pna la 88 de evrei de catre locuitorii ucraineni, ruteni si de armata. n satul Stanestii de Sus au mai fost ucisi alti 40 de evrei . n cartea sa Pogromurile din Bucovina si din Dorohoi, publicata n 1945, Marius Mircu mentioneaza numele unui numar 47 de evrei ucisi la Stanestii de Jos si Stanestii de Sus. Tot n districtul Storojinet, la Jodova Veche, Rabinul Ghinsberg a scapat numai cu barba smulsa, cu rani la cap si cu trupul ntepat de baionete, dar au fost mpuscati Eli Schnitter cu sotia si Bubi Engel. Multe fete au fost violate si tuturor batrnilor li s-au taiat barbile. Nu se va sti niciodata cti evrei au fost omorti n ziua aceea si cti mai trziu. Se stie numai ca din cei 543 de locuitori evrei ai celor doua Jadove, au supravietuit masacrelor de acasa, a celor din convoaie, a celor din lagarul Edineti si a celor din Transnistria, numai 80 de suflete . La Costesti (districtul Storojinet), localnici, ucraineni, fosti membri ai L.A.N.C., i-au adunat pe evrei, si au chemat apoi armata romna, care i-a executat ntr-un cmp, n apropierea casei unui oarecare Honceruc. Au fost ucisi atunci un numar de 360 pna la 420 de evrei. Marius Mircu mentioneaza numele a 33 de familii totaliznd 105 persoane care au fost asasinate la Costesti . La Budinet, din 8 locuitori evrei, au fost ucisi 6, printre care Isidor Berghof, secretarul Comunitatii din Storojinet, care a fost mpuscat dupa ce i s-au scos ochii . La 5 iulie 1941, trupele romne au intrat n orasul Herta. Printre aceste trupe au fost unitati ale diviziei a 7-a de infanterie, dintre care facea parte compania a VII-a de politie, comandata de comandantul

Gheorghe Vartic. La ordinul comandantului Vartic a fost constituita o gazda civica, alcatuita din locuitorii Hertei, apoi a fost adunata populatia evreiasca si retinuta pe loc. Aproximativ 1.500 de evrei au fost ngramaditi n cele patru sinagogi ale orasului si ntr-o pivnita. Dintre acestia, au fost mpuscati aproximativ 100 n moara Kislinger si 32 n gradina situata n spatele prefecturii. n aceasta gradina, evreii au fost siliti sa-si sape singuri groapa, dupa care a urmat executarea lor la orele 4 dupa-amiaza. n moara lui Kislinger o gramada de cadavre ce nu fusesera ngropate nca era pazita de un soldat care-i mpusca, din timp n timp, pe cei ce se mai miscau. S-au produs si numeroase violuri. Listele evreilor care urmau sa fie executati fusesera alcatuite de: Panait Chifu, Mihai Stefanescu, Ilie Steclaru si de Iancu Alexandrescu, membri ai garzii civice. O fetita, n vrsta de 5 ani, Mina Rotaru, care mai respira nca dupa ce fusese mpuscata, a fost aruncata de vie n groapa; o femeie care tinea un sugar n brate a fost, de asemenea, mpuscata; au mai fost mpuscati doi batrni n vrsta de 90 de ani . Tot la Herta, la ordinul comandantului Vartic, sergentul major Motrici a executat 35 de evrei . n cursul acelorasi zile, evreul Sulim Leibovici, al carui tata fusese mpuscat la Herta, a fost nhamat la o caruta, n care se aflau cadavrele unor soldati sovietici morti si silit sa traga aceasta caruta plina prin oras. n timpul acesta, Iganat Costica, locuitor din Herta, l batea si-l numea Stalin . n cursul noptii dintre 5 si 6 iulie 1941, n localitatea Sadagura, Victor Rusu, nvatator, s-a proclamat comandant al garzii civice, formata din initiativa lui. El a asasinat, mpreuna cu banda sa de tarani, mai mult de 100 de evrei la Sadagura, Jucica Noua si Rohozna. Victimele au fost, n prealabil, jefuite; tinerele fete, violate nainte de executarea lor, care a avut loc ntr-o padure. Ctiva evrei au reusit sa supravietuiasca masacrului fugind sau zacnd nemiscati printre cadavre. Marius Mircu mentioneaza 32 de nume de victime, apartinnd unui numar de 13 familii. Se pare ca s-au auzit multa vreme hohotele de plns ale unui sugar, care proveneau din groapa comuna . Peste cteva zile, la Jucica Noua, o patrula de soldati romni, nsotita de primarul Novac, a arestat 4 evrei. Ei au fost legati unul de altul, executati, jefuiti si aruncati ntr-o groapa deschisa, unde au ramas legati, asa cum fusesera timp de mai mult de o luna, dupa care s-a dat aprobarea de a-i nhuma .

