3618

INSTITUTUL DE IGIENĂ ȘI BIOPOLITICÄ DIN CLUJ

Director : Profesor Dr. IULIU MOLDOVAN

VII

PROBLEMA IRADIERII ROMÂNILOR

DIN TRANSILVANIA IN
PRINCIPATELE ROMÂNE

DE

Conf. Univ. Dr. PETRU RÂMNEANȚU

Membru Asociat la Academia de Medicină din România

19 4 6
TIP. „CARTEA ROMANEASCA", CLUJ, CALEA DOROBANȚILOR li
 INSTITUTUL DE 1GIENÂ Șl BI0P0L1TICÀ DIN CLÚj
Director: Profesor Dr. IULIU MOLDOVAN

VII

PROBLEMA IRADIERII ROMÂNILOR

DIN TRANSILVANIA IN
PRINCIPATELE ROMÂNE

DE

Conf. Univ. Dr. PETRU RÂMNEANȚU

Membru Asociat la Academia de Medicină din România

BCD Cluj-Napoca

RGEOG 2010 01507

' ............
ÎfP. „CARTEA ROMANEASCA", CLÜJ, CALEA DOROBANȚILOR U
 PREFAȚĂ

Cercetarea originii, evoluției și structurii neamurilor între­

prinsă de istorie, arheologie, lingvistică, etnografie, aritropogeo-
grafie și sociologie, în deceniile din urmă, a devenit preocupare
și pentru biologia umană.
Studiile biologice care au adus lămuriri relativ la evoluția
și structura neamurilor sunt numeroase, chiar la noi, și de valoare
incontestabilă. Descriind mersul din trecutul apropiat și compo- *
ziția prezentă, a celor mai multe dintre ele, au izbutit să le pro­
iecteze și tendințele viitoare. Hotărît, această contribuție a etno-
biologiei, e de o valoare reală în zilele noastre, când toate com­
partimentele vieții, printro dirijare organizată, pot asigura enti­
tății etnice în cauză un destin dorit.
Dar etnobiologia odată cu cristalizarea definitivă a legilor
eredității, relativ la însușirile normale la om, a început să aibă
un apcrt însemnat și în ce privește desvăluirea originii popoare­
lor sau fracțiunilor acestora. Intr’adevăr legile după care se
moștenesc însușirile ne- sau foarte puțin -infhtențabile de me­
diul peristatic, ne îndrituesc să considerăm că populația stinsă
acum câteva secole sau chiar milenii, este imaginea fidelă a ce­
lei care astăzi o reprezintă pe aceeași glie, pe linie istorică și
prin tradiție. Iar când științele, care au câștigat o poziție definitivă
în stabilirea originii popoarelor, au atins stadii de controversă
continuă, atunci mai ales asemănările și deosebirile biologice,
dintre colectivitățile în discuție, rămân ca importante criterii
de identificare a ceea ce a fost du ceea ce supraviețuește.
Achizițiile acestea nouă ne-au îndemnat, în mai multe stu­
dii, să împletim cercetarea istorică cu cea etnobiologică, de sero-
antropologie în special. Cel pe care îl prezentăm astăzi litera­
turii noastre științifice urmează aceeași metodă. Descrie eveni-
 IV

meritele istorice cafe privesc problema imigrării Românilor din

Transilvania în Principatele Române, teza întemeierii de colec­
tivități ungurești în Severin și în Cumania imediat în urma așe­
zării Ungurilor în Ungaria arpadîană, chestia trecerii și români­
zării Săcuilor și a Ungurilor din Transilvania în fostul județ
Saac și în altele din Muntenia și a așezării de elemente din sâ­
nul acestora printre rândurile populației de religie catolică din
Sud-Vestul Moldovei.
Stabilește apoi, prin umori sangvine și măsurători fizice,
individualitatea populației din colectivitățile relativ la a căror
proveniență geografică și origine etnică diferitele ipoteze în con­
troversă, mai înainte amintite, nu le-a putut oferi o interpretare
justă și definitivă.
Comparând profilurile acestea biologice cu proprietățile de­
finitiv fundamentate ca specifice Românilor sau Ungurilor, arată
sensul migrațiunilor între provinciile surori și originea etnică a
populației care le-au suferit. Asemănarea sau deosebirea găsită
* are deci drept bază realități vii oricând controlabile.
Pentru ca unora din concluziile care s’au impus, din cerce­
tarea sero-antropologică, să le dăm o certitudine în plus, ne-am
gândit că e util să le aducem și câteva dovezi antropometrice
etnografice și demografice.
Fiindcă tragem concluzii, generalizând rezultate numai din-
tr’un număr restrâns de cazuri, care cu toate că sigur prezintă
validitate statistică, totuși sperăm și chiar recomandăm ca, oda­
tă ce am introdus metoda, să ne urmeze cercetări și în alte
colectivități. Față de efortul depus, cutreierând cele două stre­
șini ale Carpaților, aceasta va fi unica noastră satisfacție.
Hărțile și graficele sunt executate de Dl V. Szymanski, de­
senatorul Institutului de Igienă din Cluj. I se cuvine și aici un
cuvânt de mulțumire.
Cluj, 24 August 194Ç,
AUTORUL
 CUPRINSUL

Pag.
Prefața — — — — — — — — — — —■ — III

Lista ilustrațiilor — — — — — — — —- — VI

I. Istoricul emigrării Românilor din Transilvania in Principatele

Române — —■ — — — — — — — — l

II. Teza emigrării Ungurilor și a Săcuilor din Transilvania in Țo-

rilc Românești — — — —- •— — — —. — ț»j

HI. Stabilirea individualității grupelor de populație și comparația lor

pe baza distribuției de frecvență a însușirilor sero-antropologice 31
A) Grupele de sânge — — — — — — — 32
B) Pigmentația irisului — — — — — — — 44
C) Pigmentația părului — — — — — — — 51

IV. Onomastica, portul și tradiția populației în cercetarea înrudirii

dintre colectivitățile omenești — — — — — — 57

V. Rezultatul cercetărilor biologice, de antroponomastică și etnogra­

fice, obținute în problema iradierii, asupra populației celor
două versante ale Carpaților meridionali și răsăriteni — — 60
A) Ungurenii — — — — — — — — — 62
a) Grupa Jina—Vaideeni —Corbi — — — — — 65
b) Grupa Berivoii-Mari și Mici și Berevoeștii-Ungureni 82
o) Grupa Moeciul-de-Jos, Piatra și Slobozia —- — 93
d) Grupa Tohanul-Vechi, Mâneci-Ungureni, Gura-Vadului
și Perșunari — — — —— — — — 104
B) Originea etnică a populației din unele comune cu denu­
mire ungurească din Oltenia și Muntenia — — 119
C) Originea etnică a Românilor catolici — — — — 135

VI. Concluzii — —- — — — — — — — — 145

English Summary — — — — — — — — — — 152

Bibliografie — — — — — “ — — 159
 LISTA ILUSTRAȚIILOR
Pagina
Ä) Hărți.
1. Direcțiile iradierii populației din Transilvania în Prin­
cipatele Române — — — — — — — 3
2. Sate și comune de Ungureni — — — — —« 10—11
3. Emigrarea maghiarimii în evul mediu peste Carpații Su­
dici și urmele ei în Severin și Muntenia — — — 18—10
4. Comunitățile din Moldova, cu 100 sau mai mulți Catolici
la 6 Aprilie 1941 — — — — — — — 30—31
5. Comunele românești cercetate în problema iradierii Ro­
manilor din Transilvania în Principatele Române — — 64
6. Comunele examinate serologic în Moldova și cele din
Transilvania folosite la comparații — — — — 137

B) Grafice.
1. Frecvența proprietăților p și q alor mai multor neamuri
din Europa și Asia, reprezentate pe axul Anglia—India 38
2. Frecvența procentuală medie a genelor p, q și r și valo­
rile medii ale indicelor sangvine la Români, Unguri și Săcui 41
3 Comparația rezultatelor sero-antropologice din comunele
Jina și Vaideeni — — — — — — — 70
4. Comparația rezultatelor sero-antropologice din comunele
Jina și Corbi — — — — — — — — 71
5. Comparația rezultatelor sero-antropologice din comunele
Berivoii-Mari și Mici și Berevoeștii-Ungureni — — 86
6. Comparația rezultatelor sero-antropologice din comunele
Moeciul-de-Jos și Piatra—Slobozia — — — — 97
7. Comparația rezultatelor sero-antropologice din comunele
Tohanul-Vechiu și Gura-Vadului — — — — 110
8. Comparația rezultatelor sero-antropologice din comunele
Perșunari și Mâneci-Ungureni cu cele din Tohanul-Vechiu 111
9. Rezultatele sero-antropologice din comunele Poiana și din
mai multe comune din județul Făgăraș — —■ — 126
10. Rezultatele sero-antropologice din comunele Fedeleșoiu
și Lapoșu — — — —- — — — — — 127
11. Genografia sangvina a Românilor ortodocși, a Românilor ca­
tolici, a Românilor de limbă maternă ungară și de religie
 Vît

catolică, a Ungurilor catolici din Moldova și a Ungurilor

din Transilvania — —- — — — —- — — 141

C) Figuri,
1. Români transilvăneni din comuna Jina, județul Sibiu — 79
2. Ungureni din comuna Vaideeni, județul Vâlcea — — 80
3. Ungureni din comuna Corbi, județul Muscel — — 81
4. Români transilvăneni din Berivoii-Mari și Mici, jude­
țul Făgăraș — — — — — — — — 90
5. Ungureni din Berevoeștii-Ungureni, județul Muscel — 91
6. Români transilvăneni din comuna Moeciul-de-Josf jude­
țul Brașov — — — - —■ —■ — 102
7. Ungureni din satul Slobozia, județul Muscel — — — 103
8. Români transilvăneni din comuna Poiana, județul Sibiu 132
9. Români din comuna Arpașul-de-Jos, județul Făgăraș — 133
10. Români din comuna Fedeleșoiu, județul Argeș — — 134
 ISTORICUL EMIGRĂRII ROMÂNILOR DIN
TRANSILVANIA IN PRINCIPATELE ROMÂNE

Transilvania e descrisă încă de antici ca un platou încins

cu o coroană de munți (Jordanes), iar apele izvorîte din aceștia,
legându-se cu aria înconjurătoare, până la marginile pământului
locuit de Români, formează laolaltă o unitate geografică dintre
cele mai armonice. Pendularea ritmică a populației între munte
și șes — caracteristica ei principală, încă din timpurile cele mai
îndepărtate nouă — urmând cursul râurilor, a urzit, amestecat,
înrudit și a cmcgene:zat și nucleele izolate de locuitori, fie că
acestea erau de origine comună sau deosebită, găsite sau venite
în cale. Astfel s'a format, pe întreaga regiune descrisă, și o uni­
tate etnică. Aceasta, în momentele de vicisitudine istorică apă-
rându-și ființa, odată cu zăgăzuirea drumurilor, obișnuia să-și
retragă temporar și elementele iradiate. întotdeauna însă retra­
gerea se făcea în același loc, în inima țării, în munții Transil­
vaniei. Populația s'a legat, în acest chip de văile și platourile
acestora, atât de mult încât istoricul roman Florus scria despre
Daci, că ei au trăit lipiți de Carpați: ,,Daci, montibus inhaerent"
La fel N. Bălcescu, după ce descrie topografia Ardealului, con­
sideră provincia ca o „Puternică și întinsă cetate naturală, scă­
parea némurilor în epocele grele ale istoriei lumei1). Mult mai
încoace Emm. de Martonne, făcând în Transilvania studii antro-
pogeografice, timp de 18 ani, consideră satele, din munții Carpa-
țilcr, ca „centrele vitale“ ale neamului românesc, iar V, Pârvan
a demonstrat că Transilvania a constituit și pe vremea Geto-Da-

N. Bălcescu, Istoria Românilor sub Michaiu Vodă Vitézül. București,

1887. Ed. 11. p. 327.
2

cilor, nu numai o vatră etnografică, ci și un centru de expansiu­

ne. Adică, prin fenomenul generator de vitalitate, produs al în­
rădăcinării omului în același pământ, populația retrasă în munți
s'a înmulțit și astfel s'a pregătit ca, în momentele de răgaz, să-și
reverse preaplinul biologic la distanțe tot mai mari. G. I. Bră­
tianu afirmă că Românii din Transilvania de parte de a fi con­
siderați ca imigrați de dată recentă, din contra încă din pri­
mele timpuri ale dominației maghiare au emigrat dincolo de
frontierele regatului pentru a contribui la întemeierea Statelor
române pe versantul opus al Carpaților2). Infuziunea în Prin­
cipate a produsului vitalității superioare a Românilor din Tran­
silvania recunoaște deci, alături de expansiunea neobservată,
continuă și lentă — consecințe ale vieții lor transhumante, —
și transplantări masive.
Acestea, delà așezarea Ungurilor în Europa, au început să
scrie însemnate epoci în istoria noastră, mai ales după ce Ger­
manii au pus stavilă înaintării maghiare spre Apus. Astfel Ro­
mânii ardeleni, grație vitalității lor urcate, strâmtorați și de
Unguri, au început să îngroașe rândurile populației băștinașe,
ch'ar înainte de descălecarea lui Radu Negru produsă, după
, socoteala cronicarilor, la 1290. Cneazul Litovoiu, în dreapta Ol­
tului, și Seneslav, în stânga acestui râu, la 1247, cu forțe pu­
ternice, au însămânțat, din Transilvania în Oltenia și Muntenia,
jsâmburii organizației de Stat, care nu mult a întârziat ca să
se și înfiripeze3). Că emigrările populației, de pe versantul um­
brit al Carpaților pe cel însorit, au luat în acest timp un carac­
ter masiv, învederează și diploma de împroprietărire din 1247,
acordată de regele Ungariei Béla al IV-lea, Cavalerilor Ioaniți,
Ea interzice noilor proprietari de pământ să primească oameni
fugiți din Ardeal în Cumania4). Reiese deci, că descălecarea lui

2) G. I, Brătianu, Origines et Formation de l’Unité Roumaine. Bucarest,

1943. Inst. d’IIist. Unir. „N. Iorga“, p. 110.
3) G. I. Brătianu, op. cit., p. Ill,
4) I. Nistor, Emigrările de peste Munți. An. Acad. Rom. Mem. Sec;.
1st., S. Il, T. XXXVII, p. 819.
 3

Radu Negru în Muntenia, la 1290, și a Voevodului Dragoș, din

Maramureș, în Moldova, la 1349, nu sunt decât momentele cul­
minante ale unei evoluții demografice continue și naturale.
Populația Transilvaniei, deși mai domol, totuși și-a conti­
nuat diaspora și după aceste mari evenimente istorice. Prin

Harta Nr. 1. — Direcțiile iradierii populației din Transilvania in

Principatele Române.

fenomenul de transhumanță, drumurile fiindu-i cunoscute, foarte

ușor s'a decis să aleagă, între un regim excesiv și de spațiu vital
tot mai redits — cum era cel impus de Unguri — și între altul,
plin de libertate și cu locuri la început de defrișare, cum se
4

prezenta situația în Țările Românești. Populația din Transil­

vania era liberă pe atunci să aleagă între aceste două stări,
deoarece constituția feudală a Ungariei, începând cu 1298, i-a
admis migrațiunea.
In urma întemeierii Principatelor Române, valuri mai masi­
ve de emigrări, în secolele XV-lea și XVI-lea, sau realizat d'upă
revoluțiile din 1437 și 1514 și în 14955).
Colonizările numite „Novae plantationes", începând cu sec.
al XV-lea, au fost considerate în Principate ca probleme de
stat6). Ele s'au făcut pe bază de hrisov sau uric domnesc și cu
învoirea locuitorilor pământeni purtând numele de slobozii7).
Pentru înjghebarea de slobozii nu era deci suficientă numai
existența locurilor necultivate, „siliște“ și „ocine". Este mai
mult decât probabil că afluxul de populație a fost mare. Pri­
mele slobozii oficiale le-a înființat, în Moldova, Ște­
fan cel Mare la 1468.
Slobozienii erau supuși unor jurisdicțiuni speciale. Intre
altele, se prevedea că sunt scutiți de birurile și obligațiunile la
care au fost constrânși Pământenii și nu aveau voie să se
amestece cu aceștia. Restricția din urmă nu înseamnă însă că
imigrații nu au fost priviți, de proprietarii de pământ, cu ochi
buni, ori chiar doriți. Că în Principate s'a simțit nevoia brațelor
de muncă, reiese din chemarea făcută Ardelenilor, la 14 Apri­
lie 1415, din partea lui Alexandru cel Bun, iar din partea lui
Al. Lăpușneanu8) Bistrițenilor, la 1553, ca să se așeze în Mol­
dova.
Câte odată emigrările din această epocă au fost atât de
însemnate, încât constatăm chiar deplasarea mai multor gru­
puri de Săcui sau Români săcuizați. Așa, în 1495, în urma pro­
misiunii acordate Sașilor la 1484, de regele Matei, ca populația
din Săcuime să fie deopotrivă persecutată cu Românii din restul
Ardealului, începe și ea să emigreze, atât în Muntenia, dar mai
ales în Moldova. Asupra emigrării din Săcuime vom reveni mai
apoi pe larg.

5) I. Nistor, op. cit pp. 822, 823.

6) V. A. Urechiă, Notițe despi ‘ slobodii. An. Acad. Rom. Mem. Secț.
Ist., S. Il, T. IX, p. 150.
Ț) V. A. Urechiă, op. cit. pp. 151—170.
8) Hnrmuzaki—Iorga, Documente, XV, 1, p. 191.
 5

Printre uricele date de voevozi, relativ la primele coloni­

zări oficiale, următorul e interesant să fie menționat. Mircea
cel Mare a emis, între 1408 și 1418, un act, în care se amintește
de o localitate „Ugri". Voevodul a donat-o, împreună cu altele,
mănăstirii Tismana. Numele acestei localități, trecând prin mai
multe metamorfoze, în documentul din 28 Octomvrie 1428, a
ajuns la forma Ungureni9). Sate cu astfel de denumiri, amin­
tite în epoca lui Mircea cel Mare în Oltenia sunt mai multe. Im­
portanța acestui document consistă în acordarea pentru prima
dată, a numelui pe care emigrații îl poartă până azi.
In Moldova încă este menționat, din această epocă, un sat
cu numele de „Ungureni“. Precis datează din 140910).
Denumirea „Țara Ungurească", din care a derivat cuvân­
tul Ungureni, o găsim la 1431 și 1433/46 și în documentele sla­
vone din Brașov11). Oficial însă, numele „Ungureni" pare a fi
apărut prima dată numai în sec. al XVII-lea, la 169512). Ameste­
cul tot mai pronunțat al Ungariei, în treburile politice și ad­
ministrative ale Transilvaniei și în urma intensificării legătu­
rilor ei comerciale cu Țările Românești, a ridicat noțiunea de ce­
tățean, adică cea de Ungurean, la o circulație mai mare decât pe
aceea de neam, adică de Român. Plata „ruptei", pentru trecerea
oilor, către visteria Domnească, introdusă, la 1629 în Țara Ro­
mânească de Domnul Leon Vodă, și generalizată în urmă și în
Moldova, la toate trecătorile cu vamă, încă a contribuit la di­
fuzarea numelui Ungureni13). In fine rolul cel mai însemnat, în
această denumire a imigraților în Principate, de sigur că l-au
jucat Pământenii și poate chiar Transilvănenii, așezați mai de
timpuriu. Astfel denumirea Ungureni, în cercetarea iradierii
populației din Transilvania în Principate, constitue imul dintre
mijloacele principale.
Nu trebue pierdut însă din vedere că, în Principate, găsim
Ungureni și în colectivități care n'au purtat niciodată acest nu-

®) I. Conea, Villages d’Ungureni dans VOltenie Subcarpatique. Archives

pour la Science et la Réforme Sociales, 1943, XVI, Nr. 1—4, p. 39.
10) L. Makkai, A milkói (kún) püspökség és népei, Debrecen, 1936, p. 30.
11 ) A. Veress, Păstoritul ardelenilor în Moldova și Țara Românească
(până la 1921). An. Acad. Rom .,Mem. Secț. 1st-, S. III, T. VII, p. 123.
12) N. Iorga, Studii și Documente, vol. V, p. 339.
13) Șt. Meteș, Păstorii ardeleni în Principatele Române. Extras din
Anuarul Institutului de Istorie Națională, Cluj, 1925, voL III, p. 29.
6

me. De altfel Românii, imigrați în Principate, mai poartă și alte

denumiri: în regiunea „Botoșenilor” li se zicea Țuțuieni;
celor din Sudul Ardealului li se zicea Mărgineni; Dobro­
genii le zic Mocan i14), iar Moldovenii, în curmătura Carpa-
ților, îi numesc Bârsan i15).
Pe mulți din acești Ardeleni imigrați, in multe din satele
unde sau așezat, noua ambianță i-a desungurenizat, uniformi-
zându-le tradiția autohtonă cu a Pământenilor. Ba sunt foarte
mulți Ungureni care delà început și-au botezat noile așezări
după toponomastica neromânească a satului părăsit. Toate ace­
stea nu dă nimănui dreptul să afirme și nici măcar să creadă,
fără o minuțioasă cercetare prealabilă, că această populație ar
fi de altă origine etnică decât cea română.
Momentele istorice evocate până aci și numărul mare al
comunelor dublete românești, existente de o parte și de alta
a arcului carpatic16), sunt dovezi premergătoare, iar cercetările
sero-antropologice, antroponomastice și etnografice, paralel fă­
cute pe ambele versante ale Carpaților, vor aduce contribuții
nouă relativ la originea etnică a acestei populații.
Nici colectivitățile de Ungureni, recunoscute ca întemeiate
după epoca descrisă până aci, în secolele XVII-lea și următoa­
rele, nu cuprind pe toți emigrații din Transilvania. Mulți au
întemeiat sate nouă, dar un număr însemnat sau aciuat și pe
lângă satele existente la venirea lor. Cei din urmă cu timpul
s’au contopit, în rândurile populației autohtone, fără să mai
lase urme deosebite.
Numărul mare al hrisoavelor Domnești, date între 1605 și
1775, arată că și în epoca aceasta înjghebarea de sate ungu-
renești a format un nou val17) S’au înființat slobozii cu Un­
gureni, în special din cei conduși la 1758 de episcopul Sofronie,
plecați din cauza dorinții de a-și păstra credința străbună și
din cei determinați la refugiu de teroarea regimului unguresc,
instalată după revoluția lui Horia (1784). Refugiații lui Sofro-
14) I. L Ghelasse, Mocanii, importanța și evoluția lor social-economică-
București, 1936, p. 10.
15) M. N. Popp, Ciobănia la Ungurenii din Dreapta Oltului. Extras diu
Bul. Soc. Reg. Rom. de Geogr. București, 1932, T. LI, p. 5.
la) M. N. Popp, Ungurenii, Bul. Soc. Reg. Rom. de Geografie, 1942,
LXI, p. 181—189.
1T) V. A. Urechiă, op. cit. p. 151—170.
 7

nie, în Muntenia, au populat vreo 50 de sate18* ), iar satele din

județul Muscel: Bădenii-Ungureni, Berevoeștii-Ungureni, Valea-
Mare, Bărbuși, Bughiile și altele, au fost întemeiate după re­
voluția lui Horia, prin Așezământul din 13 Ianuarie 1785 din
Câmpu-Lung10). In Stânești și Trâncești, Ungurenii s’au așezat
tot după răscoala lui Horia20). Spre sfârșitul sec. al XVIII-lea
numărul Ungurenilor trebue să fi fost așa de mare încât, la 30
Septemvrie 1783, constatăm că Mihai Vodă Șuțu numește, peste
Ungurenii străini, din cele 5 județe ale Olteniei, chiar un is­
pravnic, în persoana boierului Constantin biv vel 2-lea gramatic,
dându-i următoarea încredințare: „Poruncim vouă tuturor Un­
gurenilor streini dintr'acestea cinci județe, să aveți a-1 ști și a-1
cunoaște pe numitul boier de Ispravnic, dându-i la toate supu­
nere și ascultare ce trebue“21). Măsuri asemănătoare s’au luat
și pentru cele 12 județe din stânga Oltului.
Intre acestea, văile apelor Teleajen, Buzău și ale afluenți­
lor lor, împreună cu dealurile pe care le străbat, au relativ cel
mai mare număr de colectivități ungurenești. Versantul acesta
sudic al Carpaților meridionali, copleșit de importanța mare la
care s'a ridicat cel vecin, delà Nord, în urma acordării Săcuilor,
din partea coroanei ungare, a unui însemnat mănunchiu de pri­
vilegii, a fost numit, în sec. al XIV-lea, „Ultra terra Siculo-
rum“22). La 1645 chiar regiunea, formată din cele două jumă­
tăți vecine ale județelor Prahova și Buzăul de astăzi, purta nu­
mele de Săcuieni2324 ). Prima colonizare mai mare, despre care
posedăm dovezi, au făcut-o, în această regiune, Cavalerii Teu­
toni21). Nu este exclus însă ca Românii să fi coborît chiar mai
înainte, împinși fiind de Unguri și colonii Săcui. A doua a avut
loc la 1495, ca o urmare a ordinului dat Sașilor, la 1484, de
regele Matei Corvinul, ca să extermine deopotrivă pe Români

18) A. Bunea, Episcopii Petru Paul Aron și Dionisiu Novacovici, Blaș,

1902, p, 451.
39) I. I, Ghelasse, op. cit. 1936, p. 21.
20) N. G. Dinulescu, Contribuțiuni la mișcarea de populație. An. de
Geografie și Antropogeografie, 1914—15, p. 67.
21) Șt. Meteș, op. cit. p, 39.
22) E. Zaharescu, Vechiul județ al Saacului în lumina istorică și an­
tropologică. Bul. Soc. Reg. Rom. de Geografie, 1921, T. XL, p. 149.
23) Ibid.,Harta județului Săcuieni. La sfârșitul lucrării.
24) C. C. Giurescu, Istoria Românilor. București, 1935, pp. 324—326.
8

și Săcui25). Emigrările acestea au profitat și de lipsa de atenție,

creiată de neînțelegerile dintre cei doi pretendenți la tronul
ungar, întâmplate după moartea lui Matei26), Emigrații, din
aceste două exoduri și cei d'in intervalul dintre ele, au fost de
sigur mai ales Români și Săcui veritabili27). A fost însă foarte
impunător și numărul Ungurilor, al Românilor mocani din
Șapte-sate și al Românilor deja săcuizați. Altfel nu ne putem
explica prezența, în această regiune, a toponimiei bogată în
„ungurisme" și numeroasele sate dublete, locuite și astăzi de
Români, Redăm numele câtorva din aceste comune: Mânecii -
tjngureni, Mocani, Homorâci-Ungureni, Teișanii-megieși, Teișa-
nii-străini, Valea-Stâlpului-Ungureni, Bughiile-de-Sus, Bughülé-
de-Jos, Valea Mocanului, Star-Chiojd1, Valea Anii-Ungureni, Po-
sești-Ungureni, Ungureni-ot-Poiana-Mierlei, Bodești, Târlești,
Chiojd, Sibiciul-de-Sus, Valea Vii-Ungureni, Calvini, Cislău-Un-
gureni .Lapoșu-Vechi, Popeștii-Ungureni, V. Mocanului, Târcu-
lești, Mocești, Fântânele-Ungureni, V. Scheilor, Tohani, Tohă-
neanca-Ungureni, apoi Mărgineanu-de-Sus și de Jos, Băjenari
și altele28). Emigrarea Săcuilor în această regiune nu putea fi
mare, deoarece tendința lor a fost mai mult spre Est de Săcui-
me decât spre Sud1, Părerea e sprijinită și de afirmația lui L.
Makkai, care încă vorbește numai de Ungureni: „Județul Să-
cuieni, trădează că provine din colonizări în primul rând prin
nume și apoi prin șirul întreg de sate cu numele Ungureni“29)
Așa ne și explicăm, de ce în județul Săcuieni, descompus, la
1845, între județele Prahova și Buzău, astăzi nu mai găsim de­
cât rămășițe foarte palide de populație cu însușiri antropologice
mongoloide. Numărul impunător al Săcuienilor, veniți de pe
strașina Nordică a Carpaților, e explicat de N. Iorga în felul
următor: „începură cu stâne statornice așezate pe această clină
a munților, apoi întemeiază sate, până ce pe valea Teleajenului,
pe valea Skeilor, ei își avură ținuturi întregi și căpătară în
Vălenii-de-Munte, unde era și vama Săcuienilor pentru carele
25) Hurmuzaki, Documente, I, 2. p. 285.
26) N, Iorga, Acte românești din Ardeal privitoare la legăturile Secuilor
din Moldova. București, 1916, p. 186.
27) R. Rosetti, Despre Vnguri și episcopiile catolice din Moldova. An.
Ac. Rom-, Mem. Secț. 1st., S. Il, T. XXVII, p. 273.
28) E. Zaharescu, op. cit. Harta județului Săcuieni.
29) L. Makkai, op. cit. p. 20.
 9

ce treceau pela Ceras spre Pasul Buzăului -r- centrul așezării

lor...“30).
Revenind la așezarea Ungurenilor în Principate, în general,
constatăm că, pe vremea ocupației rusești (dintre 1806—1812).
ea a fost tot așa de mare ca și în epocile precedente. In acest
interval au plecat multi în Principate ca să scape de „cătănie“,
de serviciul militar austriac, care era lung și sever31).
loan Caragea vodă la 1813 a întemeiat, în fiecare județ,
câte o „isprăvnicie de Ungureni", care făceau catagrafia Un­
gurenilor. Conform acesteia, la 1815, în Țările Românești nu­
mărul familiilor de Ungureni se prezenta astfel32) :
Siam Râmnic . . 291 famil
Buzău . . 30 «
Săcuieni . . 834 ,,
Prahova . . 330
Dâmbovița . . 432
Muscel . . 132
Argeș . . . . . 279
Ialomița . . 366 ,,
Ilfov .... . . 1160
Olt .... . . 252

Catagrafia aceasta nu este însă completă, deoarece Ungu­

reni au existat și în alte județe decât în cele înșirate.
Sate cu Ungureni, și cu această denumire, mai sunt și în
județele Bacău, Tecuci, Botoșani și pe câmpia română. Cu
cât înaintăm însă spre streașină răsăriteană a Carpaților Mol­
doveni, cu atât mai frecvent găsim prezența Mocanilor, Bârsa­
nilor și a Țuțuenilor, tot ciobani și coloniști veniți din Tran­
silvania.
Asupra cifrei Ungurenilor din această epocă a fost reținută
și atenția unor persoane străine, care au trăit în Țările Ro­
mânești. Intre acestea Sulzer, la 1781, scrie despre Ungureni
următoarele: „Că multe familii din Transilvania .. . și-au lăsat
patria lor și cu casa întreagă s'au așezat aici... că 8000 din
acești fugari Transilvăneni-Români, sub numele de Ungureni.

30) N. Iorga, Din vieața moșnenilor vieri ai ținutului Săcuienilor An.

Ac. Rom. XXXIV, p. 64. apud. E. Zaharescu, op. cit. p. 155.
31) A. Veress, op. cit. p. 201
32) I. Conea, op. cit. p. 48
10

sau așezat aci încă în timpul meu"33). La 1782 Raichevich,

când vorbește, în observațiile sale istorice, despre veniturile
anului 1782, apreciază cifra „Valahilor emigrați din Transilva­
nia" la 13 mii de familii34). La 1824, numai numărul Românilor
Uniți ajungând să fie de 24,000 persoane, înseamnă că emi­
grările au continuat neîntrerupt și după evenimentele trecerii
la Unirea cu Roma și revoluția lui Horia35* ). Cercetările re­
cente le descrie și în secolele XIX-lea și XX-lea38*). Că ele au
continuat și în aceste timpuri reiese din constatarea călătoru­
lui străin C. A. Kuch37). Acesta descrie că densitatea relativă
a populației, din Moldova, la 1828, éra încă foarte redusă. Nici
nu putea fi altfel dacă ținem seamă că Ungurenii și chiar popu­
lația băștinașă, împinsă de nevoile vieții, s'a revărsat și peste
granițele Principatelor Române. Cei plecați din Oltenia și Ba­
nat au alimentat neîntrerupt nucleul străromânesc de populație
dintre Dunărea Vidinului și Morava38), iar cei din Moldova și-au
continuat expansiunea până în Basarabia, Caucaz și Crimeia38).
Emigrările ardelene în aceste regiuni ca și cele realizate în Do-
brogea40), Bucovina41) și în țările din Nord-Vestul Transilva­
niei42) și în America de Nord43), nu preocupă însă studiul
nostru.

33) E. Zaharescu, op. cit. p. 153.

34) Ibid, p. 154.
35) N. Iorga, Studii și Documente, I—II, p. 403.
3e) M. Biji, Descălecate ardelene în Vechiul Regat în lumina Recen-
sàminteloi delà 1899 și 1930. Recensământul României din București, 1941,
p. 290.
3ț) C. A. Kuch, Moldauisch-Walachische Zustände. Traducere în Conv.
Lit. XXV, p. 213.
38) G. Vâlsan, Românii din Craina Serbiei. Bulet. Soc. Reg. Rom. 1937,
LVI, p. 18.
3B) N. Dragomir, Oierii Mărgineni în Basarabia, Crimeea, Caucaz și
America de Nord. Extras din Lucr. Inst, de Geogr. al Univ. din Cluj, 1936,
Vol, VI. Cluj, 1939, pp. 55—107.
40) I. Georgescu, Românii transilvăneni în Dobrogea. Extras din Ana­
lele Dobrogei, 1929, X, pp. 4—11.
41) I. Nistor, Bejenari Ardeleni în Bucovina. Codrul Cosminului. 1925,
II, p. 453 și următoarele.
42) I. Nistor, Rumänische Wanderungen aus Siebenbürgen. Revue His­
torique du Sud-Est Européen, 1941, XVIII, p. 145.
43) Ch. A. Galitzi, A study of assimilation among the roumanians of the
United States. New York, 1929, Ed. Columbia University Press, p. 32.
 Harta Nr. 2. — Sate și comune de Ungureni. Harta e întocmită în special pe baza cercetărilor făcute de M. N. Popp44), I. Conea45) și E. Zaharescu46).

44) M. N. Popp, op. cit. Harta anexată lucrării.

45) I. Conea, „Tota Transilvania ad nos venit“. Geoistoria și Geopolitica, 1942, II. Harta.
46) E. Zaharescu, op. cit. Harta județului Săcuieni.
 11

Nedispunând de spațiu ca să redăm colectivitățile numite

Ungureni și pe cele care, pe bază de cercetări la fața locului,
sunt învederat locuite în masă de populație din Transilvania,
ne mulțumim să le cuprindem numai într'o hartă. In aceasta
— ca să nu ne îndepărtăm câtuși de puțin de realitatea sigu­
ră — nu redăm satele dublete în Transilvania și Principate,
locuite de Români din Transilvania și nici pe cele cu denumirea
de Pământeni, care invocă existența în apropiere a unui nu­
măr egal de colectivități care și-au pierdut numele de Ungu­
reni.
Iradierea Transilvănenilor în Principate e confirmată, atât
de existența reală a colectivităților ungurenești pomenite, cât
și de alte dovezi. Intre acestea, considerăm mai importante:
„Drumurile oilor" și evenimentele înregistrate în locurile din
care a plecat populația.
Drumurile oilor ne sunt cunoscute de tradiția păstorilor
transhumanți și de punctele de vamă. Ele se îndreptau din
Transilvania spre versantul meridional al Carpaților, spre
curmătura acestora și spre Sud-Vestul Moldovei. Pentru anu­
mite regiuni, aceste drumuri au fost descrise de V. Păcală47),
S. Opreanu4849) ,N. Dragomir48), I. Hașeganu50) și I. I. Ghelasse51).
J, Ancei și apoi M. N. Popp52) au construit chiar câte o hartă
cu aceste drumuri, care se continuă în toată țara și chiar din­
colo de limitele ei etnice.
Punctele de plecare ale drumurilor sunt comunele a căror
populație s'a ocupat cu păstoria oilor și care avea și o vitali-

47) V. Păcală, Monografia comunei Rășinariu. Șibiu, 1915, p. 94.

48) S. Opreanu, Contribuțiuni la transhumanța din Carpații Orientali.
Lucr. Inst, de Geogr. al Univ. Cluj, 1928—1929, vol. IV. Cluj, 1931, pp.
225—229.
49) N. Dragomir, Din trecutul oierilor din Săliște și comunele din jur.
Lucr. Inst. de Geogr. al Univ. Cluj, Vol. II. Cluj, 1926, p. 249.
50) I. Hașeganu, Mărginenii in vieața economică a Transilvaniei și a
Vechiului Regat. Brașov, 1941, p. 52.
61) I. I. Ghelasse, op. cit. pp. 74, 86.
52) M. N. Popp, Ungurenii. Bul. Soc. Reg. Rom. de Geografie, 1942,
LXI. Planșa I.
12

täte, recunoscută ca foarte urcată. In primul rând sunt înșirați

Mărginenii, populația dfe pe valea Oltului, din Țara Bârsei.
Săcuime, Hațeg și din alte regiuni. Nu au lipsit însă nici Ro­
mânii din Năsăud și Bistrița53), din Maramureș54) și din jude­
țele mai centrale ale Transilvaniei55). Relativ la dreptul de
oierit, câștigat de Românii Mărgineni în Principate, N. Drago-
mir relevă documente care datează din 1418, 1452, 1521, 1629,
1635, 1662, 1685 și 1705oti). Deja la începutul sec. al XV-lea
emigrările au fost resimțite în Transilvania. Astfel, ca o conse­
cință a lor, regele Sigismund, la 1404, intervine și dăruește
mai multe sate părăsite57).
Șt. Meteș dă cifre globale despre emigrările Românilor din
județele Făgăraș, Turda, Cluj, Dobâca, Maramureș și în ge­
neral din Transilvania, determinate, nu atât de ocupația oame­
nilor, cât de stările social-economice rele, impuse de oficiali­
tate și cruzimile nobilimii ungare. Emigrările acestea au avut
loc între anii 1726—1789, după cum urmează:

Câteva cifre relativ la emigrările din Transilvania

în Principatele Române
sate s ’au
Din câte

Autorul care
refugiat

Anul Localitatea de unde Nr. refu- Unde s’au

a descris
emigrării s’au refugiat giaților așezat refugierea

1726 Făgăraș . 856 inși 33 Tara Rom. St. Meteș58)

17644766 Turda, Cluj, Do-
baca, Făgăraș . 1700 Rom. Țările Rom. St. Halma'gyi58)
1767 Bistrița»Năsăud . 24,000 familii Moldova N. Iorga M)
1786 Maramureș . 1992 „ n H. Marczali58)
1789 Turda 1500 , 9 H. Marczali 68j

53) Hurmuzaki—Iorga, Documente, X, p. 7. apud. I. Nistor, Emigrările

de peste munți. An. Acad. Rom., Mem. Secț. Ist., S. II, T. XXXVII, p. 41.
54) Al. Filipașcu, Istoria Maramureșului. București, 1940, p. 174.
5o) Șt. Meteș, Contribuțiuni la studiul populației din Transilvania, în
trecut. I. Populația din județele Cojocna, Dobâca și Turda în secolul al
XVIII-lea. An. Acad. Rom., Mem. S. I, S. III, T. XXIV, Mem. 3, p. 21.
56) N. Dragomir, Oierii Mărgineni și transhumanța lor în Dobrogea de
Sud. Analele Dobrogei, XIX, vol. II, 1938, pp. 8—9.
57) Hurmuzaki, Documente, I, 2, p. 443.
°8) Șt. Meteș, op. cit. p. 21.
59) N. Iorga, Acte și fragmente, II, p. 189.
 13

De sigur nici alte regiuni n'au fost scutite de emigrări, cum

e, de ex„ județul Arad90). Ele au luat chiar proporții foarte
mari. Altfel guvernul austriac, la 1785, nu ar fi reclamat pier­
derea a: ,,8000 familii din Moldova și 16,000 din Țara Româ­
nească, ceea ce fac 96,000 de suflete, socotind numai 4 suflete
de familie“*61). Din tabela precedentă vedem că nici literatura
maghiară nu este străină de emigrările din Transilvania spre
Țările Românești. Chiar Șt. Halmâgyi, care a petrecut 32 de
ani în serviciul maghiar, a notat această problemă. In cronica
sa, care constitue un important izvor relativ la vieața publică
și privată din Transilvania, se găsesc și multe note despre emi­
grări. Redăm unele din acestea. In Septemvrie 1764 a notat:
„Mulți oameni au trecut anul acesta în Moldova, îndeosebi din
județele Turda, Cluj și Someș, mai ca la o mie. Au fost trimiși
canceliști să ancheteze despre cauzele profugiului. Puțini au
pomenit greutatea dărilor, cei mai mulți au invocat asprimea
stăpânilor de moșii“. In luna Mai 1766 a scris: ,,Atât din ți­
nutul Rodnei cât și de pe pământul Făgărașului au fugit gră­
niceri cu grămada, cred că numai anul acesta au trecut dincolo
până acum vreo 300, cei mai mulți cu armele, câți vor mai trece
de acum încolo“. „Dintre iobagi au plecat numai din Făgăraș,
luna aceasta 700". In Septemvrie 1767: ,,Au plecat emigrând
cel puțin 4000 oameni, soldați și iobagi, din acele districte”.
In Octomvrie 1767 a notat: „Marea emigrare care a avut Ioc
anul acesta a făcut un mare gol și în rândurile contribuabili­
lor"62*). Față de aceste emigrări masive, în rândurile nobilimii
s'a născut teama că nu-și vor mai putea cultiva pământurile, iar
Maria Thereza, la 1746, a delegat o comisie spre a cerceta și sta­
bili cauzele care au determinat emigrările. B. Jancsó, unul dintre
susținătorii tezei că Românii, în sec. al XVIII-lea, nu ar fi emi­
grat din Transilvania în Principate, ci ar fi emigrat invers, se
pronunță că nu era vorba de emigrați Români, ci de Săcui03).
Din răspunsul dat, la 18 Iunie 1763, de un membru al guvernu­
Gli. Ciuhandu, Românii din Câmpia Ardealului de acum două vea­
curi. Arad, 1940, pp. 103, 113, 114.
61) N. Iorga, Acte și fragmente, II, p. 189 urm.
B2) Monuments Hungáriáé Historien, Scriptores, vol. XXXVIII, pp 127,
256. 257, 324 și 337.
fi3) B. Jancsó Román Nemzetiségi Törekvések Története, és jelenlegi
Állapota. Vol. I, Budapest, 1896. p. 769.
14

lui ardelean, reiese însă evident, că refugiații au fost Români

și nu Săcui64). J. Berlász încă relevă emigrarea Românilor. El
scrie că la 1766, când curtea vieneză se străduia să repopuleze
regiunile dintre cele săsești, cu coloniști protestanți, ,,Săcuii și
Românii (oláhok) au părăsit țara în mase mari“03).
Constatările înduioșătoare ale călugărului german C. J,
Hildebrandt, culese cu ocazia unei călătorii, făcută pe la
165660) și opresiunea, despre care vorbește naturalistul Haque t
la 176387), au permanentizat sclavia de veacuri a Românilor,
creată acestora în Transilvania, de Unguri și Sași, împilările
din Transilvania, descrise și de J. Berlász, fără îndoială, stau
deasupra celor din Principate, cu toate că și Fanarioții s’au
întrecut în asupriri*68).
Cei mai mulți dintre autorii unguri, în fruntea cărora stau
B. Jancsó69), L. Tamás70), B, Hóman și Gy. Szekfii)71), susțin
însă, că emigrările ar fi fost din Principate în spre Transilvania,
datorită condițiilor sociale mai rele în provinciile dintâi, față
de cele din Transilvania.
Din adins autorii menționați refuză să înregistreze că la

®4) I. Nistor, Emigrările de peste munți. An. Acad. Rom., Mem. Secț.
1st., S. II, T. XXXVII, p. 834.
°5) J. Berlász, A Mária Terézia-kori erdélyi kivándorlások szociális
háttere. A Gróf Klebelsberg Kunó Magyar Történetkutató Intézet Évkönyve,
IX, Budapest, 1939, p. 20.
68) G. I. Brătianu, Origines et Formation de l’Unité Roumaine. Bu­
carest. 1943, p. 169.
®7) I. Nistor, op. cit. pp. 834 și 835.
®8) J. Berlász, op. cit. pp. 24—44.
®8) B. Jancsó, op. cit. vol. I, p. 755 urtn.
70) L. Tamás, Rumänen (Wlachen) Siebenbürgen. Budapest, 1940, pp.
75—76.
71) B. Hóman és Gy. Szekfii, Magyar történet. Vol. III. Budapest, 1939,
Ed. 6-a, p. 481. Textual autorii scriu următoarele: „Ardealul timp de o ju­
mătate de secol, sub principii naționali a văzut continua înmulțire a masei
valahe (oláh în original) și în primul rând infiltrația ei din afară. Acest
proces a curs deopotrivă, în timp de pace și în cur6 de războiu . . . Când
săracii iobagi nu au mai putut suporta oprimarea beilor și a legilor, perio­
dic au plecat, din teritoriile valahe și turcești, adevărate migrații de popoare,
așa de ex., în 1585, , a venit o caravană de Bulgari, Sârbi și Valahi apre­
ciată de cei de pe atunci la 10,000 de familii".
 15

1746 în Muntenia72 și la 1749 în Moldova73). Constantin Vodă

Mavrocordat a desființat „rumânia“ și ,,vecinia", în timp ce în
Transilvania iobăgia a continuat să ființeze până la 1848.
Față de teza maghiară, susținută și difuzată cu multă asi­
duitate, chiar de către istoricii unguri de seamă, realitățile des­
crise până aci, în general, se opun. De altfel, e o axiomă în
demografie, că migrațiunile de populație, determinate de dife­
rența de nivel între stările social-economice din două țări sau
regiuni, se dirijează între acestea într'o singură direcție și exclud
încrucișarea. Prin urmare, n'ar mai fi cazul aici să ne ocupăm
în mod special de netemeinicia teoriei imigrației Românilor din
Principatele Române în Transilvania în veacul al XVIII-lea sau
chiar înainte și după acesta, mai ales că teoriei i-au răspuns
mai mulți cercetători. Având însă în vedere incontestabila va­
loare a argumentației aduse ne permitem a înșira cercetările
mai de seamă. R. Braun, sociolog ungur, a arătat nepreciziunea
cifrelor demografice, luate drept bune de B. Jâncso, ca și lipsa
de exemple care ar pleda pentru imigrare și că în sec. al
XVIII-lea suportarea iobăgiei în Transilvania ar fi fost mai
ușoară decât în Principate74). A. Golopenția, comparând evolu­
ția populației în Transilvania și în Țările Românești, în ultimii
150 de ani, arată, pe baza cifrelor elaborate de istoricul german
Helmut Haufe, că populația Transilvaniei, în această perioadă
de timp, s'a dublat, iar cea din Țările Românești s'a împătrit75).
Diferența aceasta nu mai are nevoie de nicio explicație supli­
mentară. Ea indică hotărît sensul migrațiilor de populație din­
tre cele două provincii surori. In plus față de aceste lămuriri,
D. Prodan a răspuns teoriei ungurești, printr'un studiu de pro­
porții mai mari”), în care, în prealabil, anchetează teoria, apoi
pe bază de documente și cifre, just și minuțios interpretate, îi
desvăluie netemeinicia și lipsa ei de seriozitate.
72) I. Minea, ,,Reforma“ lui Constantin Vodă Mavrocordat. Iași, 1927,
p. 119.
73) R. Rosetti, „Pământul, sătenii și stăpânii în Moldova“. T. I., Bu­
curești, 1907, pp. 457—459.
741 R. Braun, A százötven év előtti Hóravilág. Századunk, 1935.
75) A. Golopenția, A fost Transilvania în veacul al XVIII-lea țintă sau
punct de plecare de migrații românești? Geopolitica și geoistoria 1941, I,
p. 93.
7e) D. Prodan, Teoria imigrației Românilor din Principatele Române
în Transilvania în veacul al XVIII-lea. Sibiu, 1944.
 TEZA EMIGRĂRII UNGURILOR ȘI A SÄCUILOR DIN
TRANSILVANIA ÎN ȚĂRILE ROMÂNEȘTI

Despre emigrarea Ungurilor din Transilvania în Țările

Românești, în masă sau în mod răzleț, posedăm documente
începând cu anul 1211. Astfel, istoriografia maghiară, mai ales
cea recentă, „din cauza tăcerii documentelor, sau lipsei lor“,
ținând cu orice preț să dovedească întâietatea așezării Unguri­
lor, față de a Românilor, și pe pământurile acestora din afara
arcului Carpatic, s'a străduit ,,să se coboare sub istorie“1). Pe
urmele lui G. Weigand2), G. Lükö consideră că toponimia,
„noua știință“ (?) le va putea aduce Ungurilor acest serviciu.
In consecință a apelat la toponimie, natural menținându-se, în
gând și faptă, legat de cunoscuta teorie perimată a așezării Ro­
mânilor din dreapta Dunării, pe cele două versante ale Carpa-
ților meridionali și răsăriteni, în urma năvălirii Ungurilor pe
pământul mai de apoi al coroanei Sf-lui Ștefan. G. Lükö, pe
baza unui mănunchiu de denumiri toponimice, care ar deriva
din limba ungară, a întocmit chiar o hartă relativ la Severin
(Oltenia) și Cumania (Muntenia)3). El susține că denumirile
datează din secolele X—Xll-lea și în consecință cuprinde, între
granițele Ungariei arpadiene, și Oltenia4). Intre puținele denu­
miri ungurești, exacte sau tendențioase, de care s'a folosit, aflăm

•*) L. Mikecs, Csángók. Bolyai Akadémia, Budapest, 1941, p. 54.

