OCOLUL DOMNESC TROTUŞ (SEC.

XV-XIX)
Partea a III-a

GHEORGHE BURLACU

Această ultimă parte şi finalul studiului este continuarea celorlalte două publicate în
Carpica, XXVI/2, p. 59-75 şi idem, X:XVII/1 998, p. 95-1 26. Notele din subsol reîncep cu
nr. 1 .
*

Satele Laslăuţii şi Stoeneştii încheie seria de localită� ce au făcut parte din Ocolul
domnesc Trotuş. Sunt men�onate în chiar primul document - 141 O - care atestă satele din
această unitate teritorială.
*Laslăuţii: Pe cursul mijlociu al pârâului Oituz, probabil unde azi se află satul
Fierăstrău (s.c. Oituz,j. Bacău) a existat încă din veacul al XIV-lea această aşezare. Atestat
documentar la 1 5 martie 1410 satul exista în mod sigur din veacul anterior. Acum însă, în
prag de primăvară, Alexandru cel Bun din Suceava a ,,miluif' şi "a dat" fiilor lui Ghelebi
Miclouş, Domoncuş stolnic, Blaj şi Iacobu mai multe sate printre care Laslău�i de pe
Oituz1 •
Satul nu mai este menţionat de nici un act ulterior, aceasta fiind şi prima şi ultima
men�une documentară. Opinia noastră este că a făcut parte din Ocol, la fel ca satul
Grozeştii aşezat ceva mai jos pe cursul aceluiaşi pârâu - Oituz.
*Stoeneştii: Subliniam la începutul studiului că oraşul Târgu Ocna s-a format pe
structura unor vechi sate, printre care şi acesta2 • Pe pârâul Vâlcica, afluent al Trotuşului pe
partea stângă, a existat în veacul al XIV-lea satul Stoeneşti. La 1 5 martie 1410 din
Suceava Alexandru cel Bun dă celor trei fra�, Domoncuş, Blaj şi Iacobu, fiii lui Ghelebi
Miclăuş, patru sate, printre acestea fiind şi ,,Stoeneştii de la Vâlcica'.J . Satul nu mai este
men�onat ulterior, în schimb hidronimul - Vâlcica - şi un sat Vâlcele, ca suburbie a
Târgului Ocnei, este atestat de numeroase documente. Este aşezat la nord de Târgui Ocna,
la circa 3 Km.

Căile de comunicaţii
Un păienjeniş de drumuri, cărări şi poteci au legat dintotdeauna aşezările omeneşti,
de oriunde ar fi acestea. Pe lângă satele din Ocol drumurile au avut un mare rol, dacă nu

1 DRH, A., I, nr. 28. Cel ce lecturează docwnentul vede că se păstrează într-o traducere din 1 829, că deşi se

menţionea:zii şase sate pc pâraiele Caşin, Oituz şi Vâlcica, în realitate erau patru: Stănişoreştii, Laslăuţii, Grozeştii
şi Stoieneştii. Primul sat, Stănişoreştii este localizat de editorii volwnului (Ibidem, p. 498) pc Oituz, alături de
Laslăuţii (Ibidem, p. 47 1 ) şi de Grozeştii (Ibidem, p. 463), iar pc pârâul Caşin nu se localizează nici unul.
Credem că e bine să facem localizarea şi precizarea că satul Stănişoreştii era pc Caşin, era satul lui Stan Caşin
(Ibidem, nr. 238 din 20 iunie 1 443), care se va nwni apoi Stăncşti şi în cele din unnă Caşin. Apoi, ca topografie
satul nu mai încăpea pe pârâul Oituz, căci se înşirnu satele: Lăslăuţii ( 1 4 1 0), Grozeştii ( 14 1 0), Bogdăneştii ( 1 558)
�i Filipeştii (1 462).
- Cwpica, XXVI/2, p. 65.
3 DRH, A., I, nr. 28.
http://www.cimec.ro / http://cmiabc.ro
1 24 Gheorghe Burlacu

cel mai important Istoricii au menţionat in unele studii şi marile drumwi comerciale care
plecau sau se indreptau spre capitala ţării - Suceava, Iaşi. Din marele drum moldovenesc
care trecea prin Roman, Bacău, o ramură o apuca spre vest şi pe pârâul Nege! ajungea in
valea pârâului Tazlăul Mare, traversa cursul acestuia pe partea dreaptă şi când ajungea Ia
pârâul Caraclău apuca cursul acestuia îndreptându-se spre Târgu Trotuş. Este demn de
subliniat că drumul, înainte de a ajunge la Tg. Trotuş, trecea printre dealwile Braşovului şi
Perchiu, iar Ia o mică distanţă de acestea se afla dealul Straja. De Ia Târgu Trotuş, unde
intersecta drumul principal de pe valea acestui râu, drumul apuca pe valea râului Oituz şi
se indrepta spre Transilvania prin pasul Oituz. O altă ramură a drumului moldovenesc
pornea de Ia Suceava spre Târgu Neam� prin Piatra Neam� Tazlău, care apare ca punct de
vamă incă din primele decenii ale veacului al XV-lea4 . De aici pe valea râului Tazlău prin
Ardeoani, Moineşti5, ajungea la Comăneşti. Aici drumul se bifurca: o ramură prin pasul
Ghimeş se îndrepta spre cele Şapte Scaune secuieşti; iar o alta apuca pe valea Trotuşului şi
ajungea la Târgu Trotuş. Rarnura-i principală continua valea şi ajungea Ia Adjud, unde
dădea în drumul principal moldovenesc: Suceava-Roman-Bacău-Adjud-Focşani.
Aceste căi de circulaţie in fimcţie de evenimentele social-politice deveneau şi
drumwi strategice. Prin paswile Oituz, Uz şi Ghimeş, prin alte poteci şi trecători oamenii
au circulat din cele mai vechi timpwi legând şi locwile şi ţările de o parte şi alta a
Carpaţilor. Curente de populaţie românească sau scurs continuu, forrnând pendulări
ritmice de oameni pe locwi străbune.
Cum iobagii transilvăneni in veacwile XITI-XV se bucurau încă de dreptul de
liberă migraţie au trecut şi prin pasurile din sud-estul Transilvaniei aşezându-se şi la
poalele Carpaţilor Orientali.
Asemănător, moldovenii, supuşi invaziilor şi pustiirilor tătare, exploatării
crescânde turco-fanariote, găseau ca singură scăpare ,,fuga", trecerea la românii de
dincolo de munţi.
Condiţiile de exploatare nemiloasă din Transilvania şi mai puţin opresive în
Principate au fost motive de pribegie şi bejenie. S-au adăugat Ia acestea persecuţiile
religioase şi sociale în opoziţie cu politica tolerantă din celelalte ţări române. Când limba,
portul şi trăirile sufleteşti legau şi satele de pe ambele streaşini ale munţilor, plecarea şi
aşezarea dintr-o parte intr-alta nu mai constituia un impediment. Aşa se face că incă din
primele secole de existenţă ale statului găsim in elita clasei stăpânitoare de pământ -
boierii - şi stăpâni cu nume ungureşti, veniţi din "ţara ungurească".
Cercetări pertinente demonstrează că ungurii şi apoi secuii au ocupat Transilvania
pro�iv, venind dinspre vest şi ajungând sub poalele Carpaţilor Orientali6• De aici in
anumite circumstanţe s-au infiltrat şi prin paswile Ocolului în Moldova. Numiţi de
localnici "ungureni", s-au aşezat printre satele de pe valea Trotuşului, a Siretului.
Asemenea, secuii, sau românii secuizaţi pătrund pe aceleaşi căi, venind dinspre vest, şi
s-au aşezat in unele sate de pe văile afluenţilor Trotuşului: Oituz, Uz, Slănic, Asău,

4 Ibidem, nr. 1 O 1 , din 6 februarie 143 1 , drum şi vamă mai puţin aduse în discu�i de istoricii problemei.
5 Ibidem, nr. 32, 202, din 1 9 februarie 143 1 şi 28 octombrie 1 439.
6 Victor Spinei, Rcfaţii etnice şi politi.:c în Moldo,·a meridională în secolele X-XIII,. Români
şi turanici, Iaşi,
1 985, p. 53-54.

http://www.cimec.ro / http://cmiabc.ro
Ocolul domnesc Trotuş (sec.XV-XIX) 1 25

fonnând cu timpul aşezări compacte. Peste secole ceangăii, români vorbitori de limbă
maghiară, de confesiune catolică, urmează aceleaşi căi, aşezându-se şi în sate din Ocol.
De asemenea, vechi grupe de popula�e săsească au trecut prin pasurile Ocolului în
timp şi în etape. Pribegirea în masă a popula�ei din Transilvania în Moldova în jurul
anului 1 773 a ajuns la cote îngrijorătoare, încât s-a dezlănţuit strigătul Tota Transilvania
"
ad nos venit".
7
Oituz , pas, drum, poartă şi strajă a Ocolului şi a Ţării
Localită�le Oituz de azi (s.c. Breţcu, j. Covasna; s.c. j. Bacău) sunt implicate în
subiecnp supus aten�ei noastre.
In zonele muntoase din loc în loc natura i-a înlesnit omului şi cale de acces dintr-o
parte într-alta. Râul Oituz, afluent al Trotuşului pe partea dreaptă, şi-a săpat în granitul
munţilor calea spre vale, mijlocind şi circula�a în jos şi în sus. Dnunul urmăreşte cursul
râului, iar şeaua munţilor este străjuită de vârfuri semeţe co(Jstituind o adevărată poartă a
Ocolului şi a Ţării Moldovei.
.s
Vasile Pârvan îl numea "drum străvechi' , cunoscut încă din antichitate, ce lega
spa�ul transilvan de cel moldovean şi cu cel dobrogean, permiţând pendularea
autohtonilor, dar şi a străinilor. Localnici, apoi sci�, greci, romani, valuri de alte seminţii,
de invadatori, trec pe această bătătorită cale.
În Epoca medie pasul şi drumul Oituzului au căpătat noi valenţe consemnate în
numeroase documente. Cum hotarul Ţării în partea de sud-vest trecea pe cumpăna
Carpaţilor, trecătoarea aflată la obârşia Oituzului a aparţinut Moldovei9 .