n aceeasi zi, la Cernauti, capitala Bucovinei, n mai putin de 24 de ore au fost ucisi mai mult de 2.000 de evrei . Autorii masacrelor au fost, din nou, trupele romne, patrule germane, localnicii sau jandarmii romni. La cimitirul evreiesc s-au sapat doua gropi comune, continnd, fiecare, 250 de morti, si o a treia groapa, care cuprindea un numar mai mic de morti . La 9 iulie 1941, tot la Cernauti, trupele germane au executat 400 de evrei si au incendiat cu ajutorul grenadelor marea Sinagoga din Cernauti . ncepnd din 9 iulie pna la 12 iulie au avut loc asasinate colective de evrei n districtele Cernauti, Hotin si Soroca. La 9 iulie, la Zornachie (Cernauti) si Rapujinet (Cernauti), trupele SS si trupele romne executa 162 de evrei si la Cotmani sunt ucisi alti 27 de evrei . Aproape de Marculesti, aceeasi unitate aflata sub comanda colonelului Ermil Mateias a executat evreii din Stnca Roznovanu si, la ordinul sau si al capitanului Ion Stihi, au mai fost executati 400-500 de evrei la Gura Cainari, dintre care multi erau sugari . n prealabil, s-au jefuit toate bunurile acestor victime. Un alt masacru de amploare a avut loc chiar la Marculesti . Un colonel de intendenta declara: n interiorul comunei Marculesti m-am dus sa adun faina si subzistenta necesara alimentarii trupelor noastre, si aici am gasit cadavre de evrei, civili, barbati si femei, printre care unii cu abdomenul spintecat, iar femeile avnd bucati de surcele n organul lor genital. Conform actului de acuzare din procesul Antonescu si conform depozitiei colonelului Romulus Muresanu, la Marculesti si la Gura Cainari au fost mpuscati mai mult de 1.000 de evrei ... Iata cum a avut loc operatiunea de curatare a terenului n departamentul Orhei. Legiunea de jandarmi din Orhei, instruita de generalul C.Z. Vasiliu, inspector general al jandarmeriei, se ndreapta cu trenul spre Ungheni, nca de la declansarea razboiului. Aici, la ordinul comandantului legiunii, comandantul Filip Bechi si sub supravegherea capitanului Iulian Adamovici, adjunct al comandantului, ordinele de a curata terenul sunt nmultite. La Cornava, n departamentul Orhei, jandarmii sunt din nou ndoctrinati n aceasta privinta de catre al doilea adjunct al comandantului Legiunii de jandarmi din Orhei, Constantin Popoiu, locotenent de jandarmi si fost deputat si prefect de Orhei n timpul guvernului

