Toponimia comunei Solont

2015-04-24 12:49:16

TOPONIMIA COMUNEI SOLONT, JUDETUL BACAU

Prof. Victoria Cucu
I. Scurta privire asupra particularitatilor lingvistice si a istoriei
localitatii
Satele Solont, Sarata si Cucuieti, care alcatuiesc comuna Solont,
sunt asezate la poalele Muntilor Gosman, intr-o regiune cu un relief
deosebit de variat, pe teritoriul asezarilor intalnindu-se, alaturi de
ultimele inaltimi impadurite ale muntilor amintiti, dealuri bogate in
pasuni si campii cu sol sarac, brazdate de numeroase paraie, in ce
mai mare parte afluenti ai Tazlaului Mare si Tazlaului Sarat.
Locuitorii sunt in totalitate romani si vorbesc un grai cu
particularitati proprii Moldovei de mijloc.Ma voi referi, sumar, doar la
o parte dintre ele, lasand cercetatorilor interesati abordarea
aprofundata si integrala a particularitatilor lingvistice ale zonei
studiata de mine numai sub aspect toponimic.
In primul rand cateva caracteristici fonetice: inchiderea vocalelor in
pozitie finala - e> i /unde > undi, femeile>fimeili/, e>a /zi>za/ , a>a
/Mihaila>Mihaila/; inchiderea vocalei i in interiorul cuvantului /
Frasini>Frasani/; deschiderea lui a>a /Prisacaru>Prisacaru/;
contragerea diftongilor: ea>a /tokeau>tokeu/, ei>i /Srbei>Srbi,
Slatinei>Slatini/, ii>i /Popii>Popi/; disparitia hiatului ie>e
/Barieru>Bareru/; palatalizarea consoanelor labiale: p>k
/piatra>kiatra /, m>? /miercuri>?iercuri/, b>? urmat de i
/bine>?hine/, v>? /borviz>bor?hiz/; transformarea unor consoane:
c>? /cer>?er/ sau ce>?i / ce faci? > ?i fa?i?/, g>j/
Argintariei>Arj'intarii/; metateza lui r /popritura>propitura/.
In al doilea rand, unele caracteristici morfologice: disparitia
articolului hotarat masculin la nominativ /runcul>runcu',
dealul>dealu'/; articolul hotarat masculin singular la genitiv si
enclitic si proclitic - la nume proprii - cu forma lu' /Poiana
Anisonulu', Podu' Cuculu', Groapa lu' Calin. Particularitatile de grai,
din care am semnalat o parte, nu difera de la sat la sat, fapt
determinat de mai multe cauze, printre care: fondarea localitatilor
de catre inaintasi comuni (mai mult de 90% din onomastica
comunei este proprie celor trei sate, legaturile de rudenie
pastrindu-se cu consecventa, chiar daca locuitorii nu le mai cunosc
exact sorgintea); existenta unor proprietati ale locuitorilor dintr-un
sat pe teritoriul celorlalte; dezvoltarea in mai bine de o suta de ani
in aceeasi unitate administrativa. Adaugam la acestea marea
apropiere dintre sate, intre satul Solont si satul Sarata, spre
exemplu, zona neconstruita fiind practic desfiintata de multe
decenii. Venirea, din motive diferite (casatorii, cumparari de
terenuri) a unor familii sau transmutarea fortata a acestora din
localitati apropiate sau din zone mai indepartate ale Moldovei -
practica mai des intalnita in urma cumpararii de catre boieri a unor
mosii - n-au influentat graiul local. Asa, spre exemplu, in secolul al
XVIII-lea si prima jumatate a celui urmator, familiile boieresti
Krupenski si Pruncu au adus aici si au improprietarit tarani din
Tinutul Neamt, dar particularitatile lingvistice specifice acelei zone
nu se intalnesc in vorbirea locala, dovada in plus ca in acea
perioada graiul locului se constituise ca unitate lingvistica solida, in
stare sa asimileze fara a face nici o concesie.
Principala ocupatie a locuitorilor o reprezinta sondaritul (practicat in
bazinul petrolifer Solont - Zemes - Moinesti), cea mai mare parte a
fortei de munca fiind angajata in intreprinderile petrolifere. Femeile,
care practica inca vechi mestesuguri casnice, au preluat si lucrul in
camp al barbatilor. A disparut ca ocupatie olaritul care a creat faima
ceramicii de Cucuieti, ramanand ca existenta acestei ocupatii sa fie
amintita posteritatii numai de onomastica (familiile Olaru) si de
toponime (Dealul Oalei).
Primul document cunoscut care vorbeste despre teritoriul actualei
comune Solont este datat 2 noiembrie 1471. Ne referim la un uric
(,,Uric de marturie") consemnat in ,,Documentele lui Stefan cel
Mare" publicate de Ioan Bogdan (vol.I, Hrisoave si carti domnesti,
1457 - 1492, Bucuresti, 1913, pp. 165-166) prin care (citez din Ioan
Bogdan): ,,Stefan confirma lui Danciu Boldas stapanire peste satul
sau de bastina Cristestii pe Calnas, peste un loc pustiu la gura
paraului Muncelului, 'unde acesta da in Solont' / s.n., probabil ca
I.B. citeaza din uric/ si unde va putea sa-si faca sat, si peste
poenita Calului".In continuare, Ioan Bogdan noteaza: ,,Arhiva
Statului din Iasi, Condica de Ananforale nr. 57, f. 4 si 7.
Documentul a fost prezentat de razesii Cristesti, tinutul Bacaului,
intr-un proces de la anul 1843. Satul Cristesti sau Cristesti nu mai
exista astazi pe apa Calnasului, care curge intre Solont si Ardeoani,
jud. Bacau, pl.(asa) Tazlau de Sus; v. Marele Dictionar georgafic, II,
p. 271, si harta statului major, plansele Scorteni si Tazlau Sarat. Il
gasec insa la 1518 intr-un doc. din 26 Dech., prin care Stefanita
confirma proprietatea Cristestilor pe Calnis (...) boierului Cozma
Sarpe; acesta il cumparase de la Sora, fata lui Ilea Boldis, si de la
varul ei Lazar Grasita nepotul lui Danciul Boldis, cel ce il stapanise
cu un uric de marturie (...) de la Stefan cel Mare.'Uricul de marturie'
de la 1518 se afla in Arhivele Statului din Bucuresti, intre
documentele aduse de la Campina. Un document aproape identic
cu acesta am vazut in biblioteca Academiei Imperiale din St.
Petersburg; e tiparit (...) pe an 1893, p. 65 - 66. Cf. Uricarul, III, p.
323 - 324, 327; Ghibanescu, surete si izvoade, I, p. 258. Solontul,
care curge ceva mai spre nord de Calnas, n-are nici un afluent cu
numele 'Muncelul', pe cat putem vedea din harta si din dictionarele
geografice. Nu stim de asemenea daca 'poenitei Calului' i se mai
zice astazi tot asa". Am redat in intregime consemnarea lui Ioan
Bogdan pentru ca prezinta o importanta deosebita atat pentru
istoria localitatii cat si pentru toponimia ei. Cat despre un parau
Muncelul si poienita Calului, fac precizarea ca acestea nu exista in
toponimia comunei, vechile nume fiind pierdute, probabil, inca din
timpul instrainarii pamantului de catre razesi, la inceputul secolului
al XIX-lea.
