Despre sinonimia medievală și premodernă a termenilor etnici sârb și vlah

Într-o cronică raguzană, aceste cuvinte descriu societatea cețății adriatice la începuturile sale: În
Raguza s-a instituit o diviziune a locuitorilor. Astfel, cînd au venit locuitorii cetății din Valahia de Jos,
s-au stabilit caste autosustenante. Mulți valahi erau înstăriți. Aceștia au format Parlamentul Cetății,
împărțind populația în trei stări: primii erau nobilii, pe urmă orășenii și apoi oamenii de rînd, căci
veniseră din Valahia cu multe slugi. A treia parte erau nobilii, căci dintru început erau mulți care
fugiseră din Serbia și Bosnia, și care nu erau oameni de condiție joasă, căci erau afluenți, mulți fiind
căpitani sau conți sau dregători, fiind de origine nobilă. Cei nobili au primit guvernarea țării, ori alte
slujiri, și numai formau Parlamentul. Cel dintâi între ei era Pavlimir cel Alb. 1

Acest vlah numit Pavlimir cel Alb este cunoscut ca restaurator al regatului Serbiei, cunoscut de atunci
ca regatul Diocleii2, va fi întemeietorul dinastiei ce va deveni cunoscută ca Dinastia Nemanidă. Fiul
său Krajina, jupan de Trebinije, va avea urmaș pe Hvalimir, care va naște pe Cucimir, tatăl lui
Dragomir și bunicul lui Ștefan Vojislav, bunic al regelui Diocleii Constantin Bodin, ultim țar al primului
țarat Bulgar sub numele de Petru. Constantin Bodin va avea ca frate pe un Petrislav, ce va fi tatăl unui
Vukan. Vukan are ca fiu pe Uroș I, al cărui fiu Zavida va fi tatăl Sf. Simeon Nemanja, întemeietorul
dinastiei nemanide3.

Simultan cu înflorirea monarhiei Diocleii, în orașul Servia din Thesalia are loc o răscoală a unui anume
Nikuliță, arhonte al Vlahilor, și eparh de Servia 4. Diverșii autori care vor descrie acțiunile sale vor
afirma că baștina sa este ținutul Hum, deseori deformat fonetic în așa fel încât să poată fi confundat
cu Haemus, însă neîndoilenic este Hum, Zahumlja ce îți avea capitala în Trebinije, reședința lui
Pavlimir cel Alb, strămoșul dinastiei Nemanide, dinastia Diocleii, a Serbiei. Constantin Porfirogenetul
menționează că acest oraș Servia din Grecia își are numele legat de sîrbi, un popor refugiat din
provinciile romane imperiale dunărene în momentul prăbușirii imperiului danubian 5. El era în
momentul scrierii lucrării sale, De administrando imperii, capitala unei regiuni deja numită Megali
Vlahia a Eladei. Evident, se împinge în timp procesul venirii unor vlahi ce se numeau și sîrbi în zona
Thesaliei, care vor fonda un centru militar ce va fi cunoscut după numele lor etnic, Servia, în timp ce
regiunea va fi cunoscută ca Vlahia Mare.

În sec. XI, după prăbușirea țaratului Bulgar, un aristocrat sîrb din Diocleea, Nestor, numit ilir sau vlah,
va conduce un detașament de trupte din Diocleea trimise a ajuta armata bizantină la Dunărea de
Jos6. Cronica lui Paisie de la Hilandar va reține originea din Diocleea, de la Cattaro, Kotor, a unor vlahi
din zona Tîrnovo, deportați din Serbia cu rosturi militare 7. Ulterior, în cronica ritmată a lui Philippe
Mouskes, scrisă în jurul anului 1240, avem următoarea referință la familia dinastică Asan: Si fist il rois
un mariage/Que rois Ausens l’ot en plevie/Ki sire iert et rois de Servie 8.