2) G. Weigand, Ursprung der südkarpatischen Flussnamen in Rumänien.
XXVI—XXIX Jahresbericht des Instituts für rumänische Sprache zu Leipzig,
1921, pp. 70—73.
3) G. Lükö, Havaselve és Moldva népei a X—XII században. Ethno-
graphia, 1935, pp. 97—100.
L. Mikecs, op. cit. p. 58,
 17

și una Ungureni56). Aceasta dovedește că numirea localităților

respective s'a făcut mai ales către sfârșitul epocii la care se
referă G. Lükö sau poate chiar mai târziu, iar probabilitatea ca
înșiși Românii ardeleni să le fi numit, conform locurilor părăsite
în Transilvania, nu poate fi exclusă. De altfel, în raport cu frec­
vența mare a denumirilor românești, cele câteva toponimice
ungurești sunt fără nicio importanță demografică actuală. L.
Mikecs a legat harta lui G. Lükö de a lui I. Kniezsa, elaborată
ceva mai târziu, în care sunt arătate locurile ocupate, în sec.
X—XII-lea de Unguri, de-a-lungul Mureșului până la Sebeș
(fostul județ Alba din evul mediu) și în scaunele Sepsi, Orbai
și Chezdi8),7). Din hărțile astfel juxtapuse, între altele citim
și coborîrea Ungurilor din aceste regiuni, în Severin, pe văile Ti­
mișului, Cernei, Jiului și Oltului, iar în Muntenia prin trecă-
torile Branului și Tătarului8). Noua hartă pe care o redăm și
noi, conține și comunele Fedeleșoiu, pe Olt și Lapoșu, în județul
Buzău, prezentate de L. Makkai ca tipice ungurești9). Relativ
la comunele acestea vom reveni.
Emigrări de populație, reale și de necontestat, cunoscute și
pe bază de documente și cifre statistice, sunt cele din Sud-Estul
Transilvaniei în Sud-Vestul Moldovei. Evoluția acestei populații
este însă foarte complexă, atât datorită structurii ca neam a
regiunii părăsite, cât și în raport cu evenimentele întâlnite și
suferite pe pământul patriei noi. Săcuimea, înainte de coloni­
zarea Săcuilor10), era locuită de Români11), iar continuitatea

5) L. Makkai, A milkói (kán) püspökség és népei. Debrecen, 1936, p. 33.

6) I. Kniezsa, Magyarország népei a XI században. Szt. István emlék­
könyv, 1938, II, p. 388.
7) Vezi și E. Petrovici, La population de la Transylvanie au Xl-e siècle.
Revue de Transylvanie, 1944, T. X, p. 74, Nota 2.
8) L. Mikecs, op. cit. Harta Nr. 2.
9) L. Makkai, op. cit. pp. 20, 22.
n0) P. Hunfalvy, Magyarország Ethnographiája. 1876, pp. 62—63. Săcuii
sunt colonizați la sfârșitul sec. al XII-lea, deoarece în actuala regiune locuită
de ei apar numai la începutul sec. al XlII-Iea» „Săcuimea în întregime ... s’a
format din popoare diferite, anume din Unguri în cea mai mare parte, din
Slavi, care au fost înaintea acestora și din infiltrațiile slave ulterioare (Ruși,
Poloni, Bulgari), mai departe din Pecenegi, Români și din așa numiți Vendegi,
adică Nemți“, p. 52.
21) G. Popa-Lisseanu, Sicules et Roumains. Un proces de dénationalisa-
tion. Bucarest, 1939, pp. 18, 32—35.

2
18

celor din urmă, chiar în, urma procesului de săcuizare pe care

l’au suferit, nu a fost întreruptă niciodată. La rândul ei așeza­
rea populației din Săcuime de-a-lungul Trotușului și pe afluenții
acestuia, Cașin, Oituz, Slănic și Uz până pe cursul inferior al
Bistriței și pe valea de mijloc a Șiretului, se împletește cu pro­
bleme specific regionale.
Emigrările din Săcuime au început probabil sub casa arpa-
diană, în mod sigur au format valuri mai accentuate sub Béla
al IV-lea, la 1241, ca și sub Ladislau al IV-lea zis Cumanul1213 )
și au culminat la sfârșitul vieții regelui Matei și după aceea, la
14951:!) dar mai ales în urma nopții sângeroase delà Madefa-
lău, săvârșită la 176414).
La așezarea emigraților în Sud-Vestul Moldovei, după afir­
mațiile lui R. Rosetti, regiunea a fost locuită numai de Ro­
mâni15) .
Părțile din județele Roman și Bacăul-de-Mijloc și Nord așa
au și rămas cu toată prezența Catolicilor în mai multe comune.
Regiunea nare denumiri toponimice ungurești, iar cifra Catoli­
cilor depășește mult pe cele câteva nuclee de Ciangăi mențio­
nate de R. Rosetti16). Numărul acestora a rămas cu totul dispa-
rent, față de al Românilor imigrați și găsiți pe loc, deopotrivă
însă supuși catolicizării17). Ei sunt deci avantposturile unei
credințe care se difuzează continuu în Moldova.
Curentul de expansiune, inițiat de Românii din Săcuime, la
care s'au asociat în mare parte Săcui și Români săcuizați, în ți­
nutul Trotușului și în regiunea muntoasă a județului Bacău, a
fost însă mai intens și mai susținut decât în regiunile mai nor­
dice și răsăritene. S’au înregistrat imigrări masive, îndeosebi
în secolele XVII-lea și XVIII-lea. Așa explicăm introducerea în
regiune a unei toponimii ungurești, existentă și astăzi, printre

12) S. Baumgartner, Moldva a magyarság nagy temetője. Budapest,

1940, p. 7.
13) I. Nistor. Emigrările de peste Munți. An. Acad. Rom., Mem. Secț.
Ist., S. Il, T. XXXVII, p. 823.
14) J. Berlász, A Mária Țerezia-kori erdély kivándorlások szociális
háttere, pp. 18—20.
1B) R. Rosetti, Ungurii și episcopiile catolice din Moldova. An. Acad.
Rom., Mem. Secț. Ist., S. II, T. XXVII, p. 248.
le) Ibid, p. 253.
17) P. Râmneanțu, Die Abstammung der Tschangos. Sibiu, 1944, p. 28.
 t /
/ &SZASZKEZO

^5
‘ / /I3
/ SZASZORBO.
® à o° \
J BRASSÓ"° o o <

^ÖRÖSTOfíONY
////// '///
RAFIK SARAI
•>.x '///////''///
• LOVI ȘlfEA • ,. -í-
{LOYSTHAV
HOSSZUtlEZO

'cakpulukg.
'///////

^(CURTEA OE ARGES)
RAnmc
VÂLCEA

\ , «£X Æk' //////

ZS/LVASARhELY •n^rețt,
ÍTGJIU1 ' 9Mogófam XE. TERGOVISTYE W.' / ■ ' '/////'
'Sjpifești *

\fárc^

SZORÉrfY-TOROT/Y
(TURKU-SEVERN

7?
f\ Aimajuiui
XX Amárúzit
&CRA/OVA
. 1 II. J---U .
*0 &
» î “

RYl.RGYEVÜ
ZX

ÆL
3

4
I 'I
WM* ■»
Ç •
BÖOÖn TAXĂR 13
(viDinj ® \l - <s> « * Lapof* U

PLOEȘTI 15

Eb * c> » riEHE «

Harta Nr. 3. — Emigrarea maghiarimii în evul mediu peste Carpații Sudici și urmele ei în Severin și Muntenia.

Leg

I. In interiorul graniței maghiare
istorice.
Maghiarimea din sec. al XI-lea e
reprezentată de-a-lungul Mureșului
până la Sebeșul-Săsesc și cea de-a-
lungul Timișului până la Poarta de
fier, după Kniezsa: 1) Populație
ungară, 2) slavă, 3) ungaro-slavă,
4) populație slavă rară. 5) Expan­
siunea din sec. al XH-lea pe teri­
toriu slav. La răsărit delà Sebeșul-
Săsesc e reprezentată maghiarimea
din Evul mediu în județul Alba.
Repartiz? rea e dup? Iczkovits, Az
erdélyi Fehér megye a középkor­ 11. In afara granițelor maghiare rigină probabil ungară. 9) Județe
ban. Budapest, 1939. 6) Colectivi­ istorice. cu numire ungară. 10) Limitele ju­
tăți maghiare dense în jurul Alba- dețului Săcuieni. 11) Teritoriul din­
Iuliei. 7) Maghiarimea reprezentată tre Buzău, Prahova, Ialomița, Du­
(După G. Liikö) : 1) Colectivități
în grupe insulare între județul Al­ năre și Șiret de care Ludovic cel
ungurești. 2) Colectivități de origi­
ba și Trei-Scaune. 8) Locurile pro­ Mare încă mai dispunea liber.
nă maghiară după particularitățile
babile ale scaunelor Sepsi, Orbai, 12) Granița maghiară istorică. 13)
lingvistice. 3) Dealuri și munți cu
Chezdi, înainte de așezarea lor în Trecători și păsuri prin Carpați.
denumire ungară. 4) Dealuri în Se­
locurile de astăzi. 9) Așezarea ce­ 14) Felul de a scrie numele de ori­
lor trei scaune în județul Trei- verin cu denumire de Ciocadia
gină maghiară. 15) Felul de a scrie
Scaune. 10) Locurile și direcțiile 5) Păduri cu nume maghiare
numele de altă origine. 16) Felul
expansiunii maghiarimii în Carpați. 6) Orașe. 7) Ruine de cetăți ma­
de a scrie numele județelor ma­
11) Cetățile crăiești din județul ghiare cu numele Oradia, în județul
ghiare.
A’ba. Săcuieni. 8) Ruine de cetăți de o­
 19

denumirile în majoritate românești și ființarea limbii ungurești,

asemănătoare cu a Săcuilor, lipsită deci de caracterul consonan­
telor sâsăite. Cât privește problema neamului populației imigra­
te, din cauza multor evenimente demografice care au avut loc
în regiune, ea nu este câtuși de puțin clarificată. Influența au­
torilor, care au crezut că această populație, astăzi catolică, ar
fi descendenta Cumanilor18), sau a Ungurilor-Ciangăi, încă se
mai resimte19). Recent, mai ales, se depun insistențe spre a con­
vinge că: ,,In Moldova noțiunile de Ungur și Catolic de secole
se suprapun"20). Luând însă în considerare masa populației ca­
tolice, de astăzi, din Moldova, s'a confirmat pe cale biologică21)
aserțiunea că ea este de origine etnică română22).
Fiecare din aceste ipoteze închide câte un sâmbure de ade­
văr istoric. In noua regiune imigrații, pe lângă masa populației
de Români autohtoni, au mai întâlnit nuclee sau numai remi­
niscențe de Cumani, au dat prilej ființării catolicismului moldo­
vean și au fost expuși maghiarizării23). In cele ce urmează vom
analiza succint intervenția acestor trei evenimente. Despre Cu­
mani D. Onciu scrie că, la 1239, fug în Ungaria și Bulgaria24),
iar după marea invaziune și pradă a Tătarilor, delà 1241, ațâți
Cumani câți vor fi mai rămas, probabil 40,000, sub conducătorul
lor Kuthen, sau retras între Dunăre și Tisa, unde, deși s'au
contopit cu frații lor Unguri, totuși în acea regiune au lăsat ur­
me toponimice, de nume și de natură rasială. E. Gegö susține
că, după retragerea Cumanilor în Pusta Ungariei, în Moldova
încă ar mai fi rămas elemente cumane până pe timpul lui Lu­
dovic I-ul sau chiar până la 1470, când sub Matei Corvinul le-ar
fi fost a V-a și ultima retragere25). Dar, indiferent când s'ar fi
retras, e important de reținut că cercetătorii care s'au ocupat
de Cumani nu i-au mai putut identifica printre Românii autoh­

18) A. Veress. A moldvai csángók származása és neve. Erdélyi Muzeum.

1934, pp. 29—64.
19) L. Mikecs, op. cit. pp. 88—96.
20) G. Lükö, A Moldvai Csángók. Néprajzi füzetek, Budapest, 1936, p. 3,
21) P. Râmneanțu, op. cit. pp. 55—58.
2%) I. P. N. Pal, Originea catolicilor din Moldova și Franciscanii păs­
torii lor de veacuri. Săbăoani—Roman, 1942, p. 36.
23) P. Râmneanțu, op. cit. pp. 23—29.
24) D. Onciul, Originele Principatelor Române. București. 1899, p. 91.
25) E. Gego, A moldvai magyar telepekről. Budapest. 1838, pp. 62—68.
20

toni. Consecința este firească dacă ținem seamă că aceste ră­

mășițe au trăit în corturi și au fost nomade26) • G. Weigand, fă­
când cercetări asupra presupuselor elemente, rămășițe cumane,
nu le-a găsit caractere asemănătoare cu cele descrise de Ji-
lecek la Găgăuții din Dobrogea, considerați și aceștia ca nu­
clee de origine cumană27). Trecând la a doua problemă a re­
giunii, la catolicismul din Moldova, constatăm că bazele aces­
tuia au fost puse de Cavalerii Teutoni, prin 1211—1222. Aceș­
tia fiind chemați din Țara Bârsei și din Cetățile Câmpulung,
Neamț și Crăciuna (Kreuzberg=Piatra), de Andrei al II-lea,
regele Ungariei, ca să apere regiunea de incursiunile repetate
ale Cumanilor, au avut și misiunea de a-i îmblânzi pe aceștia,
prin aducerea lor la creștinism. In zelul lor religios nu s'au oprit
însă numai la Cumani, ci s'au ocupat și de populația creștină,
în special de cea colonizată din Săcuime în spre răsărit și de
al cărei ajutor s'au folosit în cazuri de primejdii externe. Po­
pulația deplasată a fost compusă din locuitorii Săcuimii și Țării
Bârsei, adică din Români, Săcui și Sași, recunoscuți mai târ­
ziu în Moldova și prin mențiuni speciale. In regiunea în care
au fost aduși, călugării au înființat și o episcopie, la Milcov.
F de relevat că Românii delà început au fost prezenți în sânul
Bisericii catolice nou înființate. De altfel, colonizările începute
de ei au atras și deplasarea celorlalte neamuri28). Despre pri­
mii Români catolici vorbește la 1234, Papa Grigore al IX-lea,
într'o scrisoare adresată regelui Ungariei Béla al IV-lea. Iată
un fragment din conținutul acestei scrisori: ,,După cum am în­
țeles, în Episcopia Cumanilor se află niște popoare care se
chiamă Valahi (Rcmâni) . .. Așa dar, ca nu cumva din deose­
birea riturilor să se nască primejdii pentru suflete, voind să
împiedecăm asemenea primejdii ca zișii Valahi să nu aibă pri­
cină, din lipsa sacramentelor, să meargă la Episcopi schismatici,
poruncim acelui Episcop (se înțelege al Cumanilor, nota auto­
rului) prin scrisoarea noastră ca să le orânduiască un episcop
catolic, conform acelei nații" etc.29). Această dorință a Papei

20) C. Cancel, Pàstorilul la Poporul Român. Convorbiri Literare, 1913,

XLVII, p. 867.
27 ) L. Mikecs, op. cit. p. 42.
ae) D. Onciul, op. cit. pp. 88, 92, 93.
29) Hurmuzaki, Documente. Nr, 105, p. 132.
 21

nu s’a realizat. Mai târziu însă, la 1245 și la 1258, au fost tri­

miși numeroși misionari franciscani, atât pentru a servi Bulga­
rilor, Valahilor, Cumanilor și Tătarilor catolici, rămași după
marea năvălire a Tătarilor din 1241 în Moldova, cât și pentru
a converti la catolicism elemente nouă.
Delà această epocă, Catolicii și-au îngroșat rândurile în­
deosebi cu Români. Numărul acestora a devenit tot mai mare,
încât ei au ajuns să aibă și frați călugări indigeni. Astfel, la 1278,
Papa a dat ordin delegatului său din Ungaria ca să orânduiască
Românilor un episcop propriu. Iar la 1374 Sf. Scaun, voind să
dea Românilor un episcop care știa românește, a trimis în Mol­
dova pe franciscanul Anton de Spoletto, care știa românește
Acesta, fiind un om iscusit, a contribuit ca mulți Români să
se catolicizeze.
La începutul sec. al XV-lea, sub domnia lui Alexandru cel
Bun, caracterizată prin pace lungă, odată, cu înmulțirea în an­
samblu a populației românești din Moldova, a crescut mult și
cifra Catolicilor. Buna stare a populației a atras negustori și
meseriași străini, iar pe moșiile boierilor a fost adusă și popu­
lație din Transilvania, ce-i drept și țărani Săcui, dar au fost
aduși mai ales mulți Români30). Așezarea aceasta de familii nouă
a fost favorabilă apostolatului franciscanilor, care a determinat
o urcare așa de mare a Catolicilor, încât Voevodul a crezut ne­
cesar să întemeieze pe lângă Episcopia catolică din Bacău
existentă, încă una, la 1413, în Baia31).
In epoca husitismului, din sec. al. XV-lea, și a calvinismu-
lui, din sec. al XVII-lea, catolicismul în Moldova n'a mai pro­
gresat. Colonizările cu refugiați din Transilvania, au avut loc
însă și în acest timp. K. Auner susține că mulți Săcui, din cau­
za persecuțiilor din Transilvania, sau mutat în Moldova32).
Imigrația Românilor și catolicizarea lor este menționată și
în raportul misionarului Paul Bonniéi, trimis Sfântului Scaun
la 1632. Acesta, după ce a convertit mai mulți Români la cato­
licism, a propus și înființarea unui seminar pentru formarea de
cler, în care să fie primiți atât tineri Unguri cât și Români33).
30) P. Râmneanțu, op. cit. p. 14.
81) C. C. Giurescu, Istoria Românilor. Vol. I, București, 1935, p. 504
32) K. Auner, A Romániai magyar telepek történeti vázlata. Temesvár,
1908, Szt. László, T., pp. 13—17.
33) I. P. N. Pal, op. cit. p. 36.
22

Apoi din statistica arhiepiscopului M. Bandini, făcută la 1646,

care i-a însoțit raportul trimis la Roma34), reiese că din 1025
familii catolice, câte a recensât în Moldova, 300 aveau numele
de familie curat românesc, iar multe din celelalte, deși erau
redate în ungurește, totuși după cum remarcă I. P. N. Pal, nu
puteau fi decât românești35).
Misionarul P. Zöld, la 1762—1763, a scris că înainte de
noaptea sângeroasă delà Madefalău au fost întemeiate în Mol­
dova, mai multe sate catolice cu coloniști din Transilvania. In­
tre alte sate, înșiră Talpa, Gherăiești și Hălăucești. Vizitând, la
1766, satele de mai sus, constată că: ,,Deopotrivă vorbesc un­
gurește și românește; pronunțarea ungurească o au însă foarte
neplăcută, vorbesc curat și cu simplitatea veche. Hainele le au
românești, nu sunt scumpe și sunt lucrate de mâna femeilor
lor“36). Timpul de trei ani fiind mult prea scurt ca o colecti­
vitate să învețe o limbă nouă și să-și transforme fundamental
portul, luând aidoma un altul, e deci fără îndoială că noii co­
loniști nu puteau fi Săcui sau Unguri, ci Români săcuizați și
trecuți la catolicism. Dacă ar fi fost Săcui sau Unguri, nimic
deosebit nu i-ar fi împiedecat să-și păstreze și în Moldova toate
caracteristicile proprii, așa cum și le-au păstrat Săcuii verita­
bili care au trecut prin Moldova și s'au așezat, la 1775 și la
1785—1786, în Bucovina, în comunele Dornești=Hadikfalva, Ți-
beni=Istensegits și Măneuți=Andrăsfalva din județul Rădăuți
și în Iacobești—:Fogadjisten și Vorniceni = Iozseffalva din județul
Suceava37*).
Imigrarea Românilor delà 1763 este confirmată de L. Sză-
deczky în felul următor: „Mișcarea în timp scurt a răpit și
iobăgimea valahă"3S).
Și Hammer, în al XIX-Iea raport al său, datat din Iași la

34) A. Veress, Scrisorile misionarului Bandini din Moldova. București,

1926, p. 19.
35) I. P. N. Pal, op. cit. p. 36.
3e) K. Auner, op. cit. p. 53.
37) Gy. Szekfü, Magyar történet. Vol. V, Budapest, 1939, Ed. Vl-a,
p. 125.
s8) L. Szádeczkv, Székely határörségszervezése 1762—64-ben. Okiratár-
ral, 1761—90, Budapest, 1908, p. 309.
 23

15 Martie 1807, vorbește de Ungureni colonizați (Angesiedelten

Unguränen) în Moldova38).
Misionarii catolicismului, paralel cu interesul depus pentru
menținerea și difuzarea acestei credințe, mulți dintre ei fiind
Unguri, au propagat și limba maghiară, atât în Săcuime cât și
printre populația iradiată. Astfel mulți Români imigrați, chiar
dacă au fost numai în parte săcuizați de acasă, nici în Moldova
nu au scăpat de influența limbii maghiare. Nu este exclusă nici
desnaționalizarea Moldovenilor, odată ce catolicizarea lor a fost
posibilă. Aceștia, împreună cu Românii ardteleni săcuizați, în
Transilvania sau pe loc, explică prezența și a câtorva Catolici,
în grupul de Nord al Ciangăimii, care vorbesc ungurește39 40).
Maghiarizarea Românilor trecuți la catolicism o evidențiază și
lupta dintre misionarii unguri și cei franciscani. Acuzările în­
tre aceștia, formulate la Roma, au avut totdeauna același con­
ținut: primii cereau să li se trimită cât mai mulți preoți, misio­
nari și episcopi unguri; iar ceilalți apelau la Papa ca să li se
dea conducători care să cunoască și limba credincioșilor. Unii
voiau deci maghiarizare și catolicizare, iar alții numai catoli­
cizare. Episcopul Parchevici, după ce la 1670 făcuse o vizită
canonică la Iași, und'e a găsit numeroși iezuiți care nu știau
de loc ungurește, se plânge Papii și-i cere preoți unguri. E clar
de ce se făcea această cerere, odată ce iezuiții aveau cui servi
în românește. înseamnă că în Iași, atunci, au existat Catolici
români, iar dorința nu putea fi alta decât aceea de a-i ma­
ghiariza.
C. Magni, directorul misiunii apostolice în Moldova, scrie,
din Iași la 31 Octomvrie 1837, că nu ar fi de neînsemnată uti­
litate trimiterea de gramatici ungare, scrise românește pe sea­
ma copiilor de Ciangăi41). Cu același scop, de maghiarizare,
Academia Ungară a trimis în Moldova gramatici ungurești pe
seama Ciangăilor. Iar I. Kopăcsy, capul Bisericii rom.-cat, din
Ungaria, la 1845, a scris vicarului apostolic, P. Sărdi, că: „In
conducerea spirituală a Moldovei să aibă grije ca la Catolicii
din Moldova limba ungară nu numai să fie menținută, dăr să o
și întărească și să-i câștige cea mai mare difuziune42).
39) N. Iorga, Studii și Documente, p. 341,
40) Cfr. R. Rosetti, op. cit. p. 248.
41) L. Mikecs, op. cit. p. 291«
42) K. Aimer, op. cit. p. 75.
24

Dovadă despre maghiarizarea Românilor ne servește și sta­

tistica parohiilor catolice din Moldova. Iată ce afirmă I. P. N.
Pal: „Familii venite din Transilvania aci cu nume curat româ­
nesc după câtăva vreme apar cu numele tradus în ungurește:
Medves din Ursaru, Farkas din Lupu, Hallas din Pescaru, Vass
din Feru, Kovács din Fieraru și altele, ori chiar mai ciudat au
omis numele românesc și au adoptat numele de botez al tatălui
ori al bunicului redat ungurește“43).
S'a mers așa de departe cu dorința maghiarizării încât G.
Lükö și alți autori care au studiat originea etnică a Ciangăilor,
pretind că toți Catolicii sunt și Unguri. După aceștia cei aproxi­
mativ 110,000 de Catolici, înregistrați la 1930 ar fi trebuit să
se declare Unguri sau Ciangăi măcar în raport cu neamul, dacă
nu și cu limba maternă44). Declarațiile libere ale populației au
desmințit însă pretenția aceasta exagerată, atât în 1930, cât și
în 1941. La recensământul din 1941 s'au declarat de origine
etnică ungară 8,523 de inși din 126,456 de Catolici. De altfel
ea se năruie Ia o simplă recapitulare a evenimentelor istorice
și demografice, petrecute în regiune.
Din cauza repetatelor incursiuni tătare și mai ales a răz­
boaielor, pe care Moldova le-a purtat cu Turcii, între anii
1668—1741, Ciangăii aproape că și-au întrerupt continuitatea
timp de două generații. Catolicii de astăzi nu sunt deci des-
cendenții populației catolice delà 1597 de sub Quirini și delà
1646, catagrafiați dé Bandini45), din care la 1741 abia a mai
rămas o treime. Apoi e incontestabil că Românii nu au lipsit
dintre aceștia, după cum am văzut din faptele istorice amintite.
Ei constituesc cu certitudine tulpinele originare ale populației
catolice de astăzi. De altfel I. P. N. Pal cunoaște 17 documente
papale, datate înainte de 1600, în care se amintește, în Moldo­
va, despre Românii catolici46). Numele de familie al Catolicilor,
raportați de Bandini, fiind din totalul lor, o treime curat ro­
mânești, încă putem deduce, cu multă probabilitate de a nu gre­

43) I. P. N. Pal, op. cit. p.' 53.

44) Recensământul general al populației României la 29 Decemvrie 1930.
Vol. II, București, 1938.
45) Codex Bandinus, 1646, apud V. A. Urechiă, Codex Bandinus. Au,
Ac. Rom., Mem. Secț. 1st., S. II, T. XVI, pp. 1—335.
4G) I. P. N. Pal, op. cit. p. 83.
 25

și, că cei rămași au fost în majoritate Români. In special ace­

știa, găsindu-se într'o regiune românească, fie că au fost de
origine din Transilvania, Români curați sau Români recent să-
cuizați, sau că erau Moldoveni catolicizați numai, nu s'au putut
d'esrădăcina din glie în mod egal cu Săcuii sau cu Românii să-
cuizați de mai multă vreme. Numai religia catolică, nu i-a
putut determina la această emigrare în Transilvania. Prin ur­
mare e mai mult decât verosimil că, la repopularea regiunii,
începută în a doua jumătate a sec. al XVIII-lea, coloniștii ve-
niți au găsit un nucleu de Catolici, de origine, Români.
Am semnalat prezența acestui nucleu, mai mult pentru a
învedera direcția în care ne duce raționamentul logic dar, nu
fiindcă acest mănunchiu de 300 familii ar fi acela care e ho-
tărîtor în orientarea de recunoaștere a originei etnice a popu­
lației catolice de astăzi. Aceasta e determinată masiv de eve­
nimentele care s'au scurs după aceea și pe care le relevăm
imediat.
In intervalul delà 1741 până la 1824 Catolicii și-au mărit
numărul, în Moldova, de aproape treizeci de ori. Creșterea
aceasta nu poate fi produsul înmulțirii pe cale naturală a celor
rămași pe loc. Un excedent natural, în timp de 83 de ani, de
asemenea proporții nu e posibil. Originea populației catolice
din această perioadă e deci piatra unghiulară a celei de astăzi.
Și ce putea fi aceasta? Descendenții din a treia generație a
celor refugiați? Unguri? Săcui românizați? Prima categorie nu
mai putea fi, deoarece ea, ca refugiată, s'a amestecat și de sigur
s'a și încrucișat cu membrii din marea masă a populației din
Transilvania. Astfel chiar în cazul, dacă s'ar fi întors numai ea,
ceea ce e imposibil, a avut mult mai bine de jumătate din însu­
șirile biologice ale Românilor Transilvăneni. Apoi mai era și
prea redusă ca cifră, față de masa populației găsită aci. Unguri
încă nu puteau fi, deoarece datele istorice, chiar dacă vorbesc
dă Unguri, întotdeauna i-a subînțeles însă pe Săcui. Apoi, Să­
cuii ce puteau fi altceva decât Români săcuizați, așa cum îi
știm. Și aceasta nu e o simplă ipoteză, bazată numai pe cer­
cetările noastre făcute în Săcuime47*), ci posedăm și fapte locale
înregistrate. Relevasem constatarea lui P. Zöld, că populația

47) P. Râmneanțu, Origine ethnique des Széklers de Transylvanie.

Revue de Transylvanie, 1935—36, II, p. 45—59.
26

satelor Talpa, Gherăești și Hălăucești, numai la vreo 2—3 ani

după așezarea în Moldova, avea port românesc, vorbea bine
românește și stricat ungurește. La aceasta mai adăugăm obser­
vația lui S- R. Jezierski, făcută la 1741, în care remarcă pre­
zența Românilor ardeleni printre noii coloniști48). Mai relevăm
afirmarea misionarului Mauro, care la 1777, scria că în Moldova
s'au stabilit foarte mulți Transilvăneni și Unguri49) și deosebi­
rea pe care o făcea, la 1807, Hammer între Unguri și Ungureni.
Delà 1824 până la recensământul din 1930 evoluția nume­
rică a Romano-Catolicilor a urmat alte căi. Ea s'a făcut pe baza
creșterii naturale a celor existenți în Moldova și în urma nu­
meroaselor catolicizări care au avut loc, prozelitismul fiind
activ ca și astăzi de altfel.
Prin imigrări în acest interval nu sa mai contribuit cu ni­
mic la creșterea numărului de Catolici, deoarece nu numai că
nu sunt remarcate, ci din contră toți autorii notează că așezări
nouă nu s'au produs. Dacă ținem seamă de creșterea populației
catolice delà 1824 până la 1912, de diferența dintre cifrele
Schematismului Bisericii romano-catolice din Iași delà 1902 și
de cele publicate în recensământul României delà 1930, urmă­
rind paralel și creșterea Catolicilor din Moldova, cu a popu­
lației generale delà 1912 și până la 1930, și apoi delà această
dată până la recensământul din 1941, constatăm diferențe care nu
pot fi atribuite numai creșterii naturale.
Despre catolicizările delà 1824 până la 1912 posedăm do­
vezi nenumărate. Asupra lor nu e locul a insista aici. Relevăm
însă diferența între creșterea populației generale din Moldova
și a celei catolice, produsă delà 1902 până la 1930. In acest in­
terval populația Moldovei a crescut cu 37 %, iar credincioșii
catolici cu 70,2%, adică aceștia din urmă și-au urcat cifra delà
64,601 la 109,953 de suflete30). Catolicizarea e confirmată în
med neîndoios și de diferențele între creșterea populației ca­
tolice și ortodoxe delà 1912 la 1930. Catolicii, în această pe­
rioadă au crescut cu 42,4% ceea ce e exclus să fie consecința
unei creșteri naturale. In același timp restul populației moldo­
vene a marcat o creștere abia de 13,8%. Un indiciu mai serios* 50

4S) P. Râmneanțu, Die Abstammung der Tschangos. Sibiu, 1944, p. 22.

4Ö) N. Iorga, Studii și Documente, p. 115.
50) P. Râmneanțu, Op. cit., pp. 23—24.
 27

deci, relativ la o continua îngroșare a rândurilor Românilor ca­

tolici în Moldova, pe baza elementelor locale ortodoxe, nu poate
exista.
Lipsa de suprapunere între noțiunile de Ungur sau Cian-
gău cu cea de Romano-Catolic reiese și din sensul oscilațiilor
cifrelor acestei populații delà o epocă la alta. Fluctuațiile aces­
tora sunt de asemenea natură încât stabilesc precis și neamul
Catolicilor, care nu poate fi altul decât cel românesc. Și va­
loarea acestor indicații e cât se poate de importantă, deoarece
cifrele, privitoare la Catolicii din Moldova, pe care le reprodu­
cem, sunt reale. Ele sunt scoase din rapoartele întocmite în ur­
ma vizitelor canonice, făcute de înșiși conducătorii Bisericii ca­
tolice, din Moldova și trimise Sfântului Scaun. Iată evoluția lor
delà 1597, când pare că a fost înaintat primul raport și până
la 1912, 1930 și 1941, data recensămintelor oficiale ale țării, ca­
re au stabilit precis și imparțial atât cifra populației catolice,
cât și neamul sau originea ei etnică.
Evoluția numerică a populației catolice din Moldova
delà 1597 până la 1941.

Anul Ia care Cifra Numele

se referă da«
tele statis»
populației Raporto­ Observații
tice Catolice rului

Cu excepția Cotnari-ului toate celelalte

1B97 si) 10,704 Bernardin sate din raport erau așezate la dreap­
Quirini ta Șiretului. In ce privește neamul cre­
dincioșilor raportul amintește de Un­
guri, Sași, Români și Poloni. Satele
Săbăoani și Berendești, la 1606 erau
încă aproape numai ortodoxe.
Scăderea cifrei e atribuită incursiuni­
1646 si) 5,497 St. lor tătare. Cele 37 de sate descrise de
Bandini Bandini, ca au Catolici, toate sunt a-
șezate la dreapta Șiretului. Printre ce­
le 1025 familii catolice, înregistrate
cu numele de familie» 300 aveau nume
curat românesc.

166851) 5,000 Vito In raport se relevă că 85% din Cato­

Piluzio lici sunt Unguri.

51) K. Auner, op. cit., cu unele modificări de cifre de G. Lükö.

 28

Anul la care Cifra Numele

se referă da«
populației Raporto­ Observații
tele statis»
tice Catolice rului

Începând războaiele mari turcești, cea

1670 51) 1/3 din P. mai mare parte a Catolicilor a dispă­
cifra Parcherich
precedentă rut. In regiunea Trotușului n’a mai ră­
mas niciun Ungur. Toți Ungurii s’au
refugiat în Ardeal,

In Săbăoani, Tămășeni, Țețcani, Mă-

1682 si) Se confirmă Vito nești, Balana, Fântânele, în care, pe
cifra și pă­ Piluzio
rerile lui timpul lui Bandini erau 700 de sufle­
Parchevich te de Catolici acum au dispărut în în­
tregime.

Satele Săbăoani, Tămășeni și Fărăoani

1744 51) 4,400 S R. deja încep să aibă credincioși. Apare
Jezierski
și Călugăra ca 0 colonie nouă. Nu ne
amintește nimic de cifra Ungurilor.

1766 5I) Nu dă cifră P. Colonizările cu Săcui, între 1762—1763

Prin deduc­ Zöld au fost mari. Acum întâlnim prima da­
ție s’a ere« tă Catolici și în comunele Talpa, Ghe-
zut că cifra
ar fi fost răești și Hălăucești. Se zice că mai a-
9,000 tes după măcelul delà Madefalău: „Ci­
ne încă a mai putut a devenit Ciangău
și s’a refugiat în Moldova". Zöld cons-
iată dispariția completă a Sașilor și
«pune că amestecul lor cu Ungurii a
dat naștere Ciangăilor-Unguri- Nu știe
precis de unde a devenit această de­
numire.

Misionarul Parohiile din Cotnari și Galați au dis­

1773 12,000 francez părut, iar în Talpa nu mai există nici­
Saint-Prist un Catolic.
In cifra dată sunt cuprinse și cifre­
1801 5i) 13,057 V. Gatti le relativ la credincioșii din Săbăoani,
Gherăești, Iași, Rotunda și Talpa, La­
olaltă cu cifrele din acestea, suma cre­
dincioșilor se presupune a fi fost de
15,000.
 29

Anul la care Cifra Numele

se referă da» populației Raporto­ Observații
tele statis"
tice Catolice rului

„Conventualii predică în limba țarii

1807 si) 21,307 Hammer, Moldovei, care e necesară pentru aceea,
Consul fiindcă între familiile așezate aici nu­
mai o parte înțeleg ungurește, cele imi­
grate însă mai de mult, deși și-au păs­
trat religia, totuși limba și-au uita-
t-o" 49).

Coloniștii veni ți mai recent erau de

1814 M) 23,331 Berardi religie protestantă, care în urmă s’au
Prefect
catolicizat. Toată populația catolică
știa românește, după cum reiese din
raportul consulului Raab: „In întrea­
ga Moldovă pot fi cel mult 24,000 Ca­
tolici, toți aceștia vorbesc limba mol­
dovenească și nu au niciun fel de ne­
voie de limba ungară“.

1822 40,000 Raab, consul Cei veniți sunt considerați Săcui.

In raport se relevă că delà 1824 până

1859 M) 48,880 P. M. la 1859 nu au mai avut loc imigrări
Demkovicz
mai deosebite, ceea ce dovedește că ci­
fra delà 1822 a fost cu ceva mai exa­
gerată.

1851 52) 45,752 Schematis-

1868 52) 56,345 mul Bisericii
Romano-
1874 52) 58,809 Catolice
1902 52) 64,601 din Iași
Delà 1902 până la 1912 populația cato­
lică a crescut pe cale naturală cu o
191263) 77,227
Recensămin­ proporție mai urcată decât cea obiș­
tele oficiale nuită în Moldova.
din România Cifra Catolicilor din Moldova, delà 1912
1930 54) 109,953 la 1930, a crescut de trei ori mai mult
decât populația generală a Moldovei.

Prin calcul
1941 126,456
față de 1930

52) L. Mikecs, op. cit-, p. 248.

53) I. Scărlătescu, Statistica demografică a României, Buc. 1921, p. 55.
54) Recensământul General al populației României din 29 Decemvrie
1930, Vol. II, București, 1938.
30

In raport cu așezarea geografică a Românilor catolici în

Moldova, asupra căreia ne-a mai rămas să facem câteva reflec­
ții, constatăm că, aspectele variate sub care se prezintă aceasta,
ne impun a-i subîmpărți pe Catolici în trei categorii. In prima
categorie sunt cei din dreapta Șiretului. Aceștia sunt reprezen­
tanții celor cu continuitate pe loc în perioada delà sfârșitul sec.
al XVII-lea și delà începutul sec. al XVIII-lea, deoarece statis­
ticile lui Quirini și ale lui Bandini nu se referă decât la câteva
sate din partea stângă a Șiretului. Satele acestea au avut atunci
numai câteva familii de Catolici.
A doua categorie o formează cei din stânga Șiretului, mai
ales cei din județul Roman. Aceștia au apărut la înpeputul sec.
al XVIII-lea, în sate vechi recunoscute ca ortodoxe, nu în sate
pe care ei le-ar fi întemeiat. Urcarea numărului lor delà 1902
încoace, disproporționat de mare, despre care vorbeam mai îna­
inte, s'a produs mai ales în satele acestea. Adică, îndeosebi aici
a avut loc și are și acum catolicizarea. Așa se explică faptul că
majoritatea familiilor de aci, nu știu să fi vorbit în trecutul lor
vreodată ungurește, iar acelea care au știut, acum au uitat
aproape complet.
A treia categorie de Români catolici, pe care situația geo­
grafică ne-o evidențiază, e cea din orașe. Intre aceștia sunt mai
mulți Unguri decât Săcui, așezați ca servitori și meseriași, în
cele mai multe din orașele Moldovei, în special în Galați. Ei
n'au continuitate cu alți Săcui și Unguri pe care statisticile îi
semnalează. Apar și dispar după cum sunt ceruți pe piața
muncii.
 MIHAILEN. • K.piceni tabrita

©BOTOSAM

Dumbrava
©FĂLTICENI
ARLAU
• Săveni
V piöá/nest: •6ropnița
• Cotnari

@ PAȘCANI Sprinceana

y I Y, , •Oborcern
roqalnieanu-Vohntrest!
•Battait

Cavnesh •y’r • '»rarcașem

V/ÎtZCOii’ÿ//
y^LuncaȘ' ,
*fiâlăucești
\ Nisporești \.^MlrcPsl' o Voinesh
[•Tupdați ••Barbcesb •»•Butea
V 'Princip Feróink 9Juqani^f<^c^':eni •Qțeleni
*Trttâni*s,ra tMmefmlim
\P 6heraseșt» Lÿuseni\»gofunda 9 . , r ,
•Breaza Sâbăoa * ^AdgtudenfPrmcioele .aro.
1 Pddetíiy* Țărnăsem
.dîrrjăoani V i .ȘyruenM.
Sagna

@PGM,UI

•Călugareni
• Roșiori 1
\
turașcu V*

espezt
X J* VASLUI
• Sogdăneșb

frumoasa Racila • Prăjești

tr Traian
_ , ttárqinenifDunteni
Treb/șu • • ,/Tízöí V
• Pustiana Baratt* ©BACAU • BP]nhiz
Târâta IsfarFpJ-1 ual^
Nâsoesti Corhana • }*uunoc;

• Brusturoâsa \ 4/toî rXZnO

1 (juqneș Xlârguța* f/oresț.9 ^^căf .
Luncăcești
Găiaar*Tras/no6uXi'',':''.,.c J 9Chetr/șu
Moinești
VersestüdeJns" J
Secătura^ ■ •>.- felea de-Sus 9 e {•Geoseni * *Vladmcu
Stufu" Faraoani
ȚroYusu\ 1°^ \fß Buzdugan
iRomânești
dutucari • 2 ~omușc3 •ipieJ.fíea
7Cfe/7/ âaiàneasàfi n- •Ciocani\
aC Pundu-Racacium SerinJeștl
J-Dărmăneșt'
1căci un
9Cucueți
TARGU-OCNA^
Târqu- Trotuș

Fântâne/e

Orozesti^vfăirâiui

rea Cas/n

• Pra/ea

TECUCI

GALATI

Harta Comunitățile din Moldova, cu 100 Catolici 6 Aprilie, 1941™).