7 Topicele şi hidronimele Oituz şi Uz au gent.'TJ.t multe discu�i în rândul filologilor şi istoricilor. N. Iorga
considera că Oituzul reprc7..cnta "poarta Uzilor", a Curnanilor (Istoria Românilor, Bucureşti, 1 937, p. 30);
Radu R Rosetti este de părere că sunt denumiri ungureşti (Despre Unguri şi episcopiile catolice din Moldova,
în ARMSI, seria II, t. XXVII, 1904-1905, Bucureşti, 1905, p. 25 1 ); Al. Phillippide (Originea Românilor, 1, laşi,
1923, p. 728) şi N. Drăganu (Românii în veacurile IX-XIV pe baza toponimiei şi a onomasticii, Bucureşti,
1 933, p. 5 1 0, nota 1 ) considerau originea cuvintelor obscură, iar AL Vul� (în Studii clasice, 6, 1964, p.243)
presupune că există o legătură etimologică între tnbul getic al Uti-lor (vezi în V. Pârvan, Getica, Bucureşti, 1982,
p. 1 64) şi localitatea Utidava, localizată pe valea Oituzului şi identificată, ipotetic, după coordonatele Hărţii lui
Ptolemeu, cu aşezarea dacică de pe înălţimea Titclca de lângă lostul sat Tiseşti, la vest de oraşul Tg. Ocna. De
asemeni, N. Gostar plasează Utidava la est de Carpa� şi că datează din epoca provinciei Dacia, între anii 1 06- 1 50
(N. Gostar, Toponimia antică a Moldovei, în SCSBacău, 1 974, p. 38). Interesant este că un document din 2
februarie 1582 numeşte dnunul mare al Oituzului "Via Uthos" (Andrei Vercss, Documente privitoare la
istoria Ardealulu� Moldovei şi Ţării Româneşti, voi. Il, Bucureşti, 1930, p. 204, 224-225). Rezultă că în
secolele II-III d.Hr. aici locuiau Urii, cu aşezarea lor Utidava, de la care apa şi dnunul pe care circulau au purtat
" "
numele de "drumul utilor , "via Uthos sau ,,Drumul Oituzului".
8 Vasile Pârvan" inceputurile vieţii romane la gurile Dunării, Bucureşti, 1 974, p. 50-5 1 , 85; idem, Getica,
�· I l , 61..{)2, 159: _

Şt localitatca Ottuz, componentă a c. Breţcu,j. Covasna, a aparţinut în trecut Moldovei. In anii 1 538-1 539 turcii
supraveghea� de Mihail Beg ridicau aici o cetate, care la 16 septembrie 1 538 em nwnită "Castelul Oithoi'. De
asemenea, în 1539 şi judele Braşovului Hans Hirscher recunoaşte stăpânirea voievodului Ştefan Lăcustă asupm
Oituzului, vămii şi cetă�i arondată Târgului Secuiesc (Sekely okleveltar, vol II, Cluj, 1 876, p. 5 1 , nr. CCLXXII;
Radu Constantinescu, :vloldova şi. Transilvania în vremea lui Pctm Rareş, relaţii politice şi militare
(1527-1546), Bucureşti, 1 978, p. 1 0 1 - 1 02); principele Gabriel Bcthlen ( 1 6 13- 1 629) îl restaurează şi, probabil îl
extinde. Semnificativă este poziţia lui Vasile Lupu din 1 2 aprilie 1 642: "cetatea pe care a tăcut-o Ia Oituz
răposatul întru Domnul Gabriel Bethlen, şi aceea este pe pământul Moldovef'. Apoi interogativ continuă
"dacă 1-a dat (petecul acela de pământ) Domniilor Lor vreun voevod, s-o spună, să ştiu şi eu ce să fac"

http://www.cimec.ro / http://cmiabc.ro
1 26 Gheorghe Burlacu

Pasul şi drumul Oituz au avut un rol important în istorie, atât pentru Moldova cât şi
pentru Transilvania. Un militar, fm observator al realită�lor zonei, consemna în anul 1910
următoarele opinii: ,,Din câte trecători au Carpaţii Moldove� Aceia a Oituzului a avut
cel mai important rol în evenimentele petrecute Între Moldova deoparte şi Ardealul
de alta". Când extinde aprecierea şi la alte căi de comunica�i adaugă: ,,Deşi alte drumuri
ale Carpaţilor sunt mai apropiate de Suceava, vechea capitală a Moldove� cu toate
acestea invaziile militare din Transilvania au unnat, mai toate, calea OituzuluL Tot
aceiaşi consideraţiuni au făcut şi pe voievozii Moldovei a alege ca drum de năvălire
În Ardeal tot valea Trotuşulu� şi Îndeosebi valea Oituzului" 10 •
Observaţiile interlocutorului nostru sunt pertinente şi faptele istorice le confinnă.
Invazia mongolă din anii 1 24 1 - 1 242 a afectat profi.md şi viitoarea Moldovă. O
armată tătară comandată de Bochetor în cursul lunii martie a trecut râul Siret şi a fost
întâmpinată de o oaste locală. Apoi a fost atacată şi distrusă episcopia curnană, după care
armata a putut trece Carpaţii Orientali prin pasul Oituz, sau alte trecători din zonă,
11
Ghimeş, Uz • Trecătorile au fost închise şi blocate de către români şi secui, iar după
retragere au fost din nou blocate . În veacul stăpânirii tătare au mai fost şi alte atacuri.
12
Regele Ungariei, Carol de Anjou, întreprinde împotriva tătarilor o primă expedi�e
în anul 1 324. Campania a fost condusă de Phynta de Mende, fiul lui Samuil, care înainte
de 12 august a ajuns în ţara tătarilor, făcând de strajă nouă şi regatului nostru" ,
13
"
precizează regele maghiar. Peste Carpa� se prinsese un cap de pod, s-a constituit o marcă
de apărnre în zona de peste cwnpăna munţilor, în p�le Trotuşului, căci atacul a fost din
p�Ie secuieşti.
S-au acumulat opinii pentru a sus�e şi că expedi�a care avea să-I aducă pe Dragoş
descălicătorul" a pornit din secuime şi prin pasul Oituz au descins pe teritoriul
"
Moldovei. Se ştie că secuii hărţuiau mereu pe tătari. Ludovic de Anjou întreprinde de pe
teritoriul Transilvaniei o primă mare expediţie, începută în februarie 1 345. Voievodul
Transilvaniei Ştefan Lackffy, cu nobili secui şi cu o oaste puternică, a atacat pe duşmani în
zona pasului Oituz, acţiune soldată cu prinderea şi decapitarea prinţului Athlamos,
cumnatul hanului tătar. Astfel că la sfarşitul anului 1 346, se pare că sudul Moldovei era
eliberat de domina�a tătară, iar Dragoş şi înso�torii săi vin ca înalţi dregători regali tot prin
pasul Oituz 4 . În aceste condiţii, în partea de jos a Moldovei s-a creat, după expresia lui
1

(Andrei Veress, op.cit, voi. X, Bucureşti, 1 938, p. 1 14- 1 19). În anii wmători răşluirea teritorială continuă
(Gheorghe Burlacu, Bourul Moldovei - semn de hotar, în AllAI, XXXI, 1994, p. 535-538).
10
Maiorul Ernest G. Solcănescu, Studii geografice militare pe valea Trotuşului, Bucureşti, 1 9 1 O, p. 2 1 .
11
Victor Spinei, Moldova în secolele XI-XIV, Bucweşti, 1 982, p. 1 6 1 - 1 62. Aurel Decei, alt cercetător al
problemei, presupune că Biiri, alt comandant tătar, ar fi trecut prin pasul Oituz în cârnpia Bârsei; în Relaţii
româno-<lrientale, Bucureşti, 1 978, p. 202-203.
12
Victor Spinei, op.cit., p. 1 6 1 , 1 80, nota 34.
1 3 DIR C, Transilvania, XIV, voi. Il, 287, 293; Victor Spine� op.cit., p. 1 77-1 78, 1 86, nota 1 78; ALI. Gonţa,
Afinnarea existenţei statului moldovean în luptele dintre catolici şi ortodocşi până la întemeiere.
Voievodatul lui Dragoş, în MMS, an XXXVI, nr. 9-12, p. 565-566.
14 Ştefan S. Gorovei, Dragoş şi Bogdan, Bucweşti, 1 973, p. 84; idem, ÎOdreptări cronologice la istoria

Moldovei din veacul al XIV-lea, în AliAJ, X, 1 973, p. 106; idern, Întemeierea Moldovei, Iaşi, 1997, p. 84;
Sergiu Iosipescu, Drumuri comerciale în Europa centrală şi sulkstică şi însemnătatea lor politică (secolele

http://www.cimec.ro / http://cmiabc.ro
Ocolul domnesc Trotuş (sec.XV-XIX) 127

N . Iorga, ,,feuda lui Dragoş" ca "un zăgaz militar"1 5 împotriva tătarilor. Reînfiinţarea
episcopiei Milcoviei în locul celei cumane nu ar fi fost posibilă fără această primă
eliberare de teritorii 1 6• Feuda lui Dragoş, identificată cu Câmpul lui Dragoş, spre sud-vest
era vecină cu Ocolul Trotuş.
În a doua jumătate a lunii ianuarie 1 395 pasul Oituz, după opinia noastră şi Uzul şi
Ghimeşul, au fost fortificate şi apărate pentru a rezista armatei lui Sigismund de
Luxemburg, care ajutat de secui încerca să supună Moldova Copleşi� de adversari,
moldovenii se retrag, Sigismund ajunge la Piatra lui Crăciun, la Cetatea Neamţului şi
neputând să le cucerească, la 5 februarie 1 395 este înfrânt lângă satul Ghindăoani-Neamţ.
Campania s-a încheiat cu un eşec militar şi politic 1 7•
De asemeni, Bogdan al II-lea, tatăl lui Ştefan cel Mare, pe la Oituz ori Ghimeş a
intrat în toamna anului 1449 în Moldova, îndreptându-se spre Suceava1 8•
În toamna anului 1467, la 1 1 -12 noiembrie, regele Matei Corvin cu o armată de
vreo 40.000 de oşteni se îndrepta spre pasul Oituz. Acesta era întărit puternic şi apărat,
arbori şi stânci blocau calea. E posibil ca la deblocarea căii să se fi purtat hărţuieli şi lupte.
La 1 3 noiembrie regele pătrunsese în Târgu Trotuş, pentru ca la 1 9 ale lunii să se afle la
Bacău 1 9 . Urmărea să ocupe Moldova şi să-I înlocuiscă pe Ştefan cel Mare.
Erau motive suficiente pentru ca în anul următor, 1468, în luna aprilie, Ştefan,
probabil, tot prin pasul Oituz, Uz şi Ghimeş, în fruntea a 1 .800 de călăreţi, să pătrundă în
Transilvania. Ureche, cronicarul, face sublinierea expresă: "multă pradă şi robie şi
ardere au tăcut În Ţara săcuiască' .2°, încercând să-I prindă pe Petru Aran, ucigaşul
tatălui său. În anul următor, în iunie 1469, face o nouă incursiune în părţile secuieşti,
posibil tot prin pasurile Ocolului domnesc Trotuş. Urmează apoi o altă incursiune la secui,
tot în vara acestui an, când Petru Aran este prins şi decapitar 1 •
Peste şapte ani, la 1476, pasul Oituz era blocat şi apărat, de data aceasta dinspre
Transilvania. La 1 6 august oastea căpitanului Ştefan Bathory, de vreo 30.000 de oameni,
se afla la Breţcu, în preajma pasului Oituz, pentru a opri pe turci să pătrundă în
Transilvania. Aceştia, împreună cu Basarab cel Bătrân zis Laiotă, după episodu1 luptei de
la Războieni, se îndreptau spre pasul Oituz, vrând să prade în ţara vecină. Aflându-se că o
armată puternică îi aşteaptă de partea cealaltă, au început să se retragă, urmându-şi