Solontul nu este amintit in documentul lui Stefan cel Mare decat ca
parau (in care se varsa Muncelul). Un sat cu acest nume nu era la
acea data; in cazul existentei unei localitati cu numele Solont, la
consfintirea proprietatii Cristestilor asupra ,,locului pustiu" de la
gura Muncelului si asupra ,,poenitei Calului", aceasta ar fi fost
amintita ca megiesa, asa cum se proceda la elaborarea unor
documente similare ale timpului.
La mai putin de cinci decenii de la improprietarirea lui Danciul
Boldas de catre Stefan cel Mare, urmasii acestuia instraineaza
pamantul. Conform documentului citat, pamantul intra in stapanirea
boierului Cozma Sarpe.
Ce s-a intamplat cu taranii razesi din Cristesti? Nu exista nici o
informatie certa, dar este usor de presupus ca lipsiti de pamantul
obtinut de la marele domn ca pret al sangelui varsat in lupta contra
navalitorilor, refuzand ideea de a lucra in dijma sau chiar de a
cadea in iobagie, parasesc asezarea din camp si se retrag spre
muntii din imediata apropiere, pe firul apelor (lasand in urma un
deal care si astazi le poarta numele: Dealul Cristestilor), si
intemeiaza, dimpreuna cu alte familii de razesi desproprietariti de
pe aceasta mosie, noi asezari. Sunt actualele sate S o l o n t (dupa
numele raului cu apa sarata care curge spre Tazlaul Mare pe o vale
cu teren saraturos: ,,Cand un sat si un parau poarta acelasi nume,
avem dreptul sa admitem, pana la proba contrarie, ca paraul a fost
botezat inaintea satului", spune Iorgu Iordan in ,,Nume de locuri
romanesti in R.P.R.", 1952, p. 3, subsol), S a r a t a (dupa numele
paraului cu acelasi nume) si C u c u i e t i (dupa inaltimile din
preajma sau, cum indica Al.Graur ca probabil in ,,Nume si locuri":
,,cocotat pe dealuri, pe munti"; un paraias din acest ultim sat
amintit, ca si terenul din preajma, este numit si astazi Parau
Cristesti sau, cand se indica directia de deplasare, La Cristesti.
Istoria seculara a acestor asezari este marcata de numeroase
evenimente, unele consemnate in documente, altele transmise oral
de la generatie la generatie. Bruma de pamant cu care razesii
fusesera improprietariti a fost treptat inghitita de marile proprietati.
Este posibil ca unora dintre fostii mici proprietari - fie ca sa nu-i
indeparteze de mosii, si astfel sa piarda o rezerva de forta de
munca necesara la caz de nevoie, fie ca sa evite procese sau
razmerite - boierii sa le ofere drept compensatie suprafete de
padure, pe viata sau pe vecie. Numai asa se poate explica de ce
numeroase nume de locuri din muntii de pe teritoriul comune sunt
antroponime. Cert este ca locurile din camp, si acestea candva
impadurite dar despadurite de tarani pentru a obtine teren agricol,
au fost, in cea mai mare parte, smulse de la micii proprietari si
inglobate in mosia boiereasca.
Dintre fostii latifundiari amintim pe Cozma Serpe (cf. doc. citat) si
urmasii, familia Crupenschi - dintre care Crupenschi Solontanul,
spatar, ban si vornic la Scaunul Moldovei in timpul domnitorului Ion
Sturza, si familia Pruncu - inrudita cu Crupenschi prin Iordachi
Pruncu, ajuns caminar, spatar, ispravnic la Bacau si staroste la
Putna,
Scriind despre familia Pruncu in ,,Arhondologia Moldovei" (Iasi,
1892, tipografia Buciumului roman, pp. 260 - 262; cu o prefata
analitica de Gh. Ghibanescu, cel care da si titlul cartii), paharnicul
Constantin Sion noteaza in legatura cu Iordachi Pruncu: ,,Pruncul
acesta este un barbat prea vrednic, dar si foarte rasipitoriu, toata
averea ce i-au ramas de la buna-sau si preste indoit ce au castigat
el cu negutitorii si cu slujbele, ca in domnia lui Mihai Voda vreo
zece ani au fost staroste la Putna, au perdut".
Intr-adevar, patima pentru cartile de joc a lui Iordachi Pruncu l-a
dus la pierderea mosiei Solont care a ajuns in stapanirea Elenei
Sturza. Circula si azi legenda potrivit careia, de manie, Iordachi
Pruncu a plecat dinspre Solont la mosiile din Putna, incarcat cu
toata averea miscatoare, condus fiind de preoti imbracati in odajdii
si care blestemau mosia ca sa nu dea nici un rod, precum si de o
multime de oameni din sat, pana la hotarul mosiei dinspre
Ardeoani.
Pana la 1864, Elena Sturza a stapanit in intregime mosia Solont (cu
toate cele trei sate: Solont, Sarata si Cucuieti). La improprietarirea
din timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, jumatate din mosie
este impartita taranilor, iar cealalta jumatate ramane in stapanirea
printesei pana la stingerea ei din viata cand pamantul intra in
administratia Casei Rurale, printesa neavand mostenitori.
Fixarea primilor locuitori pe vaile impadurite de la poalele Muntilor
Gosman si ridicarea de noi asezari au impus crearea unor noi
mijloace de vietuire, printre care si terenuri de pasunat vitele si
pentru agricultura. Au fost necesare, prin urmare, taieri de padure,
de unde si existenta in toponimie a numeroase poieni (Poiana
Anisonului, Poiana Vatafului, Poiana Stejarului etc. si chiar parti ale
satelor Solont si Cucuieti numite simplu Poiana), finaturi (Fanatul lui
Utureanu), plaiuri ( Fata Plaiului si Dosul Plaiului), curaturi
(Curatura), parlituri - locuri despadurite prin arderea vegetatiei
lemnoase (Parlitura).
Revenim asupra remarcii ca toponimiei comunei ii este caracteristic
numarul mare de nume de locuri create pe baza antroponimelor,
mai ales in zona muntoasa - dovada in plus ca locuitorii s-au retras
si au stapanit aici terenuri, indeosebi pentru pasunat, din cele mai
vechi timpuri: Fundul lui Captalan, Fanatul lui Utureanu, Groapa lui
Irimia, Bercul Ursachioaiei, Poiana lui Iordachi etc., mult mai
numeroase decat in camp si indeosebi in acea parte a campului pe
care taranii n-au primit-o la improprietarirea din 1864 si de care,
deci, aveau sa se lege mai tarziu. Putinele toponime create pe
baza de antroponime existente aici pot fi considerate de data
recenta. Lipsa de legatura prin proprietate a taranilor cu campul a
determinat si o toponimie specifica, caracterizata prin toponime
care se refera mai ales la particularitatile orografice: Dealul
Malinilor, Malinasi, Lesinatu, Varaticu, Grasu. Fac exceptie: Dealul
Popii, Groapa Preutesei, Dealul Cristestilor (ultimul din motivele
deja aratate).
