Contribuþie la istoria Banatului


Orice reproducere - integralã sau rezumativã - a acestei cãrþi nu este
permisã fãrã acordul scris al Editurii ICRV, implicit al autorului.

 ILIE
BABA

GLOGONI
IABUCA


 Institutul de Culturã
al Românilor din Voivodina

EDITURA ICRV
Biblioteca Monografii
Colecþia Caiete

C
C

Colecþia Caiete
a fost întemeiatã în anul 009


 Ilie Baba

GLOGONI
PAGINI DE ISTORIE CULTURALÃ

CONTRIBUÞIE LA
MONOGRAFIA SATULUI

Prefaþã
Dr. Mircea Mã r a n

Zrenianin
009

 Referenþi
Prof. Rodica Almãjan
Prof. Rodica Ursulescu-Milièiæ

COLABORATORI

Vasa Subici-Puric
Aurel Oprean
Ionel Cristea
Aurica Idvorean - Steici
Sofia Bungea
Mărioara Maroc
Viorel Idvorean
Steluţa şi Vasa Stoicu


 Pr e fa þ ã

A
runcând privirea pe harta arealului etnic al românilor, putem
observa cã în extrema sud-vesticã a acestui spaþiu, în þinuturile
cândva neospitaliere ºi deosebit de mlãºtinoase, iar azi pros-
pere ºi cu o agriculturã dezvoltatã, datoritã secolelor de muncã depusã
de locuitori la propãºirea economicã a vetrei pe care trãiesc, se gãsesc
localitãþile aparþinãtoare Banatului Sârbesc, care reprezintã în ade-
vãratul sens al cuvântului ceea ce putem numi periferia teritoriului
locuit de poporul român. Şi, dacã, în continuare, aruncãm o privire,
la o altã scarã, pe harta Banatului Sârbesc, în partea sud-vesticã a
acestui þinut, la malul Dunãrii ºi al Timiºului, se gãsesc cele mai în-
depãrtate localitãþi în care poporul român a reuºit sã-ºi exprime spiri-
tualitatea sa – prin bisericã, ºcoalã, folclor, culturã... Este vorba
despre satele Ofcea, Omoliþa, Glogoni ºi Iabuca, dintre care doar
primul se poate trata ca o localitate cu populaþie preponderent
româneascã, ºi aceasta, ce e drept, mai mult în trecut decât acum,
având în vedere cã ºi la Ofcea împrejurãrile de naturã demograficã,
ºi nu numai, au fãcut ca românii sã devinã minoritari. În celelalte
trei localitãþi amintite, românii formau dintotdeauna un procent
destul de mic al locuitorilor, în special la Iabuca ºi Omoliþa, însã în
ciuda acestui fapt, au reuºit sã-ºi organizeze o viaþã naþionalã
româneascã, ce, din pãcate, în ultimele decenii a început pas cu pas
sã se stingã.
Douã dintre aceste localitãþi – Glogoniul ºi Iabuca – mai concret
românii care trãiesc în ele, reprezintã subiectul scurtei lucrãri monografice
pe care ne-o prezintã cu aceastã ocazie Ilie Baba, una din figurile de

þãrani luminaþi care reprezintã cu cinste monografismul rural româ-
nesc din Banatul Sârbesc. Cele douã localitãþi sunt prezentate pe
bunã dreptate împreunã, în acelaºi volum, nu numai din motivul cã
sunt învecinate ºi cã românii care trãiesc în ele au aceeaºi origine,
acelaºi grai, aceleaºi obiceiuri, ci ºi prin faptul cã, din punct de vedere
confesional, reprezintã un întreg, Iabuca fiind o filie a Parohiei Orto-
doxe Române din Glogoni.
Când este vorba despre Glogoni, cea mai veche atestare documen-
tarã este din anul 1660, când localitatea a fost vizitatã de cãlugãrii
de la Patriarhia din Ipek (1660). Pe timpul acela a fost o localitate
de mãrime mijlocie. Glogoniul se aminteºte din nou în anii 1688-89,
în timpul Marelui Rãzboi al Vienei. Dupã aceea, numãrul locuito-
rilor a scãzut, iar în anii douãzeci ai secolului al XVIII-lea a dis-
pãrut ca localitate, prediul Glogoni în anii urmãtori fiind dat în
arendã. În anul 1735, localitatea a fost din nou populatã, dupã toate
probabilitãþile cu sârbi, însã ciuma ºi devastãrile turceºti din timpul
rãzboiului din 1737-1739 au micºorat din nou considerabil
numãrul locuitorilor. Totuºi, localitatea nu a dispãrut, deoarece în
anii urmãtori o parte din cei plecaþi s-au întors, având loc ºi noi col-
onizãri. Ceva mai târziu, pe la jumãtatea secolului al XVIII-lea, Gl-
ogoniul a fost din nou pãrãsit, astfel cã în anul 1768 se aminteºte ca
prediu. Colonizarea germanilor ºi reînfiinþarea definitivã a localitãþii
a avut loc în anii 1774-1775, satul fiind alipit Regimentului Ger-
mano-Bãnãþean nr.12. Turcii au devastat pentru a doua oarã Glo-
goniul în anul 1788, provocând pagube materiale ºi victime omeneºti.
În ceea ce-i priveºte pe români, aceºtia se stabilesc în anii 1781 ºi
1794, venind din Ardeal, majoritatea de la Rãºinari ºi împrejurimi,
cu toate cã unii istorici considerã cã românii au fost stabiliþi la Glo-
goni încã în anul 1767.
Iabuca, la rândul sãu, este amintitã în notele de drum ale lui Evli
Celebi în anul 1662 ca un sat prosper, locuit de români, bulgari ºi
sârbi, având 300 de case, cifrã care totuºi ni se pare exageratã.

Satul era ziamet, adicã domeniu feudal turcesc mai mare, aparþinând
nahiei panciovene din cadrul paºalâcului timiºorean. O nouã atestare
a localitãþii Iabuca este din anii 1688-89. În anii urmãtori se pare
cã a avut de suferit în timpul luptelor purtate între austrieci ºi turci,
cãci în 1717 au fost consemnate doar 15 gospodãrii. În 1738 în sat
a bântuit ciuma, iar pustiirile provocate de turci în timpul noului
rãzboi austro-turc (1737-39) au adus noi nenorociri populaþiei. Abia
în urma acestui rãzboi se pare cã în localitatea Iabuca s-au stabilit
familii noi, astfel cã a crescut numãrul locuitorilor. Ca urmare a în-
cadrãrii comunei în Graniþa Militarã, o parte din locuitori, supuºi
camerali, în majoritate sârbi, s-au mutat în 1765 la Ilangea, iar în
locul acestora au venit primii coloniºti germani. Colonizarea ger-
manilor a continuat în 1769 ºi 1776, completatã în aceºti ani ºi prin
colonizarea maghiarilor. Noi familii de germani s-au stabilit la
Iabuca în 1803. Aceastã localitate se gãsea în cadrul Districtului Pan-
ciova, iar în anii 1767-68 a fost încadratã în Regimentul Germano-
Bãnãþean, dupã ce, în anul precedent, aici a fost formatã o companie
de grãniceri. Puþin mai târziu, în 1768-69, autoritãþile militare au
trasat strãzile satului, care pânã atunci nu avea o structurã simetricã,
iar casele au fost construite fãrã plan. În 1769 se amintesc în hotarul
comunei ºi pãstorii români veniþi din Ardeal. În ceea ce-i priveºte pe
români, pe baza planului împãratului Iosif II, în anul 1781 au fost
aduºi la Iabuca, dar ºi la Panciova, Ofcea, Glogoni ºi Omoliþa,
românii din Sângeorgiu de Bega (azi Žitište).
Originar din fruntaºa localitate Satu-Nou de lângã Panciova, au-
torul volumului pe care îl avem în faþa noastrã, Ilie Baba, este deja
de mai multe decenii preocupat de cercetarea trecutului cultural al lo-
calitãþii sale natale, ºi, mai larg, al românilor din alte localitãþi din
aceastã parte a Banatului. În colaborare cu publicistul Valentin Mic,
ºi dânsul originar tot din Satu-Nou, Ilie Baba publicã volumele
„Pagini de culturã ºi spiritualitate” (2002), „Biserica din Satu Nou”
(2005) ºi „Ovcea – pagini de istorie culturalã ºi spiritualã” (2007).
9
Iatã cã, de data aceasta fãrã coautor, Ilie Baba publicã încã o con-
tribuþie monograficã, scurtã la prima vedere, însã foarte importantã,
având în vedere însãºi tema pe care o abordeazã: trecutul istoric ºi
cultural a douã comunitãþi româneºti despre care cu regret constatãm
cã sunt pe cale de dispariþie ºi cã, astfel, într-un viitor mai mult sau
mai puþin apropiat, probabil cã nu s-ar fi mai gãsit nici entuziaºti
de tipul Ilie Baba care sã punã pe hârtie ceea ce se ºtie despre românii
din Glogoni ºi Iabuca, nici cetãþeni din cele douã sate care sã fie
pregãtiþi sã ofere informaþii, material documentar, sau, pur ºi simplu,
sã arate interes pentru colaborarea la un asemenea proiect. Cazul
unor localitãþi în care elementul etnic românesc a dispãrut în urmã
cu mai multe decenii vine sã confirme aceasta. De aceea, salutãm pub-
licarea volumului dedicat românilor din Glogoni ºi Iabuca, semnat
de Ilie Baba, în speranþa cã autorul va continua ºi pe viitor cu ela-
borarea de asemenea contribuþii la monografiile localitãþilor în care
trãiesc românii din aceastã parte a Banatului.
Dr. Mircea MãRAN

0
 CUVâNT îNAINTE

I
storia lumii este plinã de evenimente nenumãrate care s-au pe-
rindat de-a lungul secolelor. Naþiunile ºi popoarele fãuresc în
decursul existenþei o civilizaþie, o culturã specificã, eternizeazã
în timp ºi spaþiu momente istorice de mare importanþã pentru ele
însele ºi apoi pentru popoarele din nemijlocitã apropiere cu care con-
vieþuiesc. Desigur cã progresul spiritual, cultural ºi istoric al unei
civilizaþii depinde ºi de mediul în care ºi-a format rãdãcinile istorice,
de diferiþi factori politici, economici, sociali ºi de altã naturã, care
acþioneazã în continuu.
Majoritatea popoarelor ºi-au pãstrat, din generaþie în generaþie,
pe cale oralã, trecutul lor zbuciumat, prin folclor ºi alte metode etnologice.
Cu timpul se pãstreazã tot mai puþine aspecte istorice. Fãrã documentare
ºi date precise trecutul îºi pierde valoarea esenþialã, devenind doar o
simplã naraþiune. Pentru a asigura eternitate celor petrecute în de-
cursul anilor, avem nevoie neapãrat de o cercetare a trecutului din do-
cumentele existente învechite, care apoi trebuie înregistrate ºi oferite
tinerelor generaþii, urmaºi ai strãmoºilor. Desigur, acest lucru nu este
uºor de realizat, deoarece multe documente au fost distruse sau poate
ascunse din diferite motive. Localitatea Glogoni oferã mãrturii despre
vechimea sa, traiul din alte vremuri, din acest spaþiu unde s-a creat un
patrimoniu cultural bogat, pãstrat de locuitori (precum tradiþii, folclor,
artã popularã) ca parte constitutivã a creaþiei populare în general.


 Aceastã lucrare oferitã cititorilor este o micã ºi modestã prezentare
a populaþiei româneºti, ºi nu numai româneºti, din Glogoni, care,
deºi redusã, ºi-a clãdit o viaþã spiritualã pãstrând pânã în prezent
graiul ardelenesc cu preafrumoasele doine, cu buni interpreþi ai cân-
tecului popular, atingând un nivel artistic care a influenþat la pãs-
trarea simþului naþional.
Despre toate acestea, despre oamenii locului care au contribuit la
întemeierea corului, fanfarei, orchestrei, la acei preoþi ºi dascãli care
la fel au contribuit la pãstrarea identitãþii naþionale a bisericii
strãbune care þine neclintitã credinþã în creatorul tuturor fãrã care o
viaþã adevãratã ar fi lipsitã de orice valoare.
Ilie BABA


I Date despre sat

Colonizarea Banatului de cãtre Imperiul Austriac în secolul al

XVIII-lea ºi în al XIX-lea avea, în primul rând, scopul de a re-
popula Banatul în urma multor lupte purtate de Imperiul Austriac
cu Imperiul Otoman, care au redus populaþia Banatului, dar ºi co-
lonizarea cetãþenilor care
vor sta la graniþa dinspre
Imperiul Turcesc.
Un alt factor impor-
tant era cel politic ºi, în
sfârºit cel economic, prin
avansarea agriculturii ºi a
zootehniei, ca o resursã
bogatã economiei þãrii.
De aceea, era nevoie de
o populaþie omogenã
pentru cultivarea pãmân-
Intrarea în sat
tului, la creºterea anima-
lelor. Din aceastã cauzã statul, prin ordinele sale, cautã sã
desfiinþeze iobãgia, sã ofere pãmânt celor colonizaþi, de la care
îºi va putea realiza ºi un impozit considerabil. Pentru realizarea
acestui plan, Curtea de la Viena a fãcut totul pentru ca sã
reuºeascã ºi colonizarea.

 în acest sens, s-a organizat pe malul stâng al Dunãrii de la Orºova
ºi pânã la Palanca-Biserica Albã ºi în regiunea Marga, Caransebeº,
Craiova, Bozovici, Regimentul Valaho-Iliric (româno-sârb), cãci pentru
formarea acestui regiment exista o populaþie destul de mare.
în regiunea de vest a Banatului dintre Cuvin, Palanca, Panciova ºi
pânã la Titel, trãia o populaþie mai restrânsã ºi aici era necesarã co-
lonizarea în masã, dar a contat mult ºi intenþia autoritãþilor de a-i
coloniza pe nemþi, care în Banat a fost o populaþie minorã.
De asemenea în acest þinut era pericol de o nouã nãvãlire a turcilor
în Banat. Primii coloniºti veniþi în Banat au fost foºti veterani de
rãzboi, germani, autoritãþile crezând cã ei au experienþã militarã.
S-a încercat totul pentru ca populaþia sârbã sã fie strãmutatã din
Banat, cu scopul de a crea spaþiu pentru noii coloniºti germani.
Majoritatea coloniºtilor germani, nefiind obiºnuiþi cu munca de
câmp, pãrãsesc localitãþile în care au fost colonizaþi, ºi nici populaþia
sârbã nu au putut-o strãmuta din cauza despãgubirii acestora pentru
gospodãriile luate sau acoperirea cheltuielilor de strãmutare în alte
sate ºi în alte pãrþi. Din acest motiv, autoritãþile au fost nevoite sã
accepte ca populaþia sârbã sã rãmânã în satele lor ºi chiar sã fortifice
satele cu lucrãri publice. Mai târziu, autoritãþile au fost nevoite sã
recurgã la colonizarea altor minoritãþi, precum cea românã, slovacã,
maghiarã.
Dupã ce satele au fost populate cu un numãr oarecare de locuitori,
„Comisia de Colonizare Germanã” s-a transformat în Regimentul
de Graniþã Germano-Bãnãþean de infanterie nr.  cu sediul la Pan-
ciova, iar cel Valaho-Iliric a primit nr. . Pe lângã toate acestea, Regi-
mentul de Graniþã Germano-Bãnãþean era format în primul rând din
grãniceri de naþionalitate sârbã, apoi din grãniceri români ºi germani.

. Trinþu Mãran, Documente din istoria Regimentului de Graniþã Germano-Bãnãþean,

Ediþia I, Viena, 00, p. .


 Satul

Localitatea Glogoni aparþine Comunei Panciova ºi se aflã în

partea nord-vesticã a oraºului Panciova, la depãrtarea de circa 0
kilometri, Provincia Autonomã Voivodina – Republica Serbia,
latitudine geograficã o 9’ N ºi longitudine 0o ‘, la o altitudine
de  metri în contactul aluvial al platoului Timiº ºi al platoului
Loess Bãnãþean.
Aparþine grupului vã-
luros de localitãþi de pe
lângã râul Timiº ºi se
mãrgineºte cu localitãþile
Sefcherin, Þrepaia, Ia-
buca ºi cu zona aparþinã-
toare oraºului Belgrad.
Localitatea se întinde
pe douã platouri: Pla-
toul aluvial al Timiºului
ºi Platoul Loess.
Denumirea oficialã a
localitãþii este Glogonj, în
limba oficialã, iar la
locuitorii români este cu-
noscutã ca Glogoni. în
timpul graniþei militare
localitatea purta denumirea
Glogau, apoi Glogon, iar în
timpul dominaþiei maghiare
Galagonyás (Torontal). Prin
diferite sãpãturi, au fost gã-
site diverse obiecte aparþi-
nãtoare epocii de bronz. Planul satului din 1885

Au fost descoperite trei brãþãri de bronz, un colier, parte dintr-o armurã
de bronz, iar din perioada Imperiului Roman au fost descoperite brãþara
din metal din timpul domniei împãratului Aurelian, câteva obiecte
din argilã arsã, cu ornamente caracteristice perioadei romane.
Aceste obiecte au fost descoperite în partea dreaptã a drumului în-
spre localitatea Iabuca, la locul numit Uncã. Cu ocazia lucrãrilor la
sãparea fântânii arteziene, la o adâncime de doi metri a fost des-
coperit un raft cu vase din argilã arsã pentru bucãtãrie, iar datoritã
sãpãrii temeliei pentru cãminul cultural, au fost descoperite douã
sicriuri din piatrã, caracteristice înhumãrii marilor conducãtori de
oaste romanã. Au mai fost gãsite ºi scheletele a doi soldaþi cu arme,
probabil datând din secolele X-XII, din timpul nãvãlirii hunilor în
acest spaþiu.
Denumirea localitãþii provine de la cuvântul „glog” - „pãducel
– porumbar”, o plantã tufoasã cu flori albe ºi cu crengi spinoase cu niºte
boabe roºietice, care în timpurile strãvechi se întindea pe mari suprafeþe în
acest spaþiu, iar acum se aminteºte parþial doar în unele locuri. Pentru prima
datã localitatea se menþioneazã în anul , fiind populatã ºi aparþinând
Sangiacului Panciova, în timpul dominaþiei turceºti.
Sub aceeaºi denumire localitatea se menþioneazã ºi în Catastihul
de la Peæ (Ipek). între  ºi , Generalul Mersy a efectuat
mãsurarea topograficã a Banatului, iar localitatea Glogoni se
menþioneazã ca localitate pãrãsitã, sub denumirea de Glokansna,
iar dupã alte izvoare Glogoniscs.

Înfiinþarea localitãþii

Localitatea Glogoni se aminteºte ºi în cele douã catastife din

anii 0 ºi  ale cãlugãrilor trimiºi de Patriarhul Maxim de la
Patriarhia din Peæ (Ipek), pentru colectarea darurilor, în pomenirea
celor vii ºi rãposaþi, de la populaþia ortodoxã sârbã ºi românã.

Cu ocazia primei cãlãtorii au vizitat 0 de sate din Paºalâcul
Timiºoarei. Patriarhul Maxim i-a trimis pe cãlugãri în Vlahia
(Vlaška), adicã în Banatul de ºes, care în timpul dominaþiei turceºti
(-) avea aceastã denumire. Cãlugãrii au notat darurile
primite în bani ºi animale, precum ºi numele donatorilor.
în cea de-a douã cãlãtorie, din anul , cãlugãrii au vizitat 0
de localitãþi ortodoxe (sârbeºti ºi româneºti). în Catastif sunt men-
þionate localitãþi care pe atunci aparþineau Banatului de ºes.
Menþionãm doar câteva: Vlajkovac, Vršac, Glogonj, Deliblata, Mra-
morak, Nikolinci (Veliki), Ritiševo, Sen-Janoš, San-Mihai, Torak,
Uzdin, Veliki Žam ºi alte localitãþi, precum ºi localitatea Glogoni,
cu o populaþie mijlocie în anul . Dupã eliberarea Banatului de
cãtre turci, din diferite motive populaþia este în descreºtere. Mulþi
au pãrãsit satul din cauza diferitor boli, precum ciuma. Au fost în-
registrate doar zece gospodãrii, iar din documente reiese cã în anul
 satul a fost pãrãsit. Pe harta contelui Mercy (-) lo-
calitatea Glogoni nu este înregistratã.
în  s-a format Confiniul Militar - Graniþa Militarã ºi Regi-
mentul de Graniþã Germano-Bãnãþean nr.  din Panciova, iar lo-
calitatea Glogoni a fost anexatã Regimentului ºi astfel a devenit
sediul celei de-a patra Companie. Acestei Companii au revenit ºi
localitãþile Sefcherin, Borèa ºi Ovcea. Clãdirea cancelariei militare
a servit pânã la desfiinþarea Graniþei Militare (), iar dupã aceea
a funcþionat ca o casã comunalã, pânã la demolare în 90.
Despre traiul de nesuferit al locuitorilor din Graniþa Mili-
tarã, impus de autoritãþile militare în primii ani dupã colo-
nizãrile forþate a fost înºtiinþatã Cancelaria Aulica din Viena.

. Dr. Nicolae Corneanu, Românii din izvoare istorice, „Magazin Istoric” nr. , februarie 9, p. 0
. Svet. Matic, Pećki Katastih iz 0- „Glasnik Društva IV ar ”, p./, p. -.
. Dr. Berovszky Samu, Torontal Vármegye, Budapesta, 9, p. 9.


Astfel, fiul împãrãtesei Maria Tereza, Iosif al II-lea, viitorul împãrat,
efectueazã o vizitã în Banat pentru a se încredinþa de cele auzite.
Totodatã, intenþia sa a fost de a întãri frontiera cu populaþie germanã.
Cu ocazia vizitei sale în Banat, pe data de 9 mai , a poposit ºi
în localitatea Glogoni ºi Compania a IV-a.
Românii au fost colonizaþi din þinutul Mureºului, unde au fost
grãniceri împreunã cu sârbii. Dupã ce Graniþa Militarã de pe Mureº
s-a desfiinþat, au fost aduºi în graniþa militarã de sud, la iniþiativa
împãratului Iosif al II-lea. De asemenea, în anul  au fost strã-
mutaþi o parte din românii din Begej, Sveti ðurað (Jitiºte de azi),
în satele din împrejurimea oraºului Panciova, în Ofcea, Iabuca,
Glogoni ºi Omoliþa. Colonizarea continuã ºi dupã anul 0, când
în localitãþile Iabuca, Cuvin ºi Glogoni au fost colonizaþi nemþi
pentru a destabiliza populaþia româneascã ºi cea sârbeascã pe atunci,
majoritarã în aceste pãrþi ale Banatului.
Apartenenþii acestei populaþii au devenit grãniceri, pentru a
apãra graniþele dinspre Imperiul Otoman, dar totuºi au fost mobi-
lizaþi ºi în alte pãrþi ale Imperiului Austriac, cu care s-au purtat rãz-
boaie. Mobilizãri masive s-au fãcut ºi în 09, în rãzboaiele purtate
cu Napoleon Bonaparte. Redãm numele soldaþilor din Glogoni înrolaþi
în acest an: Vasile Maghiaru - infanterist, casa nr.90, de 0 ani, ne-
cãsãtorit; Florian Steflia - infanterist, casa nr. , de  ani, cãsã-
torit; Todor Creþu – infanterist, casa nr.  de 0 de ani, cãsãtorit;
Gheorghe Idvorianu – infanterist, casa nr. , de  ani, cãsãtorit;
Arhir Suciu – infanterist, casa nr.  de  ani, cãsãtorit; Tonia
Boaru – infanterist, casa nr. , de  de ani, cãsãtorit.

. Dr Borislav Jankulov, Pregled kolonizacije Vojvodine u XVIII i XIX veku, Novi Sad, Matica
Srpska, 9, p..
. Borovszky Samu, Torontál Vármegye Története, p. .
. Trinþu Mãran din Istoria Regimentului de Graniþã Germano-Bãnãþean, Extras din H.K.
R.Musterliste, Karton 00, anul 09.


 O nouã repartizare a terenurilor

Pe  septembrie , Regimentul de Graniþã Germano -

Bãnãþean înainteazã Comandamentului General Militar al Bana-
tului urmãtorul raport:
Cu ocazia descrierii topografice, a terenurilor domeniale din ca-
drul Districtului Regimentului, efectuatã în urma Dispoziþiei Co-
mandamentului General din  noiembrie 9 nr. 0, mai
multe comune de graniþã au cerut ca terenurile domeniale, aflate
pe teritoriul lor, sã fie date în folosinþã, pentru totdeauna, ca pãºuni,
cu înscrierea în cartea funduarã ºi cu plata impozitului pe terenuri,
corespunzãtor calitãþii pãmântului.