55) Datele de care ne-am servit la întocmirea hărții le-am primit delà Institutul Central de Statistică din București, prin bunăvoința Dlui Dr Sa*
bin Manuila, pentru care îi aducem cele mai călduroase mulțumiri.
 III

STABILIREA INDIVIDUALITĂȚII GRUPELOR DE

POPULAȚIE ȘI COMPARAȚIA LOR PE BAZA
DISTRIBUȚIEI DE FRECVENȚĂ A ÎNSUȘIRILOR
SERO-ANTROPOLOGICE

Aspectele antropologice, de structură sau cele dinamice,

atât în uima legilor pe baza cărora se moștenesc delà o ge­
nerație la alta, cât și datorită mediului extern, care în parte
le mai influențează, când le privim în masă, se supun legilor
variației. îmbrăcând curba de frecvență, descrisă de Gauss,
ele au deci constante statistice proprii, care Ie stabilesc în mod
precis individualitatea. Cu cât grupa de populație studiată este
mai unitară geografic, mai mare ca număr, omogenă ca sex și
etate, în stare normală de sănătate fizică și psihică și mai ales
dacă i-au fost cercetate mai multe caractere, cu atât i se va
aprecia mai precis individualitatea, adică profilul biologic. Por­
nind delà acesta, adică delà procentele frecvențelor, delà va­
lorile constantelor statistice și ale indicelor calculate pe baza
celor dintâi, stabilirea asemănării sau deosebirii între d'ouă sau
mai multe grupe de populație nu e decât o problemă de inter­
pretare sau de statistică matematică. Astfel, ținând seama de
valorile mai înainte înșirate, ușor se va putea observa dacă
două colectivități, sate sau comune, aparțin unui trunchiu co­
mun sau dacă își trag obârșia din nuclee deosebite.
Prin urmare metodele noastre de cercetare, la stabilirea în­
sușirilor specifice ale unei grupe de populație, se aseamănă în
principiu cu ale arheologilor, istoricilor și lingviștilor și se deo­
sebesc de ale acestora numai în practică. Științele amintite se
străduesc ca, din sânul populației actuale și din ambianța în
32

tare ea trăiește, să găsească rămășițe, documente, denumiri,

cuvinte, etc, și, cu ajutorul lor prin generalizare, să reconstru­
iască imaginea generațiilor din trecut ale populației respective,
Metoda noastră în schimb pleacă delà ansamblul populației ac­
tuale și după ce i-a determinat profilul, știind că anumite în­
sușiri sunt sigur ereditare și de loc sau foarte puțin influențate
de mediu, afirmă identitatea cu ascendența. Deosebirea între
cele două grupe de metode consistă deci numai în faptul, că
unele apelează la tradiție, iar altele la realitatea vie. Cele dintâi
își găsesc materialul aproape gata și îl adună numai și îl inter­
pretează, iar cele biologice îl măsoară, adéseori prin instru­
mente speciale și umori serologice complexe, iar pentru elabo­
rare și interpretare sunt nevoite să apeleze la statistică și ma­
tematică.
Din câmpul mare al caracterelor antropologice, relativ la
care avem metode precise de studiu, în cercetarea actuală,
ne-am folosit de distribuția de frecvență a grupelor de sânge,
a pigmentației irisului și a pigmentației părului.
în fiecare unitate geografică cercetată am măsurat apro­
ximativ 500 de subiecți, cât e minimum necesar ca rezultatele
să reprezinte realitatea și să nu fie influențate de hazard.
în paginile următoare justificăm de ce, ditribuția de frec­
vență a celor trei însușiri amintite, se pretează la studiul pro­
blemei iradierii populației românești sau de alt neam.

A) Grupele de sânge

Individualitatea sângelui. încă acum sute de ani s’a obser­

vat, că sângele delà o specie animală la alta și chiar în sânul
aceleiași specii are o anumită individualitate. Cercetările ex­
perimentale, relativ la această individualitate, nu au început
decât târziu. La animale ea a fost demonstrată în 1900, dé
Ehrlich și Morgenroth, iar la om în 1900 de Landsteiner, în
1907 de Jansky și în 1908 de Moss. în cei patruzeci și cinci
de ani, scurși delà primele descoperiri în această materie, au
apărut mii dé publicații, mai multe manuale și monografii, s'au
creat multe organizații, chiar instituții și apar reviste destinate
numai acestei specialități.
 33

In problema individualității sângelui, cercetările au dus,

în rezumat, la următoarele rezultate definitive1). Corpusculii
sangvini (hematiile)ai unei specii animale, amestecați cu serul
sangvin al unei specii diferite, de obiceiu, produce aglutinarea
celor dintâi. Această hemaglutinare este cauzată de prezența în
serul sângelui a hemaglutininei, care se atașează substanței aglu-
tinabile, adică aglutinogenului din hematii. Astfel, în sânul anu­
mitelor specii de animale și în deosebi la om, aglutininele seru­
lui, care aglutinează hematiile, individualizează sângele delà
un caz la altul. Substanțele acestea se numesc izohemaglutinine.
E natural deci, ca această individualitate a sângelui, să nu per­
mită transfuziile delà un animal dă o specie la unul de altă
specie sau, chiar în sânul aceleiași specii, de ex. delà un om la
altul, fără să nu fie riscată vieața ființei asupra căreia se face
operația.
In serul sangvin al omului sunt două hemaglutinine diferite,
numite « și ß. O persoană poate avea câte tuia din acestea, pe
ambele la un loc sau niciuna. E de subliniat, că nu există ființă
umană, fără să aibă una din aceste patru proprietăți. Cum e evi­
dent, o persoană care are aglutinina a sau ß, nu poate conține
în eritrocitele sângelui său și substanță aglutinabilă corespun­
zătoare. I s'ar aglutina hematiile. Astfel ,orice persoană, are o
izoaglutinină care nu are nicio acțiune asupra propriilor ei he­
matii. Ținând seamă dă aceste considerațiuni, reacția hematiilor
față de cele dojă feluri de izohemaglutinine, « și ß, ne dă ur­
mătorul tablou:

S e r
Hematii
a 3

A + __
B +
AB + +
O —

O persoană aparține grupei de sânge A (grupa 11), dacă

hematiile ei aglutinează cu serul a și nu reacționează cu ß. In­
vers, aparține grupei B (grupa 111), dacă hematiile i se agluti­

P. Steffan, Handbuch der Blutgruppenkunde. München, 1932, pp.

17—21.

3
34

nează cu serul ß și nu sunt aglutinate de serul a- Dacă hematiile

aglutinează cu ambele seruri, persoana aparține grupei AB (gru­
pa I), și dacă nu aglutinează cu niciunul din seruri face parte
din grupa O (grupa IV).
Aceste patru proprietăți ale hematiilor și ale serului indi­
vidualizează deci sângele de om în următoarele patru cate­
gorii:
Oa ß Aß Bet AB—
Persistența grupelor de sânge în cursul vieții și eredita­
tea lor2].
Grupele de sânge se pot evidenția încă la naștere și per­
sistă nemodificate până la moarte, indiferent dacă condițiile pe-
ristatice în care trăiește individul rămân aceleași sau nu. Ast­
fel hemoragiile grave, amputațiile mari de membre, bolile acute
și cronice severe nu au nicio influență asupra grupelor de sân­
ge. Persoanele care și-au petrecut copilăria sub anumite condi­
ții, geofizice, de altitudine sau de climat, cu toată schimbarea
acestora, survenită în cursul vieții, rămân cu aceeași grupă de
sânge pe care au avut-o la naștere.
Grupele de sânge se moștenesc conform legilor descrise de
Mendel, v. Düngern, Hirszfeld și, definitiv precizate, de Fr,
Bernstein.
Acesta din urmă a arătat matematic, că factorii ereditari
ai grupelor de sânge, adică genele, sunt allelomorfe multiple și
nu simple, cum au crezut v. Düngern și Hirszfeld. Demonstra­
țiile teoretice ale lui Bernstein au» fost confirmate Ia teren, de
autorii care au făcut cercetări la părinți și la copiii acestora3).
Astfel, gena O e o unică proprietate recesivă allelomorfă față
de A și B, care sunt independente între ele și dominante față
de O. Bernstein a notat-o pe aceasta cu R. Din această concep­
ție reiese că un individ din grupa AB nu poate poseda celule
germinative mature, care l-ar îndreptăți să aibă copii aparțină­
tori tuturor grupelor sangvine, O, A, B și AB. După Fr. Bern­
stein, maturația are un alt rezultat. Anume, fenotipul AB nu
poate avea gena O, deoarece O, A și B fiind allelomorfe mul­
tiple sunt localizate în același cromozom, iar celula nu poate

2) L. Hirszfeld, Les Groupes sanguins. Paris, 1938- pp. 22—33.

n) L. Hirszfeld, op. cit., p. 35.
 35

avea decât o garnitură dublă de cromozomi. In cursul matura-

ției, individul AB își separă genele, în A și B: una din celula
sa germinativă va conține gena A; iar cealaltă gena B. Genoti-
pul grupei AB va fi deci AB și nu AB și O.
Din aceasta reiese evident, că o familie O X AB nu poate
avea copii O, nici AB, ci numai A sau B. Individul AB cu ge­
nele A și B, adică dacă îi lipsește O, are copii A, B și AB și nu
poate avea niciodată O.
Raporturile între fenotip și genotip, așa cum 'e confirmă și
cercetările, le redăm și în schema următoare:

Fenotip Genotip

O R R
A AA, AR
B BB, BR
AB AB

Ținând seamă de legile subliniate aci, în tabela următoare

reprezentăm raporturile dintre grupele de sânge ale părinților
și acelea pe care le putem aștepta delà descendenții lor și re­
dăm, după L. Hirszfeld, procentele obținute pe 12,000 de familii
și 27,000 de copii, care au fost studiați.
Raporturile între grupele sangvine ale părinților și acelea pe care le
putem aștepta delà descendenții lor și ereditatea proprietăților O, A, și
B, obținută pe bază de cercetări la teren.

Grupele de Grupele de sânge ale copiilor

sânge ale
părinților După legea A în »/o B in «/o AB în °/o
O in %
lui Bernstein

oxo O 99.2 06 0.2 —

OXA A,O 42.7 56.5 0.3 0.1
OXB B,O 42.6 0.4 56.9 0.08
AXA A,O 18.8 81.0 0.02 0.02
BXB B,O 15.5 0.8 83.4 0.14
AXB A,B,AB,O 18.0 30.3 26.0 25.6

oxab A,B 24 48.0 47.4 2,2

AXAB A,B,AB 0.8 46.8 23.3 27,8
BXAB A,B,AB 1.7 20.5 50.1 27,6
ABXAB A,B,AB — 26.3 31.1 43,6
36

Din această tabelă constatăm că, în familiile în care pă­

rinții nu au avut proprietățile A și B, găsim copii cu aceste gru­
pe excepțional. Proprietățile A, B pot să nu apară la copii,
chiar dacă părinții le-au avut (Legea v. Düngern—Hirszfeld).
Părinții care au avut grupa O nu au copii din grupa AB, iar
părinții aparținători grupei AB nu pot avea copii din grupa O
(Legea Fr, Bernstein). Excepțiile pe care le observăm de sigur
sunt datorite unei tehnici defectuoase sau intervenției copiilor
nelegitimi. In familiile A X A și B X B găsim printre copii
și un procent cu grupa O. Acest procent se datorește faptului
că părinții, într’un anumit procent, nu au fost AA sau BB,
adică puri, ci genotipul lor a fost AO sau BO. Mici excepții
găsim și aici, ca și în celelalte încrucișări, datorite tot interven­
țiilor mai înainte amintite.
Semnificația etnică a grupelor de sânge. Cercetătorii în a-
cest domeniu, după ce au rămas convinși că grupele de sânge
se moștenesc, au început să studieze și semnificația antropolo­
gică și etnologică a acestora. Chiar primele cercetări făcute
în 1919, de v. Düngern și L. Hirszfeld, pe frontul delà Sa­
lonic, au fost încununate de succes. S’a putut afirma, încă atun­
ci, că antropologia serologică evidențiază asemănările și deo­
sebirile etnice mai bine decât rezultatele relativ la coloarea pielii,
a părului, a irisului și măsurătorile craniene de care au făcut
uz antropologii care i-au precedat. Intr'adevăr sutele de cerce­
tări, circa 900, care au fost publicate până acum, au confirmat
primele concluzii și au stabilit neîndoelnic, că grupele de po­
pulație, studiate în masă, prezintă frecvențe specifice din cele
patru grupe de sânge.
Pentru a evidenția mai bine diferențele delà un neam la
altul L. și H. Hirszfeld, Bernstein și mai ales Wellisch, în 1928,
au propus și câte un indice de măsurare.
Indicele lui L. Hirszfeld are următoarea formulă:
AB+A
I. H.
AB+B
Iar cel propus de Wellisch;
î. w.
r + q
Indicele din urmă nu ia în considerare frecvențele celor
trei grupe de sânge, pe baza cărora se calculează indicele lui
 37

L. Hirszfeld, ci numai frecvențele celor trei gene deduse din

grupele O, A și ß1).
Frecvența acestora se notează:
A = p; B = q și O = r.
Frecvența procentuală a grupelor de sânge, indicele lui

4) Pentru ca din frecvențele grupelor de sânge să ajungem Ia această

formulă a genelor, avem nevoie de un calcul intermediar. Acesta are la bază,
unirea genelor O (R), A și B, două câte două, dând astfel naștere la șase
genotipuri, a căror apariție teoretică o redăm în schema următoare:

Grupele
R A B
părinților

Genele r P q

R r rr pr qr
A p pr PP pq
B q qr pq qq

Cele șase genotipuri sunt:

RR RA AA BR BB AB
r* 2pr P* 2qr 2pq
Echivalențele acestora în fenotipuri sunt următoarele:

A (AAA-AR)=p2 + 2pr Din acestea ('p+r)2 (1° q)'

B (BB-ț-BR)==q2 Ț 2qr avem 0^0= (q+r)2 = (10- p)>
AB=2pq
înlocuind aceste două formule în p +q + r = 10, obținem:

P — 10 - (q-\-r) = 10 - K0+B ;
q = 10 - (p+r) = 10 — fo-j-Ă,
iar r este egal cu | O, adică rădăcină patrată din 0. Valorile A și B date
de aceste formule, care nu fac deosebire între AA, BB, homozigoți și
AO și BO heterozigoți, mai trebuiesc ajustate. Ajustarea se face pentru ca
gena O acoperită de A sau B să fie deslipită delà p și q, conform legii pro­
babilității. Astfel formulele definitive pentru calcularea lui p și q devin
următoarele :

p = (10 - r + Zo+A- VO+B )

q =4 (10 - r + }'0+B- XO+A )
38

Hirszfeld și indicele Wellisch, ne evidențiază locul de formare

al neamurilor și mai ales stabilește, în modul cel mai precis,
asemănările și diferențele dintre ele.
Astfel gena p e mai frecventă la neamurile din Nord-Ves-
tul Europei. Proprietatea q e mai puțin frecventă la acelea,
dar e mult mai des reprezentată la popoarele din Asia și Indii.
In urma acestei distribuții geografice gena p mai e numită și
proprietate europeană, iar gena q proprietate asiatică. Inchi-
puindu-ne un ax, tras pe globul terestru din Nord-Vestul Eu­
ropei spre Indii, și reprezentând pe el valorile procentuale ale
proprietăților sangvine p și q, constatăm că toate neamurile își
au pe acest ax un loc corespunzător leagănului lor de formare,
cunoscut de istorie5). Figura următoare ilustrează mai intuitiv
această comportare a frecvențelor celor două gene p și q.

Grafica Nr. 1. — Frecvențele proprietăților p și q alor mai multor neamuri

din Europa și Asia, reprezentate pe axul Anglia—India.

°) L. Hirszfeld, op. cit. pp. 135, 136.

 39

Din această grafică mai e de remarcat că Românii se înse-

riază între neamurile latine și cele din Balcani. Au valori
apropiate pe de o parte de Italieni, pe de altă parte de Bulgari și
Sârbi. De aceștia din urmă se apropie prin fondul biologic iUiro-
Trac, dé care nu au putut rămâne străini nici cele doua nea­
muri amintite, astăzi slave. Pe Finlandezi, Turci, Poloni și Un­
guri îi găsim la locul de trecere între Europeni și Asiatici.
Ungurii, cu toate că sunt veniți din Asia, totuși, absorbind și
mult sânge european, sunt apropiați de neamurile Europei. Nu
sunt însă egali cu Românii, ba din contra sunt destul de distan­
țați. Și această distanță, mai ales în raport cu subiectul de care
ne ocupăm aici, are o importanță covârșitoare.
Gena 0, proprietatea recesivă, se găsește aproape în stare
pură la Indienii din America. Din această cauză mulți savanți
consideră că rasele umane primitive au aparținut grupei 0, iar
grupele de sânge A și B, au apărut mai târziu.
In Europa și Asia fondul comun, adică gena O, e repre­
zentat la toate neamurile aproape în mod uniform. Noi, luând
în considerare rezultatele celor 684 d'e lucrări, publicate în ma­
nualul lui P. Steffan“), cât și altele, tipărite delà 1932 încoace,
ne permitem să facem următoarea observație,’ pe care o credem
justă și nu lipsită de importanță: proprietatea O este cu atât
mai urcată, cu cât neamurile, în ultimele secole, au suferit ames­
tecuri străine reduse, și cu atât mai scăzută cu cât neamurile
s’au corcit.
Locul de apariție al grupei 0 de sigur nu putea fi decât
America. Despre grupa A — găsită mai frecvent în Europa și
într'un procent destul de urcat și în Asia occidentală, la Armeni
și la Turci, —■ Bernstein și Streng apoi și Hirszfeld, cred că
s'a format în Asia și de acolo popoarele primitive au adus-o în
Vestul Europei. Grupa B, care e probabil cea mai tânără, își are
leagănul de formare în Asia. Evoluția grupei A, în Vestul și în
Nordul Europei, și amestecul ei cu proprietățile O (America)
și B (Asia) trebuie să ne închipuim că au avut loc numai în mi­
lenii de ani.
Pentru a dovedi, pe calea analizei grupelor de sânge, origi­
nea etnică a populației emigrate din Transilvania, la cele des­
crise până aci, mai trebue să redăm și valorile frecvențelor și
P. Steffan, op. cit. pp. 396—432.
ale indicelor sangvine obținute în cercetările făcute până în
prezent asupra Românilor, Ungurilor și Săcuilor.
Grupele de sânge la Români au fost cercetate în cele mai
variate regiuni ale țării7). Rezultatele exprimate în procente
și indice, cum e și natural, nu sunt egale. Ele au însă un câmp
de variație propriu, descris de curba normală de probabilitate
a lui Gauss. Puține sunt cercetările care depășesc valoarea me­
diei aritmetice, plus sau minus de 2 sau de 3 ori deviația lor
standard (•j ). In cazurile acestea autorii au și explicat inter­
venția sângelui străin. Aceleași constatări le facem și în raport
cu rezultatele publicate asupra Ungurilor din Ungaria sau din
Transilvania8*). Câmpul de variație al acestora e însă mai mare
12
11
10
decât la Români. Amestecul de sânge ancestral, ungaro-asiatic,
cu al popoarelor europene, înglobate în sânul lor, de sigur a
contribuit mult la această lărgire a curbei de frecvență.
Curbele de frecvență ale procentelor celor trei gene și ale
indicelor sangvine, obținute asupra populației de Săcui, încă are
un aspect platycurtic, tot evidența unei amalgamizări de nea­
muri8), Valorile limite, după cum vom vedea, sunt însă mult
mai apropiate de ale Românilor decât de ale Ungurilor.
Ar lua prea mult loc redarea rezultatelor tuturor cercetă­
rilor despre care avem cunoștință că s'au făcut asupra acestor
trei neamuri. Totuși, pentru a evidenția asemănările sau deose­
birile dintre ele, redăm mediile ponderate, valorile limite și di­
mensiunile intervalelor dintre acestea relativ la genele p, q și r
și la indicele descrise. Valorile dintâi ale acestora, ținând seama
de toate cercetările despre care am putut avea cunoștință, asu­
pra a 60,089 de Români 1<v~17), asupra a 39,216 de Ungu-

7) P. Râmneanțu și V. Luștrea, Contribuții nouă la studiul seroetnic

al »populației din România, Ardealul Medical, 1942, II, 12. p. 505,
8) Idem, op. cit., p. 506.
Idem, op. cit. p. 506.
10) P, Râmneanțu și V. Luștrea, Contribuții nouă la studiul seroetnic
al populației din România. Ardealul Medical, 1942, II, Nr. 12, p. 505.
11 ) V. Preda și N. Toncescu, Grupele rangvine și legăturile lor eu rasa
și biotipul. Dare de seamă asupra Ședințelor Societății Române de Antropo­
logie din Cluj pe anul 1937—1938, p. 59.
12) C. C. Velluda și V. Preda, Indicele sanghin la Românii din Cacora
Sibiului. Ibid, anul 1938—1939, p. 30.
1:i) V. Preda, Corelația între tipul constituțional și grupele sanghine.
Mișcarea Medicală Română, 1940, XIII, Nr. 7—8, p. 428.
 41

Grafica i\/r. 2. — Frecvența procentuală medie a genelor p, q și r, și valorile

medii ale indicelor sangvine la Români, Unguri și Săcui.

14) P. Râmneanțu, Grupele de sânge la Ciangăii din Moldova, Buletin

Eugenie și Biopolitic 1943, XIV, Nr. 1—2, p. 59.
lo) P. Râmneanțu, Frecvența grupelor de sânge la Românii din valea
Arieșului și a Ierii, Buletin Eugenie și Biopolitic, 1943, XIV, Nr. 5—6, p
196.
lBj J Teodorescu, Considerațiuni asupra grupelor sangvine și determi­
narea indicelui biologic al rasei la locuitorii din județul Muscel, Revista
Științelor Medicale, 1943, XXXII, Nr. 7—8, p. 719.
17) Al. Manuila, Contribuțiuni la studiul influențelor asupra serorasei ro­
mânești, Spitalul, 1944, LXIV, Nr. 3, pp. 125—30.
15) P. Râmneanțu, Die Blutgruppenverteilung in Siebenbürgen und Ba­
nat auf Grund von 18, 675 Bestimmungen. Zeitschrift für Rassenphysiologie,
Bd 9, H. 3/4, p. 144.
19) L. Csík și E. Kállay, Vércsoport vizsgálatok kalatoszegi községekben,
kz Erdélyi Tudományos Intézet „Évkönyve“, 1940 1941.
-”) P. Râmneanțu, op. cit., p. 144.
42

Deosebirile între Români și Unguri sunt mari. Proprietatea

asiatică la Români e de 12,8%, iar la Unguri de 18,6%. Aceștia
din urmă au procentul genei q peste 15, care constitue limita în­
tre sângele european și cel asiatic. Proprietatea p e numai cu
ceva mai urcată la Români decât la Unguri. Faptul că Ungurii
o au mai urcată, decât ne-am fi așteptat, se datorește maghia­
rizărilor făcute în masă. In special trag în balanță rezultatele
cercetărilor făcute de Lénart, Lajta, Holló și alții21) asupra a
18,319 de persoane din Budapesta, a cărei populație se știe
că e interlopă și că a absorbit mai ales mult sânge german, bo­
gat în gena p.
Că este vorba de un amestec reiese și din. frecvența pro­
prietății r, care, după cum am spus, reprezintă un substrat bio­
logic egal între Europa și Asia și totodată cel mai vechi. Frec­
vența acestei gene, fiind mai redusă la Unguri decât la Români,
încă înseamnă că ea a fost la primul popor mai mult compri­
mată de influențele străine, în special de gena p, decât a in­
tervenit la Români gena q. Indicele biologic de rasă al lui Hirsz­
feld e semnificativ diferit la aceste două neamuri, la fel al lui
Wellisch, ambele fiind mai mari la Români decât la Unguri.
Săcuii iau oareșcum o poziție intermediară între Români și
Unguri. Cu toate acestea sunt mai apropiați de Români decât de
Unguri: proprietatea p europeană o au mai urcată decât Ungu­
rii, iar pe cea asiatică o au sub 15%, deci mai apropiată de
Români. La fel cele două indice sangvine considerate, le au
aproape egale cu ale Românilor. Dacă cercetările, ale căror re­
zultate au compus mediile de mai sus, ar fi numai din Transil­
vania, atunci între Săcui și Români nu am găsi nicio diferență,
iar față de Unguri, discrepanțele ar fi statistic semnificativ di­
ferite.
Rezultatele obținute asupra frecvenței grupelor de sânge,
când acestea sunt cercetate în masa unui neam, nu trebue să
acopere precis, una din mediile redate. Poate să varieze în stânga
și în dreapta mediei, ca orice caracter biologic, conform varia­
ției descrisă de curba de probabilitate. Am și amintit că această
curbă este leptokurtică la Români și platycurtică la Unguri,
deoarece primii și-au păstrat fondul biologic ancestral în stare
mai pură decât ultimii. Astfel și valorile limite și dimensiunea
21) Vezi L. Csík și E. Kallay, op. cit., Tabela Nr. 3-
 43

intervalurilor dintre acestea, oferite de distribuțiile de frecvență

ale genelor pe neam, se comportă diferit.

Valorile limite și dimensiunea intervalelor dintre acestea, relativ la

genele q, p și r, la Români, Unguri și Săcui 22)

P q r
Neamul 1 Valorile Dim. Valorile Dim. Valorile Dim.
i limite interv. limite interv. limite interv.

Români 23.3—37,3 14.0 6.8—17.8 11.0 47.1-65.7 18.6

Unguri 27.9—43,8 15.9 11 2—27.9 16.7 35.0-56.7 21.7
Săcui . 30.0—43.7 13 7 9.1—20.8 11.7 41.3-60.9 19.6

Românii au valorile limite și dimensiunea intervalurilor din­

tre ele, la toate cele trei grupe, mai reduse decât Ungurii. Säcuü
au aceste valori foarte apropiate de ale Românilor. Prin ur­
mare, și sub acest unghiu de vedere, diferențele între Români
și Unguri și asemănările între cei dintâi și Săcui păstrează
orientări identice cu rezultatele evidențiate prin comparația me­
diilor ponderate. în plus valorile limite ne demonstrează că un
rezultat, așezat mai la distanță de media ponderată, ar putea fi
atribuit oricărui dintre cele trei neamuri de care ne-am ocupat.
El câștigă în valoare, devine specific când e foarte apropiat de
media ponderată a unui neam, când valorile tuturor genelor
converg în aceeași direcție, când dispunem de rezultate identice
din mai multe colectivități și când cunoștințele istorice sau cer­
cetările antropologice, onomastice, etnografice și altele îl con­
firmă.
Din aceste considerații reiese că studiul frecvenței grupe­
lor de sânge constitue o metodă științifică importantă în de­
pistarea originii etnice a colectivităților de populație, fără să
aibă însă o valoare absolută. Din această cauză, în studiul
de față, i-am adăugat și alți factori. în special cercetărilor sero-
antropologice, care urmăresc nuclee infiltrate de populație, tre-
bue să li se facă întregiri de felul celor realizate de noi. Mo­
tivul e foarte simplu: în aceste cazuri nu putem extinde cerce­
tările la cifre mari de populație, ca prin numărul subiecților

22) Rezultatele acestea se bazează pe materialul care ne-a servit în

grafica precedentă la calcularea valorilor mediilor ponderate.
44

cercetați să urcăm valoarea rezultatelor. Aceasta o puteam face

în Săcuime, de exemplu, unde aveam populație suficientă. în
studiul problemei iradierii nu am putut mări cifra cercetaților
din aceeași regiune, deoarece comunele cu populație iradiată sunt
dispersate printre cele băștinașe, iar locul lor de origine nu a
fost același. Chiar acolo, în ce privește frecvența grupelor de
sânge, nucleele, astăzi iradiate, au fost aranjate la timpul lor
tot în câmpuri de variație. în studiul iradierii populației colec­
tivitățile nu se pot deci compara decât una câte una și rar
grupe de câte două sau trei la un loc.
B) Pigmentația irisului
Acest caracter fizic depinde de substanța colorată din me-
zoderm. Pigmentul, așezat în straturile superficiale, este în parte
influențat și de grosimea stromei. Astfel absența pigmentului
determină prin difracție coloarea albastră a irisului, iar pre­
zența lui pe cea brună. Se înțelege că între aceste două extreme
sunt mai multe nuanțe de colori de trecere.
Determinarea colorii irisului pe viu se face în deosebi cu a-
juterul tabelelor concepute de R. Martin și Br. Schultz. Modelele
ochilor, de mărime naturală, sunt numerotate delà 1—16. Ele
sunt așezate în ordine progresivă delà coloarea albastră în spre
cea brună. Determinarea se execută ușor, prin asemănarea co­
lorii irisului persoanei cercetate cu a modelelor din cutie. Nota­
rea colorii se face după următoarele diviziuni:
la—2b=albaștri;
3—5=albaștri-cenușii ;
6—9=verzi-bruni ;
10—13 = bruni-deschiși ;
14—16 = bruni-închiși.
Pentru a interpreta rezultatele dintr'o cercetare cu mai mul­
tă ușurință și mai ales pentru a observa mai bine asemănarea
sau deosebirea dintre d'ouă colectivități de populație, propunem
și aplicarea unui indice pigmentar. Ca cel mai simplu, real și
corespunzător scopului credem că ar corespunde următorul:
(6-9)+(la-5)
(6 — 9)+(10-16).
Indicele acesta este deci raportul între frecvența procen­
tuală a populației cu iris albastru și procentele celei de coloare
 45

brună. Ochii verzi-bruni intră atât la numărător, cât și la nu­

mitor. Indicele acesta diferă deci de a lui J. Beddoe, numit de
negriscență. Acesta din urmă în fond e o diferență între frec­
vența populației cu irisul brun și cel blond. Formula propusă
de J. Beddoe, pe baza frecvențelor amintite e următoarea:
bruni + negri—roșii+blonzi.
Coloarea irisului nu este aceeași în tot cursul vieții. Ea
suferă ușoare schimbări în raport cu etatea, starea de nutriție
și probabil și cu alte însușiri ale populației cercetate.
Adeseori se observă că unii nou-născuți europeni, pe mă­
sură ce cresc în etate, își schimbă coloarea profund albastră a
ochilor în alta mai deschisă sau chiar devin cu ochii cenușii sau
bruni. Lipsa sau carența de pigment în copilărie a fost eviden­
țiată de R. Martin, făcând cercetări asupra copiilor din Mün­
chen. O demonstrăm și în tabela următoare, întocmită pe baza
cercetărilor noastre.
Atât la sexul masculin cât și la cel feminin se observă un
mers paralel între etate și abundența pigmentului: copiii au
frecvențe procentuale reduse de colori deschise și urcate de
colori brune, iar adiilții invers sunt mai mulți în grupele cu mult
pigment decât în cele cu puțin pigment.
Copiii cu turburări de nutriție au o frecvență mai urcată
de ochi bruni, față de cei sănătoși. Schmidler a arătat că depu­
nerea pigmentului în stromă are loc mai de timpuriu la copiii

Distribuția procentuală a pigmentației irisului la Români

BĂRBAȚI

Etatea pe grupe de ani

PIGMENTAȚIA
IRISULUI* 50 și
Total 1-4 5—9 10.14 15.19 20-49
peste

Total 2790 116 425 497 408 806 538

(12) (56) (6b) (54) (89) (112)

la—2b 378 10.34 13.18 11.07 13.24 11.04 20.82
(8) (33) (38) (39) (79) (60)
3- 5 257 6.90 7.76 7 64 9.56 9.80 11.15
(27) (133) (179) (165) (381) (225)
6- 9 1110
23.28 31.29 36.02 40.44 47.27 41.82
(33) (147) (167) (122) (214) (126)
10—13 809
28.45 34.59 33.60 29.90 26.55 23.42
(36) (56) (68) (28) (43) (15)
14-16 236 31.03 13.18 11.67 6 86 5.34) 2.79
46

FEMEI
Etatea pe grupe de ani
PIGMENTAȚIA ■[
50 și
IRISULUI Total I 1-4 5-9 10-14 15-19 20-49 peste
!

Total 4259 123 480 623 546 1705 782

1a 2k (15) (53) (52) (71) (179) (139)

12.20 11.04 8.35 13.00 10.50 17.77
(8) (28) (51) (62) (188) (124)
3 5 461 6.50 5.84 8.19 11.36 11.02 15.85
IßRQ (19) (150) (252) (196) (773) (299)
6 9
15.45 31.25 40.45 35.90 45.34 38.24
(47) (191) (220) (181) (499) (195)
•10 13
38.21 39.79 35 31 33.15 29 27 24.94
(34) (58) (48) (36) (66) (25)
14 16 267
27 64 12.08 7.70 6.59 3.87 3.20

suferinzi. Iată cât de mult modifică turburările de nutriție co­

loarea irisului, ținând seamă de cercetările publicate de R. Mar­
tin asupra copiilor din München’23).
Din comparația acestor două coloane de procente pigmen­
tația timpurie a copiilor suferinzi e evidentă.
Procentul copiilor sănătoși și cu turburări
de nutriție care au ochi albaștri

Etatea Sănătoși Cu turburări

de nutriție

1 an 75.50/e 38,8%
2 ani 70.00/O —
3 » 63.00/0 27.30/0
4 W 53.20/0 23.0O/O

Acești doi factori de modificare a colorii irisului în cursul

vieții, considerându-i ca cei mai importanți, e deci natural ca,
în stabilirea frecvenței procentuale a colorii irisului unei popu­
lații, să nu-i omitem. Cu acest scop, persoanelor cercetate le-am
luat și etatea. Pe aceasta o redăm și în tabelele care exprimă
rezultatele obținute. Astfel, ușor se poate deduce intervenția
factorului vârstă asupra frecvențelor diferitelor colori ale iri­
sului. Mai amintim că populația cercetată de noi, prezentân-
du-se benevol la examinare, o putem considera ca sănătoasă sau
23) R. Martin, Lehrbuch der Anthropologie, vol. I, Jena, 1928, G. Fi-
scher, p. 512.
 47

aproape așa. Nu e deci cazul să presupunem că rezultatele ar

fi fost influențate și de factorul boală.
Coloarea irisului e un caracter antropologic ereditar, dove­
dit ca atare de Alphonse de Candolle încă în anul 1884. Cer­
cetările ulterioare făcute în Elveția, Germania, Belgia și Suedia,
mai ales asupra persoanelor cu etate peste 10 ani și cu ochi
curat albaștri sau curat bruni, au confirmat caracterul ereditar
al colorii irisului și i-a fixat chiar legile pe care le urmează.
Davenport (1907) și imediat după el E. Fischer, în cer­
cetările sale asupra bastarzilor din Rehobot, au arătat că ochii
bruni domină coloarea albastră. Raportul între genotip și fe­
notip e deci următorul:
Br Br (omozigot) = bruni;
Br Al (eterozigot) =bruni;
Al A.I--albaștri.
Legile, conform cărora se moștenește coloarea irisului, re­
date după A. Vogt21), sunt următoarele:
Copiii descendenți din părinți cu ochi bruni, rasial puri,
au deci întotdeauna ochii bruni.
Cei descendenți din părinți cu coloarea ochilor diferită,
ambii însă având cele două gene egale, vor avea toți copiii cu
ochi bruni, rasiali însă impuri.
Părinții: Br Br X Al Al.
Descendenții: Br Al + Br Al + Br Al + Br Al.
în cazul când ambii părinți sunt bruni, dar eterozigoți,
atunci descendenții din prima generație vor fi:
Părinții: Br Al X Br Al;
Descendenții: Br Br + Br Al + Br Al + Al Al.
Dacă se încrucișează o persoană brună, rasial pură, cu una
tot brună, dar impură, conform legii I-a de reîncrucișare descri­
să de Mendel, copiii lor se vor distribui după coloarea irisului
în felul următor:
Părinții : Br Br X Br Al;
Descendeții: Br Br + Br Br + Br Ai + Br Al. Ultima posibi­
litate de amestec este cea oferită de a doua lege de reîncruci­
șare a lui Mendel.
Părinți: Al Al/Br Al.24

24) K. H. Bauer. E. Hanhart, G. Just, Handbuch der Erbbiologie des

Menschen, vol. I, Berlin, 1940, J. Springer, p. 588.
48

Descendenții; Al Al + Al Al + Br Al + Br Al.
Legile eredității pigmentației irisului nu se rezumă însă
numai la raportul între coloarea albastră și cea brună, ci in­
tervine și amestecul de colori, apoi eventualitatea legării lor
de sex și alte amănunte care încă nu sunt excluse. în primul
rând e deci de relevat că genele, care transmit gama pigmen­
tației irisului nu sunt allele simple, ci multiple. Cât privește
legarea de sex se crede că, femeile având mai des decât băr­
bații ochii bruni sau albaștri, acest fenomen este exclus. Studiul
gemenilor univitelini în această materie e pe cale să aducă con­
tribuții prețioase.
Coloarea irisului fiind un caracter ereditar, foarte puțin
influențat de mediul extern, antropologii l-au și folosit în ca­
racterizarea popoarelor pe o scară largă. Cu toate că nu are
valoarea grupelor de sânge, care întru nimic nu pot fi modifi­
cate de ambianță, totuși e între primele însușiri de care se ține
seamă, atât la stabilirea structurii rasiale a populației, cât și la
caracterizarea ei antropologică parțială.
Cercetările făcute asupra Românilor, de E. Pittard, A. Do­
niéi, I. Făcăoaru, Fr. Rainer, V. Lebzelter, P. Râmneanțu, O. C-
Necrasov, V. Papilian și C. C. Velluda, V. Preda și A. C. Ludu,
E. Alexandri, M. Avram și alții, au stabilit distribuția procen­
tuală a colorii irisului specifică nouă.

Frecvența procentuală a colorii irisului la Români, Unguri și Săcui.

Nr. e x a - 1
m inaților I
|

°/o colorii irisului35)

Regiunea sau
Observații
Interme«
N eam ul

(1 3 -1 6 )
Deschis

comuna din
(1 -5 )

(6 -1 2 )

Tabelele folosite.
Închis

care e popula­
diar

ția examinată Clasificarea

Tabelele Martin. Iris des'

Romani Vechiul- 180 8.94 26 25 64.81 chis = l«6ț iris mediu=
Regat26)
7—12; închis=13-16

218 13.76 33.48 52 76 Nu se indică ce tabele au

n Basarabia 37)
fost aplicate

25) Distribuția e făcută după tabelele Martin-Schultz.

2(l) E. Pittard et A. Donici, La répartition dans le Royaume de Rou­
manie de quelques caractères anthropologique. Mém. du Globe, LXV, Genève.
27) A. Donici, La distribution géographique de la couleur des yeux et
des cheveux en Bessarabie. Bull. Sect. Sc. Ac. R., XVIII, 1936—37.
 49

Frecvența procentuală a colorii irisului la Români, Unguri și Săcui.

II

% colorii irisului2B)

m inaților
Regiunea sau

Nr. exa-
Observații

Interm e ­

(1 3 -1 6 )
Neamul

comuna din

Deschis

(6 -1 2 )
(1 -5 )

închis
care e popula­ Tabelele folosite.

d iar
ția examinată Clasificarea

Tabelele Martin, iris des-

Români Măguri»Cluj28) 643 19.28 37.33 43.39 chis=1 — 5; iris interm.=
6—12; iris închis=13—16
Tabelele Martin. Iris des-
Nerejul» 254 14.17 25.98 59 85 chis=l — 6; iris interme-
» Putna 29) diar=7 —12; iris închis
13-16.

Fundul«Moldo» 30.43
fi 368 13.59 55.98 Idem
vei, Bucovina39)

Drăguș- 227 14.98 25.99 59.03

» Idem
Făgăraș39)
Tabelele Martin. Irisdes-
» Transilvania39) 915 25.57 35.19 39.24 chi£=l —5; Iris interm.=
6—12; iris închis=13 —16
Tabelele Schultz. Iris des­
Cacova» 175 44,57 46.28 9 14
» chisul- 5; iris interm.
Sibiu31)
6 — 12; iris închis=13—16
Schemă personală. Pro­
centele acestea sunt me­
dia mediilor pe provincii
9 România82) 4000 38.32 15.69 45.99 istorice, deoarece autorul
nu dă nici cifre crude și
nici denumirea provin­
ciilor
Tabelele Martin-Schultz,
Moldova29) și
52.62 26 40 iris deschis=l - 2b in­
» Basarabia-de- 4000 20.31
term. 3 — 11 ; închis=l2—
Nord33) 16. Păr roșu=0.67
i Tabelele Martin-Schultz
1
Moții dintre 37.99 33.18 iris deschis=l — 5; iris in«
» 1036 28.82
Arieșe 34) term. 6 — 12; iris închis
13—16
Tabelele Martin-Schultz.
66.67 Iris deschis=l—5-, interm.
Transilvania35) 1521 23.34 10.59
6—12; iris închis 13 — 16.
I Copii între 6-20 ani
Tabelele Martin-Schultz
Vârfuri- 555 20.18 12.79 67 03 Iris deschis=l —4; in­
W Arad M) term. =5-6; închis=7-12
Tabelele Martin. Iris des«
34.25 28.15 37.60 chis=l—5; iris interme-
Unguri Transilvania39) 508
diar=6 —12-, iris închis=
13-16

Săcui , Transilvania30) 484 30.79 1 30.99 38.22 1 Idem

4
60

Unele din aceste cercetări au fost înfăptuite însă pe bază de

scheme personale și nu cu ajutorul tabelelor. Apoi nici reda­
rea materialului obținut nu e uniformă pe aceleași subdiviziuni.
Din aceste motive mediile generale prezintă numai valori aproxi­
mative. Cu toate acestea, în general am putea atribui Românilor
următoarele medii ponderate de colori (conform scării din frun­
tea coloanelor notată în tabela precedentă):
Iris deschis=26.0;
Iris intermediar=37.0;
Iris închis=37.0.
în Transilvania, mai ales în regiunile ei muntoase, frecven­
ța irisului de coloare deschisă e cu ceva mai urcată decât pro­
centul dé mai sus. Pe alocurea până la 30.0. în schimb populația
din județele Olteniei și Munteniei are, față de cea din Transil­
vania, frecvențe mai urcate de coloare închisă.
Ungurii au frecvențe procentuale diferite de acestea. Iris de
coloare deschisă au 34.25%, deci mai urcate decât ale Româ­
nilor, dăr de coloare închisă au un procent de 37.60, care e egal
cu al Românilor în general și mai urcat față de al Românilor
din Transilvania.
28 I. Făcăoaru, Coloarea ochilor în populația din Măguri. Societatea Ro­
mână de Antropologie din Cluj, Ședința din 25 Noemvrie 1935, p. 4.
2Ö) Fr. Rainer, Enquêtes anthropologiques dans trois villages roumains
des Carpathes. Inst. Anat, et Embr. Vol. I, București, 1937, pp. 19, 33 și 35.
30) P. Râmneantzu and I. Făcăoaru, The blood groups and the pigmen­
tation of the iris in the population from Transylvania. XVII-e Congrès In­
ternational d’Anthropologie et d’Archéologie Préhistorique, Bucarest, 1939,
pp. 317—323.
31) C. C. Velluda și V. Pre*da, Complexul pigmentar la Românii din
Cacova-Sibiului. Soc. Rom. de Antrop. din Cluj, Șed. din 2 Mai 1939, p. 28.
32) V. Lebzelter, Über die Verteilung der Haar- und Augen-farben bei
den Rumänen. Bull. Sect. Sc. Ac. R., 1933—34, XVI, p. 109.
33) O. C. Necrasov, Recherches anthropologiques dans le Nord-Est de la
Roumanie. Teză. Iași, 1940, Universitatea Mihăileană din Iași, p. 72.
34) V. Papilian și C. C. Velluda, Cercetări antropologice asupra Moți­
lor dintre Arieșe. Mem. Secț. Șt. Ac. R. S- III, T. XV, Mem, 19, p, 72.
35) V. Preda și A. G. Ludu, Complexul pigmentar la copiii din județul
Turda și relația lui cu grupele sangvine. Buletin Eugenie și Biopolitic, 1943,
XIV, Nr. 11—12, p. 413.
36) E. Alexandri și M. Avram, Quelques résultats de mensurations an­
thropométriques faites sur la population adulte de la commune Vârfuri.
XVII-e Congrès International d’Anthropologie et d’Archéologie Préhistorique,
Bucarest, 1939, p. 301.
 51

Săcuii, cercetați într'un număr mic, arată tendințe de apro­

piere mai mult spre Români decât față de Unguri.
Cu toate că distribuția procentuală a colorii irisului celor
trei neamuri din Transilvania încă nu e definitiv cristalizată,
din cauza motivelor amintite, caracterizarea populației prin
acest factor totuși nu poate fi considerată ca o simplă încer­
care. Pigmentația irisului, fiind un caracter somatic ereditar,
metoda s'a încetățenit definitiv în știință și ca atare aplicarea
ei în cercetări de asemănări și diferențieri între colectivități
de populații nu poate fi privită decât cu încredere și cu mult
folos.
C) Pigmentația părului

Substanța care compune părul nu este o cheratină simplă, ci

se compune dintr'o serie de albumine, așezate una lângă alta.
Unele din acestea sunt materii colorate, iar altele sunt lipsite
de orice coloare. Acestea din urmă se pot extrage cu leșie. Ele
se numesc leucocheratine. Substanța rămasă după extracție
constitue melanocheratină. Aceasta e cu atât mai abundentă cu
cât părul e mai intens colorat. Numai părul cărunt al bătrânilor,
cel alb delà albinoși și un anumit fel de păr roșu este lipsit
complet de melanocheratină. Cu soluții alcaline, reci și diluate,
s’a putut pune în evidență și materia părului roșu. Se înțelege
că, după extracția leucocheratinei, se pot mai ușor evidenția
chiar cele mai apropiate nuanțe dé colori.
Metodă mai simplă decât aceasta, de apreciere a cantității
de melanocheratină, dar mai puțin precisă, e însă cea cu mostre
de păr, colorate în toate nuanțele. Acestea de obiceiu sunt for­
mate din șuvițe de păr aranjate într'o gamă delà părul cel mai
lipsit de pigment până la cel mai negru. Șuvițele, în scara E.
Fischer-Saller folosită de noi, sunt notate cu litere delà A la Y.
Pentru părul roșu acest etalon are în plus șase șuvițe speciale.
Scara Fischer-Saller e următoarea:
A=păr blond, foarte clar;
B—E— păr blond, clar;
F—L— păr blond;
M—Q păr blond, închis;
R—V—păr brun;
W—Y=păr negru;
52

I—IV=păr roșu;
V—VI- păr blond-roșietic.
Distribuția procentelor unui colectiv, propunem să fie ex­
primată, în sinteză, prin următorul indice:
(M — Q) + (A — L)
(M — Q) + (R — Y)
Acesta este raportul între numărul populației cu păr blond
și cea cu păr brun. Numărul populației cu păr blond închis,
deci intermediar între cele două de mai înainte, intră deopotrivă
la numărător și la numitor, iar a celei cu păr roșu îl des­
considerăm.
Părul în cursul vieții își poate modifica însă nuanța colorii,
Lenz a demonstrat că în urma intervenției secreției endocrine,
mai ales în pubertate, dar chiar și Ia prima graviditate, se pro­
duce o pigmentare mai pronunțată a părului3')- Fenomenul
acesta poate să aibă loc și invers. Anume copiii, născuți cu păr
pigmentat, pot în primele săptămâni după naștere să-și piardă
această substanță. Depigmentarea totuși e un eveniment rar.
Lenz o explică prin aceea că în vieața intrauterină fătul sub
influența ormonei materne își încarcă părul cu pigment, pe care

Distribuția pigmentației părului in raport cu etatea populației

BĂRBAȚI
Etatea pe grupe de ani
PIGMENTAȚIA
115-19 50 și
pârului’ Total 1-4 5-9 10-14 20-49
peste

Total 279U 116 42 ■> 497 408 806 538

!
i (13) (19) (6) (5) (8) (3)
A—E 1 53
11.21 4.47 1.01 1.23 0.99 0.56
(36) (66) (36) (15) (22) (9)
F T 174
31.03 13.18 7.24 3 68 2.73 1.67
(41) (162) (122) (63) (67) (37)
M—0 482
35.35 35.76 24.55 15.44 8.31 6.88
(21) (173) (267) (252) (399) (266)
R-V 1378
18 10 40.71 53.72 61.76 49.51 49.44
W-Y 702 (6) (25) (66) (73) (310) (223)
4.31 5.88 13.28 17.89 38.46 41.45
1-VI 1 — — (1) — —
0 20 — — —

37) K. H. Bauer, E. Hanhart, G. Just, op. cit., p, 400.

