NR.

8-0/2008 LUMINA SATULUI revista Grupului Scolar Agricol Topolog

ISTORICUL LOCALITĂŢII TOPOLOG ŞI Al LOCUITORILOR EI

Cercetările arheologice şi documentele istorice şi cartografice atestă deopotrivă popularea

teritoriului comunei Topolog din cele mai îndepărtate timpuri, ca şi continuitatea populaţiei autohtone.
Astfel, în aproape toate localităţile componente ale comunei s-au făcut descoperiri care jalonează
cronologic o locuire omenească neîntreruptă, încă din mileniul V î. Hr.
Din lucrarea lui Iorgu Iordan, „Toponimia românească”, numele de
Topolog se încadrează în categoria toponimicelor care evocă natura terenului
aparţinând localităţii respective sau aflat în apropierea ei.
Topol(a) este de origine slavă, ce desemnează o specie de plop – Populus
alba – care este copacul caracteristic regiunii. Pentru comparaţie luăm şi numele
topic bulgar Topolovo, sau slav ori croat – Topolovets. La numele de Topolog se
întâlneşte fenomenul de înlocuire a sufixului original – ov prin - og, ca în cazul
localităţii Vîrciorog, nume provenit din Vîrciorova.
Ţinând cont că în zona noastră nu există această specie de plop, de fapt plopul lipseşte din
fondul nostru forestier, putem să ne gândim că ar fi existat în pădurile virgine ce domneau pretutindeni
odinioară în aceste locuri şi astfel s-a dat această numire satului de către populaţia băştinaşă, sau a fost
un nume adus cu ei de mocanii din Ardeal, care poposeau şi pe valea Topologului, aceasta cu mult timp
înainte de Războiul de independenţă, deoarece întâlnim numele de Topolog dat
satului nostru în mai multe documente datate anterior anului 1878.
Momentul exact al înfiinţării satului nu poate fi stabilit, dar putem să
credem că a fost fundat de români, fie de către românii băştinaşi, fie de către
păstorii transilvăneni prinşi în multiseculara pendulare a transhumanţei, care
renunţau la cetăţenia austriacă rămânând pentru totdeauna în Dobrogea.
După cucerirea de către turci a Dobrogei în urma campaniilor din 1418-1420 şi 1484 şi
completa ei integrare administrativă, Poarta s-a îngrijit, înainte de toate, să întărească potenţialul militar
al noii provincii, încurajând colonizarea ei sistematică cu populaţia turcă, mai ales nord-pontică (tătari),
recrutată din disponibilităţile rezultate ca urmare a dispariţiei Hoardei de Aur şi mai ales apoi, a creşterii
puterii Rusiei.
În cadrul acestui proces se stabilesc şi în zona comunei noastre grupuri de tătari, care-şi
înfiinţează aşezări. Un asemenea grup se stabileşte în partea de nord a satului actual. La venirea lor satul
românesc Topolog era întemeiat, altfel nu se poate explica de ce au numit aşa aşezarea lor – Topolog-
Tătar, dacă nu ar fi existat şi unul român.
Deci, la începuturi au existat două aşezări: Topol-ava şi Topol-ak, adică Topolog-Român şi
Topolog-Tătar, denumiri care apar pentru prima oară în Defterul General Otoman în 1573.
Numele satului apare apoi menţionat după 1738, în hărţi şi documente, atunci când se vorbeşte
despre aşezări omeneşti situate de-a lungul apelor Dobrogei din interior; astfel, pe pâraiele Devcea,
Topolog, Peceneaga, Taiţa se întâlnesc satele Balabancea, Topolog, Crucea.1
Harta generală a Valahiei, Bulgariei, Rumeliei, alcătuită de generalul-maior de stat Hatov şi o
hartă austriacă litografiată în 1828, în care se vede limpede că o seamă din numirile consemnate au fost
date cartografilor care au făcut ridicările pe teren de către români, adică de populaţia românească
locală – dă numele localităţilor: Beştepe românească, Luncaviţa, Mîrlan, Kisica (Pisica), precum şi
Topolog şi Igramăt (formă populară, contrasă, pentru Aigîr-Ahmet.)2
Devastatorul război ruso-turc din 1828-1829 încheiat cu Pacea de la Adrianopol dă o lovitură
puternică satelor româneşti, în urma acestuia fiind părăsite şi desfiinţate un număr de 86 de sate, printre
care şi satul nostru.
După perioada de acalmie ce a urmat Războiului Crimeii (1853-1856), mulţi păstori din Ardeal
se statornicesc definitiv în Dobrogea, ridicându-şi aşezări în locurile prielnice pentru păstorit. Astfel, pe
vatra vechiului sat românesc, părăsit după 1828-1829, mocanii ardeleni reînfiinţează în jurul anului
1867, satul Topolog. Grupurile de mocani care sosesc treptat înainte de Războiul de independenţă,