Goga-Cuza . La 16 iulie 1941, comandantul de jandarmi Filip Bechi si locotenentul Popoiu decid sa execute mai mult de 100 de evrei care se aflau n lagarul ghetoului din Telenesti. La aceasta executie care a avut loc n zorii zilei de 17 iulie au participat locotenentul Constantin Popoiu si aproximativ 50 de jandarmi. Sunt, de asemenea, executati la ordinul adjutantului Mincu Filip douazeci de femei si un numar nespecificat de copii la 18 iulie, la Telenesti . Dupa 18 iulie au fost asasinati tot la Telenesti nca alti 5 evrei, dintre care 4 fusesera transferati la alte posturi de jandarmi . n seara lui 19 iulie 1941, comandantul Legiunii de jandarmi din Orhei se instalase n orasul Orhei. S-a luat imediat decizia de a-i extermina pe evreii internati n oras n trei locuri: n scoala industriala (600 de detinuti), n sinagoga si ntr-o casa particulara (alti 2-300 de detinuti). n curtea politiei mai fusesera retinuti nca alti 500 de evrei. Primul masacru s-a exercitat asupra evreilor detinuti n sinagoga. Cei 2-300 de evrei care se aflau, o parte n sinagoga, o parte n casa particulara, fusesera asasinati de un grup de 36 de jandarmi romni . Acest asasinat avusese loc n dupa-amiaza din 21 iulie la Silistea. n seara aceleiasi zile, un al doilea lot de evrei, care se aflau n curtea scolii industriale si care cuprindea aproximativ 600 de persoane, este escortat spre periferia Slobozia Doamna, catre un punct numit Vararie. Alaturi de jandarmi se afla si un pluton de soldati germani care, pe drum, mpusca aproximativ 60-70 de evrei, majoritatea dintre ei fiind niste batrni. Un alt grup de evrei fusesera ucisi prin lovituri cu patul pustilor pe podul de la Raut de jandarmii romni. La Slobozia Doamna, cei aproximativ 500 de evrei au fost executati . Dupa masacrele din Orhei, sergentul major Andrei Croiala fusese vazut deschiznd cu baioneta gura unui cadavru pentru a-i scoate dintii de aur si taind degetul altuia spre a-i lua inelul . ....n ciuda colaborarii ocazionale dintre armatele romne si armatele germane la asasinarea evreilor romni, ntelegerea nu a fost perfecta. n urma asasinarii celor 48 de evrei mpuscati ntr-o mlastina dintre satele Taura Noua si Taura Veche, armata a XI-a germana a protestat pe lnga Marele Cartier General al Armatei Romne, considernd ca asemenea incidente afecteaza prestigiul armatelor romne si germane. Acest protest pare ciudat, daca tinem seama de masacrele nfaptuite de germani n Basarabia si Bucovina .

Un document al Einsatzgruppe D ne ofera o clarificare importanta referitoare la nemultumirea germanilor: Romnii actioneaza mpotriva evreilor fara nici un plan preconceput. Nimeni n-ar avea nimic de spus n privinta executiilor foarte numeroase de evrei, daca pregatirea lor tehnica, precum si modalitatea de a le efectua n-ar fi insuficiente. Romnii lasa persoanele executate acolo unde se prabusesc, fara a le ngropa. Einsatzkommando a ndemnat politia romna sa procedeze cu mai multa ordine din acest punct de vedere. De fapt, problema pusa de germani nu era problema executiilor n sine, ci aceea a modului dezordonat, lipsit de planificare si de tehnicitate al acestor executii nfaptuite de trupele romne si de jandarmii romni. IV. LAGARELE DE TRANZIT, GHETOURILE, DEPORTARILE SI ALTE FORME DE ASASINAT N MASA 1. Moldova si Muntenia La 21 iunie 1941, Ion Antonescu a ordonat ca toti evreii valizi de la 18 la 60 de ani, care se aflau n satele dintre Siret si Prut, sa fie evacuati n Oltenia, n lagarul de la Trgu Jiu si n satele din mprejurimi. Membrii familiilor acestor evrei si toate celelalte familii evreiesti din alte sate ale Moldovei au fost evacuate n comunele urbane din departamentele implicate. Aceeasi masura a fost luata pentru ntreaga populatie evreiasca din Romnia care domicilia n zonele rurale . n afara de lagarul de la Trgu Jiu, au mai existat si alte lagare la Craiova, la Caracal, Turnu Severin si la Lugoj . n ntreaga Moldova si ntr-o mare parte a tarii au fost internati sute de evrei, care raspundeau cu viata pentru faptele coreligionarilor lor. Internarile de ostatici au durat de la 30 iunie 1941 pna la 23 ianuarie 1942 , dar n Regat nu au avut loc executii de ostateci. Organizarea lagarelor s-a efectuat la ordinul Ministerului Afacerilor Interne sau al Marilor Unitati Militare si a fost executata de unitati ale