 53

FEMEI
Etatea pe grupe de ani
PIGMENTAȚIA
pârului’ Total 1-4 5-9 10-14 15-19 20-49 50 și
peste

Total 4259 123 480 623 546 1705 782

(15) (18) (4) (5) (4) (6)

A-E 52 3.75 0.64 0.92 0 24
12.20 0.77
(34) (61) (60) (38) (62) (33)
r — L, 288 12 71 9.63 6.96 3.64
27 64 4 22
(46) (136) (169) (108) (169) (56)
M-Q 684 37.40 28.33 27.13 19.78 9.91 7.16
(23) (208) (333) (280) (992) (366)
R —V 2201 18.70 43.33 53 45 51.28 58.18 46.68
(2) (43) (63) (IU) (465) (309)
W-Y 983 8.51 20.33 27.27
1.62 8.96 39.51
(3) (14) (4) (4) (13) (13)
I—VI 51
2.44 2.92 0.64 0.73 0.67 1.66

după naștere, ne mai stând' sub acțiunea acelei ormone, și-l

pierde.
Statistic modificarea pigmentației părului, în funcție de eta­
te, a fost evidențiată de R. Martin38). Materialul care ne ser­
vește la tratarea subiectului de față, prelucrându-1 și în acest
sens, încă ne demonstrează o corelație între etate și pigment.
Din analiza procentelor, redate în această tabelă, observăm
că, între etate și intensitatea pigmentului din păr, există o le­
gătură, o corelație. Copiii până la 20 ani, față dé adulți și
indiferent de sex, au frecvențe procentuale mai urcate în pri­
mele părți ale scării Fischer-Saller. Iar la nuanțele mai închise
procentele sunt mai urcate la adblți și mai scăzute la copii.
Corelația aceasta ne impune ca, la comparațiile pe care le vom
face pe baza colorii părului, să ținem seamă și de structura pe
etate a populației investigate. Altfel am putea trage concluzii
greșite.
Despre ereditatea pigmentației părului. Pe când ereditatea
grupelor de sânge este un fenomen pe care îl pot evidenția nu­
mai oamenii de știință, moștenirea lungimii, formei, grosimii,
abundenței și mai ales colorii părului este observată în mod
curent de orișicine. Atât la animale cât și la om, pigmentația

3S) R. Martin, op. cit.s pp. 485—486.

54

pârului constitue un serios criteriu de apreciere a identității

sau asemănării între părinți și descendenți sau numai între
aceștia din urmă. Că la baza acestui fenomen comun stă eredi­
tatea ne-o dovedește, în primul loc, marea grijă pe care crescă­
torii de animale, cu blănuri prețioase, o pun la încrucișarea
perechilor menținute pentru reproducere. între acești crescă­
tori nu găsim două tabere: unii să se bazeze la înfrumusețarea
colorii blănurilor pe ereditate și alții pe condițiile oferite de
mediul extern. Toți sunt convinși că ambianța externă nu in­
tervine, în modificarea colorii părului animalelor, decât într'un
grad foarte redus.
Problema eredității pigmentației părului, cu toate că e com­
plexă, e totuși bine cunoscută. Modalitatea eredității colorii
părului nu urmează legile unei singure perechi de allele. în
transmisiunea pigmentației intervin mai multe perechi de factori
ereditari diferiți. Despre această ereditate, cauzată de factori
multipli (polimeri), Davenport și mai recent Fischer (1929), sus­
țin că e compusă1 dintr'un factor de bază, numit Ä, care for­
mează coloarea și a cărui lipsă, notată a, duce la albinism;
dintr'un factor care produce coloarea brună, notat B; dintr'un
al treilea care condiționează coloarea neagră, notat M și din­
tr'un al patrulea, notat G, care e responsabil de distribuția
colorii în special între părul capului și al corpului. Nefiind lo­
cul ca să intrăm aici în complexul acestei probleme ne mul­
țumim a o prezenta numai statistic. V. Verschuer, studiind 215
gemeni univitelini și 156 de bivitelini, a observat următoarele:
din gemenii uniovulari 75.8% au coloarea părului perfect ega­
lă, 13.5% aproape egală, diferența neîntrecând jumătate de
număr din tabelele Fischer-Saller și 10.6% se deosebesc cu mai
mult de un număr din standardul amintit. Conținutul în gră­
sime și influența soarelui pot fi invocate în producerea acestor
diferențe. între cei 156 gemeni bivitelini numai 11 sunt în con­
cordanță perfectă, 24 arată mici variații, iar 121 se deosebesc
mult. Din aceste concluzii, autorul, cu dreptate, trage concluzia
că pigmentația părului este ereditară nu numai în general, dar
până și în nuanțele ei cele mai fine38).
Totalul cercetărilor, relativ la coloarea părului, făcute pâ­
nă de prezent la noi, ridicându-se abia la cifra de 12,734, reduc

39) K. H. Bauer, E. Hanhart, G. Just, pp. cit., p. 397.

 55

posibilitatea unei interpretări mai largi a rezultatelor obținute

în cercetarea prezentă. O încadrare a lor abia ne este posibilă.
Ne rămâne să facem numai o comparație între ele. De altfel
chiar rezultatele, redate în tabela următoare, poartă pecetea
unor neajunsuri, în ce privește metoda de cercetare întrebuin­
țată și felul neuniform după care sunt redate.

Frecvența procentuală a colorii părului la Români

||

I
N r. exam i- I

% colorii părului40)
Regiunea sau Ameste» Observații
Deschisă
naților
N eam ul

comuna din

—Y
M —V
închisă
A —L

care e popu­ Tabelele folosite.

cată
Clasificarea

W
lația examinată

Tabelele E. Fischer. Păr

deschis=9—20j păr în»
Români România41) - 27 — 95.6
chis=4 —8j păr roșu=
1—3. Păr roșu=1.7°,0

198 22.93 Nu sunt indicate tabelele

Basarabia42) 0 77.07
aplicate

Tabelele Fischer-Saller.
Măguri»Cluj43) 400 3.0 11 5 Păr blond=A—L ; păr
■ 85.5
intermediar=M —V-, păr
brun și negru=W—Y
1 Nerejul» Tabelele E. Fischer. Păr
254 12.99 — 87.01 roș=l —3; păr brun—
Putna44)
4—8 ; păr deschis=9-20
Fundul'Moldo-
« 368 8.15 — 91.85 Idem
vei, Bucovina44)

Drăguș»
» 227 0.88 — 99.02 Idem
Făgăraș44)

Tabelele Schultz. Păr des»

Cacova-
n Sibiu45)
175 26.85 57.71 15.43
chis=l—4; păr interme»
diar=5 —7; păr închis=
8-10

V J România46) 4000 21.8 - 76.9 Schemă descriptivă

40) Distribuția procentelor e făcută după tabelele Fiscber-Saller.

41) După R. Martin, op. cit., p. 487.
42) A. Donici, op. cit.
43) I. Făcăoaru, Coloarea, forma și structura părului în populația din
Măguri. Soc. Rom. de Antrop. din Cluj, 1935—1936, p. 72.
44) Fr. Rainer, op. cit., pp. 19, 33 și 35.
45) C. C. Velluda și V. Preda, op. cit., .p. 28.
40) V. Lebzelter, op. cit., p. 108.
56

Frecventa procentuală a colorii părului la Români

I
j
°/o colorii părului40

Nr. exam i-
Regiunea sau

j
Observații

Ameste»
Deschisă
Neam ul

naților
comuna din

M -V
închisă
W -Y
A —L
care e popu» Tabelele folosite.

cată
lația examinată Clasificarea

Tabelele Fischer-Saller.
Moldova și Păr blond=A—L -, păr
Români Basarabia- 4000 10.63 20.08 68.62 amestecat = M— T; păr
de-Nord4î) brun=U —Y; păr roșu=
I—VI Roșu=0.67

Tabelele Schultz. Păr

blond=A—J; păr ames»
n Moții dintre
Arieșe4S)
1036 11.62 41.53 46.84
tecat—K —P; păr brun=
R—Y
Tabelele Fischer-Saller.
Păr blond=A —H; păr
1521 intermediar = I — Pj păr
V Transilvania47
*49 3.48 38 79 57.73
închis=R —Z; păr roșu=
I—VI. Copii între 6 — 20
ani
Tabelele Fischer. Păr des»
Vârfuri» chis=A—Lț păr ameste»
» 5 5 5 95 90.81 3.24
Arad50) cat=M —Vț păr închis=
W-Y

Frecvența pigmentației părului la Unguri și Săcui deo­

camdată nici nu este cunoscută. Iar din rezultatele găsite la
Români reiese că în general ei au un procent urcat de păr în­
chis, Acesta e aproximativ de 95. Așa a fost stabilit prima dată
de E, Pittard, iar cercetările ulterioare l-au confirmat.
In Basarabia însă, cât și în regiunile de munte din Tran­
silvania, populația cu părul de coloare deschisă se apropie de
10%, Nu depășește decât excepțional acest procent. Rezultatele
publicate asupra populației din Cacova-Sibiului, fiind obținute
asupra unui număr redus de cazuri, nu pot fi atribuite decât
hazardului; iar celor redate de V, Lebzelter nu le putem acorda
încredere, deoarece au fost făcute după o schemă personală,
nespecificată.

47) O. C. Necrasov, op. cit., p. 68.

4S) V. Papilian și C. C. Velluda, op. cit., p. 72.
49) V. Preda și A. G. Ludu, op. cit., p. 413.
Bo) E. Alexandri și M. Avram, op. cit., p. 301.
 IV

ONOMASTICA, PORTUL ȘI TRADIȚIA POPULAȚIEI ÎN

CERCETAREA ÎNRUDIRII DINTRE COLECTIVITĂȚILE
OMENEȘTI

Onomastica, adică studiul etimologiei, transformării și

clasării numelor proprii de familii, încă aduce contribuții în­
semnate în cercetarea locului de origine a colectivităților ome­
nești1). Aplicarea aceasta a onomasticii e veche. S'a folosit pe
âscară întinsă în special numele de familie de origine seman­
tică sugerând, fără nicio altă cercetare suplimentară, aparte­
nența la o anumită colectivitate sau regiune. Cu toate acestea
cercetările onomastice la noi sunt rare. Avem însă norocul că,
între cele puține care există, una dintre ele se ocupă chiar de
o parte a populației cercetată de noi. Șt. Pașca, când a înce­
put cercetările de onomastică din Țara Oltului, dându-și seamă
de funcția însemnată a acestei regiuni, în cadrul neamului nos­
tru, s'a gândit că apariția studiilor de felul celor pe care le
publicăm aici nu vor întârzia mult. Aceasta l a și determinat
să-și motiveze apariția cercetării cu următoarele cuvinte: ,,La
urmărirea onomasticii din Țara Oltului ne-a îndemnat înainte
de toate importanța pe care, din punct de vedere istoric, o
prezintă acest leagăn al românismului, de unde în epoci mai
îndepărtate — după tradiție — și în vremuri mai nouă — după
dovezi documentare — s'au produs roiri de populație româ­
nească peste munți, alimentând elementul uman de pe versan-

M. Gattschold, Deutsche Namenkunde. München, 1932. Ed. Lehmann,

pp. 65—75.
58

tul de miazăzi al Carpaților, iar în vremuri mai nouă înmulțind

dementul românesc din Dobrogea românească“23).
Metoda onomasticii o aplicăm în studiul de față la:
a) determinarea frecvenței familiilor dintr'o comună, în ra­
port cu numele lor;
b) evidențierea numelor de familii identice în satul matcă
(Transilvania), cu cele din satele înroite (Oltenia, Muntenia);
c) identificarea numelor de familie din două comune cu
denumire ungurească, din Oltenia și Muntenia, cu nume egale
lor în satele din Țara Oltului și la
d) recunoașterea numelor de familie, la populația iradiată,
după originea lor semantică transilvăneană.
Reiese din acestea că nu aplicăm cercetarea onomastică
în toată amplitudinea ei. Fapt ușor de înțeles, dacă ținem sea­
mă că onomastica este un studiu îndepărtat de specialitatea
noastră. Mai ales regretăm că nu am urmărit evoluția istorică
a numelor d'e familii. Cu toate acestea, rezultatele cercetării
onomasticei, vor constitui un prețios auxiliar în clarificarea pro­
blemei care ne preocupă.
Portul populației, ca îmbrăcăminte sau podoabă, are o viea-
ță proprie: apare, se desvoltă și apoi își încheie vieața irever­
sibilă8). într'o epocă anumită portul își are deci caracteristice
proprii, unele de fond, aparținătoare și generațiilor precedente,
iar altele suprapuse și de. dată mai recentă. Cele dintâi sunt
comune unei regiuni întinse sau chiar unui neam întreg. Toți
Românii au în fond un port comun. îmbrăcămintea figurilor de
pe Columna lui Traian ne servește drept exemplu de această
vechime și unitate a portului românesc. Cu alte cuvinte portul
constitue un factor care ne poate înfățișa originea etnică a
populației. Și aceasta are o valoare de lege mai ales în regiunile
din Carpați, de redusă circulație, adică de mare conservare a
însușirilor străbune. Prin urmare, dacă ridicăm straturile su­
prapuse din portul populației unor colectivități, avem posibi­
litatea să le comparăm pe acestea fără greșală și să ne pro­
nunțăm chiar asupra ordinii lor comune sau diferite. Compara­

2) Șt. Pașca, Nume de persoane și nume de animale în Țara Oltului.

Ac. Rom., Studii și Cercetări, XXVI, București, 1936, p. 8.
3) L. Apolzan, Portul și industria casnică textilă în Munții Apuseni.
București, 1944. Ed, Inst. de Și. Sociale al României, p. 93.
 59

țiile acestea câștigă în valoare mai ales la colectivitățile in­

filtrate în anumite regiuni, a căror populație băștinașă are port
cu multe particularități proprii.
Portul, ca factor de selecție a populației, se pretează foar­
te bine în regiunea unde am cercetat noi iradierile din Transil­
vania. In județele Muscel, Argeș, Vâlcea, e așa numitul port mus-
celean. Cu acest gând am luat fotografiile care le reproducem
la sfârșitul lucrării. Ele sunt grăitoare fără nicio descriere, care
adeseori e privită cu neîncredere. Ba mai mult, unele dintre
ele, cuprinzând mai multe persoane, sunt în măsură să de­
monstreze, că e vorba de portul masei populației și nu numai
de al unor persoane izolate, care pot fi îmbrăcate într'un fel
dorit și ad' hoc.
Tradiția. Populația iradiată a luat cu ea la plecare nu nu­
mai sânge, nume și port din sângele, numele și portul populației
autohtone, dar și alte componente care constituesc tradiția. Pe
acestea și le-au conservat intacte sau ușor influențate de noua
ambianță. Unele din ele sunt descrise în diverse monografii4),
iar altele așteaptă să fie cercetate. Ba populația și-a creiat chiar
și o tradiție nouă, prin care sau își deapănă sbuciumul sufle­
tesc de desrădăcinată ori își mărturisește prezența printre frați
tot așa de buni ca și cei părăsiți5). Cu toate că e foarte intere­
santă și mai ales utilă cunoașterea tradiției populației iradiate,
in raport cu destinul ei biologic, care ne interesează foarte
mult, totuși noi vom apela la factorul tradiției numai pe alocu-
rea. Aportul ei îl vom aplica numai în cazurile când poate
servi subiectul pe care îl tratăm.

4) C. Rădulescu-Codin, Muscelul nostru, Câmpulung, Tip. Vlădescu, 1922

5) Idem, I. Comuna Corbi și locuitorii săi. Cântece, pp. 61—73.
 V

REZULTATELE CERCETĂRILOR BIOLOGICE, DE ANTRO-

PONOMASTICĂ SI ETNOGRAFIE, OBȚINUTE ÎN PROBLE­
MA IRADIERII, ASUPRA POPULAȚIEI CELOR DOUA
VERSANTE ALE CARPATILOR MERIDIONALI
ȘI RĂSĂRITENE)

Problema iradierii populației din Transilvania în Princi­

patele Române ne este cunoscută, după cum am văzut, pe baza
unei istoriografii abundente și în urma descrierilor geografice
relativ la denumirea așezărilor omenești din Principate. Geo­
grafii și lingviștii, străduind'u-se să evidențieze denumirile to­
ponimice ungurești, pe cele provenite prin derivație delà ocu­
pația ciobănească și pe cele de origine semantică ardeleană,
au coroborat teza iradierii în Țările Românești, Adăugându-se
la această argumentație și lucrările relativ la vieața transhu­
mantă a populației românești, la descrierea drumurilor parcurse
de ciobani cu oile lor și la trecutul istoric al câtorva comune,
bine cunoscute că își au în Transilvania locul de origine, s'a
încercat, ținând seamă de toate acestea, ca să se stabilească
chiar o rețea de legătură între comunele de baștină și cele în-
ro’te. Cu aceste contribuții teza iradierii, pentru oamenii de
bună credință, pare să fi fost destul de deslușită.
T) In cursul deplasărilor am fost efectiv ajutați de Domnii medici sa­
nitari, de organele lor auxiliare, de Domnii preoți și învățători și de or­
ganele administrative din comunele cercetate. Domnii medici șefi de județ,
din care fac parte comunele în care am lucrat, ne-au pus la dispoziție mij­
loacele de transport, iar prezența Domniei lor la cercetări a constituit un
imbold ca țăranii, în mod voluntar să se prezinte la examinări într’un nu­
măr satisfăcător. Tuturor le aducem, și pe această cale, călduroase mulțumiri.
Ne gândim în special la Domnii medici șefi de județe Dr. D. Georgescu-Muscel,
Dr. A. Florantin — Vâlcea, Dr. U. Ștefan — Brașov și la Dl. Dr. I. Hanciu,
medicul spitalului din Horezu — Vâlcea.
 61

Sunt însă mai mulți autori unguri care susțin o altă teză.
Cu dorința să dea o explicație favorabilă faptului, că în Tran­
silvania elementul etnic maghiar este în mare inferioritate față
de cel românesc, ei susțin, după cum am "văzut, părerea existen­
ței între Transilvania și Principatele Române a unui curent în­
crucișat de populație: de o parte Ungurii și Săcuii, primii în
secolele X—XII-lea ar fi coborît până în Oltenia și Muntenia
și cei din urmă, începând cu sec. al XIII-lea, mereu ar fi imi­
grat în Moldova, iar pe de altă parte Românii, imediat după
așezarea Ungurilor în patria lor de astăzi, necontenit s'ar fi
revărsat din Principate în Transilvania. Față de această teză
din urmă, cu oarecare bază pentru populația din Banat, neîn­
temeiată însă în ce privește Transilvania, Dl. Prof. Dr. Iuliu
Moldovan ne-a dat sugestia binevoitoare de a alcătui un studiu,
relativ la iradierea populației din Transilvania în Principate,
pe bază de cercetări biologice. Acestora le-am adăugat și câteva
criterii antroponomastice și etnografice, fără să intrăm însă
amănunțit în aceste specialități, deoarece nu avem competența
necesară.
Cercetarea actuală nu sa limitat numai la realizarea unei
contribuții, în ce privește confirmarea tezei că Ungurenii sunt
Români din Transilvania. Ea a avut ca obiectiv și elucidarea
tezei ungurești, înfiripată pe fenomene demografice foarte pu­
țin probabile. Cu gândul justificării sau infirmării acestei teze
am studiat și colectivități din Principate, care poartă denumiri
considerate ca ungurești. In fine am împletit acestor două obiec­
tive și problema originii etnice a Românilor catolici din Mol­
dova. După modesta noastră părere începuturile acestei popu­
lații, în regiunea pe care o ocupă astăzi, se datorește tot fe­
nomenului de iradiere, natural complicat și de alte evenimente
locale în Săcuime și în Moldova. Conform acestei vederi, cer­
cetările vizează o problemă căreia îi atribuim o cauzalitate co­
mună și un decurs asemănător, dar care are aspecte diferite.
Determinați de această constatare, păstrând unitatea de fond
a lucrării noastre, acceptăm formele cunoscute ale diferitelor
teze numai în ce privește expunera rezultatelor. Acestea se
referă la:
Ungureni;
Originea etnică a populației din unele comune cu denumire
ungurească din Oltenia și Muntenia;
62

Originea etnică a Românilor catolici din Moldova.

Tratarea acestor probleme o facem în mod uniform: des­
criem însușirile populației din colectivitățile ardelenești, cu­
noscute ca centre de emigrare, și pe ale populației considerate
ca produsul roirii; comparăm rezultatele autohtonilor cu ale co­
loniștilor și în fine privim însușirile unui astfel de nucleu de
populație prin prisma celor cunoscute ca specifice Românilor
de pretutindeni sau Ungurilor și Săcuilor din Transilvania.
Pentru ca rezultatele din cele două feluri de comune să
poată fi susceptibile comparațiilor în mod ușor și amănunțit, le
redăm paralel. Prin această modalitate de exprimare paralelă
nu intenționăm însă a limita comparațiile numai între popu­
lația comunelor așezate în tabele una lângă alta. De altfel, du­
pă cum vom vedea, într'o comună iradiată, de cele mai multe
ori, a venit populație din mai multe colectivități din Transil­
vania. Prin urmare, în fond vom privi rezultatele obținute prin
prisma tuturor concluziilor pe care le avem actualmente la
îndemână.

A. Ungurenii

Așezări de Ungureni sunt de-a-lungul Subcarpaților înso­

riți, delà Turnu-Severin până în Nordul Moldovei și în Bucovi­
na, și dincolo de streașină Carpaților în răsăritul câmpiei ol­
tene, până pe marea câmpie românească și chiar până în Do-
brogea2). Unele din satele acestea sunt așezate în locuri izolate,
cele mai multe sunt însă în vecinătatea imediată a colectivită­
ților mai vechi decât ele, numite Pământeni. Multora d'in
satele locuite dé Ungureni, li se atribue prezumtiv și câte un loc
anumit de origine. Posedăm câteva monografii și lucrări în
această materie. I. Conea ne-a dat și o descriere de ansamblu3).
Cu acest scop pe baza unui chestionar am făcut anchete și
în comunele cunoscute din literatură, în urma denumirilor pe
care le au, ca originare din Transilvania sau numai presupuse
de noi ca atare. Răspunsurile primite ne-au fost utile la selec­
ționarea populației studiate.

2) Vezi harta Nr. 2.

,!) I. Conea, „Tota Transilvania ad nos venit". Geo-politica și geo-isto-
ria, 1942, II, pp. 16—22
 63

Chestionarul comunei Magheru, pe care îl redăm ca exem

piu4), n,e servește și la evidențierea netemeiniciei hărții întoc­
mită de L. Mikecs (vezi harta Nr. 3). In acea hartă e trecută și
comuna Magheru. E considerată deci ca existentă în secolele
X—XII. Ori, după cum constatăm din răspunsul dat în chestio­
nar, comuna e înființată și a primit acest nume între 1882—84.
Existența satului în secolele amintite e infirmată și de „Charta
Principatelor Unite alu României" etc. întocmită de Antonu
Parteru-Antoninu și dedicată Domnitorului Jon I, în care nu gă­
sim localitatea Magheru.
Chestionar4 )
Domnule Părinte,
Vă rugăm să binevoiți a ne răspunde cu toată conștiinciozitatea la în­
trebările puse mai jos și a ne restitui de urgență, oficial, chestionarul
prezent*).
Numele actual al satului... Magheru**). Cel din trecut... Saiu-/Voa,
Anul întemeierii satului? 1882—84. Sub ce împrejurări istorice s’a în­
temeiat? Pe moșia satului Bresnița-Jidostița prea erau rari satele în Nordul
Severinului și Schelei și atunci s’a hotărît așezarea unui sat aci la 2 km. de
T. Severin.
Din ce provincie și din ce sat a venit populația? Noui împroprietă­
riți au fost însurăței din corn. Sisești, Ciovârnășeni, Crăguești, Cacova, Bres-
nița, etc. ;
întreg satul e locuit numai de Români-Ungu.reni? Numai de Români.
Mai au rude în satul de unde au plecat? Mai au și mulți țin legătura cu ei.
La venirea lor a existat și altă populație mai veche? Nu. Care sunt nu­
mele de familie mai frecvente în sat? Dumitrăsconiu, Popescu, Stuparu, Flo­
ricica. Săndescu, Mențoiu, Lascu, Drăghici, Trifu, Mitaru. Se bănuește că îu
sat ar fi venit și Unguri și când? Unguri nu au venit de loc. Poate ceva in­
fluență sârbească s'ar bănui dar foarte puțină. In sat sunt și Țigani? Sunt
puțini. Ei se căsătoresc cu Români? Nu. Care sunt satele din împrejurimile
D-Voastră locuite de Români-Ungureni? Nu sunt. Populația mai păstrează
astăzi din graiul, portul și obiceiurile ei originare din Transilvania? Nu avem
veniți din Transilvania. Care e portul de astăzi obișnuit al populației? Băr­
bații: haina de dimie neagră și pantaloni albi sau seini. Femeile oprege* Se
simte influența orașului.
Dacă aveți bunăvoință și dispuneți Va rugăm să ne atașați și fotografii
din care să reiese portul populației. Le vom restitui.
Direcțiunea Institutului de Igienă și Biopolitica.
Universitatea „Regele Ferdinand I Cluj-Sibiu,
*) Se va folosi monografia satului, date delà Parohie, Primărie (Ofi­
ciul de stare civilă dacă există, sau se vor lua informații delà alți conducă­
tori și chiar fruntași ai satului.
**) Ce e în cursiv constitue răspunsul primit.
Originea denumirii satului? Numit delà început Magheru după numele unui
om de stat Generalul Magheru fost într o locotenența Domnească.
64

Cu toate acestea, precizări mai amănunțite și sigure ne

lipsesc. Fiindcă analiza însușirilor populației cercetate, urmată
de comparația cu ale Românilor ardeleni din anumite comune
de care am amintit că ne ocupăm în studiul de față, poate adu­
ce contribuții și acestei probleme, între concluziile pe care le
tragem vom arăta și satul sau satele originare.
Problemele relevate, relativ la Ungureni, le-am cercetat pa­
ralel în următoarele comune:
Din Transilvania Din Oltenia și Muntenia
Jina, jud. Sibiu. Vaideeni, jud. Vâlcea.
Poiana, jud. Sibiu. Corbi, jud. Muscel.
Arpașul-de-Jos, jud. Făgăraș. Berevoeștii-Ungureni, j. Muscel.
Berivoii-Mari, jud. Făgăraș. Slobozia, jud. Muscel.
Berivoii-Micl, j'ud. Făgăiraș Piatra, jud. Muscel.
Moeciul-de-Jos, jud. Brașov. Mâneciu-Ungureni, j. Prahova.
Tohanul-Vechiu, jud.. Brașov. Perșunari, jud. Buzău.
Gura-Vadului, jud. Buzău.
 65

Redarea rezultatelor obținute o facem pe grupe de comune

cu legături mai mari între ele și nu în tabele de ansamblu.
Prezentându-le astfel asemănările reies mai ușor. Mai mult,
descriind prealabil în rezumat și evoluția istorică și demogra­
fică a comunelor cercetate, credem că cititorul va avea prilejul
să se orienteze asupra concluziilor la care am ajuns, chiar prin
mai multe unghiuri de vedere. Grupele de comune la care ne
referim sunt:
---------------------- > Vaideeni
Jina—
---------------------- *■ Corbi
Berivoii-Mari și Mici * Berevoeștii-Ungureni
Piatra
Moeciul-de-Jos—
Slobozia
■* Mâneci-Ungureni
Tohanul-Vechiu ■> Gura-Vadului
■> Perșunari
Accentuăm că gruparea aceasta are numai rolul de a sim­
plifica redarea materialului, deoarece, în aceeași comună ira­
diată, populația e venită din mai multe colectivități din Tran­
silvania, și nu numai din cea luată drept model de comparație.
a) Grupa Jina — Vaideeni — Corbi.
a) Istoricul și evoluția numerică a populației.
1, Comuna Jina se găsește așezată geografic în partea de
Sud-Vest a județului Sibiu. E dispersată pe mai multe dealuri.
Cea mai apropiată comună din vecinătatea ei este Poiana. Data
întemeierii nu este precis cunoscută. Se crede că ar fi mai ve­
che decât Poiana. A făcut parte din comunele regimentului de
graniță, delà înființarea aceluia până la 1867.
Locuitorii ei trăesc numai din oierit. In 1922 au avut apro­
ximativ 60,000 de oi. Iși au colibele la mari distanțe de sat,
ceea ce face ca trei sferturi din ei să lipsească de acasă.
Jinărenii simt de religie ortodoxă. Tocmai acest conserva­
tism i-a hotărît la refugiu, respingând unirea cu Biserica apu­
seană.
In ultimul secol, populația din Jina (compusă numai din
Români) grație vitalității ei urcate, aproape că s'a dublat, du­
pă cum reiese din datele următoare:
5
66

Anul Nr. locuitorilor

1869 2124
1880 ..................... 2658
1890 2899
1900 ...................... 3177
1910 ..................... 3471
1930 ..................... 3728
1941 4211 (inel, cătunul Dobra)

Spre deosebire de această creștere reală a populației, cea

produsă pe cale naturală trebue să fi fost în acești ani mult
mai urcată, deoarece emigrarea din comună nu a încetat nici
până în prezent. Vitalitatea urcată a populației ne explică de
ce din comuna Jina, înainte de 1869, s'au produs roiri atât de
însemnate.
2, Comuna Vaideeni din județul Vâlcea e așezată pe ver­
santul sudic al Carpaților meridionali, la Nord de Mănăstirea
Horezu, pe ambele maluri ale râului Luncavăț.
înainte de anul 1720 era cunoscută sub numele de Fere­
cați, după cum reiese din Sinodicul Bisericii, clădită chiar în
acel an. Pe atunci comuna era locuită numai de vreo 20 familii.
Probabil tot în acel timp, numele satului s'a schimbat în
Vai-de-ei, care în 1860 a devenit cel de astăzi. In intervalul
delà 1720 până la 1800 populației autohtone i s'a supraadăugat
cea venită din Transilvania. Locuitorii din Vaideeni sunt numiți
Ungureni de către toată populația satelor vecine. Tradiția sus­
ține că sunt veniți din Jina Sibiului, din cauza stărilor sociale
rele și a persecuțiilor politice și religioase la care au fost ex­
puși acasă. Printre familiile imigrate numele Irimescu, Popa,
Boțocan, Vinerean, Delurean și Țugulean au fost cele mai frec­
vente3). In prezent în Vaideeni numele de familie Jinariu îl
poartă aproximativ 60 de persoane.
Populația comunei a evoluat numeric după cum urmează0) ;

Anul Nr. locuitorilor

1912 ..... 2198
1930 ..................... 2272
1941 ..................... 25145

5) C. M. lonescu, Ungurenii delà Vaideeni-Vâlcea, Sociologie Româ­

nească, 1937, II, Nr. 11—12, pp. 555—556.
B) După recensămintele oficiale.
 67

Ocupația principală a locuitorilor e oieritul.

3. Comuna Corbi din județul Muscel este așezată pe strea­
șină Carpaților sudici, de o parte și de alta a râului Doamnei
Comuna e formată din satul Corbi și cătunele Alexandria, Piua
și Zghiab.
In locul așezării actuale a comunei, în secolele XIV—XV,
exista Domeniul Corbii-de-Piatră. La sfârșitul secolului al XV-lea
în comună s’a întemeiat un schit de maici, care își are biserica
săpată în stâncă, cum e păstrată și până acum. In a doua ju­
mătate a sec. al XVIII-lea (6 Martie 1766), peste familiile
băștinașe, printre care se crede că au fost a Sturzenilor, Cicu-
leștilor și Bondoceștilor, au venit din Jina Sibiului aproxima­
tiv două sute familii de Ungureni refugiați. Intre acestea ca
cele mai mari sunt socotite: Grigorescu; Groșani; Petricești și
Dordea. După așezarea primilor coloniști, treptat au mai venit
și alții. Probabil că împreună cu refugiații din Jina au descins
din Transilvania și familii din Rășinari, Poiana și din alte sate.
Legendă mai spune că Ungurenilor le erau locurile din Corbi
cunoscute, deoarece, mult înaintea sec. al XVIII-lea, strămoșii
lor deseori erau nevoiți să se refugieze aci.
Ocupația principală a Corbenilor e creșterea oilor.
Familiile din Corbi se încuscresc numai în interiorul co­
munei.
Populația comunei la recensămintele din urmă a fost7) :
Anul Nr. locuitorilor
1912.......................... 1675
1930 ..................... 1774
1941 1982 (inel, cătunele Alexandria, Piuași
Zghiab).

p) Câteva din însușirile și originea populației.

Populația comunei Jina are proprietăți antropometrice, ca­

re la prima impresie o deosebesc de cea din comunele vecine ei.
îmbrăcămintea și-o are asemănătoare sau chiar egală cu cea
din Poiana și Săliște. Populația din comunele Vaideeni și Corbi
e considerată ca formată în majoritate din Ungureni și se afir­
mă în izvoarele existente că e de proveniență din comuna Jina.

7) După recensămintele oficiale.

68

Rezultatele, a căror descriere urmează, încă vin în sprijinul

acestui adevăr. Ele demonstrează că, într'o măsură mai redusă,
și populația românească din alte sate ardelenești a participat la
constituirea de astăzi a celor două comune ungurenești.
1, Grupele de sânge. Proprietățile sangvine ale populației
din Jina sunt egale cu ale Românilor din munți, care sunt mai
scutiți de influențe străine, decât cei delà șes. Ale Ungurenilor
din Vaideeni și Corbi sunt identice, atât între cele două colec­
tivități, cât și cu ale Românilor din Jina.

Frecvența grupelor de sânge la Românii din Jina, Vaideeni și Corbi

Nr. persoanelorl
|
N ecunoscut

Frecvența grupelor de -m Frecvența JS

A utohtonă
sau satul,

u
CO
sânge (Cifre). Procente genelor
examinate
C om una
țudețul

Iradiată

8«

AB A B O ■o CÛ P q r •o*r
G

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
Jina . . Autohtonă (208) (56) (149)
440 (27) 33.864 2.83
31.81 10.00 58.19 1.320
(Sibiu) 6.136 47.273 12.727
Vaideeni (231) (64) (181)
Iradiată 502 (26) 2.86 30.34 9.61 60.'5 1.298
(Vâlcea) 5.179 46.016 12.749 36.056
Corbi . (?4) (282) (74) (270)
Iradiată 660 5.152 2.93 27.65 8.39 63.96 1.266
(Muscel) 42.727 11.212 40 909

In toate trei comunele populația își are proprietățile, eu­

ropeană și pe cea asiatică, egale cu ale Românilor din Carpați.
Cu toate acestea procentele grupelor de sânge și ale genelor
lor și valorile indicelor sangvine, obținute la grupa aceasta de
populație, nu diferă semnificativ de ale Românilor de pretu­
tindeni.
2. Pigmentația irisului. In raport cu pigmentația irisului,
distribuția populației din aceste trei comune, încă este egală.
Procentul ochilor de coloare deschisă e de 31, iar a celor care
posed mai mult pigment decât cei sub 5, în scara R. Martin și
Br. Schultz, e de aproximativ 69. Prin urmare e oi comportare
care corespunde cu a populației noastre de munte.
Indicele pigmentar al irisului propus de noi,
(6—9)+(l a—5)
(6 9)4-(10—16)
cu scopul de a exprima mai simplu distribuția de frecvență a
populației, în raport cu această însușire, are o valoare de apro­
ximativ 1.
 69

Pigmentația irisului la Românii din Jina, Vaideeni și Corbi

II
I
N ecunoscută

nelor exa»
A utohtonă
sau satul.

N r. persoa»
Iradiata Pigmentația irisului* (Cifre). Procente. Ind.
C om una
Județul

m inate
pigm.

A ritm .
6-8 10-13 13-16

M edia
la-2b 3-5
Alb, Verzie- Bruni- Bruni- 6-9+la- 5
Albaștri cenușii bruni deschiși inchiși 6-9+10-16

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Jina (62) (77) (188) (104) (9)
(Sibiu) Autohtonă 440 14.09 17.50 42.73 23.64 2.04 1.086 8
Vaideeni (71) (83) (208) (126) (17)
Iradiată 605 14.06 16.44 41.19 1.032 9
(Vâlcea) 24.95 3.36
Corbi (91) (UD (253) (171) (34)
Iradiată 660 0.994 8
(Muscel) 13.79 16.82 38.33 25.91 5.15

Indicele pigmentar al irisului delà Corbi, care e cu ceva

mai mic decât la populația din celelalte două comune, îl expli­
căm și prin intervenția etății. In Corbi am examinat mai mulți
copii și tineri care nu și-au decolorat de loc irisul, decât în
Vaideeni și Jina. Media aritmetică a distribuției de frecvență a
pigmentației irisului, exprimată în scara amintită, e 8 sau 9.
3. Pigmentația părului. In Jina frecvența celor cu păr blond
(A—L) e de 6.13%, iar a celor cu păr colorat e 93.87%. In
Vaideeni și Corbi populația cu păr blond variază între
5,61—7.73%, iar cea cu păr colorat (M—Y) își are procentele
delà 90.29—93,41 %. Suprapunerea rezultatelor în comur.ele din
această grupă e deci evidentă.

Pigmentația părului la Românii din Jina, Vaideeni și Corbi

!

|
N r. persoa-1
n elo r exa« |
N ecunoscută

Pigmentația părului. țCifre).

A utohtonă

Procente lnd.
sau satul.
Com una

pigm.
Iradiată
Județul

m inate

A-E F-L M-Q R-V W-Y 1-VI

Ariim.
Media

M-Q+A-L
Blond» Blond» M-Ô+R-Y
desch* Blond tnch* Brun Negru Roșcat
1
I

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
Jina (3) (24) (37) (217) (157) (2)
(Sibiu) Autohtonă 440 0.68 5.45 8.41 49.32 35.68 0.46 0.156 V
Vaideeni (17) (22) (42) (189) (225) (10)
Iradiată 505 44.55 1.98
0.178 V
(Vâlcea) 3.37 (4.36 8.32 37.42
Corbi (4) (33) (95) (346) (170) (12)
Iradiată 660 52.42 26.76 1.82
0.216 u
(Muscel) 0.61 6.00 14.39

Indicele pigmentar al părului —[m—Q)+(R—Y)— e aProaPe

identic în comunele Jina și Vaideeni. In prima e 0.156, iar în
a doua e 0.178. In Corbi e ceva mai urcat, are valoarea 0.216.
70

□ IMA VAIDEEMI
JUD VÂLCEA
JUD. SIBIU
POPULAȚIE AUTOATOHÂ POPULAȚIE IRADIATĂ

GRUPELE DE SÂNGE GRUPELE DE SÂNGE

AB A B O IH IW

PIGMENTAȚIA IRISULUI PIGMENTAȚIA IRISULUI

■ ALBAȘTRI ALBAȘTRI- VERZI- BRUNI- .BRUNI- 6-9 *1g-5

-■ . CENUȘII BRUNI OESCHISI ÎNCHIȘI 6-9*10-16
IJâ’îb 3'5 '6-9 10-13 1R-16

Grafica Nr. 3. — Comparația rezultatelor sero-antropologice din

comunele Jina și Vaideeni
 71

□IMA CORBI
JUD. SIBIU JUD. MUSCEL
POPULAȚIE AUTOHTONĂ POPULAȚIE IRADIATĂ

% GRUPELE DE SÂNGE
50r-

- AB A B O IH IW

PIGMENTAȚIA IRISULUI PIGMENTAȚIA IRISULUI

% _ %
50

40

30

20

10

O
ALBAȘTRI ALBAȘTRI- VERZT BRUNI- BRUNI- 6-9 * 1a. 5
CENUSlI BRUNI DESCHIS! ÎNCHIȘI 6-9*10-16
ia-2b 3'5 6-9 10-15 14-16

PIGMENTAȚIA PÂRULUI PIGMENTAȚIA PÂRULUI

Grafica Nr, 4. — Comparația rezultatelor sero-antropologice din

comunele Jina și Corbi.
72

Urcarea se datorește procentelor părului pigmentat care sunt

puțin mai reduse, în această comună, față de ale populației din
Jina și Vaideeni. Părul pigmentat are în Corbi procente mai
reduse, nu în urma unei realități organice, ci în urma faptului
că în comuna aceasta am examinat mai puțini adulți. Ori,
aceștia, după cum știm, și-au acumulat mai mult pigment față
de cantitatea posedată în tinerețe. In grupa acestor trei comune
mediile aritmetice ale pigmentației părului, exprimate în scara
Fischer—Saller, simt V. și U.

Distribuția populației examinată pe etate din Jina, Vaideeni și Corbi

N ecunoscută
N r. persoa»
nelor exa«
A utohtonă

Etatea în ani (Cifre). Procente

sau satul.
C om una

Irad iată
Județul

m inate

A ritm .
M edia
50
1-4 5-9 10—14 15-19 20-49 și peste

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Jina (12) (16) (19) (28) (206) (159)
(Sibiu) Autohtonă 440 2.73 3.63 4 32 6.36 46.82 36.14 38.26
Vaideeni (4) (36) (48) (21) (174) (222)
Iradiată 505 38.71
(Vâlcea) 0.79 7.13 9.50 4.16 34.46 43.96
Corbi (15) (112) (129) (92) (215) (97)
Iradiată 660 25 71
(Muscel) 2.27 16.97 19.54 13.94 32.58 14.70

Rezultatele acestea concordă și cu ale Românilor cercetați

în alte regiuni.
4. Onomastica familiilor. înrudirea în cadrul aceleași comune,
numele de familie identice sau apropiate in două sau mai multe
comune și originea semantică ardelenească a mai multor nume de
familie din comunele iradiate, le prezentăm printr'o singură însu­
șire a familiilor8) — după frecvența lor9) — din cele trei co-

8) Numele de familie le avem din listele noastre, completate cu ocazia

examinărilor sero-antropologice și din formularele de recensământ al copiilor
în vârstă de școală. Acestea din urmă ne-au fost extrase de Dl Bălcuș, sub­
director în Institutul Central de Statistică. Pentru acest prețios concurs îi
aducem călduroase mulțumiri. Fiindcă deseori numele de familie culese pe
aceste două căi nu s’au suprapus, am verificat listele și cu autoritățile co­
munale, cărora încă Ie suntem recunoscători.
®) Frecvența pe care o redăm în tabelele numelor de familie se referă
la numărul copiilor de vârstă școlară. Ea este deci cu ceva mai urcată decât
numărul familiilor.
 73

mune ale acestei grupe. Prezentarea o facem folosindu-ne de

litere de caracter diferit și de anumite prescurtări10).