1
Adrian Rădulescu, Ion Bitoleanu, Istoria Dobrogei, Ed. a II-a, rev., Editura „Ex Ponto”, Constanţa,
1998
2
Constantin C. Giurescu, Ştiri despre populaţia românească a Dobrogei în hărţi medievale şi moderne,
Muzeul Regional de Arheologie Dobrogea, 1966
NR. 8-0/2008 LUMINA SATULUI revista Grupului Scolar Agricol Topolog

datorită regimului dur la care erau supuşi românii sub stăpânirea ungurilor, vor popula satele din jur:
Urumbei, Osîmbei, Başchioi, Dueran, Ramazanchioi, Ceauşchioi, Aigîr-Ahmet, Omîrlan,Coium-Punar.3
În Topolog au venit familii de mocani din judeţele Braşov şi Făgăraş, apoi din judeţele
Rîmnicu-Sărat şi Buzău. Din judeţul Braşov au venit familiile: Ion Dumbravă – considerat întemeietorul
satului pentru că este primul care a bătut ţăruşi şi şi-a împrejmuit locul de casă; el a dat locuri şi altor
mocani şi a fost primar al satului; Ion Noianu, zis Bostan; Ilie Mocanu cu fiul său, tot Ilie Mocanu;
Iordan al Catrinei; Monea cu fii Mistode, Ion şi Gheorghe, care au venit la aceeaşi dată.
Alte familii sosite atunci: Moise Nenciu, Niţă Scorţea cu Ilie şi Toader Scorţea; Ilie Răşină;
Niţă Butoi; Gheorghe Reveica şi Nicolae Hermeneanu, fraţii Toader Banciu, Ion Moroianu, Toma
Voinescu, Ion Pedestru; alt Cenuşe(Mustăcel) şi foarte mulţi care au venit treptat, treptat. Cei mai mulţi
sunt de prin satele Poarta Branului, Şimon, Braşov, Satul Lung. Braşovenilor li s-a
mai zis şi moroieni.
Din Făgăraş sunt originare familiile Gheorghe Pană; Bucurenciu Grigore
cu fratele său George; Ion Căpăţînă cu fiul Arion; Nicolae Căpăţînă şi Matei
Căpăţînă, fraţi; Uceanu Pavel; Gheorghe şi Andrei Boantă; Simedra Gheorghe;
Cojocaru(Uriaşu); Chiujdea cu fiii săi – Nicolae, Niţă, Iordan şi Iosif; Gheorghe
Pădureanu; Ion Bălcăşeanu; Mihai Gherman şi Nicolae Fîşeanu.
Ulterior, din părţile Buzăului şi Rîmnicului–Sărat au venit familiile: Niţă
Iatan cu fiii – Ion, Nicolae, Tudorică; Marinescu; Badiu; Silea; Ciobanu;
Bizdideanu; Văsii; Avram; Cristea; Iorga; Voinea(Cojenelu); Popescu Gheorghe;
Ionescu Leşu. Foarte multe familii sunt din comuna Bisoca şi împrejurimile acesteia. Ele au venit prin
1881-1882, când au început împroprietăririle şi s-au aşezat în partea de nord a satului, dincolo de tătari.
Lor li s-a mai zis şi găureni, probabil din cauză că au venit de prin găurile munţilor.
Mai târziu au venit şi s-au stabilit în Topolog familiile de olteni: Ion Verdeş, Maria Verdeş, Ion
Mitroi, toţi negustori ambulanţi.
Primele grupuri de mocani se aşează în partea de sud a satului găsind partea de nord locuită de
tătarii care veniseră după Războiul Crimeii din sudul Basarabiei, în frunte cu Cau Mîrza Bei. Ei au
poposit în pădurea din partea de nord a satului, la locul
numit Ostrov-Buzilă-Cişmeaua lui Blîndu.
Din toate datele şi informaţiile culese reiese clar că satul nostru are o vechime atestată, de
aproape jumătate de mileniu, fiind întemeiat de români.
După ce satul este distrus şi părăsit în urma războiului ruso-turc din 1828-1829, mocanii
ardeleni cuprinşi în fenomenul transhumanţei ajung în preajma Războiului de independenţă şi pe aceste
meleaguri şi se stabilesc pe vatra vechii aşezări reînfiinţând satul.
Pentru că Dobrogea s-a aflat aproape cinci sute de ani sub administraţie turcească, şi aici au
venit în mai multe rânduri turci, tătari, cerchezi, ce au conveţuit alături de români.
Satul este numit Topolog de către români, iar tătarii, la venirea lor în zonă, au găsit numele
satului Topolog, care circula din gură în gură şi prin pronunţarea tătărească a acestuia, i-au spus Topal-
ava, acesta fiind deci, un nume adoptat de ei. Topal-ava poate fi tradus „Câmpul şchiop” sau sfârşitul
câmpului”, de unde putem concluziona că satul era înconjurat de pădure la venirea lor.

Profesor-bibliotecar
CHIUJDEA GEORGETA

3
Dumitru Şandru, Mocanii din Dobrogea, Bucureşti, Institutul de Istorie Naţională, Bucureşti, 1947