armatei si de jandarmerie . O adresa a colonelului Captaru, prefect al departamentului Iasi, trimisa Ministerului de Interne n iulie 1941 este semnificativa n privinta deportarilor evreilor din Moldova spre sudul tarii. n adresa se mentioneaza deportarea din Moldova a 829 de evrei (275 barbati, 377 femei, 98 baieti, 79 fete) n 24 vagoane (12 vagoane de calatori pentru femei si copii si 12 vagoane de marfa pentru barbati). La 12 noiembrie 1941, la ordinul Maresalului Antonescu, Marele Cartier General al Armatei prezenta o statistica din care, iata, rezulta ca n Romnia 47.345 de evrei erau folositi la munca de utilitate civica (munca obligatorie) . Unii evrei efectuau munca obligatorie n localitatile unde domiciliau. Altii, nsa, munceau n asa-zisele detasamente exterioare de munca, trimise uneori la sute de kilometri distanta. O lista a Marelui Stat Major (nedatata) indica faptul ca n detasamentele exterioare de munca se aflau mai mult de 17.000 de evrei, raspnditi n 21 de judete ale tarii . Adeseori situatia acestor evrei era dramatica. Folositi la munci extrem de grele (spart pietre, reparat drumuri), ei se aflau ntr-o stare de extenuare fizica accentuata . La 11 iulie 1942, Marele Stat Major a ordonat organizarea unor deportari ca pedeapsa pentru abaterile comise n timpul muncii obligatorii . La 24 iulie 1942, Presedintia Consiliului de Ministri a ordonat Ministerului Afacerilor Interne, prin ordinul nr. 9283 sa-i deporteze n Transnistria pe toti evreii comunisti sau simpatizanti comunisti. La 13 iulie 1942, Ministerul Afacerilor Interne a ordonat executarea acestui ordin n urma caruia 1.045 evrei au fost deportati n Transnistria . La 3 septembrie 1940, Prefectura Politiei Capitalei aresteaza n Bucuresti 395 de evrei, dintre care o parte suspecti de comunism, iar alta parte cea mai numeroasa formata din cei care, n luna decembrie 1940, au facut cereri de plecare n Basarabia, cereri gasite n arhivele legatiei U.R.S.S. din Bucuresti . La 8 septembrie 1942, evreii arestati n ziua de 3 septembrie sunt deportati n Transnistria. De-a lungul drumului,

numarul lor va creste pna la 578, caci se vor adauga prin statii evrei din aceeasi categorie, arestati n orasele de provincie. Odata cu acestia, evreii comunisti sau suspectati de comunism, internati n lagarul de la Tg. Jiu, n numar de 407, sunt mbarcati n vagoane de marfa, cu destinatia Transnistria. Cu acelasi tren sunt expediati n Transnistria 554 de evrei suspectati de comunism, aflati n libertate n diferite orase ale tarii, n special n Bucuresti, Timisoara; Arad, Galati, Roman, Botosani si Iasi, si 85 de evrei condamnati pentru activitate comunista, care la aceasta data se aflau n penitenciare, n curs de executare a pedepselor . La 22 septembrie 1942, un nou lot de 148 evrei sunt trimisi mpreuna cu familiile lor n Transnistria pe baza rapoartelor facute de generalul Cepleanu , iar un alt lot de evrei arestati la 2 octombrie 1942, va fi eliberat 11 zile mai trziu si nu a fost trimis n Transnistria . La 13 mai 1943, un detasament de 250 evrei din Bucuresti a plecat la Balta, n Transnistria, la munca obligatorie . Acesta a fost unul dintre ultimele transporturi de evrei din Moldova si din Muntenia spre Transnistria.