1
Https://www.gutenberg.org/files/55332/53332-h/55332-h.htm și Andrei Pippidi, Documente privind locul
românilor în sud-estul Europei, Academia Română, 2018, pg. 23-24
2
Brill.com/view/book/9789004447639/BP000012.xml?rskey=iglk57&result=4
3
Zivkovic, Tibor, Portreti srpskih vladar: IX-XII vek, Beograd, 2997, pg. 119-124
4
Florin Curta, Southeastern Europe in the Middle Ages, 500-1200, Cambridge medieval textbooks, pg. 246,
idem, Imaginea vlahilor la cronicarii cruciadei a IV-a la http://journals.ub.uni-heidelberg.de (text cu Benjamin
de Tudela)
5
Constantin Porfirogenetul, De administrando imperii
6
Ebooks.unibuc.ro/istorie/ideologie/5.htm
7
http://www.makedonskatribuna.com/BROJ_24_SLAVO-BULGARE.pdf
Un anume Caloian așează o pisanie la ctitoria sa din vechea Serdica, în care vorbește așa despre
familia sa dinastică: Această preasfîntă biserică a Ierarhului lui Hristos preasfânt Nicolae și a sfântului
și cinstitului mucenic al lui Hristos Pantelimon a fost zidită pe cheltuiala grija și marea iubire a lui
Kaloian, sevastokrator neam al împăratului, nepot al Sf. Ștefan regale Serbiei 9.

Împăratul Constantin Asan al Bulgariei va scrie despre originea familiei Asăneștilor următoarele într-u
hrisov emis pentru Mănăstirea Sf. Gheorghe din Skopje: urmând lui Simeon Nemanja, părinte al
împărăției mele10.

Ioniță Caloian amintește în celebra sa scrisoare către papa Romei pe ilustrul său strămoș Petru și
Samuil11. Petru este nimeni altul decât Constantin Bodin, strămoș al Sf. Simeon Nemanja, iar Samuil
este tatăl lui Gavriil Radomir, socrul lui Ștefan Voislav, regale Diocleii amintit mai sus, strămoșul lui
Bodin.

Vukan, fiul mai mare al Sf. Simeon Nemanja, îi scrie papei Inocențiu al III-lea amintindu-I că neamul
său, al Sf. Simeon este un neam înrudit cu papi 12.

În legenda lui Roman și Vlahata se menționează că personae având sângele Romei vin din Diocleea în
Ungaria, sub protecția regelui Vladislav și a arhiepiscopului Sava, în care vedem un fiu al Sf. Ștefan
Dragutin, ce a urmărit preluarea tronului arpadian în epoca stingerii dinastiei arpadiene și a
emergenței angevinilor, și pe Sava al II-lea, ierarhul său contemporan. Acești sârbi și vlahi,
simbolizați de personajele Roman și VLahata, se vor fi așezat în regiunea Carașovei, numită Criș în
text, de unde vor fi emigrat apoi în Moldova trecând prin Maramureș 13.

În cronicile ce ni s-au păstrat despre originea Ungrovlahilor, ni se spune că un anume Negru Vodă,
care apare în acte referitoare la bărăția Câmpulungului ca fiind căsătorit cu o Ecaterina Arpad,
nimeni alta decît mama craiului Vladislav amintit în Gesta lui Roman și Vlahata, soția lui Ștefan
Dragutin, a coborât din Făgăraș. În maghiară, sintagma Fo Karaș, ce ar însemna izvorul(dinastic,
politic) din Caraș, același Caraș sau Carașovă numită în cronica lui Roman și Vlahata Criș, a putut fi
deformată în Făgăraș, așa cum în Negru Vodă vedem un domn al Maurovlahilor, iar în epoca Serbia și
părțile ei vestice din Bosnia se numeau Maurovlahia. Numele de familie din zona Carașovei, o
subzonă a banatului montan locuită de urmașii nobilimii din districtul Caraș, bilingva în sîrboslavă și în
valahă, cuprind o mare selecție dintre numele familiilor boierești ce există în Maramureș, Moldova
ori Ungrovlahia și Hațeg. Într-adevăr, o răspândire a valahilor, încă sîrbi, din Carașova în întregul
teritoriu actual ocupat la nordul Dunării, nu este exclusă. Carașova va fi fost o zonă de refugiu a
populației din Regatul Sremului, odată cu prăbușirea sa politică și transferul nucleelor sale de elite și
populație în Ungaria în contextual pretendenței nemanide la tronul arpadian, pretendența blocată de
angevini care vor fi catolicizat strămoșii carașovenilor, păstrîndu-I într-o izolare ce a favorizat
conservarea unui bilingvism și unei identități de sârbi ca vlahi ce va fi fost generalizată în întreg evul
mediu românesc nord dunărean.