Clãdirea Comandamentului Militar

(Într-o perioadã de timp edificiu ºcolar românesc)
9
 Înscriere - Declaraþie

Prin care noi ºi în numele întregii comune Glogoni, de bunã

voie ºi neconstrânºi, declarãm, cã preluãm sectoarele existente, în
hotarul nostru în suprafaþa de  jugare ºi 0 stânjeni pãtraþi,
în folosinþa noastrã, în concret, ca pãºune pentru vite cu plata unui
impozit pe teren, anual de patru creiþari pe jugãr în moneda con-
venþionalã ºi acceptãm urmãtoarele condiþii stipulante de onorabi-
lul Regiment.
Semnat:
Membrii Comitetului
SS. Johan Bauman + Anton Wiederkehr
SS. Franz Süsterer + Ion Drãgoi
SS. Matha Šoštariæ + Ion Bolianþu
+Toma Šoštariæ + Toma Potzernich
Andrei Rubaniæ SS. Georg Dänzi
SS. Joseph Schwuss + Georg Meyer
Primarii Comunei
+ Peter Serafim
SS. Ignatz Haika
SS. Gustaw Rosner

Numele scrise de SS. Lorenz Buchler, Contopist al Companiei. în

faþa noastrã SS. Stefhan Supluntz (cãpitan), SS. Lazar Milosavlich
(Locotenent de grãniceri)

Glogoni, la 9 august 

. Trinþu Mãran din Istoria Regimentului de Graniþã Germano-Bãnãþean, Extras din H.K.
R.Musterliste, Karton 00, anul 09.
Viena 99

0
 Pe lângã instrucþia militarã care se fãcea în cadrul companiilor,
Administraþia Autoritãþilor Militare a acordat mare atenþie cultivãrii
pomilor fructiferi, dar ºi duzilor, mai ales pentru creºterea viermilor
de mãtase, folosiþi în industria textilã. în anul 0 Regimentul de
Graniþã a primit instrucþiuni cu privire la cultura pomilor fructiferi,
mai ales a merilor, ºi la înfiinþarea ºcolii de pomiculturã la Iabuca.
Regimentul de Graniþã Germano-Bãnãþean nr.  din Panciova
prezintã situaþia pe jumãtate de an ( noiembrie  – 0 aprilie
) a ºcolii principale de livezi (Hauptobstbaum Schule) din
localitatea Iabuca, a plantaþiilor de pomi fructiferi ale Companiei
din localitatea Glogoni. S-au infiinþat încã douã ºcoli, în anul ,
aparþinând Companiei din localitãþile Starciova ºi Homoliþa
(Omoliþa), Companie Austbaum Schule9.
Evenimentele din anul revoluþionar  nu au lãsat indiferente
nici satele cu populaþie româneascã, mai ales cele din cadrul Graniþei
Militare. Pe  iunie , la Panciova s-a înfiinþat un Comitet Cer-
cual, subordonat Comitetului Principal Sârbesc de la Sremski Kar-
lovci, care se va opune revoluþionarilor maghiari ai lui Koºut Laioº.
în esenþã, românii din satele de sub administraþia Comitetului Cercual
din Panciova au contribuit din plin la realizarea sarcinilor propuse.
Prin intermediul caporalului Todor Voºtinar din Glogoni, pe  septembrie
Compania din aceastã localitate a fost aprovizionatã cu 0 de puºti.
Toate localitãþile au contribuit la aprovizionarea militarilor gãsiþi în
taberele revoluþionarilor sârbi.
Astfel, subcomitetul din Uzdin trimite la  octombrie fãinã pen-
tru soldaþii din tabãra de la Tomaševac, iar la  decembrie  mãsuri
de orz. în aceastã tabãrã au fost trimise pâine, sare, carne, paie,
opinci ºi cremene din Satu-Nou, conform relatãrii din  decem-
brie.

9. A.S.T.Fond, C.G.B., Cl.  ().


 Populaþia

Datele privitoare la
populaþia localitãþii Glo-
goni, furnizate de Insti-
tutul de Geografie al
Facultãþii din Novi Sad,
în baza recensãmântu-
lui populaþiei din anul
99, spune cã localita-
tea a avut  locuitori,
Familia Subici (1923) Glogoniul numãrându-
se printre localitãþile cele mici din Comuna Panciova.
în decursul anilor, numãrul locuitorilor a variat. Astfel, din anul
9 ºi pânã în 0, populaþia a scãzut cu  persoane din cauza
ciumei (holera), care bãntuia pe atunci. Pânã la anul 900, numãrul
locuitorilor s-a majorat, iar dupã aceea a scãzut. Pânã la 9, s-au
simþit consecinþele rãzboiului din perioada 9-9, apoi au avut
loc migrãrile populaþiei, mai ales pe continentul american. Con-
form datelor din cartea „Cu noi în Glogoni”, la  septembrie 99
structura populaþiei se prezintã în felul urmãtor:
nemþi – ,
români – ,
romi – ,
maghiari – ,
sârbi – 9,
ceceni – ,
slovaci – .
în total - 9.

 Datoritã colonizãrii populaþiei de pe teritoriul Macedoniei, din
anul 9 numãrul locuitorilor a crescut, iar dupã aceea iarãºi a scã-
zut simþitor din cauza neadaptãrii populaþiei colonizate la noile con-
diþii de viaþã, în noul mediu. O parte dintre coloniºti s-au reîntors
în teritoriile din care au venit. Structura naþionalã a populaþiei la
recensãmântul din anul 00 a fost urmãtoarea:
sârbi – 00 persoane (,%),
macedoneni –  persoane (,%),
români –  persoane (,90%),
iugoslavi – 0 (,%),
maghiari –  (0,%),
romi – (0,%),
croaþi –  (0,%),
slovaci - (0,%),
nemþi –  persoane (0,%),
cehi –  (0,09%),
muntenegreni –  (0,0%),
musulmani -  (0,0%),
albanezi -  (0,0%).
naþionalitate necunoscutã -  persoane (,%).

La joc (1928)

 Structura socialã:
09 gospodãrii agricole,
 gospodãrii neagricole,
 gospodãrii mixte ºi
 gospodãrii fãrã venituri.

Locuitorii colonizaþi din regiunile de baºtinã din Macedonia

Denumirea regiunii ºi numãrul familiilor:
Kriva Palanka –  familii,
Regiunea Kumanovosi –  familii,
Ohrid ºi împrejurimea –  familii,
Skoplje ºi împrejurimea – 9 familii.
Struga ºi împrejurimea – 0 familii,
Alte regiuni – 9 familii,
în total  familii.


II Viata satului

Biserica veche

Referitor la viaþa spiritualã a românilor din Glogoni, menþionãm

cã dupã înfiinþarea satului, vreo câþiva ani românii au fãcut parte
din Comunitatea Bisericeascã din Sefcherin, care a avut o bisericã,
unde la fel a fost o comunitate mixtã (sârbi ºi români). Populaþia
româneascã s-a menþinut pânã aproape de cel de-al II-lea Rãzboi
Mondial. Azi se mai pãstreazã numele fostelor familii româneºti,
precum : Ursu, Criºan, Maceº, Drãgoi, Roºu, Cucu, Coteþ, ºi
denumirea strãzii - „Vlaški Šor”, adicã Uliþa Vlahã, ºi o movilã în
cimitirul, acum sârbesc, dinspre Opovo (Opava), unde odinioarã se
afla Biserica Româneascã0.
Cu timpul, aceastã Bisericã s-a surpat, fiind din pãmânt.
Dupã aceea, localitatea Sefcherin a devenit filie la parohia Glo-
goni, care în jurul anului 0 ºi-a clãdit Biserica ºi totodatã s-a
înfiinþat Comunitatea Bisericeascã. Odatã cu aceasta, Autori-
tãþile Militare au acordat pãmânt -  lanþe (jugare) pãmânt se-
sional. Biserica a fost construitã în centrul satului, „la Piaþã”,

0. Costa Roºu ºi Adrian Negru, Biserica Ortodoxã Românã din Glogoni, în „Libertatea”,
Panciova,  noiembrie 00, p.0


vizavi de parcul din centrul satului de azi. A fost clãditã din
cãrãmidã ºi acoperitã cu stuf, iar sfinþirea a efectuat-o parohul Pan-
ciovei, Teodosie Jivcovici, în anul . Deoarece aceastã Bisericã
era micã ºi neîncãpãtoare, în anul  creºtinii glogonenþi au ridi-
cat altã bisericã, mai spaþioasã, tot din material dur, cãrãmidã, dar
acum acoperitã cu ºindrilã, pe locul actualei Biserici. Menþionãm
cã plaþul a fost dãruit de Jovan Andreiæ, cãpitan la Regimentul de
Grãniceri. Aceastã bisericã avea clopotinþã aparte, construitã din
piatrã ºi acoperitã cu þiglã. Desigur cã situaþia materialã a locuito-
rilor s-a îmbunãtãþit, cãci în anul  Biserica deja poseda un ca-
pital de 000 florini în cambii, valutã austriacã.
Primul clopot a fost cumpãrat în anul  de la turnãtoria
„Bota” din Vârºeþ, dupã care în 9 s-a cumpãrat al doilea clopot,
pe când al treilea clopot a fost donat de familia Gruiescu, strãmu-
tatã la Glogoni, de la turnãtoria „A. Novotny”, având o greutate de 
kg. Prin colectarea surselor financiare de cãtre corul bisericesc în
anul 9 a fost cumpãrat al patrulea zvon din topitoria din Zemun.
Dupã despãrþirea ierarhicã de cãtre Mitropolia de Carlovaþ s-a
constituit ºi primul Comitet Parohial în faþa Protopopului Panciovei
Simion Dimitrievici, pe data de 9 noiembrie 9. Prin aclamaþie,
la funcþia de preºedinte al Comitetului Parohial a fost ales preotul
Vasile Bosicã, iar de notar învãþãtorul George Iacºa. Membrii Co-
mitetului au fost: Simeon Idvorean, Cuzman Muntian, Petru Po-
povici, Vasilie Ciacovan, Petru Jebelian, Gavrilã Magiaru, Trifon
Maroc, Moise Babeu, Simeon Creþiu, Petru ªiulian, Toma Voºtinar,
Cuzma Besu, Ioan Boroancã, Teodor Balin ºi Gligor Perin.De
membri ai Epitropiei, tot prin aclamare, au fost aleºi: Ilie Vucu,
Toma Serafin ºi Simeon Marianu.

. Costa Roºu ºi Adrian Negru, Biserica Ortodoxã Românã din Glogoni, în „Libertatea”,
Panciova,  noiembrie 00, p. 0

 „Pentru oficierea slujbelor
Dumnezeieºti biserica a posedat
o mulþime de cãrþi vechi biseri-
ceºti. Amintim : „Cazania de Car-
loviþ de la ”; „Evanghelia
Râmnic de la ”; „Catavasier
Loga”; „Polieleu – Buda ”;
„Ciaslov Bucureºti de la ” ºi
alte cãrþi bisericeºti.”
***

- înregistrãri din cãrþi care au

posedat preoþii, învãþãtorii.
- Istoria lui Alexandru acum a
treia oarã tipãritã  F.Z. „Ex
Libris Basiliu Bosica Parochii Go-
govicis ”, Valeriu Leu, Costa Sfântul Altar din Biserica veche
Roºu, Cartea Veche Româneascã, p.
.
Cãrþi în Biserica Românã Glogoni:
- „Tipicon, Buda ()”, un exemplar;
- „Octoih Buda ()”, un exemplar complet dim. /9.
- „Polieleul Buda ()”, exemp. complet dim. / car-
ton presat, însemnare c. : „Aceastã carte anume „Polie-
leul” sau cuprinderea rânduielii bisericeºti întru a  lea
iulie în anul  Sfintei Bisiaricii. Glogoniul spre
vecinice pomenire o aduce pastoriul ºi îndeplinitoriul ei
Matei Petrovici Admi(nistrator).” pag. .
- „Octoih Buda ()”, exemp. compl. dim. / carton
presat coltae ºi cotor de piele.

. Nicolae Corneanu, „Monografia Episcopiei Caransebeºului”, p. .


 - „Octoih mic Sibiu (0)”, lipseºte p.-, p. .
- „Antologhion Râmnic ()”.
- „Liturghiar Bucureºti ()”, exemplar complet dim.
/ legãtura piele, pe scoarþe de lemn a avut  copcii.
însemnãri pe Liturghier „F.T. aceastã Sfântã Liturghie ºi
Duhovnicul Ioan Popovici Paroh al Uzdinului ºi am scriat cu mana
de þârânã ºi mana va putrezi ca o floare ce se usucã la soare dara
scrisoarea în veci va rãmâne.” (sfârºitul veacului al XVIII-lea).
F.() însemnare în slavã prin care se menþioneazã proprietatea
parohului Ioan Popovici din Uzdin, a scris diaconul, uzdineanþ ºi
el, Andrei Fizeºan, la  aprilie 9.
- „Evanghelie Bucureºti ()” exemplar complet dim.
0/ legãtura catifea pe scoarþe e lemn, o copcie metalicã.
în mijlocul coperþii se aflã un medalion metalic înfãþiºând
pe Domnul Issus.
însemnãri C- Preoþii care au pãstorit turma prea credin-
cioasã românã din Comuna Glogoni cu filiala Iabuca: Isac Todoro-
vici (0-); Filip Netcovici (-); Filip Popovici
(-9); Trifon Bosica (9-); Matei Petrovici (-
); Martin Petrovici (-); Nicolae Otonoga () - trei
luni; Eutimie Stoiadinovici (-) - înmormântat în Glogoni;
Vasile Bosica (-90) - înmormântat în Glogoni; Aurel
Maghetiu, 90, din Sacosul Unguresc; Valeriu Perin 90 (însem-
nare cu litere latine).
- „Exemplar Liturgier Râmnic ()”, exem. complet dim.
/ legãtura piele pe scoarþe de lemn, a avut douã copcii.
însemnãrii c.:
„Sa se ºtie a cui este aceasta Sfânta Liturghie, a lui Petar Popovici,
Paroh Felnacichi” (prima jumãtate a secolului al XVIII-lea).13

. Valeriu Leu, Costa Roºu - Cartea Veche Româneascã din Voivodina- Novi Sad, Editura
Fundaþiei, Novi Sad, 00, p., , 9, .


 Sfinþirea clopotelor (1922)

Zidirea Bisericii noi

Deoarece vechea Bisericã era în stare deplorabilã, dorinþa, dar

ºi necesitatea zidirii unei noi biserici care sã fie durabilã în timp, i-a
fãcut pe credincioºi sã se angajeze la clãdirea unui lãcaº de închinare.
Deja la anul 909 s-a fãcut proiectul Bisericii, s-au asigurat unele
surse financiare, iar pe data de  martie stil vechi, 0 aprilie 9
s-n. a fost þinutã o licitaþie pentru zidirea Bisericii, la care au concurat
mai mulþi antreprenori ºi maeºtrii zidari. în urma licitaþiei, cel mai
convenabil preþ a fost oferit de antreprenorul Iocza Risztics (Ioþa
Ristici) din Panciova, încheindu-se în aceastã zi un contract cu ur-
mãtorul conþinut: „Contract încheiat în ziua de astãzi (0 aprilie
9) între comuna bisericeascã ortodoxã românã din Glogoni,
9
reprezentatã prin Comitetul sãu Parohial de o parte ºi între maes-
trul întreprinzãtor Iocza Risztics arhitect din Panciova de altã parte
dupã cum urmeazã.”
.„Comuna bisericeascã ortodoxã românã din Glogoni, predã
aici numitului întreprinzãtor Iocza Risztics – clãdirea de nou
a edificiului bisericesc exact dupã planul ºi spetificaþiunea
mãsurilor ºi speselor (Vorausmauss ºi Kosten Úberschland)
compuse prin D-l Demetriu Boitor cu datul de  mai 909
pe langa solvirea sumei de , cor. 0 fil. zic: douazeci
sicincimiopsuteoptezisitrei coroane ºi 0 fileri.”
în continuare, contractul mai conþine  puncte cu diferite
specificaþii, pe care le aveau de îndeplinit ambele pãrþi.
Clãdirea Bisericii a fost
terminatã în termenul
prevãzut prin contract, la
 noiembrie 9.
Sfinþirea s-a fãcut de cãtre
preotul local Valeriu Perin,
la  decembrie 9.
Contractul verificat ºi
semnat de urmãtorii mem-
brii ai Comitetului Paro-
hial: Valeriu Perin – preot,
preºedinte; Vasilie Gru-
iescu m.p. notar; Iacob
Bodnaru m.p.; Ion Idvo-
rean m.p.; Petru Jebelean
m.p.; Vasilie Idvorean m.p.;
Pavel Netzu m.p.; Ignat
Perin m.p.; Trifu Vostinariu
m.p.; epitropi: Vasa Neþu
Turnul Bisericii m.p.; Petru Idvorean m.p.
0
 Pictura Bisericii

Dacã s-ar insista asupra unei cronologii precise a intrãrii unor pictori
în atelierul lui Constantin Daniel, cel de-al doilea care a pãºit în atelierul
sãu ar fi Jovan Popoviæ din Opovo. Nu se ºtie precis ce ºcoli a terminat
ºi unde, însã în baza inscripþiilor de pe reversul tablourilor, pictate între
-, se poate constata cã a avut o pregãtire solidã.
Dilemele de pânã în prezent despre autorul iconostasului din
Ofcea au fost rezolvate printr-o analizã minuþioasã, prin care au fost
eliminaþi acei pictori care nu au putut lucra acest iconostas, autor
fiind proclamat Jovan Popoviæ. A lipsit o singurã dovadã: portretele
Arhimandritului Dimitrie Krestiæi ºi Moici din Bingula. Povestea
despre maniera în care a pictat se repetã ºi în cazul iconostasului
de la Glogoni. Desenul puþin mai nesigur ºi extremitãþile sfinþilor
predimensionate demonstreazã cã este vorba de autorul iconosta-
sului de la Ofcea, iar procedeul general atestã cã este vorba despre
acelaºi Jovan Popoviæ.

Iconostasul din Biserica nouã


 Icoanele de pe iconostas sunt mai noi, în afarã de cele de pe Uºile
împãrãteºti ºi icoanele tronale Sfântul Nicolae, Maica Domnului cu
Iisus, Iisus Hristos ºi Sf. Ioan Botezãtorul, al cãror autor este unul
din cei mai fideli epigoni ai maestrului Daniel.
Cãrþi vechi: potrivit celor menþionate de Nicolae Corneanu în
„Monografia Eparhiei Caransebeºului”, Biserica din Glogoni are
printre podoabele sfântului prestol o Evanghelie legatã în catifea
ºi frecatã în bronz aurit cu  icoane de email, aduse de la Viena în 90,
un chivot de lemn sculptat de Ioan Szitca în , pictat de Ioan
Rapisanovici,  icoane principale pe iconostas,  icoane vechi pe
lemn, alte  pe pânzã donate prop. Vrana,  cruce de mânã sculptatã
în  ºi tronul arhieresc sculptat de acelaºi Rapisanovici la .
în aceeaºi monografie, autorul Nicolae Corneanu aminteºte ºi urmãtoa-
rele cãrþi de ritual: Cazania Carlovit - ; Evanghelia Râmnic - ;
Catavasier Loga; Polieleu-Buda ; Triodion Râmnicul Vâlcii;
Ciaslov - ; probabil Bucureºti.

Slujitorii Altarului

Pe parcursul anilor, Biserica Ortodoxã Românã din Glogoni a fost

servitã de preoþi, care la Sfântul Altar au pãstrat credinþa vie ºi
nestrãmutatã precum au moºtenit-o din strãmoºi. Prin administrarea
alãturi de Comitetul Parohial ºi de enoriaºi, s-au pãstrat bunurile
economice ºi materiale ale Parohiei, s-au clãdit trei biserici, au fost
alãturi de popor în cele mai grele momente ale timpului. Vom încerca
pe cât e posibil sã enumerãm servitorii Bisericii conform
documentelor de care dispunem. Primul preot, când s-a constituit
parohia româneascã din Glogoni a fost preotul Isac Teodorovici, venit
din localitatea ªipet în anul 0, care a servit pânã la anul .
Acestuia i-a succedat preotul Filip Netcoviciu din acel an pânã în
. Din , postul de preot la deþinut preotul Filip Popovici,
pânã la 9, fiind urmat de preotul Trifon Bosica, pânã în anul .

A urmat Matei Petrovici, pânã în anul , iar dupã aceea Martin
Petrovici, de origine din Dobriþa, pânã în . Tot în acest an,
a servit doar trei luni Nicolae Otonoga, dupã care a urmat Eutimie
Stoiadinovici, pânã în . El a fost înmormântat în Glogoni. De
aici încolo, a slujit Basiliu (Vasile) Bosica, originar din Uzdin, nãscut
la anul , hirotonit la  aprilie 0 de Episcopul Panteleimon
Jivcovici din Vârºeþ. A fãcut ºcolarizare cursul I, a Arad, cursul II
ºi III la Vârºeþ. A terminat ºase clase gimnaziale ºi a vorbit
româneºte, sârbeºte ºi ungureºte. A încetat din viaþã în anul 90
ºi este înmormântat la Glogoni. Dupã aceea, a urmat preotul Aurel
Magheþiu din Sacoºul Unguresc, ca preot administrator, din martie
pânã în septembrie 90, când a fost instalat noul preot Valeriu
Perin, nãscut la Ofcea la 9 august . în calitate de preot la Glogoni
s-a aflat din 9 octombrie 90. A terminat  clase gimnaziale la
Caransebeº ºi a cunoscut limbile germanã, sârbã, maghiarã ºi românã.
Valeriu Perin a fost un om de o vastã culturã ºi un administrator ex-
celent. Sub pãstorirea sa ºi prin meritele sale s-a clãdit actuala Bisericã.
De asemenea, un mare aport la edificarea noii Biserici a dat ºi fratele
sãu, Simeon Perin. Preotul V. Perin a servit la Sfântul Altar pânã la anul
9, când i-a succedat preotul Iulius Zgârgea, originar din Mãrghita
Mare (azi Mãrghita),
Banatul sârbesc, nãscut
la anul 9. ªcolariza-
rea a fãcut-o la Cluj, 
clase gimnaziale cu ba-
calaureat. Vorbeºte
limba românã, sârbã ºi
francezã. A servit pânã
la anul 99, iar din
acest an ºi pânã în pre-
zent slujeºte preotul
Roman Megean, origi- Corul B.O.R. din Glogoni cu preotul Iulius
nar din Ofcea. Zgârgea la sfinþirea unei cruci

 Cântãreþii de stranã în Biserica Ortodoxã Românã din Glogoni

Cântarea bisericeascã a fost la început susþinutã de dascãli (în-

vãþãtori), care aveau în oarecare mãsurã ºi obligaþia de a cânta în stra-
nele Bisericii. Cu timpul, cântarea bisericeascã a fost susþinutã ºi de
cântãreþii þãrani instruiþi de învãþãtori ºi preoþi. ªi la Glogoni cântarea
bisericeascã s-a practicat dupã ritualul ºi melosul cântãrii bisericeºti
practicate la Caransebeº. Pânã la cel de-al II-lea Rãzboi Mondial,
majoritatea învãþãtorilor din localitate au susþinut cântarea din stranã.
Dintre cântãreþii care ani de-a rândul au servit la strana Bisericii,
amintim pe cantorul Dimitrie Popovici, din jurul anului 90, la
fel ºi pe Vasile Perin. Din acest an în continuare - Gheorghe Perin,
Sava Cristea, Duºan Dimitrievici, George Idvorean, Vasa Popovici,
Nicolae Dan, Roman Pavel, Miron Popovici, Vasa Besu-ºcian, în
prezent - Steluþa Stoicu, preoteasa, Victoria Hegean. Conform da-
telor existente, Sfânta Bisericã au deservit-o în decursul anilor ur-
mãtorii epitropi: Todor Ghereu, Vasile Pavel, Alexa Muncean,
Traian Idvorean, Ion Muncean, Ion Marianu, Roman Stoicu, Ni-
colae Idvorean, Viorel Idvorean.
Cimitirul „Mormântul al bãtrân” se gãseºte la ieºirea din sat înspre
Panciova, iar cel nou la depãrtarea de vreo 00 de metri. Cimitirul
vechi a fost comun cu cel nemþesc, dar despãrþit printr-un zid.
în dreapta au fost înmormântaþi românii, iar în stânga nemþii.
în acest cimitir sunt înmormântaþi preoþii Vasile Bosica ºi Valeriu
Perin. Tot aici se
aflã cavoul fami-
liei Andreiæ cu
capela sub care
este înmormântat
Cãpitanul Cezaro
Regesc, Iovan
Andreiæ cu în-
Cimitirul românesc se aflã la intrarea în sat treaga familie.

Nãscut la  ºi decedat în anul 90, în timpul vieþii a primit
pentru meritele sale militare titlul de baron, în decursul revoluþiei
maghiare de la  împotriva revoluþionarilor maghiari. Cimitirul
nou se gãseºte la intrarea în sat dinspre Rãsãrit.

I.P.S.S Episcopul Caransebeºului Iosif Traian Bãdescu în vizita canonicã la

Glogoni în anul 1928

Vizite canonice

Dupã ce a vizitat mai multe parohii româneºti din Banatul

sârbesc, I.P.S.S. Episcopul Caransebeºului Iosif Traian Bãdescu
a fãcut o vizitã canonicã la Biserica Ortodoxã Românã din Glogoni
la 9 octombrie 9. La intrarea în sat a fost aºteptat de un ban-
deriu de cãlãreþi. Drumul pânã la Bisericã a fost împodobit cu
steguleþe tricolore, ºi casele cu flori. De o parte ºi de cealaltã a
strãzii, fete de ºcoalã ºi fete de mãritat au salutat venirea
Episcopului cu suita sa. în faþa Bisericii erau adunaþi bãtrânii,
în frunte cu Comitetul Parohial ºi preotul Valeriu Perin.