XIV-XVI), în AliAJ, XIX 1 982, p. 274; Maria Magdalena Sz.Ckely, Familii de boieri din Moldova de origine
transilvăneană (secolele XIV-XVI), în ArhGen, 1 -2, 1994, p. 97-98.
15
N. Iorga, Istoria Românilor, voi. III, Ctitorii, Bucw-eşti, 1 93 7, p. 204-205.
16
DRH, D. Rela�i între Ţările Române, voi. 1, BUCilleŞtÎ, 1 977, nr. 22, din 4 octombrie 1332 şi 34, din 29 martie
1 347.
17
N. Grigomş, Ţara românească a Moldovei de la întemeierea statului până la Ştefan cel Mare
(1359-1457), Iaşi, 197K p. 67-69.
18
Vasile PfuVan, 1 Alexăndrel vodă, luptele sale dintîi şi domnia lui Bogdan vodă (1448-1451), în Studi de
istorie medievală şi modernă, Bucw-eşti, 1990, p. 80.
19
Nicolae Grigoraş, Moldova lui Ştefan cel Mare, Iaşi, 1 982, p. 75.
20
Ibidem, p. 88; Grigore Ureche vomicul şi Simion Dascălul, Letopiseţul Ţării Moldovei până la Aron Vodă
(1359-1595), Craiova, 1 934, p. 33.
21
Vasile Pfuvan, Relaţiile lui Ştefan cel Mare cu Ungaria, în vol.cit., p. 1 5 1 - 1 52; Nicolae Grigoraş, op.cit,
p. 88; Radu Constantinescu, op.cit, p. 3 1 -33.

http://www.cimec.ro / http://cmiabc.ro
1 28 Gheorghe Buriacu

22
stăpânul, pe Mahomed al II-lea .
După o estompare de peste o jumătate de secol, din nou trecătoarea Oituz revine în
actualitate sub aspect militar, de data aceasta în domnia lui Petru Rareş. La 29 ianuarie
1 529, Petru vodă, prin pasul Oituz, trecuse în Scaunele secuieşti, pedepsindu-le şi
provocându-le mari pagube. Domnul Moldovei urmărea să aibă "o poartă deschisă" prin
pasurile Ocolului pentru supunerea întregii Transilvanii23 . Între 8 şi 9 februarie, Rareş
revine în Moldova, probabil tot prin pasul Oituz. De asemenea, în vară două armate
moldovene s-au alăturat regelui Zapolia împotriva partizanilor lui Ferdinand de Habsburg.
Astfel că, în timp ce Efrem Huru, pârcălab de Neamţ redobândea Ciceul, cea de a doua,
constituind grosul oastei moldovene, cam de 50.000 de oameni, condusă de pârcălabul de
Roman, Nicoară Grozav, la 5 iunie pătrunde pe "drumul de jos" prin trecătoarea Oituz în
2
secuime. La 14 iunie s-au ridicat şi secuii cu arme alăturându-se lui Rareş 4•
Importanţa strategică a pasului peste mun�i Oituz a devenit şi mai evidentă în vara
anului 1 539. o relatare din 7 iulie face sublinierea că vama de la Oituz este străjuită de o
cetate care începuse a fi ridicată în acele zile, sub privegherea turcilor lui Mihai Beg, care
25
şi jefuiau nestingheri� în zonă •
Petru Rareş, în a doua domnie, s-a supus so�i şi a început să îndeplinească
obliga�ile faţă de Poarta otomană Astfel că la 25 iunie 1 541 avangarda armatei
moldovene, sub comanda lui Şeptilici, trecu straja de la pasul Oituz şi apăru la Breţcu. În
zilele următoare circa 1 5.000 de călăre� trecuseră în secuime şi au prădat timp de trei zile,
până la 27 iunie. La 29 ale lunii tabăra era aşezată în Scaunul Kezdi26 . Nerestituirea
cetă�lor ardelene lui Petru Rareş, îl determină· pe acesta ca în anul următor, 1 542, să
recurgă la o nouă interven�e armată Astfel, Ia 1 7 septembrie, Domnul cere secuilor ,,să-i
Îndrepte şi să pregătească drumul până la jumătatea Oituzulu� să arunce pietrele
mari şi trunchiurile' .27 din cale. Astfel că, la 9 octombrie, Petru vodă cu o oaste formată
din căi� şi pedeştri trecuse prin Bacău, iar la 16 ale lunii se afla la Târgu Trotuş, unde
2
sosise şi artileria, carele de oaste şi proviziile 8 . Peste cinci zile, la 21 octombrie, Rareş
pătrunde prin strâmtoarea Oituz în Ţara secuiască, rămânând până după 24 octombrie29 .
La 30 noiembrie 1542 Rareş, prin nord, revine în Moldova întorcându-se la Suceava
Urmaşul lui Petru vodă, Iliaş Rareş ( 1 546- 1 55 1), în anul 1549 întreprinde o
campanie prin Oituz spre Braşov până la Talmaci şi Saş-Sebeş pentru a elibera pe Isabela
30
şi fiul ei, Ioan Sigismund, de sub asediul lui Martinuzzi la Alba Iulia . Ştefan Rareş
( 1 55 1 - 1552) continuă şi el aceeaşi politică restrictivă, cu pasurile închise spre Ardeal.

21 Vasile Pârvan, op.cit., în volcit., p. 1 7 1 ; N. Iorga, Istoria lui Ştefan cel Mare, 1 %6, p. 1 49-1 50.
23 Radu Constantinescu, op.cit., p. 3 1 ; Nicolae Grigornş, (Petru Rareş) Precursor al lui Mihai Viteazul, în voi.
Petru Rareş, Bucureşti, 1 978, p. 93.
24 L Ursu, Petru Rareş, Bucureşti, 1 925; Alexandru L Gonţa, Legăturile economice dintre Moldova şi

Transilvania in secolele XIII-XVII, Bucureşti, 1989, p. 1 1 8.

25 Radu Constantinescu, op.cit., p. 101- 102.
26
r. Ursu, op.cit., p. 126; Alexandru L Gonţa, op.cit., p. 1 26; Radu Constantinescu, op.cit., p. 1 09.
27 L Ursu, op.cit., p. 8 1 .
2 8 Hwmtmlki, XV, 1, p. 42042 1 , nr. OCCLXXX; Ibidem, Il, 1 , p. 235-236, nr. CCIV.CCV.
29 1. Ursu, op.cit., p. 8 1 .
30 Gh. Şincai, Hronica românilor şi a mai muhor neamuri, în idem, Opere, voi. n , Bucureşti, 1 969, p . 225.

http://www.cimec.ro / http://cmiabc.ro
Ocolul domnesc Trotuş (sec.XV-XIX) 1 29

Alexandru Lăpuşneanu (1 552-1561), cu o annată numeroasă strânsă la Bacău, se pregătea

să invadeze Ardealul prin pasurile Ocolului domnesc Trotuş3 1 • Peste doi ani, 1 556,
vornicul Ion Moţoc, cu 8.000 de călăre�, pătrunde prin pasul Oituz până la Braşov şi
împretmă cu oştile mtmtene altmgă pe imperiali instalând la Cluj pe Ioan Sigismtmd. De
asemeni, domnul face pregătiri intense şi la Târgu Trotuş să pătrundă în Ardeal pentru a-şi
recuceri feudele32. În a doua jumătate a anului, pasurile şi căile de comunica�i stmt
deschise, astfel că a fost posibil ca la iannarocul din 26 septembrie să fi fost şi
transilvăneni care au putut găsi boi, vaci, porci şi peşte33. În domnia lui Despot vodă
(1561-1563) pasurile Ocolului au stat mai mult închise. Alexandru Lăpuşneanu, revenind
la domnie ( 1 564-1568), redeschide căile d� comunicaţii spre Ardeal, încât la 12 decembrie
1 564 diacul Iacob din Târgu Trotuş era trimis la Alba, la Ioan Sigismtmd, iar la 1 9 ale
aceleiaşi luni ajtmge la laşi, venind din Ardeal, Ioan Vaida34. În timpul lui Ioan v �
( 1572-1 574) pasurile au rămas mai mult închise datorită evenimentelor politice din ţară. In
timpul lui Petru Şchiopul se redeschid pasurile, căci la 1 8 februarie 1 582 se circula pe "via
Uthos", drumul mare de la Oituz. În 1 585 vameşul de la Trotuş era autorizat să facă
pentru domnie, la bistriţeni, ,!} care tari
şi 6 trăsuri"35.
Aron Tiranul în prima şi cea de a
doua domnie ( 1 59 1 - 1 592, 1 592-1 595) încearcă să ţină deschise căile de circulaţie spre
Ardeal.
Venit domn al Ţării Româneşti ( 1593), Miliai Viteazul schimbă opţiunile şi în
celelalte două ţări româneşti, creîndu-se tm front antiotoman. Aşa se face că în toamna
anului 1 595 în Moldova erau doi domni, tmul în scatmul de la Suceava, Ieremia Movilă, şi
Ştefan Răzvan cu vecinii la Târgu Trotuş36• În timp, Ieremia Movilă îşi consolidă poziţia
şi redeschide circulaţia şi spre Ardeae7• În toamna anului 1 599, . la 21 noiembrie, întreg
teritoriul Ardealului trece sub autoritatea lui Mihai Viteazul. Trecătorile spre Ocol sunt
închise38• În primăvara următoare se are în vedere ocuparea Moldovei, pregătindu-se în
acest sens trei coloane în taberele din Ardeal. În cea din Prejmer şi cea de lângă Braşov se
aflau forţe ce vizau trecătorile spre Ocolul domnesc Trotuş. Componenţa taberelor arată că
deja o parte din moldoveni trecuse de partea lui Mihae9•
Prin pasul Oituz, la 1 mai, într-o zi de joi, coloana lui Mihai Viteazul, estimată Ia
tm efectiv de 20.000 de pedeştri şi 8.000 d� călăre�40, cu 24-37 de ttmuri, a început se să
scurgă prin strâmtori către Târgu Trotuş. In ziua următoare, vineri 2 mai, avangarda se

31 Alexandru I. Gonţa, op.cit, p. 143; Andrei Veress, op.cit, voi. I, Bucureşti, 1 929, p. 225.
3 2 Hunmmlki, XV, 1 , p. 536-537.
33 Alexandru I. Gonţa, op.cit, p. 1 50.

34 Hunntm�ki, XV, 1, p. 61 1 , nr. 1 140; vezi şi DIR, XVI, voi. U, nr. 1 67.
�: Andrei ven:ss, op.cit, voi. U, Bucureşti, 1 930, p. �24-225; Hunntmlki, XV, 1, p. 696-697, nr. 1 282.
_
Hunntm�ki, XV, 1, p. 733, nr. 1 350, scnsoare errusă în Baia la 12 septembrie către bistriţeni.
7
3 lbidem, p. 737, nr. 1376.