8
Pierre Courroux, Philippe Mousket, Aubri de Troisfontaines et la date de composition de la Chronique rimee, p
419-434
9
Srdjan Pirivatric, The Boyana Church Portraits,
10
Srdjan Pirivatric, Jedna pretpostavka o poreklu bugarskog Tara Konstantin Asena Tih, Institutul de studii
bizantine Belgrad, 2009, XLVI
11
Curta, heidelberg
12
Hageneder, Maleczek, Strnad, 1979, pg. 324
13
Ioan Bogdan, Cronicile slavo române, Roman și Vlahata
În întreaga perioadă a statului sârb sud-dunărean, sârbii sunt numiți systematic, cu valoare de
sinonimie, vlahi, fenomen ce are continuitate până în sec. XIX în surse livrești și până în present,
popoarele nonortodoxe vecine sârbilor sud-dunăreni numindu-I exclusive cu termenul de vlah.

Mai există mențiuni ale sârbilor ca vlahi în epocă, dar toate pot fi structurate în trei categorii care ne
dezvăluie trei stări de existență ale acestei populații. Cea mai veche mențiune apare în tradiția
istorică despre Pavlimir, întemeietorul regatului Diocleii, poporul și dinastia căruia sunt numiți vlahi.
Apoi, în perioada de după căderea primei Bulgarii, vlahii sunt menționați întotdeauna în contextul
unei politici de mobilitate militară a armatei byzantine, vlahii fiind colonizați în zone de interes
militar. În toate sursele existente ce tratează originea lor, se întrevede că ei nu sunt decât grupuri de
populație având însărcinări militare, trimise din Diocleea, a ajuta la stabilizarea regiunii nordului
balcanic bizantin, în contextul căderii primei bulgarii și a atacurilor pecenege și cumane ce au
succedat. Apoi, urmează etapa structurării statale din Bulgaria, în care vlahii înșiși déjà
grăiesc,afirmând în toate izvoarele existente originea lor în Diocleea, și apartenența dinastiei Asan la
dinastia Nemanidă, la cultul dinastic nemanid, și a elitelor politice la poporul vlah, ce se va fi
structurat în Diocleea.

Ulterior, odată cu dislocarea structurii statale sîrbe a lui Ștefan Dragutin în Ungaria, toate elitele
politice ortodoxe ale Ungariei angevine vor reclama originea nemanidă, până tîrziu în sec. XVIII, iar
cultul dinastic nemanid va cunoaște aici o înflorire remarcabilă, dezvoltîndu-se o filosofie politică
sintetizată în centrarea Învățăturilor lui Neagoe Basarab în jurul conceptului de Vidovdan și a
continuării exclusive prin urmașii nemanizi nord-dunăreni a procesului ctitoricesc în marile mănăstiri
sârbe.

Cum va fi fost viața vlahilor, numiți și sârbi, în Diocleea înaintea apariției dinastiei Pavlimirilor, a căror
rădăcini se pierde într-o epocă de refugiere, de compresie a populației din Balcanii romanici nordici
din fața năvălirilor avaro-bulgare și apoi morave, în acea zonă, mărturie fiind transferul relicvelor în
zona Dalmației, salvate din orașele ce se constituiau în centrele genealogice ale Iliriei imperiale
romane, puncte în care s-au născut aproape toți împărații ce au domnit între Dioclețian, de la care
vine numele Diocleea, trecând prin Constantin și Justinian, și ajungând la Focas, ce este detronat de
succesorul său vorbitor de greacă.

Chiar în perioada emergenței dinastiei sârbovlahe din Trebinije, papa îi scrie lui Mutimir, prezumtiv
un nobil aflat sub autoritatea sau aparținând structurii lui Pavlimir, că preoții din Diocleea, rămași
fără dependență episcopală, acefali, trebuie să se supună noii dieceze a Panoniei, formată de
Metodie între slavii și bulgarii zonei Morave. Statutul de acefalie, menționat aici, concide cu absența
unor nume de episcopi pentru Dubrovnik în chiar perioada luată în calcul, și ne permite să ne facem
o idée despre viața religioasă a romanicilor balcanici ce deveneau vlahii sau sîrbii printr-un proces de
izolare atît față de păgînii moravobulgari de la nord și est, cît și de italia de la vest, într-o epocă în
care adriatica devine un teritoriu de operațiuni predilect al piraților arabi, ei asediind inclusive
Ragusa,

Izolați între Alpii Dinarici, și Marea Adriatică, acești oameni vor continua să își spună români, dar vor
fi numiți și vlahi, un termen în care vedem o resuscitare a vechiului nume de galileean pe care
iudeocreștinii, creștinii de origine evreiască care stau la începuturile bisericii, și-l dădeau, la fel cum în
cel de sîrb vedem un servus, un nazorinean, un ebionit, ebionit însemnând slujitor al Domnului, un alt
termen ce iudeocreștinii și-l dădeau în antichitate, conservat ca nume chiar și de islamicii arabi ce
astfel își vădesc potențialele origini sau direcții din care au fost influențați cel mai tare, musulman
însemnând tot supuși.