Corul bisericesc, sub conducerea candidatului de preot Valeriu F.
Perin, intoneazã imnul „Pe Stãpânul ºi Arhierlul nostru Iosif”,
dupã care Arhipastorul intrã în Bisericã în Sf. Altar, cercetând sfin-
tele odoare, cãrþile bisericeºti. Dupã aceea, Episcopul a fost condus
cu litia pânã la casa parohialã unde preºedintele Comitetului Pa-
rohial, Vasa Nieþu, a mulþumit pentru vizita fãcutã credincioºilor glo-
gonenþi. ªi pãrintele, preot Valeriu Perin, a mulþumit pentru vizitã,
deoarece aceasta a fost prima vizitã canonicã dupã despãrþirea ierarhicã.
De aici suita arhiereascã a plecat sã viziteze ºi mica filie Iabuca,
unde de asemenea a fost primitã cu cãldurã frãþeascã.
Cea de-a doua vizitã canonicã în parohia Glogoni a fost oficiatã
pe data de  octombrie 9, de cãtre P.S.S. Dr. Vasile Lazarescu -
Episcopul Caransebeºului.
Desprindem din „Foaia Diecezanã” din 9 noiembrie 9
nr., anul L, urmãtorul text publicat: „Cele trei confesiuni au þinut
sã primeascã cu multã demnitate Arhiereul nostru. La o rãscruce de dru-
muri, afarã de comunã, P.S. sa este întâmpinat de dl. Primpretor al plasei
Panciova, de dl. Primar român precum ºi de mulþime de popor venit cu
trãsuri frumos înflorate. În uralele puternice ale chipeºilor cãlãreþi, se for-
meazã o caravanã de trãsuri ºi automobile ce pornesc încet spre comunã,
în frunte cu o trãsurã elegantã unde s-a aºezat P.S. sa ºi nacealnicul
(primpretorul). Sosirea Prea Sfinþitului nostru Episcop a prilejuit o sãr-
bãtoare pentru toþi conlocuitorii comunei mixte, ceea ce a dovedit ºi mul-
þimea porþilor de triumf frumos împodobite cu inscripþii de bun sosit în
limba româneascã, sârbeascã ºi germanã.”
în dangãtul clopotelor aºtepta o mulþime de credincioºi, iar corul
sub conducerea lui Vasile Maroc intona „întru mulþi ani Stãpâne”.
Preotul Valeriu Perin, impresionat de importanþa vizitei, mul-
þumeºte P.S. Sale pentru înalta vizitã, iar învãþãtoarea Ecaterina
Teofanescu exprimã omagiile ºcolii, dupã care P.S. Sa viziteazã ºi
bisericile celor douã confesiuni, sârbã ºi germanã.


 Învãþãmântul în limba românã la Glogoni

Funcþionarea ºcolilor în cadrul Confiniului Militar (Graniþei Militare)

a fost reglementatã prin acte normative promulgate de Curtea de
la Viena. Chiar în anul înfiinþãrii Graniþei Militare (), împãrãteasa
Maria Tereza a elaborat un decret prin care a ordonat ca în fiecare
localitate, în care se afla sediul companiei militare, sã fie ales un
învãþãtor german pentru instruirea cadrelor de subofiþeri de graniþã
ºi pentru fiii acestora. La data de  aprilie , Cancelaria Aulicã
Austriacã a introdus un regulament sub denumirea „Regulile directive
pentru îmbunãtãþirea ºcolilor elementare ilirice (sârbeºti) sau
valahice (româneºti)”.
Aceste reguli prevedeau ca fiecare comunã sã aibã ºcoalã trivialã
(trei clase), iar învãþãtorii sã dispunã de pregãtire profesionalã. Abia
la începutul secolului al XIX-lea se deschid ºcoli comunale în limbile
materne, inclusiv în limba românã. Aceste reguli erau valabile ºi la
Glogoni, deoarece ºi el aparþinea Graniþei Militare, iar ºcolile de
pe teritoriul acesteia se numeau „Walachische National Schule”,
adicã „ªcoala Naþionalã Valahã”.
Din datele disponibile, notãm urmãtoarele: „învãþãtorul Gavril
Murgu de naºtere din Petruvasela a fost învãþãtor la Glogoni de la
anul 0 pânã la anul 9, dupã aceea de la acest an în comuna
Petru Vasile (Petruvasela) pânã în  iar de la  ºi pânã la
 iarãºi la Glogoni, din acest an pânã la 0 la Satu-Nou unde
a încetat din viaþã la finea lunei august.”

Desigur cã învãþãtorul Gavril Murgu a lucrat la Glogoni în cadrul

ºcolii „ªcoala Naþionalã Valahã”.

. Valeriu Leu, Costa Roºu, Cartea Veche Româneascã din Voivodina, Novi Sad, Editura Fun-
daþei, 00, p. .


 în anul  a fost inauguratã ªcoala Comunalã, avându-l ca
învãþãtor pe Johan Duptza. ªcoala Românã Comunalã a început sã
funcþioneze în , avându-l de învãþãtor pe Ioan Popovici.


 Referitor la clãdirea ªcolii Române ºi la edificiul ºcolar din
Glogoni în general, am aflat urmãtoarele: „Din extrasul fund(uar)
sub  alãturat se poate vedea cã ºi edificiul ºcolar ºi grãdina
învãþãtoreascã din Glogoni e avere confesionalã Gr. Or. Românã,
anume sub nr. 9 din anul 0. Comanda Regimentului G. 
august 0 a aprobat cumpãrarea edificiului din Glogoni ºi a grã-
dinei învãþãtoreºti din partea credincioºilor gr. or. Români, sub acel
numãr a aprobat ºi cumpãrarea din partea credincioºilor români din
Maramorac ºi Omoliþa a edificiilor ºcolare ºi învãþãtoreºti”. Dupã
originalul aflat la Oficiul Parohial Ort. Român Glogoni, acest
document l-a copiat preotul Valeriu Perin din Glogoni cu filia Ia-
buca ( VII 99). ªcoala Românã a avut caracter de „ªcoalã
Naþionalã” pânã la desfiinþarea Graniþei Militare – în anul .
Apoi a devenit ªcoalã Confesionalã - Comunalã pânã în anul 90,
când a preluat-o statul maghiar de la comunã. Din  noiembrie
9 a trecut la Regatul S.C.S., cu limbile de predare românã-sârbã.
Redãm în continuare date cu privire la clãdirea ªcolii Române
din Glogoni. Dispun de un proces-verbal ºcolar din 9 noiembrie
, luat la examenul ºcolarilor, unde au participat Willhelm Cupter,
membru în Antista Comunalã, „laitnantul” Žeravica, din partea
Comandei Graniþei Mi-
litare, preotul Basiliu
Bosicã, Pavel Murgu,
„docente” (învãþãtor), ºi
George Filipescu, grã-
nicer. Aceasta denotã cã
ºcoala era comunalã, dar
încã se afla sub juris-
dicþie militarã. Dintre
dascãlii care au suplinit
postul de învãþãtor îl
amintim pe învãþãtorul
Elevii la o acþiune de muncã
9
Simeon Teodorovici, nãscut la Glogoni, în anul . El a servit
în aceastã localitate  de ani, adicã din  ºi pânã în anul
pensionãrii sale, . De asemenea, a susþinut ºi cântarea biseri-
ceascã în Bisericã. Docentul Comunal Pavel Murgu a fost învãþãtor
în localitatea Glogoni din anul 0 ºi pânã la , când a pãrãsit
localitatea, deoarece s-au iscat unele neînþelegeri între dânsul ºi
între pãrintele Basiliu (Vasil) Bosicã. Din acest an, postul de învãþã-
tor îl ocupã Nicolae Vuianu. în acest an, erau ºcolari  bãieþi ºi 
fete. Funcþia de învãþãtor a îndeplinit-o pânã în anul 9.
Din acest an la ªcoala Românã îl întâlnim pe învãþãtorul George
Iacºa, care a servit aici timp de 9 ani.
Comanda Regimentului din Panciova trimite cu semnãtura Co-
lonelului Ghesztak, sub no=9 din  aprilie 0, o „Relazion”
a Oberlehrerului Romèeviæ din 0 aprilie 0, în limba germanã,
cu contrasemnãtura directorului Csobiæ, despre situaþia din ºcolile
de pe teritoriul lui, în urma inspecþiei anuale.
„Glogon – Die Romanishe Schule hatte einen Stand von 
Knaben und  Mädchen zussammen  mit sehr mangelhirstem
Schulbesuche. Der Lehrer Georg Iacºa erzielte kaum genügende
Vortschritte.
An dieser Schule wird kein Wiederholungsunterricht ertheilt.” 
(L.R. ªcoala Românã din Glogoni este cercetatã de  bãieþi ºi
 fete, total , cu frecvenþã neregulatã. învãþãtorul George Iacºa
cu greu þine pas programei ºcolare.
Aceastã ºcoalã va întrerupe cursurile de repetiþii în timpul se-
ceriºului).
învãþãtorului George Iacºa,dupã plecarea sa, îi succede dascãlul
Alexandru Murgu pânã la anul 9.

. Materiale de arhivã (ºi inscripþii) culese de comisia de documente

A.S.L.R. (9-9)
0
 Din 9, la funcþia de învãþãtor este menþionat Simeon Perin.
în arhiva Protoprezbiratului Panciovei s-a gãsit un document refe-
ritor la parohia Glogoni din anul 90, document în care preotul
Valeriu Perin înregistreazã urmãtoarele: „La data de  octombrie
99 se stinge din viaþã între regretele generale harnicul învãþãtor
Simeon Perin ºi zelosul cantor al bisericii, care a absolvit Pedagogia
Românã din Arad, funcþioneazã ca învãþãtor la Ovcea  ani, apoi în
satul natal  de ani de tot, adicã  de ani pe altarul culturii în îm-
prejurãri foarte grele. A fost pensionat la  XII 9, dar din iubire
faþã de ºcoalã ºi ºcolari þine prelegeri pânã în anul 9”.
Din anul 9 cursurile în limba românã au fost întrerupte ºi au
fost predate elevilor români în limba sârbã, de învãþãtori de
naþionalitate sârbã. La ºcoala din Glogoni învãþãtor a fost Sergej
Staiæ, dar acesta cunoºtea limba românã, cãci a terminat Pedagogia
la Arad.

24 de elevi cu învãþãtoarea Ecaterina Teofãnescu (1941)


 Abia dupã încheierea Convenþiei ºcolare între regatele Româ-
niei ºi Iugoslaviei cu privire la Legea învãþãmântului pentru Mi-
noritãþi în Banat (sârbesc ºi românesc), semnatã la Belgrad, în 0
martie 9, pentru elevii români din Banatul sârbesc au fost trimiºi
învãþãtori români din România, iar pentru elevii de naþionalitate
sârbã din România în Banatul românesc, învãþãtori sârbi din Rega-
tul S.C.S.
în noiembrie 9, la Glogoni a sosit învãþãtoarea contractualã
Ecaterina Teofanescu, care va preda elevilor obiectele la secþia românã.
Odatã cu venirea sa, activitatea ºcolarã a elevilor se îmbunãtãþeºte, ea
pregãtind programe ºcolare cu elevii sãi ºi învãþându-i colinde, cu care
ei vor colinda în seara de Crãciun. Ecaterina Teofanescu a fost învãþã-
toare ºi directoare pânã în anul 9, când a pãrãsit localitatea. Dupã
plecarea ei a sosit învãþãtoarea Maria Dalea. Din octombrie 9 o înlo-
cuieºte învãþãtoarea Marga, pânã la 9, iar din acest an ºi pânã în 9
Ana Omorean, apoi învãþãtorul Petru Besu din Iancaid, pânã în 90.

Elevii cu învãþãtorul contractual ªtefan Vereºan


Menþionãm activitatea învãþãtorului Petru Besu pe tãrâm cultural
cu ºcolarii, el pregãtind cu ei programe ºcolare, lucrând ºi cu amatorii
din sat în cadrul S.C. „Veselia”. A depus o muncã sârguinciosã la
înfiinþarea trupei de teatru ºi formaþiei de dansuri.
în decursul anului 90, pe post de învãþãtoare a lucrat Iconia Cuz-
man. Dumneaei a fost ºi actriþã în cadrul Secþiei de Teatru „Veselia”, iar
dupã aceea a devenit una dintre cele mai bune actriþe ale Teatrului
Popular Român din Vârºeþ. Dupã plecarea ei, postul învãþãtoresc l-a
deþinut un an de zile Viorica Blagoie. A urmat ªtefan Miloº, pânã la
9, când la aceastã funcþie vine învãþãtorul contractual ªtefan Vereºan,
care a lucrat pânã la anul 9. Dumnealui a avut de asemenea o ac-
tivitate bogatã pe tãrâm cultural ºi ºcolar. Ultimul învãþãtor român
care a predat la despãrþãmântul românesc a fost Roman Bungea, ori-
ginar din Omoliþa. învãþãtorul Roman Bungea continuã tradiþia înce-
putã de învãþãtorii care au activat înainte, aºa cã ºi dânsul pregãteºte
cu ºcolarii sãi o suitã de dansuri populare româneºti din Glogoni.

Clasa a IV-a în anul ºcolar 1968/69


 Treizeci de elevi într-o singură clasă
Roman Bungea a deþinut ºi postul de director ºcolar. Din anul 9
cursurile în limba românã au fost sistate din cauza numãrului mic
de elevi, iar acum se desfãºoarã doar în limba sârbã.
în anul  cursurile au fost frecventate de 0 de elevi –  de
bãieþi ºi  de fete, iar învãþãtor a fost Nicolae Vuianu.
în , cursurile de catehism au fost frecventate de  de
elevi (bãieþi). în , cursurile ºcolare le-au frecventat  de
elevi:  de bãieþi ºi 9 de fete, învãþãtor era G. Iacºa. în anul
ºcolar 9-9 erau  de elevi, adicã  de bãieþi ºi  de fete.
în anul ºcolar 9-9 erau  de elevi, adicã  de bãieþi ºi
 de fete. în anul ºcolar 9-9 erau 9 de elevi, adicã 
bãieþi ºi  de fete.
Iatã ce aratã conspectul celor care ºtiau sã citeascã ºi sã scrie
când este vorba de populaþia româneascã din Glogoni din anul
90:  de bãrbaþi, 9 de femei - în total 0, la o populaþie
de 0 de persoane.

 „Oficiul Parohial Ortodox Român din Glogoni”

Lista elevilor ortodocºi români de la ªcoala Primarã Românã

din Comuna Glogoni, clasificaþi la Religiune în anul ºcolar
9/9:

Clasa I: Clasa a IV-a:

. Idvorean N. Sofia 
. Marionþu V. Ana 
. Perin V. Ana 
. Rogean I. Ana 
. Boleanþu S. Valeriu 
. Perin P. Ioan 
. Chirca St. Alexandru
Clasa a II-a:
. Muntean B. Pãuna 
. Rogean I. Sabina 
. Stoicu V. Amalia 
. Serafin Sornica 
. Boariu I. Nicolae 
. Muntean I. Roman 
. Stoicu R. Vasile 
. Voºtinar T. Vasile 
9. Luchici P. Miriana 
Clasa a III-a:
. Lãutaº I.Pãuna 
. Lãutaº E. Voichiþa 
. Boleanþu T. Miron 
. Verdele I. Vasile 
. Mãren Tr. Maria 
. Mãrean Tr. Elena 
. Munteanu P. Maria 
. Stoicu R. Steluþa 
. Rogean Roman 
. Stoicu V. Ioan 
Clasa a V-a:
. Filip E. Lucreþia 
. Idvorean Tr. Agniþa 
. Idvorean Gh. Floarea 
. Mãrean S. Cristina 
. Minea I. Valeria 
. Popoviciu Gh. Maria 
. Popoviciu I. Maria 
. Stoian V. Traian 
9. Marean Tr. Gheorge 
0. Maicu R. Veturia 
Clasa a VI-a:
. Idvorean V. Minerva 
. Idvorean R. Victoria 
. Mãrean Tr. Cristina 

Glogoni, la  iunie 9, Preot Ort. Român V. Perin.


 Folclorul ºi creaþia popularã din Glogoni

Creaþia popularã care

a luat naºtere de-a lungul
secolelor ºi intratã în te-
zaurul culturii poporului
nostru, transmisã din
generaþie în generaþie,
relatând viaþa cu toate
aspectele ei: naºterea,
trãirea, dragostea, dife-
rite momente istorice,
moartea, dã naºtere
unei trãiri sufleteºti
La cules de vie care dau o esenþã vieþii.
Localitatea Glogoni,
situatã într-un spaþiu multietnic, dispune de un folclor literar pre-
ponderent rural, creat în condiþiile de viaþã rurale. Desigur, întâl-
nim ºi un bogat folclor tradiþional românesc, care predominã în
localitate. Unele creaþii conþin cercetãri dialectale, având în vedere
originea criºeanã a locuitorilor, dar se simte ºi influenþa folclorului
bãnãþean. Localitatea ca atare este în imediata apropiere a
Timiºului, fapt pentru care acest râu nu lipseºte din folclorul local,
dând inspiraþie autorilor populari care îl introduc în cântecul liric
de dragoste:
Timiº apã tulburatã
Scade ºi te uscã odatã
Sã trec cu calu cãlare
La mândruþa pãstã vale 

. Din colecþia de folclor foaie verde spic de grâu, Ed. S.L.R., Zrenianin, 9.


 Genul liric formeazã ºi la Glogoni cel mai bogat ciclu din creaþia
popularã bine pãstratã, redând cu fidelitate sentimentele trãite de
rapsozii populari. Nucleul folclorului literar îl constituie în general
cântecele lumeºti ce predominã în localitate, care prin spiritul cre-
ativ al poporului redau trãiri fizice ºi psihice:
Aºa-mi vine cat’e odatã
Sa-i dau foc, satu sã ardã
Sã rãmânã numa-i parii
Sã se spândzure duºmanii.

în ciclul cântecelor lumeºti se mai evidenþiazã sentimentul pro-

fund, referitor la anii tinereþii din versurile:
Frundzã verde soldz dã peºte,
Timiºule, apã rece,
Vãd cã tinereþea-m trece
ºi n-am cu cine-o petrece.

Versurile de dragoste cuprind sentimentele fireºti, sublime, pe

care ºi le doreºte autorul popular, printr-o gamã largã de cuvinte,
îmbrãcate într-o hainã poeticã:
Ciobãnaº, cãciulã surã,
Treci Timiºul ºi mã furã!
Ciobãnaº, cãciulã creaþã,
Treci Timiºu, ia-mã în braþã.9

Am redat doar câteva exemple din creaþia bogatã întâlnitã la

Glogoni.

. Ibidem.
. Ibidem.
9. Ibidem.


 Culegeri de folclor

La alcãtuirea culegerii de folclor din Glogoni

o contribuþie aparte a avut Roman Cristea.
Deja din anii tinereþii a fost preocupat de
valoarea ºi însemnãtatea creaþiei populare.
A cules texte folclorice ºi din satele vecine,
iar în anul 99, împreunã cu Traian Mărghi-
ticean din Satu-Nou, a publicat la Editura
Bibliotecii Populare ale Asociaþiunii Astra
din Sibiu un volum de poezii populare înti-
tulat „Poezii Poporale din Banatul Iugoslav”.
Poeziile au fost culese din câteva localitãþi de
la noi: din Satu-Nou, Ovcea, Glogoni, Sef-
cherin, iar la unele nu au fost notate local-
Roman Cristea itãþile din care provin, ºi nici informatorii.
Roman Cristea a continuat sã culeagã ºi sã noteze folclor literar
din Glogoni. Pentru meritele sale a fost membru colaborator al Cer-
cului de Folclor în cadrul Societãþii de Limba Românã din Voivo-
dina. în perioada interbelicã a trimis texte folclorice la diferite
publicaþii din România, precum „Izvoraºul”-Bistriþa, Mehedinþi,
Revista „Doina”. Comuna Stãneºti de Cerna, jud. Vâlcea „Nãdej-
dea” – Vârºeþ ºi la alte publicaþii.
Hora satului. ªi la Glogoni, ca ºi în majoritatea satelor noastre,
jocul s-a desfãºurat duminica ºi de sãrbãtori, susþinut de lãutarii satului,
iar odatã cu formarea Fanfarei „Veselia” a fost susþinutã de aceasta.
Jocul a început la Gruescu, iar dupã aceea, pânã la cel de-al Doilea
Rãzboi Mondial, la Raicu. Apoi, corul a organizat jocul la Besu.
De la bun început trebuie amintit cã glogonenþii erau renumiþi
în arta jocului popular, deosebindu-se de locuitorii celorlalte sate de
la noi prin executarea ardelenelor, îndeosebi, unde erau neîntrecuþi.

 Dintre cei mai distinºi jucãtori îi amintim pe ªtefan Fernea, Ion
Maroc, Ion Bunã Masã, iar dintre cei care au activat ceva mai de-
vreme pe Cuzman Minea, vestit cãluºar cu figuri.
Jocul începea întotdeauna cu o horã, continuând apoi cu „de
doi” ºi „pe loc”, „Ficioreºte cu figuri”, iar hora „Da furacia” se
dansa numai la „Gostie”(nuntã). în Postul Paºtelui nu se fãcea
„jocul”, pânã a doua zi de Paºte. Flãcãii ºi fetele se adunau în de-
cursul Postului la „Huþuluº” (Legãnuº).
Sãrbãtorile de iarnã. Dintre sãrbãtorile de iarnã cel mai mult era
aºteptat Crãciunul, mai ales de copii ºi tineret. Farmecul sãrbãtorii
începea în Ajunul Crãciunului, când bunicile sau mamele, dupã
un obicei strãvechi, îºi puneau nepoþii sau copiii sã fie cloþã
(closcã), pe care apoi îi dãruiau cu bani ºi nuci. Deja din orele di-
mineþii copiii cei mai mici au început „cu Pinþãratu”.
Bunã zâua lu Ajun
Cã-i mãi Bunã alu Crãciun
Cã-i cu miei ºi cu purcei
Fug copii dupã iei
Copiii picarã, purcei scãparã
Dãm nuci cã-s mãi dulci
Dãm dinariu cã-i gol pozonariu
Dãm mãru cã-m picã pãru
Dãm cârnaþu cã-i gol maþu
Dãm cãrtãboºu sã nu moarã moºu
Dãm alune cã-s mai bune
Sã vã fie oile lânoase
ºi vacile lãptoase
Porcii graºi ºi unsuroºi
Ca sã-i mâncaþi sãnãtoºi
Sã vã fie numai bine
Pân la Anul care vine!

9

Colindãtorii la preotul
Valeriu Perin (1923)
Defilarea fanfarei prin sat
0
înspre searã s-a colindat cu
Cerbul, iar apoi a început colindatul
de cãtre fete ºi bãieþi. Satul a rã-
sunat de colindele „O ce veste
minunatã”, „Sculaþi, sculaþi bo-
ieri mari” ºi altele. Dupã colindã-
tori au apãrut „mãimucilie”,
adicã cei mascati.
în ciclul sãrbãtorilor de iarnã,
Sf. Ioan(  ianuarie) s-a sãrbãtorit
în mod aparte sub denumirea
„Ziua Ionilor”. Cu aceastã oca-
zie fanfara a mers pe la casele
celor ce îºi serbau onomastica,
iar seara a fost susþinut un con-
cert de S.C. „Veselia”, dupã care
s-a dat un bal.
Amintim cã ºi pompierii
aveau Balul Pompierilor, iar S.C.
„Veselia” a prilejuit Balul Soci-
etãþii, unde s-a servit ciorbã de
peºte, „chifle”(cornuri) ºi vin din
vedre.
 Portul românilor ardeleni din Glogoni *

Costumul ardelenilor din localita-

tea Glogoni reflectã tradiþiile satului
românesc pãstrând elemente de
unitate pânã în zilele noastre. S-a
putut reconstitui ansamblul vesti-
mentar femeiesc ºi cel bãrbãtesc pe
baza fotografiilor vechi de la în-
ceputul secolului XX. Bãtrânele au
recunoscut vechile piese de costum,
ºi anume „spãcelul” ºi „poalele”,
precum ºi elementele vechi de
gãtealã a capului.
Fata mare se pieptãna cu cãrare
pe mijlocul capului ºi se peria într- Fetele de mãritat
o „chicã” (coadã), din care se des-
pãrþea pãrul, ce se împletea apoi în
douã chici care se ridicau ºi se în-
cruciºau pe creºtetul capului, fiind
prinse cu „arnole” (ace mari de
cap). Pe lângã chici, fata purta la joc
ºi în zile de sãrbãtoare „galbenii ãi
mici” (monede de aur), numãrul lor
variind în funcþie de statutul sãu
social-economic. La gât, ea purta în
jur de 0 de galbeni mici ºi 0 de
galbeni mari, primiþi ca zestre de la
pãrinþi ºi completaþi cu cei pe care- Catrânþa legatã într-o „puflã”
i dãruiau socrii ºi neamurile la nuntã.
* Dr. Maria Bâtcă şi dr. Ligia Fulga

 Ca mireasã, fata purta pe cap cununã înaltã din flori de cearã ºi
ºlaier alb, pe care i le cumpãrau socrii. Tot aceºtia îi dãruiau fetei
materiale din care ea urma sã-ºi confecþioneze „bliuzna” - o bluzã
cu croi orãºenesc, mai lungã, peste talie, care era marcatã de un cor-
don, numit „ghertel”, din acelaºi material ca ºi bluza. Cordonul se
înnoda, capetele atârnând în faþã sau într-o parte. Bluza a apãrut în
perioada interbelicã. Pe lângã aceasta, fata îºi mai confecþiona ca
haine de nuntã „sucna” ºi „catrânþa” de mãtase. Pe sub „bliuznã”,
fata purta „spãcelul”, poalele cusute „pe fir” pe marginea inferioarã
în roºu ºi albastru, „mustrele” cele mai frecvente fiind „puii ãi
mari” ºi „puii ãi mici”. Peste poale lua pânã la trei rânduri de „un-
troace”, ºlinguite, din pânzã albã, care se întãreau pentru a þine
„sucna” (fusta cât mai înfoiatã). „Untroacele” erau cu „paturi”
(cute) prinse în „guler” (betelie). Peste „sucna” încreþitã punea
„catrânþa” care întotdeauna era confecþionatã din acelaºi material
ca ºi „sucna”. Se lega la spate într-o fundã numitã „puflã”.