2. Basarabia si Bucovina a. Alte asasinate n masa . La 25 iulie 1941, un convoi de 25.000 evrei romni a fost condus de trupele romne dincolo de Nistru, n Ucraina. nsa autoritatile germane au decis sa-i ntoarca pe acesti 25.000 evrei romni n Basarabia. Condusi la Scazinet, se face o triere, batrnii, bolnavii si indivizii istoviti, aproximativ 1.000 de suflete, fiind ngramaditi separat, li se spune ca vor fi internati ntrun azil de batrni. Toti au fost mpuscati si apoi ngropati ntr-un sant antitanc, la 6 august 1941 . Acest masacru a fost efectuat de trupele germane. La 13 august 1941,

convoiul format din 24.000 evrei romni se afla ntre Scazinet si Iampol. Circa 150 de persoane s-au oprit pentru a se odihni ntr-o padure. Ele au fost mpuscate pe malul fluviului de trupele germane. Chiar si n ultimul moment, la trecerea Nistrului, nemtii au mai mpuscat 800 de evrei, care nu trecusera apa la ora ce se fixase pentru terminarea operatiunii . Dintre acesti 25.000 de evrei din Basarabia, izgoniti dincolo de Nistru de armatele romne, la 25 iulie 1941, s-au ntors doar 16.500 de persoane, la 17 august 1941. Mai mult de 8.000 de evrei si-au pierdut viata ntr-un interval de timp de trei saptamni. La 1 august 1941, din ordinul Gestapoului sunt ridicati din ghetoul Chisinau 450 evrei, n special intelectuali si femei frumoase. Condusi afara din oras, la Visterniceni, au fost mpuscati 411 dintre ei. Ceilalti 39 au fost readusi n ghetou spre a povesti ce s-a petrecut . Un alt masacru, aproape de Nistru, a avut loc la 6 august 1941. Jandarmii din Compania 23 Politie executa prin mpuscare 200 evrei, pe care i arunca n Nistru. Faptul este raportat laconic de Inspectoratul de Jandarmi Chisinau (raport nr. 80 din 13 august). Nu se indica nici mprejurarile, nici localitatea n care s-a savrsit macelul.

b. Lagarele de tranzit. Deportarea evreilor din Basarabia si Bucovina a constituit un proces amplu si sistematic stabilit de generalul Antonescu si de colaboratorii sai apropiati. Acest proces a fost implementat de Marele Stat Major al Armatei cu violenta si brutalitate. O nota a Secretariatului General al Consiliului de Ministri din 24 ianuarie 1944, privind diversele interventii ale anumitor oameni politici n favoarea evreilor romni, dadea urmatoarea explicatie oficiala referitoare la cauzele ce determinau deportarile evreilor din Romnia. Deportarea masiva a evreilor din Bucovina n Transnistria a nceput n august 1941. A urmat apoi deportarea celor din Chisinau si din Basarabia. Mai trziu, masura deportarilor s-a extins si la evreii din Ardeal si Banat, n

proportie, nsa, mult mai mica, deportarea facndu-se din motive precise. Astfel, pe cnd deportarea evreilor din Bucovina si Basarabia s-a facut pentru a da o satisfactie simtului de onoare al poporului romn, ultragiat prin: atitudinea evreilor fata de armata romna la retragerea acesteia din teritoriile cedate n iunie 1940 si prin: atitudinea lor fata de populatia romna n timpul ocupatiei U.R.S.S.; celelalte deportari de evrei din vechiul Regat, Ardeal si Banat s-au facut pe baza dispozitiilor domnului maresal Antonescu care a ordonat, la 17 iulie 1942, ca toti evreii gasiti ca au nfrnat legile si dispozitiunile actuale sa fie deportati pe Bug. Aceasta masura, ca si altele ordonate de domnul maresal, cu privire la trimiterile evreilor pe Bug evreii comunisti, evreii trecuti la alte religii, evreii care se sustrag de la munca obligatorie au avut ca scop combaterea nerespectarii legilor si degajarea centrelor aglomerate de elementele iudaice parazitare, care traiesc din nfrngerea legilor de economie si ordine interna . Rezulta n mod limpede din aceasta explicatie oficiala ca motivul principal al deportarii evreilor din Basarabia si Bucovina a fost sa dea satisfactie simtului onoarei al poporului romn, cu alte cuvinte din motive de propaganda. Antonescu, personal, s-a implicat n aceasta propaganda atunci cnd, ntr-un ordin dat armatei romne la 6 iulie 1941, prin intermediul Ministerului Afacerilor Interne, neamul evreiesc a supt (sic) pinea saracilor, a speculat si a oprit dezvoltarea neamului romnesc timp de cteva secole si vorbea despre nevoia de a ne scapa de aceasta plaga a romnismului, prin masurile ce se afla n curs de aplicare si care vor fi continuate dupa normele ce voi hotar . La 8 iulie 1941, n cadrul unei sedinte a Consiliului de Ministri, Mihai Antonescu afirma fara echivoc, referindu-se la deportarile evreilor: nu exista n istoria noastra un moment mai favorabil .