II. Toponimia
Materialul pe care-l prezentam a fost cules direct de pe teren, prin
chestionarea , in buna parte la fata locului, a unor cetateni care,
conform criteriilor stabilite de Gusti, sa intruneasca, pentru
furnizarea unor informatii de calitate, conditiile necesare: ocupatii
diferite, varsta inaintata, proprietari de pamant in mai multe zone
ale satelor, bastinasi, vorbitori ai graiului local, buni cunoscatori ai
numelor de locuri de pe arealul comunei.
Am folosit ca informatori:
1. pentru satul Solont: Toader Popa, agricultor, Constantin Triscaru
, muncitor petrolist, Dumitru Chelaru, padurar pensionar, Anica
Popa - Pricope, agricultoare, Ioan Iosub - Rusu si Toader Spataru,
petrolisti pensionari;
2. pentru satul Sarata: Pavel Postolescu, agricultor, Ioan Moraru,
agricultor, Vasile Galusca, agricultor;
3. pentru satul Cucuieti: Neculai Pruteanu, agricultor, Toader
Diaconu, invatator pensionar, Neculai Rotaru, agricultor, Ioan
Adam, pensionar.
Au mai fost chestionati in scopul completarii informatiilor sau pentru
unele precizari: Gheorghe Silisteanu, Ileana Barabasa, Ion
Mocanu, Alec Leonte, Panaite Huianu.
Ca locuri de observare si identificare a locurilor am folosit inaltimile
de pe teritoriul comunei care mi-au oferit un larg orizont: Dealul
Serba si Corhana - pentru satul Solont, Dealul Smeurus si Dealul
Perilor - pentru satul Sarata, Dealul Oalei si Osoiu - pentru satul
Cucuieti. Parte din locurile mai accesibile le-am batut cu piciorul.
Culegand numirile topice de pe teritoriul celor trei sate ale comunei,
am incercat ca, in afara simplei inregistrari, sa obtin, pe cat posibil,
si unele explicatii in legatura cu numele respective. Si aceasta nu
numai pentru numele topice provenite de la nume comune, ci si
pentru toponimele create pe baza de antroponime. Ca orice
cetatean devenit solontean prin adoptie a trebuit sa ma interesez
daca acele nume mai exista sau au existat in localitate, cine sunt
sau cine au fost persoanele care le-au purtat. (Apreciez ca pentru
un studiu de onomastica a comunei, toponimele existente pot
furniza informatii deosebit de valoroase referitoare la cei mai vechi
locuitori, lucru cu atat mai benefic cu cat documentele de stare
civila din arhiva comunei - ma refer la cele la care am reusit sa am
acces - sunt imputinate de trecerea anilor).
Materialul cules a fost notat in transcriere literarizata. Pentru o mai
usoara parcurgere a acestuia, explicarea fiecarui termen a fost de
asemenea literarizata.
Dupa semnificatia pe care o prezinta si dupa originea lor,
toponimele studiate pot fi impartite in urmatoarele grupe: 1. nume
de locuri care descriu formele de teren; 2. numiri care arata pozitia
terenului; 3. numiri care se refera la ape; 4. numiri topice care se
refera la flora si fauna; 5. numiri topice care deriva de la nume de
persoane; 6. nume de locuri care se refera la schimbari in
fizionomia lor initiala - cum ar fi defrisarile, surparile sau alunecarile
de teren; 8. nume de locuri care arata diverse ocupatii ale
locuitorilor; 9. nume topice care se refera la izvoare mineralizate;
10. toponime care amintesc pozitia sociala a locuitorilor; 11. nume
de locuri care amintesc existenta unor foste asezari omenesti.
Numele topice sunt tratate si numerotate in ordinea alfabetica.
Pentru stabilirea etimologiei - ca si, in general, pentru realizarea
acestei lucrari - am folosit o vasta bibliografie, din care amintesc
lucrarile: ,,Dictionarul limbii romane moderne", Iorgu Iordan
,,Toponimie romaneasca", Bucuresti, Editura Academiei, 1963, E.
Petrovici ,, Studii si materiale de onomastica", I. Patrut, ,,Studii de
limba romana si slavistica" Ed. Academiei, 1959, precum si alte
materiale semnate de lingvisti si cercetatori in acest domeniu si
aparute in publicatiile de specialitate, cea mai mare parte
consultate de mine la Biblioteca Judeteana Neamt sau in Biblioteca
documentara ,,G. T. Kirileanu" din Piatra-Neamt. (Amintesc dintre
publicatii: ,,Dacoromania", ,,Cum vorbim", ,,Studii lingvistice",
,,Limba romana" s.a.).
Nici din bibliografia consultata, nici din ridicarile pe teren nu am
reusit sa aflu etimologia unor nume topice intre care: Modarzau -
deal impadurit, la hotarul dintre satul Solont si satul Zemes; Uturea
- munte de joasa altitudine de la care si-au primit numele
numeroase familii Utureanu; La Bursuna (Bursuna) - teren in care
balteste apa feruginoasa (numita bursuna, probabil de la acelasi
etinom ca si borviz, borcut - ape minerale); Inat - deal in mare parte
destinat pasunatului, cu suprafete razlete de livezi si vii (posibil o
varianta locala pentru iniste, realizata prin contaminare de la fanat;
mentionez ca in prezent pe acest deal nu se cultiva in, cei
chestionati neamintindu-si sa se fi cultivat in timpul vietii lor). Mai
sunt si altele.
In incheierea consideratiilor asupra numirilor topice care vor fi
prezentate mai jos, socotim util sa scoatem in evidenta unele fapte
de gramatica si de derivare a cuvintelor. Amintim, in primul rand,
valoarea considerabila pe care o au sufixele in formarea numelor
topice. Am retinut dintre sufixe pe cele mai des folosite:
1. oaia: Buduroaia (Piciorul Buduroaiei), Macaroaia (Padurea
Macaroaiei), Macovoaia (Fantan Macovoaiei) etc.;
2. oasa: Jgheboasa;
3. arie: Vararie (La Vararia lui Silisteanu);
4. is: Chetris (Chetrisul Mare, Ketrisul Mic);
5. us: La (Pe) Smeurus;
6. iste: Siliste;
7. an: Utureanu (Groapa lui Utureanu);
8. os: Puturos (Paraul Puturosu);
precum si sufixele diminutivale:
1. as: Malinas
2. ior: Slatioara (Dealul Slatioarei).
In ce priveste toponimul Dealul Slatioarei, acesta poate fi luat in
discutie si ca fals diminutiv, cu etimologie populara.