38 Ibidem, XII, 1, p. 614-615; Ibidem, II, p. 624-626, 666-67 6 , 668-669 şi alte documente tot în acest volum.
39 La Prejmer se aflau 1425 de călăre� conduşi de căpitanii Mârza cel Mare şi Mârza cel Mic, Anghelache şi
Lupul hotnogul. De asemeni, căpitanul Miclăuş şi Dumibu hotnogul mai comandau al� 1 500 de moldoveni
F Cihodaru, Campania lui Mihai Viteazul în Moldova, în CI, serie nouă, V, laşi, 1974, p. 1 34).
0 Alexanruu 1. Gonţa, Campania lui Mihai Viteazul în Moldova, în voi. Studii de istorie medievală, laşi,
1998, p. 363. După datele polone coloana lui Mihai ar fi avut 1 7.000 de pedeştri (ilie Corfus, Mihai Viteazul şi
Polonii, Bucureşti, 1 938, p. 93-94; P.P. Pamaitescu, Mihai Viteazu� Bucureşti, 1 936, p. 1 84).

http://www.cimec.ro / http://cmiabc.ro
1 30 Gheorghe Burlacu

încaieră cu secuii care apărau oraşul, iar unii mercenari şi haiduci flărnânzi încep să prade,
să jefuiască, să incendieze sate din zonă: Dănnăneşti, Brătuleşti şi Floceşti4 1 , sate care
făceau parte din Ocol. S-au adăugat şi ploile de primăvară care au făcut ca apele râurilor să
crească mult. Oricum, după unele aprecieri, până la 4 mai stil nou toată coloana se
scursese din Ardeal în Moldova. Dacă la 6 mai Mihai se afla Ia Bretcu42• în ziua
următoare îl găsim Ia Târgu Secuiesc43, iar Ia 8 mai a trecut cununa �un�Ior spre
Moldova, întâi cu carul şi apoi călare. O a doua coloană, comandată de Pătraşcu, fiul lui
Mihai, compusă în cea mai mare parte din munteni, a făcut jonctiunea pe valea Trotuşului
'
cu coloana comandată de Mihai Viteazul44. În ziua următoare, 9 mai, Mihai luând-o pe
valea Tazlăului, apoi pe cea a pârâului Răchitiş45, a ajuns Ia po�le Bacăului. Într-un
hrisov dat din Iaşi Ia 27 mai1 600, el se intitula domn al Tării Româneşti şi Ardealului
"
şi Moldovei'"'6. În toamna aceluiaşi an, Ia 1 O octombrie,' hatmanul de câmp, polonezul
Zolkiewski, relata despre drumul şi pasul Oituz că era ,,foarte Îngust şi pe lângă aceasta
şi stricat, fiind de curând înfundat cu trunchiuri de copaci şi Întărit cu ajutorul
secuilor ce ţin cu Mihai'"'7 .
*

Când Moldova şi-a căpătat şi autoritatea statală a stabilit Ia hotare şi pe principalele

căi de acces vămi şi puncte de străji. Răşluirea de teritorii, atacuri neprevăzute, prădăciuni,
fuga tâlharilor şi câte altele au impus serviciul de pază permanentă Ia hotarele ţării - străji
-, instituindu-se totodată şi vămile. La 8 octombrie 1408 Alexandru cel Bun statornicea
aşezământul vămilor de la Bacău, de Ia Trotuş şi nu munai. De asemenea, importantul
document atestă şi func�onarea unui aşezământ al străj ilor. Domnii următori: Ilie, Ştefan,
Roman, Petru Aron şi în mod deosebit Ştefan cel Mare men� şi amplifică aceste
dispozi�i4 8 .Letopiseţul anonim al Moldovei face sublinierea că Ştefan în august 1497
,,a Întărit şi a orânduit o straje... la vadul de la târgui Cernăuţilor" împotriva leşilor.
La 27 ale aceleiaşi luni credincioşii slujbaşi de Ia fruntarii ,)-au adus de la straje 6 1eşi'"'9 •
Cei care asigurau paza marginilor ţării se numeau străjeri, fiind organiza� pe
puncte de strajă. Aşa de pildă Ia 12 iulie 1415 satul Oprişeni (ţ Neamţ) asigura paza pe

4 1 C. Cihodaru, op.cit., p. 1 35; DIR, XVII, voi. II, nr. 262, docwnent din 28 martie 1609, deci e mai târziu, dar
ateStă că satele din Ocol au avut de suferit "când a venit Mihail voevod... cu Ungurii şi cu Muntenii şi toată
oastea lui şi au robit şi au stricat ţara noastră".
42 '
Hunnuzaki, IV, I, p. 45.
43 C. Cihodaru, op.cit, p. 1 35

4-1 Ibidem; rezultă şi din documentul citat mai sus (DIR, XVII, voi. Il, nr. 262, vezi şi nr. 41 ).
45
Harta M.StMj. se. 1 : 100.000, pl. Bacău consemna în anii 1 894- 1 895 la nord de s. Turlui D. Viteazul, iar
mărturii ale localnicilor spun că în malul pârâului Răchitiş apar la ponorâri resturi de oase umane. D. Viteazu e
consemnat şi în Harta anexă la lucrarea Bacău! istoric de dr. Constantin V. Dimitriu, Buctm:Şti, 1936.
46 DIR, XVI, voi. II, nr. 352.
47 Călători străini..., voi. IV, Bucureşti, 1 972, p. 2 1 8.
48 M. Costăchescu, Documente moldoveneşti înainte de Ştefan cel Mare, voi. II, Iaşi, 1932, p. 2 15, 2 16, 22 1 ,
789.
49
Ibidem; Ioan Bogdan, Documentele lui Ştefan cel Mare, voi. II, BucW'eŞti, 1 91 3, p. 279.; Hunnuzaki, XV,
I, nr. IX, L, CXXXVIll, CCXXIX; Cronicile slavo-române din secolele XV-XVI, publicate de Ioan Bogdan,
Bucureşti, 1 959, p. 1 1. 20.

http://www.cimec.ro / http://cmiabc.ro
Ocolul domnesc Trotuş (sec.XY-XIX) 131

direcţia Masivului Ceahlău, cei din Borleşti ţineau straja pe râul Tazlăul Mare50. În
secolele XIV-XVII paza fiuntariilor ţării nu constituia ca mai târziu un cordon neîntrerupt
de străji, ci era formată din puncte de pază plasate de obicei pe căile de acces, pasuri sau
trecători, dintr-o parte într-alta. În părţile Trotuşuluifără îndoială că cea mai importantă
trecătoare spre Transilvania era aceea a Oituzului, cunoscută şi ca pasul Oituz.
O imagine swnară a strajei şi pasului Oituz este consemnată la 1 5 87 într-o rela�e
de călătorie a lui Ioan Czimor Decsi de Barania din Braşov, care a călătorit prin mai multe
localită� din Moldova. După o zi şi jumătate de mers cu întreaga solie au ajuns "către
prânz la nişte colibe aşezate în trecătoarea (Oituzului - n.ns) însăşi a Carpaţilor, în
care paznicii orânduiţi anume obişnuiesc să cerceteze cine sunt cei ce trec şi pentru
ce pricină (trec) din Moldova în Transilvania sau din Transilvania în Moldova". Iar
despre drum consemnează că "din cauza ocolişurilor şerpuitoare ale râului foarte
repede al Oituzului pe care a trebuit să-I trecem de câte trei, câte cinci, sau de mai
multe ori'.5 1 • Peste 125 de ani, la 1 7 1 2, din luna martie avem o altă consemnare făcută de
un ofiţer aflat în solda regelui Suediei, Carol al XII-lea, von Wiesmantel, care consemna
în jurnalul său că ,,în
satul moldovenesc Grozeşti stăteau posturile de pază ce vegheau
şi apărau trecătoarea, iar la intrarea în munţi pe râul Oituz este un han pe lângă
care s-a făcut un corp de gardă şi o barieră cu o poartă păcătoasă, unde stau
avanposturile şi supraveghează trecerea din Transilvania în ţara aceasta'.5 2 .
Paza sau straja acestei importante trecători pc la jumătatea secolului al XVll-lea o
�eau locuitorii din Măneşti, Bahna şi Grozeşti, sate domneşti ca fiind "cele mai de la
margine, la hotarul Transilvaniei înspre Corona sau Braşov". Sursa documentară mai
face sublinierea că locuitorilor acestor sate le "este încredinţată grija străjuirei şi a
păzirii graniţeloru ca să examineze cu îngrijire pe cei ce esu ori intră la hotarele
Moldovei'.53 . La 1 5 martie 1 676 un document men�onează şi hotarul unguresc pe Oituz,
unde se aflau paznicii care returnau în ţară pe un răufăcător fugar4. Iar din cartea de
apărare a străjerilor din Comăneşti şi Dărmăneşti, din 3 noiembrie 1 734, dată de
Constantin vodă Mavrocordat, aflăm cum era organizat şi punctul de strajă de aici. Un
oarecare Sava era vătaf de străjeri, el ţinea pecetea, iar punctul asigura legalitatea trecerii
spre Ţara Ungurească. Călătorul respectiv purta la el o legitima�e numită pecetluitură pe
care Sava o ştampila, certificare că putea să treacă prin punctul de strajă Comăneşti. Straja
"el au avut obicei vechi de punea pecetea străjii pe
de aici însă era mult mai veche, căci
pecetluituri şi lua câte doi bani de pecete", bani care se împărţeau între pârcălabul de
Bacău, vameş şi vătaful de strajă55. Dimitrie Cantemir în Harta sa din 1 73 7 consemna
"
pasul Oituz cu numele de "straze . Peste 37 de ani, la 1774, trecătoarea era păzită de 1 32
de plăeşi din satul Grozeşti şi Târgu Trotuş56. Acestei importante căi rutiere i se mai
adăugau şi acelea de la Ghimeş şi Uz. Pe lângă toate acestea mai erau şi alte poteci şi

50 DRH, 1, nr. 4 1 ; CDM, II, nr. 484.

5 1 Călători străini-, voi. llJ, Bucureşti, 197 1 , p. 2 1 4, 2 12.
5� Ibidem, voi. VIII, Bucureşti, 1 983, p. 324.
5 J Codex Bandinus, p. U-LII, p. 35-36.