Doua zile mai trziu, Mihai Antonescu, vicepresedinte al guvernului, explica inspectorilor administrativi si pretorilor trimisi n Basarabia si Bucovina: Actiunea de purificare etnica se va desfasura prin ndepartarea sau izolarea n tabere de munca, n locuri unde nu-si vor putea exercita influentele nefaste , a tuturor evreilor, ct si a celorlalti straini de neam a caror atitudine este ndoielnica... La sfrsitul lunii iulie 1941, autoritatile militare romnesti ncepeau deportarea masiva a evreilor din Basarabia si Bucovina dincolo de Nistru. Evreii fusesera adunati n coloane si mpinsi spre Nistru. n cursul actiunii, trupele romnesti de jandarmerie s-au lovit de rezistenta autoritatilor militare germane care considerau ca actiunea respectiva era prea grabita. Lagarele de tranzit din Basarabia si Bucovina au luat nastere tocmai datorita opozitiei autoritatilor militare germane, care nu permiteau, n prima jumatate a lunii august (1941), deportarea masiva, dincolo de Nistru, a populatiei evreiesti din Bucovina si Basarabia. Nici nu se punea problema eliberarii lor. S-a recurs deci la solutia provizorie a lagarelor de tranzit. La 5 august 1941, un prim convoi de evrei romni, compus din 3.000 de persoane, este mpins ndarat, dincolo de Nistru, la Atachi, de catre germani . La 6 august 1941 conflictul romno-german referitor la deportarile evreilor dincolo de Nistru devine evident. Germanii nu permit trecerea spre Ucraina a evreilor, care sunt condusi napoi sub escorta la Secureni . Germanii au fost foarte ngrijorati si la 12 august 1941, Berlinul primea un raport: maresalul Antonescu ordonase ca 60.000 de evrei din Vechiul Regat sa fie transferati n Basarabia pentru a fi repartizati la construirea drumurilor. De asta data germanii s-au alarmat. Ei au ntrezarit spectrul a mai mult de jumatate de milion de evrei, ba chiar mai mult, de evrei trecnd Nistrul, n spatele unei Einsatzgruppe D foarte slabita si, oricum, coplesita de misiunea istovitoare pe care o reprezenta exterminarea

evreilor din sudul Ucrainei. Cei 600 de oameni ai Einsatzgruppe-i aveau sa se prabuseasca sub greutatea evreilor din zonele avansate precum si din cele din spate. Reactia germana a fost rapida. La mai putin de o saptamna dupa ordonarea mobilizarii n vederea muncii, legatia germana l sfatuia pe primul ministru adjunct, Mihai Antonescu, sa nu procedeze la eliminarea elementului evreiesc dect ntr-un mod lent si sistematic. La 30 august 1941, seful misiunii militare germane din Romnia, generalul-maior Hauffe si generalul-maior Tataranu, care reprezenta Marele Stat Major, au ncheiat la Tighina Conventia Hauffe-Tataranu pentru Transnistria. Conventia stipula ca administratia si exploatarea economica reveneau autoritatilor romne. n ceea ce-i privea pe evrei, se stabileau urmatoarele: Evacuarea evreilor peste Bug nu este posibila n prezent. Ei trebuiesc, deci, concentrati n tabere de munca si ntrebuintati la lucru, pna cnd, dupa terminarea operatiunilor, evacuarea lor spre est va fi posibila . n linii mari, se pot distinge doua etape n cadrul procesului de deportare a evreilor din Basarabia si din Bucovina. Prima etapa se situeaza n timpul lunilor august si septembrie 1941, atunci cnd evreii din zonele rurale sunt concentrati n lagare de tranzit (Secureni, Edineti, Vertujeni Marculesti si alte lagare mai mici) si cnd evreii din zonele urbane sunt nchisi n ghetouri. A doua etapa se va situa n timpul lunilor septembrie-noiembrie 1941, atunci cnd se va efectua deportarea sistematica a evreilor din Basarabia n Transnistria, n urma unui ordin dat n acest sens de Antonescu, la nceputul lunii septembrie 1941 . Pentru punerea n practica, n mod eficient a deportarilor, Mihai Antonescu cerea n sedinta Consiliului de Ministri din 29 iulie 1941: Tot n legatura cu Basarabia si Bucovina, v-as ruga sa trimiteti pe cine aveti mai bun si mai aspru n politie . Masura de a-i deporta pe evreii din Basarabia si Bucovina a dat nastere unei intense campanii de presa n ziarele