La Roma a existat permanent, în ciuda presiunii immense ariene din italia și a izolării cetății papale,
înconjurată de structure militare barbare ariene, o conștiință a problemei vlahilor ce tocmai se
cristalizau ca o entitate, a romanilor izolați între barbari pe malul celălalt al Adriaticei. Mozaicul ce
reprezintă o frumoasă Fecioară ținând în mână Sfânta Scriptură de la basilica Santa Sabina, în care
ecclesia ex circumcisione ca sintagma se alătură termenului Illyrica, într-un mod symbolic, ori în
reprezentarea în capela dedicată sfinților ilirodalmatici de la Catedrala din Laterano a Ierusalimului și
Betleemului, cetățile davidice și mesianice, ca flancând icoanele acestor sfinți ale căror reliclve parțial
papa vremii, el însuși iliric, a vrut să le salveze în caz că totuși bastionul romanic protovlah din Serbia
Diocleii va cădea.

Evident, există confuzii. Bizantinii au clar tendința de a asimila ținutul Hum, inima DIocleii și zona de
origine a dinastiei lui Pavlimir, cu Haemus-ul, deși formele numelui trădează realitatea. Dislocările
militare ale unor grupuri războinice din Diocleea, trimise de regii de acolo sub comanda unor rude
apropiate ale lor sau uneori chiar a lor directă pentru a se implica în conflictele dintre bulgari și
bizantini de partea ambelor părți în funcție de oportunitățile politice, creează imaginea în mintea
bizantinilor a unui nomadism al acestor sârbi vlahi, ce par a se extinde din Diocleea lor peste tot unde
există munți de apărat în Balcani. În fapt, era o mișcare circulară, în funcție de necesitățile militare, în
care o generație odată ce își încheia serviciul se întorcea în Diocleea, ca apoi generația tânără să o
substituie, similară și descinzând direct din slujirea legiunilor romane în Iliria epocii de glorie a
imperiului. Astfel, în zona Greciei, ori a Bulgariei dunărene, avem mai multe căpetenii ale vlahilor
sârbi din Diocleea ce sunt dislocate, își realizează misiune și se întorc în Diocleea, fiind succedate de
alte grupuri, conduse de alte căpetenii, din alte generații, totul fiind coordonat de regii Diocleii în
colaborare cu structurile militare byzantine regionale.

În acest timp, regalitatea Diocleii, deși descendentă din familia ce va fi avut preeminența ca abilitate
organizatorică și de conducere în procesul de fixare a refugiaților din întregii Balcani romanici în sec.
VII în zona Diocleea-Hum, într-o perioadă în care organizarea va fi arătat ca aceea a romanicilor
refugiați din calea lombarzilor la Veneția, cunoaște o consolidare în idea impunerii unei succesiuni
dinastice din tată în fiu, influențată în mod cert de modelul Carolingian, ce reverbera prin Roma până
aici. În parallel cu fixarea dinastiilor de origine moravă ori bulgară în zonă, Diocleea se ca construe ca
popor și își va dezvolta o limbă unică, limba veche vlahă, vorbită în bilingvism cu o limbă slavă tot
vorbită de acești vlahi, ce se numesc și sîrbi, așa cum se conservă până azi în Carașova ori văile
Moravei sârbe și a Timocului sârb de locuitorii sârbi de acolo, dar și de către sârbii numiți
istroromâni, împinși din același Hum amintit mai sus la granița italiei și pe insula Veglia, așa cum tot
de aici valuri de migranți vor ajunge în Meglen unde fuzionând cu diocleeni vlahi dislocați în interes
bizantin acolo vor forma meglenoromânii de conștiință sârbă până azi, purtători ai cultului dinastic
nemanid prin baladele folclorului lor și prin icoanele bisericilor lor.

Regiunea va rămâne legată de Roma, și din pricina conexiunii cu Roma, va colabora cu Bizanțul, astfel
încât momentul lui Constantin Bodin este gestionat foarte bine de Diocleea, care se mulțumește cu
recunoașterea dreptului dinastic al dinastiei nemanide la tronul bulgar, drept ce va fi folosit de
nemanizii ce vor fi cunoscuți ca asănești, care în pisanii își vor define dreptul și ancestralitatea ca
nemanidă, beneficiind și de prezența directă a Sf Sava, marele reorganizator al creștinismului
românesc, care se va îngropa între asănești.