Bãrbaþi tineri ºi neveste (1903)


 Luni dimineaþa, nãnaºa îi lua cununa ºi ºlaierul de pe cap ºi o
peria cu douã chici roatã pe dupã suportul numit „conci”, con-
fecþionat din plec(tabla). Cu andreaua de os, chicile se coseau cu
lânã de conci ºi toatã viaþa, în toate împrejurãrile, purta acest su-
port. Peste „conci” se punea „ceapþa”, o bonetã din pânzã albã care
se lega cu baierele la spate ºi deasupra conciului. Peste acest suport
textil se aºeza cârpa în trei colþuri, numitã la Glogoni „corn”, apre-
tatã cu „întãreli” cumpãrate de la dugheanã.
Cornul, de formã triunghiularã, se croia din materiale industriale
cumpãrate: batist, gadifã, mãtase brocatã, mãtase cu flori de pliº
purtat în zile de sãrbãtoare. Cel luat în zile de lucru se confecþiona
din materiale de bumbac imprimate sau simple („pergari” sau
„tropari”).
Cel mai preþios „corn” era cel cusut pe pânzã de sadã limpede cu
punctul de broderie numit Toledo. La joc ºi în zile de sãrbãtoare
nevasta apãrea cu aceastã piesã ºlinguitã, dar când mergeau la bisericã,

Familia lui Teodor Boar în port popular (1903)


nevestele, indiferent de vârstã, se îmbrobodeau cu o cârpã pãtratã
cumpãratã, cu care se legau „în barbã”. Aceastã cârpã era con-
fecþionatã din pliº, bircã, mãtase. Piesa care a fãcut parte din cos-
tumul original, „spãcelul” (cãmaºa), s-a pãstrat pânã în zilele
noastre, dar a suferit modificãri în croi ºi decor, evoluând în funcþie
de moda vremii. Spãcelul era croit pe lângã gât ºi putea fi introdus
pe cap datoritã faptului cã era deschis pe umeri ºi încheiat cu
„patente”. Mânecile prinse în dreptul umerilor se terminau cu
„pucnaºi” (manºete) ºi mici „fodorei”, iar mai târziu au fost drepte.
Spãcelul a fost cusut „pe fir”, apoi cu aur, iar mai târziu ºlinguit(brodat)
cu punctul de cusãturã Toledo, la gât ºi marginea inferioarã a
mânecilor. Spãcelul de lucru avea mânecile lungi pânã la cot.
Iarna, femeile au purtat sucnã din stofã de lânã (la lucru, din
barchet), iar deasupra „opreg” de lânã mai lat, þesut în patru iþe,
decorat la poale cu „ºtrafte” – motive realizate în rãzboi. Aceste
piese de lucru se purtau numai acasã.

Bãtrâni în port tradiþional(1903)


 în anotimpul rece, femeile purtau „iangla”, o hainã din stofã, cu
croi orãºenesc, cu mâneci lungi, cu garniturã de somot la gât, pe
marginile deschizãturii din faþã ºi pe marginea inferioarã.
în picioare purtau papuci.
Costumul bãrbãtesc de varã era format din pãlãrie de paie
cumpãratã; „cãmeºã” din pânzã de bumbac cu guler drept pe lângã
gât, încheiatã cu bumbi, cu mânecile încreþite ºi terminate cu
„pucnaºi”; izmene largi, fiecare crac fiind croit din trei laþi, lungi
pânã la glezne, decoraþi cu colþuri ºlinguite. Peste cãmaºa purtatã
deasupra izmenelor, bãrbaþii se încingeau cu curea mai latã sau mai
îngustã din piele, numitã „praºchie”.
Iarna, purtau cioareci de „ºubã” (aba), mai largi în partea supe-
rioarã ºi mai strâmþi de la genunchi în jos, cu „ghizde” din ºinor
negru în dreptul buzunarelor. în zile de lucru, bãrbaþii au purtat
obiele cu opinci, iar la sãrbãtoare, „ºtrimfi” de lânã cu cizme.
Peste cãmaºã, îmbrãcau „preslucul”, o vestã neagra din pânzã
întãritã.
Alte piese vestimentare au fost pieptarele înfundate, din piele
vopsitã „braun” (maro), simple. în zile de sãrbãtoare, iarna au purtat
cojocul lung pânã deasupra genunchilor, decorat cu motive cusute
pe irã ºi cu aplicaþii de oglinzi, alb la tineri ºi maro la bãtrâni.
Iarna au mai purtat ºi „iangla” de ºubã, cu croi orãºenesc. Peste
ianglã, purtau cãput din stofã, cu mâneci lungi, încheiat cu nasturi,
lung pânã deasupra genunchilor, din „grombi”.
Iangla s-a purtat cu pantaloni din stofã. Piesa originarã a costu-
mului bãrbãtesc de iarnã a fost „duruþul” din ºubã, cu guler pe lângã
gât, larg ºi decorat cu ºinoare în pãrþile laterale, lung pânã deasupra
genunchilor.
Portul românesc din Glogoni a pãstrat pânã astãzi câteva piese
originale, componente ale costumului tradiþional de altãdatã, care
confirmã zona de provenienþã a românilor ardeleni. Aceste piese
originale (spãcelul, poalele, cãtrânþa, cãmeºa, izmenele, cioarecii de
ºubã, duruþul, cãputul) pãstreazã denumirea din locul de origine,
dar ulterior ele au fost modificate, fiind integrate într-un nou cos-
tum identitar, cu influenþe orãºeneºti.

 Activitatea coralã

Activitatea coralã la Glogoni a luat avânt în decursul anului

909. Un mare aport la înfiinþarea corului a dat Agrafina Perin.
începuturile sunt ascunse de valul vremii, dar din datele cunoscute
pânã astãzi reiese cã primul cor a fost condus de Gheorghe Idvo-
rian-Schiopu. Deja la câteva luni de la înfiinþare, corul a pregãtit
un program cultural împreunã cu echipa de cãluºari din sat. Primele
piese corale învãþate ºi prezentate la primele serbãri au fost com-
poziþiile lui Ion Vidu: „Dragã ºi iar dragã”, „Peste deal”, „Rãsune-
tul de la Criºana” ºi altele care au îmbogãþit repertoriul corului. Pe
lângã serbãrile în localitate, corul a dat spectacole ºi în alte localitãþi
de la noi. Aºa, de exemplu, în Dumineca Tomii, anul 9, corul
a dat o petrecere la Iabuca, jucându-se teatru ºi înterpretându-se cân-
tece corale, apoi Cãluceriul ºi Bãtuta, prin care s-a oferit ocazie
românilor iebuceni, dar ºi nemþilor din sat, sã vadã cã românul, când
voieºte, poate face ceva, dacã este unit. Vasta activitate a corului a
fost întreruptã la începutul Primului Rãzboi Mondial (9),
deoarece mulþi coriºti au plecat pe câmpul de luptã.
Abia dupã Primul Rãzboi Mondial, în anul 90, corul ºi-a reluat
activitatea, prin pregãtirea unui program cultural de Crãciun ºi Anul
Nou, sub conducerea învãþãtoarei de naþionalitate germanã, Heti
Kraus, de origine din Satu-Nou, care a cunoscut foarte bine limba
românã. Dumneaei a pregãtit piesele corale „Fetele de prin Bacãu”,
„S-a deºteptat din somn românul”, „Mihalache vai de mine”, „An-
daluza” ºi alte compoziþii corale. în anul 9 s-a produs o schim-
bare, iar conducerea corului a preluat-o învãþãtorul Sergej Staiæ,
absolvent al ªcolii de Pedagogie din Arad ºi Timiºoara, care de ase-
menea a cunoscut limba românã. Odatã cu venirea acestui dirijor,
corul progreseazã evident ºi îºi îmbogãþeºte repertoriul muzi-
cal cu noi cântece corale, precum „Floricica micã” ºi altele.

 Corul mixt (1938)
Programul susþinut de corala din sat a fost completat prin diferite
piese de teatru, iar cãluºarii erau nelipsiþi din program. Dupã
program urma dansul, care dura pânã târziu în noapte, susþinut
de lãutarii din sat, apoi de multe ori de vestitul taraf al lui Ion
Durain din Petrovasâla, al lui Ciripa din Seleuº, al lui Guºã din
Sefcherin ºi de alte tarafuri.
Dupã o activitate bogatã de câþiva ani, învãþãtorul Sergej Staiæ ºi-
a înaintat demisia, iar în locul sãu a fost adus Trifu Tabac-Ticã din
Petruvasela, care în continuare a organizat un cor mixt, iar repetiþiile
au avut loc la ªcoala Românã. Acest dirijor a îmbogãþit ºi el reperto-
riul corului cu noi cântece de Ion Vidu. Menþionãm „Negruþa”,
„Mihai Eroul” ºi alte piese de valoare, cu care corul a susþinut con-
certe ºi serbãri. Pentru munca depusã, Trifu Tabac primeºte o sumã
de 000 dinari ºi pãrãseºte Glogoniul, lãsând în urma sa pe Ioan
Boaru, care în continuare va dirija ºi imediat îmbogãþeºte ºi el reper-
toriul corului cu piesele „Rãsunetul Ardealului”, „Din ºezãtoare”
de Ion Vidu, „Dorul Ardealului” de A. Popovici, „Bãnãþeana”,

„Trandafir de pe rãzoare” de Sabin Drãgoi, ridicând valoare inter-
pretativã a vocilor, remarcându-se solistele vocale Lucreþia Rogean
ºi Teodora Ginu, iar dintre bãrbaþi tenorul Ion Minea. Aceastã rod-
nicã activitate a fost stânjenitã prin plecarea unor coriºti, care s-au
despãrþit ºi au format în 9 alt cor, instruit de Titu Vraianþu din
Râtiºor. Pentru repetiþii au închiriat case particulare. în acest timp
au fost instruiþi trei dirijori tineri, în persoana lui Vasile Mariontu,
Nicolae Popovici ºi Vasile Maroc. Acest cor a pregãtit un concert cu
piese corale, dar ºi o piesã teatralã. Problema dezbinãrii a coriºtilor
preotul Valeriu Perin a încercat sã o rezolve prin unirea celor douã
coruri, 9, într-unul singur, sub conducerea lui Vasile Serafin din
Glogoni, student la Teologie. Oricum, aceastã împreunare a
coriºtilor duce la formarea unui singur cor. Corul îºi îmbogãþeºte
repertoriul cu noi cântece ale compozitorului Iosif Velceanu: „Eu
sunt Pãstor”, „Bravi
flãcãi”, „Codrule
frunzã rotundã”, apoi
„în poeniþã” de
Gheorghe Danga. în
acest interval, corul a
fãcut o vizitã la Uzdin,
unde a susþinut un
program bine închegat.
Deoarece Vasile Serafi
devine preot la Srediº-
tea Micã (Pârneaora)
Nicola Popovici, Ion Brãgean (Coshav), conducerea corului
Miron Popovici, Vasa Tabac, Iefta Lãutaº, este preluatã de Vasile
Roman Cristea, George Muntean Maroc.
Dezbinãrile continuã între cei care au fost propuºi de a fi în conti-
nuare dirijorii corului. în decursul anilor 9/9, Ioan Boaru in-
struieºte la Ovcea corul vocal ºi împreunã cu Ion Minea înfiinþeazã la
Glogoni Reuniunea de Cântece ºi Cetire „Armonia”, având sprijinul mul-
tor cetãþeni ºi mai ales al învãþãtoarei contractuale Ecaterina Teofãnescu.

Repetiþiile s-au þinut din nou la ªcoala Primarã. Acest cor a susþinut
mai multe concerte, iar din banii adunaþi s-au cumpãrat mai multe viori,
un þambal ºi un contrabas. învãþãtoarea Ecaterina Teofãnescu a instruit
tineretul adult, a înfiinþat o formaþie de dansuri naþionale româneºti.
Dansurile populare au fost „Oteteleºteanac”, „Barlaboiul”, „Tãrãºãlul”,
„Banul Mãrãcine”, „Cadrilul”, „Hora olteneascã”, „Hora lugojana”,
„Alunelul hai la joc”, iar dansatorii au fost: Ana Idvorean, Veselina
Garãu, Ana Maroc, Maria Jebelean ºi Maria Sulean; Roman Andraº,
Vasile Stoicu, Aurel Marianu, Ramon Cristea ºi Vasile Besu.
Membrii corului din anii 1933-1934

Tenor I Tenor II Bariton Bass

Ion Ilie Constantin Petru
Lãutaº Mãrianu Boleanþu – casar Stoicu
(casier) v. preºedinte
Valeriu Vasile Vasile Toma
Voºtinar Maroc Marionþu Popovici
Nicolae Ion Ion Simion
Boleanþu Popovici Rodean Boleanþu
Ion Roman Toma Roman
Muntean Stoicu Vostinari Idvorean
Todor Ion Traian Alexandu
Mãrianu Marionþu Serafin Idvanov
- - - Traian
Ginu
Secretar: Nicolae Marionþu
Preºedinte: S.S. Dl. Valeriu Perin
Aceastã liturghie este scrisã (transcrisã) de conducãtorul corului Vasile
Serafim candidat de preoþie.
Glogoni  XII 9
P.S. Menþionãm cã în decursul activitãþii sale corul la Sfânta Liturghie
a interpretat liturghia scrisã de compozitorul bãnãþean Ioan Vidu.
9
 Orchestra Popularã în perioada interbelicã
Dorinþa multor glogonenþi era de a avea o orchestrã popularã.
Aceastã orchestrã, condusã de Toma Popovici-Gioca ºi Ion Rogeanu,
a progresat repede, având în repertoriul sãu doine, ardelene ºi
brâuri, dar dupã un an de zile ºi-a întrerupt activitatea. Deoarece
activitatea culturalã s-a desfãºurat în douã tabere separate, pe data
de 0 decembrie 9 glogonenþii þin o ºedinþã la care se propune
ca pentru a forma un singur cor, coriºtii celor douã coruri sã se uneascã.
Au fost aleºi doi dirijori, în persoana lui Ioan Boaru ºi Vasile Maroc.
Toþi coriºtii se declarã unanim ºi acum ia fiinþã un cor puternic.
Primele roade ale activitãþii acestui cor se observã la concertul dat
de Anul Nou 9. în program figurau noi cântece corale ale com-
pozitorilor Nicolae Ursu: „Mãi Ioane, Ioane”, „Când eram pe
vremea mea”, apoi „Lugojana” de Filaret Barbu. Aceastã unire
a durat doar un an, deoarece membrii corului „Armonia” s-au
ataºat celuilalt cor, sub conducerea dirijorului Ioan Boaru, aºa
cã a rãmas un singur cor.

0
 Divizãrile au continuat ºi în iarna anu-
lui 9. Sub conducerea învãþãtorului
ªtefan Vereºan, corul se reactiveazã, cu noi
cadre ºi cu noi piese corale ale compozito-
rului Ion Vidu „Trecui valea mort de sete”
ºi „Din ºezãtoare”. Coriºti solo au fost
Aurel Oprean ºi Aurora Vereºan. în anul
9 înv. Vereºan pãrãseºte localitatea ºi se
stabileºte în Australia, iar conducerea este
din nou preluatã de Vasile Maroc, care
dirijeazã corul pânã la anul 9. Apoi vine
în fruntea corului acelaºi Ioan Boaru care
conduce pânã în 9. în ultimii ani ai
existenþei sale, corul a dus lipsã de cadre,
deoarece mulþi coriºti au plecat în strãinã-
tate sau au decedat, iar locul lor putea fi
completat cu greu, doarece populaþia românã
Vasa Marianu - Hârþu
din sat se micºora evident.
Dupã aceea, corul a mai fost condus ºi de Vasa Marianu – Hârþu,
iar ultima formaþie coralã dirijatã de Viorel Idvorean, avea urmã-
toarea componenþã:
Tenor I Tenor II Bass
Vasa Traian Vasa
Rogean Stoian Voºtinar
Aurel Ion Nicolae
Oprean Mândrãu Boaru
Ionel Cornel Vasa
Cristea Idvorean Besu-ªciau
Stelian Nicolae -
Bungea Idvorean
Vasa Viorel -
Dimitrievici Mâþu

 Jocul Cãluºarilor

Un joc rãspândit pe întreg spaþiu dacoroman a fost ºi acest joc su-

sþinut de bãrbaþi. Se considerã a fi un joc foarte vechi, datând încã de
pe vremea dacilor. Odatã cu înfiinþarea corului vocal, în cadrul lui a
luat naºtere ºi formaþia de cãluºari. La concertele organizate de so-
cietatea coralã, de obicei, la sfârºitul programului cultural, a apãrut
ceata cãluºarilor, înterpretând jocurile „Cãluºarul” ºi „Bãtuta”. Primul
care a instruit echipa a fost Adam (Damu) din Uzdin, care a pus
temelia jocului. I-au succedat Nicolae Selejan ºi Constantin Boaru,
îndeplinind funcþia de vãtaf sau ºef al cãluºarilor. Aceºti doi au conti-
nuat sã menþinã ºi sã cultive acest joc ºi pe mai departe. Dupã aceea,
cãluºarii au avut mai mulþi vãtafi. Amintim pe Vasile Idvorean, care a
îndeplinit aceastã funcþie ani de-a rândul.

Componenþa formaþiei de cãluºari din anul 9: Vasile Boaru,

vãtaf; restul „Cãlucerilor”: Simeon Pavel, Vasile Maroc, Ioan Boaru,
Roman Idvorean, Ieftimie Boaru, Roman Stoicu, Toma Popovici,
Iefta Filip, Vasilie Idvorean, Vasile Stoicu.


 Activitatea Fanfarei „Veselia”

Divergenþele dintre dirijorii corului au dus la diferite divizãri în

sânul acestuia, dar ºi în localitate s-au format douã tabere. în ziua de
 septembrie 9 s-a întrunit un comitet de iniþiativã pentru
înfiinþarea unei fanfare, stabilindu-se aici suma de bani necesarã pentru
cumpãrarea instrumentelor muzicale. Din cele constatate, s-a ajuns la
concluzia cã era necesarã suma de .000 dinari, o sumã enormã în acele
timpuri. Totuºi, dorinþa de a realiza acest mãreþ plan nu i-a descurajat pe
glogonenþi ºi au format un comitet de iniþiativã care a adus hotãrâre ca
fiecare membru fondator sã participe cu suma de câte 00 dinari, iar
membrii ajutãtori sã doneze fiecare în funcþie de posibilitãþi. Dintre
membrii donatori menþionãm pe Costa ºi Maria Bolianþu, ªtefan Marionþu,
Ignaþie Munteanu, Alexandru Munteanu, Dumitru Ocoliºan,
Cuzman Dimitrievici, Ion Marionþu, Vasile Bolianþu, Ion Marianu. Mulþi
membrii ajutãtori au donat sume mai mici. Dupã aceea, s-a constituit
Comitetul de Conducere, în frunte cu Traian Idvorian-preºedinte, Ion Ma-
rionþu - vicepreºedinte, Dimitrie Ocoliºan-secretar ºi Vasile Serafin - casier.

...

 Fanfara „Veselia” în 1938, dirijor - Trifu Tãbac
Instrumentele au fost procurate de la firma „Bela Trupel” din Apatin.
Instruirea a început la data de  noiembrie 9, de cãtre instructorul
Iosif Vrãneanþu-Titu din Râtiºor. De la bun început s-a putut observa
cã tinerii îºi înºusesc citirea notelor ºi mânuirea instrumentelor. Dupã
un timp relativ scurt, pe data de  ianuarie 99, fanfara a fost capabilã
sã dea un mic concert pentru public ºi avea nevoia de a mai strânge
surse financiare pentru achitarea instrumentelor. Printre primele piese
muzicale pe care fanfara le-a interpretat se enumerã: „Horea bea la
cârºmã în sat”, „Bãtrâneþe haine grele”, ºi câteva hore ºi ardelene. Dupã
câtva timp, instructorul Iosif Vrãneanþu pleacã din sat, oferindu-i-se
suma de 000 dinari, iar postul de dirijor îi revine în continuare lui Vasile
Maroc. Deoarece fanfara ºi-a þinut repetiþiile în case private, dorinþa fan-
fariºtilor a fost ca Societatea „Veselia” sã aibã o salã de repetiþii. S-a propus
ca fiecare membru al societãþii sã doneze câte 00 bucãþi cãrãmizi ºi astfel
s-a construit o salã în care fanfara îºi desfãºura nestingherit activitatea.

 „Veselia” pe timpul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial (1944-1945)
Noi succese s-au înregistrat în anul 90 ºi Fanfara a fost solicitatã
sã participe la jubileul corului din Omoliþa (0 de ani de activitate),
în faþa ambasadorului României de la Belgrad, domnul Victor Cadere.
Fanfara interpreteazã piesele muzicale: „Deºteaptã-te Române”,
„Pe al nostru steag”, „Ardeleana nr. ” de V. ªumschi ºi câteva me-
lodii din localitate. Tot în acest an, fanfara a fost solicitatã de cãtre
sãteni la nunþi, unde aloca suma de 0.000 dinari pentru a achita
suma necesarã pentru instrumentele muzicale. în decursul iernii,
repetiþiile au continuat. S-au organizat în continuare spectacole, la
care a mai participat ºi corul mixt al fanfarei, trupa de teatru ºi for-
maþia de cãluºari. Odatã cu apariþia pe scena culturalã a satului, fanfara
a cântat cu regularitate la hora satului. A fost invitatã sã cânte la
nunþi în localitãþile Ovcea, Iabuca, Doloave. în decursul celui de-
al Doilea Rãzboi Mondial, fanfara a fost stânjenitã în activitatea sa
din cauza nemþilor din sat care au interzis orice petrecere, dar în de-
cursul anilor 9 ºi 9, fanfara din Glogoni a fost apreciatã în


 1940
Banatul nostru întreg, afirmându-se în oraºele Vârºeþ, Becicherecul
Mare (Zrenianin), Panciova ºi în alte localitãþi. Pe 0 iunie 9 a
fost susþinutã o frumoasã serbare culturalã la care ºi-au dat concur-
sul corul mixt, Fanfara, elevii ºcolii primare, precum ºi corul din
Iabuca sub conducerea tânãrului învãþãtor Traian Doban. Con-
form obiceiului, s-a mers cu litia, iar rãspunsurile liturgice le-a dat
corul din Iabuca. Dupã masã s-a desfãºurat serbarea culturalã cu
poezii, cântece ºi piese de teatru. în  octombrie 9, Glogoniul a
fost eliberat ºi fanfara a întâmpinat în sat Armata Roºie ºi detaºamen-
tele de partizani. Dupã aceea, a fost încadratã în rândurile armatei
de eliberare. împreunã cu fanfarele din Mesici ºi Râtiºor a format
Fanfara Militarã a Brigadei I Craineanã. Dupã aceea, Fanfara a con-
tinuã drumul spre Vârºeþ, Panciova ºi Belgrad, unde a trecut în Di-
vizia a V-a Craineana. Instrucþia a fost fãcutã aici de profesorul
Milan Vlain ºi de Nekvinda Hinko. Drumul parcurs în cadrul Di-
viziei a V-a Craineanã, pânã la sfârºitul celui de-al Doilea Rãzboi
Mondial, a fost 00 kilometri.

 Dupã demobilizare, fanfariºtii se reîntorc în sat ºi reorgani-
zeazã fanfara. în anul 9, fanfara a fost condusã de tânãrul stu-
dent Valeriu Boleanþu, pânã în 9, când a fost nevoit sã-ºi
continuie studiile.
Din toamna anului 9 dirijor devine marele activist cultural ºi
fanfarist Roman Cristea, care a reuºit sã adune în jurul sãu tineri ce
munceau serios. Pe lângã vechii fanfariºti, fanfarei s-au ataºat tinerii:
Traian Mâþu, Vasile Subotici, Ionel Minea, Nicolae Idvorean-Lae, Ionel
Cristea, Ionel Voºtinari, Nicolae Marianu, Vasile Dimitrievici, Ion Mân-
drãu, Nicolae Topalã, ºi Vasile Babeu. Sub bagheta dirijoralã a lui
Roman Cristea, tinerii au învãþat noi piese muzicale, precum „Vultur
marº”, imnul „Hei Sloveni”; „Tot pe drum”, „Suita”; „Bagã doamne
luna în nori”, de Tiberiu Brãdiceanu, cu care s-au prezentat la Uzdin
ºi în alte localitãþi. Doar în decursul a doi ani, sub conducerea lui Roman
Cristea, fanfara a atins apogeul artistic, iar din 9 în fruntea fanfarei
a venit Vasile Marianu, care de asemenea a îmbogãþit repertoriul cu piesele
„ªezãtoarea” de Ion Vidu, transcrisã pentru fanfarã, apoi „Cãtãlina” de
Nicolae Oancea, precum ºi cu diferite marºuri ºi cântece româneºti.