Numele de familie din Jina, Vaideeni și Corbi.

JINA VAIDEENI CORBI
Numele de fam. Frecv. Numele de fam. Frecv. Numele de fam. Frecv.
Furdui 65 Jinaru, Tr. 37 Bebeșelea, J. 23
Cârneala 50 Tărtăreanu 26 Mucenic 22
Sterp 50 Cioran 24 Stăncescu 21
Sava, V. C. 46 Băncescu 19 Mariuț 20
Stârp 42 Gheorghescu 19 Popescu 20
Bebeșelea, C. 41 Irimescu 19 Achimoiu 19
Stràulea, V. 40 Botocan 18 Rotaru, J. 18
Grozav 36 Crăciunescu 17 Groșanu 16
Beșchiu 34 Handolescu 17 Poenani, Tr 15
Muntean, V. 33 Vladu, J. 17 Nacea 14
Dănulețiu, C. 32 Stănușescu 16 Prodea, J. 14
Dan, C. 26 Mugescu 14 Zaharia 14
Streulea, V. 25 Săvoiu, J. 14 Grigorescu 13
Moga, V. 24 Titel 14 Anghelescu 12
Morariu, V, C. 23 Vinereanu, Tr, 13 Cârstoiu, J. 12
Barb, V. 21 Bulacu, J. 12 Dordescu, J. 12
Nicoară 21 Zăvoiu 12 Moise 12
Pamfiloiu 21 Dârzu 11 Ologu 12
Vingărzan 21 Popescu 11 Săvescu, J, 12
Bogdánéi 19 Cândea 10 Savu, J. 12
Paca 17 Marian 10 Sescioreanu, Tr. 12
Prode, C. 16 Sucitu 10 Sturzeanu 12

10) In comunele din Transilvania numele de familie, pe care le găsim ca

atare sau transformate și în comunele presupuse ca iradiate, e cules cu litere
cursive. In aceste cazuri, numelui de familie îi urmează inițialele comunei în
care îl mai găsim. Literele inițiale folosite sunt următoarele: Jina = J;
Vaideeni = V; Corbi = C; Berivoii-Mari și Mici = B.M; Berevoeștii-Ungureni =
B.U; Moeciul-de-Jos = M.J; Piatra = P; Slobozia = S; Tohanul-Vechiu = TA ;
Mâneci-Ungureni — M.U; Gura-Vadului = G.V; Perșunari = P; Poiana = Po;
Arpașul-de-Jo8 = A.J; Fedeleșoiu = F; Lapoșu —L; Comune din Țara Oltu­
lui =T.O.
In comunele presupuse ca iradiate sau de origină necunoscută numele
de familie care își are corespondentul sau sinonimul său într’o comună din
Transilvania, aparținătoare aceleiași grupe, e cules tot cu litere cursive. In
aceste cazuri, în urma numelui de familie, sunt culese și inițialele comunei
din Transilvania.
Numele de familie cu origină semantică ardeleană, în comunele presu­
puse ca iradiate sau de origină recunoscută, e cules cu litere aldine, iar
dupa nume urmează literele Tr, (Transilvania).
74

JINA VAIDEENI CORBI

Frecv. Numele de fam. Frecv. Numele de fam. Frecv.

Numele de fam.

Bârsan 15 Torna 10 Aldea 10

Iancu, C. 15 Băboir 9 Mogoiu. J. 10
Marcii. C. 15 Filipoik 9 Giurcă 9
Ciorogariu 14 Mihai, J 9 Moraru, J. 9
Dogar, C. 14 Rugea 9 Dănuleț. J. 8
Uscatu 14 Apostoloiu 8 Filipoiu 8
Stoica, C. 13 Banciu 8 Mogaru, J. 8
Dragomir, C. 12 Ionescu 8 Pușcatu 8
Dulău 12 Lăzăroiu, J. 8 Cătana, J. 7
Istrate 12 MohanUf Tr. Costea, J. 7
O Precup 7
Lazăr, V. 12 "'ăndoiu
Vâvorea, C. 12 Stănilescu 8 Răsti 7
Bucur, C. 11 Țugiilescu 8 Toma 7
Stroe, V. 11 Deloreanu, J. 7 Bădileanu 6
Carstea, C. 10 Dinulescu 7 Costanda 6
Ordean 10 Moldove anu 7 Dragomir, J. 6
Răduțu, C. 10 Pițigoi 7 Savóin, J. 6
Toader 10 Sendrescu 7 Tarcianu 6
Popa, V. 9 Tomescu 7 Vintilă 6
Dordea, C. 7 Roșianv, Tr. 6 Vladescu, J. 6
Drăghilă 7 Băescu 6 Bucur, J. 6
Hulea 7 Brănescu, Tr. 6 Păun 6
Arpășan 6 Castravete 6 Ciobăneala 5
Bogdan 6 Dinicio;u 6 Cosma 5
Ciucur 6 Iscru 6 Dănilă 5
Gagea 6 Jianu 6 Mailat 5
Rahoveanu 6 Luca 6 Mățău 5
Catană, C. 5 Moinea 6 Metehoiu 5
Lupu 5 Munteanu, J. 6 Mihăiloiu 5
Mihu 5 Pantelimon 6 Morteanu 5
Joldu 4 Pavelescu 6 Năsoase
Salcu 4 Romanescu 6 Olteanu 5
Sora 4 Samoilă 6 Pavel 5
Suciu, C. 4 Țuglui 6 Andreescu 4
Bodea 3 Avramescu, J. 5 Ariniș 4
Budrală 3 Băluța 5 Ciurea 4
Pălmeșa 3 Cilică 5 Dămian 4
Prode anii, C. 3 Costescu, J. 5 Dogaru, J. 4
Răchită 3 Davidoiu 5 Eremia 4
Stanciu, C. 3 Făsuiescu 5 Gherman 4
Cornea 2 Lila 5 Grigoroiu 4
Cunțan 2 Loghin 5 Moroiu 4
George 2 Nistor 5 Petrică 4
Micu 2 Răducanu 5 Scoverdea 4
Oreșan 2 Roșu 5 Șerbucă 4
 75

JINA VAIDEENI CORBI

Numele de fam. Frecv. Numele de fam. Frecv. Numele de fam. Frecv.
Platoș 2 Todea, J. 5 Stanciu, J. 4
Preda 2 Buzdugan 4 Stoica, J. 4
Rotaru, C. 2 Ciucă 4 Sucitu 4
Stropșan 2 Fina 4 Verdete 4
Tampanaru 2 Goloșoiu 4 Zamfir 4
Tibiu ' 2 Mire a 4 Ionescu 3
Todea, V. 2 Moga, J . 4 Lebu 3
Trif 2 Petrica 4 Mănescu 3
Trifan 2 Sâiulescu 4 Marcu, J. 3
Andrășel 1 Slănuș 4 Molea 3
Arsân 1 Ștefu 4 Paciu 3
Avram, JC. 1 Straulea, J. 4 Păvăloiu 3
Blaga I Todeci 4 Stăncioiu, J. 3
Bordean, C. 1 Bălan 3 Bondacel 2
Budrale 1 Damian 3 Enache 2
Bulac, V. 1 ïntorsuceanu, Tr. 3 Turculeț 2
Burian 1 Andreescu 3 Vasai, J . 2
Cârstea, C. 1 Baciu 3 Zghebeanu 2
Costea, VC. 1 Creangavelea 3 Bădescu 2
Ciucheandea 1 Chișaru 3 Banățeanu, Tr. 2
Cutean 1 Comănescu 3 Dedinoiu 2
Cunțan 1 Danielescu 3 Geambașu 2
Delorean, V. 1 Ghilduță 3 Ilinescu 2
Dura, C. 1 Lazar, J. 3 Ioniță 2
Fățan 1 Marinescu 3 Oancea o
Frăsie 1 Militarii 3 Oprean 2
Gagea 1 Mo țoi 3 Petrescu 2
Gheorghiu 1 Popa, J. 3 Samoilă 2
Ghib 1 Ssscioreanu, Tr. 3 Vânătoiu 2
Hâprean 1 Anghelescu 2 Zaharescu 2
Lomânariu 1 Brașoveanu, Tr. 2 Achim 1
Mareș, C. 1 Briceag 2 Anghelea 1
Martin 1 Ciortan 2 Avram, J. 1
Mihai, V. I Danciu 2 Bădoiu 1
Novac 1 Guere 2 Băncescu 1
Olariu 1 Gruian 2 Borbeanu, J. 1
Popoaie 1 Hulhuță 2 Boteanu 1
Radu, V. C. 1 Jeregoi 2 Bran, Tr. 1
Remetea 1 Mărăcine 2 Bucurescu, J. 1
Trifan 1 Negoescu 2 Chivereanu 1
Vasile, C. 1 Oaie 2 Dan, J. 1
Vasilie I Pătroi 2 Diaconu 1
Vasiu, C. 1 Radulescu, J. 2 Dița 1
Vlad, V. C 1 Stancu, ]. 2 Dumitrescu 1
Vonica I Vlasceanu 2 Dura, J. I
 76

JINA VAIDEENI CORBI

Numele de fam. Frecv. Numele de fam. Frecv. Numele de fam. Frecv.
Ghidu 1 Adam 1 Grabă 1
Golescu 1 Anica 1 Iancu, J. 1
Grătar 1 Baltac 1 Jeleru 1
Grigorescu 1 Bărbulescu, J. 1 Kivereanu 1
Hanciu 1 Bejenaru 1 Lazăr, J. 1
Hândoreanu 1 Bobiceanu 1 Mânzu 1
Hiriza 1 Buta 1 Mareș, J. 1
Ioanițoiu 1 Ciorobea 1 Marinescu 1
Lotreanu 1 Dobroiu 1 Mihăilescu 1
Mârșalea 1 Dobrotă 1 Negru 1
Maxim 1 Florescu 1 Net 1
Melentea 1 Rânceanu 1 Poenăreanu, Tr. 1
Mihuțoiu 1 Savuțu, J, 1 Pelo 1
Murariu, J. 1 Șerban 1 Răducu, J. i
Nechițescu 1 Suciu, J. 1 Răduțoiu, J . 1
Oprescu 1 Teașă 1
Orzan 1 Trică 1
Pătrașcu 1 Tudor 1
Pleșanu 1 Turcu 1
Rodeanu, Tr. 1 Ungureanu, Tr. 1
Sâiu 1 Văncitoiu 1
Șandru 1 Vârvorea, J. 1
Săraru 1 Văsăroiu 1
Sărdărescu 1 Vasile, J. 1
Savate 1 Vișteanu 1
Sebeșanu, Tr. 1 Vladu, J. 1
Stăniloiu 1
Stroe, J. I
Strugăraru 1
Sulea 1
Surupăceanu 1
Tănasie 1
Tomoiu 1
Vișoi 1
Zedan 1
Zidariu I

F recvența mare a familiilor cu ac:eleași nume și numărul re-

lativ redus al familiilor care nu au nume comun, evidențiază
— ceea ce de altfel e obișnuit la noi Românii — că în aceste
trei comune trăiesc câteva spițe foarte mari, strâns* înrudite între
ele. Fenomenul e rezultanta căsătoriilor endogamice, frecvente
atât în Jina, cât și în comunele ungurenești. E remarcat chiar
de oamenii dfela fața locului: „noi Ungurenii ne încuscrim nu-
 n
mai între noi“, Membrii spiței Jinariu din Vaideeni vorbesc cu
mândrie, că ei sunt în comună atât de mulți. Cei 27 de Jinari,
școlari, arată în mod neîndoielnic și obârșia strămoșilor lor d'in
Jina, In Corbi spița Bebeșelea numără 41 de școlari.
Derivarea populației comunelor Vaideeni și Corbi din Jina
este, în fine, dovedită și prin alte nume de familie identice sau
apropiate între două colectivități, In Jina și Vaideeni găsim
frecvent următoarele nume comune; Stroe; Vlad; Delorean și
multe altele reliefate în tabela precedentă. In Jina și Corbi în­
tâlnim des numele d'e Bebeșelea; Morariu; Prodea, Dănuleț;
Bucur; Dogaru; Dordea-Dordescu; Vârvorea; etc.
Numele familiilor din comunele iradiate, asupra cărora tra­
tăm aci, își mai pot avea originea și în alte comune decât în
Jina. Multe își au numele identic cu al familiilor din Poiana-Si-
biului și nu puține cu ale locuitorilor din Țara Oltului.
In Poiana și Vaideeni următoarele nume sunt identice:
Adam; Cândea; Danciu-Dăncilă; Delorean; Dobrotă; Gheorghe ■
Gheorghescu; Hândoreanu; Hanțu-Hanciu; Jinaru; Lazăr; Luca;
Moga; Moldovan; Munteanu; Popa; Radu-Răducan; Tănasie;
Toma; Vlad1 și Zăvoianu-Zăvoiu.
In Poiana și Corbi sunt comune numele: Iancu; Lazăr; Mar-
cu; Negru; Opreanu; Prodan-Prodea; Radu-Răducu-Răduțoiu;
Șerban; Suciu; Stăncioiu; Stoica; Vlad și Zaharie.
In Țara Oltului11) încă găsim numeroase nume de familii
prezente acum și în Vaideeni sau în Corbi. Astfel numele Adam,
Băboiu, Baciu, Bălan, Băluț, Banciu, Brașoveanu, Buta, Buzdu-
gan, Cândea, Castravete, Cosrna, Damian, Danciu, Dobroi, Do­
brotă, Florescu, Filipoiu, Georgescu, Ghidu, Ionașcu, Jinariu,
Lazar (oiu), Lotrean (u), Luca, Marinescu, Maxim, Melentea,
Mihuț, Mihai, Moga, Mohan, Moldovan, Morariu, Munteanu,
Nistor, Oaie, Orzan, Pantelimon, Pătrașcu, Popa, Răducanu,
Roșu, Rugea, Samuilă, Șandru, Săvoiu, Stancu, Ștefu, Străulea,
Stroie, Sule (a), Todea, Tănasie, Tomescu, Tomoiu, Vișoiu, Vlad,
sunt purtate atât în Vaideeni cât și în Țara Oltului.
In Corbi și în Țara Oltului întâlnim următoarele nume co-

1X) Șt. Pașca: Nume de persoane și nume de animale în Țara Oltului.

Ac Rom. Studii ți Cercetări, XXVI, București, 1936, ,j. 8. — Acest prețios
studiu ne-a fost de mare utilitate la cercetarea numelor de familie identice
îu Țara Oltului și în comunele noastre, considerate ca iradiate.
78

mune: Achimoiu, Aldea, Bădileanu, Bădoiu, Bănățeanu, Bran,

Bucur, Bucurescu, Cârstoiu, Cătană, Chivărar, Ciobănel (ea),
Ciurea, Cosma, Costea, Damian, Dan, Dănilă, Diaconu, Doga-
riu, Dragomir, Dumitrescu, Dușea, Enache, Eremia, Filipoiu,
Gherman, Iancu, Ioniță, Jeleni, Lazăr, Lebu, Mailat, Marcu,
Mareș, Marinescu, Mățău, Metoaie (ehoiu), Morariu, Moise, Mo-
lea, Nastasia, Nacu (Nacea), Negru, Oancea, Oltean, Oprean,
Pâciu, Păvăloiu, Pavel, Petrică, Precup, Poenar (eanu), Prodan
(Prode), Răducu, Răduțoiu, Rănea (ceanu), Rotar, Samoilă, Să-
voiu, Savu, Șerban, Șerbănuță (că), Stanciu, Stoica, Suciu, Târ-
cea (ceanu), Teașă (Chiașu), Torna, Tudor, Turcu, Várvara (vo-
rea), Vasile, Văsăi, Vintilă, Vișteanu, Vlad, Zaharie, Zamfir.
Familii care își au numele de origină semantică ardeleană
sau și-l au legat de ciobănit, încă sunt, atât în Vaideeni, cât și
în Corbi. Astfel de nume, în Vaideeni sunt: Bejenaru; Jinaru;
Mohanu; Strungăreanu; Sebeșan; Sescioran; Galeșu și altele,
iar în Corbi: Ciobănelea; Didinaru; Groșanu; Giurcă; Jileru;
Poenaru; Sescioran; Strungean; Ungurean; Viștean, etc., notate
în tabela precedentă cu litere aldine.
Din analiza antroponomastică a familiilor din Vaideeni și
Corbi reiese în mod' neîndoios, că populația care a imigrat în
aceste două comune, deși în majoritate a fost din Jina, totuși
n'a lipsit nici contribuția altor sate de pe versantul nordic al
Carpaților sudici.
5. Portul populației din Vaideeni și Jina. Caracteristicele
de fond ale portului țărănesc din Vaideeni și Corbi, și chiar ce­
le suprapuse, sunt egale cu ale Românilor din Jina. La bărbați
găsim, în toate trei comunele aceeași pălărie, cămașă, cojoc,
pieptar, șerpar, cioareci și încălțăminte. In Corbi bătrânii când
merg la biserică poartă toiege.
Portul femeilor, în schimb, prezintă faze diferite. Cele din
Vaideeni îl au egal cu cele din Jina. Țărancele din Corbi în­
să n'au păstrat portul din Jina. Totuși nevestele își leagă
ștergarul pe sub bărbie, iar cele mai în etate au găteala capului,
catrințele și opincile identice cu cele din Jina. Tinerele își fac
deja multe haine asemănătoare cu muscelencele, iar fetele
aproape egal cu acestea. Nu intrăm în analiza amănunțită a
portului din aceste trei comune. Ne mulțumim a-i evidenția su­
prapunerea sau numai asemănarea. Pentru amănunte adăugăm
fotografiile luate cu ocazia cercetărilor.
 79

Fig. Nr. 1. — Români transilvăneni din comuna Jina, județul Sibiu.

80

i din comuna Vaideeni, județul

 81

Sh

£
S
CO

bb
Ungureni din comuna Corbi, județul Muscel.
82

y)) Concluzii.
însușirile sero-antropologice ale populației, onomasti­
ca familiilor și portul individual, descrise și reprezentate
prin cifre sau fotografii, evidențiază în mod neîndoielnic că
populația din Vaideeni și Corbi e de origină etnică română, de
loc din Transilvania și mai ales din comuna Jina.
b) Gupa Berivoii-Mari și Mici și Berevoeștii-
Ungureni.
Populația din Berivoii-Mari și Mici se încadrează integral
între Românii din Țara Făgărașului. Despre cei din Berevoeștii-
Ungureni se presupune că își au originea în comunele prece­
dente. Prezumția se bazează pe asemănările dintre denumirile
celor două colectivități. Dovezi mai concrete nu cunoaștem.
a ) Istoricul și evoluția demografică a comunelor.
1. Berivoii-Mari. Comuna este așezată pe valea Berivoiului,
la Sud de orașul Făgăraș. La începutul secolului al XVIII-lea
satul aparținea lui Constantin Brâncoveanu. Populația satului
era formată mai ales din iobagi. Boieri avea puțini. Din cauza
mizeriei la care era supusă populația, numeroase familii, până
la 1726, au plecat în Principate. Ancheta din acel an a stabilit
plecarea următorilor: Micloș Gheorghe, S tanéiul Gheorghe, Co-
man Gagaleț, Dumitraș Gagaleț, Man Eftimie, Stan Eftimie și
Iuon Tehene12),
Delà 1869 până la 1941 evoluția numerică a populației a
fest următoarea13)
Anii Nr. locuitorilor
1869 ....................................... 551
1880 638
1890 661
1900 ........................................ 656
1910..........................................658
1930 614
1941 605

Pe cale reală, după cum observăm, populația abia a crescut.

Aceasta se datorește emigrărilor din comună în Principate și în
12) Șt. Meteș, Situația economică a Românilor din Țara Făgărașului,
Cîuj, 1935, p. 289.
13) După recensămintele oficiale.
 83

Statele Unite, deoarece, mai ales la începutul epocii 1869—

1941 creșterea naturală a populației a fost însemnată.
Populația comunei întotdeauna a fost pur românească,
având' două confesiuni: ortodoxă și unită.
2. Berivoii-Mici este situat în apropierea satului precedent.
Trecutul istoric și-l are identic cu Berivoii-Mari. Este o comună
mai mare decât aceea. Ancheta din 1726 a stabilit pribegia, din
cauza mizeriei, a următorilor: Aldea, Calota, Man Puica, Aldea
Puica, Pascul Frat, Comșa Cristian, Rad Cristian, Rad Chesan,
Lupu Timp, Rad Patria, Man Zburatura, Coman Stroia, Dumitru
Buta, Tanasie Zburatura, Stan Șchiopul, Neagul Cotocea, Iuon
Cotocea, Rad Boncoș, Costa Șuvaiala și Gheorghe Popa14).
Evoluția numerică a populației a fost următoarea13) :

Anul Nr. locuitorilor.

1869 749
1880 746
1890 ........................................ 778
1900 ........................................ 851
1910..........................................854
1930 802
1941 751

Toți sunt Români, o parte ortodocși și alta uniți.

3. Berevoeștii-Ungureni (inclusiv cătunele Gămăcești și Mă-
nești) e situat în județul Muscel, pe valea râului Bratia, alături
de un Berevoești mai vechi, denumit, la formarea celui nou, Be-
revoeștii-Pământeni. Satul a fost întemeiat prin sec. al XVII—
XVIII-lea, Berevoeștii-Pământeni a fost format probabil în sec.
al XVI-lea. In ambele, populația e venită din Transilvania, dar
la epoci diferite. Toți se consideră Ungureni, cu excepția celor
din cătunul Mănești. (Nu am examinat în cercetarea noastră lo­
cuitorii din acest cătun). Se crede că populația ambelor sate
este venită dirt Berivoii-Făgărașului. Antroponomastica mai frec
ventă îi era: Ganță, Stroe și Herța. Populația încă mai păstrea­
ză câte ceva din portul ardelenesc.
La recensăminte comuna a avut următorul număr de locui­
tori15) :

14) Șt. Meteș, Idem, p. 290.

15) După recensămintele oficiale.
84

Anul Nr. Locuitorilor.

1912 . . . . .... 500
1930 .... . . . . 953
1941 . . . . . . . . 1492 (inclusiv cătunele Gamă-
cești și Mănești).

ß) Câteva din însușirile și originea populației.

Tratăm rezultatele din Berivoii-Mari și Mici împreună, de­

oarece fiind1 comune mici, numai din ambele am putut examina
aproximativ 500 persoane, de câte avem nevoie, ca rezultatele
să corespundă realității. De altfel le desparte numai râul Be-
rivoi. Populația se căsătorește frecvent între cele două comune.
1. Grupele de sânge. Românii din Berivoii-Mari și Mici își
au proprietățile sangvine egale cu ale Românilor din satele de
circulație însemnată. Indicele lui Hirszfeld și-l au egal cu 1.88,
iar a lui Wellisch cu 1.170.
Proprietatea europeană o au mai scăzută, iar pe cea asia­
tică ceva mai urcată față de Românii care trăiesc mai izolați în­
tre munți. Astfel și cele două indice calculate, deși sunt foarte
apropiate de valorile medii ale Românilor, totuși nu le acopere
perfect. Deosebiri semnificative între valorile celor din Berivoi
și ale Românilor în general însă nu există, ceea ce exclude deci
gândul că ar putea fi vorba de nuclee originare diferite.

Frecvența grupelor de sânge la Românii din Berivoii-Mari și Mici

și Berevoeștii-Ungureni
. persoanelor]!
1

Frecvența grupelor de Ind. Frecvența U03

bio­
xaininate

■S I
sau satul

sânge (Cifre). Procente chimic genelor

C om una
Județul

■§5 § AB-J-A r-H>

AB A B O p q r
<Ä Z z“ AB-pB r+q
1 2 3 4 6 6 7 8 9 10 11 12
Berivoii-
Mari șl <341 (194 (87) (202) 62.51
MiciiFă- Autohtonă 517 6.576 37.524 16.828 39.072 1.88 25.12 12.37 1170
gâraș)
Berevo-
eștii-Un (32) (186) (83) (176)
gureni Iradiată 477 6.709 38.994 17.400 36 897 1.90 26.34 12.92 60.74 1.182
(Muscel)

Populația din Berevoeștii-Ungureni are frecvența grupelor

de sânge asemănătoare cu ale Românilor în general, în al că­
ror sân trăiesc. Proprietățile sangvine ale Ungurenilor sunt
 85

perfect egale cu ale Românilor din Berivoii-Mari și Mici. Lip­

sesc chiar deosebiri de amănunt.
2. Pigmentația irisului. Ungurenii din Berevoești au ochi
albaștri într'itn procent de 19.29 și ochi bruni într’unul de 80.71.
Sunt deci mai mulți bruneți decât în alte regiuni românești. Cu
toate acestea distribuția populației, în raport cu pigmentația iri­
sului, este egală cu a Românilor din Berivoii-Mari și Mici. Fr.
Rainer, în satul Drăguș, așezat geografic nu departe d'e Berivoi
a găsit 14.98 procente populație cu ochi albaștri și restul cu ochi
bruneți18), rezultate care sunt foarte apropiate d'e ale noastre.

Pigmentația Irisului la Românii din Berivoii-Mari și Mici

și Berevoeștii-Ungureni
lor examinate II
1
necunoscută||
Nă. persoane* I
A utohtonă I

Pigmentația Irisului. (Cifre). Procente Ind.

sau satul.
Com una

pigm.
Iradiată
Județul

ias2b 3-5 6-9 10-13 14-16

Alb- Verzî- Bruni- Bruni- 6-9+la-5 =0
AJbaștrl cenușii bruni desch. înch. 6-94-10—16 S O

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Berivoii-Mari (86) (46) (237) (113) (35)
șl Mici Autohtonă 517 0.958 8
(Făgăraș) 16.63 8.90 45.84 21.86 6.77
Berevoeștii- (59) (204)
Ungureni Iradiată 477 (33) (138) (43) 9
12.37 6 92 42.77 0.769
(Muscel^ 28.93 9.01

Indicele pigmentar al irisului în Berevoești e egal cu 0.769,

iar în Berivoii-Mari și Mici cu 0.958. In comunele .din urmă e
cu ceva mai urcat decât la populația iradiată, datorită inter­
venției factorului etate. Colectivele de populație, care au fost
examinate, sunt distribuite diferit în raport cu etatea, după cum
reiese din tabela pe care o redăm.
3. Pigmentația părului. Populația cu părul brun și negru,
în Berevoeștii-Ungureni, constitue 87.42 %, iar cea cu părul blond
12.58 %, din totalul examinărilor. Și în această privință se apro­
pie de procentele medii ale Românilor în general și ale popu­
lației din Berivoi în special.
Se observă că procentul populației cu părul blond e ceva
mai urcat în Berevoești, datorită căruia și indicele pigmentar
al părului e ușor mai urcat decât la populația autohtonă. Di-

16) Fr. Rainer, op. cit., pp. 19, 33, 35.

86

BERIVOII-MARI ?i NICI BEREVOIEȘTI-UHGUREHl

JUD. FĂGĂRAȘ JUD. MUSCEL
POPULAȚIE AUTOHTOHĂ POPULAȚIE IRADIATĂ

GRUPELE DE SÂNGE % GRUPELE DE SÂNGE

PIGMENTAȚIA IRISULUI PIGMENTAȚIA IRISULUI

PIGMENTAȚIA PARULUI
%
eo

50

40

30

20

10

Grafica Nr. 5. — Comparația rezultatelor sero-antropologice din comunele

Berivoii-Mari ți Mici ți Berevoețtii-Ungureni.
 87

ferența este însă mică, nesemnificativă din punct de vedere sta

tistic, și ca atare o considerăm datorită hazardului.

Pigmentația pârului la Românii din Berivoii-Mari și Mici

și Berevoeștii-Ungureni
Nr. persoanelor!
N ecunoscută

Pigmentația părului (Cifre)

A utohtonă

Comuna Procente Ind. pigm.

examinate
Media
Iradiată

sau satul
A-E F-L M-Q R-V W-Y I-VI aritm.
Blond- Blond Blond- Brun Negru Roșcat m-q+a-l
Județul
dech. inch. M-Q+R.Y

1 2 3 4 5 7 8 9 10 11

Berivoii- (7) (37) < 92) (251) (130)

Mari și Mici Autohtonă 517 1.35 7.16 17.80 48.55 25.14 - 0 288 u
(Făgăraș)
Berevoeștii. (13) (42) (86) (195) (136) (5)
Ungureni Iradiată 477 2.72 8.81 18,03 40 88 28.51 1.05 0.338 u
(Muscel)

Distribuția populației examinată pe etate din Berivoii-Mari și Mici

și Berevoeștii-Ungureni
Nr. persoanelor]
I
N ecunoscută

Etatea în ani (Cifre). Procente

A utohtonă

Comuna
examinate
Iradiată

sau satul 50 și Media

Județul 1- 4 aritm.
5—9 10-14 15-19 20—49 peste

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Berivoii-
Mari și Mici Autohtonă 517 (5) (52) (92) (85) (233) (50) 26.98
(Făgăraș) 0.97 10.06 17.79 16.44 45.07 9.67
Berevoeștii-
Ungureni Iradiată 477 (34) (69) ' C4) (40) (201) (79) 28.04
(Muscel) 7.13 14.46 11.32 8 39 42.14 16.56

4, Onomastica familiilor. Familiile din Berivoii-Mari și

Mici și din Berevoeștii-Ungureni, în raport cu frecvența numelui,
se succed în ordine descrescândă după cum urmează:
Frecvența numelui de familie în comunele Berivoii-Mari
și Mici și în Berevoeștii-Ungureni:
Berivoii Mari și Mici Berevoeștii-Ungureni
Numele de fam. Frecv. Numele de fam. Frecv
Fratu 28 Manu 20
Beleaua 26 Herțea 12
Coman, B- U. 14 Pascu 11
Cristian 14 Coman, B. M. 10
Moga 13 Moise 9
88

Berivoii Mari și Mici Berevoeștii-Ungureni

Numele de fam. Frecv. Numele de fam. Frecv
Radeș 13 Popescu 8
Șuvailă 13 Stroie 8
Grecu 10 Herțoiu 7
Aldea, B. Ü. 8 Ilie, B. M. 7
Leuca 8 Nastasia 7
Chiujdea 7 Avram 6
Novac 6 Chivu 6
Stoia 6 Lăcău 6
Filip 5 Tănase 6
Șuier 5 Badea 5
Cârstea 4 Ganea, B. M. 5
Cotocea 4 Morteanu 5
Muntean 4 Siloiu 5
Rănea 4 Anton 4
Grecea 3 Bogdan 4
Tețiu 3 Diaconescu 4
Botu 2 Granea 4
Comoli 2 Liseanu 4
Ganea, B. U. 2 Lungu 4
Mailat 2 Arnuț 3
Sburătură 2 Bădala 3
Socol 2 Berevoescu, Tr 3
Silaghe 2 Enache 3
Ganea, B. U. 20 Manole 3
Socol 19 Mușat 3
Raduleț 14 Nica 3
Comanici, B. U. 10 Popa 3
Păiș 9 Rusu, B. M. 3
Cornea 8 Stoenescu 3
Chiojdea 7 Toader 3
Moțoc 4 Tican 3
Rusu, B. V. 4 Zala 3
Matei 3 Aldea, B. M. 2
Comșa 2 Amzica 2
Schița 2 Baboescu 2
Ardeleanu 1 Bundoiu 2,
Brânză 1 Dragomirescu 2
Bucur, B. U. 1 Dumitrescu 2
Burz 1 Eva 2
Cojocaru 1 Lazea, B. M. 2
Co8tea 1 Mondragu 2
Criötea 1 Negescu 2
Curcean 1 Niculescu 2
Eftimie 1 Pană 2
Florea 1 Prundeanu Tr. 2
 89

Berivoii Mari și Miei Berevoeștii-Ungureni

Numele de fam. Freer. Numele de fam. Frecv.
Jugan 1 Roman 2
Lazea, B. U. 1 Tanțea 2
Lie, B. l', l Ungureanu, Tr. 2
Luca 1 Antone 1
Lupu 1 Ariciu 1
Marciu 1 Bărboiu 1
Mareș 1 Braga 1
Milea 1 Bordeanu 1
Miloșan 1 Bucur, B. M. 1
Mititean 1 Capac 1
Maga 1 Căpățână 1
Mânea 1 Cazacu 1
Mocodean 1 Cbivuescu 1
Nemeș 1 Damaschin 1
Popa, B. U. 1 Diaconu 1
Răzvan 1 Dilinici 1
Șerban, B. U. 1 Fira 1
Stan, B. U. 1 Ganță 1
Tihenie ] Gămâcă 1
Țincu 1 Gănescu 1
Toma ] Goanță 1
Ursea 1 Hărămici 1
Vrânzea ; Iliescu 1
Mamulescu 1
Mateoiu 1
Mihalcea 1
Neagoe 1
Nicolae 1
Oancea 1
Oprea 1
Pantilică 1
Pâslaru 1
Scarlat 1
Șerban, B. M. 1
Stancu, B. M. 1
Stănescu, B. M. 1
Străinescu I
Tănăsescu 1
Trâmbițeru
Udrea 1
Vârlungă 1

Din numele de familie identice sau apropiate, reliefate în

această tabelă, specificăm spițele Coman, Ganea și Aldea ca
frecvente atât în comunele matcă cât și în cea iradiată.
90
Romani transilvăneni din Berivoii-Mari și Mici, jud. Făgăraș.
 91

Ungureni din Berevoeștii-Ungureni, județul Muscel.

92

Cele care își au corespondentul în Poiana-Sibiului și în

Țara- Oltului încă sunt numeroase. In Poiana și în Berevoești
întâlnim familiile: Bogdan; Bodea-Badea; Bordeanu; Branga;
Grancea —Granea; Lazăr — Lazea; Neagu — Neagoe; Popa:
Șerban; Staicu — Stancu și Udrea. In Țara Oltului și în Be­
revoești simt comune următoarele nume de familie: Aldea, An­
ton, Avram, Bărbos-boiu, Badea, Bogdan, Bordeanu, Bucur,
Căpățână, Cazacu, Coman, Diaconu, Dumitrescu, Enache, Ga-
nea, Herțea, Hie, Iliescu, Lazea, Liseanu, Lungu, Manu, Ma-
teiaș — Mateoiu, Moise, Mușat, Nastasia, Neagu, Nica, Nicolae,
Oancea, Oprea, Pascu, Popa, Prundeanu, Roman, Rusu, Șerban,
Silă, Stancu, Stroie, Tănase, Toader, Trâmbițașu, Udrea.
Nume de familie de origină semantică ardelenească în Be­
revoeștii-Ungureni încă nu lipsesc.
5. Portul populației. In Berivoii-Mari și Mici fondul portu­
lui populației este caracteristic regiunii. L'au păstrat în general
bărbații și în special femeile mai în etate. Găteala capului la
acestea din urmă constitue o mărturie despre această conser­
vare. La tinere, peste portul arhaic s'au suprapus însă numeroa­
se elemente importate din oraș.
Portul bărbaților în Berevoeștii-Ungureni se aseamănă mult
cu al populației din Sudul Transilvaniei. Intre altele, spre ex.,
cioarecii și-i au cusuți pe din afară, ceea ce nu e obiceiul la
populația comunelor din jur. La tineri, elementele suprapuse
sunt însă destul de frecvente. Ele sunt ale ținutului: din portul
mai artistic numit muscelean.
Cu toată această transformare a portului, realizată atât la
autohtoni, cât și la înroiți, filiația lui din comunele ardelenești
băștinașe e sigură. E suficientă o privire comparativă a foto­
grafiilor precedente ca afirmația să fie coroborată de multe
detalii,
Y) Concluzii.
Cercetarea evoluției demografice, a însușirilor sero-an-
tropologice, a rezultatelor antroponomastice și a portului
populației din Berivoii-Mari și Mici, din Poiana, din Țara
Oltului și a celei din Berevoeștii-Ungureni, duc la o concluzie uni­
că și sigură: Românii din comuna din urmă sunt de origină
ardeleni. Ei se deosebesc din multe unghiuri de vedere de cei
din Berevoeștii-Pământeni care sunt moșneni, de origină, proba­
bil tot din Transilvania, veniți însă în jurul anului 1550.
 93

c) Grupa Moe ciul- d e - J o s, Piatra și Slobozia.

Prin pasul Branului populația din Țara Bârsei întotdeauna

s'a menținut în legătură cu cea din Nord-Estul județului Muscel
și cu cea de pe valea Dâmboviței. Pe ambele versante ale Car­
paților satele și cătunele sunt atât de dispersate încât populația,
împinsă de nevoile vieții, niciodată nu a recunoscut frontiera
trasată artificial între cele două ținuturi, despărțite politic până
la sfârșitul războiului precedent. Oamenii locului, din apropie­
rea graniței politice, se cunoșteau între ei, iar cei delà distanțe
mai mari păstrau anumite însușiri care îi arătau că aparțin la
aceeași regiune antropogeografică.

a) Istoricul și evoluția demografică a comunelor.

1, Moeciul-de-Jos este o comună dispersată, geografic așe­

zată la Sud-Vestul județului Brașov. Altădată făcea parte din
județul Făgăraș. Este o așezare de munte, care se întinde mult
de-a-lungul trecătorii Branului. Data întemeierii ei se pierde în
negura vremurilor. Populația ei a evoluat conform cifrelor care
urmează17) :

Anul Nr. locuitorilor.

1869 ........................................ 1525
1880 1414
1890 ....................................... 1495
1900 ........................................ 1590
1910.......................................... 1844
1930 ........................................ 2148
1941 ................................ . 2451 (inclusiv cătunul Cheia).

Ocupația populației a fost numai oieritul, care după răz­

boiul precedent e în mare decadență.
Locuitorii comunei sunt cu rare excepții toți Români și de
religie sunt ortodocși.
2. Piatra este un sat în județul Muscel, așezat la Sud de
Dragoslavele. Până la 1899 constituia împreună cu Slobozia
satul Bădeni-Ungureni. Căsătoriile din sat se practică mai mult
endogamie. Populația satului se afirmă ca Ungureni. Specificul

17) D«p« recf-nsarnintcZe oficiale.

94

ardelenesc și l'au conservat mai bine decât cei din Slobozia,

care sunt așezați în locuri mai deschise. Populația satului încă
se mai ocupă cu ciobănitul. Evoluția numerică a populației a fost
următoarea18) :
Anul Nr. locuitorilor.
1912 . . . ..... 402
1930 . . . .......................... 516
1941 . . . ..................... 583 '

3. Slobozia (inel. Lunca Gârtii) din județul Muscel se gă­

sește la Est de Câmpulung. Satul se numea în trecut Bădeni-
Ungureni, cum i se mai zice și acum parohiei bisericești. El a
fost întemeiat ca o „slobozie“ în care s'au așezat mai ales Ro­
mâni transilvăneni. A existat deja la 1624, după cum reiese
din cele scrise de C. D. Aricescu: „Jumătate din satul Bădeni,
cu clăcași, cu munții și cu tot venitul lor, l'a cumpărat Mateiu
Basarab, de la unul Coman Inașcăul și de la frații lui, cărora
fusese dăruit de către Alexandru Vodă la anul 1624, Iu­
nie 24“ 19).
Populația e venită din comuna Moeci, județul Brașov. Por­
tul sătenilor este asemănător cu al Românilor din Moeci. Cele
mai frecvente nume de familii au fost indicate ca următoarele:
Neguleț, Banu, Cocă, Păun, Morcov.
In afară de sat populația se căsătorește mai ales cu cea
delà Stoenești.
Populația a evoluat conform următoarelor cifre20) :

Anul Nr. locuitorilor.

1912 ........ 431
1930 ..................... 616
1941 ................................ 597 (inclusiv Lunca Gârtii).

ß) Câteva din însușirile și originea populației.

Rezultatele din Piatra și Slobozia le redăm laolaltă deoa­
rece numai din ambele am reușit să examinăm numărul de per-

18) După recensămintele oficiale.

19) G. I. Lahovari, Marele Dicționar Geografic al României, București,
1899, vol. I, p. 267.
20) După recensămintele oficiale.
 95

scane necesar, cu toate că între ele există mici diferențe. Cum

am amintit, cea din Slobozia se căsătorește frecvent cu Pămân­
tenii din Stoenești.
1, Grupele de sânge. Românii din Moeciul-de-Jos își au
proprietățile grupelor de sânge egale cu ale altor Români așe­
zați la munte. Au deci grupa A mai frecventă, iar grupa B mai
redusă decât sunt valorile mediilor respective la Români în
general. Populația din Piatra și Slobozia se comportă la fel.
Totuși o mică deosebire se remarcă între populația autohtonă și
cea iradiată. Cea din urmă își are indicele biochimic și pe cel al lui
Wellisch cu ceva mai mici decât cea dintâiu. Influența vine dă
sigur în urma căsătoriei populației din Slobozia cu cea din Stoe-
rești, unde locuiesc și câțiva Țigani. Diferența dintre ele nu are
însă o semnificație statistică.

Frecvența grupelor de sânge la Românii din Moeciul-de-Jos,

Piatra și Slobozia
Nr. persoane» I
lor examinate I
N ecunoscută

Frecventa grupelor de Ind. Frecvența

A utohtonă

Ind.
sânge (Cifre). Procente
sau satul

bio genelor
C om una

Welisch
Iradiată

chimic
Județul

AB-t-A r-f-p
AB A B O AB-j-B P q r
r+g

2 3 4 5 6 7 8 9 1 io 1 11 l 12
1
Moeciul»
de Jos Autohtonă 404 (22) (186) (54) (142) 2.74 30.58 10.13 59.29 1.295
(Brașov) 5.446 46.040 13.366 35.148
Piatra șl (191) (60) (162)
Slobozia Iradiată 444 (31) 2.44 29.03 10.57 60.40 1.260
(Muscel) 6.982 43.018 13.514 36.486

Grupa aceasta de populație în ansamblul ei se aseamănă

deci cu prima: Jina—Vaideeni—Corbi.
Rezultate foarte apropiate sau chiar identice cu acestea
au obținut asupra Românilor din județul Muscel și alți autori.
Astfel Al. Manuila, examinând 445 persoane, dă pentru indi­
cele biochimic valoarea de 2.67, iar pentru al lui Wellisch
1.24121). T. Teodorescu, a cercetat 2038 inși, dintre care 1387 au
fost născuți în județul Muscel22). Și aceștia su manifestat o dis-
21) Al. Manuila, Contribuțiuni la studiul influențelor asupra serorasei
românești. Spitalul, 1944, LXIV, No. 3, pp. 125—130.
22 ) T. Teodorescu, Considerațiuni asupra grupelor sangvine și determi­
narea indicelui biologic al rasei la locuitorii din județul Muscel. Revista Știin-
țclor Medicale, 1943, XXXII, Nr, 7—8.
96

tribuție de frecvență a grupelor de sânge similară. Indicele

biochimic 1’au avut de 2.48, iar pe cel propus de Wellisch
de 1.295.
2. Pigmentația irisului. înrudirea între pigmentația irisului
celor două colective de examinați e evidentă. Frecvențele pro­
centuale ale diferitelor grupe de subiecți aproape că se supra­
pun delà o comună la alta.

Pigmentația irisului la Românii din Moeciul-de-Jos, Piatra și Slobozia

N ecunoscută

S Pigmentația irisului (Cifre). Procente

"S> lnd.
A utohtonă

Comuna c« «
pigm. Media
Iradiată

sau satul sS 1a-2b 3-5 6-9 10-13 14-16 6-9-|-la-5

Județul «v-s aritm.
. « Albaștri Alb. Verzi- Bruni- Bruni- ~6-9-Í-10-16
Z* cenușii brunl desch. închis
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Moeciul-
de-Jos Autohtonă 404 (40) (44) (159) (113) (48) 0.759 9
(Brașov) 9.90 10.89 39.36 27.97 11.88
Piatra și
Slobozia Iradiată 444 (57) (22) (148) (143) (74) 0.622 9
(Muscel) 1 12 84 4 95 33 33 32.21 16.67

Apreciind distribuția rezultatelor prin prizma indicelui pig­

menter al irisului, constatăm că diferența între comune e neîn­
semnată, Indicele e cu ceva mai redus la Românii din Piatra și
Slobozia, datorită unor procente cu ceva mai urcate de ochi
bruni. Explicația acestei intervenții am dat-o. Populația satelor
din urmă e deci de tip brun, egală cu cea din grupa Berivoi, pe
care o cunoaștem, și cu cea din Poiana și Tohanul-Vechiu, a
cărei descriere urmează. întrucâtva e diferită de cea delà Jina,
care are un procent mai urcat de persoane cu ochi albaștri. Di­
ferența nu e însă pronunțată nici față de aceasta din urmă.
3. Pigmentația părului. In Moeciul-de-Jos populația exami­
nată are 94% de persoane cu părul brun, iar în Piatra și Slo­
bozi 95%. Suprapunerea e deci perfectă.
Așa se prezintă și populația din Berivoi și cea din Poiana,
natural împreună cu nucleele desfăcute din acele comune.
Etatea examinaților, numai cu puțin intervine la ajustarea
rezultatelor, redate relativ la această grupă. Din partea a doua
a tabelei ce urmează reiese că, în Moeciul-de-Jos, am examinat
cu ceva mai puțini copii și mai mulți adulți decât în Piatra și
Slobozia.
 97

MOECIUL-DE-IOS PIATRA si SLOBOZIA

JUD BRASOV JUD. MUSCEL
POPULAȚIE AUTOHTONĂ POPULAȚIE IRADIATĂ

% GRUPELE DE SÂNGE GRUPELE DE SÄNGE

SC |-

AB A B O IH IW

PIGMENIaTIA irisului O/ PIGMENTAȚIA IRISULUI

50

PIGMENTAȚIA PÂRULUI

A-E F-L M-Q R-V W-Y l-v>

Grafica Nr. 6. —■ Comparația rezultatelor sero-antropologice din

comunele Moeciul-de-Jos și Piatra-Slobozia.