Caracteristic pentru toponimia comunei este numarul mare al
toponimelor create pe baza antroponimelor: Fundul lui Captalan,
Fanatul lui Utureanu, Groapa lui Irimia, Bercu Ursachioaiei, Piciorul
lui Mihaila, Poiana lui Iordache, Fantana Macovoaiei, Podul lui
Mares etc. Aproape ca nu exista grup toponimic in care sa nu se
intalneasca cel putin un antroponim.
La toponimele create pe baza antroponimelor, genitivul numelor de
persoana poate fi intilnit fie format cu articolul hotarat postpus, ca
in: Dealul Cretului, Groapa Cucului, Ulita Neamtului, fie antepus, ca
in: Fundul lui Captalan, Podul lui Mares, Tarla lui Tiganescu , Ulita
lui Torozan.
In cazul acestei categorii de toponime, numele de persoana poate fi
in apozitia unui termen insemnand cusuri de apa (Paraul Parasca,
Paraul Torozan) sau forme de relief ( Dealul Mihoc). Referindu-se
la cazuri similare intalnite in toponimia muntilor din tara noastra, E.
Petrovici considera ca aceste constructii s-ar putea sa fie arhaice,
datand din epoca in care numele de persoana se intrebuintau fara
articol. (,,Oronime formate din antroponime in Carpatii romanesti",
in ,,Studii si materiale de onomastica", Ed. Academiei, 1969, p. 62).
Mentionam, de asemenea ca, din nevoia precizarii in spatiu a unor
locuri, indeosebi a ulitelor, in denumirea lor se utilizeaza prepozitia
la (Ulita la Blana, Ulita la Brainel).
Intrucat pe teritoriul comunei se intalneste cea mai mare parte a
formelor de relief din tara noastra, vegetatia fiind si ea deosebit de
variata, era si normal ca multe locuri sa-si primeasca numele de la
termeni care se refera la particularitatile orografice: La feriga,
Balcul, Malinasii, Chetrisu' (Mare, Mic), Varaticul s.a.
Sunt prezente si toponimele care provin de la porecle atribuite pe
baza insusirilor - cu precadere negative - ale locurilor: Lesinatul
(deal cu pamant saracacios), Puturosul (parau cu apa sulfuroasa)
s.a.
Apar ca nume de locuri si unele nume de popoare, dar acestea nu
pot fi judecate decat ca derivand tot din nume de persoane (Poiana
Ungurului, Groapa Turcului, Ulita Neamtului), in comuna existand
(sau au existat) familii cu numele de Unguru sau Ungurasu,
Neamtu.
Intalnim si toponime de la nume feminine, derivate, la randul lor, de
la nume de persoana sau substantive comune de gen masculin cu
ajutorul sufixelor:
- easa (Groapa Preutesei),
- oaia (Dealul Macaroaiei). Mai sunt si altele, indiscutabil nume
maritale.
Dintre nume de locuri care au la baza lor nume comune, amintesc:
Podisul cel Mare (Mic), Piciorul cu Mesteceni si multe altele.
Retine atentia ca nume de locuri acelea derivate de la nume de
materii: argint - Paraul Argintariei, numit astfel - dupa cum
povestesc locuitorii, desi e greu de crezut - de la argintul care s-ar fi
aflat si exploatat pe vremuri din albia sa. Mai degraba trebuie luata
in calcul insusirea raului de a reflecta in soare mica in care
prundisul este extrem de bogat.
Existenta a numeroase locuri care intrunesc aceleasi insusiri fizice
a impus folosirea determinativelor, indeosebi adjectivele alipite la
substantive, pentru a se evita eventualele confuzii: Podisul cel
Mare, Podisul cel Mic, Chetrisul Mare (Mic) etc.
Din substantive la plural folosite cu nume de locuri intilnim putine
cazuri: Olaresti - parte de sat, Malinasi - deal, Dealul Cristestilor.
Interesanta ni se pare feminizarea substantivului masculin singular
buduroi - ghizd de fantana - in Piciorul Buduroaiei. In situatia de
fata, buduroaia este substantiv feminin singular si are forma
identica si la plural (o buduroaie - doua buduroaie). Probabil ca in
trecut acest loc se numea Piciorul cu buduroaie sau Piciorul
buduroaielor. Ulterior, forma s-a simplificat denumind un loc unde
se afla si acum un izvor imprejmuit cu ghizd de lemn, ca si urmele
altora abandonate.
Unele nume topice sunt de fapt metafore, ceea ce le mareste forta
expresiva: Piciorul lui Mihaila, Hultoana, Gura Paraului s.a.
Dintre cuvintele mai recent intrate in limba, a fost preluat de
toponimie cariera: La cariera lui Silisteanu. Mai rare sunt
toponimele formate din participii substantivate: Lesinatul, Sarata.
Nume duble sunt date la doua paraie, unui podis si unui deal:
1. Paraul Cristesti - Paraul Lacului. Necunoscandu-le obarsia,
locuitorilor li s-a parut firesc sa se refere la un apelativ pentru ei mai
plauzibil.
2. Paraul Puturosu - Paraul Chioarcelor. Cei tineri folosesc cea de
a doua varianta - desi o cunosc si pe prima -, parandu-li-se mai
decenta.
3. Poiana Vatavului - Podisul Mare. Se foloseste cel de al doilea
nume, locuitorii refuzand sa intrebuinteze un apelativ care nu are
pentru ei nici o semnificatie. (Chiar si pentru conducatorii grupurilor
de colindatori sau ai nuntasilor se folosesc alte denumiri. Cei mai in
varsta cunosc in schimb numele de vatajel - mic functionar la
primaria de odinioara -, dar nu vad nici o legatura intre vataf si
vatajel).
4. In Deal la Par - La Cimitir (intelegandu-se nu numai cimitirul ci si
terenul inconjurator, din apropierea acestuia). Se foloseste
indeosebi prima varianta, probabil pentru ca cea de a doua
aminteste prea brutal ideea de moarte.
In destul de bogatul bagaj toponimic al comunei se gaseste o
singura tautologie lingvistica: Balta Lacului. Este numit astfel un loc
pe albia superioara a Paraului Cristesti, unde, cu sute de ani in
urma, s-a format un lac de alunecare. Probabil ca initial locul s-a
numit La Lac. Dupa ce barajul natural a fost mancat de apa (fiind
inundata o parte e vaii Cucuietilor), din fostul lac n-a mai ramas
decat o balta, care este preluata de toponimie dimpreuna cu
vechiul apelativ. Singulara este si sudura termenilor in toponimul
Bobatran, nume de deal, la origine probabil Bou Batran. Vocala u
neaccentuata fiind aspirata in fata consoanei b a fost, cu timpul,
eliminata din rostire.
Putine sunt toponimele care sa se fi mentinut dupa disparitia
apelativelor. Retine atentia La Chiatra - loc in Dealul Perilor, numit
astfel dupa o stanca pe care locuitorii au sfaramat-o de-a lungul
vremii pentru a obtine material de constructie. Astazi acolo e loc de
aratura, nimic nu mai aminteste de vechea stanca.