Fanfara „Veselia” - dirijor Vasilie Maroc (1942)


 Fanfara din Glogoni împreunã cu „Lira” din Torac la o nuntã
Fanfara din Glogoni a fãcut turnee prin multe sate româneºti
de la noi, participând la diferite întreceri ºi emulaþii culturale,
obþinând o sumedenie de menþiuni ºi diplome. S-a recurs din nou
la întinerirea fanfarei. De fapt, aceºti tineri, care au devenit membri
în anul 90, au dat fanfarei un nou suflu de creaþie. Menþionãm
numele acestor tineri, dupã cum urmeazã: Viorel Idvorean, Roman
Ginu, Mugurel Cina, Vasile Muncean, Viorel Stoicu. Din acest an,
fanfara îºi înceteazã activitatea, iar în anul 9 a luat naºtere o for-
maþie muzicalã compusã din instrumente de suflat: clarinete, sax-
ofoane, apoi ºi acordeoane, precum ºi alte instrumente care au
servit fostei fanfare. Aceastã formaþie muzicalã a interpretat muzica
popularã foarte calitativ, iar unii dintre soliºti s-au evidenþiat,
precum Viorel Idvorean care a ajuns membru în fanfara Miliþiei din
Belgrad, iar Nicolae Idvorean-Lae a intrat într-o orchestrã de muz-
icã simfonicã din Germania. în anul 9 aceastã formaþie mu-
zicalã a fost din nou completatã, fiind încadraþi încã doi tineri: Ionel
Marianu ºi Stevan Mâþu.

 în luna iunie 9,
fanfariºtii din Glogoni,
Vlaicovãþ, Râtiºor, Satu-Nou,
Coºtei ºi Voivodinþ aniverseazã
un mic jubileu de 0 de ani de
la plecarea acestor fanfare pe
frontul din Srem.
Este de prisos a aminti nu-
mele celor care de la bunul
început, îndeplinind activitate
îndelungatã în cadrul Fanfarei
„Veselia”, au fost: Vasile
Maroc, Gheorghe Ocoliºan,
Vasile Marianu, Roman Mario-
nþu, Roman Cristea, Aurel Id-
vorean, Nicolae Bolianþu, Valer
Vostinar, Roman Idvorean, Va- Lae Idvorean Nicoale, Marian Aurel,
sile Marionþu, Ion Brãgean, Va- Idvorean-Papuc; dirijor fanfarã - Aurica
leriu Subici, Vasile Þãran, Ion Idvorean, Aurel Oprean, Ileana Savuliev,
Munceanu, Bujor Munceanu, Pãuna Pavel
Gheorghe Munteanu, Toma
Dimitrievici, Nicolae Lãutaº, Ion Marianu ºi Efta Lãutaº.
în decursul activitãþii sale, fanfara a avut o prestaþie demnã de tot
respectul, având o sonoritate clarã, un mod specific de interpretare. Oriunde
s-a prezentat, a lãsat o bunã impresie muzicalã, datoritã dirijorilor sãi, care
au depus o muncã de invidiat ºi au impus o disciplinã rigidã care a fãcut
ca aceastã fanfarã sã se bucure de un succes în decursul activitãþii ºi sã ocupe
un loc de frunte între fanfarele noastre din Banatul sârbesc.
Doinele pe care fanfara le interpreta la nunþi ºi petreceri erau de toatã
admiraþia, iar Glogoniul, cu o populaþie micã de români, dar cu aptitudini
muzicale mari, a atins apogeele interpretãrii muzicale. Cu încetarea activitãþii
fanfarei, satul Glogoni pierde o formaþie muzicalã care a dus faima satu-
lui, a pãstrat frumoasele doine din sat, jocurile locale. Aceasta a fost ºi
o pierdere pentru românii din Banatul sârbesc în genere.
9
 S.C. „Veselia” participã la diferite festivaluri

Desfãºurând o activitate permanentã, amatorii glogonenþi au

luat parte la multe manifestãri culturale organizate de diferite
instituþii ºi societãþi culturale, la treceri în reviste, emulaþii culturale
dar ºi la manifestãri cu caracter competitiv, unde s-au remarcat ca
amatori excelenþi prin calitatea interpretãrii a soliºtilor vocali sau
instrumentiºti, cucerind de multe ori premii, menþiuni ºi diplome,
care au îmbogãþit vitrinele Societãþii Culturale „Veselia”. Deja de la
primele noastre festivaluri, amatorii se prezintã cu mare succes ºi cuceresc
simpatia publicului spectator, dar ºi a juriului. în anul 90, la Uzdin,
s-a prezentat solista vocalã Aurica Idvorean cu douã cântece populare.
Festivalul de la Uzdin din anul 9, denumit „Concurs de Muzicã
Vocalã ºi Instrumentalã”, a adus cunoscutului interpret de muzicã popularã
Aurel Oprean din partea juriului o menþiune ºi plasamentul pe
locul doi. La prima ediþie a „Festivalului de Muzicã Româneascã”,

La Festivalul de la Panciova (22 aprilie 1950)

0
Uzdin 9, soliºtii instru-
mentiºti la acordeon, Vasa
Marianu ºi Vasa Nica, au fost
premiaþi ºi au cucerit locul
întâi. A fost premiat ºi saxo-
fonistul Aurel Idvorean. La
acest festival soliºtii vocali au
fost acompaniaþi de Orches-
tra „Doina” din Uzdin, Or-
chestra S.C. „Petru Albu”
din Vârºeþ ºi Orchestra „Ve-
selia” din Glogoni, dirijatã
de Vasile Marianu. Aurica Idvorean la Uzdin (1960)
La ediþia din anul 9, organizatã tot la Uzdin, premiul pentru inter-
pretarea calitativã a fost cucerit de Viorel Idvorean la saxofon. în anul ur-
mãtor, 9, menþiune din partea juriului a primit Nicolae Idvorean la
clarinet. Nicolae Idvorean, solist la clarinet, la ediþia din anul 9 la
Uzdin s-a plasat pe locul întâi.

Orchestra “Veselia” la Festivalul Mare de la Panciova (2007)


 Despre succesele înregistrate de S.C. „Veselia” a scris ziarul
„Libertatea” din  august 9: „Orchestra popularã „Veselia”
din Glogoni face parte din cele mai cunoscute formaþii orchestrale
la ora actualã din Banat. Aceastã orchestrã a luat parte la toate ma-
nifestãrile culturale artistice, în cadrul Comunei, la întrecerile ºi
trecerile în revistã organizate în unele sate din Banat, precum ºi la
unele festivaluri intercomunale. Anul acesta orchestra „Veselia” a
participat la „Festivalul de Muzicã ºi Folclor al Banatului de sud”
care a avut loc la Vârºeþ. La acest festival orchestra s-a plasat pe
locul întâi. Vorbind despre activitatea pe care o desfãºoarã orchestra
de pe râul Timiº, incontestabil trebuie amintit cã aceastã orchestrã
are deja o tradiþie la culturã cu toate cã este relativ tânãrã. De la membrii
ei am aflat cã ea s-a înfiinþat din fosta fanfarã „Veselia” care anul trecut
a aniversat  de ani de activitate. Merite deosebite pentru acest fapt
îl au desigur membrii orchestrei care au desfãºurat o activitate destul
de bogatã. Aurel Oprean, Aurel Idvorean ºi dirijorul orchestrei
Vasile Marianu, care împrospãteazã orchestra cu noi cadre, tinere.

Trecerea în revista (1975)


Aºa devin membri ai „Veseliei” tinerii instrumentiºti Roman Ginu,
Viorel Idvorean, Ion Mândrău ºi Traian Stoian. Roman Ginu ºi Vio-
rel Idvorean ocupã locul doi la Festivalul Comunal de la Ban.
Brestovac, iar la Vârºeþ locul prim Roman Ginu”.
La 9-0 aprilie 9 la Vârºeþ s-a þinut „Festival de Folclor din
Banatul de Sud”. Voivodina este cunoscutã ca o regiune în care se
întruneºte folclorul diferitor minoritãþi care convieþuiesc aici,
ºi de aceea un festival al folclorului poate fi comun. La acest festi-
val, unde concurenþa poate fi foarte mare, soliºtii noºtri instru-
mentiºti ºi vocali au cucerit locuri de vârf. Pe primul loc s-a plasat
solistul vocal Aurel Oprean, iar locul doi saxofon l-au cucerit
Viorel Idvorean ºi Roman Ginu.
La ediþia a XIII-a din 9, Uzdin,  iunie, Orchestra s-a pre-
zentat cu o suitã de melodii populare româneºti, lãsând o plãcutã
impresie asupra spectatorilor. S.C. „Veselia” a avut o bunã prestaþie
ºi la „Festivalul de Muzicã ºi Folclor”, care a avut loc la Ovcea, pe
data de  ºi  septembrie 9. Urmãtorul Festival a fost organizat

Pe scena Festivalului de la Ovcea


de S.C. „Ion Creangã” din Doloave, la care au luat parte membrii
S.C. „Veselia”: orchestra popularã, soliºtii instrumentiºti ºi solista
vocalã Doina Marianu.
ªi la Festivalul care a avut loc la Sutiesca în 9, Orchestra
a prezentat câteva melodii populare româneºti. Noul dirijor al
Orchestrei, Viorel Idvorean, a condus formaþia orchestralã la
Festivalul din anul 9, care a fost organizat de Societatea
Culturalã „Lumina” din Iancov Most (Iancaid).

Ediþia a 39-a a Festivalului de Folclor ºi Muzicã

Româneascã din Voivodina – Glogoni 1999

în decursul a trei zile, 0, ,  august 999, localitatea Glogoni

a organizat cea mai importantã manifestare culturalã a românilor
din Banatul sârbesc. în cadrul festivitãþii de inaugurare a ediþiei a
9-a a Festivalului, preºedintele Comitetului Local de Organizare
a Festivalului, Vasa Marianu, a salutat pe toþi participanþii ºi oaspeþii
din R.F. Iugoslavia, Provincia Voivodina, Districtul Panciova ºi re-
prezentanþii Ambasadei Române la Belgrad ºi a mulþumit sponso-
rilor ºi oamenilor de bunã credinþã, Consiliului Festivalului ºi
Fundaþiei Române de Etnografie ºi Folclor din Voivodina pentru
ajutorul acordat, relatând ospitalitatea glogonenilor ºi a acestui sat
multietnic, care reprezintã Voivodina în miniaturã.
în programul inaugural s-au prezentat amatorii S.C. „Veselia” ºi ai Cã-
minului Cultural din Glogoni, respectiv Orchestra de Muzicã Popularã diri-
jatã de prof. Todor Petrovici, corul dirijat de Viorel Idvorean, precum ºi
formaþia de dansuri a Cãminului Cultural din Glogoni, cu un joc popular
românesc în coregrafia lui Milan Voinovici, executat de dansatori în costume
populare aparþinând popoarelor ºi minoritãþilor naþionale din Iugoslavia.

 Orchestra la Festivalul de la Glogoni - dirijor Viorel Idvorean
Spectacolul al II-lea, de duminicã seara, a fost inaugurat iarãºi de
gazde, glogoneni. S-a prezentat Orchestra „Veselia”, cu o suitã de
cântece populare bãnãþene dirijatã de Viorel Idvorean. Orchestra s-a
prezentat la un nivel înalt, precum ºi soliºtii instrumentiºti la acordeon,
Ionel Subici ºi Marinel Rogean, care au fost ovaþionaþi de publicul spectator.
Solistul vocal Aurel Oprean a interpretat foarte bine doina ”Doamne
negri mai sunt munþii” ºi încã o melodie.
Formaþia de dansuri a S.C. „Veselia” a încheiat aceastã grandioasã
manifestare a cântecului ºi jocului românesc (fãrã nici un dansator
român, dar care au pronunþat foarte corect textul horei „Bunã seara
dragii mei”), în coregrafia lui Iovan Flora ºi a Silviei Mandreº, dar
condusã de coregraful panciovan Milan Vuinovici.
Aceastã ediþia a Festivalului a fost doar o trecere în revistã ºi nu a
avut caracter competiþional, dar au fost acordate diplome de participare,
diplome de merit ºi menþiuni. Aprecierea generalã este cã glogonenii
ºi-au dat toatã silinþa la reuºita acestei manifestãri, iar în palmaresul fes-
tivalurilor noastre va fi înregistrat ca un festival care a reuºit pe deplin.

 La festivitatea cu ocazia jubileului de 0 de ani de la înfiinþarea
corului din Satu-Nou, la 0 august 00, a fost prezentã Orchestra
„Veselia”, condusã de Marinel Rogean, care pe scenã a interpretat
câteva melodii populare româneºti. în zilele de - august 00,
la Panciova s-a desfãºurat Festivalul de Folclor ºi Muzicã
Româneascã din P.A. Voivodina. La aceastã mostrã a folclorului
românesc a evoluat ºi Orchestra de Muzicã Popularã „Veselia”,
dirijatã de Marinel Rogean, precum ºi solista vocalã Gabriela Ginu,
care a interpretat douã cântece populare, dovedind tradiþia muzi-
calã a familiei Ginu.
în cadrul S.C. „Veselia”, la buna desfãºurare a activitãþilor sale
un mare aport au dat soliºtii vocali ai societãþii: Aurel Oprean, Va-
leria Minea-Matici, Vasa Topalã. Cunoscutul solist vocal Aurel
Oprean a fãcut împrimãri la Radio Novi Sad - redacþia românã,
unde a cântat ºi pe viu. De asemenea au participat, ºi soliºtii in-
strumentiºti ai Orchestrei”Veselia“: Vasa Babeu, Viorel Idvorean,
Roman Ginu, douã saxofoane, iar saxofonistul Roman Ginu a îm-
primat cu Orchestra Postului de Radio Novi Sad ºi un disc comun
cu câteva melodii populare româneºti.
Trebuie sã amintim ºi ur-
mãtoarii soliºti vocali, care la
fel au contribuit la afirmarea
cântecului românesc în ca-
drul Societãþii „Veselia”: Au-
rica Idvorean, Pãuna Pavel,
Lia Savuliev, Ana Popovici,
Doina Marianu.

Solistul vocal Aurel Oprean


 Activitatea teatralã

Activitatea teatralã este strâns legatã de cea a corului vocal,

care în concertele sale, pe lângã piesele corale, a mai dat ºi spectacole
de teatru, susþinute în majoritate de membrii corului, care aveau în-
clinaþii spre teatru. Aºa, prin formarea corului vocal (909), s-au pre-
zentat ºi primele piese teatrale în sat. Dupã anul 90, când ºi-a reluat
activitatea corul vocal, a început sã activeze ºi secþia de teatru. Atunci
a fost prezentatã ºi piesa „Sã nu spui la Nimeni”, de Petre Dascãlul,
precum ºi alte piese. în anul 9, la serbarea organizatã de corul
vocal mixt sub conducerea lui Trifu Tãbac-Ticã din Petrovasâla, secþia
de teatru prezintã piesa „Pãcalã argat” de Petru Dulfu. în rolul prin-
cipal se disting Ioan Boaru ºi Iþa Doºlea ca foarte buni actori. Cu venirea
Ecaterinei Teofãnescu, învãþãtoare contractualã din România
(9), secþia de teatru pregãteºte piesele teatrale „Paraclisierul” de
Vasile Alecsandri ºi „Cuiul lui Pepelea” de Victor Ion-Popa.

Trupa de teatru

 Pe data de  ianuarie 99, tânãra fanfarã pregãteºte un program
cultural pentru sãteni, unde s-au prezentat ºi actori de teatru cu
piesa „Gemenii” de Ilie Mires. Rolurile au fost interpretate de ur-
mãtorii actori: Vasile Marianu, Aurel Idvorean, Roman Cristea ºi
Tinca Brãgean. La marcarea jubileului corului din Omoliþa (90),
pe lângã Fanfarã „Veselia”, a participat ºi secþia teatralã cu piesa
„Þiganul regrut” de Ilie Mircea. Interpretarea rolurilor a fost în-
credinþatã actorilor Ion Brãgeanu, Gheorghe Munceanu ºi Nicolae
Lãutaº. în decursul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, activitatea
teatralã a fost întreruptã. Dupã terminarea Rãzboiului, odatã cu
înfiinþarea Uniunii Culturale a Românilor (9), ºi-a reluat activitatea
ºi secþia de teatru din Glogoni, care a participat la diferite întreceri
la: Alibunar, Satu-Nou, Cuvin, Iancaid, Uzdin, Clec ºi în alte localitãþi.
Pentru calitatea interpretãrii a actorilor sãi, trupa de teatru din Glogoni a
primit numeroase menþiuni, premii ºi diplome. în acest interval de timp
secþia avea în repertoriul sãu piesele „O noapte furtunoasã” de Ion Luca
Caragiale, apoi „O persoanã suspectã” ºi „Deputatul” de Branislav Nušiæ.

„O noapte furtunoasã”

La aceste succese ºi-au dat contribuþia actorii: Aurel Idvorean,
Ionel Stoicu, Gheroghe Munteanu, Aurel Oprean, Aurel Bunã-
masã, Nicolae Dan, Mira Lukic, Niþã Lãutaº, Iconia Cuzman ºi
Ana Marionþu.
Tot în acest an, 9, s-a pregãtit piesa „Drumul de Fier”, cu
care S.C. „Veselia” s-a deplasat la Nicolinþi ºi Uzdin. în faþa unui
public numeros, actorii glogonenþi au dovedit cã sunt o formaþie
omogenã ºi de calitate.
La întrecerile organizate de Uniunea Culturalã a Românilor ºi
de Uniunea Cercualã a Societãþilor Culturale din Panciova, la
întrecerile grupurilor de diletanþi þinute la Uzdin pe 0 iunie 9,
au participat secþiile de teatru din Uzdin, Satu-Nou, precum ºi
membrii Secþiei de Teatru „Veselia”. Comisia de verificare a apreciat
piesa prezentatã de aceastã secþie ca foarte bunã.
în ziua de  martie 90, au avut loc întrecerile secþiilor de teatru
în centrele Ecica, Mãrghita ºi Glogoni. La întrecerile din centrul Glogoni a
participat secþia de teatru din Uzdin, cu piesa „Inspectorul ºcolar”

Numai fotbalul important (1960)

9
de K. Trifkoviæ, secþia de dramã din Satu-Nou cu piesa „Minþile în cap”
de S. Pavièiæ ºi piesa „Deputatul” de B. Nušiæ, prezentatã de secþia
de dramã din Glogoni. Secþia pentru activitatea culturalã la români,
având în vedere machiajul, interpretarea ºi activitatea preliminarã, a
declarat cã primul loc revine secþiei din Uzdin, iar locul doi secþiilor
din Glogoni ºi Satu-Nou.
într-un numãr al revistei „Femeia nouã”, din anul 9, se
menþioneazã cã la Glogoni se desfãºoarã o vie activitate culturalã
în cadrul S.C. „Veselia”, activând secþiile Societãþii, corul, fanfara,
secþia de dramã, formaþia de dansatori, biblioteca. Aceastã localitate
a ajuns în centrul atenþiei printre localitãþile româneºti de la noi,
datoritã activitãþii bogate pe care o desfãºura. Este de menþionat
colaborarea ºi activitatea femeilor în toate sferele de culturã.
Secþia teatralã a fost activã ºi în continuare, pregãtind în anul
9 piesa „Omul de rând”. A participat la întrecerile organizate
de Uniunea Culturalã a Românilor, dar ºi în localitate. în urmãtorul
an se prezintã piesa „Cine alege culege” de K. Trifkoviæ, la fel bine
regizatã ºi interpretatã la un nivel artistic.
Tradiþia teatralã continuã ºi în anul 90. De aceastã datã este pusã
în scenã piesa „O persoanã suspectã” de B. Nušiæ. Pe data de  feb-
ruaruie S.C. „Veselia” organizeazã o serbare culturalã.

Personalitãþi marcante: dr. Ionel

Subici

Printre tinerii de glogonenþi care s-au afirmat

în viaþa culturalã ºi socialã a satului, se enumerã
ºi dr. Ionel Subici, nãscut la  noiembrie
9, într-o familie de þãrani înstãriþi, dar ºi ac-
tiviºti culturali. Este fiul lui Vasa ºi al Cristi-
Dr. Ionel Subici nei Subici.
0
 Deja de la vârsta de  ani s-a încadrat în Societatea Culturalã
„Veselia”, din anul 9 pânã la anul 000, în calitate de solist-instru-
mentist la acordeon, iar din anul 9 a fost membrul Orchestrei
ºi secþiei de folclor a Casei de Culturã „Mladost” din Glogoni, pânã
la anul 99. în perioada dintre anii 9 ºi 9, a fost ºeful Orchestrei
Primului Ansamblu. A fost membrul Societãþii Cultural-Artistice
„Kosta Abraševiæ” din Panciova, în perioada 9-99, ultimii trei
ani fiind ºef al Orchestrei Primului Ansamblu. Pe lângã cã a fost activist
cultural, Ionel a frecventat cursurile Facultãþii de Agronomie din
cadrul Universitãþii din Belgrad, în perioada 9-99, devenind
inginer agronom în domeniul economiei agricole. A continuat studiile
postuniversitare în România, la Academia de ªtiinþe Economice
din Bucureºti, Facultatea de Management-Studiul specializãrii în
domeniul administrãrii proiectelor, în perioada 999 - 000.
între anii 000-00, tot la aceastã Academie face studiul spe-
cializãrii în domeniul efectiv al riscului în afacerea firmelor, iar în
anul 00 a susþinut lucrarea de doctorat în ºtiinþele economice,
întitulatã „Determinarea economicã eficace a investiþiilor în agriculturã
(Banatul de sud – R.F.Iugoslavia)”. Nostrificarea diplomei sale de
doctorat s-a fãcut la Universitatea din Novi Sad – Facultatea de
Economie, Subotica.
Din anul 00 este director adjunct al Institutul de Economie
Agricolã din Belgrad ºi cercetãtor-colaborator.
Dr. Ionel Subici este membru al diferitor asociaþii profesionale
din þarã ºi strãinãtate, precum: Asociaþia Ecologicã Balcanicã –
B.E.N.A. (Balkan Environmental Association), Societatea Eco-
nomiºtilor Agrari din Serbia D.A.E.S. (din 00 membru în
Consiliul Administrativ), Societatea Economicã Agrarã Euro-
peanã, D.A.E.E., Societatea Economiºtilor Agrari din Balcani
(D.A.E.B.). în calitate de colaborator ºtiinþific a publicat în
diferite reviste de specialitate din þarã ºi strãinãtate peste 0 de
lucrãri ºtiinþifice.
A enumara funcþiile ºi proiectele la care a participat ºi pe care
le-a realizat dr. Ionel Subici este peste putinþã.

 Cronologie

Menþionãm unele evenimente mai importante cu caracter istoric,

social, cultural ºi economic care au marcat viaþa în aceastã localitate
în decursul anilor.
/ - o parte din populaþia sârbeascã pãrãseºte localitatea din
cauza oprimãrilor autoritãþilor militare.
 - este clãditã Biserica Catolicã ºi deschisã ºcoala.
 - la finea lunii septembrie armata turceascã nãvãleºte în sat.
Satul a fost devastat ºi aprins, iar cadavrele celor uciºi au
fost înhumate în partea stângã la malul Timiºului, la
sud-vestul localitãþii.
00 - familii de români din localitãþile Clec ºi Iancaid (Iancov
Most) se stabilesc la Glogoni.
0 - conform documentelor /, dintre locuitorii satului sunt ger-
mani, iar / sunt români.
9 - Comandantul Companiei staþionate în Glogoni este Stevan
Šupljikac, iar la  este înaintat în grad de voievod al
naþiunii sârbeºti.
 - în localitate apar lãcustele, pricinuind mari pagube recoltei.
 - a fost un an deosebit de sãrac. în urma unei ierni geroase a
urmat o varã secetoasã cu temperaturi ridicate, iar multe
animale au murit din cauza lipsei de hranã. Populaþia a fost
înfometatã, iar statul a ieºit în ajutor cu material semincier
pentru sezonul urmãtor. Din fericire, anul urmãtor a fost un
an îmbelºugat.
 - în acest an se desfiinþeazã Graniþa Militarã. Prin aceasta, lo-
calitatea Glogoni devine centrul cercului al Comunelor Ia-
buca, Franzfeld (Kaèarevo), Borcea ºi Ovcea. La scurt timp,
în , cercul este desfiinþat, iar Glogoniul este ataºat
Cercului Panciova. Prin desfiinþarea graniþei militare este

 desfiinþat ºi serviciul sanitar militar. Din acel motiv, îm-
preunã cu localitatea Sefcherin, se înfiinþeazã serviciul sanitar
civil, iar primul medic a fost Jozef Klain.
în acelaºi timp s-a înfiinþat ºi poºta civilã. Primul poºtaº a
fost George Drãgoi.
 - prin desfiinþarea graniþei, se desfiinþeazã ºi aºa-numitele„„ºcoli
ariviale” (trei clase) ºi se institutie ªcoala Maghiarã de Stat.
9 - ia naºtere Societatea Pompierilor Voluntari.
90 - ªcoala Românã o frecventeazã 9 elevi.
90 - se înfiinþeazã Societatea Vânãtorilor.
90 - se înfiinþeazã Biblioteca ºi Casino.
9 - 9 - prin Glogoni trece calea feratã pe relaþia Panciova –
Becicherec (Zrenianin). S-a sãpat fântâna necesarã locomo-
tivelor cu aburi.
9 - se înfiinþeazã S.C. „Veselia”.
9 - 9- se introduce curentul electric.
9 - peste 00 de familii se asociazã pentru introducerea apeduc-
tului. în prezent, peste 000 de familii sunt racordate la
apeduct.
9 - sunt pavate toate strãzile cu cãldârmã.
9 - este asfaltat platoul din centru, precum ºi cãrãrile din parc.
99 - este finalizatã racordarea satului la reþeaua de gaz.
99 - pe data de  aprilie sunt înregistraþi  locuitori.
99 - Centrul Administrativ (FEDEMUS – Festivalul Republican
al Recreaþiei Muzicale a Copiilor), în perioada 99-99, a
fost ºcoala în Glogoni. Corul ªcolii Elementare „ oc-
tombrie” Glogoni în frunte cu dirijorul Simeon Miºev în
decursul a trei ani consecutiv a fost Corul Festivalului Re-
publican al Creaþiei Muzicale a Copiilor. A înregistrat trei
casete, CD ºi patru emisiuni TV. S-au realizat trei trans-
misiuni directe TV.