De abia în epoca influenței cruciadelor, când ideea de renovatio, de renaștere va dobândi

preeminență, Ștefan Nemanja va reclama papei refondarea împărăției Diocleei, numindu-o conform
scrierilor hagiografice lăsate nouă de fii săi, veche împărăție. Urmat sincron de asănești, care
revendică restaurarea unei împărății romane, folosindu-se de artificial juridic al ascendenței
nemanizilor din țarii bulgari doar pentru a li se recunoaște un teritoriu cît mai vast, pe care ei ca sârbi
vlahi ce își aveau sălașul în Hum-ul Diocleii, baștina lui Beli Pavlimir, nu vor reuși să îl colonizeze
integral niciodată.

După Nemanja, urmașii săi vor deveni purtătorii unui cult dinastic harismatic excepțional, atestat de
grecul honiates care vorbind despre revoluția nemanidă afirmă că vlahii fac profeție despre
conducătorii lor, că vor stăpâni cât mai multe țări și cetăți, lăsând conducători din neamul lor 14. În
timp ce Bulgaria va intra sub influența asiatică tătară, zonele sale vestice, centre ale colonizării
sârbovlahe asănești nemanide vor fi unificate cu regatul sârb, care se va extinde și în sud,
consolidând așezările vlahilor din Servia Thesaliei, confirmând interesul regilor sârb pentru
recuperarea și segmentului sârb ce va devein aromânimea, Dușan lăsându-și aici fratele, din care
frate se va naște o nouă ramură nemanidă, ce se va disipa între vlahii din zona Meteorelor construite
acum, Sf Ioasaf Nemanja de la Meteora, fiind cunoscut cu prințul vlah până azi între aromânii locului.

În nordul Dunării, vlahii migrați cu fratele mai mare al Sf. Ștefan Milutin, Ștefan Dragutin, se vor
cristaliza în două principate, Ungrovlahia și Moldova, care vor păstra dinastii derivate prima din
Dragutin, a doua se pare din Milutin, printr-un anume Ștefan Constantin refugiat în Ungaria, la care
se vor adăuga un Dragoș, rudă al lui MIlutin și un Bogdan, urmaș al acelui Vukan ce spunea că are
sângele vechilor papi în scrisoare către Inocențiu al III-lea. Urmașii lui Dragutin se vor împărți între o
dinastie Drăculească, păstrătoare a unui spirit cavaleresc influențat de modelul apusean, și Basarabi
ori Dănești, ce adoptă un nume ce se găsește și la un boier sîrb îngropat în Tîrnovo-ul asăneștilor
nemanizi lîngă Sf. Sava, în biserica necropolă Sf 40 de Mucenici. Dintre cei din urmă, Neagoe Basarab
va duce cultul nemanid la perfecțiune, reprezentînd genealogii complete ale dinastiei nemanide
începînd cu Sf Simeon și continuînd cu Dragutin și cu urmașii săi Munteni și sfîrșind cu el, cu Neagoe,
și cu rudele sale, boierii Craiovești.

Între timp, resturile nobilimii venite în valul Dragutin, ce se va așeza în Hațeg, Făgăraș ori Maramureș
se va maghiariza sau se va răzeși(ruraliza), fenomen sincron și în țările extracarpatice, în timp ce
bănățenii vor ajunge sub dominație otomană, păstrîndu-și însă cel mai bine în zona carașova
caracteristicile sociale etnografice și lingvistice, păstrînd balade străvechi în care țarii nemanizi sunt
lăudați în continuitate cu Vidovdanul, cu Mara Brankovic, cu Marko Kraljevic ori cu Neagoe Basarab
ori Ștefan cel Mare. Ramurile contopite cu nobilimea maghiară se vor menține în eșalonul I al
aristocrației maghiare până astăzi, fiind singura parte a nobilimii date de acel bătrîn Hum al lui Beli
Pavlimir care va păstra un statut similar cu statutul nobililor ce au rămas parte ai comunității
republicii sărbe din Dubrovnik. De abia Napoleon le va amenința statutul amîndurora, ca Marele
Război sa îl anuleze.