54 CDM, IV, nr. 252.

55 Condica lui Constantin Mavroconlat, edcit. şi vol.cit, p. 8, nr. 6.
5 6 Dimitrie Cantemir, op.cit, harta anex.'i; MEF, voi. VII/2, p. 336-338.

http://www.cimec.ro / http://cmiabc.ro
1 32 Gheorghe Burlacu

cărări şţiute nwnai de localnici, care, de asemenea, făceau legătura cu spa�ul transilvan.
In situa�i speciale pasurile şi toate trecătorile erau blocate, fortificate şi apărate de
corpuri de oaste specializate, aşa cwn s-a văzut mai sus.
Pasul Uz
Din totdeauna şi Uzu� llll mic râu, a mijlocit circula�a de pe valea Trotuşului pe
cea a Oltului, dintre Moldova şi Transilvania şi invers. Lung de 46 de km, Uzul izvorăşte
din Munţii Ciucului şi colectează apele de pe un bazin de circa 475 km2• Pe domului
drum al râului într-o oră se putea ajunge din satul Valea Uzului în satul Sânmartin
(s.c. j. Harghita), fiind calea cea mai scurtă între cele două provincii.
În domniile asociate ale lui Iliaş şi Ştefan (1436-1442) pe Uz şi pe Trotuş se aflau
satele Floceşti, Dărmăneşti şi Brătuleşti. E posibil ca o parte din armata lui Mihai Viteazul
din primăvara anului 1 600 să fi trecut din Ţara Bârsei şi Scaunele secuieşti în Moldova şi
prin Pasul Uz. Suportul docwnentar este din 28 martie 1 609, când strănepo�i lui lvănuş
Tătar căpătau o reconfinnare pentru satele men�onate mai sus. Cu această ocazie ei fac
men�unea expresă că"privilegille le--au pierdut când a venit Mihai voevod._ cu
Ungurii şi cu Muntenii._ şi au stricat ţara noastră".Surprinşi, în primele zile ale lunii
mai 1 600, de interven�a fulgerătoare venită de pe Trotuş în sus şi de pe Uz în jos
,)e--au pierdut',s7 •
proprietarii satelor au fugit, iar hrisoavele
Desigur, multe alte evenimente s-au derulat şi prin pasul Uzului fără a fi
consenmate undeva. Dărmăneştenii au fost străjerii şi vameşii plaiului dinspre
Transilvania prin pasul Uz, ocupa�e sau
"obicei vechi" după llll docwnent din 9
octombrie 1 72cJ8.
Într-un studiu din 1 8 1 3 geograful Marienburg men�onează în zona Ghimeş că
erau opt poteci care mijloceau circula�a pedestră sau călare. Preintre acestea este
·

men�onată poteca Caşinului Secuiesc ce urma Valea Uzului59.

Ca post de graniţă Uzul este semnalat în anul 1 840. Ulterior la obârşia râului s-a
format cătllllul Valea Uzului (c. Sânmartin, j. Harghita), care în anii 1 97 1 - 1 972 a fost
dislocat, luându-i locul un lac de acwnulare, Poiana Uzului.
Pasul Ghimeş, numit şi Trecătoarea secuilor
Este situat aproape de obârşia Trotuşului, traversează Mllllceii Ciucului, între
Mun�i Naşcalatului şi Munceii Ciucului de mijloc. A mijlocit de veacuri circula�a între
Moldova şi Transilvania şi invers.
În anii 1 605-1606 gâlcevile, furturile şi abuzurile dintre unii locuitori din
Comăneşti şi cei din Văcăreşti (ScalUlul Ciuc) luaseră o mare amploare. Căpitanul acestui
Scaun era sfătuit să intervină la Ieremia Movilă, căci ,,sărmanul norod neguţătoresc de
aici nu poate umbla în Moldova, le opresc averile, Îi supără fără pricină, Îi suduiesc,
îi batjocoresc, îi bat, îi pradă". Însuşi, ,,Haraga cel din ComăneştL- a vândut aici (în
Văcăreşti - n.ns.) în bâlciul din iarna trecută trei vaci", care erau furate tot de la
locuitorii din Ciuc60•

57 DIR, XVII, vol. II, 262

nr.

58 Condica lui Constantin Mavrocordat, ed.cit şi vol.cit, 7, 8, 9.

nr.

59 Pavel Bindcr, Drumurile şi plaiurile Carpaţilor orientali, în SAI, XX, 1972, p. 74.
60
Andrei Veress, op.cit, voi. VII, Bucureşti, 1 934, p. 286-288, nr. 247, 248.

http://www.cimec.ro / http://cmiabc.ro
Ocolul domnesc Trotuş (sec.XV-XIX) 133

Prin pasul Ghimeş s-a circulat frecvent, chiar dacă la început nu a fost dnun de
care. N. Iorga menţionează un dnun circulat prin pasul Ghimeş61 , iar Alexandru I. Gonţa
afinnă că cel de al III-lea dnun ce merge spre Transilvania peste Carpaţi este dnunul
Ghimeşului, qre ajunge la Comăneşti, cu o ramifica�e spre Târgu Trotuş. Autorul atrage
atenţia că dnunul de pe valea Tazlăului Mare-Moineşti-Comăneşti-Ghimeş, şi Comăneşti­
Trotuş, împreună cu vama Tazlăului sunt menţionate la 143 1 , dar nu au reţinut atenţia
istoricilor6 . Pasul şi dnunul sunt oficializate după ridicarea Cetăţii Ghimeş de către
Gabriel Bethlen la 1 62663, pe aici făcându-se schimburi negustoreşti, de comerţ culturale
şi umane. Legăturile cu Scaunele secuieşti, cu Miercurea Ciuc, cu Gheorghienii erau
directe şi aproape. La 1 657 călătorul Conrad Iacob Hitebrandt înd.reptându-se de la
Comăneşti (2 1 februarie) spre Miercurea Ciuc (22 februarie) a trecut prin Pasul Ghimeş
,,Am ajuns la o intrare îngustă - spune autorul - mai exact trecătoarea secuilor din
munţi..., pasul era însă prost păzit şi nimeni nu te întreba de unde vii şi încotro
mergi. Poarta ne-a deschis-o un român cu căutătură prietenoasă, care ne-a salutat
cu mâna. Am trecut deci călare ne"IDlpiedicaţi',(\4 • Cetatea ridicată în acest defileu, pe
un pinten muntos de 93 1 m care străjuieşte pe dreapta cursul gălăgios al Trotuşului, a
devenit o fortăreaţă de graniţă pe segmentul de circulaţie a Pasului Ghimeş. Masiva
construcţie, din piatră de râu şi carieră, ocupa o suprafaţă de 1008 m2, de formă
dreptunghiulară, cu ziduri de 1 ;2-1 ,5 m grosime, iar ruinele în unele locuri şi de 3 m. bupă
unele aprecieri cetatea a fost etajată, apoi i s-a dublat zidul de incintă cu încă 0,5 m, posibil
la restaurarea din anul 1 785, făcută de către armata austriacă65. În partea locului obiectivul
este cunoscut ca Cetatea Rak6czi66. Nu este lipsit de importanţă să men�onăm că în
Harta lui Dimitrie Cantemir din 1 737 pasul Ghimeş este consemnat ca o localitate (un
mic cerculeţ) Straze67• Pe partea opusă şi peste cursul râului Trotuş se află şi azi ruinele
fostului pichet de graniţă şi o frumoasă capelă cu hramul Adormirea Maicii Domnului,
ambele datând din anul 1 78i8.
Ştefan cel Mare, Petru Rareş, Alexandru Lăpuşneanu, Mihai Viteazul, Gheorghe
Ştefan, Vasile Lupu şi alţi domni ai Moldovei, precum şi voievozi şi principi ai
Transilvaniei au cunoscut şi trecut şi pe acest bătătorit dnun. Prin aceste părţi iscoadele lui

61 N. Iorga. Studii asupra Evului mediu românesc, Bucw-eşti, 1984, p. 180; idem, Istoria românilor, voi. m,
Bucw-eşti, 1993, p. 24, 40 (de la gerrnanul gems = cerb).
62
Alexandru I. Gonţa, Legăturile economice..., p. 39, 42, 44.
63 Ioan Şandru, Constantin Toma, Nicu Aur, Oraşele trotuşene, II, Bacău, 1989, p. 78, dată incertă deoarece mai
avem şi o altă datare a cetăţii, vezi mai jos.
64 Călători străini.-, voi. V, p. 602.
65
Vezi fişa monwnentului din 7 iunie 1953, p. 2. unde se subliniază că a fost restaurată în parte.
66
Ibidem; ,Rak6czy var". Dimensiuni: lungime 48 m, lăţime 21 m, ruine 3 m, pentru accesul dificil s-au
,

amenajat în a doua jwnătate a sec . XIX, 1 37 de trepte ce duc la cetate. După opinia noastră fişa citată este
completată competent: subliniază că lucrările de fundaţii au început la 28 noiembrie 1698 şi cetatea a fost
tenninată în 1 725, că a fost făcută din ordinul gen. Rabutin va o fortărea(ă de grani(ă pe defileul îngust al
Trotuşului. Ca sursă autorii citeazA pe Orbân Balass, Descrierea regiunilor secuieşti, 1 868, şi o altă lucrare,
Descrierea regiunilor secuieşti, din 1 695 şi 1770.
67 Dimitrie Cantemir, op.cit, şi harta anexă; G. Vâlsan, Harta Moldovei de Dimitrie Cantemir, în ARMSJ,
seria a ill-a, tom VI, mem 9, Bucureşti, 1 926, pl. 1, 2, Harta Ungariei.
68
Fişe şi proces verbal de constatare din anii 1963 (25 martie), 1 983 (5 noiembrie).

http://www.cimec.ro / http://cmiabc.ro
1 34 Gheorghe Burlacu

Ştefan au putut să-I captureze pe Petru Aron, iar armatele lui Rareş au trecut şi pe aici
pentru a ocupa şi controla aproape întreaga Transilvanie. Lăpuşneanu, la sfarşitul lunii mai
1 558, trece prin pasul Ghimeş şi execută o incursiune de constrângere a sultanului şi a
reginei lsabela pentru a căpăta Ciceiul şi Cetatea de Baltă69. Mihai prin potecile, pasurile şi
dnunurile din aceste părţi a năvălit şi i-a căzut în spate lui Ieremia Movilă, iar Gheorghe
Ştefan a reuşit să-I înlăture cu ajutor transilvan pe Vasile Lupu. În
timpul Răscoalei lui
Horea ( 1 784-7 1 85) românii de pe graniţa Moldovei din satele: Lunea Ghimeşului,
Frumoasa, Lăzarea, Tulgheş ş.a., pregăteau o masivă intervenţie de vreo 30.000 de români
din Moldova care voiau prin pasul Ghimeş să năvălească în Trei Scaune70. Cercetări mai
recente arată că numeroase puşti şi pistoale din zonă proveneau de dincolo de munti,
' din
Moldova7 1 •
Molimele din ţările vecine au impus servicii de carantină la principalele căi terestre
şi fluviale - trecătorile, vadurile. Astfel, la 1 8 septembrie 1 779 este semnalată carantina şi
de la Ghimeş-Palanca.
Straja, ca instituţie feudală şi menţionată de Dimitrie Cantemir ( 173 7), reprezenta
pe locuitorii satului Comăneşti care făceau de strajă, de pază, la pasul Ghimeş. Satul Straja
situat la nord de satul Asău (c. Asău, j. Bacău) şi nu departe de pasul Ghimeş reaminteşte
începând din 1 892 şi până astăzi de această instituţie şi de obligaţia locuitorilor din zonă de
a păzi hotarele ţării. La recensământul populaţiei din această zonă, din anul 1 774, la Straja
sunt catagrafiaţi 1 35 de plăieşi din Comăneşti, cărora li se mai adaugă şi 28 din satul
Plopu, ascultători de căpitanul Sandu72. De asemeni, privit şi din Transilvania pasul
Ghimeş prezintă aceeaşi importanţă. Astfel, Vasile Pârvan este de părere că o parte din
oştile lui Matei Corvin de sub conducerea lui Giskra au pătruns prin pasul Ghimeş în valea
Trotuşului pentru a-1 bate şi înlocui pe Ştefan73. Mai adăugăm la aceasta doar un singur
exemplu: în vara anului 1 5 1 9, înainte de 4 iulie, un număr de secui, probabil prin pasul
Ghimeş, trec şi pradă mănăstirea Tazlău ,,şi au luat toată averea mănăstirească şi
odăjdille J.i vasele bisericii şi au tăiat şi au rupt privilegiile" satelor Borileşti şi
Dragoteşti 4• Aşadar, se cuvenea ca şi Moldova să fi luat măsuri pentru paza acestei
trecători.
Mai trebuie să reţinem că şi prin trecătorile Ciobănuş şi Slănic s-a circulat între cele
două provincii istorice româneşti. Pe valea Ciobănuşului era dnunul cel mai direct şi
aproape între Cornăneştii de pe Trotuş şi Miercurea Ciuc de pe Olt. În
a doua jumătate a
secolului al XVII-lea şi pe aici au venit tătarii în Ciuc ( 1 661), iar:, umanistul Ioan Căian
deseori pe această cale a bătut dnunul spre Bacău şi îndărăt In secolele XVII-XIX
transilvănenii pe acest dnun aduceau din Moldova grâne şi vin. Taxa vămii era percepută
de Oficiul tricesirnal din Frumoasa, căruia îi erau subordonaţi şi străjerii (plăieşii) secui

69 Vezi nota 6 1 .
7 0 Ştefun Meteş, E migrări româneşti din Transilvania în secolele XIII-XX, Bucw-eşti, 1977, p . 144, 160.
7 1 Ion Ranca, în Maglst, nr. 3, 197 1 , p. 97-98.