 I NDI CE ONO MA STI C*

A BODNARU, Iacob 0
BOITOR, Demetriu 0
ADAM (DAMU)  BOLEANÞU, Constantin 9
ALECSANDRI, Vasile  BOLEANÞU, Nicolae 9
ANDRAª, Roman 9 BOLEANÞU, S. Valeriu , 
ANDREIÆ, Jovan ,  BOLEANÞU, Simion 9
AURELIAN, împãrat  BOLEANÞU, T. Miron 
BOLIANÞU, Costa 
BOLIANÞU, Ion 0
B BOLIANÞU, Maria 
BOLIANÞU, Nicolae 9
BABA, Ilie  BOLIANÞU, Vasile 
BABEU, Moise  BONAPARTE, Napoleon 
BABEU, Vasa  BOROANCÃ, Ioan 
BABEU, Vasile  BOSICÃ (VASILE) Basiliu , 9,
BÃDESCU, Traian Iosif  0
BALIN, Teodor  BOSICA, Trifon , 
BARBU, Filaret 0 BOSICÃ, Vasile , 
BAUMAN, Johan 0 BRADICEANU, Tiberiu 
BEROVSZKY, Samu ,  BRÃGEAN, Ion , 9, 
BESU  BRÃGEAN, Tinca 
BESU(ªCIAN), Vasa ,  BUCHLER, Lorenz 0
BESU, Cuzma  BUNÃMASÃ, Ion 9
BESU, Petru ,  BUNÃMASÃ, Aurel 9
BESU, Vasile 9, BUNGEA, Roman , 
BLAGOIE, Viorica  BUNGEA, Stelian 
BOARIU, I. Nicolae 
BOARU, Constantin  C
BOARU, Ieftimie 
BOARU, Ioan , , 0, , ,  CADERE, Victor 
BOARU, Nicolae  CARAGIALE, I. Luca 
BOARU, Teodor  CHIRCA ST. Alexandru 
BOARU, Tonia  CIACOVAN, Vasilie 
BOARU, Vasile  CINA, Mugurel 

* Indice întocmit de Diana Ocoliºan


COLONELUL GHESZTAK 0 F
Contele MERCY 
CORNEANU, Nicolae , ,  FERNEA, ªtefan 9
COTEÞ  FILIP, E. Lucreþia 
CREÞIU, Simeon  FILIP, Iefta 
CREÞU, Todor  FILIPESCU, George 9
CRIªAN  FIZEªAN, Andrei 
CRISTEA, Ionel ,  FLORA, Iovan 
CRISTEA, Roman , , 9, ,
9,  G
CRISTEA, Sava 
CSOBIÆ 0 GARÃU, Veselina 9
CUCU  Generalul MERSY 
CUPTER, Willhelm 9 GHEREU, Todor 
CUZMAN, Iconia , 9 GINU, Gabriela 
GINU, Roman , , 
D GINU, Teodora 
GINU, Traian 9
GRUIESCU , 
DALEA, Maria 
GRUIESCU, Vasilie 0
DAN, Nicolae , 9
DANGA, Gheorghe 
H
DANIEL, Constantin 
DASCÃLUL, Petre  HAIKA, Ignatz, 0
DÄNZI, Georg, 0 HEGEAN, Victoria 
DIMITRIEVICI, Cuzman  HINKO, Nekvinda 
DIMITRIEVICI, Duºan 
DIMITRIEVICI, Simion  I
DIMITRIEVICI, Toma 9
DIMITRIEVICI, Vasa  IACªA, George , 0, 
DIMITRIEVICI, Vasile  IDVANOV, Alexandru 9
DOBAN, Traian  IDVOREAN(LAE), Nicolae ,
DOªLEA, Iþa  , 9
DRÃGOI  IDVOREAN, Ana 9
DRÃGOI, Ion 0 IDVOREAN, Aurel 9, , , ,
DRÃGOI, Sabin  9
DULFU, Petru  IDVOREAN, Aurica 9, 0, , 
DUPTZA, Johan  IDVOREAN, Cornel 
DURAIN, Ion  IDVOREAN, George 
IDVOREAN, Gh. Floarea 


IDVOREAN, Ion 0
IDVOREAN, N. Sofia 
IDVOREAN, Nicolae , , 
IDVOREAN, Petru 0
IDVOREAN, R. Victoria 
IDVOREAN, Roman 9, , 9
IDVOREAN, Simeon 
IDVOREAN, Tr. Agniþa 
IDVOREAN, Traian 
IDVOREAN, V. Minerva 
IDVOREAN, Vasilie 0, 
IDVOREAN, Viorel , , , ,
, , , 
IDVOREAN, Viorel 
IDVORIAN, Gheorghe – Schiopu

IDVORIANU, Gheorghe 
SF. IOAN 0
SF. IOAN BOTEZÃTORUL 
IOSIF AL II-LEA 
J MAREAN TR. Gheorge 
JANKULOV, Borislav 
JEBELEAN, Maria 9
JEBELEAN, Petru , 0
JIVCOVICI, Teodosie 
K MARIANU, Aurel 9
KLAIN, Jozef 
KRAUS, Heti 
KRESTIÆI, Dimitrie 
L MÃRIANU, Todor 9
LAIOª, Koºut 
LÃUTAª, E. Voichinþa 
LÃUTAª, Efta 9
LÃUTAª, I. Pãuna 

LÃUTAª, Iefta 
LÃUTAª, Ion 9
LÃUTAª, Nicolae 9, 
LÃUTAª, Niþã 9
LAZARESCU, Vasile 
LEU, Valeriu , , 
LUCHICI, P. Miriana 
LUKIC, Mira 9
M
MACEª 
MAGHEÞIU, Aurel , 
MAGHIARU, Vasile 
MAGIARU, Gavrilã 
MAICU R. Veturia 
MâNDRÃU, Ion , , 
MANDREª, Silvia 
MÃRAN, Trinþu , , 0
MÃREA, Tr. Gheorge
MÃREAN Tr. Elena 
MÃREAN, S. Cristina 
MÃREAN, Tr. Cristina 
MÃREN, Tr. Maria 
MARGA 
MARGHITICEANU, Traian 
MARIAN, Aurel 9
MARIANU, Doina , 
MARIANU, Ion , , 9
MARIANU, Ionel 
MARIANU, Nicolae 
MARIANU, Simeon 
MARIANU, Vasa (Hârþu) , ,

MARIANU, Vasile , 9, , ,

MÃRIANU,Ilie 9
MARIONÞU, Ana 9 MUNTEANU, Ignaþie 
MARIONÞU, Ion 9,  MUNTEANU, P. Maria 
MARIONÞU, Nicolae 9 MUNTIAN, Cuzman 
MARIONÞU, Roman 9 MURGU, Alexandru 0
MARIONÞU, ªtefan  MURGU, Gavril 
MARIONÞU, V. Ana  MURGU, Pavel 9, 0
MARIONÞU, Vasile , 9, 9
MAROC, Ana 9 N
MAROC, Ion 9
MAROC, Trifon  Sf. NICOLAE 
MAROC, Vasile , , 9, 0, , NEGRU, Adrian , 
, , 9 NETCOVICI, Filip , 
MATIC, Svet.  NEÞU, Vasa 0, 
MAXIM, Patriarh ,  NETZU, Pavel 0
MâÞU, Stevan  NICA, Vasa 
MâÞU, Traian  NUŠIÆ, Branislav , 0
MâÞU, Viorel 
MEGEAN, Roman  O
MEYER, Georg 0
MILOSAVLICH, Lazar 0 OANCEA, Nicolae 
MILOª, ªtefan  OBERLEHRERUL ROMÈEVIÆ
MINEA(MATICI), Valeria  0
MINEA, Cuzman 9 OCOLIªAN, Dimitrie 
MINEA, I. Valeria  OCOLIªAN, Dumitru 
MINEA, Ion  OCOLIªAN, Gheorghe 9
MINEA, Ionel  ODVORIAN, Traian 
MIRCEA, Ilie  OMOREAN, Ana 
MIRES, Ilie  OPREAN, Aurel , 9, 0, , ,
MIªEV, Simeon  , , 9
MOICI  OTONOGA, Nicolae , 
MUNCEAN, Alexa 
MUNCEAN, Vasile  P
MUNCEANU, Bujor 9
MUNCEANU, Ion , 9 PAVEL, Pãuna 9, 
MUNTEAN, B. Pãuna  PAVEL, Roman 
MUNTEAN, George  PAVEL, Simeon 
MUNTEAN, I. Roman  PAVEL, Vasile 
MUNTEAN, Ion 9 PAVIÈIÆ, S. 0
MUNTEANU, Alexandru  PERIN, Agrafina 
MUNTEANU, Gheorghe 9, 9 PERIN, Gheorghe 


PERIN, Gligor  RODEAN, Ion 9
PERIN, Ignat 0 ROGEAN, I. Ana 
PERIN, P. Ioan  ROGEAN, I. Sabina 
PERIN, Simeon ,  ROGEAN, Lucreþia 
PERIN, V. Ana  ROGEAN, Marinel , 
PERIN, Valeriu , 0, , , , ROGEAN, Roman 
, 9, , , 0, , 9 ROGEAN, Vasa 
PERIN, Vasile  ROGEANU, Ion 0
PETROVICI, Martin ,  ROªU 
PETROVICI, Matei ,  ROªU, Costa , , , , 
PETROVICI, Todor  RÖSNER, Gustaw 0
POPA, Ion Victor  RUBANIÆ, Andrei 0
POPOVICI (GIOCA), Toma 0
POPOVICI, A.  S
POPOVICI, Ana 
POPOVICI, Dimitrie  SAVUIEL, Ileana 9
POPOVICI, Filip ,  SAVULIEV, Lia 
POPOVICI, Ioan ,  SCHWUSS, Joseph 0
POPOVICI, Ion 9 SELEJAN, Nicolae 
POPOVICI, Miron ,  SERAFI, Vasile 
POPOVICI, Nicola  SERAFIM, Peter 0
POPOVICI, Nicolae  SERAFIM, Vasile 
POPOVICI, Petar  SERAFIN, Sornica 
POPOVICI, Petru  SERAFIN, Toma 
POPOVICI, Toma 9,  SERAFIN, Traian 9
POPOVICI, Vasa  SERAFIN, Vasile ,9
POPOVICIU, Gh. Maria  ªIULIAN, Petru 
POPOVICIU, I. Maria  STAIÆ, Sergej , , 
POPOVIÆ, Jovan  STEFLIA, Florian 
POTZERNICH, Toma 0 STOIADINOVICI, Eutimie , 
STOIAN, Traian , 
R STOIAN, V. Traian 
STOICU, Ionel 9
RAICU  STOICU, Petru 9
RAPISANOVICI, Ioan  STOICU, R. Steluþa , 
REGESC, Cezaro  STOICU, R. Vasile , 
RISZTICS, Iocza (RISTICI, Ioþa) STOICU, Roman , 9, 
9, 0


STOICU, V. Amalia 
STOICU, V. Ioan 
STOICU, Vasile 9
STOICU, Viorel 
SUBICI 
SUBICI, Cristina 0
SUBICI, Ionel , 0, 
SUBICI, Valeriu 9
SUBICI, Vasa 0
SUBOTICI, Vasile 
SUCIU, Arhir 
SULEAN, Maria 9
SUPLUNTZ, Stefhan 0
SÜSTERER, Franz 0
SZITCA, Ioan 
S(Š)
ªUMSHI, V. 
ŠOŠTARIÆ, Matha 0
ŠOŠTARIÆ, Toma 0
ŠUPLJIKAC, Stevan 
T VRÃNEANÞU(TITU), Iosif 
TABAC (TICÃ), Trifu , , 
TABAC, Vasa 
TEODOROVICI, Isac 
TEODOROVICI, Simeon 0
TEOFANESCU, Ecaterina , ,
, , 9, 
TEREZIA, Maria , 
TODOROVICI, Isac 
TOPALÃ, Nicolae 
TOPALÃ, Vasa 
TRIFKOVIÆ, K. 0
Þ Ž
ÞÃRAN, Vasile 9
U
UNGURESCU, Sacosul 
URSU 
V
VELCEANU, Iosif 
VERDELE, I. Vasile 
VEREªAN, Aurora 
VEREªAN, ªtefan , , 
VIDU, Ion , , 9, , 
VLAIN, Milan 
VOINOVICI, Milan 
VOªTINAR, T. Vasile 
VOŞTINAR, Todor 
VOªTINAR, Toma , 9
VOŞTINAR, Valer 9
VOŞTINAR, Valeriu 9
VOŞTINAR, Vasa 
VOªTINARI, Ionel 
VOŞTINARIU, Trifu 0
VRAIANÞU, Titu 
VUCU, Ilie 
VUIANU, Nicolae 0, 
VUINOVICI, Milan 
W
WIEDERKEHR, Anton 0
Z
ZGâRGEA, Iulius 
ŽIVKOVIÆ, Panteleimon 
9
 I NDI C E G EO G R AF IC *

A D

ALIBUNAR 78 DELIBLATA 17
APATIN 64 DOBRIŢA 33
ARAD 33, 41, 56 DOLOAVE 65, 74
AUSTRALIA 61 DUNĂREA 14

B E

BAN. BRESTOVAC 73 ECICA 79

BANAT 13, 16, 17, 18, 35, 42, 48,
69, 72, 73, 74, 81 F
BEGA 18
FRANZFELD (KAČAREVO) 82
BELGRAD 15, 42, 65, 66, 68, 74, 81
BINGULA 31
G
BISERICA ALBĂ 14
BISTRIŢA 48 GERMANIA 68
BORCEA 17, 82 GLOGONI 11, 12, 15, 16, 17, 18,
BOZOVICI 14 21, 22, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31,
BUCUREŞTI 27, 32, 81 32, 33, 34, 35, 36, 37, 39, 40, 41,
BUDAPESTA 17 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 51, 53,
55, 56, 57, 58, 59, 65, 66, 68, 69,
71, 72, 74, 78, 79, 80, 81, 82, 83
C
I
CARANSEBEŞ 14, 27, 32, 33, 34,
35, 36 IABUCA 15, 16, 18, 21, 28, 36, 39,
CERNA 48 56, 65, 66, 82
CLEC 78, 82 IANCAID (IANCOV MOST) 42,
CLUJ 33 74, 78, 82
COŞTEI 69 IMPERIUL AUSTIRAC 13, 18
CRAIOVA 14 IMPERIUL OTOMAN 13, 18
CURTEA DE LA VIENA 13 IMPERIUL ROMAN 16
CUVIN 14, 18, 78 IMPERIUL TURCESC 13
IUGOSLAVIA 42, 48, 74

* Indice întocmit de Diana Ocoliºan

90
 J PAŞALUCUL TIMIŞOAREI 17
PETROVASÂLA 37, 57, 77
JUDEŢUL VÂLCEA 48 PROVINCIA AUTONOMĂ
VOIVODINA 15, 40, 48, 73, 74, 76
K
R
KRIVA PALANKA 24
R.F. IUGOSLAVIA 74, 81
L REGIUNEA KUMANOVOSI 24
REPUBLICA SERBIA 15, 81
LOESS BĂNĂŢEAN 15 RITIŞOR 17, 58, 64, 66, 69
ROMÂNIA 42, 48, 65, 74, 77, 81
M
S
MACEDONIA 23, 24
MARGA 14
MĂRGHITA 33, 79 SACOŞUL UNGURESC 33
MEHEDINŢI 48 SACOSUL UNGURESC
MESICI 66 SANGIACULUI PANCIOVA 16
MRAMORAC 17, 39 SAN-MIHAI 17
MUREŞ 18 SATU-NOU 21, 37, 48, 56, 69, 76,
78, 79, 80
N SEFCHERIN 15, 17, 25, 48, 57, 83
SELEUŞ 57
NICOLINŢ 17, 79 SEN-IANOŠ 17
NOVI SAD 18, 22, 28, 37, 81 SIBIU 48
SKOPLJE 24
O SREDIŞTEA MICĂ
(PÂRNEAORA)
OHRID 24 SREM 69
OMOLIŢA 18, 21, 39, 43, 65, 78 SREMSKI KARLOVCI 21
OPOVO 25, 31 STARCIOVA 21
ORŞOVA 14 STRUGA 24
OVCEA 17, 18, 31, 33, 41, 48, 58, SUBOTIŢA 81
65, 73, 82 SUTIESCA
SVETI ĐURAĐ (ŽITIŠTE) 18
P
Ş
PALANCA 14
PANCIOVA 14, 15, 17, 18, 21, 22, ŞIPET 32
24, 25, 26, 29, 30, 34, 40, 41, 66,
70, 71, 76, 79, 81, 82, 83
9
 T
V
TIMIŞ 15, 46, 47, 72, 82
TIMIŞOARA 56 VÂRŞEŢ 17, 26, 33, 43, 48, 66, 71,
TITEL 14 72, 73
VELIKI ŽAM 17
TOMAŠEVAC 21 VIENA 14, 17, 32, 37
TORAC 17, 68 VLAHIA (VLASKA) 17
TORONTAL (TORONTÁL VÁR- VLAICOVĂŢ 17, 69
MEGYE TÖRTÉNETE) VOIVODINŢ 69

Ţ Z

ŢREPAIA 15 ZEMUN 26
ZRENIANIN (BECICHEREC) 40,
U 66, 83

Ž
UNCĂ 16
UZDIN 17, 21, 28, 33, 58, 62, 67, ŽERAVICA 39
70, 71, 73, 78, 79, 80

9
 Ilie Baba

I A B U C A
PAGINI DE ISTORIE CULTURALÃ

CONTRIBUÞIE LA
MONOGRAFIA SATULUI

Zrenianin
009

9
COLABORATORI
Familia Perin – Traian ºi Aurica

9
 CUVÂNT ÎNAINTE

Î
n decursul existenþei sale, comunitatea româneascã micã din lo-
calitatea Iabuca a fost strâns legatã de câteva localitãþi cu po-
pulaþie româneascã din apropiere prin legãturi de cãsnicie, ori
de facturã culturalã, prin portul sãu ardelenesc-criºãnesc asemãnãtor
cu cel din alte sate româneºti de la noi: Satu-Nou, Ovcea ºi Glogoni,
unde tinerii iebuceni îºi gãseau consoarta. Pe lângã aceasta, viaþã
spiritualã a fost ºi este ºi în continuare legatã de preoþii Bisericii din
Glogoni care deserveau slujbele divine în capela românã din Iabuca,
oficiind botezuri, cununii ºi înmormântãri. De aceea, am considerat
cã românii din Iabuca au fost o parte din parohia maternã a Glogo-
niului.

Prezentând crâmpeie din trecutul istoric ºi cultural al românilor

iebuceni, aducem un prinos tuturor care s-au strãduit sã pãstreze
spiritul nostru naþional în lunga convieþuire cu alte etnii ºi popoare,
cultivând pânã în prezent limba, credinþa ºi obiceiurile noastre
strãmoºeºti.
Ilie BABA

9
9
I Date despre sat

Scurt istoric

Localitatea Iabuca, din apropierea oraºului Panciova, situatã în râtul

Panciovei, aproape de râul Timiº, în Banatul de Sud, se aminteºte
pentru prima datã în anul , de cãtre scriitorul turc, Evlia Celebi,
acesta notând cã satul Iabuca este locuit de români, bulgari ºi sârbi, în-
registrând un numãr de 00 de gospodãrii, care desigur pare exagerat.
în acel timp, satul era un domeniu feudal sub denumirea de Zeamet,
aflat în posesia spahiilor
turceºti, aparþinând Paºalâ-
cului Timiºorii. în anii -
9 satul este amintit iarãºi,
dar de data aceasta avea doar
0 de gospodãrii. Dupã alun-
garea turcilor din Banat
(), Iabuca intrã în com-
ponenþa Imperiului Austriac.
Intrarea în sat
Odatã cu formarea Graniþei Militare () câteva localitãþi au
devenit centru de companie în cadrul Regimentului Germano-Bãnãþean
de Graniþã cu sediul la Panciova. în , companiile Regimentului
s-au gãsit în urmãtoarele localitãþi: Sefcherin, Panciova Sârbeascã,
Panciova Nemþeascã, Starčevo, Omoliþa, Brestovac, Cuvin ºi Iabuca.
9
 Din pãmântul disponibil pe care îl poseda Regimentul de
Graniþã, în acele localitãþi s-au dat fiecãrei companii 0 jugãre
de pãmânt arabil, pentru a fi împãrþit familiilor de grãniceri ºi pen-
tru a majora numãrul de grãniceri. Autoritãþile militare au recurs la
colonizarea nemþilor din regiunile Alsacia ºi Lotaringia, în primul
rând cu foºti veterani de rãzboi ºi invalizi de rãzboi. în aceeaºi pe-
rioadã (), pe teritoriul Graniþei Militare au mai venit ºi nemþi.
Colonizãrile românilor au continuat. Spre sfârºitul secolului al
XVIII-lea ºi începutul secolului al XIX-lea, vin o mulþime de
familii din actualul Banat românesc, din localitãþile Iligia, Broºteni,
Goruia la Cuvin, Maramorac ºi Omoliþa, precum ºi din fosta Graniþã
Militarã de pe râul Mureº, strãmutaþi în Graniþa Militarã de sud a
Imperiului Austriac. Dupã Revoluþia lui Horea, Cloºca ºi Criºan
(), românii vin la Ovcea, Iabuca ºi Glogoni.
Denumirea localitãþii este Jabuka, în limba sârbã înseamnând
„mãr“. Pe timpul Imperiului Austro-Ungar, autoritãþile maghiare
au denumit localitatea Torontalalmas, iar românii, la fel ca ºi sârbii,
Iabuca. în decursul domniei sale, împãrãteasa Maria Tereza a col-
onizat ºi unguri din pusta Ungariei. Numãrul populaþiei s-a majorat
ºi în anul 9, când au mai venit „nemþi, români ºi unguri“.
Conform datelor statistice, în localitatea Iabuca a trãit de la început
ºi pânã în prezent o comunitate micã de români. Din registrele bis-
ericeºti pe anii -, deducem cã locuitorii români au posedat
 case locuibile. în total, pe atunci au fost 0 de români la Iabuca,
dintre care  bãrbaþi ºi  femei. Datele statistice referitoare la
anul  indicã o majorare a numãrului caselor româneºti la 9,
dar a crescut ºi numãrul locuitorilor români - la .
Ani de-a rândul, populaþia românã din Iabuca a numãrat în jur de
0 persoane. La cererea venerabilului consistoriu diecezan, din
 august 9 nr. 9 S.C., referitor la populaþia satelor Glogoni,
Iabuca ºi Ovcea, preotul Valeriu Perin a dat rãspuns acestei

. Dr Bodor, o.c.  ºi  monogarfia Eparhiei Caransebeºului, p. 