Starea sociala vitrega din trecutul indepartat al locuitorilor este
amintita de Dealul Serba (femininul de la serb). Se spune ca aici
si-au avut salas tiganii robi de pe mosia boiereasca. Nu se mai
pastreaza nici o urma din vechea asezare. Dupa dezrobire, tiganii
s-au mutat in apropierea satului pe locul numit astazi In Deal la
Tigani.
Despre toponimele care amintesc vechi ocupatii ale locuitorilor am
vorbit mai sus. Noile ocupatii nu sunt (cel putin deocamdata)
prezente in toponimie. Amintesc de sondarie doar Baia Veche si La
Chirat (chirat - cladire care adaposteste masinile de pompat titeiul;
probabil de origine poloneza, ca si cuvantul chirovnic - maistru
sondor).
Ca o scurta paranteza, precizez ca in formarea numelor de locuitori
din satele vecine, se foloseste derivarea cu sufixe, pornindu-se de
la numele localitatii:
1. ean > Stanestean (din Stanesti), Magirestean (din Magiresti) si
2. an > Tazlauan.
Includem in aceeasi paranteza si poreclele locuitorilor din satele
vecine: perjari - pentru cei din Ardeoani (localitate cu multe livezi de
pruni), gusati - pentru cei din Zemes (in trecut multi sufereau de
aceasta boala a glandei tiroide cauzata de apele lipsite de iod),
gazari - pentru cei din Magiresti (pana nu demult renumiti in
vanzarea pacurii si a gazului, ocupatie avuta si de solonteni pana la
incadrarea lor efectiva in exploatare). Solontenilor li se spunea - de
catre cei din Zemes - traistari - dupa traista cu mancare nevoiti s-o
poarte cand plecau la lucru (sondarit). Intre ei, solontenii se
numesc Suseni (cand se refera la cei din partea de sus a satului) si
Poenari (cand se refera la cei din partea de jos, din Poiana).
a. Lista numelor topice de pe teritoriul satului S O L O N T
1. Bahna lui Hambic - loc mocirlos, de intalnire a mai multor ape, cu
vegetatie alcatuita din papura si rogoz.
2. Baia Veche - teren sub Runcu, cu subsol bogat in titei; aici au
functionat primele sonde actionate de masini.
3. Balcul Podisului - loc mlastinos, format prin prabusire, intre
Pietris (Chetris) si Podisul cel Mic.
4. Bercul Ursachioaiei - loc impadurit, pe un deal in forma de
caciula fara varf, tesit; de la numele fostei proprietarese a terenului,
marital: Ursachi + suf. -oaia).
5. Bostanoaia - deal cu teren de aratura si faneata; in cea mai mare
parte a apartinut familiei Bostan.
6. Corhana - coasta priporie si sterila, anevoie de urcat si coborat,
cu carari putine si schimbatoare.
7. Cosarile lui Florescu - loc pe Varaticu' unde a avut cosere un fost
arendas al pamantului Casei Rurale, pe nume Florescu.
8. Curmatura la Tocile - vaioaga despartitoare a varfurilor Jghiab si
Bercul Ursachioaiei; face legatura intre Poiana Schitului si Balta
Lacului. Numele vine de la pietrele abrazive care se gasesc la
suprafata si sunt folosit de taietorii de lemne la ascutitul topoarelor.
9. Dealul Cretului - deal inalt, in forma de mamelon, acoperit cu
fanete, livezi si vii; dupa numele unui fost proprietar de teren -
Cretu.
10. Dealul Cristestilor - deal la hotarul cu satele Ardeoani si
Stanesti, pe teritoriul fostului sat Cristesti.
11. Dealul Dragutiei - deal la hotarul cu satul Stanesti. Se spune ca
un fost primar, Ionica Bostan, si-ar fi inzestrat iubita cu terenul
foarte fertil de aici. In sat, draguta are sens mai putin de frumusica
si mai mult de iubita, amanta.
12. Dealul Frasini - deal cu araturi, fanete si si vegetatie lemnoasa
rara, indeosebi frasini.
13. Dealul Jgheboasa - prelungire spre Sarata a muntelui Hultoana,
acoperit cu fanete si pasuni.
14. Dealul Macaroaiei - deal cu teren cultivabil (aratura si vii),
stapanit in mare parte de familia Macarescu.
15. Dealul Malinilor - deal cu teren bun de pentru cultura cerealelor,
candva acoperit cu paduri de malin.
16. Dealul Perilor - deal in camp, in trecut cu livezi de peri, in
prezent redat in intregime agriculturii.
17. Dealul Popi - deal in camp cu pasuni si araturi; pana spre anii
colectivizarii, in intregime proprietatea bisericii.
18. Dealul Uturenilor - deal cu pasuni si fanete, in cea mai mare
parte stapanite in trecut de familiile Utureanu.
19. Devale - partea de mijloc a satului (din de + vale), aici se afla si
centru civic. Este numit astfel de catre locuitorii din partea de sus a
satului. Cei din partea de jos (din Poiana) exprima acelasi lucru prin
In Sus.
20. Dosul Plaiului - coasta dinspre vest a Plaiului acoperita cu
pasuni si araturi.
21. Drumul Pinului - drum pe versantul de vest in Varful Uturei care
traverseaza o padure de conifere, in cea mai mare parte pini.
22. Fata Plaiului - coasta dinspre est a Plaiului.
23. Fanatul lui Utureanu - teren de cosire cu nume luat de la
proprietar.
24. Fantana Alexoaiei - loc arabil la poalele Dealului Halmuri, in
perimetrul caruia se afla o fantana, sapata, probabil de un oarecare
Alexoaia (sau Alexoaie).
25. Fantana lui Avram a Petrei /Apetri/ - loc in Cierul Uturii unde se
afla o fantana sapata, cu circa o suta de ani in urma, de un Avram
a Petrei ( numele se intalneste in sat numai cu grafia Apetri).
26. Fantana lui Mares - loc arabil, proprietate a familiei Mares, in
perimetru caruia se afla o fantana cu buduroi.
27. Fantana Macovoaiei - fantana in Poiana Uturei, sapata prin grija
unei femei vaduve (marital Macovei).
28. Fantana Manzatului - fantana pe Lesintul; se crede ca aici s-ar
fi inecat candva un manzat.
29. Fundoaia - gavan intre Dealul Dragutei, Serba si Rediu, cu
izvoare multe si teren mocirlos.
30. Fundul Clopotului - partea dinspre munte a Poienei Clopotului.
31. Fundul lui Captalan - loc cu teren accidentat, cu nume luat de la
fostul proprietar Captalan, care-si vara aici vitele.
32. Fundul Malinilor - inceput de vale la poalele Dealului Cristesti,
loc de intalnire a mai multor dealuri.
33. Gloduri - vale cu teren mocirlos intre mai multe dealuri
strabatuta de Paraul Gloduri.
34. Grasu - deal cu teren deosebit de fertil pe la poalele caruia
curge parau Calmus.
35. Groapa Cucului - loc in camp numit dupa sub forma de gavan;
dupa numele unui proprietar care a detinut cea mai mare parte din
suprafata.