romnesti. Directorul ziarului Porunca Vremii" scria despre aceasta chestiune: Zarurile au fost aruncate... Lichidarea iudaismului a intrat n faza ei finala si decisiva n Romnia: exodul, eliminarea evreilor din comunitatea natiunii se transforma ntr-o realitate ... La bucuria dezrobirii se adauga si mndria de a fi pionieri si deschizatori de drumuri n rezolvarea problemelor iudaice n Europa. Din satisfactia cu care presa germana nregistreaza cuvintele si hotarrile maresalului Antonescu, ntelegem limpede ca Romnia prefateaza azi deciziile istorice ale Europei de mine n chestiunea jidoveasca . Evreii din Basarabia si Bucovina au fost adunati n lagarele de tranzit de la Secureni, Edineti, Marculesti, Vertujeni, precum si n alte lagare mai mici. Dar pentru a ajunge n aceste lagare de tranzit populatia evreiasca a fost trta de jandarmeria romna de colo-colo, pe drumurile desfundate ale Basarabiei si Bucovinei, cel mai adesea fara apa si fara hrana. Au murit cel putin 17.000 de evrei numai n luna august a anului 1941 n timpul acestor marsuri fortate . Din rapoartele jandarmeriei militare romne, adresate n aceasta perioada Marelui Cartier General, reiese ca n ceea ce privea deportarea evreilor sau crearea lagarelor de tranzit situatia era haotica... Care era situatia n lagarele de tranzit? La 17 iulie 1941, autoritatile romne din Balti creeaza aproape de oras, n padurea Rautel, un lagar unde sunt masati evrei din ghetoul orasului. Lagarul de la Rautel se afla la 12 km de Balti si era compus din cteva cocioabe cazute n ruina si nconjurate cu srma ghimpata . n acest lagar au fost internati 2.600-2.800 de evrei. Capacitatea celor 6 cocioabe existente era de, cel mult, 100 de persoane, iar restul locuia n santuri antitanc acoperite de ramuri . Lagarul de tranzit de la Secureni a fost creat la sfrsitul

lunii iulie 1941. Au fost internati n acest lagar n primul rnd evreii din judetul Hotin, evreii din Noua Sulita si din alte trgusoare din Basarabia. Conform unui raport, din cauza alimentatiei cu cereale crude, mortalitatea a fost n primele zile de 30-40%, iar mai trziu de 3-4%. Din punct de vedere, financiar evreii din Secureni se aflau ntr-o situatie mai buna deoarece proveneau din judetul Hotin, pe cnd evreii din Edineti care venisera din Cernauti, Storojinet, Noua Sulita si Radauti erau totalmente lipsiti de bani n urma jefuirii lor n timpul deportarii lor prealabile dincolo de Nistru. Acesti evrei lihniti de foame au sosit n lagarul de la Edineti, care era organizat pe 5 strazi ale acestei comune . La Edineti, mortalitatea era foarte ridicata si, n octombrie 1941, 85% din copii murisera . La 1 septembrie 1941, Inspectoratul de Jandarmi din Cernauti raporta Serviciului Marelui Pretor urmatoarele: cazarea (la Edineti si Vertujeni) s-a facut n conditiuni bune. S-a mai constatat si ca evreii nu prea aveau bani. La Edineti s-au ivit cazuri de scarlatina, de rujeola, dizenterie si febra tifoida, iar la Secureni erau internati si 1.698 de evrei din Lipcani ntr-o stare deplorabila. Ei erau nemncati de patru zile, rupti si plini de paraziti .