După cucerirea otomană, zonele sîrbovlahe din Moravia sîrbă ori din ce mai rămăsese din Bulgaria
nemanidă asănească vor fi colonizate cu slavi macedoneni ori turci, turcii avînd până azi majoritatea
14
Curta op cit
în munții BUlgariei în zona de la est de Sofia, pe linia munților Balcani, până la Mare. În Serbia,
otomanii vor coloniza croați dinspre hotarul vestic al Bosniei, convertiți la islam, care vor disloca
populația veche în inima istorică a statului nemanid, Rașka, care devine sangeacul ce va duce la
căderea vechiului bilingvism slavovlah al zonei, cu o limbă numită de un sârb vlah din actualul
Muntenegru într-un dialog păstrat de Paul de Alep, bosniatsi, bosniaca. Alti sirbi vor fi impinsi de
albanezi ce se vor extinde atat inspre muntenegru, cat si inspre zona Pind-Meteora ori Kosovo Nish,
iar o populatie din aceste areale, ortodoxa, purtatoare a numelui vlah, dar pierzand limba de lexic
latin déjà, va fi colonizata in Austria, devenind vlahii sirbi ai frontierei ce vor primi Statuta
Valachorum de la IMparatul Leopold si vor salva ortodoxia in intreaga Ungarie de trecerea la
uniatismul fortat de iezuiti, formand patriarhia de Karlowitz si fuzionand in Banat cu sirbii vlahi
colonizati dinspre Oltenia, dar ramanand izolati de Carasoveni, care inca aminteau in sec. XIX ca
stramosii lor, sirbi vlahi, au venit din Vechea Serbie, numita Staroserbia sau Stari Vlah, pentru ca
statul romanesc modern sa ii forteze sa invete dupa manuale croate ca nu cunosc din pricina
catolicismului lor alfabetul chirilic al manualelor sarbe, si dandu-I prada celor mai mari dusmani
naturali ai lor, croatii urmasi ai moravo-avarilor medievali de care Diocleea s-a ferit atata.

In nordul Dunarii, dupa o ultima incercare de a mentine unitatea veche sarbovlaha de catre
Gheorghe Brankovic, déjà zadarnicita de schimbarile lingvistice ce aveau loc in ciuda incercarii sale de
a scrie bilingv, un Nicolae Stoica de Hateg déjà se intreba de ce oare sirbii veniti din IMperiul ottoman
le spun austriecilor ca sunt vlahi, dar nu se mai pot intelege cu niste hategani déjà Greco-catolicizati,
numai rudele lor calvine pastrand originea sarba a vlahilor hunedoreni in memorie, despre care insa
scriau si conversau dejqa in maghiara, laudand faptele corvinilor ori ale altor familii ilustre de acolo.
In paralel, trei sferturi din Maramures si intreaga Bucovina se vor ucrainiza, numai numele de familie
si sangele ce vine dimpreuna cu ele mai aratand originea nobila a razesilor de pe Ceremus ori de pe
Prutul si Nistrul si SIretul superior.

În întreaga zonă a Moravei sârbe și a Sofiei din Bulgaria, oamenii întrebați într-un studio ce înseamnă
torlak, termenul pe care ei și-l dau, au mai putut răspunde, doar acum un an, că ei sunt vlahi, iar
întrebați dacă fiind vlahi sunt bulgari au răspuns nu suntem bulgari, suntem sîrbi. Unii dintre ei au
folosit, lucru excepțional, termenul rumîn ca sinonim pentru sîrb, precizînd aceasta, și au invocate
regi sfinți sîrb, pe Cneazul Lazăr sau pe Simeon Nemanja ori Ștefan Dușan. Sinonimia vlah sîrb încă
există. Acești oameni azi nu vorbesc nici sîrba slavă literară, nici româna literară, ci doar bulgara. 15

Constiinta nationala moderna se va face in intreaga zona in functie de realitatile lingvistice astfel ca
astazi frontierele de stat si de identitate modern nu mai coincid deloc cu situatia genealogic ace o
avem pe teren.
15
https://scindeks-clanci.ceon.rs/data/pdf/0554-1956/2019/0554-19561944001K.pdf citate

У ранијих времена преминýла. Кад је бил може кнез Лазар, или после по њега
цар Душан, Стеван Немања Не знаш где живе такви људи који кажу да су
Торлáци?ВО-1 - Па ваљда су... нису [ли] то Влаýце, Румуни

Ишлú су тамо преко по Бугарску, ишлú некад у печалóвину [печал-бу], чак у

Румунију су ишлú. ДК - Аха, да? Пак-1 - Па каже: „Сиђу туа преко Стару
плáнину, па сиђу на Дунав, па преко Дунав у Руму-нију“. Не, ми смо Срби, не
мож’ да будемо друго