36. Groapa Girezii - fanat (acum izlaz) situat pe un teren in forma
de ceaun. Fostii proprietari intocmeau aici, dupa cosire, girezi de
fan.
37. Groapa lui Calin - loc in camp la intalnirea a doua dealuri in
forma unui ceaun; dupa numele unui fost proprietar.
38. Groapa lui Irimia - loc de faneata intr-o adancitura a Uturii Mari;
dupa numele fostului proprietar.
39. Groapa Preotesei - loc in camp in forma unui cazan cu buzele
rasfrante, marginit de dealuri inalte; probabil pamant de zestre a
unei prezbitere (preotese).
40. Gura Paraului - loc de intalnire cu apa Solont a mai multor
afluenti. Nu se refera la izvor, care este mult mai sus.
41. Halmuri - delusor cu pamant forte bun pentru agricultura.
42. Hultoana - munte care se termina intr-o tesitura, parca ar fi
retezat ca o taietura de altoi (hultoi, hultui).
43. Inat - deal despadurit, cu teren saracacios, acoperit cu pasune,
livezi si vii de productie slaba.
44. In Deal la Luparie - loc in coasta Dealului Anisonului, cu gropi
folosite candva drept capcane pentru capturarea lupilor.
45. In Deal la Par - proprietate a bisericii pe Corhana, unde se afla
cimitirul satului; de la un par batran crescut aici.
46. In Propitura - loc de izlaz la marginea satului care marca hotarul
dintre proprietatile taranilor si proprietatea statului; format prin
metastaza de la a popri - a opri, a interzice (trecerea vitelor).
47. Jgheboasa - vale strabatuta de paraul cu acelasi nume.
48. Jghiab - varf de munte dominat de stanca numita Piatra
Soimului (Chiatra Soimului).
49. La Borviz - balc, teren mlastinos cu izvoare de apa sulfuroasa.
50. La Bursuna - loc cu izvoare de apa alterata de oxizi de fier.
51. La Cariera lui Silisteanu - coasta accidentata de munte de unde
se extrage piatra pentru fabricarea varului; de la numele unei familii
de varari - Silisteanu.
52. La Chioarce - loc la poalele Runcului unde s-au sapat primele
puturi (chioarce) pentru exploatarea primitiva a titeiului.
53. La Fag - Loc pe Corhana marcat de existenta unui fag batran -
singurul copac pe toata coasta.
54. La Feriga - vaioaga umbrita in tot timpul zilei, in care vegetatia
dominanta este feriga.
55. La Grajduri - loc in camp pe care au fost ridicate grajdurile
cooperativei agricole de productie.
56. La Lutarie - loc in camp unde se sapa pamant pentru lutuitul
(lipitul) caselor.
57. La Piatra cea Mare - stanca intre Poiana Mica si Rapa Iepii si
terenul din jur.
58. La Ocol - loc dosnic folosit de vacari pentru odihna vitelor in
timpul amiezii.
59. La Popoiu - loc in camp, cu aratura, fanat si livada aflat in
proprietatea familiei Popa. (O ramura a Popenilor cu membri peste
inaltimea medie).
60. La Slatina - loc dosnic, la poalele Inatului, cu izvoare de apa
saraturoasa (slatina).
61. La Ciusmea - loc de aratura la intrarea principala in sat. Numele
ii vine de la o ciusmea cu debit mare si permanent.
62. La Sipotul Varnitei - loc in Varnita al carui nume este dat dupa
un izvor cu debit mare aflat in costa muntelui; izvorul este captat
printr-un uluc de lemn.(In noptile linistite, caderea apei se aude de
la mare distanta).
63. La Tochila - balc, teren mlastinos cu multe izvoare, folosit cu
ani in urma la topitul canepii.
64. La Troita - loc in partea superioara a Corhanei in care a fost
ridicata pe vremea ultimului razboi mondial o troita din lemn.
65. Lesinatul - coasta in panta dulce (unii numesc Lesinatul dealul
intreg), cu teren slab productiv si framantat).
66. Malinasi - delusor intre Dealul Malinilor si Dealul Frasinilor.
67. Modarzau - deal impadurit, in forma de sa, intre varfurile Runcu
si Jghiab; face hotarul intre satele Solont si Zemes; cu subsolul
bogat in titei.
68. Pe Vale - partea din sus a satului, pe valea superioara a
paraului Solont.
69. Paraul Chioarcelor - v. Paraul Puturosu.
70. Paraul Clopotului - parau care izvoraste din Fundul Clopotului,
afluent al paraului Solont.
71. Paraul Gazului - afluent al Parului Rau care trece prin gradina
cetateanului Apetroaiei (poreclit Gazu).
72. Paraul Grasului - parau care izvoraste din Dealul Perilor, curge
printre Halmuri si Grasu si se varsa in Calnus.
73. Paraul Jgheboasa - afluent al Paraului Sarata; izvorste de sub
Hultoana.
74. Paraul Parasca - parau care, in cea mai mare partea cusului
sau, taie proprietatea familiei Parasca.
75. Paraul Petruleanului - parau care izvoraste din Poiana
Petruleanu.
76. Paraul Podisului - afluent al Paraului Solont, izvoraste din
Balcul Podisului.
77. Paraul Popii - parau care curge pe locul proprietate a bisericii.
78. Paraul Pustiei - afluent cu debit permanent al parului Solont,
care curge printre dealuri surpate, pustii pana la intrarea in sat.
79. Paraul Puturosul - sau Paraul Chioarcelor, parau cu apa
sulfuroasa si titei, rau mirositoare, care izvoraste din locul numit La
Chioarce.
80. Paraul Rachitii - paraul si locul mlastinos din jur, acoperit cu
padure de rachita.
81. Paraul Rau - afluent al Paraului Solont, cu debit mic in vreme
de seceta dar deosebit de stricator in timpul ploilor cand aduna
torentii de pe coastele dealurilor din jur.
82. Paraul Slatinei - parau in camp, cu debit mic de apa sarata;
izvoraste dintr-un loc saraturos, cu fantana de slatina.
83. Paraul Varaticului - afluent al Calnusului; curge intre dealurile
Varatic si Grasu.
84. Parlita Halmuri - teren in panta, saracacios, folosit indeosebi ca
pasune; a fost eliberat de vegetatia lemnoasa prin ardere.
85. Parloagele lui Haciu - teren paraginit, nelucrat, fost proprietatea
lui Neculai Haciu, primar al comunei Solont prin anii 1900.
86. Plai / Plaiul - platou la poalele Runcului acoperit cu livezi si
araturi.
87. Poarta Tarnii - de la tarina (corect: Poarta Tarinei) - loc care
marcheaza iesirea din sat si intrarea in camp. Se pare ca pe
vremuri aici a existat o poarta pazita, inlocuita mai tarziu cu o
bariera.
88. Podul lui Mares - pod peste un mic afluent al Canusului,
construit pe proprietatea cetateanului Mares.
89. Podul cel Mare - pod peste Calnus (defineste si terenul arabil
din jur).