7� MEF, voi. VJV2,p. 3 1 7-3 1 8.

73 Vasile Pârvan, op.cit, în voLcit., p. 143; de asemeni, autorul este de părere că în 1449 Bogdan al II-lea ar fi
venit în Moldova ,,pe la Oituz ori pe la Ghimeş" (Ibidem, p. 80.)
74 Ambele sate in �nutul Neamt (DIR, XVI, 1, nr. 1 30).

http://www.cimec.ro / http://cmiabc.ro
Ocolul domnesc Trotuş (sec.XV-XIX) 1 35

care asigurau paza acestei trecători75 •

La sfârşitul secolului a l XIX-lea se produce o adevărată răsturnare a căilor de
circulaţie din zonă. Drumul de fier, calea ferată şi şoselele pietruite au preluat cea mai
mare parte a transportului rutier clasic făcut cu carele. Unele pasuri şi poteci s-au
abandonat, iar altele s-au modernizat.
Evenimentele din anii 1 9 1 6- 1 9 1 7, chiar dacă depăşim limita cronologică a
studiului nostru, vin să confirme cele afirmate. În Marele război pentru întregirea
României pasurile din Ocol au intrat în istorie ca bătălia trecătorilor" Moldovei.
"
Acestea au fost transformate cu trupurile ostaşilor români în stânci, de care atacurile
duşmane se pnlbuşeau. Luptele din Valea Trotuşului, a Uzului, a Oituzului (Măgheruş,
Hârja, Cireşoaia, Coşnea ş.a.) din zilele de 1 1-27 octombrie 1 9 1 7 au dus la pnlbuşirea
planurilor duşmane, căci pe înălţimile ce dominau poarta Oituzului" s-a înscris cu
"
sângele zecilor de mii de morţi ,,Pe aici nu se trece", sintagmă intrată în istorie.

Compoziţia etnică a populaţiei Ocolului

Sub raportul compozi�ei etnice localită�le Ocolului au cunoscut, îndeosebi, sporul
popula�ei autohtone - româneşti , dar şi a elementelor stnline, unguri, germani (saşi),
-

greci, evrei, armeni ş.a. care s-au adăugat în timp şi spa�u.

Documentele din veacul al XIII-lea atestă în zonă pe vlahi (români), curnani,
unguri, teut?ni (germani, saşi) şi tătari76, iar peste arcul Carpa�lor şi pe secui, saşi şi
pecenegi77• In veacul următor, al XIV-lea, expedi�ile de ripostă şi cuceriri din anii 1 324,
1 343, 1 345, 1 346, 1 347 întreprinse de maghiari împotriva tătarilor şi schismaticilor
(ortodocşilor) au făcut JJ?Sibile şi unele infiltra�i ale unor grupe umane de popula�i de pe
teritoriul Transilvaniei. In ultimele expedi�i e posibil ca Ghelebi Miclouş, după nume
maghiar transilvănean78, să fi luptat alături de Ştefan Lakffy împotriva tătarilor (1345), iar
Dra�oş, ca înalt dregător regal, să-i fi recunoscut meritele rrnproprietărindu-1 cu moşii şi
sate 9. Prin documentul din 1 5 martie 141 O Alexandru cel Bun din Suceava a ,,miluif' şi
,,a dat" fiilor acestuia Domoncuş stolnic, Blaj şi Iacob patru sate: Laslău�i şi Grozeştii pe
Oituz, Stănişoreştii pe Caşin şi Stoeneştii pe Vâlcica80, sate ce fac parte din Ocol.
Din acest document rezultă că Ghelebi şi fiii săi au slujit credincios pe domnii
anteriori ai Moldovei, iar acum îl slujesc pe Alexandru cel Bun. Însă nu se face nici o
referire că ei ar fi avut curţi sau case şi judecii pe aceste proprietă�, situa�e ce 1-a
�
detenninat pe un cercetător să facă presupunerea: curtea,... fiind pe drumul strat c
"
Breţcu-Oituz, va fi contopită şi pusă sub jurisdicţia aceleia de la Târgui Trotuş' 1 •
75 M. Costăchescu, op.cit, p. 676-fJ78; DRH, D, vol.cit, nr. 215.
76 DRH, D, nr. 1, 7 şi 9, din 14 noiembrie 1 234, se men�onează trecerea peste arcul Carpa�lor la valahi a WlOr
"unguri cât şi teutonL din regatul UngarieL să locuiască acolo_ alcătuind un singurpopor cu pomeniţii
�mâni"; A. Sacerdoţeanu, Marea invazie tătară din Sud-Estul european, Bucureşti, 1 933, p. 16.
· DRH, D, nr. I l din 23 iunie 1250.
78 Maria Magdalena Szekely, op.cit, p. 98, provenind din Kelebi nwne atestat în docwnente din Ţara Bârse� iar
Miclouş din ung. Mikl6s.
79 Aceeaşi opinie o împărtăşea şi Radu R Rosetti, în op.cit, p. 251-252.
80 .
DRH, I, nr. 28.
8 1 Alexandru
1. Gonţa, Satul în Moldova medievală, p. 175.

http://www.cimec.ro / http://cmiabc.ro
1 36 Gheorghe Burlacu

Bătrânul Ghelebi fusese viteaz (rniles) în oastea lui LackffY şi pus să străjuiască Ia pasul
oituz în locul unui boier din ginta locală82. Cât despre satele lui putem aprecia că au fost
descălecate pe Ia sîarşitul veacului al XIII-lea şi începutul celui următor. Laslăuţii de pe
Oituz provine de la liD Lăszl6, probabil tot liD maghiar, sau liD român maghiarizat.
Grozeştii provine de Ia liD Grozea, român localnic sau transilvănean. Stoeneştii de pe
Vâlcica de Ia un Stoinea din partea locului sau din Transilvania Satul Tiseşti a fost în
veacul al XIV-lea a lui Giurgi Ungureanu (1 409-1438) liD român transilvănean venit în
Moldova cu primii muşatini şi împroprietărit cu moşii şi sate în zona Ocoalelor domneşti
83
Bacău şi Trotuş. Satul lui principal din Ocolul Bacău îi poartă numele - Ungureni , -

celelalte sate se aflau în bazinul Tazlăului Mare, în preajma Ocolului domnesc Trotuş. Cât
priveşte satele care au această temă subliniem că documentele moldoveneşti din secolele
XIV XVII menţionează trei sate Unguraşi şi şapte Ungureni84, iar din 1 772-1 988 sunt
-

înregistrate patru Unguraşi, 2 1 Ungureni, nouă Unguri şi illlul Unguroaia85• Din acestea în
vechiul ţinut Trotuş şi Bacău Silllt patru sate Ungureni şi unul Unguri. Este relevant şi
faptul că schitul Lapoş, cunoscut şi ca schitul Dărmăneşti, în anii 1763-1764 avea o unitate
bimică formată din ,� liudie ungureni' ,s6• Prozelitismul maghiar activa în zonă şi este
atestat de prezenţa anwnitor clerici. Astfel preotul Ştefan maghiarul la 1 643 ern paroh la
biserica catolică Sf. Nicolae din Târgu Trotuş, iar în anii 1 670- 1 671 ern paroh Don
Giovani Ungwul, illlgur luteran şi slujea la bisericile din Târgu Trotuş, Măneşti şi
Stăneştis7.
Dacă urmărim şi celelalte sate din Ocol constatăm că în satul Rădeni (Rădeana) ,,a
fost Miclăuş Faur'' după lUlele constatări liD illlgurean88. Un Ivanco Ungureanul avea ca
soţie la 1 8 februarie 1 466 pe fata tot a liDUi illlgurean din Târgu Trotuş, Furău. So�i cad de
acord să vândă satul Munte, zestrea so�ei moştenită, probabil, de la Furău. Nu este exclus
ca Faur din Rădeni şi Furău din Trotuş să fie fraţi sau rude apropiate, aşa cwn deja s-a
avansat această ipoteză89• Apoi satul Borzeşti ern a lui Radu Bom1 de ,,la Dumbrava", tm
român transilvănean rnagtllari.zaf0• De asemeni, satul PleşeŞti a. fost a Antalesei91 ,
conternpornn cu Ghelebi Miclouş, care au trăit în veacul al Xlll-lea sau începutul celui
următor.