9
„provocãri“, cu data de 0 august 9. Referitor la localitatea
Iabuca se menþioneazã urmãtoarele: localitatea are o populaþie de
 locuitori, dintre care: români , nemþi , sârbi , de altã
naþionalitate . Dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial, odatã cu
plecarea nemþilor din sat, s-au fãcut primele colonizãri cu populaþie
macedoneanã din Macedonia (9). Date statistice referitor la
populaþia românã pe anul 9, oferite de oficiul parohial din Gl-
ogoni, semnat de preotul Juliu Zgârgea, la  ianuarie 9, este
urmãtorul:
„A.) Cu finea anului sunt  suflete. A crescut cu , bãr-
baþi  ºi femei 9.
B.) Numãrul caselor , ca ºi an.
C.) Cununii , mai mult cu douã
D.) Naºteri au fost:  bãrbaþi,  femei, din pat legitim
, nelegitim  ºi una din cãsãtorie civilã.
E.) Cazuri de moarte  – femei 
F.) Pãrãchi cãsãtorite 0 –  bisericeºti,  civile ºi
concubinate.”
Din aceste date prezen-
tate, se observã cã popu-
laþia românã descreºte
simþitor. Pânã în prezent
numãrul românilor s-a
redus drastic.
La recensãmântul din
anul 00, populaþia loca-
litãþii se prezintã în felul
urmãtor: populaþia totalã Nunta - Nicolae ºi Aniþa Gherga (1962)
 locuitori, dintre care
sârbi – , muntenegreni – , iugoslavi – 0, bulgari -0,
maghiari – , macedoneni – 0, musulmani – , nemþi – , rromi
– , români – 9, ruºi – , slovaci – , sloveni – , apartenenþi re-
gionali – 9, necunoscuþi – .
99
 Originea familiilor româneºti din Iabuca

Marea colonizare în Banat, realizatã de Imperiul Austriac, din

diferite regiuni ale Imperiului, cu populaþie de diferite etnii,
printre care ºi cea româneascã, a necesitat ºi înregistrarea din partea
autoritãþilor a familiilor colonizate. într-un mediu cu totul nou,
capii de familie ºi-au dorit în primul rând sã-ºi pãstreze identitatea
naþionalã, apoi sã introducã în numele de familie denumirea local-
itãþii de baºtinã, de unde au fost colonizaþi. De aici apar noi nume
de familie, care s-au pãstrat pânã în prezent, încercând cât e posibil
sã ne ajute la stabilirea localitãþilor din care provin familiile. în lipsa
documentelor, încercãm sã dãm un rãspuns cât mai convingãtor.
Desigur, este foarte greu, deoarece în decursul anilor diferiþi factori,
printre care cãsãtoriile, cununiile, au stat la baza numelor de familie.
în general, românii iebuceni, prin grai ºi portul lor, aparþin zonei
ardeleneºti-criºene.
în localitate întâlnim
numele de familie
Balcu, ce provine de
la voievodul Balcu sau
Balica (), fiul
voievodului Sas din
Maramureº, iar fa-
milia Balint de aseme-
nea îºi are rãdãcini în
Ardeal. Crãciun este
cel mai frecvent
Familia Balin: Cristina - nãscutã Buzdicã din nume de familie în
Satu-Nou, Ion Balin, Ana N. Balin - mãritatã satele noastre, care
Lãutaº (1963) poate deriva de la

 Maramureº, Vatra de Istorie Milenară , Editura Dragoº Voda, Cluj-Napoca, 99, p. .
00
Crãciun-marea sãrbã-
toare a creºtinitãþii, în
primul rând, iar apoi,
de la nume de bãrbaþi,
probabil ºi de la nu-
mele unor localitãþi.
Aºa, de exemplu, loca-
litatea Crãciun este
atestatã în , în
Moldova, iar Crãciunel
în judeþul Hãrghita, ºi
Crãciuneºti în judeþele
Dâmboviþa,Hune-
doara, Iaºi ºi Mureº. Familia Perin (1963)
Patronimul familiei Cristea este întâlnit pe o razã mare în Ardeal.
Numele de familie Banci provine din judeþul Hunedoara, dar este
întâlnit ºi în localitatea Ovcea. ªi numele Groza este întâlnit în
Ardeal dar ºi la noi în câteva localitãþi. Numele de familie Gherga
este întâlnit la Alibunar, Nicolinþ, Iablanca, Satu-Nou. Se pare cã
provine de la localitatea Ghergani, judeþul Dâmboviþa. Dintr-un
studiu onomastic, reiese cã în localitatea Belinþ din Banatul românesc
cel mai frecvent nume de familie este Gherga, iar purtãtorii acestui
nume de familie se pare cã ar fi venit din localitatea Ghergani ºi
de aici, în pãrþile noastre.
Numele de familie Lazar, îl întâlnim la Ovcea, Satu-Nou, Glo-
goni ºi Iabuca. Provine din Ardeal. Numele de familie Perin, destul
de des întâlnit la Iabuca, este identic cu localitatea Berini care se
gãseºte în Banatul românesc ºi care în anul  a purtat denumirea
de Perin, aparþinând Districtului Ciacova, cercul Bârzavei.

 Simion Dãnilã, Articol, Miºcãri de populaþie în Banat oglindite în Onomastica unei Comune
(Belint), Judeþul Timiº-Analele Banatului, vol. II, Editura: Muzeului Banatului, Timiºoara,
9.
 J.J.Ehrler, Banatul de la origine pânã acum , p..
0
 Familia Perin 1948
O altã familie purtând patronimul Idvorean s-a stabilit la Glogoni
venind din localitatea Iancaid (Iancov Most): „în Iancaid s-au mai
pripăºit sporadic, în cursul veacurilor trecute ºi coloniºti de pe Olt - Ol-
teanu, din Criºana – Criºan, Jebel – Jebelean, din munþii Rodnei –
Rodean ºi câþiva sârbi din localitatea Idvor – Idvorean .
în sat mai întâlnim ºi numele de familie Petromaneanþ, pe care îl
gãsim ºi în alte localitãþi. Acest patronim probabil provine de la localitatea
Petroman, aparþinãtoare Judeþului Timiº–Banatul românesc, din
apropierea localitãþii Jebel, dezvãluind originea acestei familii. Pa-
tronimul Mundrean, întâlnit ºi la Sân-Mihai (Locve), se crede cã provine
de la localitatea Mândra din judeþul Braºov (Transilvania). Aceastã local-
itate a fost atestatã documentar în anul 0 sub denumirea de Mundra.
Desigur, ºi numele de familie îºi trage originea de la aceastã localitate.

 Florin Ursulescu, Iancov Most, Iancaid – trecut ºi prezent, Editor Comunitatea Localã Ian-
caid 99, p..
 Mircea Samoilã, Viaþa Numelui, Editor: Comunitatea Cultural-Istructivã, Seleuº, 000.

0
„Conspecutul cãsãtoriilor pur civile aflãtoare în filia Iabuca la finea
anului 9“
Bărbaţii Femei
. Ion Crãciun nãscut: 0 Liubiþa Idvorean din Satu-Nou
. Ilie Banciu  Liubiþa Sculea din Satu-Nou
. Vasa Crãciun  Aniþa Ardelean nãscutã: 
. Ion Perin 0 Maria Petrovici din Satu-Nou
. Vasilie Terbenca  Parascheva Stanciu din Satu-Nou
. Vasilie Ştiopu  Sofia Palici din Iabuca
. Lazar Idvorean  Ana Cãrãbaº din Ovcea
. Ilie Pãcurariu din Ovcea Maria Idvorean din Iabuca
9. Iefta Palici  Eva Ghidiu nãscutã 9
0. Andreiu Tabac 9 Saveta Birgean din Satu-Nou
. Trifon Damianov 9 Ecaterina Sculean din Satu-Nou
. Vasa Balcu  Marta Bogdanov nãscutã: 
. George Perin 9 Saveta Malaimare născută: 9
. George Popovici 9 Maria Magiaru din Satu-Nou
„Glogoni la  decembrie 9, Oficiul Parohial: Valerie Perin,
preot ortodox român“
Din tabelul prezentat reiese cã tinerii iebuceni s-au cãsãtorit ºi
cu tinere din alte localitãþi, dar mai ales din localitatea Satu-Nou.
Referitor la populaþia româneascã din Iabuca, desprindem:
„Din coala pentru datele statistice ale tractului Panciova pe anul
9 comuna: Filia Iabuca Starea religioasã moralã a poporenilor
îndestulãtoare. Ocupaþiunea principalã: lucrarea pãmântului,
creºterea vitelor, apoi vieritul. Cei mai sãraci se ocupã cu facerea
legãturilor (funii) din uºtricã pentru snopii de grâu, tulei, carile
aduc un venit frumos. în previniþa stãrii materiale poporul fiind
treaz progreseazã. Concubinatele puþin se micºoreazã. Cãsãtoriile
se leagã mai mult în filie înaintea matriculatului civil. Cârciumele
nu se cerceteazã, decât foarte rar ºi de foarte puþini înºi.

0
 Ca în Glogoni, aºa ºi la Iabuca cel mai mare rãu e descreºterea
populaþiunii prin emigrãri în America ºi prin oprirea nenaturalã a
naºterilor, aºa cã putem zice, cã ºi Iabuca e satul bãtrânilor ce vor
trece ºi nu a viitorului. Sfânta Bisericã se cerceteazã de câtre
poporeni, de câte ori e serviciu Dumnezeesc. Slujba Dumnezeiascã
se face de regulã odatã în lunã de Sf. Paºti  zile consecutive
Vinerea Mare, sâmbãta mare ºi ziua Sf. Paºti.
Sectari nu sânt afarã de o familie de nãzãreni. ªcoala românã ºi
acum este închisã din 9. Cu nãintãri s-au þinut în Sf. Bisericã
de câte ori a fost serviciu divin în Sf. Capelã.

Simþul-Naþional- Moral este destul de pronunþat.

Glogoni cu filia Iabuca la  decembrie 9

Oficiul Parohial: Valeriu Perin, preot ortodox român.”

Strângerea cãrãmizii în „cãmarã” pentru coacere (1960)

0
II Viata satului

Biserica Capelã din Iabuca

De la înfiinþarea localitãþii, creºtinii ortodocºi români din Iabuca

au depins de biserica din Glogoni, fiind filia acesteia. în anul 900,
la insistenþa protopopului Panciovei Trifon Miclea, s-a format Paro-
hia Ortodoxã Românã din Iabuca. Deºi puþini la numãr, românii
iebuceni reuºesc sã îºi ridice o capelã pentru sãvârºirea sfintelor
slujbe, care a fost sfinþitã la  octombrie 90 de protopopul Trifon
Miclea, cu hramul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie. Capela
serveºte ºi în prezent credincioºilor români din Iabuca. Biserica nu
a posedat pãmânt sesional, ci plata preotului s-a fãcut din dotaþie.
Prin diferite
contribuþii, nu
numai din partea
creºtinilor
iebuceni, ci ºi din
partea creºtinilor
ortodocºi din alte
localitãþi, s-a aju-
torat înfiinþarea
acestei parohii.
Biserica Ortodoxã Românã din Iabuca

0
Ad. Nr. -9
Prea Onorate Domnul Protoprezbiter!

Privitor la Antimisul S. Biserici, din filia Iabuca vin a Vã face

cunoscut cã e sfinþit prin fericitul Episcop Nicolae Popea în  sep-
tembre 90, anume pentru atunci ziditã nouã capelã ort. românã
a iebucenilor ºi se aflã în stare foarte bunã dimpreunã cu buretele.

Cu adânc respect!
Pr. Valeriu Perin

„Consemnarea acelor mãrinimoºi care au binevoit a contribui

pentru înfiinþarea parochiei gr. or. române în Torontal Almás
(Iabuca) lângã Panciova ºi Glogoni în protopresbiteratul Panciovei.
Sunt circa 00 de suflete ºi au zidit biserica, dar le trebuie ajutori,
ca se ºi poatã aduce preot. Banii ºi aceasta consemnare sunt a se
trimite la „Santinela“ institutul de economie ºi credit în Satul-Nou
(Reva-Ujfalu).
Doamne Dumnezeule ajuta bisericii ºi neamului nostru româ-
nesc ºi mãrini-moºilor ajutãtori ai bisericii noastre.
Torontal Almás în  octombrie 90

Ioan Stroca Lazãr Vuc

Preot Preºedintele com. Parohial

„Sentinela“ Inst. Econom. Credit. Satu-Nou; 00 coroane.

„Oraviþana“ Banca Oraviþa; 0 coroane
Emanuil Ungurianu, advocat, Timiºoara; 0 coroane

0
 Petre Stoica, învãþãtor, Satu-Nou;  coroane
Damian Popescu, preot Ovcea;  coroane
Ion Roºu, rotar, Satu-Nou;  coroanã
Adam Magiar, econom. Satu-Nou,  coroanã
George Ortopan econom. Satu-Nou;  coroanã
Zs. Caºpar, econom, Satu-Nou;  coroanã
Aceºti bani adunaþi în suma de K  s-a depus în
libel la „Sentinela“.

Vizite canonice. Vizitele canonice ale înalþilor ierarhi s-au

fãcut ori de câte ori au fost vizitate ºi celelalte biserici din
protoprezbiteratul Panciovei, ºi mai ales când s-a vizitat Biserica
maternã Glogoni. ªi iebucenilor români li s-a oferit bucuria
sufleteascã de a-l avea în mijlocul lor pe episcopul diecezan.

Vizita canonicã - P.S. Daniil Partoºanu

0
Pe data de 9 octombrie 9, dupã ce a vizitat Parohia Glogoni,
P.S. Episcopu Iosif Traian Badescu a poposit ºi în micuþa parohie
româneascã din Iabuca, fiind condus de pãrintele Valeriu Perin ºi
de escorta arhiereascã, unde s-a oficiat un tedeum dupã care P.S.S.
a rostit un cuvânt de mângãiere credincioºilor iebuceni. Cea de-a
douã vizitã canonicã în Filia Iabuca a fost oficiatã de P.S. Episcopul
Caransebeºului dr. Vasile Lazarescu, pe data de  octombrie 9:
„Foaia diecezanã nr. , 9 noemvrie 9 menþioneazã acestã vizi-
tã canonicã: Credincioºii din Filia Iabuca, administratã de pãr.
V.Perin din Glogoni, au simþit aceiaºi sãrbãtoare ca ºi parohia
maternã. Din departe se zãreau trãsuri cu autoritãþile comunale,
care au ieºit întru întãmpinarea arhiereului. în faþa bisericii noastre
lume multã aºtepta cu nerebdare. Corul sub conducerea D-lui P.
Perin întona imn de slavã. în cuvântul de mângãiere P.S. sa asigurã
fii sufleteºti din Iabuca, cã dacã ei sunt puþini ºi neluaþi în seamã
– în faþa lui Dumnezeu nu sunt deosebiþi, ci se vor bucura pe
aceeaºi ocrotire ºi aceeaºi iubire pãrinteascã în lumea
duhovniceascã.“
Noul Episcop, Daniil Partoºanul, Episcop de Vârºeþ, face o viz-
itã canonicã în capela româneascã ºi oficiazã Sf. Liturghie alãturi
de preotul Glogoniului ºi administratorul filiei Iabuca, Roman
Hegean, ºi preotul Todor Popescu, Parohul Bor, Ovcea. ªi de data
aceasta, credincioºii iebuceni au pregãtit P.S. Sale o primire cãlduroasã.

Învãþãmântul în limba românã la Iabuca

ªi la Iabuca ºcoala era coordonatã la început de oficialitãþile mili-

tare grãnicereºti, iar învãþãmântul se desfãºura în limba germanã. Nu
dispunem de date referitoare la introducerea învãþãmântului în limba
românã în localitatea Iabuca. în registrele bisericeºti, abia din anul
 se menþioneazã învãþãtorul Moise Neagu, care a predat elevilor
în limba românã.
0
 Elevii claselor române - înv. Traian Doban (1942)
Comanda regimentului din Panciova trimite cu semnãtura
Colonelului Ghesztak, sub no = 9 din  aprilie 0, o Re-
lazion a Oberlehrerului Romnèeviæ din 0 aprilie 0 în limba
germanã, cu semnãtura directorului Csobiæ, despre starea în ºcolile
de pe teritoriul lui, dupã inspecþia anualã.
Jabuka [...] die romanische schule hatte einen Stand von  Kin-
dern berderlei Geschleshtes mit zimmlich gutten Schulbesuche.
Die erzielte Vortshritte waren gut. Der lehrer Stefan Zivan ist
thätie.
Viederholungs pflichtige waren . Ihr Schulebesuch Ungenü-
gend.

De asemenea, se aminteºte cã ºcoala românã este clãditã din

material dur ºi cã învãþãtorul amintit a predat elevilor câþiva ani, iar
la anul  este menþionat învãþãtorul Alexandru Murgu,
menþionându-se ºi numãrul ºcolarilor: bãieþi 0, iar fetiþe  - în
total  ºcolari.

 Contribuþii la istoria culturalã a românilor din Voivodina, Cartea a V-a documente, Zrenianin
99, Editor: Societatea de Limba Românã din P.S.A. Voivodina – comisia de documente.
09
 Despre rezultatele examenelor de religie ºi cântare bisericeascã
ale elevelor ºi elevilor de la „ªcoalele Normale Poporale“ din
Iabuca la data de  mai 90 relatate de preotul chatichet:
Gr. ort. român Ioan Cerbu din Panciova.
„Marþi a -a zi de Rusalii ad. în -lea a.c. ºi la una oarã dupã
amiazã am plecat cu trãsura la Iabuca. Ajuns acolo am mers da drep-
tul la S. Bisericã unde am aºteptat preºedintele ºi doi membri ai
Comitetului Parohial,  Epitropi,  alþi creºtini ºi vreo jumate 0-
 ºcolari ºi ºcolãriþe. Lãsând în datã sã tragã clopotul, am aºteptat
vreo de oarã în speranþa cã doar vor mai veni ºi alþi creºtini ºi bãieþi.
Bãieþi au mai venit vreo 0, dar creºtini nici unul. Vãzând apoi cã
dupa crestini aºtept în zadar, am fãcut câta servici divin. Punând
apoi bãieþii în rând, am mers la ºcoala fostã românã. Sala de în-
vaþãmânt a fost grijitã curat, deºi prelegeri intrânsa nu sunt þinute
de  luni de la pensionarea învãþãtorului Murgu. Examenul ca atare
nu a fost examen ci chin ºi necaz.“
Dupã aceea preotul Ioan Cerbu a protestat la directorul pentru
a completa postul de învãþãtor la ºcoala românã. Dupã acest protest
a preotului Ioan Stroca, Inspectoratul ªcolar Regesc al Comitatului
Torontal l-a angajat la ºcoala românã din Iabuca pe învãþãtorul
Lazãr Barbeº. Din partea episcopului din Caransebeº, Nicolae
Popea, i s-a încredinþat ºi predarea catehizãrii la elevi români, la
data de  octombrie 90. Din motive necunoscute, învãþãtorul
Lazãr Barbeº pãrãseºte localitatea, iar la data de  septembrie
90 postul de învãþãtor îl ocupã Corneliu Doboº, învãþãtor de stat
care va preda elevilor ºi religia.
Redãm mai jos examenul de „Clasificaþiune“ al elevilor gr. ort.
Romani din religiune de la ºcoala de stat din Iabuca (Torontalalmas)
de la anul 90/.

0
 Numele ºi cognumele elevului Clasa Ce calcul a meritat

Ioan Idvorean
Rachila Balcu (a desertat ºcoala) I -
Cristina Mircova (a desertat ºcoala) I -
Floare Lotrian II 
Ioan Crãciun II 
Vasilie Perin II 
Elena Solomon II 
Sofia Bolianþ II 
Ilie Crãciun II 
Drãghina Balcu II 
Nicolae Balcu III 
Vasilie Jebelean III 
Maria Gherga III 
Ioan Raicu III 
Traian Groza IV 
Toma Crãciun (a desertat ºcoala) IV -
Dămian Raicu IV 
Ilie Vuc IV 
Ioan Balin V 
Catarina Perin V 
Iabuca (Torontalalmaº) în  iunie 90 st. n.


 Corneliu Doboº - învãþãtoriu de stat catichet -

Din anul 9 ºi pânã în 9, ºcoala în limba românã nu a

funcþionat. S-au þinut doar orele de catehizare oficiate de preotul
Valeriu Perin din Glogoni. în acest an, au fost  elevi români. în
registrele bisericeºti, referitor la ºcoala în limba românã din Iabuca,
Preotul Valeriu Perin din Glogoni îi menþioneazã în anul 9 pe
învãþãtorul Traian Doban, învãþãtor de stat. învãþãtorul Traian
Doban s-a nãscut la Voivodinþ, în familia lui Lazar ºi a Elenei, la 
octombrie 90. A decedat la  iulie la Vârºeþ. Dupã primele  clase
elementare la Voivodinþ, a urmat Liceul la Biserica Albã, în 90,
ªcoala Normalã la Vârºeþ, cu prima generaþie de elevi la secþia
românã. Cu venirea învãþãtorului Doban, viaþa culturalã a luat un
nou avânt în localitate, dar ºi în afara localitãþii. S-a înfiinþat ºi o
secþie de teatru ºi a fost reluatã activitatea corului vocal care a or-
ganizat programe culturale, iar elevii au pregãtit programe ºcolare.
Din: „Procesul verbal luat în comuna Iabuca din protopopiatul
Panciovei cu prilejul examenului de religie, þinut în baza ordinului
Venerabilului Consistoriului Diecezan Dato. Prezenþi: Protopopul
Victor Popovici, preºedintele examenului, învãþãtorul trecând la
examinarea elevilor s-a constatat cã învãþãtorul Traian Doban în-
sãrcinat cu propunerea studiului religiunii, ºi-a dat multã silinþã
pentru ca sã instruieze pe elevii ºcoalei primare din Iabuca multe
învãþãturi religioase morale creºtine, aºa cã primul examen de la
ºcoala românã din Iabuca în anul 9/9 a avut succes pe
deplin.“
Iabuca la  iunie 9

Traian Doban Victor Popovici

învãþãtor catihet Protopop preºedinte
Epitropii bisericii
Gherga Simeon, Ion Balcu


 Tabloul elevilor români de la ºcoala primarã din Iabuca / Clasa /
Panciovei / învãþãtor Traian Doban la  iulie 9.

Clasa I-a Clasa a II-a Clasa III-a Clasa IV-a Clasa V-a Clasa VI-a

Bradean Bogdan Tabac Gherga Tabac Craciun

Ilie Mugurel Maria Victor Liubita Liubiþa

Gherga Craciun Magiaru Idvorean Palici Terbenca

Minerva Vasile Saveta Toma Sabina Simeon

Topala Tabac Vasilie Dãmian Gherga

Maria Ilie Roman Dimitrie Elena

Lazar Belgea Terbenca Magiaru Perin

Voichiþa Lazar Nicolae Pavel Ana

Belgea
Belgea Ilie Balin Sava
Dimitrie
Banciu Hegean
Minerva Traian

Balcu
Vuc Steluþa
Constantin

Lotrean
Viorica
Gherga
Victoria
în total  elevi.

în urma plecãrii învãþãtorului Traian Doban, din luna octombrie

a anului 9, postul de învãþãtor l-a ocupat Iosif Dalea din Ali-
bunar, dar s-a reþinut la acest post doar un an, plecând în România.

 I-a succedat învãþãtoarea Ana Flora din
Satu-Nou, dar dupã doi ani ea pãrãseºte
localitatea Iabuca, iar locul vacant este
ocupat de învãþãtoarea Viorica Puia,
originarã din Uzdin. în decursul acti-
vitãþii sale pedagogice, învãþãtoarea
Viorica Puia s-a dovedit a fi un dascãl
pregãtit, dând o educaþie foarte bunã
elevilor cu care a pregãtit programe ºco-
lare cu recitãri, folclor ºi teatru. ªi-a
desfãºurat activitatea pedagogicã pânã
în anul 9, când a pãrãsit satul ºi în
urma ei a fost aleasã învãþãtoarea Maria
Cojocariu, tot din Uzdin. Din cauza
Sofia Brãgean (1954) numãrului mic de elevi, de numai , în
acest an s-au desfiinþat clasele cu limba
de predare românã. De aici încolo românii iebuceni nu vor mai avea
cursuri în limba românã. Redãm numele ultimilor elevi care au
frecventat cursurile în limba românã din anul 9:
Ilie Vuc, Ionel Muscan, Ghiþã Groza, Nicolae Gherga, Sofia Brãgean,
Aurica Misie, Ana Cimpoca ºi Smãrãndiþa Cristea.

Corul vocal din Iabuca

La iniþiativa preotului Valeriu Perin din Glogoni, administrator

al Filiei din Iabuca, ºi a activistului cultural Ilie Brãgean, în anul
9 ia fiinþã corul vocal sub instruirea lui Ion Mioºcu ºi Trifu Cocora
din Petrovasâla. Corul a numãrat  de membrii activi. Deja la 
octombrie 9 se pregãteºte un program cultural precum ºi o piesã teatralã,
iar la finea programului cultural, jocurile „Cãluºarul ºi bãtuta“.

 Mirèa Maran – „Kulturni razvoj Rumuna u Banatu 9-9”, Panèevo, Editor: Istorijiski
Arhiv u Panèevu, 00.

 Corul vocal
Dupã plecarea instructorului Ion Mioºcu, la conducerea corului vine
Vasa Perin, care continuã activitatea coralã începutã. Se pregãtesc
programe culturale ºi în continuare cu piese corale, dar ºi cu piese
teatrale jucate de coriºti ºi de femei, deoarece corul era mixt.
Menþionãm cã la Iabuca a mai activat încã un cor, paralel dirijat
de Paia Perin-Cilincu, care a instruit ºi corul vocal din Ovcea (9).
Odatã cu venirea învãþãtorului Traian Doban, conducerea este pre-
luatã de acest tânãr învãþãtor. Se pregãtesc concerte ale corului ºi
se viziteazã localitatea Glogoni.
Reprezentaþiile corale se dãdeau în cafenelele din sat, care dis-
puneau de unele sãli mai încãpãtoare. Din datele existente nu
putem afla numele celor dintâi coriºti. în schimb, menþionãm nu-
mele coriºtilor din anul 9, sub conducerea învãþãtorului Traian
Doban, dupã cum urmeazã: Ion Popovici-Mic, Nicolae Omorean-
Opincar, Gheorghe Lazarov, Iefta Brãdean, ªandru Jovanov, Traian
Balcu, Vasa Groza, Ion Jivan, Ion Brãdean-Cionca, Sava Crãciun,
Gheroghe Vasilie, Vasa Brândean – Cionca, Ion Vuc, Traian Balin,
Vasa Lotrean, Constantin Lazarov, Nicolae Perin, Ilie Rogean.