90. Podisul cel Mare - teren lipsit de vegetatie arboricola aflat in
perimetru izlazului comunal.
91. Podisul cel Mic - platou lipsit de vegetatie arboricola aflat in
perimetrul izlazului comunal.
92. Poiana - partea din jos a satului. Odinioara aici a fost padure;
primele case au fost ridicate intr-un spatiu defrisat (poiana).
93. Poiana Anisonului - loc lipsit de vegetatie lemnoasa in care
creste anison (literar: anason), planta aromatica pe care localnicii o
foloseau la ,,dresul" rachiului.
94. Poiana Chiaburului - teren despadurit la poalele Runcului.
95. Poiana Clopotului - faneata la poalele Runcului.
96. Poiana lui Iordachi - pasune, dupa numele lui Iordachi Paduraru
(pe la sfarsitul secolului al XIX-lea padurar in sat) caruia i-a fost
incredintata spre folosire vremelnica ca plata pentru slujba.
97. Poiana (cea) Mare - loc lipsit de vegetatie arboricola, folosit
drept pasune.
98. Poiana Masinii - parte din izlaz; spre sfarsitul secolului al
XIX-lea, aici a functionat un utilaj mecanizat necesar procesului de
extractie a titeiului.
99. Poiana Petruleanului - poiana sub Runc (unii informatori sustin
ca a fost proprietatea unui anume Petruleanu, altii ca aici si-ar fi
avut stana multi ani un cioban cu acest nume).
100. Poiana Schitului - loc impadurit prin plantare dupa 1950; spre
sfarsitul secolului al XIX-lea s-a aflat un schit de calugari sapat de
calugari sub stanca.
101. Poiana Stejarului - loc lipsit de arbori cu exceptia unui stejar
batran care i-a dat numele.
102. Poiana (cea) mica - mic platou destinat pasunatului, in
continuarea Podisului cel Mare.
103. Poiana Ungurului - platou in izlazul comunal; dupa numele
celui care l-a stapanit.
104. Poiana Vatafului - Poiana sub Pietrisul cel Mare, probabil loc
in stapanirea unui fost supraveghetor de argati pe mosia
boiereasca.(Cunoscut si sub numele de Podisul cel Mare).
105. Pustia - parte din sat cu case de o parte si alta a paraului cu
acelasi nume. S-a pastrat denumirea din timpul cand oamenii, din
cauza terenului accidentat, au refuzat multa vreme sa-si intemeieze
aici gospodarii.
106. Putul lui Moise - loc arabil in camp pe care se afla o fantana
cu cumpana (acum parasita) sapata pe la 1850 de Moise Rotaru.
107. Pietrisul Mare (Chetrisu Mare) - picior de munte cu sol pietros,
sarac in vegetatie.
108. Pietrisul Mic (Chetrisul Mic) - picior de munte cu sol pietros,
sarac in vegetatie.
109. Piatra Soimului - stanca, tanc in Jghiab.
110. Piciorul Bobatran - deal inalt si ingust la poale, in forma unui
picior de om usor indoit de la genunchi. Format prin sudare
termenilor bou si batran.
111. Piciorul Buduroaiei - partea inferioara a Varnitei si terenul din
jur, bogata in izvoare stapanite de ghizduri decupate in trunchiuri
de brad si de fag.
112. Piciorul lui Mihaila - partea inferioara a Uturei si terenul din jur.
(Dupa numele fostului proprietar).
113. Rediul Popii - padure mica si rara, in camp, intr-o margine a
proprietatii parohiale.
114. Rediul Serbii - padure mica si rara pe Dealul Serbii.
115. Rapa Iepei - coasta abrupta a Inatului.
116. Runcu - loc defrisat, curatura.
117. Rupturile - teren intre Varnita si Poiana Ungurului, cu pamant
de deplasare. Sub o crusta tare dar subtire se afla argila moale.
Locul este deosebit de periculos pentru vite.
118. Slatina - poiana cu fantana de slatina de unde izvoraste paraul
Solont.
119. Sarba/Serba - deal in partea vestica a satului care marcheaza
hotarul cu satul Stanesti.
120. Tarla lui Tiganescu - loc in Dealul Frasinilor unde a avut tarla
familia Tiganescu.
121. Ulita la Harbuz - drum ingust, dupa numele celui mai vechi
locuitor de aici.
122. Ulita la Barieru - drum ingust, dupa numele celui mai vechi
lociuitor de aici (probabil paznic la intrare principala in sat,
insarcinat cu punerea si ridicarea barierei).
123. Ulita la Blana - drum ingust, dupa numele unuia dintre
locuitorii din acest spatiu.
124. Ulita la Brainel - drum ingust, dupa numele unuia dintre
localnici.
125. Ulita la Grecu - dupa numele locuitorului Grecu.
126. Ulita la Slatina - drum ingust care duce spre izvoarele de
salatina.
127. Ulita la Timofti - drum ingust, dupa numele locuitorului Timofte.
128. Ulita la Tigani - drum ingust care trecea candva printr-un mic
salas al tiganilor din sat.
129. Ulita la Prisacaru - drum ingust, dupa numele locuitorului.
130. Ulita Pustiei - drum ingust, populat pe ambele laturi, care
leaga centrul civic al comunei de Poiana (cea) Mica.
131. Uturea Mare - zona muntoasa impadurita, in partea inferioara
a Muntilor Gosmanu (deasupra satului Solont).
132. Uturea Mica - poiana folosita ca izlaz in apropiere de Varful
Uturii.
133. Valea Frasinilor - adancitura alungita, vale ingusta la poalele
Dealului Frasini, strabatuta de un paraias.
134. Varaticu - deal in camp, insorit in cea mai mare parte a anului,
cu teren fertil si recolta mai timpurie.
135. Varnita - loc impadurit, cu subsol calcaros, candva cu multe
gropi de ars varul (vararii).
136. Varful Uturei - inaltime in Uturea.
b. Lista numelor topice de pe teritoriul satului S A R A T A
1. Arama - deal cu teren arabil al carui nume vine de la culoarea
rosiatica a solului.(Nu exista nici o marturie scrisa sau materiala
despre exploatarea aramei in trecutul indepartat de pe acest deal,
cum sustin unii locuitori).
2. Borzesti - catun al satului Sarata, cu numele de la un oarecare
traitor Borz.
3. Dalmacusu - deal de inaltime medie - cca 400 m - folosit ca izlaz.
4. Dealul Custurenilor - deal in marginea satului, cultivat cu vii si
pomi fructiferi, in buna parte proprietate a familiei Custuriu.
5. Dealul Popenilor - deal cu teren arabil, dupa numele
proprietarilor (candva) majoritari - Popa.
6. Dealul Spinului/Skinului - deal cu teren neproductiv, acoperit cu o
vegetatie saracacioasa, intrebuintat mai ales pentru pasunat.
7. Dealul Smeurus - prelungire a Dealului Custurenilor, cu teren
accidentat, folosit ca izlaz.