7
98

Pigmentația părului la Românii din Moeciul-de-Jos, Piatra

și Slobozia

II
II
Pigmentația părulut. (Cifre). Procente

Nr. persoane»
ior examinate
A utohtonă
Necunoscută
Ind.
sau satul
Com una

Iradiată Ä-E F-L M-Q R.V W.Y I-VI pigm.

Județul

m-q+r-l .2 a8
Blond» Blond» &U
desch. Blond înch» Brun Ne gru Roșcat M-Q+R-Y

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
Moeciul»de»Jos (1) (23) (49) (205) (126) u
(Brașov) Autohtonă 404 0.192
0 25 6.69 12.13 50.74 31.19
Piatra și
Slobozia (3) (18) (59) (278) (85) (1)
Iradiată 444 0.190 u
(Muscel) 0.68 4.06 13.29 62.61 19.14 0.23

Distribuția populației examinate pe etate din Moeciul-de-Jos,

Piatra și Slobozia
lor examinate 1
Nr. persoane- I
A utohtonă
Necunoscută

Etatea în ani (Cifre). Procente

sau satul
C om una

Iradiată
Județul

A ritm .
M edia
50
1-4 5-9 10-14 15-19 20-49
șl peste

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Moeciul*de»Jos 404 (1) (31) (85) (65) (173) (49)
(Brașov) Autohtonă 27.68
0.25 7.67 21.04 16 09 42.82 12.13
Piatra șl
Slobozia (16) (68) (58) (68) (159) (76)
Iradiată 445 29.28
(Muscel) 3.60 15.28 13.03 15.28 35.73 17.08

4, Antroponomastica. Redăm și în aceste trei comune numele

de familie și frecvența membrilor care aparțin aceluiași nume.

Frecvența numelui de familie în Moeciul-de-Jos, Piatra

și Slobozia.
MOECIUL-DE-JOS PIATRA SLOBOZIA

Numele de fam. Frecv. Numele de fam. Frecv. Numele de fam. Frecv.

Zichil 26 Guiman 32 Banu 36

Aldulea 16 Lăzăroiu, M. J. 17 Neguleț 15
Duicu 16 Năstăsoiu 16 Contanu 10
Gârbacea 16 Băcioiu 12 Vintilă 10
Giurgiu 13 Lixandru 11 Ciurea 9
Manea, S. 13 Braga 10 Ionescu 9
Negrea, S. 12 Solomon 10 Braga 8
Cenușe 11 Vasile 10 Mihaî 8
 99

MOECIUL-DE-JOS PIATRA SLOBOZIA

Numele de fam. Frecv. Numele de fam. Frecv. Numele de fam. Frecv.
Runceanu 10 Zepiș 10 Darie, M. J, 7
Pepene 8 Muscalu, M. J 8 Gagea 7
Prahoveanu 8 Pantilie 8 Grigoriu 7
Blaj 7 Pietrăreanu 7 Moraru 7
Pintea 7 Darie, M. J. 6 Toader, M. J. 7
Bangălă 6 Turan 6 Chircioagă, M. J. 6
Chițu Ö Mățoiu 6 Găncilă 6
Clinciu 6 Crăciun 5 Rădoi, M. J. 6
Corboș 6 Grigoroiu 5 Babeș, M. J. 5
Drăgan 6 Postu 5 Mândroiu 5
Letca 6 Bădulici, M 4 Bădulici, M. J. 4
Pa8cu 6 Oprea 4 Butoi 4
Potâncu 6 Pitulan 4 Hoagea 4
Țăposu 6 Simionescu 4 Moldove anu 4
Urzică 6 Arsu 3 Păun 4
Bâșa 5 Tășbac 3 Șerboiu 4
Berbece 5 Hoaghia 2 Solomon 4
Chirciu, S. 5 Mătioiu 2 Vasile 4
Codreanu 5 Ștefănescu 2 Busuioc 3
Enescu 5 Ștefănuc 2 Chivuleț, M. J. 3
Olteanu 5 Arsene ] Dudu 3
Chelmea 4 Ghinete 1 Lăzăroiu, M. J. 3
Aftănase 3 Iacob 1 Bratu 2
Babeș, S. 3 Isaroiu 1 Cocă, M. J. 2
Băncilă 3 Teleanu 1 Ghinete, M. J. 2
Cioacă 3 Ion 2
Cotinghiu 3 Ionașcu 2
Darie, P., S, 3 Lazăr 2
Hârdoiu 3 Mădulari 2
Răpea 3 Manea, M. J. 2
Creangă 2 Mijoace 2
Enaru 2 Minciunescu 2
Pancu 2 Morcov 2
Albușoiu 1 Negrea 2
Arișan 1 Tomcei 2
Bădulici, P., S. 1 Andromache 1
Bălășescu 1 Anghel J
Bărbieru 1 Apostol 1
Bâță 1 Bădărache 1
Bătușaru 1 Brean, Tr. 1
Benga 1 Chircioiu, M. J. 1
Boboc 1 Constantinescu, M. f. 1
Bidulescu 1 Dăncilă 1
Bratescu I Diaconescu, M. J. 1
Burnea I Grigore 1
100

MOECIUL-DE-JOS SLOBOZIA

Numele de fam. Frecv. Numele de fam. Frecv,

Buzea 1 Jarca 1
Buzdugan 1 Jenaru, Tr. 1
Cercel 1 Jocu 1
Cernât 1 Iosifescu 1
Chelmea 1 Juga 1
Chivăraru, S. 1 Lungu 1
Coca, S. 1 Marin 1
Colțea 1 Marina 1
Cojeanu 1 Mătășanu 1
Cojocaru 1 Mircea 1
Costandin, S. 1 Mușetescu 1
Croitoru 1 Neagoe 1-
Diaconescu, S. 1 Nichita 1
Duca 1 Ovejeanu 1
Duță 1 Pristavu 1
Edu 1 Săvoicu 1
Fă tu 1 Savu 1
Florescu 1 Simionescu, M. J. 1
Folea 1 Spiridon 1
Fota 1 Sutoi 1
Fruntaș 1 Vintilescu 1
Ginea, S. 1 Voicu, M. J. I
Ghica 1
Gonțea •1X
Jinga 1
Jugănaru 1
Lăzăroiu, P., S. 1
Mar 1
Mi cu 1
Mitaru 1
Mogan 1
Mogoș 1
Moșoiu 1
Muntean 1
Mușcoiu, S. 1
Jian 1
Negritu 1
A'enciu 1
Olteanu 1
Olariu 1
Panțuroiu 1
Pârvu 1
Favel •ț
Pechea 1
Pivaru 1
 101

MOECIUL-DE-JOS MOECIUL-DE-JOS MOECIUL-DE-JOS

Numele de fam. Frecv. Numele de fam. Frecv. Numele de fam. Frecv.
Piotogea 1 Scântee Ï Tătulea 1
Fopoiu 1 Secarea 1 Tențiu 1
Porancea 1 Spânu 1 Terciu 1
Posedaru 1 Stanciu 1 Tișcă 1
Preda 1 Șulea 1 Tudor, S. 1
Pușcariu 1 Surdu 1 Vișa 1
Răduțoiu, S. 1 Tămărgean 1 Voicu, S. 1
Râșnovean 1 Tatomir 1 Voinescu 1
Săfticu 1 Tătaru 1 Zăbavă 1
Sbârnă 1 Torcea 1

Familii mari, compuse din mulți membri, găsim multe și în

acest grup de comune. In special satul Piatra, așezat răzleț, e
format numai din câteva spițe. Gradul de înrudire e ușor deci de
presupus că, și în colectivitățile acestea, e cât se poate de urcat.
Multe din spițele mari simt reprezentate, atât în Moeciul-
de-Jos, cât și în Piatra și în Slobozia. Așa sunt familiile Darie,
Bădulici, Babeș, Chirciu sau Chircioiu și celelalte multe însem­
nate în tabela precedentă.
Nume de familie în Piatra și Slobozia originare și din
alte sate ardelenești, încă sunt. Populația comunelor Pia­
tra și Slobozia nu constitue deci numai produsul înroit al comu­
nei Moeciul-d'e-Jos, ci are multe familii de origine în Poiana-
Sibiului și în Țara Oltului. Familiile Lăzăroiu, Năstăsoiu, Oprea
și Simionescu, atât de numeroase în Piatra, sunt foarte bine re­
prezentate și în Poiana, Nume identice sau asemănătoare, de o
parte în Slobozia și de altă parte în Poiana găsim următoarele:
Bratu; Dăncilă; Gligor — Grigore; Jinar — Jenar; Lazăr — Lă­
zăroiu; Neagu — Neagoe; Negru — Negrea; Radu — Rădoiu;
Șerb — Șerboiu; Simion — Simionescu; Torna — Tomcei; Va­
sile și altele.
Cu Țara Oltului înrudirea încă e de necontestat. Șirul lung
al familiilor a căror nume îl redăm aici, reprezentate dé o parte
și alta, dovedesc filiația. In Țara Oltului și Piatra sunt comune
următoarele nume de familie: Arsene; Arsu; Băcioiu; Bragă;
Crăciun; Guran; Hoagă; Iacob; Isarie; Muscanu (1); Năstăsoiu;
Oprea; Pintilie; Simionescu; Solomon; Teleanu și Vasile.
In Slobozia găsim nume de familie din Țara Oltului într’o
frecvență tot așa de mare: Andronic (mache); Anghel; Bădă-
102
Romani transilvăneni din comuna Moeciul-de-Jos, jud. Brașov,
 103

Fig. Nr. 7. — Ungureni din satul Slobozia, județul Muscel.

104

lache; Babeș; Banu; Bratu; Butoi; Ciurea; Coanță (tan); Coca;

Däncilä; Diaconescu; Dudu; Grigore; Guran; Hoage; Ion; Io-
nașcu; Jinaru; Lazăr (roiu) ; Lungu; Marea; Marín; Mihai; Mi-
joiu (oacea); Mircea; Moldovan; Morariu; Năstăsoiu; Neagoe;
Negrea; Pintea (ilie) ; Rădoiu; Săvoiu; Savu; Șerboiu; Simio-
nescu; Solomon; Spiridon; Șuteu; Toader; Vasile; Vintilă și
Voicu,
5. Portul populației care alături de proprietățile biologice
și bunurile culturale populare, constitue un important tezaur de
caractere specifice etnice ale unei unități sociale, încă pledează
în aceste comune pentru funcțiile de matcă și stoluri roinice.
In special Pietrărenii și-au păstrat mult din portul lor arde­
lenesc de odinioară. De altfel și obiceiurile le au comune. Con­
servatismul acesta se datorește de sigur faptului că populația
satului încă și astăzi se ocupă aproape exclusiv cu păstoritul
oilor. Cei din Slobozia, după cum reiese din fotografiile prece­
dente, și-au conservat portul de baștină mai puțin decât cei din
Piatra. Totuși urmele ardelene sunt vădite.

Y ) Concluzii.
Indicele sangvine ale locuitorilor din comunele Moe-
ciul-de-Jos, Piatra și Slobozia, în câmpul curbei de varia­
ție a Românilor, sunt așezați la dreapta mediei aritmetice unul
lângă altul sau chiar se suprapun. In toate trei comunele frec­
vența examinaților cu pigment ocular deschis e mai redusă, iar
a celor cu părul brunet e mai urcată, față de mediile statistice
ale acestor două însușiri biologice obținute până de prezent asu­
pra Românilor. Rezultatele obținute în aceste trei comune do­
vedesc deci că Românii din Piatra și Slobozia sunt de origină
din Transilvania, cu centru de plecare din Moeciul-de-Jos,

d) Grupa Tohanul-Vechiu. Mâneci-Ungureni, Gura-Vadului

și Perșunari.

Comparăm însușirile locuitorilor din ultimele trei comune,

presupuse ca ungurenești, cu ale populației din Tohanul-Ve-
chiu, determinați fiind de următoarele trei premise: cursul Te-
leajenului deschidea drum populației, trecută prin pasul Bu­
zăului, ca să se stabilească în oricare din cele trei localități
 105

care ne preocupă; asemănarea dintre denumirea Tohani și Tohă-

neanca-Ungureni, cum se numea satul Perșunari și identitatea
numirii celor două comune Tohani din județele Brașov și Bu­
zău (Tohani-Buzău cuprindea satele Gura-Vadului și Perșu­
nari), Perșunari-ul din Buzău ar putea avea legătură și cu așe­
zarea Persani din județul Făgăraș situat la Nord-Vest de To-
hanul-Vechiu, cu care acesta din urmă a avut întotdeauna inte­
rese, realizate printr'o intensă circulație.
Iradierea în aceste comune reprezintă descălecarea ro­
mânească realizată la începutul veacului al XVIII-lea.

a) lsiorîcul și evoluția demografică a comunelor.

1. Tohanuî-Vechiu aparține județului Brașov. Este situat

în Sud-Vestul acestuia, pe valea râului Bârsa.
Evoluția demografică a comunei a fost următoarea28) ;

.4 nul Nr. locuitorilor

1869 . . . . 2081
1880 . . . . 2205
1890 . . . . 1918
1900 . . . . 1632
1910 . . . . 1657
1930 . . . . 1771
1941 . . . . 2608 (inel, colonia Rogifer).

înainte cu două-trei generații, populația comunei, în parte

cel puțin, încă se mai ocupa cu oieritul. Cea actuală face agri­
cultură și este angajată în industrie. Portul național și l-a pier­
dut complet.
2. Mâneci-Ungureni se găsește în județul Prahova, la Nord
de Vălenii-de-Munte, pe un afluent al Teleajenului-Mic.'
Majoritatea familiilor din comună sunt considerate ca ori­
24). Bărbații, mai ales, și-au păstrat câ­
ginare din Transilvania23
te ceva și din portul originar.
Numărul locuitorilor la recensămintele din urmă a fost25) :

23) Dupa recensămintele oficiale.

24) G. I. Lahovari, Marele Dicționar Geografic al României, București,
1901 vol IV, p. 279.
25) Recensăminte oficiale.
106

Anul A'r. locuitorilor

1912 ............................ 904
1930 .......................... 1436
1941 .......................... 1520

3. Gura-Vâdului e o comună așezată în județul Buzău, la

Nord de orășelul Mizil.
Populația e socotită de origine din Transilvania. Ea a avut
următoarea evoluție28)

Anul Nr. locuitorilor

1912 ............................ 788
1930 .......................... 1038
1941 .......................... 1190

4. Persunări este o colectivitate situată în județul Buzău,

la Nord de Mizil. Se numea și Tohăneanca-Ungureni. ,,Primii ei
locuitori sunt colonii aduse din satul Tohani din Transilvania
care i-aü și dat numele“27). Locuitorii comunei și până acum
au mai păstrat urme din portul Românilor transilvăneni.
Comuna în trecut a avut următoarea populație:

Anul Nr. locuitorilor

1912 ..................... 1000
1930 .......................... 1306
1941 .......................... 1526

ß) Câteva din însușirile și originea populației.

1. Grupele de sânge. Românii din Tohanul-Vechiu au indice

sangvine urcate :cel biochimic are valoarea 2.99, iar al lui Wel­
lisch 1.309. Proprietățile aceste sangvine foarte europene așea­
ză populația comunei alături de Românii din Moeciul-de-Jos,
care au valorile acestor indice egale cu 2.74 și 1.295,
Prin urmare în Tohanul-Vechiu e o populație românească
tipică de munte.

2e) Jdem.
2T) G. I. I.ahovari, Op. cit., vol. V, p. 629.
 107

Frecvența grupelor de sânge la Românii din Tohanul-Vechiu,

Gura-Vadului, Perșunari și Mâneci-Ungureni

||
Nr. persoanelor!
dH
N ecunoscută
Frecvența grupelor de lnd. o
A utohtonă
0»
C om una
sau satul

bio­ Frecvența genelor

Județul

sânge (Cifre). Procente

examinate
chimic ■o "5
Iradiată

■E>
AE-j-A
AB A B o P r I±P
AB-B q
r+q

1 2 3 4 5 6 7 8 9 1 10 11 12

Tohanul- (25) (208) 3M44j 2.99

(53)
Vechiu Autohtonă 450 5.556 46.222 11.778 30.55 9.08 60.37 1 309
(Brașov)
Mâneci- (371 (2221 (60) (168)
Ungureni Iradiată 487 7.598 45.585 12.320 34.497 2 67 31.17 10.10 58.73 1 306
(Prahova)
Gura- (31) (237) (64) (183)
Vadului Iradiată 515 6.019 46.020 12 427 35 534 2.82 30.72 9.67 59.61 1.304
(Buzău)
Perșu - (2D) (181) (56) (155)
nari Iradiată 421 6 88 42,993 13.302 36.817 2.47 28.93 10.39 60.68 1.261
(Buzău)

Populația celor trei comune, presupusă ca iradiată, are

frecvențele grupelor de sânge în toate acestea egale sau foarte
apropiate de ale Românilor din Tohanul-Vechiu. Toate trei co­
munele sunt însă ușor influențate de proprietatea asiatică, mai
urcată la populația lor decât la cea autohtonă. Dar cu toate că
toți Românii, din aceste patru colectivități, sunt bogați în pro­
prietatea europeană și săraci în cea asiatică, totuși diferitele
procente și indice care le aparțin nu depășesc limitele câmpului
mediei aritmetice calculată pe toți Românii examinați până în
prezent, minus sau plus de două ori valoarea deviației standard.
Nu se deosebesc deci statistic semnificativ de proprietățile spe­
cifice ale Românilor.
Fiindcă Mâneci-Ungureni e o comună așezată la Nordul
orașului Vălenii-de-Munte, care în jurul său încă are foarte
multă populație ungurenească, credem că proprietățile sangvine
ale Românilor din această comună, cercetată de noi, pot fi
comparate cu mult interes, și cu concluziile publicate de Al,
Manuila, trase asupra Românilor din suburbia Valea Gardului,
aparținătoare orașului Vălenii-de-Munte, Rezultatele din Va­
lea-Gardului sunt următoarele28) :
Indicele biochimic=2.91 ;

28) Al. Manuila, Op. cit., pp. 125—130.

108

Indicele Wellisch= 1.247.

Asemănarea marea a acestor valori cu cele din Mâneci-
Ungureni, confirmă că bogăția populației, din această comună,
in proprietate sangvină europeană, nu e accidentală. In regiu­
nea Vălenii-de-Munte suntem deci îndreptățiți să căutăm și al­
te multe comune în care locuesc Ungureni.
Grație cercetărilor redate de Al. Manuila, relativ la jude­
țul Buzău, putem compara proprietățile sangvine ale Români­
lor din satele Gura-Vadului și Perșunari și cu rezultatele ob­
ținute pe același versant al Carpaților.
Populația românească din satele examinate ale județului
Buzău are indicele biochimic 2.30, iar pe al lui Wellisch de
1.143, deci foarte apropiate de ale Românilor din Gura-Vadu­
lui și Perșunari. Asemănarea aceasta mare ne dă dreptul să
presupunem că multe din așezările omenești din județul Buzău,
mai ales din partea lui de Nord-Est, adăpostesc Ungureni. Ge­
neralizarea aceasta, cu toate că pare logică și justificată, totuși
necesită cercetări nouă și de mare amploare, nu numai în ju­
dețul Buzău, dar poate mai mult în județele Vâlcea, Argeș,
Muscel și Prahova.

Pigmentația irisului la Românii din Tohanul-Vechiu, Gura-Vadului

Perșunari și Mâneci-Ungureni
1
Necunoscută I
Nr. persoaee- j

Pigmentația irisului (Cifre).

lor examinate
A utohtonă

Procente Ind.
Comuna
pigm.
Iradiată

sau satul la-2b 3 —5 6-9 10-15 14 -16

«s
Județul Alb- Verzi- Bruni Bruni 6-9-|-la-5 ’□s;
Albaștri cenușii brunl desch. inch. 6-9+10^16

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Tohanul-Vechiu (52) (43) (188) (140) (27)

Autohtonă 450 0.797 9
(Brașov) 11.55 9.56 41.78 31.11 6.00
Mâneci-Ungu- (52) (23) (184) (175) (53)
reni iradiata 487 10.68 4.73 37.78 35.93 10.88 0.629 9
(Prahova)
Gura-Vadului (58) (48) (157) (204) (48) 9
Iradiata 515 11.26 0.643
(Buzău) 9.32 30 49 39,61 9 32
Perșunari (40) (23) (165) (171) (22) 0.673 9
(Buzău) Iradiată 421
9.50 6.46 39.19 40.62 5.23

2. Pigmentația irisului. Populațiile acestor patru comune se

aseamănă mult între ele și în ceea ce privește distribuția pig­
mentației irisului. Cea cu irisul albastru și cenușiu are procente
 109

care variază între limitele 14.96 până la 21.11, iar cea cu ochii
bruni își are procentele între 78.89 și 85.04. Diferențele între
extreme sunt atât de mici delà o comună la alta, încât nu putem
vorbi de o intervenție reală biologică.
3. Pigmentația părului. In Tohanul-Vechiu 10.22% din Ro­
mâni au părul blond și 89.88% sunt cu părul brun. Comparată
această ditstribuție pigmentară a părului cu a populației din
celelalte trei grupe de comune, de care ne ocupăm în această
lucrare, ne arată că în Tohanul-Vechiu avem cel mai urcat pro­
cent de păr deschis.
Valori urcate, asemănătoare, citim și din rezultatele co­
munelor cu populație iradiată. Acestea din urmă nu sunt deci
decât efectul imigrării reale a Românilor din Tohanul-Vechiu
în Mâneci-Ungureni, Gura-Vadului și Perșunari, In fiecare din
aceste trei comune iradiate, populația are păr blond' în procente
care sunt peste 9. In Mâneci-Ungureni valoarea aceasta e chiar
aproape 12. Indicele pigmentar al părului are valori delà 0.328
până la 0.419, neîntâlnite atât de urcate, în niciuna din cele­
lalte comune examinate de noi. Indicele înalt al pigmentației
părului constitue deci principala caracteristică sau individuali­
tate, a populației iradiată din această grupă, prin care se deo­
sebește de populația grupelor precedente, deoarece frecvențele
grupelor de sânge și ale pigmentației irisului le are perfect
egale cu ale acelor grupe.

Pigmentația părului la Românii din Tohanul-Vechiu, Mâneci-Ungureni,

Gura>Vadului și Perșunari

ä«
Pigmentația părului* (Cifre). Procente
A utohtonă
Necunoscută

Comuna ■oa ao Ind.

°g pigm.
Iradiată

sau satul Ö« A^E F-L M.Q R-V W.Y I-VI

Județul
ag
Blond Blond- M-Q+A-L .si
desch. Blond înch. Brun Negru Roșcat M-Q+R-Y

1 2 4 5 1 2 1
6 7 8 9 10 11
(10) (36) (106) (241) (57)
Tohanul-Vechiu Autohtonă 460
2.22 8.00 23,66 53.55 22.67 — 0.376 s
(Brașov)
Mâneci-llngu- (18) (40) (89) (249) (83) (8) 0.349 T
reni Iradiată 487 3.70 8.21 18,28 51.13 17.04 1.64
(Prahova)
Gura-Vadului (12) (35) (148) (252) (65) (3) 0.419 S
(Buzău) Iradiată 516 2.33 6.80 28.74.48.93 12.62 0.58
Perșunari (2) (37) (84) |(237) (54) (7)
(Buzău) Iradiată 421 0.48 8 79 19.95 i 56.29 12.83 1.66
0.328 T
 110

TOHAHI GURA-VADULUI
JUD. BRAȘOV JUD. BUZĂU
POPULAȚIE AUTOHTONĂ POPULAȚIE IRADIATĂ

% GRUPELE DESĂHGE GRUPELE DE SÂFIGE

50 tr

AB A B O In IW

PIGMEHTAȚIA IRISULUI PIGMEriTAȚIA IRISULUI

% 7o

50 50

-cEHLisii -BRuni -deschiși incrnși 6-9*10-16 CEOUȘII BRUN DESCHIȘI IHCHIȘi 6-9*10-10
1a-2b 3-5 6-9 10-13 14-16 la-2b 3-5 6_9 10-13 14-16

PIGTIEUTATIA PĂRULUI

A - E F;L M-Q R-V W-Y l-Vl

Grafica Nr. 7- C fimparația rezultatelor sere antropologice din comunele

Tohanul-Vechiu și Gura-Vudului.
 Ill

PERSUHARI MÂNECI-UNGUREIÍI
JUD BUZAU JUD PRAHOVA
POPULAȚIE fRADIATÄ POPULAȚIE IRADIATĂ

Grafica Nr. 8. — Comparația rezultatelor sero-antropologice din comunele

Perșunari și Mâneci-Ungureni cu cele din Tohanul-Vechiu.
 112

Distribuția populației examinată pe etate din Tohanul-Vechiu,

Mâneci-Ungureni, Gura-Vadului și Perșunari

■
I
S3
a a fi 2 Etatea în ani (Cifre). Procente
Comuna « fi
P >(Q u O*S
<a fi

A ritm .
sau satul

M edia
Nr. per
■5 10 sö

lor exa
O ’’O
S □ 50
Județul □ (Ü u 1-4 6—9 10—14 15—19 20—49
șjpeste

I
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Tohanul-Vechiu (20) (55) (65) (80) (183) (47) 25.94
Autohtonă 450
(Brașov) 4.44 12.22 14.44 17.78 40.67 10.45
Mâneci-Ungu- (44) (97) (82) (47) (168) (49) 23.16
reri Iradiată 487 9.03 19.92 16.84 9.65 10.06
34.50
Gura-Vadului (37) (87) (91) (68) (150) (82)
(Buzău) Iradiată 515 7.19 16.89 17.67 25.20 29.13 15.92 24.96
Perșunari (10) (63) (71) (87) (146) (44) 24.80
(Buzău) Iradiată 421 14.96 15.86 20.67 34.68 10.45
2.38

4. Antroponomastica. Cu toate că, în comunele iradiate ale

acestei grupe, familiile și-au luat nume definitiv numai mult
mai târziu, după iradiere, totuși onomastica oferă studiului
nostru contribuții destul de însemnate. Redăm deci și acestei
grupe, în ordinea frecvenței, numele dé familie.

Frecvența numelor de familie în Tohanul-Vechiu,

Mâneci-Ungureni, Gura-Vadului și Perșunari.
Tohanul-Vechiu Mâneci-Ungureni Gura-Vadului Perșunari

Numele de fam. Fr. Numele de fam. Fr. Numele de fam. Fr. Numele de fam. Fr.
Popa, M. U. 20 Preda 57 Ardeleanu, Tr. 33 Crișj Tr. 22
Radu, M.U.G.V.,P 16 Pisău 47 Mangu 18 Cojocaru 18
Rozorea 14 Jercan 38 Potec 18 Moise, T. V. 18
Seceleanu 13 Munteanu, T.V. 38 Cristescu, T. V. 16 Stanciu 17
Crăciun 12 Costea 32 Marin, T. V. 16 Comșa 15
Bobinca 10 Neagu 31 Stan, T. V. 14 Vlaicu 14
Hermeneanu 10 Savu 31 Irimia 13 Avram 13
Manolescu, M .U. 8 Oprica 30 Sora 13 Gociu 13
Râșnoveanu 8 Cepoiu 28 Coman 11 Deleanu, T. V, 12
Vlad 8 Făcăianu 28 Mărăcine 10 Coman 11
Bălășcău 7 Bodea 20 Bălan, T. V. 9 Popescu 10
Muscan 7 Dușea 20 Comșa 9 Constantin, T. V. 9
Polecră 7 Matei 20 Gheorghiu 9 Dobru 9
Rusu 7 Cârstocea 19 Jugureanu 9 Ghica 9
Găinar 6 Miclescu 19 Codin 8 Bretea, Tr. 8
Ungur 6 Filipescu 17 Romaniciu 8 Grigore 8
Botofan 5 Sandu 17 Anghel, T. V. 7 Ilie 8
 113

Tohanul-Vechiu Mâneci-Ungureni Gura-Vadului Perșunari

Numele de fam. Fr. Numele de fam. Fr. Numele de fam. F Numele de fam.

Coanta 5 Cârstea 16 Sandu 7 Mincu

Cornea, M. V. 5 Negoiță 16 Enache 6 Moldoveanu
Dobaș 5 Tănase 16 Ghinea 6 Negoiță
Dumitru 5 Chiciureanu 15 Neagu 6 Pantilie
Fera 5 Turbatu 14 Nistor 6 Ștefănescu
Monea 5 Anghelescu, T.V. 13 Radu, T. V. 6 Dinu
Nicoară 5 Cojocaru 13 Panait 5 Stancu
Odă 5 Pit 13 Pârvu 5 Trandafir
Pandrea 5 Prunuță 13 Popescu 5 Viuleț
Scurtu 5 Bodeanu, Tr. 12 Radulescu, T. V. 5 Zabaria
Ciordoș 4 Dănilă, T. V. 12 Trandafir 5 Barbu
Codleanu 4 Spătărel 12 Deleanu, T. V. 4 Brânzaru
Druia 4 Bărbulescu 11 Dumbrava 4 Ceapă
Dumitrescu, P. 4 Cărămidaru 11 Ionescu 4 Dumitru
Gabor 4 Chiriac 11 Moise, T. V. 4 Latu
Jecu 4 Moișoiu, T.V. 11 Nedelcu 4 Mihai
Lupu, M. U. 4 Moldoveanu, T.V. 11 Oproiu 4 Moară
Măeruțu 4 Petre 11 Turescu 4 Paraschivescu
Mucea 4 Vasile 11 Crișu, Tr. 3 Potec
Oșorhean 4 Bălan, T. V. 10 Ilioiu 3 Romaniciu
Bangălă 3 Murgoi 10 Mastragaci 3 Ștefan
Boca 3 Profirescu 9 Rotaru 3 Tița
Căbaș 3 Gogon 8 Tancu 3 Ungurean» Tr.
Cârstea, G. V. 3 Miclea 8 Teodorescu 3 Aldescu, T. V .
Cotoros 3 Pârvu 8 V asilescu 3 Dumitrache
Grozea 3 Podoș 8 Zamfir 3 Georgescu
Macrea 3 Popescu 8 Achim 2 Radu, T. V.
Mitorca 3 Roșu 8 Bonciu 2 Satu
Munteanu, M.,U.,P. 3 Burlan 7 Florea 2 Vatcu
Nechifor 3 Cojanu 7 Iosif, T. V. 2 Banu
Panait 3 Lupu, T. V. 7 Măcăruș 2 Costea
Sperchez 3 Iordache 7 Oancea 2 Dan
Târnăveanu 3 Olteanu ,T. V. 7 Stanciu 2 Domnescu
Vodă 3 Poșea 7 Zafiu 2 lacob
Aldica, G. V. P. 2 Șindrilă 7 Aldea, T. V. 1 Marcoceanu
Băila 2 Tătuc 7 Bogdan 1 Mariuca
Bălan, M. U. P. Drăgănojiu 6 Buboia 1 Munteanu, T. V.
G. V. 2 Drăgoi 6 Bucur 1 Pârvu
Băleanu 2 Găinuș 6 Cârstea, T. V. 1 Popoace
Beleneș 2 Marcovescu 6 Catargiu 1 Proșcanu
Bivolaru 2 Paraschiv 6 Cobzaru 1 Banciu
Bota 2 Apostol 5 Cojocaru 1 Cristache
Cioban 2 Bucur 5 Comănescu 1 Dabija
Ciucu 2 Edu 5 Crăcea 1 Iorga

8
 114

Tohanul-Vechiu Mâneci-Ungureni Gura-Vadului Perșunari

Numele de fam. Fr. Numele de fam. Fr. Numele de fam. Fr. Numele de fam. Fr.
Costinescu 2 Filip

CB
5 Crețu 1 Minculeț
Dădârlad 2 Frâncu 5 Dărăgicu 1 Miu

U
Dan 2 Ioniță 5 David 1 Rotaru

W W
Bănită, M. U. 2 Mihai 5 Elisei 1 Șoldea
Deheleanu, G. Moraru 5 Frâncu 1 Sora

«
V. P. 2 Nica 5 Fugaciu

Oi
1 T ames
Drăgănel, M. U, 2 Răduleț, T. V. 5 Ghica 1 Ungherea 3
Filimon 2 Torofteacă 5 Huplea 1 Alecu 2
Fulga 2 Voicea 5 Ilie 1 Condurățeanu 2
Gheț 2 Baciu 4 Ionașcu 1 Craioveanu 2
Ghilea 2 Bratu 4 Jugănaru 1 Doamna 2
Goman 2 Căprăruș 4 Langa y 1 Moraru 2
Handrea 2 Ciripoiu 4 Lăpădatu, T. V. 1 Petre 2
Herja 2 Drugă 4 Lupu, T. V. 1 Aldea, T. V. 1
losif, G. V. 2 Dumitrescu, T. V. 4 Măraciuc 1 Bălan, T. V. 1
Ivan 2 Florea 4 Marcoceanu 1 Bănică 1
Jinga 2 Moja 4 Mănăsescu 1 Bordea 1
Marcu 2 Soare 4 Manta 1 Bucur 1
Marian, G. V. 2 Stroe 4 Mărgărit 1 Catrina 1
Moldovanu, M. U. 2 Albu 3 Mateescu 1 Crăcea 1
Năsturel 2 Boboc 3 Mihai 1 Cârneci 1
Neacșu 2 Cardaș 3 Minulescu 1 Dobrescu 1
Nică 2 Dârlogeanu 3 Morariu 1 Dogea 1
Olteanu, M. U. 2 Dobre 3 Negulescu 1 Dumitrescu, T. V. 1
Oniga 2 Drăgan, T. V. 3 Oprea 1 Florea 1
Pop 2 Drăgănescu 3 Pepelea 1 Gheorghe 1
Popescu 2 Drăghici 3 Șerban, T. V. 1 Ionașcu 1
Porumb 2 Duțu 3 Sersca 1 Irimescu 1
Pușcariu 2 Enescu 3 Ștefan 1 Ivan 1
Solomonecă 2 Opriș 3 Tișcă 1 Mățău 1
Stănculete 2 Popa, T. V. 3 Tudor, T. V. 1 Miriță 1
Stoicescu 2 Stan, T. V. 3 Turescu 1 Mititelu 1
Sumera 2 Terzea 3 Vergu 1 Oprea 1
Ursu 2 Toma 3 Zidaru 1 Păun 1
Velcea 2 Tomășoiu 3 Pleșcanu 1
Anghel, M. U., Tutureanu 3 Preda 1
G. V. 1 Ungureanu Tr. 3 Proșcanu 1
Ardeleanu 1 Bădic 2 Rita 1
Arnăut 1 Beșnea 2 Sătescu 1
Avârvarei 1 Fofirică 2 Savu 1
Bădescu 1 Ganea 2 Spirea 1
Baia 1 Gontescu 2 Stan, T. V. 1
Bălănescu 1 Mateescu 2 Stoica, T. V. 1
Băltăreț 1 Mihălașcu 2 Tancu 1
 115

T ohanul-Vechiu Mâneci-Ungureni Gura-Vadului Perșunari

Numele de fam. Fr. Numele de fam. Fr. Numele de fam. Fr. Numele de fam.

Banea 1 Nedelcu 2 Teodor, T. V.

Bejenaru 1 Nicolae 2 Torna
Bicheț 1 Păsculeț 2 Tudor, T. V.
Bobincă 1 Slonean 2 Zbârcea
Boeru 1 Tacea 2 Zamfir
Boscenco 1 Ariciu 1
Botezan 1 Arsenescu 1
Bran 1 Băldeanu 1
Buda 1 Barbu 1
Bularca 1 Boconu 1
Bunghiu 1 Brăduț 1
Câmpean 1 Burteu 1
Cârcioru 1 Cernât 1
Cătană 1 Ciobotaru, T. V. 1
Ceașu 1 Ciurea 1
Chircu 1 Colomfir 1
Chiriță 1 Constantin, T. V. 1
Ciobotaru, M. U. 1 Constantinescu 1
Cișmașu 1 Constantinoiu I
Constantin, M. U Corneanu, T. V, 1
P. 1 Cristea 1
Cosma 1 Crivăț 1
Covoan 1 Cursan 1
Creangă 1 David 1
Cristescu, G. V. 1 Dode 1
Culea 1 Fotulescu 1
Dăneț 1 Frânculeț 1
Dogaru 1 Georgescu 1
Doniță 1 Gogan 1
Drăgan, M. U. 1 Gogonea L
Dumitrescu, M.U. 1 Ionescu 1
Fănaru 1 Ioanițoaîa 1
Fera 1 Ivașcu 1
Fotă, M. U. 1 Jianu 1
Fomete8cu 1 Mângoi 1
Floarea 1 Manu 1
Fluturel 1 Manolescu 1
Ghiță 1 Mareș 1
Gibuci 1 Marinescu 1
Goga 1 Mirciohi 1
Gorgan 1 Miștorică 1
Gridan 1 Moroian 1
Grădinar 1 Negroiu 1
Grinça 1 Nehoianu 1
 116

Tohanul-Vechiu Mâneci-Ungureni T ohanul-Vechiu

Numele de fam. Fr. Numele de fam. Fr. Numele de fam. Fr.

Hodorog 1 Nicolescu 1 Tampa 1

Horoabă 1 Niță 1 Tândăr 1
Igrișan 1 Oprescu 1 Tătaru 1
Ionescu 1 Panait 1 Țăreanu 1
Lăpădatu, G. V. 1 Paraschivoiu 1 Teodorescu 1
Lapoș 1 Pasăre 1 Ticușan 1
Mălușel 1 Păsculeț 1 Tipelea 1
Manoliu 1 Pătrașcu 1 Titireanca 1
Mărgean 1 Pavelescu 1 Totei 1
Maria; 1 Petrescu 1 Trandafir 1
Marin 1 Pisica 1 Tudor, G. V., P. 1
Marina 1 Profirescu 1 Țundrea 1
Marmadin 1 Radu, T. V. 1 Turcu 1
Mihăilescu 1 Săcuiu 1 Tuteanu 1
Mohan 1 Sandu 1 Ungurean«, Tr. 1
Moiceanu 1 Șchiopu 1 Vasile 1
Moise, M. V., G. Salopa, T. V. 1 Vasilescu 1
V., P. 1 Șerban, T. V. 1 Vintilescu 1
Movilescu 1 Simon, T. V. 1 Voicilă 1
Muscă 1 Spiru 1
Nemeș 1 Stamatoiu 1
Nicula 1 Soseanu 1
Niculescu 1 Stănescu 1
Nițulescu 1 Ștefănescu 1
Oncioiu 1 Sultan 1
Pavel 1 Tei; 1
Păulescu 1 Timaru 1
Petreanu 1 Trais taru 1
Piciorea 1 Tudósé 1
Podoiu 1 Vișan 1
Porpoiu 1
Prodan 1
Salopa, M. U. 1
Scarlat 1
Șenchea 1
Serbau, M. U. 1
Șerbănică 1
Șerbănoiu 1
Șerbu 1
Simion, M. V. 1
Solavestru 1
Stan, M. UG.
V., P. 1
Stoica, P. 1
 117

Sunt numeroase numele de familie existente și acum atât

în comuna de baștină cât și în cele iradiate. Ele ar fi mult mai
frecvente, dacă am ține seamă, în Tohanul-Vechiu, și de numele
stinse, rămase în vieață însă în satele iradiate. E explicabil să
fie așa, deoarece Tohanul-Vechiu a suferit în ultima jumătate
de secol o serioasă scădere a natalității și un puternic curent
de imigrare. De altfel, trecerea peste munți, în ce privește
această grupă de comune, de sigur a avut loc și din mai multe
comune aparținătoare Țării Oltului. Șirul lung al numelor de
familie, care trăiesc sau au viețuit vreodată în această regiune,
găsite de prezent și în Mâneci-Ungureni, Gura-Vadului și Per­
șunari e prea mare, ca să bănuim că acele familii au descăle­
cat numai din Tohanul-Vechiu. Această grupă de comune are
cele mai multe nume comune de o parte și de alta a munților,
față dé toate celelalte grupe studiate până aci.
Iată aceste nume, în Mâneci-Ungureni: Albu; Anghel, Ba­
ciu; Bădic; Bălan; Barbu; Bodea; Bratu; Bucur; Burta (ten);
Cârstea; Chiciuruș (rean) ; Constantin; Ciurea; Costea; Cojo-
caru; Cornea (anu); Cristea; Dănilă; Dârlogean; David; Dobre;
Dod'ea; Drăgan; Drăghiciu; Drugă; Dumitrescu; Dușa; Duțu (ă) ;
Enescu; Filip; Florea; Frâncu; Ganea; Georgescu; Ioniță; Ior-
dache; Jercan; Lupu; Manu; Mariș; Marinescu; Miclea; Mihai;
Moise (soiu) ; Moldovan; Moraru; Munteanu; Neacșu; Neagu;
Nedelcu; Negrea (groiu); Nicu; Nicolae; Nicolescu; Niță; Ol­
tean; Oprea; Oprică; Paraschiv; Pârvu; Pătrașcu; Petru; Pre­
da; Popa; Radu; Răduleț; Roșu; Sandu; Savu; Șchiopu; Șer-
ban; Simion; Soare; Spiridon; Stan; Stroie; Timaru; Toma; To-
mășoiu; Trăistaru; Țuțuian; Ungurean; Vasile; Vișa (oiu) și
Voicea.
In Gura-Vadului: Achim; Aldea; Anghel; Ardelean; Bă­
lan; Bogdan; Buboia; Bucur; Cârstea; Cojocaru; Coman; Com-
șa; Crețu; Crișu; David; Drăghiciu; Enache; Eremia; Florea;
Frâncu; Ghinea; Huplea; Ilie; Ilioiu; Ionașcu; Iosif; Jugărar
(reanu, raru) ; Langa; Lăpădatu; Lupu; Manta; Marin; Mihai;
Moise; Morariu; Neagu; Nedélcu' Nistor; Oancea; Oprea; Opro-
iu; Pârvu; Pepelea; Potec (a); Rădulescu; Românete (nici);
Radu; Rotar; Sandu; Șerban; Sora; Stan; Stanciu; Ștefan;
Trandafir; Tudor; Zafiu și Zamfir.
In Perșunari: Aldea (descu); Alecu; Avram; Banu; Bănu-
118

că (nică); Banciu; Barbu; Bordea; Brânzariu; Bucur; Cârneciu;

Ceapă; Cojocaru; Coman; Comșia; Constantin; Costea; Crăcea;
Criș (anu); Croitoru; Dan; Dinu; Dobre; Dumitru; Dumitrescu;
Florea; Georgescu; Gheorghe; Gociu; Grigore; Iacob; Ilie; Io-
naș cu; Iorga; Ivan; Mățău; Mihai; Minciu; Mititel; Moise; Mol­
dovan; Morar; Munteanu; Negoiță; Oprea; Pârvu; Petre; Po-
poace; Potec; Preda; Radu; Romanete (nici); Rotar; Savu; Șol-
dea (an); Sora; Stan; Stanciu; Stancu; Ștefan; Stoica; Teodor;
Tița; Torna; Trandafir; Tudor; Vlaicu; Zaharie; Zamfir și
Zbârcea,
Față de Poiana-Sibiului, puternic centru de iradiere pen­
tru comunele din celelalte grupe din acest studiu, Mâneci-Un-
gureni, Gura-Vadului și Perșunari nu se comportă la fel. Intre
Poiana și Mâneci legătura pare a fi fost făcută numai prin fa­
miliile: Bodea—Bodeanu; Cojocel—Cojocaru; Dăncilă—Dănilă;
Dobrotă—Dobre; Ghișe; Moldovan; Muntean; Negru—Negroiu;
Neagu; Oprițoiu—Oprică; Popa; Radu și Toma. Intre Poiana
și Gura-Vadului presupusa înrudire e confirmată de numele de
familie: Bogdan; Cojocaru; Neagu—Negulescu; Oprean—Opro-
iu; Rotaru; Șerban și Stăncioiu—Stanciu, Iar între Poiana și
Perșunari numai numele următoare simt comune: Bălănoi—Bă­
lan; Bord'eanu—Bordea; Moldovan; Rotaru; Stăncioiu—Stanciu
și Stoica.
Din analiza antroponomastică reiese deci în mod evident
că populația comunelor Mâneci-Ungureni, Gura-Vadului și Per­
șunari e coborîtă de peste munți, multă chiar din Țara Oltului,
De altfel dimensiunea atât de urcată a spițelor, Ardeleanu în
Gura-Vadului și Ungureanu în Perșunari, impun această con­
cluzie chiar fără detaliile mai înainte redate,
5. Portul populației nu servește studiului nostru, decât foar­
te puțin, deoarece Românii din Tohanul-Vechiu nu și l-au păs­
trat, Noi am remarcat însă în comunele iradiate urme de port ar­
delenesc, iar etnografii de sigur vor aduce contribuții serioase,
când vor veni cu cercetările lor de specialitate. E însă de rele­
vat că tradiția, în satele Gura-Vadului și Perșunari, încă și
acum recunoaște originea ardeleană a Românilor din acele
comune.
 119

y) Concluzii.