82 1bidem.
83 Gheorghe Burlacu, Ocolul domnesc al Bacilului (sec. XV-XVIll), II, în Cwpica, XIV, 1 982, p. 184-185.
84 Alexandru 1. Gonţa, DIR, Indicele numelor de locuri, Bucureşti, 1990, p. 268; DRH, A, voi. !, II, ITI, XIX,
XXI, XXII, XXIII, sub voce.
85 TezauruL, II, p. 1 246- 1 248.
86 N. Iorga, Documente privitoare la familia Callimachi, voi. II, Bucureşti, 1 903, p. .87.
87 Călători străinL, voi. V, p. 1 86; Ibidem, voi. yrr, p. 2 1 9.
88 DRH, nr. 269. Provenind de la ung. forro = fierbinte, a devenit Forro-Furău şi apoi Faur în cancelaria satatului
şi în înJelesul româneasc (Maria Magdalena Szi:kely, op.cit, p. 98; Radu R Rosetti, op.cit, p. 252).
89 DRH, ill, nr. 1 33; Maria Magdalena Szi:kely, op.cit., p. 98.
9f Gheorghe Burlacu, Ocolul domnesc Trotuş (sec. XV-XIX), partea a II-a, .m Carpica, XXVll, p. 1 06- 1 08;
dem,
i Borzeştii lui Ştefan, cel Mare, trepte de istorie, în CERH, VI, p. 236-237. De la ung. borz = bursuc,
sau de Ia borzaş = zbârlit, · ciufulit, JepoS (lorgu Iordan, Dicţionar al numelor de familii româneşti,
Bucureşti, 1983, p. 74).
9 1 De la tmg. Antal = Anton (Ibidem, p. 32).

http://www.cimec.ro / http://cmiabc.ro
Ocolul domnesc Trotuş (sec.XV-XIX) 1 37

Apoi toponimia din zonă în parte este şi maghiară. Radu Rosetti, istoricul, bine
documentat şi cunoscând regiunea afirmă că în "vechiul�ut al Trotuşui!Ji se găsesc o
mulţime de numiri ungureşti" şi ajunge la părerea că înainte de descălecare, ceea ce
"
mai târziu s-a numit vechiul ţinut Trotuş era locuit în cea mai mare parte de
unguri" •92
Ungurii au dislocat şi au luat în stăpânire moşii şi sate ale autohtonilor, dar şi locuri
ale altor cotropitori. Peste Carpaţii Orientali în secolele XI-XN în spaţiul etnic românesc
găsim şi neamuri turanice. În izvoarele istorice teritoriul viitoarei Moldove este denumit şi
Patzinakia, Curnania, Brodnic, Tartaria. Tătarii locuind vremelnic şi regiunile noastre au
lăsat unne în toponimie, hidronimie şi antroponimie. Denumirea râului şi a localităţii
Trotuş, numite Totruş cu semnificaţiile de râul, satul sau drumul tătarilor, unele forme
ungureşti, e posibilă etimologia turanică semn al locuirii lo�3. Documentele istorice îl
menţionează în Ocol pe lvănuş Tătar, posibil un fost sau prezent dregător local, care în
anii 1436-1442 căpăta hrisov de danie pe satele Brătuleşti şi Floceşti din Ocol.
Eterogenitatea populaţiei din târgurile şi satele Ocolului o regăsim şi în organele
adrninistrntive. La 3 octombrie 1 587 figura printre cei 1 2 pârgari de Trotuş şi Miş Petiri,
iar pe Mihai Suci îl găsim ca şoltuz la 1 aprilie 1 59 1 , pentru ca în toamnă, la 4 octombrie
să fie Tamaş. De asemeni, Foloş Martin era şoltuz la 29 iulie 1 633. La 6 noiembrie 1 656
şoltuz de Trotuş era Miclăuş. Un Toader Ungureanu, stăpân al satului Mîhneşti, ajUnge în
anul 1668 staroste de Trotuş94• Este relevant şi faptul că în noiembrie 1 6 1 7 găsim
nominalizaţi pe şoltuz cu cei 12 pârgari ai Trotuşului: patru români (Ion, Petrea, Dwnitru,
Martin), patru poartă nume ungureşti (Ghearghil, Bene, Istion, Foloşi), doi bulgari
(Nicola, Andreica), un sas (Fodorman) şi un grec (Miha)95.
Secuii96 sunt prezenţi peste arcul Carpatic încă de pe la jumătatea veacului al
XIII-lea, iar în veacul următor îi găsim mereu în fiuntea atacurilor din pasurile Ocolului
împotriva tătarilor la 1 324, 1 345, şi din anii următori. Evident, grupe secuieşti s-au ��
şi în satele din sud-vestul Moldovei încă din prima jumătate a veactţlui al XIII-lea 7 . In

92 Despre Unguri şi Episcopiile catolice din Moldova, în ARMSI, seria ll, XXVII, 1904-1905, Bucureşti, 1905,
p. 149- 1 5 1 . Autorul mai sublinia şi că toponimele de pe graniţa judeţelor Suceava şi Neamţ sunt româneşti, iar
când ajung la vechiul ţinut Trotuş munlii, apele şi alte denumiri sunt ungureşti (muntii: Csiidamer = Ciudomir,
�dor = Sandru Mic, Kerek-Bill<k = Cerebic ş.a; ape: Tătros = Trotuş, Cliszon Caşin, Caraclău ş.a).
=

In studiul nostru (Bourul Moldovei semn de hotar, în AIW, 1994, p. 536-538) am arătat că răşluirea graniţei a
unnărit în primul rând înlocuirea toponimiei locale care reflecta trecutul. Deci toponimele de mai sus reprezentau
rezultatul ocupaţiei şi nu a statomiciei fireşti, de veacuri, pe aceste locuri.
93 lorgu Iordan, Toponimie românească, p. 123, nota 5 şi p. 376; G. Weigand, Urspnmg der
siidkarpattischen Flussnamen in Rumanien, în XXVI-XXIX, lahresberichL, 1921, p. 86, propune ca
etirnon pe ung. tamros tătăraşi, în Alexandru Philippide, op.cit, voi. TI, p. 369.
=

94 DIR, XVI, voi. ll, nr. 454; Ibidem, voi. IV, nr. 14; CDM, voi. I, nr. 889; DRH, XXI, nr. 339; CDM, voi. ITI,

nr. 2 1 1 ; Ibidem, nr. 1657.

95 Gh. Ghibănescu, Surete şi izvoade, voi. V, Iaşi, 1908, p. 284-285.
96 Populatie din sud-vestul Trnnsilvanie� wnă cunoscută sub numele de secuime, descendentă din triburile
turanice-cabare, care au ajutat pe unguri să se aşeze în Câmpia Panonică în a douajumătate a veacului al Xll-lea
i\poi au fost împinşi de unguri spre graniţa de est a regatului maghiar, în timp au fost asimilaţi.
97 DRH, D, nr. I l ; Victor Spinei, op.cit, p. 161 şi nota 34; idem, Realităţi etnice şi politice în Moldova
meridională în secolele X-Xlll. Români şi turanici, p. 82. Românii şi secuii în timpul invaziei rnongole·păzeau
trecătorile Carpaţilor Orientali, dovadă fiind şi fol"tămlţa arpadiană de la Bâtca Doamnei (Piatra Neamţ).

http://www.cimec.ro / http://cmiabc.ro
1 38 Gheorghe Burlacu

deceniile şi secolele unnătoare au stat în relatii de bună vecinătate cu moldovenii alteori

însă, au rec�m> şi Ia fapte reprobabile. Aşa d� pildă în vara anului 1 5 1 9 ,,3u venit Săcull
� Ţa� �ngu�ească'_' �
de au stric;at i prădat mănăstirea Tazlău luând odăjdii, vase
9
bisenceştJ ŞI rupand Iuisoavele găsite . In Târgu Trotuş pe Ia jumătatea secolului al
99
XVIT-Iea se aflau şi secui •
Ceangăii (verb csangani a se corei) reprezintă o nouă stratificare a popula�ei
=

catolice de pe valea Trotuşului, Tazlăului, Siretului, numită aşa de unele documente şi

publicistica maghiară începând din anul 1 780100. Majoritatea istoricilor i-au considerat
unguri sau secui, aşa cum îi etichetează documentele sau însemnările pre1a�lor şi
călătorilor străini . Al�i în ultimul timp au insistat asupra fenomenului şi au ajuns Ia
constatarea că sunt români transilvăneni, desna�onaliza� de rnaghiaro-secui, vorbitori ai
românei şi maghiarei, pe care o rostesc corcit. Aceştia din scaunele secuieşti Ciuc,
Giurgeu şi Trei Scaune şi din cauza cruntei exploatări şi a represiunilor confesionale au
101
trecut în Moldova Argumente istorice, lingvistice, etnologice, etnografice şi serologice
sus� na�onalitatea ş i originea etnică românească
La începutul secolului Radu Rosetti considera că satele Dărmăneşti, Dofteana,
Bogdăneşti, Târgu Trotuş, Târgu Ocna, Slănic, Oneşti şi Bogdana SWlt sate secuieşti •
1 02

Dacă luăm în considera�e şi antroponimul - Secui -, re�em că din veacul al XIV-lea şi

până la 1634 în Moldova avem men�o� patru Săcuianul, patru Săcuian, Săcuiu de două
03
ori şi Săcuiul o dată 1 • Ca toponime, oiconirne şi hidronirne avem: Săcuiani trei sate,
1 04
Săcuieni o silişte, Săcuiu un pârâu .
Şi teutonii, saşii ca popula�e gennanică SWlt prezen� peste Carpa�i Orientali încă
din veacul al XIII-lea După unele opinii saşii cei mai vechi din Moldova ar fi cei din
Târgu Trotuş veni� prin pasul Oituz înainte de anul 1 234105• De asemeni, nu este exclus
ca printre valurile de husi� din anii 1 420, 1437, care au venit din Transilvania în Moldova

98 DIR, XVI, voi. 1, nr. 130. E aproape o certitudine trecerea prin pasul GhirneŞ care era aproape de mănăstirea
devastată
99 Codex Bandinus, p. 108. Episcopul a găsit la Târgu Trotuş printre alţii şi pe Ioannes Szekely (= Secuiul); p. LI

de asemenea, face precizarea că satele Grozeşti, Măneşti şi Balana (Bahna) ,,sunt reşedinţe de secui''.
1 00
Dumitru Mărtinaş, Originea ceangăilor din Moldova, Bucureşti, 1 985, p. 23-32.
101
Preot dr. Iosif Petru M. Pa� Originea catolicilor din Moldova şi franciscanii păstorii lor de veacuri,
Săbăoani-Roman, 1942, p. 1 -266; Dumitru Mărtinaş, op.cit, p. 1 -206; conf.univ.dr. Petru Râmneanţu, Problema
iradierii romănilor din Transilvania în Principatele române, Cluj, 1946, p. 1-163. Pertinenta lucrare şi nu
numai, susţine originea etnică românească şi a catolicilor din Moldova. Cercetând însuşirile biologice ale
populaţiei româneşti, ortodoxe şi catolice ceangăi ajtmge la concluzia că proprietăţile sangvine sunt egale, se
- -

suprapun, se identifică. Aşa de pildă indicele serologie Wellisch la românii catolici şi românii ortodocşi din satele
Breţcu şi Grozeşti cu populaţie mixtă este asemănător. 1 .21�1.268, pe când la tmguri este mult mai mic, de
1 . 1 76. S-a constat apoi că şi proprietăţile serologice ale sângelui românilor bâniani din Breţcu sunt asemănătoare
cu acelea ale celor din Grozeşti, p. 135-140.
1 02
Radu R Rosetti, op.cit, p. 248-249.
103
Alexandru 1. Gonta, DIR, A. Moldova, veacurile XIV-XVD, lndicile numelor de persoane, Bucureşti,
1995, p. 595-596, 166, 284-285, 387, 450, 634; DRH, voi. XIX, XXI, XXII, XXIll, la indicilc volumelor sub
voce.
1 04
Alexandru 1. Gonta, DIR, A. Moldova, \'eacurile XIV-XVD (1384-1625). lndicile numelor de locuri,
Bucureşti, 1990, p. 223; DRH, voL XIX, XXI, XXII, XXIll, la indicile volumelor sub voce.
105
Constantin C. Giurescu, Târguri sau oraşe şi cetăţi moldovene, Bucureşti, 1967, p. 83.