 Pe scena Casei de Culturã (1970)
Dupã plecarea învãþãtorului Doban în rãzboi (9), corul ºi-a în-
trerupt activitatea. în decursul activitãþii sale corul a atins un nivel
artistic înalt, interpretând mai multe piese corale (laice), dar ºi rãs-
punsurile la Sfânta Liturghie.
Pe lângã cor a activat ºi grupa de cãluºari. Menþionãm numele pri-
milor cãluºari: Traian Balcu-Gherga, Nicolae Gherga, Laza Perin
Vãtaf, Roman Raicu, Ilie Perin, Constantin Brãgean, Traian Palici.

Activitatea culturalã

Dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial, activitatea culturalã s-a

desfãºurat în cadrul Uniunii Culturale a Românilor din Voivodina,
înfiinþatã la Alibunar, în 9, ºi a Uniunii Cercuale a Societãþilor
din Panciova, sub denumirea S.C. „Albina“, având un comitet de
conducere în frunte cu Miron Gherga. Dupã aceea, funcþia de
preºedinte a deþinut-o Roman Perin. în cadrul Societãþii Culturale

s-au prezentat ºi spectacole teatrale. Amintim piesele: „Piatra din
Casã“; „Nãpasta“ de I.L.Caragiale, „Nevasta mea fie îngerii cu
ea“. La aceste spectacole teatrale ºi-au dat concursul actorii ama-
tori: Vasa Brãdean, Ginu Balcu, Sava Balin, Nicolae Perin, Maria
Perin, Anghelina Brãdean, Traian Perin, Aurel Perin, Ion Gherga,
Ilie Brãgean ºi alþii.
Pe lângã S.C. „Albina“, amintitã mai sus, în sat a mai activat ºi
societatea culturalã, secþia de dramã ºi de folclor, care au pregãtit
piesele „O noapte furtunoasã“ de I.L.Caragiale, „Inspectorul
ºcolar“ de K. Trifkoviæ ºi alte piese.9
Din articolul apãrut în sursa citatã mai sus, se mai menþioneazã
cã în sat nu existã secþie (despãrþãmânt) cu limba de predare ro-
mânã, însã dorinþa iebucenilor este ca ai lor copii sã se instruiascã
ºi în limba românã. Ei sunt conºtienþi cã nu au copii. în sat sunt 0
familii, dintre care 0 familii citesc ziarul „Libertatea”.
în cadrul între-
cerilor comunale
ale Comunei Pan-
ciova, denumite
„Cãutãm cel mai
vesel sat”, din anii
’0 ai secolului
trecut, la aceste
întreceri au parti-
cipat ºi amatorii
iebuceni, la care
ºi-a dat con- Căluºari
tribuþia ºi formaþia muzicalã în componenþa: Traian Perin –
acordeon; Ghiþã Vuc, Vasa Tabac – contrabas; Ilie Vasilie – vioarã;
Niþã – þambal ºi lãutarul Guºã.

9 Ziarul Libertatea,  aprilie 9 P. 


 I NDI CE ONO MA STI C*

A BOGDANOV, Marta 0

BOLIANÞ, Sofia 
ARDELEAN, Aniþa 0 BRâNDEAN (CIONCA), Vasa

B BRÃDEAN (CIONCA), Ion 
BRÃDEAN, Anghelina 
BABA, Ilie 9 BRÃDEAN, Iefta 
BADESCU, Traian Iosif 0 BRÃDEAN, Ilie 
BALCU (BALICA) 00 BRÃDEAN, Vasa 
BALCU, Constantin 0 BRÃGEAN, Constantin 
BALCU, Drãghina  BRÃGEAN, Ilie , 
BALCU, Ginu  BRÃGEAN, Sofia 
BALCU, Ion 
BALCU, Nicolae  C
BALCU, Rachila 
BALCU, Traian ,  CARAGIALE, I.L. 
BALCU, Vasa  CAªPAR, Zs. 0
BALIN, Ioan  CÃRÃBAª, Ana 0
BALIN, Ion 00 CELEBI, Evlia 9
BALIN, N. Ana 00 CERBU, Ioan 0
BALIN, Sava ,  CIMPOCA, Ana 
BALIN, Traian  COCORA, Trifu 
BALINT 00 COJOCARIU, Maria 
BANCI 0 CRÃCIUN 00
BANCIU, Ilie 0 CRÃCIUN, Ilie 
BANCIU, Minerva  CRÃCIUN, Ioan 
BARBEª, Lazãr 0 CRÃCIUN, Ion 0
BELGEA, Dimitrie  CRÃCIUN, Liubiþa 
BELGEA, Ilie  CRÃCIUN, Sava 
BELGEA, Lazar  CRÃCIUN, Toma 
BIRGEAN, Saveta 0 CRÃCIUN, Vasa 0
BOGDAN, Mugurel  CRÃCIUN, Vasile 

* Indice întocmit de Diana Ocoliºan


CRISTEA 0
CRISTEA, Smãrãndiþa 
CRIªAN 0
CSOBIÆ 09
E GHESZTAK, colonel 09
DALEA, Iosif 
DAMIANOV, Trifon 0
DANILÃ, Simion 0
DÃMIAN, Dimitrie 
DIECEZAN DATO 
DIMITRIE, Belgea 0
Sf. M.M. DIMITRIE 0
DIMITRIE, Dãmian 0
DOBAN, Traian , , 
DOBOª, Corneliu 0, 
Dr BODOR 9
E I
EHRLER, J.J. 0
F IDVOREAN, Lazar 0
FLORA, Ana 
G
GHEREA, Anita 99
GHEREA, Nicolae 99
GHERGA 0
GHERGA, Elena 
GHERGA, Ion 
GHERGA, Maria 
GHERGA, Minerva 
GHERGA, Miron 
GHERGA, Nicolae , 
GHERGA, Victor 
GHERGA, Victoria 
GHIDIU, Eva 0
GROZA 0
GROZA, Ghiþã 
GROZA, Traian 
GROZA, Vasa 
H
HEGEAN, Roman 0
HEGEAN, Traian 
HOREA, CLOªCA ºi CRIªAN 9
IDVOREAN 0
IDVOREAN, Ioan 
IDVOREAN, Liubiþa 0
IDVOREAN, Maria 0
IDVOREAN, Toma 
J
JEBELEAN 0
JEBELEAN, Vasilie 
JIVAN, Ion 
JOVANOV, ªandru 
9
 L P

LAZAR 0 PALICI, Iefta 0

LAZAR, Voichiþa  PALICI, Sabina 
LAZARESCU, Vasile 0 PALICI, Sofia 0
LAZAROV, Constantin  PALICI, Traian 
LAZAROV, Gheorghe  PARTOªANU, Daniil 0, 0
LOTREAN, Vasa  PÃCURARIU, Ilie 0
LOTREAN, Viorica 
PERIN (CILINCU), Paia 
LOTRIAN, Floare 
PERIN (VÃTAF), Laza 
M PERIN 0
PERIN, Ana 
MAGIAR, Adam 0 PERIN, Aurel 
MAGIARU, Maria 0 PERIN, Catarina 
MAGIARU, Pavel  PERIN, George 0
MAGIARU, Saveta  PERIN, Ilie 
MALAIMARE, Saveta 0 PERIN, Ion 0
MÃRAN, Mircea  PERIN, Maria 
MICLEA, Trifon 0 PERIN, Nicolae , 
MIOªCU, Ion ,  PERIN, P. 0
MIRCOVA, Cristina  PERIN, Roman 
MISIE, Aurica  PERIN, Traian 
MUNDREAN 0 PERIN, Valerie 0
MURGU 0 PERIN, Valeriu 9, 0, 0, 0,
MURGU, Alexandru 09
, 
MUSCAN, Ionel 
PERIN, Vasa 
PERIN, Vasilie 
N
PETROMANEANÞ 0
NEAGU, Moise 0 PETROVICI, Maria 0
POPEA, Nicolae 0, 0
O POPESCU, Damian 0
POPESCU, Todor 0
OLTEANU 0 POPOVICI, George 0
OMOREAN (OPINCAR), Nicolae POPOVICI, Ion 
 POPOVICI, Victor 
OTROPRAN, George 0 PUIA, Viorica 
0
 R TABAC, Maria 
TABAC, Vasa 
RAICU, Ioan  TERBENCA, Nicolae 
RAICU, Roman  TERBENCA, Simeon 
RAICU,Dãmian  TERBENCA, Vasilie 0
RODEAN 0 TEREZA, Maria 9
ROGEAN, Ilie  TOPALA, Maria 
ROMNÈEVIÆ, oberlehrer 09 TRIFKOVIÆ, K. 
ROªU, Ion 0
U
S
UNGURIANU, Emanuil 0
SAMOILÃ, Mircea 0 URSULESCU, Florin 0
SAS, voievod 00
SCULEA, Liubiþa 0 V
SCULEAN, Ecaterina 0
SIMEON, Gherga  VASILIE, Gheorghe 
SOLOMON, Elena  VASILIE, Ilie 
STANCIU, Parascheva 0
VASILIE, Roman 
STOICA, Petre 0
VOICHITA, Lazar 0
STROCA, Ioan 0, 0
VUC, Ghiþã 
VUC, Ilie , 
ª
VUC, Ion 
VUC, Lazãr 0
ªTIOPU, Vasilie 0
VUC, Steluþa 
T
Z
TABAC, Andreiu 0
TABAC, Ilie  ZGâRGEA, Juliu 99
TABAC, Liubiþa  ZIVAN, Stefan 09


 I NDI C E G EO G R AF IC *

GLOGONI 9, 9, 99, 0, 0,

A 0, 0, 0, 0, 0, 0, ,
, 
ALIBUNAR 0, ,  GORUIA LA CUVIN 9
ARDEAL 00, 0
I
B
IABLANCA 0
BANAT 9, 9, 00, 0, 0, 
BELINÞ 0 IABUCA 9, 9, 9, 99, 00, 0,
BERINI 0 0, 0, 0, 0, 0, 09, 0,
BISERICA ALBÃ  , , , , 
BRESTOVAC 9 IANCAID 0
BROªTENI 9 IDVOR 0
ILIGIA 9
C IMPERIUL AUSTRIAC 9, 9,
00
CARANSEBEª 9, 0, 0 IMPERIUL AUSTRO-UNGAR 9
CLUJ-NAPOCA 00
CRÃCIUN 0 J
CRÃCIUNEL 0
CRÃCIUNEªTI 0 JEBEL 0
CRIªANA 0 Jud. BRAªOV(TRANSILVANIA)
CUVIN 9 0
Jud. HUNEDOARA 0
D Jud. IAªI 0
Jud. MUREª 0
Districtului CIACOVA 0
Jud. TIMIª 0, 0
Judeþul DâMBOVIÞA 0
G
Judeþul HÃRGHITA 0
GHERGANI 0 M

* Indice întocmit de Diana Ocoliºan


 ROMâNIA 
MACEDONIA 99
MâNDRA 0 S
MARAMORAC 9
MARAMUREª 00 SâN-MIHAI (LOCVE) 0
MOLDOVA 0 SATU–NOU 9, 00, 0, 0, 0,
MUNDRA 0 0, 
MUREª, râul 9 SEFCHERIN 9
STARÈEVO 9
N STATELE UNITE ALE
AMERICII 0
NICOLINÞ 0
T
O
TIMIª 9
OLT 0 TIMIªOARA 9, 0, 0
OMOLIÞA 9, 9 TORONTAL ALMÁS 9, 0, 0
ORAVIÞA 0
OVCEA 9, 9, 0, 0, 0, 0, U

UNGARIA 9
P UZDIN 

P.A.VOIVODINA 09, 0 V

PANCIOVA 9, 0, 0, 0, 0,
09, , , , , ,  VâRªEÞ 0, 
PETROMAN 0 VOIVODINÞ 
PETRUVASELA 
Z
R
ZEAMET 9
REGIUNEA ALSACIA 9 ZRENIANIN 09
REGIUNEA LOTARINGIA 9
RODNEI 0


 REZIME
STRANICE KULTURNE ISTORIJE GLOGONJA I JABUKE

Doprinos pisanju istorije zajednièkog života

Istorija je društvena i humanistièka nauka koja se bavi prouèava-

njem ljudske prošlosti. Ovako je formulisano kruto enciklopedijsko
objašnjenje kojim se istièe znaèaj ove reèi. Ali, ako poðemo od
lokalnih prilika, bliži sam stavu da je istorija skup pisanih dokumenata
koja su izbegla uništenje do kojeg je moglo doæi prirodnim putem
(èuvanjem na neuslovnim mestima) ili pak uništavanjem iz drugih
razloga, a skoro uvek izazvanim ljudskim faktorom.

Istorija pripadnika rumunske nacionalnosti, koji danas žive na teri-

toriji Vojvodine, je u najmanju ruku podignuta na temeljima suživota
sa drugim narodima. Zato je prièa o “Rumunu” koji stoji mirno ispred
svoje kuæe i posmatra kako vojske dolaze i odlaze, mašuæi im ispu-
calim rukama na kojima se oèitava rad, strpljenje i ponos, i završava
se njegovom konstatacijom “Da, ali oni su otišli, a ja sam ostao!“,
zapravo opis svakog pripadnika rumunske zajednice, koja može da
bude smeštena u prièi o bilo kom banatskom selu. To je prièa o

porodiènom, stabilnom, mudrom, krajnje tolerantnom graðaninu,
opis èoveka koji je tokom nekoliko vekova bitisanja na ovim pros-
torima prihvatio sve kulture kao bratske i bliske, ali i saèuvao svoj
identitet od zaborava, na milionima dokumenata i zapisanih strani-
ca istorije, sve do našeg vremena.

Grad Panèevo, višenacionalna, multikulturalna i

višejezièna sredina
Kada je reè o heterogenosti stanovništva grada Panèeva, rumunska
nacionalna zajednica je tokom istorije bila rasprostranjena gotovo u
svim naseljenim mestima. Na to ukazuje više èinjenica. Tragova života
ili bolje reæi dobrog suživota, odnosno zajednièkog života sa drugim
narodima ima posvuda. Oni su vidljivi èak i u onim naseljenim mestima
gde se skoro niko više ne izjašnjava kao Rumun. Pre svega mislim na
Crepaju, gde se još mogu naæi prezimena poput Balan, Margan..., ali i
prezimena koje susreæemo u Mesnoj zajednici Gornji Grad i Omoljica.
govore o doprinosu rumunske zajednice u izgradnji modernog društva.
O ovome govore i istorijska dokumenta, ali i drugi tragovi, poput
još aktivnih KUD-ova, koji neguju rumunsku tradiciju i folklor,
orkestara, manifestacija, crkava, itd. Ne treba zaboraviti, da se u
Panèevu nalazi sedište Novinsko - izdavaèke ustanove “Libertatea”,
jedne od najbitnijih ustanova ove nacionalne zajednice, što opet daje
èvrstinu argumentaciji da je grad Panèevo, višenacionalna, multikul-
turalna i višejezièna sredina, i da je doprinos toj svetloj strani slike
našega grada u svet dala i rumunska nacionalna zajednica.
Knjiga koja je pred vama, zapravo govori o doprinosu rumunske na-
cionalne zajednice istoriji dva naseljena mesta grada Panèeva: Glogonja
i Jabuke, gde je broj pripadnika opao do kritiène taèke opstanka, ali
uprkos tome, èak i po ceni fizièkog nestanka pripadnika ove zajednice,
tragovi duhovnog prisustva i seæanja na njih su neizbrisivi.


 Od ideje do realizacije

Veliki broj naðenih dokumenata i arhivske graðe je

vekovima èekalo jednog entuzijastu i ljubitelja istorije da im
da oblik potreban kako bi ugledali svetlost dana, kao osnov za
neka buduæa nauèna istraživanja ovih prostora.
Tako se rodila ideja o pisanju knjige pod naslovom “Stranice
kulturne istorije” naseljenih mesta Glogonj i Jabuka, kao do-
prinos istoriji ovih prostora, a njen autor je Ilie Baba, kome je
istorija smisao života a ne profesija.
Ne treba pogrešno razumeti to što se knjiga odnosi u naj -
veæoj meri na rumunsku zajednicu, ako znamo da i tokom is-
torije, ova nacionalna zajednica u ova dva naseljena mesta nije
èinila veæinsku grupu. Takoðe, ne treba shvatiti kao odvajanje
ili izdvajanje jedne grupacije iz društvenog miljea, što ona ne
èini niti joj je namera, niti istorijske èinjenice dozvoljavaju da
se tako nešto uradi u višenacionalnoj Vojvodini. Ovde treba
poæi od èinjenice da se dosadašnji nauèni radovi i istraživanja
nisu u dovoljnoj meri bavili rumunskom zajednicom sa ovih
prostora, a da æe knjiga samo upotpuniti prazninu na stranicama
istorije i celokupnog doprinosa rumunske zajednice kulturnom,
socijalnom, politièkom, privrednom i svakom drugom obliku
života i aktivnosti, najpre grada Panèeva, A.P. Vojvodine, pa i
èitave Srbije.
U nadi da æe se naæi sredstva za njeno prevoðenje na srpski
jezik, pa što da ne i na nemaèki, pa i engleski, kako bi bila dos-
tupna širim masama i interesnim grupama, kao i nauènicima i
istraživaèima iz drugih zemalja, istraživanja na pronalaženju
novih dokumenata i tragova života i rada rumunske zajednice
na ovim prostorima æe biti nastavljena, sada i zahvaljujuæi radu
Zavoda za kulturu vojvođanskih Rumuna, koji je osnovan
prošle godine i koji je izdavaè i najzaslužniji za postojanje ove
knjige.

 Zajedno kroz istoriju

Da se ipak zadržimo na argumentacijama koje daju težinu ovom

radu. Uprkos tome da Rumune iz Jabuke i Glogonja treba posma-
trati kao stanovnike dve mesne zajednice koje se po mnogo èemu
razlikuju, sa druge strane one su, bar što se tièe Rumuna, njihovog
kulturnog i duhovnog razvitka, èinile jednu specifiènu celinu.
Poèevši od zajednièkog porekla, preko životne potrebe za op-
stankom na plodnoj banatskoj ravnici, duhovnog i kulturnog
razvitka, osnivanja škola i nakon toga odeljenja na rumunskom
jeziku u oba naseljena mesta, podizanja Rumunske Pravoslavne
Crkve u Glogonju, a zatim i Rumunske Pravoslavne Crkve u Jabuci
kao deo iste celine, èine razumnim ideju pisanja istorije rumunske
zajednice iz dva sela u istoj knjizi.
Ona donosi u znaèajnoj meri okolnosti razvitka, a zatim i gašenja
osnovnog obrazovanja na rumunskom jeziku, i ne na poslednjem
mestu prièu o istoj sudbini koja je zadesila kulturno-umetnièki
život sela, kao glavnog oslonca oèuvanja nacionalnog identiteta.
Delovi knjige posveæeni nastanku i razvoju ova dva naseljena
mesta ne izdvajaju rumunsku zajednicu iz konteksta razvoja
celokupne društvene zajednice i donose podatke o broju
stanovnika, demografskom razvoju, osnivanju institucija, kao i po-
datke o politièkoj i socijalnoj slici razlièitih perioda. Ilie Baba je
uspeo da, uprkos tome što govori o rumunskoj zajednici, ne izostavi
deo doprinosa zajednièkoj istoriji koji su dali srpski, nemaèki i
drugi narodi koji žive ili su živeli u ova dva mesta.
Zato se knjiga preporuèuje, ne samo kao istorijsko štivo i
neizostavna graða u pisanju monografija Glogonja i Jabuke, veæ i
kao svojevrsni doprinos daljem kulturnom razvoju i životu ovdašnjih
Rumuna u zajednici sa drugim narodima.
Valentin Mik

 Note despre autor
Ilie Baba s-a nãscut pe data de 0
iulie 9 la Satu-Nou într-o familie
de þãrani. A terminat ºcoala elemen-
tarã la Satu-Nou cu opt clase, mate-
ria preferatã fiindu-i istoria, iar apoi
a rãmas sã se ocupe de cultivarea
pãmântului. A activat în cadrul secþiei
de dansatori a Casei de Culturã din
localitate, precum ºi în cadrul or-
chestrei populare a Cãminului, iar cu
ocazia înfiinþãrii filialei Societãþii de
Limba Românã la Satu-Nou a de-
venit membru al acesteia.
A participat cu lucrãri la câteva simpozioane de la noi. La înfiinþarea
periodicului ,,Foaia bobocilor” a devenit membrul redacþiei, con-
tribuind cu diferite articole privind istoria ºi viaþa culturalã a sat-
ului. în câteva rânduri a fost ºi redactor de numãr. Din anul 00
îndeplineºte funcþia de redactor al periodicului ,,Renaºterea”, ed-
itat de Departamentul de Artã ºi Culturã (DAC) din Satu-Nou. îm-
preunã cu membrii DAC a contribuit la înfiinþarea spaþiului muzeal
Muzeul Satului la Satu-Nou.
încã din anii tinereþii Ilie Baba este membru al corului bisericesc,
precum ºi cântãreþ în stranã al B.O.R. din Satu-Nou.
în anul 00, împreunã cu ziaristul Valentin Mic, Ilie Baba sem-
neazã lucrarea monograficã Pagini de culturã ºi spiritualitate la româ-
nii din Satu Nou, iar în anul 00 monografia B.O.R. Satu Nou. în
anul 00, la Editura Fundaþiei ,,ALDOM”, Colecþia de monogra-
fii culturale, îi apare lucrarea monograficã Ovcea, pagini de istorie cul-
turalã ºi spiritualã, scrisã împreunã cu Valentin Mic.

 B i b l i o g r a f i e:

1. Arhiva Protopopiatului Panciova

2. Arhiva Parohială Glogoni
3. Pancsova és vidéke, Hermann Antaltol, p.532.
Osztrák - Magyar Monarchia, Budapest 1891 a Magyar
Királyi Allamnyomda Kiadása.
4. Libertatea, anul IV, 1947
5. Libertatea, 23 noiembrie 1955
6. Gligor Popi, Românii din Banatul sârbesc (1941-1996) vol. II
Editura, Libertatea, 1998
7. Ticu Theodor, Românii din Banatul sârbesc, Ediţia a doua,
Glogoni, p.106-107.
8. Gabriela Ginu, S.C.”Veselia”, Glogoni, Almanahul Libertatea,
Panciova, 2008
9. “Foaie verde, lămâiţă”, Colecţie de folclor literar bănăţean,
Societatea de Limba Română din P.S.A. Voivodina, Zrenianin, 1982
10. Nicolae Chipurici, Românii din afara României,
Editura Lumina, România, 1995.
11. “Foaie verde, spic de grâu”, Colecţie de Folclor Bănăţean,
Societatea de Limba Română din P.S.A. Voivodina, Zrenianin, 1979
12. Săptămânalul “Libertatea”, 23 noiembrie 1952.
13. Dr Borislav Jankulov: Pregled kolonizacije Vojvodine u XVIII
i XIX veku, Novi Sad, Editura Matica Srpska, 1961.
14. Dr Jovan Savković, Pregled postanka, razvitka i razvojne Granice
(od XVI veka do 1873 godine), Novi Sad, Editura Matica Srpska,
1964.
15. Vladimir D. Vukajlović, Prostorni raspored etiničkih grupa u
Pančevu, Pančevo, 1997.

9
 CUPRINS

Cuvânt înainte...........................................................................................11

I DATE DESPRE SAT..............................................................................13

Satul..........................................................................................................15
Populaţia...................................................................................................22

II VIAŢA SATULUI.................................................................................25
Biserica ....................................................................................................25
Învăţământul în limba română la Glogoni................................................37
Folclorul şi creaţia populară din Glogoni................................................46
Activitatea Corală.....................................................................................56
Jocul Căluşarilor ......................................................................................62
Activitatea Fanfarei „Veselia”...................................................................63
S.C. „Veselia” participă la diferite festivaluri..........................................70
Ediţia a 39-a a Festivalului de Folclor şi Muzică Românească
din Voivodina – Glogoni 1999...................................................................74
Activitatea teatrală....................................................................................77
Personalităţi marcante: dr. Ionel Subici....................................................80
Cronologie.................................................................................................82

Indice onomastic.......................................................................................84
Indice geografic........................................................................................90

I A B U C A...............................................................................................93

I DATE DESPRE SAT..............................................................................97

Originea familiilor româneşti din Iabuca................................................100

II VIAŢA SATULUI................................................................................105
Învăţământul în limba română la Iabuca................................................108
Corul vocal din Iabuca............................................................................114
Activitatea culturală................................................................................116
Indice onomastic......................................................................................118
Indice geografic.......................................................................................122

Rezumat în limba sârbă...........................................................................124

Note despre autor....................................................................................128

0
I N S T I T U T U L D E C U LT U R Ã
AL ROMâNILOR DIN VOIVODINA

Director
COSTA ROªU

Redactor responsabil
NICU CIOBANU

EDITURA ICRV
Zrenianin

Lector
MARINA ANCAIÞAN

Tehnoredactare computerizatã
IGOR UNGUR
DIANA OCOLIªAN
Corectura
ALINA IORGA
DIANA OCOLIªAN

Coperta I:
IONEL POPOVICI (Pastel: Glogoni)
Tiparul
KriMel - Budisava

ISBN
9--0-0-9