Populația acestei grupe de comune e caracterizată prin in­

dice sangvine urcate, care sunt specifice Românilor așezați în
munți. In câmpul curbelor de variație, formate de indicele bio­
chimic și al lui Wellisch, Românii de aici ocupă locuri la extrema
dreaptă. Cu toate acestea nu se deosebesc semnificativ de me­
diile aritmetice ale acestor două indice românești. Grupa are
și multă populație cu iris blond și cu păr deschis. Proprie­
tățile acestea biologice, prezentându-se în comuna matcă și în
comunele iradiate egale, impun concluzia că Românii din Mâ­
neci-Ungureni, Gura-Vadului și Perșunari simt veniți din Sudul
Transilvaniei. Numele de familie încă pledează pentru originea
lor ardeleană. In Tohanul-Vechiu Românii pierzându-și portul
etnic, factorul acesta nu mai poate aduce nicio contribuție pro­
blemei iradierii.

B. Originea etnică a populației din unele comune cu denumire

ungurească din Oltenia și Muntenia

G. Lükö, I. Kniezsa și L. Mikecs, susținând că, în evul

mediu, Ungurii din județul Alba, din scaunele Sepsi, Orbai și
Chezdi și chiar din județul Hunedoara ar fi coborît în Severin
și Cumania, au întocmit o hartă pe bază de cercetări toponi­
mice, după cum am relevat deja, în care sunt cuprinse și loca­
litățile considerate ca locuite odinioară de populație cu origine
etnică maghiară. L .Mikecs nu exclude posibilitatea de a găsi
existența ungurimii în regiune chiar și astăzi29). In harta re­
produsă după acești autori, în studiul de față găsim și comunele
Fedeleșcriu în județul Argeș și Lapoșu în județul Buzău30). Des­
pre ruinele cetății din apropierea comunei Fedeleșoiu și despre
cele care sunt în fața comunei de partea opusă a Oltului, au­
torii unguri presupun că în sec. al XlII-lea ar fi format chiar un
sistem de apărare a expansiunii maghiare îndepărtate31). Co­

29) L. Mikecs, op. cit., p. 61.

30) Harta Nr. 3, dintre pp. 18—19.
31) L. Makkai, A milkói (kun) püspökség és népei. Debrecen, 1936,
p. 20.
120

lectivitatea Lapoșu, din fostul județ Săcueni, e notată numai în

hartă, fără să fie comentată în mod deosebit.
Față de semnificația acordată celor câteva denumiri topo­
nimice, și mai ales pentru a verifica ipoteza pusă de L. Makkai,
nu e decât natural că ne-am extins cercetările și asupra popu­
lației din comunele Fedeleșoiu și Lapoșu. Presupunem că în caz
dacă ar exista numai o singură fărâmă de realitate, în ipotezele
atât de amplu expuse de autorii menționați, atunci chiar cele
mai minimale urme ale populației ungare ar trebui ca încă să
le mai găsim în aceste două comune.
Pentru comparația rezultatelor acestor cercetări, luăm ca
probe populația din comunele Poiana-Sibiului și un amestec din
mai multe comune din Țara Oltului. Numărul cel mai mare de
subiecți examinați în regiunea din urmă îl avem din comuna
Arpașul-de-Jos. Ne servim dé populația acestor comune deoa­
rece ne pare că în trecutul îndepărtat ea a avut o mare vita­
litate și natural o puternică expansiune,

a) Istoricul și evoluția demografică a comunelor.

1. Poiana-Sibiului. Comuna e situată la Nord-Vestul jude­
țului Sibiu. In ordinea oferită de numărul locuitorilor e a doua
comună mai importantă în regiunea Mărginimii, întemeie­
rea comunei a avut loc, probabil în sec. al XVI-lea, în urma iz­
gonirii Românilor, de către Sași, din comunele Dobârca și Apol-
dul-de-Sus. In sec. al XVIII-lea Poenărenii au avut mult de su­
ferit din cauza persecuțiilor religioase.
Populația din Poiana are vitalitate mare. Cu toate că ne­
contenit au emigrat mulți din ea, mai în toate regiunile țării
și chiar peste hotare, totuși a înregistrat și o creștere reală
destul de însemnată82).
Anul Nr. locuitorilor
1869 . . 3740
1880 .... 3431
1890 .... 3796
1900 .... 3951
1910 .... 4204
1930 .... 4678
1941 .... 4463

8S) După recensămintele oficiale.

 121

La ultimul recensământ mai toți locuitorii s'au considerat

de origine etnică Români. Sunt de confesiune ortodocși. Ocu­
pația principală le este oieritul.
2. Arpașul-de-Jos. Este așezat aproape de Olt, pe valea
râului Arpaș, în județul Făgăraș.
La 1721—1722 comuna a fost locuită de boieri, țărani și
zileri33). Din ancheta făcută în 4—16 Iulie 1726, în urma ordi­
nului dat de împăratul Carol al VI-lea, reiese că mulți din
locuitorii comunei, din cauza stărilor social-economice rele, au
fugit în Principate. Intre cei notați ca plecați sunt următoarele
nume: boierii Iuon Popa, Popa Maftei și Stănuț Boier și câțiva
iobagi34). In răspunsul dat anchetei se amintește că „Și noi
mărturisim drept, dacă am fi auzit că undeva e o situație mai
bună, am fi pribegit cu toții din sat"3536
).
La recensămintele oficiale ungare și românești, numărul lo­
cuitorilor din comună a evoluat după cum urmează88) :
Anul Nr. locuitorilor
1869 1006
1880 989
1890 1111
1900 1279
1910 1266
1930 1179
1941 1301

Locuitorii comunei au fost întotdeauna, cu rare excepții,

toți Români, iar după religie s'au împărțit între Bisericilel or­
todoxă și unită.
3. Fedeleșoiu este un sat în județul Argeș, așezat pe valea
Oltului, la Nord de orașul Râmnicu-Vâlcea. Bătrânii din Fe­
deleșoiu cred că numele comunei lor își are originea în înde­
letnicirea din trecut, a unei însemnate părți din populația ei,
de a face butoiașe ovale, pentru ținerea apei de băut. De pre­
zent în comună mai zic fedeleș la ospățul aranjat în sea­

33) Șt. Meteș, Situația economică a Românilor din Țara Făgărașului.

Cluj, 1935, p. 6.
34) Șt. Meteș, idem, p. 279.
3K) Șt. Meteș, idem, p. 279—280.
36) După recensămintele oficiale.
122

ra premergătoare unei nunți, când se joacă și un joc numit

tot fedeleș.
Satul nu posedă urme care ar indica o origine a populației
din Transilvania, Doar o singură familie, cu numele Dragomi-
rescu, are porecla Ungureanu.
Populația comunei a evoluat în felul următor:

Anul Nr. locuitorilor

1912..................... 677
1930 ..................... 709
1941 ..................... 838

4. Lapoșu (inel, satul Glodu), se găsește în județul Buzău,

pe malurile pârăuluî Cricovu și ale râului Nișcovu.
Despre populația comunei se crede că ar fi ungurenească-
N’are port ardelenesc, dar în limba vorbită, încă mai păstrează
reminiscențe din Transilvania.
Populația satului a avut următoarea evoluție30) :

Anul Nr, locuitorilor

1912............................ 908
1930 ..................... 1195 (inel, satulGlodu)
1941.......................... 1101

ß ) Câteva din însușirile și originea populației.

1. Grupele de sânge. Frecvențele grupelor de sânge la

populația din Poiana sunt foarte apropiate de ale Românilor
de proveniență din comunele aparținătoare județului Sibiu.
Populația din Poiana își are valorile celor două indice de 1.88
și 1.171, iar cea din județul Sibiu de 2.01 și 1.19337).
Românii din județul Făgăraș, reprezentați în cercetările de
aici mai ales prin cei din comuna Arpașul-de-Jos, își au pro­
prietățile sangvine identice cu cei din colectivitățile precedente.
Indicele biochimic îl au de 2.10, iar pe al lui Wellisch db 1.158,
Din valorile indicelor mai reiese că această grupă de populație
se aseamănă perfect de bine și cu cea din Berivoi și Berevoești.

87) P. Râmneanțu, și V. Luștrea, Contribuțiuni noi la studiul seroetnic

al populației din România, Ardealul Medical, 1942, 12, p. 509.
 123

Frecvența grupelor de sânge la Românii din Poiana, din comune din Jud.
Făgăraș, Fedeleșoiu și Lapoșu

I
Nr. persoanelor!
N ecunoscut Ä
Frecvența grupelor de Frecvența
A utohtonă
sau satul.

O
co
sânge (Cifre). Procente o *2 genelor
examinate
C om una
Județul

Iradiată

AB A B O 3+
■o ca P q r

1 2 3 1 4 5 6 7 8 9 10 11 12

Poiana (28) (197) (92) (192)

(Sibiu)
Autohtonă 609 1.88 26.66 12.92 61.42 1.171
6.601 38.703 18.075 37.721
Mai multe Autohtonă (15) (161) (69) (203)
c. Făgăraș 448 2.10 22.45 10.23 67.32 1.158
3.348 35.938 15.402 46.312
Fedeleșo­ Necunosc. 366 (22) (164) (62) (128)
iu (Argeș)
2.10 z8.29 1257 69.14 1.219
8.011 42.076 16.940 34 973
Lapoșu Necunosc. 405 (36) (168) (64) (137) 2.04 29.09 12.75 58.16 1.230
(Buzău) 8.889 41.482 16.802 33.827

Românii din Fedeleșoiu au aceste două indice egale cu 2.10

și 1.219, deci perfect egale cu ale populației din Poiana—Sibiu.
Din acest punct de vedere populația comunelor din Fedeleșoiu
și Lapoșu face parte integrantă din populația românească de
pe versantul Nordic al Carpaților Sudici, care a suferit influen­
ța popoarelor străine trecătoare prin regiune, E important însă
de remarcat că Românii din Fedeleșoiu nu au nimic comun cu
Ungurii, a căror frecvențe și indice sangvine sunt următoa­
rele38) :

Grupele de sânge Genele Indicele

AB A B O P q r biochimic Wellisch
10.5 39.7 20.4 29.4 29.4 16.9 54.2 1.62 1,176

Românii examinați în comuna Lapoșu își au proprietățile

sangvine de asemenea egale cu ale celor din județele Sibiu și
Făgăraș și nu se aseamănă cu distribuția specifică Ungurilor.
2. Pigmentația irisului. Populația acestor patru comune se
aseamănă și sub acest raport, constituind astfel o imitate.
Atât frecvențele diverselor grupe de pigmentație, cât și
indicele calculate, pe baza valorilor acelora, sunt apropiate sau

38) S. Manuila et Gh. Popoviciu, Recherches sur les races roumaine et

hongroise en Roumanie par l’isohémagglutination. C. R. Société de Biologie,
1924, T. I., p. 542.
124

Pigmentația irisului la Românii din Poiana, comune din Jud. Făgăraș,

Fedeleșoiu și Lapoșu

---------------------:------------- Bl

II
I
N ecunoscută

nelor exa«
A utohtonă
sau satul.

N r. persoa«
Pigmentația irisului. (Cifre). Procente. Ind.
Irad iata
Com una
Județul

m inate
pigm.

A ritm .
6-9 10-13 14-16

M edia
3-5
la-2b
Alb. Verzi- Bruni- Brunl- 6-9+10-6
Albaștri cenușii bruni deschiși tnchiși 6-94-10-16
—

1 2 3 4 1 5 6 7 1 8 9 10
Poiana (62) (23) (264) (149) (11)
(Sibiu) Autohtonă 509 12.18 4.52 51.87 29.27 2.16 0.823 9
Mai multe Autohtonă (40) (54) (187) (130) (38)
c. Făgăraș 449 0.792 9
8 91 12.03 41.65 28 95 8.46
Fedeleșoiu Necunosc. (50) ( 56) (131) (99) (30)
(Argeș) 366 13.66 0.911 9
15.30 35.79 27 05 8.20
Lapoșu (67) (32) (126) (166) (14)
Necunosc 405 0.735 9
(Buzău) 16.54 7.90 31.11 40.99 3.46

chiar egale delà o comună la alta. De altfel raportul între po­

pulația cu iris albastru și brun din aceste comune e asemănă­
tor și cu indicele respectiv din Berivoii-Mari și Mici și din Be-
revoeștii-Ungureni. Populația examinată în aceste două co­
mune din urmă au indicele pigmentar al irisului de 0.958, res­
pectiv 0.769.
Prin urmare, Românii din Fedeleșoiu și Lapoșu și în ce
privește pigmentația irisului se încadrează în populația comune­
lor ardelene care ne-au servit ca unități de comparație.
Față de frecvențele pigmentației irisului, caracteristice Un­
gurilor și Săcuilor, se deosebesc iarăși foarte mult. Ungurii au
34.25%, iar Săcuii 30.79% de populație cu iris albastru, mai
precis cu iris de coloarea mostrelor delà 1 până la 5.
3. Pigmentația părului. Câmpurile de variație ale examina-
ților cu păr blond și cu păr brun, din aceste patru comune, au li­
mitele următoare: pentru cei cu părul blond 5.68—8.57%; pen­
tru cei cu părul brun 91.43—94.32%. Aceste variații sunt așa
de mici încât asemănarea sau chiar suprapunerea între valorile
obținute e evidentă.
Apropierea e foarte mare chiar față de frecvențele pigmen­
tației părului, descrise la grupa populației din Berivoi și Be-
revoești.
 125

Pigmentația părului la Românii din Poiana, din comune din Jud. Făgăraș,
Fedeleșoiu și Lapoșu

« ®A Pigmentația părului. (Cifre).

O
vt M Procente
‘tăi A —E F—L M-Q R—V W-Y 1- VI

.rtlm»
Blond» Blond»
Z Q ß desch- Blond Inch. Brun Negru
'S
1 4 5 6 10 11
Poiana (52)2 (309)
(Sibiu) Autohtonă 500 (1)
0.20 10.2 60,71 0.196 U
Mal multe (5) (77) (20b)
c. Făgăraș Autohtonă 448 0.274 U
1.12 17.19 45.76
Fedeleșoiu Necunosc. 366 <6) (72) (159)
(Argeș) 1.64 t9.67 43.44
0.307 U
Lapoșu (3) (78) (246) (3)
(Buzău)
Necunosc, 40b
0.74 19.26 60.74 0,74 0 266 U

Distribuția populației examinată pe etate din Poiana, din comune din

Jud. Făgăraș, Fedeleșoiu și Lapoșu
N ecunoscută
N r. persoa«
nelor exa»
A utohtonă

Etatea în ani (Cifre). Procente

sau satul.
C om una

Irad iată
Județul

m inate

A ritm .
M edia
50
1-4 5-9 10—14 15-19 20-49 șl peste

1 1 5 6 1 7 8 1 9 1 io
2 3 4
Poiana 1 (3) (58) (65) (38) (160) (185)
(Sibiu ) Autohtonă 509 34.76
0.59 11.39 12 77 7.47 31.43 36.35
Mai multe | (13) (84) (142) (129) (60) (20)
corn. Făg. Autohtonă 448 17.64
2 90 18.75 31.70 28.80 13.39 4.46
Fedeleșoiu (12) (35) (54) (53) (1.41) (71) 29.54
(Argeș) 1 Necunosc. 366 9.56 14.75 14.48 38.53 19 40
3.28
(13) (43) (65) (53) (142) (90) 29.66
Lapoșu Necunosc. 40b
(Buzău) 3.21 10.37 16 05 13.09 35.06 22.22

4. Onomastica populației. In umbletul lor, pe creste la în­

ceput și mai târziu prin văile dintre munți, Poenărenii și Românii
din Țara Oltului nu s'au oprit numai la strașina sudică a Car-
paților, ci au străbătut și mai departe. Că s'au așezat și în co­
munele Fedeleșoiu și Lapoșu e incontestabil. Caracteristicelor
biologice identice li se atașează și frecvența mate a numelor de
familii egale în aceste colectivități, așezate pe versante opuse.
126

POIANA MAI MULTE COMUNE

JUD. FĂGĂRAȘ
JUD. SIBIU
POPULAȚIE AUTOHTONĂ POPULAȚIE AUTOHTONĂ

ALBAȘTRI ALBAȘTRI- VERZI- BRUNI- BRUNT t)-9-1g-5 ALBAȘTRI ALBASTRr VERZI- BRUNI- BRUNI- 6-9*1g-5
' CENUȘII BRUN! ŒSCHIS1 ÎNCHIȘI 6'9'10-16 CENUSII BRUNI DESCHIS! ÎNCHIȘI 6-9’10-16
1a-2b 3-5 ■ 6-9 10-13 14-1ô" 1a-2b 3-5 6-9 10’15 14-16

BLOND* BLOND BLOND- BRUN NEGRU ROȘCAT N-Q’A-L

DESCHIS ÎNCHIS - - . nFQ’R-?
A-E F-L M-Q R-V W-Y |-VI

Grafica Nr. 9. — Rezultatele sero-antropologice din comuna Poiana și din mai

multe comune din județul Făgăraș.
 127
♦

FEDELEȘOIU
JUD. ARGEȘ
LAPOȘU
JUD. BUZĂU
POPULAȚIE HECUnOSCUTÂ POPULAȚIE HECUMOSCUTÄ

Grafica Nr. 10. — Rezultatele sero-antropologice din comunele Fedeleșoiu

și Lapoșu.
 128

Frecvența numelui de familie în Poiana, Arpașul-de-Jos,

Fedeleșoiu și Lapoșu.
Poiana Arpașul-de-Jos Fedeleșoiu Lapoșu
Num. de fam. Fr. Num. de fam. Fr. Num. de fam. Fr. Num. de fam. Fr.

Șufană 80 Vasu 51 Șovar 22 Dragu 18

Vonica 71 Bogdan 37 Ciulei 15 Ghiță 18
Ban 69 Dobrin, L. 36 Bune8cu 10 Cârstoiu 13
Maniț 64 Boieru 17 Olteanu 9 Negoiță 13
Oprean, L. 48 Șerbu 13 Paraschiv 9 Vasile 13
Fântână 47 Sălaghe 12 Nicuț 8 Anghel 12
Șerb 47 Pavel 11 Stroescu 8 Gheorghe, Po. 12
Dobrotă, L. 45 Cucu, F. 10 Tudor 8 Ioniță 12
Ghițe 44 Bârsan 9 Codreanu 7 Oprea, Po. 12
Radu, L. 43 Grama 7 Duca, Po. 6 Nițu, Po. 12
Dăncilă 41 Fița 7 Geantă 6 Roșioru 12
Bazdog 39 Căpâțână 6 Popa, A. J. 6 Stan 12
Bája 37 Mandan 6 Stănescu 6 Andrei 10
Iancn 25 Popa, F. L,. 6 Defta 5 Bălan, Po. 10
Muntean 25 Subțirel 6 Guliman 5 Mihai 10
Branga 23 Telea 6 Lăzărescu, Po. 5 Nae 10
Suciu 23 Berghea 4 Maricuț 5 Barbu 9
Lai 22 Bucur, F., L. 4 Negoescu, Po. 5 Dedu 9
Hândoreanu 21 Frențel 4 Popescu, A. J. 5 Oancea 9
Vulcan 21 Moldovan 4 Stăncioiu 5 Popescu 9
Bodea 20 Scurtu 4 Bucura 4 Țică 9
Faur 19 Monea 3 Colțea 4 Udrea, Po. 9
Simion 19 Rațiu 3 Nica 4 Voicu 9
Bodean 17 Șandru 3 Sima 4 Dumitrescu 8
Prodan 15 Stanciu, L. 3 Tănase, Po. 4 Ștefănescu 8
Marcu 13 Stoica, F., L. 3 Turei 4 Mielu 7
Stoian, F. L. 13 Clonț 2 Armean 3 Popa, A. J. 7
Toma 13 Dobrilă, L. 2 Bolovan 3 Guță 5
Bogdan 10 Popescu, F. 2 Coltoș 3 Ilie 5
Gheorghe, L. 10 Streza 2 Copilu 3 Mirea 5
Olar 10 Trandafir 2 Gavrilă 3 Olteanu 5
Băceanu 10 Cotoară 1 Mircioiu 3 Radu, Po. 5
Gligor 9 Cristea, F., L. 1 Mutulescu 3 Staicu 5
Nicoară 9 Florea 1 Stelian 3 Ana 4
Popa 9 Gabor 1 Cârligea 2 Cristea 4
Cioeiu 8 Ghețea 1 Chiriță 2 Dumitraehe 4
Dioane 8 Gbindea 1 Constantin 2 Duță 4
Maniguț 8 Grancea 1 Constantinescu 2 Frone 4
Bărăgău 6 Hairăbală 1 Dumitru 2 Marin 4
Cârța 6 Lupșor 1 Duslă 2 Mușetoiu 4
Hanțu 6 Măgurean 1 Ilinca 2 Bucur, Po., A. J. 3
 129

Poiana Arpașul-de-Jos Fedeleșoiu Lapoșu

Num. de fam. Fr. Num. de fam. Fr. Num. de fam. Fr. Num. de fam. Fr.

1 Joița 2 Gavrilă 3
Lazăr, F. 6 Morariu, F.
1 Lotreanu 2 Micu 3
Staicu 6 Oană
1 Nicu 2 Mocanu 3
Uscatu 6 Onițiu
1 Petrica 2 Neamu 3
Bota 5 Raț
1 Pipotă 2 Niculescu 3
Dracoșu 5 Varnai
1 Preda 2 Pârvu 3
Neagu, F, 5 Vulcu, F.
Răhăcel 2 Stoian, Po. 3
Viori
V iaci 0
Sârbu 2 Vasilescu 3
Babaloț 4
Stoican, Po. 2 Achim 2
Beju . 4
4 Țicur 2 Anghelescu 2
Duca, F.
Zamfir 2 Dumitrașcu 2
Grancea 4
Albu, Po. 1 Enache 2
Fleșer 4A
Alexandrescu 1 Fronoiu 2
Mihăescu 4
Anghel 1 Ilinca 2
Șerban 4
Atanasiu 1 Preda 2
Zăvoianu 4
Bănicioiu 1 Rotaru, Po. 2
Adam 3
Berigiu 1 Ștefan 2
Agapciuc 3
Boadă 1 Tudor 2
Cândea 3 1
Bucur, A. J. 1 Alexiu
Dănuleț 3 1
Bunea 1 Apostol
Jinar, F. 3 1
Calciu 1 Bâjenaru. Tr.
Niță, L. 9
Călin 1 Brânzaru 1
Oprițoiu 3 Cârstea, A. J. 1 Cârstea, A. J. 1
Pața 3 Ciobanu 1 Chirica 1
Remete 3 Crețeanu 1 Coman 1
Sălăjan 3 Cucu, A. J. 1 Costea 1
Stăncioiu 3 Diaconu 1 Croitoru 1
Stoica, F., L. 3 Dinca 1 Diaconu 1
Ursa 3 Dinescu 1 Dobre, Po., A. J. 1
Urzicean 3 Dita 1 Grigore 1
Bădiță 2 Dragomirescu 1 Ileana 1
Bară 2 Dumitrache 1 Ionescu 1
Bucătariu 2 Dura 1 Ispas 1
Ciorogaru 2 Fărtătescu 1 Maria 1
Cojocaru 2 Gherghina 1 Matei 1
Cornea 2 Ion 1 Mirică 1
Doboș 2 Istrate 1 Miroslav 1
Domocoș 2 Jinaru, Po. 1 Moise 1
Iacobescu 2 Joian 1 Moreanu 1
Martin 2 Lungu 1 Nedelcu 1
Onofie 2 Moraru, A. J. 1 Negulescu 1
Preoteasa 2 Mormocea 1 Nelu 1
Tănase, F. 2 Mir 1 Nicolae 1
Țigoi 2 Niculescu 1 Pădureanu 1

9
 130

Poiana Fedeleșoiu Lapoșu

Num. de fam. Fr, Num. de fam. Fr. Num. de fam. Fr.

Udrea, L. 2 Nistor 1 Panait 1

Zaharia 2 Panait 1 Pantelimon 1
Albu, F, 1 Păsat 1 Petrescu 1
Aleman 1 Potcovaru 1 Plăcintă, Po. 1
Bălănoi, L. 1 Puia 1 Pleșoianu 1
Barna 1 Slabu 1 Pora 1
Bârsan 1 State 1 Radulescu 1
Beldîman 1 Stoica, Po., A. J. 1 Riștea 1
Bordeanu 1 Țâmbrescu 1 Roșioru 1
Bratu 1 Trăistaru 1 Savu 1
Cioplan 1 Valeu, A. J. 1 Stan 1
Cismaru 1 Vasile 1 Stanciu, A. J. 1
Ciupă 1 Vlaicu Stoica, Po., A. J. 1
Ccjonel 1 Țârlea 1
Deliu 1 Zarache 1
Delorean 1
Furtună 1
Ghiolog 1
Haneș 1
Luca 1
Moga 1
Moldovan 1
Nașcu 1
Negru 1
Plăcintă, L. 1
Purjoiu 1
Riștea 1
Rotariu, L. 1
Sârbu 1
Sarachie 1
Socodol 1
Vălean 1
Zidu 1
Numele de familie atât de frecvent în Poiana cum sunt
Oprean, Dobrotă, Radu, Stoian, Gheorghe le găsim în frecvențe
mari și în Lapoșu, ba chiar în Fedeleșoiu. La fel Cucu, Popa,
Bucur, Stoica e prezent, tot într'o frecvență urcată, în Arpașul-
de-Jos și în Fedeleșoiu.
Această strânsă înrudire e dovedită și de identitatea ur­
mătorului număr mare de nume de familii din Țara Oltului și
Fedeleșoiu de o parte și din regiunea dintâiu și Lapoșu de altă
parte.
 131

Numele familiilor care trăesc de prezent în Fedeleșoiu, și

care altădată sau acum se găsesc și în Țara Oltului, sunt urmă­
toarele: Albuj Anghel; Armean; Atanasie(u); Banicioiu; Băn-
ciulea; Bolovan; Bucur; Bunea; Bunescu; Călin; Cârligean;
Cârstea; Cioban; Codreanu; Colțea; Constantin; Cucu; Diaconu;
Duca; Dumitru; Dura; Gavrilă; Guliman; Ion; Istrate; Jinaru;
Lazăr (eseu); Lotrean; Lungu; Mircior; Moraru; Mutu (lescu);
Nica; Nistor; Paraschiv; Petrică; Popa; Potcoavă (covaru);
Preda; Sârbu; Sima; Stănescu; State; Stelea (n) ; Stoica (n);
Stroiescu; Tănase; Tudor; Vâlcu; Vasile; Vlaicu și Zamfir.
In Țara Oltului și Lapoșu sunt identice următoarele nume
de familii: Achim; Alexe (iu); Andrei; Anghel; Bălan; Barbu;
Brânzar; Bucur; Cârstea; Cârstoiu; Chirică; Coman; Costea,r;
Cristea; Diaconu; Dobre; Dragu; Duțea; Dumitrescu; Enache;
Gavrilă; Gheorghe; Grigore; Gutea; Ilie; Ioniță; Ispas; Marin;
Micu; Mihai; Mirea; Mocanu; Moise; Nedelcu; Nicolae; Nicu-
lescu; Nițu; Oancea; Olteanu; Oprea; Pădureanu; Pantelimon;
Pârvu; Plăcintă; Popa; Pora; Preda; Radu; Rădulescu; Rotar;
Savu; Staicu; Stan; Ștefan; Stoica; Stoian; Tudor; Udrea; Va­
sile și Voicu.
Identitatea numelor acestora sar putea crede că e datorită
hazardului prin aceea că în ambele regiuni ele ar fi comune.
Presupunerea aceasta e însă infirmată de o sumară cercetare
a numelor de familii din comunele vecine satelor Fedeleșoiu și
Lapoșu. Unele din acestea, de sigur se găsesc și în comunele
vecine, numărul lor este însă infim de redus. înrudirea e deci
sigură.
5. Portul populației. Populația din grupa acestor comune
poartă portul caracteristic regiunilor din care face parte, cu ex­
cepția celei din Lapoșu care l-a pierdut. Pa baza portului nu
se poate stabili deci nicio filiație între aceste comune.
Bătrânii din Lapoșu povestesc că părinții lor încă mai
aminteau despre coborîrea strămoșilor lor din Transilvania și
de faptul că aveau odată în sat mulți ciobani.
132
Fig. Nr. 8. — Romani transilvăneni din comuna Poiana, județul Sibiu.
 133

; Nr. 9. — Romani din comuna Arpașul-de-Jos, județul Făgăraș.

134
Români din comuna Fedeleșoiu, județul Argeș.
 135

y ) Concluzii.

In teza susținută de autorii unguri, în special de L. Mikecs,

că în unele regiuni de peste Carpați ar fi posibil să se mai gă­
sească urme de presupusa existență de odinioară a ungurimii,
satele Fedeleșoiu și Lapoșu sunt relevate în deosebi. Populația
acestora, fiind supusă unei analize de natura celor făcute în
acest studiu, ar trebui deci să manifeste măcar în unele privințe,
reminiscențe mongolice. Am văzut însă că rezultatele obținute,
nu numai că exclud ori ce amestec asiatic re ducător de indice
biologice, ei din contra arată asemănări și chiar suprapuneri
cu însușirile generale ale Românilor. Constatarea e validă și
în ce privește coloarea irisului și pigmentația părului. Cerceta­
rea onomasticei a fost tot așa de concludentă: un foarte însem­
nat număr de familii, din Fedeleșoiu și Lapoșu au numele de
familie egal cu cele din Poiana, Arpașul-de-Jos și Țara Oltului.
Identitatea în câmpul onomasticei e atât de urcată încât ori
cine, care e de bună credință, trebue să rămână cu convingerea
că populația din Fedeleșoiu și Lapoșu e de origină română și
că e iradiată din Transilvania.

C, Originea etnică a Românilor catolici.

Din considerațiuni'le istorice expuse am văzut că în Sud-

Vestul Moldovei, datorită deselor mișcări de populație, autoh­
tonii au format mai rar obiect de cercetare decât fragmentele
de neamuri în trecere prin regiune. Românii și-au depănat viea-
ța în mod liniștit, pe loc, cu prea puține descrieri și acțiuni de
dirijare, pe când Ungurilor din Atelkeuz și mai ales Cumanilor,
cu toate că sunt dovezi incontestabile care le mărturisește exis­
tența efemeră pe plaiurile Moldovei, totuși pare că leit-motivul
tuturor cercetătorilor a fost acela de a le lega rămășițele reale
sau ipotetice cu ale neamului supraviețuitor. Continuitatea Un­
gurilor sau a Cumanilor cu a Ciangăilor sau cu a Românilor
catolici, cum e mai potrivit să-i numim pe Ciangăi, nu s'a putut
însă imprima în istorie, cu toate că istoriografii unguri au recurs
la interpretarea, într'un sens parțial, a celor mai variate surse.
Fiindică scopul de a considera Ciangăimea ca un apendice al
Săcuimii trebuia atins pe orice cale, după eșecurile suferite cu
136

teza de a-i prezenta ca Unguri și Cumani, autorii mai recenți

sau folosit, în această materie, de expansiunea populației din
Transilvania în Sud-Vestul Moldovei, Au considerat-o însă pe
aceasta numai prin prisma imigrării Săcuilor, izolând realitatea
existenței Românilor, în regiunea de unde au emigrat cei dintâi
și de prozelitismul catolicismului printre Românii autohtoni din
Moldova. Dar, după cum am văzut, procesele demografice din
urmă, ocolite intenționat în analizele autorilor maghiari au dus
la concluzii diametral opuse acestora. Ele d'esvălue lipsa de
identitate între noțiunile de ungur și ciangău și se suprapun cu
expresia conștiinței populației interesate. Aceasta, la recensă­
mântul din 6 Aprilie 1941 s'a manifestat după cum urmează:
din cei 126,456 locuitori de religie romano-catolică sau decla­
rat de origine etnică ungară numai 8,523, ceilalți s'au conside­
rat Români, Populația care și-a declarat originea etnică un­
gară, având întru toate tradiție românească, de sigur că nu
poate fi considerată în întregime compusă numai din Săcui
veritabili. Mare parte din ea e formată din Români, Natural e
vorba de Românii săcuizați, emigrați din Sud-Estul Transilva­
niei care, grație procesului de maghiarizare suferit și în Mol­
dova, încă nu și-au recâștigat conștiința etnică. Sensul în care
evoluiază sub acest raport e însă sigur spre românism. Con­
cluzia aceasta de ordin istoric e coroborată și de însușirile se-
rologice ale populației.
Populația care dă nota dominantă a regiunii, Românii de
neam și limbă maternă și de religie ortodoxă, are toate pro­
prietățile sangvine asemănătoare cu ale Românilor în general
și egale cu ale celor din regiunile limitrofe, cum sunt cei din
zona occidentală a Moldovei-de-Nord și cei din Sud Estul Tran­
silvaniei. Rezultatele obținute d'e 0. Necrasov asupra unui nu­
măr însemnat de studenți, soldați și țărani din județele Baia,
Neamț și Roman și din satele Lespezi și Rădășeni din județul
Baia, din Gârcina, Pipirig, Tarcău și Tazlău din județul Neamț
și din Miclăușeni așezat în județul Roman39), cât și ale noastre
relativ la Românii din județul Trei-Scaune, anume la cei din

39) 0. Necrasov, Étude anthropologique de la Moldavie et de la Bessa­

rabie septentrionales. A. R., Studii și cercetări. XII, 1941.
 137

comunele Brețcu, Estelnic, Zagon40), se suprapun cu acelea care

se referă la populația română de neam și de limbă maternă și
de confesiune greco-ortodoxă din Grozești, județul Bacău41).
Unitatea aceasta biologică e firească, într'o regiune a că­
rei populație nu a cunoscut granițe naturale, nici în secolele
ultime, când hotarele politice se pretindeau, că o despart în
modul cel mai desăvârșit. De altfel frontierele nu erau nici fixe,
iar ocupația populației se așeza pe un plan superior respectării
granițelor. Despre Bârsanii brețcani, se știe că atât datorită vie­
ții lor transhumante, cât și vitalității mari, au constituit chiar

0. Necrasov *

40) P. Râmneanțu, Cercetări asupra originii etnice a populației din

Sud-Estul Transilvaniei pe baza compoziției serologice a sângelui. Buletin
Eugenie și Biopolitic, 1935, pp. 52—53.
dl) P. Râmneanțu, Grupele de sânge la Ciangăii din Moldova. Buletin
Eugenie și Biopolitic 1943, p. 59.
138

până încoace, un centru de expansiune în Moldova42), tot așa

de important ca și Mărginenii în Muntenia și Oltenia.
Pentru ca însușirile biologice comune ale acestei populații,
unitară istorică, geografic și etnic, să ne servească la toate ase­
mănările și deosebirile pe care le vom mai face, alăturăm în
tabela următoare și rezultatele serologice relative la Ungurii
din Transilvania43).

Frecvența grupelor de sânge la Români (ortodocși) din Moldova și din

Săcuime și la Unguri din Transilvania.
II
Nr. persoane» I
Limbă maternă

lor examinate

Frecvența grupelor de Ind. Frecvența Ind.

sânge Procente bio genelor
C om una

Wellisch
chimic
Județul

Religie
si

r+p
Neam

AB-j-A
AB A B O AB-j-B P 0 r
r+q

Români
Grozești Română 369 5.962 44.986 17.344 31.707 2.19 30.61 13.08 56.31 1.253
jud. Bacău Ortod

Județul
Români
Trei« Română 1224 15.850 43.056 12.418 28.676 2.08 33.52 12.93 53.55 1.384
Scaune Ortod.

Moldova
de Nord Români
Zona •tomână 1530 6.12 44,27 17.68 31.92 2.11 29.9 12.4 57.8 1.249
occidentală Ortod.

48)
Transilvania Unguri 648 10.5 39.7 20.4 29.4 1.62 29.4 16,9 54.2 1.176

Deosebirea acestora din urmă, față de proprietățile biolo­

gice ale Românilor, e evidentă. Ungurii și în Transilvania au
din proprietatea asiatică un procent peste 15 și în consecință
indicele Wellisch și-l au mai scăzut decât Românii.
Ținând în față datele din tabelă, care conturează indivi­

42) S. Opreanu, Ținutul Săcuilor. Contribuțiuni de geografie umană și

de etnografie. Lucrările Institutului de Geografie al Universității din Cluj,
Vol. III, 1926—1927, Cluj, 1927, p. 151.
43 ) S. Manuila și Gh. Popoviciu, Recherches sur les races roumaine
et hongroise en Roumanie par Visohémagglutination. C. R. S. Biologie, 1924,
T. I. p. 542.
 139

dualitățile sangvine ale Românilor și Ungurilor, putem aprecia

și valorile proprii ale fragmentelor de populație a căror origine
etnică ne preocupă. Grupele acestea la recensământul din 1941
s’au declarat:
Români de neam, de limbă maternă română și de religie
catolică ;
Români de neam, de limbă maternă ungară și de religie
catolică și
Unguri de neam, de limbă maternă ungară și de religie ca
tolică.
Frecvența grupelor de sânge la Românii
catolici din Moldova.
Nr. persoanelor]
|

x:
Limbă maternă

Ind. CJ
<0 — Frecvența grupelor de Frecvența genelor co
sânge. Procente bio­ Procente
g <2- •o "őJ
examinate

chimic

UO ~5
Religie

AB4-A
Neam

AB A B o r p4-t
AB-B p q
q-H

Români
Grozești Română 275 8.000 42182 17.091 32.727
jud. Ba­ 2.00 29.38 13.41 58.76 1.221
cău Catolică

Fundu- Români
Răcă-
ciunl jud. Română 321 5.919 39.564 13.084 41.433 2.39 25.90 9.74 64.37 1.218
Bacău Catolică

Români
Lluzil-
Călugăra Română 401 6.234 43.641 16.708 33.417 2.17 29.59 12.60 57.81 1.241
țud.Bacău Catolică

Români
Bârgă- Română 399 9.023 44.862 16.792 29 323
oani jud. 2.09 32.04 13.81 54.15 1.268
Neamț Catolică

Prima grupă, din aceste trei, e cea mai mare, e de 15 ori

cât sunt cele din urmă laolaltă. Ea constitue masa Românilor
catolici. Aceștia vorbesc limba română, au port românesc și
obiceiuri comune cu Românii ortodocși. Cu toate acestea, fiindcă
geografic trăiesc subîmpărțiți în mai multe grupe, mici sau for­
mate din mai multe comune, ori chiar în comune locuite și de
Români ortodocși, reprezentarea lor biologică devine fidelă nu­
mai prin porțiuni statistice luate din diferite regiuni. Comunele
Grozești, Fundu-Răcăciuni, Liuzii-Călugăra din județul Bacău
și Bărgăoani din județul Neamț, constituesc asemenea por-
140

țiuni. Rezultatele serologice, obținute asupra populației din

aceste comune, le putem atribui și valori de generalizare asupra
tuturor Românilor catolici. La procesul de generalizare suntem
îndreptățiți nu numai de faptul că satele examinate au fost
luate la întâmplare, ci și grație suprapunerii, atât a frecvențe­
lor grupelor de sânge, cât și a indicelor sangvine ale populației
din comunele examinate. Redându-le pe acestea în tabela pre­
cedentă, avem posibilitatea să verificăm amănunțit pe lângă
lipsa de diferență dintre satele cuprinse în această tabelă cât și
asemănarea sau deosebirea față de rezultatele din tabela delà
pagina 138.
Dacă privim comparativ, proprietățile sangvine ale Româ­
nilor catolici cu pe ale Românilor ortodocși, constatăm că fără
excepție ele sunt egale, iar față de ale Ungurilor sunt mult
diferite. Proprietatea asiatică la Unguri e de 16.9%, iar la Ro­
mânii catolici e sub 15%, precis între extremele 9.74—13.81%.
La fel se comportă și indicele sangvine. In ce privește compa­
rația rezultatelor obținute asupra Românilor de religii deose­
bite, constatăm că între acestea nu sunt deosebiri, iar între
Românii catolici și Unguri diferențele sunt semnificative. Ro­
mânii catolici au valorile indicelui Wellisch delà 1.218 până la
1.268 pe când Ungurii au acest indice de 1.176, deci mult mai
mic. Suprapunerea dintre Românii ortodocși și cei catolici și
deosebirea lor față de Unguri o remarcăm și mai bine dacă re­
curgem la metoda grafică. Anume, dacă reprezentăm valorile
celor trei gene, p, q și r, după metoda lui Streng, aplicată în
cristalografie, prin urmare nu pe bază de. rapoarte, care întru­
câtva ajustează rezultatele, ci direct, observăm că cele două
grupe de populație, care ne preocupă, au suprafețe proprii,
distanțate una de alta.
In această grafică suprafața Românilor este mai aproape
de unghihul A, numit european decât față de cel asiatic notat B.
Ungurii din Transilvania la rândul lor sunt între Români și
unghiul asiatic B.
Numele de familie, care se păstrează ereditar în cursul ge­
nerațiilor la fel vine să confirme originea etnică română a
populației din cele patru comune cercetate. Astfel la Românii
catolici întâlnim ca foarte frecvente următoarele nume. In Gro-
zești: Sterpu; Sticlaru; Petrișor; Șerban; Vântură; Oprea; Stân­
 141

gă; Olaru; Cojocaru; Surdu; Grecu; Cășuneanu; Văcaru; Ba­

ciu; Ciubotaru; Pintilie. In Fundu-Răcăciuni: Bălan; Pătrașcu;
Trunchiuri; Frâncu; Ciceu, In Liuzii-Călugăra: Ciobanu; Miti-
telu; Miron; Butăcel; Stan; Ciubotaru; Bogdánéi; Cojocaru;
Bogdan; Ciceu; Dascălu; Bârsan; Tulbuci; Pătrașcu; Cojan;
Lupu și Argintaru, In Bărgăoani; Șchiopu; Minuț; Păscaru; Ciu­
percă; Ciobanu; Laiu; Liciu; Bumbu; Mușat; Gălățeanu; Lupu;
Macovei și Burcă,

ROMAHI
FUMDU-
rácAciuhi R£.
GROZEȘTI R.C.
LIUZI-CÀLUGÂRA R£
M0L00M4 DE H. RjO.
GROZEȘTI R.O.
LESPEZI RjC.
COM.UHGURI M. MAGHIARI
BĂRGĂOAMI R.C.
TREI-SCAUHÈ RZ)
A

Grafica No. 11. — Genografia sangvină a Românilor ortodocși, a Românilor

catolici, a Românilor de limbă maternă ungară și de religie catolică, a Ungu­
rilor catolici din Moldova și a Ungurilor din Transilvania.

Populația din aceste patru comune are și nume de familie

ungurești și slave, dar într'o frecvență mult mai rară față de a
celor românești înșirate.
A doua grupă de populație din Sudul Moldovei, conside­
rată alogenă, tot fără nicio bază biologică, e a Românilor de ori-
142

gină etnică, care vorbesc ungurește și sunt de religie romano-

catolică. Pe aceștia îi întâlnim rar și pot fi reprezentați de po­
pulația din comuna Lespezi, județul Bacău, care la recensă­
mântul din 1941 s'a declarat conform însușirilor descrise mai
înainte. Proprietățile sangvine ale Românilor din Lespezi, de
altfel ca și ale populației din grupa a treia, pe care vom
descrie-o mai jos, tot așa sunt identice cu ale Românilor și di­
feră de ale Lingurilor din Transilvania.
Numele mai frecvente ale familiilor din Lespezi simt: Ola-
ru; Ciorbă; Spătaru; Bârgăoanu; Alexa; Albu; Agheorghiesei;
Șchiopu și Rotaru.
Grupa a treia a populației din Sud-Vestul Moldovei, de­
clarată de origină etnică și limbă maternă ungară și care e de
religie catolică, o reprezentăm prin comuna Unguri din județul
Tecuci. Ținând seamă de evoluția demografică a populației din

Frecvența grupelor de sânge la Români de limbă maternă ungară

și la Unguri din Sud-Vestul Moldovei.
Nr. persoanelor]
|

X
Limbă.

Frecvența grupelor de Ind. Frecvența u

w
bio­
examinate

sânge Procente chimic genelor

1

o = . c «
S* E « M
o W » AB A B o AB-j-A p q r P+r
z = S AB-j-B q+r.