http://www.cimec.ro / http://cmiabc.ro
Ocolul domnesc Trotuş (sec.XV-XIX) 139

să se fi aflat şi saşi din Slovacia sau Ungaria de Nord. La 1466 cel care a făcut o altă
traducere-copie a Sf Scripturi în limba maghiară (Codicele laszay sau de la Miinchen) era
Gheorghe Nemet (= gerrnanul), fiul lui Emeric Hensel din Târgu Trotuş 1 06, deci un sas,
născut în acest oraş, cunoscător al limbii maghiare, probabil, care a aderat la noua reformă
- husitismul. Apoi un sas transilvănean, din Biertan, Georg de Reichersdorf ne-a lăsat o
importantă descriere a Moldovei, subliniind că alături de moldoveni trăiesc şi un număr
,,mare de saşi catolici risipiţi în această ţară", iar printre localită�le de seamă figurează
şi oraşul Tartharos sau Tetros 1 07 • Saşii au constituit o componentă principală a oraşului
Trotuş 1 08 • Au stimulat şi unele meşteşuguri, cum ar fi extragerea sării de la ocna din
apropiere, au facilitat schimburi şi rela�i economice cu saşii din Corona Transilvaniei.
Privilegiile comerciale date de Iliaş vodă (9 aprilie 1433), de Ştefan al II-lea (26 mai
1435), reconfirmate şi de domnii următori au impulsionat şi comerţul cu scaunele săseşti
din Transilvania. Au fost antrenaţi şi saşii şi �uii din Miercurea-Cioc şi deopotrivă
braşovenii, unde comercian�i principali erau ei. In Târgu Trotuş găsim la 1 8 ianuarie şi 14
februarie 1 599 pe sasul Fodorman, sau Fidărman, care dădea mărturie la perfectarea unor
zapise scrise în târg sau la ocnă. E posibil ca acesta să fi ajuns în anul 1 6 1 7 consilier al
Sfatului din Târgu Trotuş, căci apare la 2 1 noiembrie ca pârgarul Fodonnan"1 09 • Pe la
"
jumătatea secolului în Trotuş nu mai erau men�ona� saşi. La 1 772 în Ocol se mai aflau
doi ,,nemţi", unul la Târgu Trotuş şi altul la Dărmăneşti.
De asemenea, documentele men�onează şi alte etnii în zona Ocolului, de pildă cea
greacă. Astfel, Ia 25 martie şi 2 1 noiembrie 1 6 1 7 îl găsim pe Toader Grecul din Mogoşeşti
11
care cumpăra p� din satul Nistoreşti 0 , sat apărut mai târziu pe hotarul Ocolului. Apoi
este men�onat într-un zapis scris Ia Trotuş în 7 februarie 1 632 Mihaiaş grecul, martor la
vânzarea p�lor din satul Dărmăneşti a lui Mavric grecul şi a fiicelor sale. La această
vânzare-cumpărare îl găsim şi pe un al treilea grec ca martor - Miha -, ajuns acwn vameş
în Târgu Trotuş 1 1 1 • Pe greci îi găsim cu proprietă� şi în Târgu Ocna, de pildă Coste Grecul
pe la jumătatea secolului avea aici o casă cu pivniţă şi cu loc. De mare prestanţă şi
autoritate se bucura grecul Farrnache care era staroste şi Ia 1 8 martie 1 657 judeca o pricină
de proprietate a unor locuitori din zonă1 12 • Apoi domnul Moldovei Ia 22 iulie 1 659 dădea
satul şi moşia Bogdana fostului mare postelnic, grecul Andronachi sau Andronic. De altfel
se ajunsese ca în a doua jumătate a secolului administratorii de ocnă, cămăraşii, de obicei,
să fie greci. Aşa de pildă în anij l 643-1649 erau cărnăraşi Ianachi, apoi Gheorghe cu Iani,
iar Ia 1 692 este grecul Sculi. In comunitatea modemă târgocneană îl găsim pe Pandele
Andriotu� medelnicer, născut în Hios, în Grecia, fiul lui Lambrino, avea 1 3 fălci de loc în
moşia dornneacă, iarbă. De asemeni şi în viaţa religioasă influenţa grecească este evidentă.
106 Mihail
P. Dan, Cehi, slovaci şi români în veacurile XID-XVI, Sibiu, 1 944, p. 101, nota 62.
107
Călători străini.-, voi. 1, p. 193, 199; vezi Harta la Biblioteca Naţională a României, H. 966 CXXV 8 1 .
108
Unele documente externe menţionează pe la jwnătatea secolului al XVI-lea pe negustorii şi transportatorii de
mărfuri din Târgu Trotuş, astfel că alături de Demeter îi găsim şi pe German, lacolfRymer ş.a
: ��M. Costăchescu, op.cit, p. 646, 648, 677 -678; Gh. Ghibănescu, op.cit, p. 298, 30 1 .
Ibidem, p. 283-285, docwnente datate de noi ca fiind din 1 6 1 7.
111
DRH, XXI, nr. 7; Gh. Ghibănescu, op.cit, p. 284-285. La 2 1 noiembrie 1 6 1 7 Miha tăcea parte din cei 12
�12
din Târgu Trotuş.
CDM, voi. IV, nr. 1 944 din 1697, augw,i 29; Ibidem, voi. III, nr. 243.

http://www.cimec.ro / http://cmiabc.ro
1 40 Gheorghe Burlacu

Alături de popa Ion Sorca şi Ion Buhociu îl întâlnim pe egwnenul grec Conna de Ia
biserica lui Gheorghe Ursachi şi mănăstirea Precista, care va avea şi pisanie greacă.
Acestea au avut până la secularizarea averilor mănăstireşti nu mai puţin de 16 egwneni
greci ca Paisie, Meletie, Darnaschin ş.a Ctitorul bisericii Sf. Voievozi din Târgu Trotuş
(1630) este un jupân Anastas vameş, fiul lui Mavrod din Cezareia Capadociei. Alături de
el, fresca din pronaos ne redă şi pe jupâneasa Aniţa, so�a lui şi cei doi copii ai lor, jupân
Constandin şi sora lui Catrina Ţinuta şi îmbrăcămintea lor este de epocă: bogate caftane
tivite cu blană, dedesubt anterie lungi, un voal fiumos petrece fruntea jupânesei Aniţa.
Arta plastică confirmă orientalizarea şi a acestei zone. Concomitent, însă, găsim şi
elemente ale occidentului medieval. Pecetea birăului Basile Blendea de la Ocnă (1 690-
1 70 1 ) înfa�şează iconografie un om cu pantaloni largi, scurteică şi beretă ungurească,
ţinând în mâini câte un ciocan miner. Blendea, şeful corpora�ei şavgăilor, probabil un
român transilvănean, reprezenta aici o institu�e specifică, birăul di ocnă" de la
"
exploatarea sării. Apoi o cahlă provenind de la o sobă dintr-o locuinţă din Târgu Trotuş,
din secolele XVI-XVII, are însemnat cu majuscule MIKAI PHTIHET, iar altele
3
prezintă cavaleri călare, îmbrăcaţi în armuri, cu lănci 1 1 •
Edificatoare ni se pare catagrafia din 1 772-1774, care ne dă compozi�a etnică şi a
satelor din Ocol: greci mai erau patru familii în Târgu Ocna, evrei şase case tot în acest
oraş, armeni 83 de case tot aici. Ţiganii totalizau 143 de case: 8 la Târgu Trotuş, 60 la
Târgu Ocna, 43 la Tiseşti, 3 la Oneşti, 6 la Borzeşti, 4 la Rădeni, 4 la Bogdana şi 1 5 la
Grozeşti. Românii din celelalte provincii se pot repartiza astfel: olteni 4, 2 la Târgu Ocna,
1 1a Comăneşti, 1 la Grozeşti; munteni 67, 39 la Târgu Ocna, 1 la Oneşti, 1 1a Borzeşti, 23
la Târgu Trotuş, 3 la Grozeşti; ardeleni, 1 la Grozeşti, şi tot aici încadrăm şi pe bârsa.nii, 1
la Târgu Ocna, breţcanii, 2 la Grozeşti şi 5 mocani tot aici, precum şi 8 braşoveni, 6 la
Târgu Ocna şi 2 la Grozeşti. De asemenea, la Târgu Ocna mai găsim şi 2 ţarigrădeni, 1
gălăţean şi 2 sârbi. Vrâncenii se pot repartiza astfel: 6 la Târgu Ocna, 1 la Dofteana, 2 la
Dărmăneşti, l la Oneşti, 2 la Bogdana şi 3 Ia Grozeşti1 1 4 •
Viziunea medievală asupra compozi�ei etnice a statelor considerată că este slab şi
"
fragil regatul cu o singură limbă şi un singur obicei"1 15• Considerăm amalgamarea
popul$ei din oraşe, târguri şi sate ca un factor dinamizator, de progres, cultivându-se mai
bine pământurile şi dezvoltându-se meşteşugurile şi comerţul.
Infiltrate sau aşezate, grupele de popula�i, mai mici sau mai mari, în timp s-au
apropiat, înrudit, amestecat şi s-au urzit aşezări stabile şi prospere. Ortodocşi, catolici,
greco-catolici şi de alte confesiuni au convieţuit secole de-a rândul şi au faurit istorie.

113
Alexandru Artimon, Civilizaţia medievală urbană din secolele XIV-XVD (Bacău, Tg. Trotuş, Adjud),
Bacău, 1998, p. 145
11�
MEF, voi. VII/1-2, sub voce.
1 15
ConstantinC. Gitm:SCU, op.cit, p. 79.

http://www.cimec.ro / http://cmiabc.ro
Ocolul domnesc Trotuş (sec.XV-XIX) 141

L'enclos princier de Trotuş (XV-x.xe siecles)

III partie
- Resume -

Par la suite d'etude avec le meme titre publie, premiere partie dans la revue Carpica,
XXVI/2, 1 997, p. 59-75, seconde partie Carpica, XXVIII, 1998, p. 65-128, l'auteur continuern avec
troisieme parti (fine) dans cette numero.
L'auteur presente dans le demiere partie un nombre de deux villages (Laslău�i, Stoeneştii)
puis une considerntion.
L'enclos princiere de Trotuş soit qu'on une ancienne fonnation hentee, avec 1'etat soit qu'un
vient de parâtre par initiative princiere. L'enclos est mentionne la premiere fois, probablement, a
1 380 (ocolaşii de Trotuş) et jusqu' a la fin du XVII" siecle. Cette a grouppe d'abord une serie de
villages autour du Tg. Trotuş.
Dans cet etude l'autour ayant a la base d'une riche docurnentation essaye de reconstituier et
reusit de prezenter une rea!ite historique en declin depuis long temps, L'enclos princiere de Tg.
Trotuş.

http://www.cimec.ro / http://cmiabc.ro
1 42
Gheorghe Burlacu

O C O L U L DoMNESC T ROTUŞ
(sec X'l · X I X J

- I H1ufu (\:r.h:Jt
- ·· ·- �•mJic \'Mitrw..:lll 1 Ol:r.ti
.f0 Sc:l�: ;f��nft
(•) Lo: a�1!t;rt �".ch•n'e
0 :ttr�l.fl l)fQst
� C'fl.ent
n lft(6.t<:"Qtf f'1' · to'l:1l , vGm1
*Cr.!alţ

�-�- .LL.L ��o

http://www.cimec.ro / http://cmiabc.ro