8. Jgheboasa - deal cu teren arabil si fanete.
9. La Piatra/La Kiatra - imas pe Dealul Perilor, botezat dupa o
stanca in parte sfaramata de sateni pentru material de constructie.
10. Padurea Macaroaiei - padure la poalele Hultoanei, fost in
proprietatea unei oarecare Macaroaia (nume marital, de la
Macarescu).
11. Pe Dos - coasta nordica a dealului Jgheboasa.
12. Pe Lunca - parte din Valea Saratii, la poalele Dealului Oalei, cu
teren care balteste, acoperit de vegetatie de esenta moale, mai
ales rachita.
13. Paraul Barnei - afluent al Solontului.
14. Paraul Cucului - afluent al Solontului.
15. Paraul Grinties - afluent al Solontului.
16. Paraul Jgheboasa - Afluent al paraului Sarata. Izvoraste din
Hultoana si curge pe la poalele dealului Jgheboasa.
17. Paraul Torozan - afluent al Solontului; curge pe o latura a ulitei
lui Torozan.
18. Ulita Bisericii - drum ingust si serpuit pe care este construita
biserica satului.
19. Ulita Neamtului - ulita cu numele luat de la locuitorul Neamtu.
20. Ulita lui Torozan - ulita strabatuta pe lungimea ei de paraul
Torozan.
21. Valea Saratii - mica depresiune intre mai multe dealuri
strabatuta de paraul Sarata.
c. Lista numelor topice de pe teritoriul satului C U C U I E T I
1. Balta Lacului - iezatura pe albia superioara a satului Cucuieti,
ramasita a unui fost lac de prabusire.
2. Dealul Batcii sau Batca - mamelon in partea nordica a dealului
Arama, in mare parte impadurit.
3. Dealul Chiliilor - ridicatura la poalele Dealului Mihoc, cu o
poienita care a adapostit candva o mica bisericuta de schit si
cateva chilii.
4. Dealul Cornului - deal acoperit de vegetatie lemnoasa, in buna
parte corni.
5. Dealul Crucii - inaltime intre Mihoc si Jghiab pe care se afla o
cruce ridicata de credinciosi inainte de 1940.
6. Dealul Fanatului - deal acoperit de padure, imas si fanete.
7. Dealul Viei - continuare a Dealului Osoiului, candva cu
numeroase culturi de vii.
8. Dealul Mihoc - deal impadurit, cu subsol bogat in titei, la hotar cu
satul Schitu-Frumoasa.
9. Dealul Oalei - parte dinspre sat a Dealului Osoi (se pare ca de
aici scoteau olarii pamant pentru mestesugul lor).
10. Dealul Osoiului - picior in partea dinspre est a Hultoanei.
11. Dealul Rachitii - deal de joasa altitudine, umbrit tot timpul zilei
de Varful Jghiab, acoperit cu vegetatie lemnoasa de esenta moale:
salcie, alun etc.
12. Dealul Runcului - deal cu curaturi, din care unele imprejmuite
cu gard si dotate cu patule (adaposturi pentru vite).
13. Dosul Aramei - coasta nordica a Dealului Arama, o parte izlaz si
alta aratura.
14. Groapa Turcului - Gavan impadurit (etimologie necunoscuta).
15. La Livezi - panta dulce a Dealului Mihoc plantata cu pomi
fructiferi.
16. La Sticlarie - parte a satului Cucuieti in care, la sfarsitul
secolului al XIX-lea a functionat o fabrica de sticla.
17. Olaresti - catun pe teritoriul satului locuit de familia Olaru
(preponderenta).
18. Padurea Cornului - partea dinspre nord a Dealului Cornului.
19. Piciorul cu Mestecini - partea de jos a Jgheablui acoperita cu
padure de mesteceni.
20. Padurea Argintariei - rau din albia caruia se banuieste ca s-ar fi
exploatat candva argint (informatie incerta, greu de verificat)
21. Paraul Crucii - parau care izvoraste din Dealul Crucii.
22. Paraul Fagului - parau care izvoraste din Dealul Mihoc.
23. Paraul Fanatului - parau care curge pe la poalele Dealului
Fanat.
24. Paraul Iazului - paraias care porneste din Balta Lacului.
25. Paraul lui Petrache - afluent al Paraului Cristesti care curge pe
fosta proprietate a unui oarecare Petrache (informatie incerta)
26. Paraul Mastacan - parau care izvoraste din Dealul Mastacan.
27. Paraul Rachitisului - parau care curge la poalele Dealului
Rachitei.
28. Paraul Runcului - afluent al Paraului Cristesti cu izvor in Dealul
Runcului.
29. Paraul Subei - parau care curge pe proprietatea unei foste
boieroaice Suba (etimologie incerta).
30. Parlitura - coasta estica a Jghiabului, despadurita prin arderea
vegetatiei lemnoase.
31. Poiana - partea de jos a satului.
32. Poiana Bratului - pasune, candva in proprietatea unui anume
Bratu.
33. Rapa lui Istoc - surpatura in Dealul Cornului (etimologie
necunoscuta)
* N.A. Studiul de mai sus a fost scris in anul 1973, in urma unei
documentari de peste doi ani, si a fost gandit ca un capitol dintr-o
ampla monografie a Comunei Solont, cu atat mai necesara pe
atunci cu cat singura monografie existenta, aparuta sub semnatura
preotului Procopie, data de prin anii '30 ai secolului trecut si, ca
atare, se impuneau unele aduceri la zi, ca si dezvoltarea catorva
idei ale acelei valoroase lucrari doar sugerate de distinsul autor,
slujitor al bisericii din localitate vreme de mai multe decenii. Din
pacate, intentiile au ramas in faza de proiect. Sper, totusi, ca se va
gasi in aceasta straveche localitate omul care sa duca la capat
acest gand pentru ca, din cate cunosc eu, Solontul dispune de o
forta spirituala remarcabila, in masura sa dea viata oricarui aport
util obstei.
Il invit pe cel care va purcede la implinirea acestui vis sa vada in
demersul meu un inceput. Un inceput care el insusi trebuie privit cu
oarecare circumspectie. Pentru ca, in cei treizeci de ani de la
scrierea acestor randuri, cu certitudine s-au petrecut multe
schimbari si pe aceste locuri. Este posibil ca unele toponime sa fi
disparut - ma gandesc la cele legate de sistematizarea localitatilor,
de refacerea proprietatilor dupa '90, de schimbarile survenite in
structura fortei de munca (mai este angajata in petrol cea mai mare
parte a fortei de munca, cum afirm intr-un loc ?) - sau sa fi aparut
altele noi. Necesara este si aprofundarea studiilor asupra unor
toponime cu etimologie necunoscuta, asa cum necesara este si o
harta cu indicarea tuturor toponimelor din comuna.
Inainte de a pune punct acestor ultime ganduri, ma simt datoare sa
amintesc sprijinul doct si autorizat pe care l-am primit in elucidarea
unor probleme legate de toponimia comunei de la invatatorii
Matilda si Constantin Cucu, doi oameni pentru a caror contributie la
luminarea acestei asezari pot depune marturie atatea generatii.