Români
Lespezi
jud. Ba­ Ungară? 392 8.929 42.602 16 837 31.633 2.00 30.15 13.61 56.24 1.237
cău Catolici

Unguri
Unguri
jud. Ungară 424 7.783 46.226 15.802 30.189 2.29 32.33 12.73 54.94 1 .290
Tecuci Catolici

comuna Unguri, cât și de denumirea comunei de sigur că ușor

și fără multă scrutare, am fi dispuși să o considerăm de origină
etnică ungară. Cu toate acestea dacă am ancheta la fața locului
valurile imigraților în comună, cu punct de plecare din Săcuime
și din comunele vecine, am ajunge repede la constatări diame­
tral opuse.
Când se va întocmi o monografie documentată a acestei
comune se va verifica părerea noastră, formată într'o anchetă
succintă, făcută la fața locului și pe baza frecvențelor grupelor
 143

sangvine care sunt diferite de ale Ungurilor, și sunt egale cu

ale celorlalte categorii de Români descriși până aci.
In comuna Unguri tot așa sunt nume de familii românești.
Printre acestea notăm ca cele mai frecvente: Avădanii; Baciu;
Ciobanu; Cojocaru; Spătaru; Rotaru; Blejuț; Cojan; Cernica;
Bogdan; Jura tu; Gușa; Iancu și Petrici. Procentul acestor nu­
me de familie din total se ridică la 37,
Asemănarea mare a proprietăților sangvine ale Românilor
catolici, din Lespezi și ale Ungurilor din comuna Unguri, cu ale
Românilor din Transilvania și din Moldova le citim și din triun­
ghiul lui Streng.
Accentuăm că toate aceste trei categorii de populație, de
care ne-am ocupat până aci, au proprietățile sangvine egale și
cu ale Săcuilor, care după cum știm, au originea etnică identică
cu a Românilor din Transilvania.
Concluzii.
Ținând seama de aceste rezultate și reamintindu-ne eveni­
mentele istorice petrecute în regiune, suntem în măsură să în­
globăm populația delà Nord-Est de curmătura Carpaților între
cea din restul munților. Și aceasta s'a manifestat la fel: pendu­
lând, între cele două streașini ale Carpaților, s'a așezat în Prin­
cipate, unde a constatat că existența a fost mai ușoară. Feno­
menului i s'au supus deopotrivă, tot ceea ce locuia în anumite
momente în Transilvania Sud-Estică: Români, Săcui, Români
săcuizați, Sași și Cavaleri Teutoni, Sângele românesc imigrat
în Moldova fiind însă cel mai abundent, până în timpurile
noastre a absorbit ceea ce îi era străin și astăzi se prezintă
după cum am văzut. Cât privește tendința de a maghiariza, și
în Moldova ca în Transilvania, aceasta nu a reușit decât până
prin secolul al XIX-lea, iar de atunci încoace nu numai că nu a
putut ține pas cu procesul de catolicizare, ci chiar s'a redus.
Astfel, chiar Românii maghiarizați au început să revină la nea­
mul și limba maternă autohtonă, proces care se continuă și
astăzi. Prin acest rezumat, relativ la originea etnică a Româ­
nilor catolici, justificăm și anexarea cercetării originii etnice a
Românilor catolici la studiul de față. Aceștia fiind priviți în
masă, sunt tot Români iradiați din Transilvania în Principatele
Române.
 VI
CONCLUZII

Unitatea geografică a Transilvaniei și înrădăcinarea Stră-

românilor în glia ei, înainte de așezarea popoarelor conlocui­
toare astăzi cu Românii, au determinat și menținut acestora
o vitalitate, recunoscută ca urcată în toate studiile antropo-
geografice publicate relativ la această provincie. Românii
transilvăneni, grație produsului vitalității lor superioare, s'au
infiltrat continuu și lent peste munți, printre rândurile popu­
lației băștinașă și de același sânge, chiar în epoca premergă­
toare marilor descălecări, întemeietoarele Principatelor Române.
Dar momentul culminant, realizat prin descălecarea lui Radu
Negru în Muntenia, la 1290, și a Voevod'ului Dragoș în Mol­
dova, la 1349, s'a repetat și după aceste mari evenimente is­
torice. Evoluția demografică excedentară a înregistrat valuri
nouă de emigrări peste munți, reduse în anii 1437, 1514 și
1495, și masive în epoca unirii cu Biserica apuseană și după
revoluția lui Horea.
Au fost accentuate mai ales emigrările din jumătatea
doua a veacului al XVIII-lea. împărăteasa Maria Thereza, se­
sizată fiind de emigrările Românilor în masă, la 1746, a insti­
tuit chiar o comisie spre a stabili la fața locului cauzele care
au determinat exodul de populație. In Principate, populația nu­
mită Ungureni, Mărgineni, Bârsani, Mocani,
Țuțuieni și Săcuieni, înmulțindu-se mult, la 1773, a
deslănțuit strigătul ,,Tota Transilvania ad nos venit“. Spre sfâr­
șitul sec. al XVIII-lea, față de numărul mare al Ungurenilor,
s'au luat și măsuri oficiale. La 1783 Mihai Vodă Suțu a numit
peste Ungurenii străini din cele 5 județe oltene un ispravnic.
10
146

Infuziuni continue de populație au avut loc și în secolele XIX-

lea și XX-lea.
Fenomenul transplantării de populație, de pe streașină um­
brită a Carpaților pe cea însorită, a fost general din Oltenia
până în Bucovina.
Cauza imigrărilor a fost considerată diferența de stări
sociale între provinciile așezate pe versantele opuse ale Carpa­
ților: foarte apăsătoare în Transilvania și mai puțin grele în
Principate.
Populația imigrată a fost formată mai ales din Români.
Printre alte izvoare, acest fapt e relevat și de un membru al
guvernului ardelean. La 18 Iunie 1763, a precizat că îndeo­
sebi Românii s'au refugiat în Principate.
Mișcarea aceasta socială de populație s’a petrecut și din
unghiul Sud-Estic al Transilvaniei. Aici însă curentul de emi­
grare, inițiat de Români, continuat apoi atât de ei și de Săcui
și mai ales de Românii săcuizați, e oarecum umbrit de alte
evenimente.
Cercetătorii, analizând procesul de maghiarizare a Româ­
nilor autohtoni realizat în Săcuime și în Sud-Vestul Moldovei,
urmărind rămășițele fragmentelor de neamuri pripășite vre­
melnic în regiunea din urmă și observând evoluția continuă și
ascendentă a catolicismului în Moldova lasă însă impresia că
regiunea nu ar fi fost supusă cauzelor generale din Transilvania
și ca atare populația acesteia nu s'ar fi infiltrat în regiunile ve­
cine. Ori, scrutând amănunțit izvoarele istorice, constatăm că
și populația acestei regiuni s'a supus legii emigrării în Princi­
pate, așa cum credem că s'a realizat, acest fenomen, fără ex­
cepție, în tot cursul istoriei arcului carpatic.
Văile apelor Teleajen, Buzău și ale afluenților acestora
au constituit legături atât de vii între Săcuime și ținutul delà
Sudul acesteia încât la 1645 regiunea, formată din cele două
jumătăți vecine ale județelor Prahova și Buzăul de astăzi, pur­
ta numele de Săcuieni. Prin analogie deci, așa cum Români­
lor coborîți din celelalte părți ale Transilvaniei li se zicea Un­
gureni, aici ei au fost numiți Săcuieni. Denumirea aceasta
oficială a unui județ arată că numărul Săcuienilor, adică al
Românilor, determinați la refugiu de presiunea coloniștilor Să-
cui, trebuia să fi fost foarte mare. Numărul urcat al satelor
 147

dublete, în Săcuime și în fostul județ Săcuieni, și toponimia

ardeleană bogată, confirmă această părere.
Din Săcuime emigrările de populație s'au îndreptat și de-a-
lungul Trotușului și pe afluenții acestuia până pe cursul infe­
rior al Bistriței și pe valea de mijloc a Șiretului. Emigrații au
fost Români, dé sigur nu au lipsit nici Săcuii, dar aceștia în
majoritate nu puteau fi altceva decât Români săcuizați, așa
cum îi cunoaștem. Din noianul mare al argumentelor, care con­
firmă această teză, am înșirat, în cursul expunerii, un număr
destul de însemnat.
Regiunea din Sud-Vestul Moldovei în care s'a așezat
populația precedentă a fost locuită la începutul emigrărilor nu­
mai de Români, iar cele câteva nuclee de Cumani, care vor fi
mai rămas, după marea lor plecare în Ungaria, au constituit
sâmburii religiei catolice din regiune. Aceasta, înglobând cu
timpul marea majoritate a refugiaților, difuzându-se apoi prin­
tre autohtoni — prozelitism confirmat istoric și demografic —
a ajuns la un număr de credincioși care nici pe departe nu l'am
găsit egal cu cât ar fi putut crește nucleele primitive pe cale
naturală. Teza de a considera noțiunea de Catolic egală cu
cea de Ciangău sau Ungur o infirmăm. Susținătorii ei, autori
unguri în majoritate, tendențios au comis o greșală istorică.
Sunt prea multe fapte, ca cercetători onești să poată susține
că populația catolică din Moldova este de origină etnică un­
gară și nu română, în mare parte provenită din Transilvania.
Iradierea Românilor din Transilvania în Principatele Ro­
mâne, descrisă de istoriografie și posibil de a fi citită din to­
ponimie, primește, în urma cunoașterii legilor eredității, un nou
suport, real și oricând susceptibil verificării. Pe baza acestor
legi populația, reflectându-și dintr'o generație într'alta, ima­
ginea însușirilor străbunilor ei, ca într'o oglindă, își ține per­
manent deschisă cartea trecutului. La construcția acestei ima­
gini servesc mai ales cercetarea grupelor de sânge, pigmenta­
ției irisului și a colorii părului, caractere antropologice care în
cursul vieții nu pot fi modificate de mediul extern de loc sau
foarte puțin. Aplicând, în studiul iradierii, aceste achiziții nouă,
completate și cu cercetări sumare, relativ la onomastica și por­
tul populației, am obținut rezultate pe atât de interesante, cât
sunt și de utile cristalizării în mod definitiv a acestei probleme,
148

destul de frecvent controversată. In această cercetare a pre­

zentului, pentru a desluși evenimentele din trecut, am proce­
dat pe teren, în felul următor.
Am comparat caracterele antropologice ale colectivităților
din Principate, presupuse ca iradiate cu ale populației din
Transilvania, considerată că a jucat funcție de matcă. Com­
parația a interesat grupele:
Jina — Corbi și Vaideeni;
Berivoii-Mari și Mici — Berevoeștii-Ungureni;
Moeciul-de-Jos — Piatra și Slobozia;
Tohanul-Vechiu — Mâneci-Ungureni, Gura-Vadului șî Per­
șunari;
Populația românească din comunele de peste munți, cu de­
numire ungurească, despre care autorii unguri susțin că e de
origină ungară și ar mai păstra reminiscențe mongoloide, am
privit-o prin prisma Românilor transilvăneni din comune care
sunt recunoscute ca centre de iradiere. Astfel, am așezat față
în față însușirile Românilor din comunele Fedeleșoiu și Lapoșu
cu ale populației din Poiana-Sibiu și Arpașul-de-Jos din jude­
țul Făgăraș;
Am insistat apoi asupra originii etnice a Românilor cato­
lici, analizând rezultatele pe care le posedăm relativ la Românii
ortodocși din Sud-Vestul și din zona occidentală a Moldovei,
la Românii ortodocși din Săcuime, la Românii catolici de dife­
rite categorii din Moldova și la Ungurii din Transilvania.
Fiecare colectiv studiat se compune din aproximativ 500
persoane, număr minim ca rezultatele să nu fie influențate de
hazard.
Comunele Jina, Vaideeni și Corbi sun+ izolate în munți
și așezate Ia altitudine ridicată. Sunt tipice carpatice. Popula­
ția fiecăreia este prolifică și aproape segregată. Valorile in­
dicelui biologic le au între 2.83—2.93, iar ale indicelui Wellisch
variază delà 1.266—1.320. Avându-le ridicate, considerăm că
populația lor e de tip european, foarte apropiată de popoarele
apusene. Frecvența populației cu iris albastru (1 a—5 în scara
R. Martin—Br. Schultz) e între 30.50 și 30.61 %, iar aceleia cu
păr blond (A-L în scara Fischer—Saller + I — VI roșcat) își
are câmpul îngust delà 6.59 până la 9.71%. In Vaideeni cele
mai frecvente nume de familie sunt Jinaru, Vlad, Săvoiu, Vi-
 149

nereanu, etc., prezente și acum sau numai odinioară și în Jina.

In Vaideeni sunt frecvente numele Bebeșelea, Rotaru și Pre­
dea, pe care le găsim și în Jina. Familiile Bebeșelea, în aceste
două comune, sunt printre cele mai frecvente. Portul popula­
ției, atât în Vaideeni, cât și în Corbi e cel săliștean, cum îl au
și Jinarii. Grație valorilor antropometrice obținute, foarte apro­
piate delà o colectivitate la alta și pe baza onomasticei și uni­
tății de port a Românilor din aceste trei comune, considerăm
că aceștia sunt de aproape înrudiți. Jina a jucat rol de centru,
iar Vaideeni și Corbi sunt filialele ei.
Comunele Berivoii-Mari și Mici și Berevoeștii-Ungureni,
geografic fiind așezate în locuri mai deschise decât cele din
grupa precedentă, se bucură de o mai mare circulație de popu­
lație decât acelea. Frecvența grupelor de sânge la populația
acestor colectivități se prezintă foarte ușor deviată spre gru­
pa asiatică, fără să se deplaseze însă statistic semnificativ.
Cele două colective între ele sunt însă egale. Transilvănenii au
cele două indice sangvine egale cu 1.88 și 1.170, iar Ungurenii
cu 1.90 și 1.182. Cei dintâi au pigmentația irisului, în albastru,
de 25.53% și a părului, în blond, de 8.51%, iar cei din urmă
au aceste procente egale cu 19.29, respectiv 12.58. Foarte multe
nume dé familie din Berevoești le găsim și în Berivoii-Mari și
Mici, Poiana-Sibiu și în comunele de pe Țara Oltului. Portul
bărbaților din Berevoeștii-Ungureni se aseamănă mult cu al po­
pulației din Sudul Transilvaniei.
Moeciul-de-Jos, Piatra și Slobozia, cu toate că simt așe­
zate geografic pe anumite artere carpatice de intensă circula­
ție, totuși populația lor nu se căsătorește decât în cadrele unor
raze destul de scurte. Căsătorii endogamice se observă mai
ales la cei din Piatra. Rezultatele sero-antropologice au urmă­
toarele câmpuri de variație: indicele biologic delà 2.44 până la
2.74; indicele Wellisch delà 1.260 până la 1.295; frecvența po­
pulației cu iris albastru în,tre 17.79—20.79%, cu păr blond
între 4.96—5.94 %. Astfel comunele acestea se așează alături de
grupa Jina—Vaideeni—Corbi. Grupa este deci bogată în pro­
prietăți sangvine europene și cu mult pigment brunet, ocular
și al părului. Toate aceste trei caractere antropologice, având
câmpuri de variație foarte limitate, impun fenomenul înrudirii
ca sigur între cele două colective de locuitori. Onomastica vine
Í50

și confirmă rezultatele antropometrice. Darie, Lăzăroiu, Bădu-

lici și încă altele, destul de numeroase, sunt numele de familie
pe care le-am găsit la populația din toate trei comunele. înru­
direa cu cei de pe Țara Oltului la fel e foarte mare. Din por­
tul ardelenesc au păstrat multe urme Pietrărenii.
înrudirea dintre Tohanul-Vechiu și Mâneci-Ungureni, Gura-
Vadùlui și Perșunari e confirmată la fel, fără excepție, de în­
treg șirul de cercetări efectuate. Indicele biologic cu valori ex­
treme foarte apropiate, de 2.47—2.99 și de 1.261—1.306 și frec­
vențele populației cu iris albastru de 14.96—21.11% și cu păr
blond de 9.13—11.91%, pledează pentru această concluzie, ne-
având nevoie de niciun alt comentar. înrudirea populației din
Mâneci-Ungureni, Gura-Vadului și Perșunari cu cea din Țara
Oltului e mai mare însă decât în grupele comunelor iradiate,
amintite până aci.
însușirile populației din comunele Fedeleșoiu și Lapoșu
infirmă teza susținută de unii autori unguri. Populația exami­
nată în aceste comune are indicele biologic 2.10 în Fedele­
șoiu și 2.04 în Lapoșu, iar indicele Wellisch îl au egal cu 1.219
și 1.230. Valorile acestea sunt egale cu ale populației din Po-
iana-Sibiu, din Arpașul-de-Jos și cu mediile respective ale Ro­
mânilor în general. Apoi diferă statistic semnificativ d’e valo­
rile obținute asupra Ungurilor din Transilvania. Aceștia au in­
dicele biologic egal cu 1.62, iar pe cel propus de Wellisch de
1.176. Cercetarea onomasticei a fost tot așa de concludentă:
un foarte însemnat număr de familii, din Fedeleșoiu și Lapoșu
au numele d'e familie egale cu cele din Poiana. Arpașul-de-Jos
și din Țara Oltului.
Românii catolici, prin pendularea unei însemnate părți din
antecesorii lor între cele două streașini ale Carpaților, prin ca­
tolicizarea Românilor moldoveni, datorită săcuizării Românilor,
din Sud-Estul Transilvaniei și procesului de maghiarizare din
Sud-Vestul Moldovei, au prezentat la cercetările serologioe
valori egale cu ale Românilor din, Transilvania și din zona oc­
cidentală a Moldovei și deosebite fundamental de ale Ungu­
rilor.
Rezultatele cercetărilor, relativ la populația din aceste șase
grupe de comune, așezate în Carpații meridionali și răsăriteni,
suprapunându-se sau apropiindu-se în toate privințele de în­
 151

sușirile caracteristice Românilor, cercetați în Transilvania sau

în alte provincii românești și fiind semnificativ deosebite de
proprietățile sero-antropologice ale Ungurilor din Transilva­
nia, dovedesc, în mod incontestabil, orginea etnică română a
populației cercetată. Iar direcția geografică a mișcării populației
și egalitatea și marea asemănare, între Românii din comunele
aceleași grupe, evidențiază că pentru românism Transilvania a
jucat, în cursul istoriei, un rol de mare centru de iradiere.

Lucrare din Institutul de Igienă și Biopolitică, de sub di­

recția D-lui Prof. Dr. luliu Moldovan.
The Irradiation Problem of the Transylvanian Rumanians
into the Rumanian Principalities

ENGLISH SUMMARY

The geographical unity of Transylvania and the deep en­

rooting of the pre-Rumanians in its soil, before the settlement
of the nationalities today living together with the Rumanians,
have determined and maintained for them a vitality, recognized as
high in all anthropo-geographical studies concerning this pro­
vince. Due to the output of their high vitality, the Tran-
silvanian Rumanians have infiltrated continuously and slowly
across the mountains, into the ranks of the native population
of the same blood, even before the era of the great settlements,
which led to the foundations of the Rumanian Principali­
ties. But, the culminating moment, reached by te settlement
of Radu Negru in Wallachia, in 1290, and prince Dragoș in Mol­
davia, in 1349, was repeated even after these outstanding his­
torical events. The exceeding demographical evolution re­
gistered new waves of emigrations across the mountains, on
a small scale in 1437, 1514 and 1495 but on a large one during
the union with the Western Church (1699) and after Horia's re­
volution (1784).
These emigrations were especially intensified during the
second half of the eighteenth century. Empress Maria Theresa
learning of these mass emigrations of Rumanians, set up a
commission to investigate on the spot, the causes which deter­
mined the exodus of population. In the Principalities, the popu­
lation named Ungureni, Mărgineni, Bl â r s a n i, Mo­
cani, Țuțuieni și Săcuieni, increased so much, that
 153

in 1773 it gave way to the outburst of the slogan: „Tota Tran­

silvania ad nos venit". At the end of the eighteenth century, due
to the large number of the Ungureni, official restrictions’ were
ordered. In 1783, Prince Mihai Șuțu appointed a governor to
rule over the foreign Ungureni of the five counties of Oltenia.
Uninterrupted infussions of population took place also in the ni­
neteenth and twentieth centuries.
The phenomenon of population transplantation from the
shady divide of the Carpathians, to the sunny one, was gene­
ral from Oltenia to Bucovina.
The causes of immigrations were considered' to be the dif­
ferences in social conditions, in the provinces situated on both
sides of the Carpathians such as: hard life in Transylvania and
an easy one in the Principalities,
The immigrated population was formed mainly of Ruma­
nians, This was remarked by a member of the Transylva­
nian government, as well as by other sources. On June 18-th
1763, he specifies that it was especially Rumanians who took
refuge in the Principalities.
This social movement of population took also place from
the south-eastern corner of Transylvania. But here, this tide
of emigration, started by the Rumanians, continued both by
them and the Seklers, and especially by Seklerized Rumanians,
was somehow shadowed by other events.
Reseachers, analysing the action of Magyarizing the native
Rumanians accomplished in the Seklerland and in the south­
western Moldavia, trailing the remnants of fractions of tem­
porarily settled nations in the latter region and observing the
ascending and continuous evolution of Catholicism in Mol­
davia, leave the impression, that the region might not have
been submitted to the general causes, as in Transylvania, and
thus its population does not seem to have infiltrated in the neigh­
bouring regions. But, investigating thoroughly the historical
sources, we establish the fact that the population of this region
also was submitted to the same law of emigration to the Prin­
cipalities, as we might call the phenomenon which took place
without exceptions, during the whole course of the history of the
Carpathian bend.
The valleys of the rivers Teleajen, Buzău and their afflu-
154

ents constituted such vivid links between the Seklerland and

the regions south of it, that in 1645 the region formed by the
two neighbouring halves of the Buzău and Prahova counties of
today, was called Săcuieni. But analogically as the Rumanians
descending from other parts of Transylvania are called Ungu­
reni, here they were named Săcuieni. This official deno­
mination of a county indicates that the number of Săcuieni,
that is Rumanians, compelled to take refuge from the oppres­
sion caused by the Sekler colonists, must have been very large.
The high number of double villages, in the Seklerland' and in
the former Săcuieni county, and also the rich Transylvanian to­
ponymy, confirms this opinion.
The population emigrations from the Seklerland headed up
along the Trotuș river and its affluents, further to the lower
part of the Bistrița river and to the middle part of the Șiret
Valley.
The emigrated persons were Rumanians, certainly there
were also Seklers too, but the majority of them were Sekleri-
zed Rumanians, such as we know them. From the multitude of
arguments which confirm this thesis, we have already mentio­
ned a series in the course of our exposure.
The region of south-western Moldavia, where the above
mentioned population settled down, was previously inhabited
at the beginning of the emigrations, only by the Rumanians, the
few Cumanian nuclei, which perhaps still remained, after their
great departure to Hungary, have constituted the kernels of
Catholic religion in this region. These nuclei have incorporated
little by little the majority of refugees, but later it was diffu­
sed among the natives — proselytism established historically
and demographically — reaching a number of faithfuls far from
being equal to the number which would have resulted from the
primitive nuclei in a natural manner. We infirm the thesis of
considering the notion of Catholic equal to that of Ciangău or
Hungarian. The supporters of it, mainly Hungarian authors,
have wilfully committed a historical error. Too many facts are
available for honest researchers which prevent them from indul­
ging in sustaining that the Catholic population of Moldavia is of
Hungarian ethnical origin and not Rumanian, of Transylvanian
provenance.
 155

The irradiation of the Transylvanian Rumanians to the Ru­

manian Principalities, described by the historiography and pos­
sible te be traded from the toponymy, receives a new support
wich is real and always susceptible to verifications through the
knowledge of the hereditary laws. According to these laws the
population reflects, from one generation to the next, the picture
of its ancestors' characters, like in a mirror, thus keeping per­
manently open the book of their past. In building up this book
we use the blood groups researches, the iris pigments and colour of
hair, anthropological characters which during the whole life of a
human being, cannot be modified by external environment factors
at all, or very little. Using these new scientifical means in the
study of this population irradiation, completed also by abridged
researches pertaining to the population's onomastic and costu­
mes, we obtained results both interesting and' useful in clea­
ring up definitely this so frequently controverted problem. In
this reaserch, of the present, in order to throw light on the past
events, we have worked on the spot as follows.
We compared the anthropological characters of the com­
munities of the Principalities which were believed as irradia­
ted', with those of the population from Transylvania, conside­
red as being the mother-population. The comparison regarded
the groups:
Jina — Corbi and Vaideeni;
Berivoii-Mari și Mici — Berevoeștii-Ungureni;
Moeciul-de-Jos — Piatra and Slobozia;
Tohanul-Vechiu — Mâneci-Ungureni, Gura-Vadului and
Perșunari;
The Rumanian population from beyond the mountains,
with Hungarian names, claimed by Hungarian authors as of
Hungarian origin and with Mongoloid remains, has been regar­
ded by us through the point of view of Transylvanian Ruma­
nians from villages established as centres of irradiation. Thus
we set face to face the characters of Rumanians from the vil­
lages Fedeleșoiu and Lapoșu with those of the population of
Poiana-Sibiu and Arpașul-de-Jos of Făgăraș county;
We then insisted upon the ethnical origin of the Catholic
Rumanians, analysing the results we had concernig the Ortho­
dox Rumanians in the south-western and western zone of Mol-
156

davia, of the Orthodox Rumanians in the Seklerland, of the Ca­

tholic Rumanians of different groups in Moldavia and of the
Transylvanian Hungarians.
Each community studied was composed of about 500 per­
sons, the smallest possible number required in order to pre­
vent any chance influences.
The villages Jina, Vaideeni and Corbi are isolated in the
mountains and at a high altitude. They are typically Carpa­
thian-like. Each one's population is prolific and nearly segre­
gated. They have a biological index varying from 2.83 to 2.93,
and the Wellisch index from 1,266 to 1.320. As these are high
valued we consider the population of a European type, very
near to the western nations. The blue iris population frequency
(1 a—5 in the R. Martin Br. Schultz scale) is marked between
30.50 and 30.61%, and those of blond hair (A—L in the Fi­
scher—Sailer scale + I — VI reddish) has a narrow range
from 6.59 to 9.71%. In Vaideeni the most frequent family na­
mes are Jinaru, Vlad, Săvoiu, Vinerean, etc, present today as
wel as formerly also in the village Jina. In Vaideeni the names
Bebeșelea, Rotaru and Prodea are frequently met with just as
in Jina. The Bebeșelea families in both these villages are among
the most frequent. The popular costume both in Vaideeni and in
Corbi is the type of Săliște, the same in the village Jina. Due
to the anthropometrical values obtained, very similar from one
community to the other, and to the onomastic and costume unity
of the Rumanians living in these three villages, we consider
them linked in a close kinship. Jina played the part of the centre,
and Vaideeni and Corbi being their fiüals.
Berivoii-Mari and Mici, and Berevoeștii-Ungureni villages,
are geographically situated in more open places than those in
the preceeding group, enjoy a greater circulation of population.
The blood groups frequency of these communities marks a
sligt deviation towards the Asiatic group, without having a sig­
nificant statistical movement. The two communities are equal
one to another. The Transylvanians have their blood indices
equal to 1.88 and 1.170, and the Ungureni 1.90 and 1.182. The
first have the iris pigments blue for 25.53% and blond hair for
8.51%, while the latter have percentages equaling 19.29 res­
pectively 12.58. Very many names in Berevoeștii-Ungureni are
 157

also to be found in Berivoii-Mari and Mici, Poiana-Sibiu and'

in villages of the Oltland (Țara Oltului). The men's costumes
in Berevoeștii-Ungureni resemble very much those of the
population of southern Transylvania.
Moeciul-de-Jos, Piatra and Slobozia, although geographi­
cally situated cn intensly circulated highways of the Carpa­
thians, their population does not contract marriages but on very
short range. Endogamos marriages are to be found mostly
with the population of Piatra.
Sero-anthropological results are with the following field of
variation: the biologic index from 2.44 to 2.74; the Wellisch index
from 1.260 to 1.295; blue-eyed (iris) population frequency 17.79
to 20.79 % ; blond haired 4.96 to 5.94 % ; these results range
this group side by side to the Jina—Vaideeni—Corbi group.
This group is rich in European blood characters, with frequent
brown pigment both in eyes and hair. AH these anthropological
characters, having a very limited1 field of variation, they impose
as certain the phenomenon of kinship between these two popu­
lation community groups. The onomastic confirms the anthropo­
logical results. Darie, Lăzăroiu, Bădulici and many other, are
family names found in all these villages. The relationship with
those of the Oltland (Țara Oltului) is also very great. The in­
habitants of Piatra have preserved many trails of Transylvanian
fashion in their costumes.
The irradiation from Tohanul-Vechiu to Mâneci-Ungureni,
Gura-Vadului and Perșunari is also entirely confirmed by the
whole series of researches made there. The biologic index with
extreme values close one to1 another, of 2.47—2.99 and of
1.261—1.306 and the blue-eyed frequency of the population of
14.96—21.11%, those with blond hair 9.13—11.91%, all plead
for this conclusion, without needing any comment. The kinship
between the population of Mâneci-Ungureni, Gura-Vadului and
Perșunari with that of Oltland (Țara Oltului) is greater than
any of the other irradiated village groups already mentioned
here.
The characters of the population of Fedeleșoiu and Lapoșu
villages infirms the thesis supported by some Hungarian au­
thors. The population examined in these villages has the bio­
logic index 2.10 in Fedeleșoiu and 2.04 in Lapoșu, the Wellisch
158

index being 1.219 and1 1.230. These values are equal to those of
the population of Poiana-Sibiu, of Arpașul-de-Jos and with
the respective means of the Rumanians generally. But they dif­
fer remarkably in statistics from the values obtained on Hunga­
rians in Transylvania. The latter have the biologic index 1.62,
Wellisch 1.176. Onomastic researches were just as conclusive:
a large number of families of Fedeleșoiu and Lapoșu have the
same family names as in Poiana, Arpașul-d'e-Jos and Oltland
(Țara Oltului).
The Catholic Rumanians, due to the pendulating between
the two sheds of the Carpathian Mountains of a large part of
their ancestors; by the catholicizing of the Moldavian Rumanians,
also due to the Seklerizing of Rumanians in south-eastern Tran­
sylvania and to the process of Magyarizing in south-western
Moldavia; have marked the same values at the serological rese­
arches, as both, the Transylvanian and western Moldavian Ru­
manians, results which are fundamentally different from those
of the Hungarians.
The results of the researches, concerning the population of
these six groups of villages, situated both in the southern and
eastern Carpathians, coincide or resemble closely in all points of
view to the characters peculiar to the Rumanians, studied in
Transylvania or in other Rumanian provinces and being remar­
kably different from the sero-anthropological characters of the
Hungarians of Transylvania, prove incontestably, the ethnical
origin of the studied population. And, the geographical direc­
tion of the population movement, the equality and great resem­
blance between the Rumanians of the villages of the same group,
proves that Transylvania played in the course of history, the
role of a great irradiating centre of the Rumanianhood.

Work accomplished in the Institute of Hygiene and Biopo­

litics of Cluj, under the direction of Prof, Dr. Iuliu Moldovan.
 BIBLIOGRAFIE

ALEXANDRI, E. și AVRAM, M., Quelques Résultats de Mensurations Anthro’

pométriques Faites sur la Population Adulte de la Commune Vârfuri.
XVII-e. Congrès International d’Anthropologie et d’Archéologie Pré­
historique, Bucarest, 1939.
APOLZAN, L., Portul și Industria Casnică Textilă în Munții Apuseni. Bu­
curești, 1944.
AUNER, K., A Romániai Magyar Telepek Történeti Vázlata. Temesvár, 1908.
BÄLCESCU, N., Istoria Românilor sub Michaiu Vodă Vitézül. București, 1887,
Ed. II.
BAUER, K. H., HANHART, E. și JUST, G., Handbuch der Erbbiologie des
Menschen. Vol. I, Berlin, 1940.
BAUMGARTEN, S., Moldva a Magyarság Nagy Temetője. Budapest, 1940.
BERLÄSZ, J., A Mária Terézia-kori Erdélyi Kivándorlások Szociális Háttere.
A gróf Klebelsberg Kunó Magyar Történetkutató Intézet Évkönyve, IX,
Budapest, 1939.
BIJI, M., Descălecate Ardelene în Vechiul Regat în Lumina Recensămintelor
delà 1899 și 1930. Recensământul României, București, 1941.
BRĂTIANU, G. L, Origines et Formation de l'Unité Roumaine. Bucarest,
1943. Inst. d’Hist. Univ. „N. Iorga".
BRAUN, R., A Százötven Ev Előtti Hőravilág. Századunk, 1935.
BUNEA A., Episcopii Petru Paul Aron și Dionisiu Novacovici. Blaș, 1902.
CANCEL, C., Păstoritul la Poporul Român. .Convorbiri Literare, 1913, XLVII.
CIUHANDU, GH., Românii din Câmpia Ardealului de Acum Două Veacuri.
Arad, 1940.
Codex Bandinus, 1646. A. Acad. Rom., Mem. Secț. 1st., S. II, T. XVI.
CONEA, I., „Tota Transilvania ad Nos Venit“. Geopolitica și geoistoria,
1942, II.
CONEA, L, Villages d’Ungureni dans TOlténie Subcarpathique. Archives pour
la Science et la Réforme Sociales, 1943, Nr. 1—4.
CSIK, L. și KÁLLAY, E., Vércsoport Vizsgálatok Kalotaszegi Községekben.
Az Erdély Tudományos Intézet „Évkönyve“, Kolozsvár, 1940—1941.
DINULESCU, N. G., Contribuțiuni la Mișcarea de Populație. An. de Geografie
și Antropogeografie, 1914—15.
160

DONICI, A., La Distribution Géographique de la Couleur des Yeux et des

Cheveux en Bessarabie. Bull. Sect. Sc. Ac. R-, XVIII, 1936—1937.
DRAGOMIR, N., Din Trecutul Oierilor din Săliște și Comunelor din Jur.
Lucr. Inst. de Geogr. al Univ. Cluj, Vol. II, Cluj, 1926.
DRAGOMIR, N., Oierii Mărgineni în Basarabia, Crimeea, Caucaz și America
de Nord. Extras din Lucr. Inst. de Geogr. al Univ. din Cluj, 1936, Voi.
VI, Cluj, 1939.
DRAGOMIR, N., Oierii Mărgineni și Transhumanța lor în Dobrogea de Sud.
Analele Dobrogei, Vol. II, 1938, XIX.
FÄCÄOARU, I., Coloarea, Forma și Structura Părului în Populația din Mă­
guri. Soc. Rom. de Antrop. din Cluj, 1935—1936.
FÄCÄOARU, L, Coloarea Ochilor în Populația din Măguri. Soc. Rom. de
Antrop. din Cluj, 1935.
FILIPAȘCU, AL., Istoria Maramureșului. București, 1940.
GALITZI, CH. A., A Study of Assimilation Among the Roumanians of the
United States. New York, 1929.
GATTSCHOLD, M., Deutsche Namenkunde. München, 1932.
GEGÖ, E., A Moldvai Magyar Telepkröl. Budapest, 1838.
GEORGESCU, L, Românii Transilvăneni în Dobrogea. Extras din Analele Do­
brogei, 1929, X.
GHELASSE, L L, Mocanii, Importanța și Evoluția lor Social-Economică. Bu­
curești, 1936.
GIURESCU, C. C., Istoria Românilor, Vol. I, București, 1935.
GOLOPENȚIA, A., A Fost Transilvania în Veacul al XVIII-lea Țintă sau
Punct de Plecare de Migrații Românești? Geopolitica și Geoistoria,
1941, I.
HAȘEGANU, L, Mărginenii în Vieața Economică a Transilvaniei și a Ve­
chiului Regat, Brașov, 1941.
HIRSZFELD, L... Les Groupes Sanguins. Paris, 1938.
HÖMÁN, B. és SZEKFÜ, GY., Magyar Történet, Vol. III. V. Ed. Vl-a. Bu­
dapest, 1939.
HUNFALVY, P., Magyarország Ethnographiája. 1876.
HURMUZAKI, Documente, I. 2. 105.
HURMUZAKI—IORGA, Documente, X., XV.
IORGA, N., Acte și Fragmente. IL
IORGA, N., Acte Românești din Ardeal Privitoare la Legăturile Secuilor
din Moldova. București, 1916.
IORGA, N., Din Vieața Moșnenilor Vieri ai Ținutului Săcuienilor. An. Acad.
Rom. XXXIV.
IORGA, N., Studii și Documente, Vol. I. IL V.
IONESCU, C. M., Ungurenii delà Vaideeni—Vâlcea. Sociologie Românească,
1937. IL Nr. 11—12.
IANCSÓ, B., Román Nemzetiségi Törekvések Története és Jelenlegi Állapota.
Vol. I, Budapest, 1896.
KNIEZSA, L, Magyarország Népei a XI Században. Szt. István Emlékkönyv,
1938, II.
 161

KUCH, C. A., Moldauisch-Walachische Zustände. Conv. Literare, XXV.

LAHOVARI, G. I., Marele Dicționar Geografic al României. Vol. I. IV și
V. București, 1899 și 1901.
LEBZELTER, V., Über die Verteilung der Haar- und Augen-Farben bei den
Rumänen. Bull. Sect. Sc. Ac. R., 1933—34, XVI.
LÜKÖ, A., Moldvai Csángók. Néprajzi Füzetek, Budapest, 1936.
MARKAI, L., A Milkói (Kún) Püspökség és Népei. Debrecen, 1936.
MANUILA, AL., Contribuțiuni la Studiul Influențelor asupra Serorasei Ro­
mânești. Spitalul, 1944, LXIV. Nr. 3.
MANUILA, S. și POPOVICI, GH.,Recherches sur les Races ^Roumaine et Hon­
groise en Roumanie par l’isohémagglutination. C. R. Soc. de Biologie,
1924 T. I.
MARTIN, R., Lehrbuch der Antropologie. Vol. I, Jena, 1928.
METEȘ, ȘT,, Contribuțiuni la Studiul Populației din Transilvania, în trecut.
I. Populația din județele Cojocna, Dobâca și Turda în Secolul al
XVIII-lea. An. Acad. Rom. Mem. Secț. 1st. S. III, T. XXIV. Mem, 3,
METEȘ, ȘT., Păstorii Ardeleni în Principatele Române. Extras din Anuarul
Institutului de Istorie Națională, Cluj, 1925.
METEȘ, ȘT., Situația Economică a Românilor din Țara Făgărașului. Cluj, 1935.
MINEA, I., „Reforma“ lui Constantin Vodă Mavrocordat. Iași, 1927.
Monumenta Hungáriáé Historica, Scriptores, voi. XXXVIII.
NECRASOV, O., Étude Anthropologique de la Moldavie et de la Bessarabie
Septentrionales. A. R., Studii și cercetări, 1941, XII.
NECRASOV, O, C., Recherches Anthropologiques dans le Nord-Est de la
Roumanie. Teza, Iași, 1940.
NISTOR, L, Bejenari Ardeleni în Bucovina. Codrul Co6minului, 1925. II.
NISTOR, I., Emigrările de Peste Munți. An. Acad. Rom., Mem. Secț. 1st., S.
II. T. XXXVII.
NISTOR, I., Rumänische Wanderungen aus Siebenbürgen. Revue Historique du
Sud-Est Européen, 1941, XVIII.
Népszámlálás. Magyar Statisztikai Közlemények. Budapest, 1870, 1880, 1891,
1900, 1910, 1930.
ONCIUL, D., Originile Principatelor Române, București, 1899.
OPREANU, S., Contribuțiuni la Transhumanta din Carpații Orientali. Lucr.
Inst de Geogr. al Univ. Cluj, 1928—1929, vol. IV. Cluj, 1931.
PĂCALĂ, V., Monografia Comunei Rășinaru. Sibiu, 1915.
PAL, I. P. N., Originea Catolicilor din Moldova și Franciscanii Păstorii lor de
Veacuri. Săbăoani. Roman, 1942.
PAPILIAN, V. și VELLUDA, C. C., Cercetări Antropologice asupra Moților
dintre Arieșe. Ac. R. Mem. Secț. Șt,, S. III, T. XV, Mem. 19,
FAȘCA, ȘT., Nume de Persoane și Nume de Animale în Țara Oltului. Ac.
Rom., Studii și Cercetări, XXVI, București, 1936.
PETRO VICI, E., La Population de la Transylvanie au Nl-e Siècle. Revue de
Transylvanie, 1944, T. X.
PITTARD, E. și DONICI, A., La Répartition dans le Royaume de Roumanie
de Quelques Caractères Géographique. Mem. du Globe, LXV. Genève.

11
162

POPA-LISSEANU, G., Sicules et Roumains. Un Procès de Dénationalisation.

Bucarest, 1939.
POPP, M. N., Ciobânia la Ungurenii din Dreapta Oltului. Extras din Bul. Soc.
Reg. Rom. de Geografie, București, 1932. T, LI.
POPP, M. N., Ungurenii. Bul. Soc. Reg. Rom. de Geografie, București,
1942, LXI.
PREDA, V., Corelația între Tipul Constituțional și Grupele Sanghine. Miș­
carea Medicală Română, 1940, XIII. Nr. 7-8.
PREDA, V. și LUDU, A. G., Complexul Pigmentar la Copiii din Județul
Turda și relația lui cu Grupele Sangvine. Bul. Eug. și Biopolitic, 1943,
XIV. Nr. 11—12.
PREDA, V. și TONCESCU, N„ Grupele Sangvine și Legăturile lor cu Rasa
și Biotipul. Soc. Rom. de Antropologie din Cluj, 1937—1938.
PRODAN, D., Teoria Imigrației Românilor din Principatele Române în Tran-
silvania în Veacul al XVIII-lea. Sibiu, 1944.
RĂDULESCU—CODIN, Comuna Corbi și Locuitorii Săi. Cântece. Câmpu­
lung, 1922.
RÄDULESCU-CODIN, Muscelul nostru. Câmpulung, 1922.
RAINER, FR., Enquêtes Anthropologiques dans Trois Villages Roumains des
Carpathes. Inst. Anat, și Embr., vol. I., București, 1937.
RÂMNEANȚU, P., Cercetări asupra Originii Etnice a Populației din Sud-
Estul Transilvaniei pe Baza Compoziției Serologice a Sângelui. Buletin
Eugenie și Biopolitic, 1935.
RÂMNEANȚU, P., Die Abstammung der Tschangos. Sibiu, 1944.
RÂMNEANȚU, P., Die Blutgruppenverteilung in Siebenbürgen und Banat auf
Grund von 18,675 Bestimmungen. Zeitschrift für Rassenphysiologie, Bd.
9, H. 3/4.
RÂMNEANȚU, P.. Frecvența Grupelor de Sânge la Românii din Valea Arie-
șiilui și a Ierii. Buletin Eugenie și Biopolitic, 1943, XIV. Nr. 5—6.
RÂMNEANȚU, P., Grupele de Sânge la Ciangăii din Moldova. Buletin Eu­
genie și Biopolitic, 1943, XIV. Nr. 1—2.
RÂMNEANȚU, P., Origine Ethnique des Széklers de Transylvanie. Revue de
Transylvanie, 1935—36, II.
RÂMNEANȚU, P. și FĂCĂOARU, L, The Blood Groups and the Pigmentation
of the Iris in the Population from Transylvania. XVII-e. Congrès In­
ternational d’Anthropologie et d’Archéologie Préhistorique, Bucarest,
1939.
RÂMNEANȚU, P. și LUȘTREA, V., Contribuții Nouă la Studiul Seroetnic al
Populației din România. Ardealul Medical, 1942. II. 12.
Recensământul General al Populației României la 29 Decemvrie 1930. Voi.
I, II. București, 1938.
Recensământul Populației din România, delà 1912. Colescu, D. Buletinul Sta­
tistic, 1921.
ROSETTI, R., Despre Unguri și Episcopiile Catolice din Moldova. An. Acad,
Rom., Mem. Secț. 1st., S. II, T. XXVII.
ROSETTI, R., Pământul, Sătenii și Stăpânii în Moldova. București. 1907.
 163

ROSETTI, R., Ungurii ji Episcopiile Catolice din Moldova. An. Acad. Rom.,
Mem. Secț. 1st., S. II, T. XXVII.
SCÄRLÄTESCU, I-, Statistica Demografică a României. București, 1921
STEFFAN, P., Handbuch der Blutgruppenkunde. München, 1932.
SZÄDECZKY, L., Székely Határörségszervezése 1762—64-ben. Okirattárral,
1761—90, Budapest, 1908.
TAMÁS, D., Rumänen (Wlachen) in Siebenbürgen. Budapest, 1940.
TEODORESCU, T., Considerațiuni asupra Grupelor Sangvine și Determinarea
Indicelui Biologic al Rasei la Locuitorii din Județul Muscel. Revista
Științelor Medicale, 1943, XXXII, Nr. 7—8.
TEODORESCU, T., Considerațiuni la Studiul Influențelor asupra Serorasei
Românești. Spitalul, 1944, LXIV.
URECHIÄ, V. A., Notițe despre Slobodii. An. Acad. Rom., Mem. Secț. 1st.,
S. II, T. IX.
VÂLSAN, G., Românii din Craina Serbiei. Bulet. Soc. Reg. Rom. 1937, LVI.
VELLUDA C. C. și PREDA, V., Complexul Pigmentar la Românii din Caco-
va-Sibiului. Soc. Rom. de Antrop. din Cluj, 1939.
VELLUDA, C. C, și PREDA, V., Indicele Sanghin la Românii din Cacova-
Sibiului. Soc. Rom. de Antrop. din Cluj, 1938-1939.
VERESS, A., A Moldvai Csángók Származása és Neve. Erdélyi Muzeum, 1934.
VERESS, A., Păstoritul Ardelenilor în Moldova și Țara Românească (până la
1921). An. Acad. Rom., Mem. Secț. Ist., S. III, T. VII.
VERESS, A., Scrisorile Misionarului Bandini din Moldova. București, 1926.
ZAHARESCU, E., Vechiul Județ al Saacului în Lumina Istorică și Antropolo­
gică. Bul. Soc, Reg. Rom. de Geografie, 1921, T. XL.