Istoria cuvintelor

Scuzati unele cuvinte care vor fi postate aici, dar multi nu stiu de unde "vin" ele...doar stiu sa
le pronunte in toate felurile.
Sursa DEX

1. PÚLÃ, púle, s.f. (Vulgar) Penis. (meglenorom., macedorom. pulã; < lat. pulla, fem. de la
pullus (= pui); pentru semantism, cf. jargonul madrilen polla (= puicã ºi penis), it. uccello (=
pasãre ºi penis), bg. patka (= raþã ºi penis), rus. potka (= pasãre ºi penis), rus. petuch (=
cocoº ºi penis) etc.; derivarea din lat. pūbes, prin interm. unei forme *pūbŭla este improbabilã;
derivarea din lat. pupula este fantezistã) [ºi DMLR]

2.Pízdã (pízde), s.f. – Organul genital femeiesc. – Mr. chizdã. Sl., cf. bg. dialectal, slov.,
ceh., pol. p***a, sb. pi¾da, rus. pizdá (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 260; Vasmer, II,
355). – Der. pizdi, vb. (a o încurca, a o pãþi).

3.MÚIE s.f. (Arg.; folosit adesea art. ºi mai ales în expresii) Gurã, fleancã. (din þig. mui (Graur,
Juilland))
múie s.f. (reg. argotic) gurã; (în expr.) a duce cu muia = a amãgi, a înºela, a duce cu vorba.
MUIÁ, moi, vb. I. 1. Tranz. A introduce un obiect într-un lichid, a îmbiba cu lichid; a înmuia. ♦
Spec. A bãga rufele în apã cu sodã sau cu sãpun ºi a le þine câtva timp înainte de a le spãla. ♦
A întinge cu pâine sau cu mãmãligã în sos, în grãsime etc. 2. Tranz. A uda, a stropi. ♦ A scãlda.
3. Tranz. ºi refl. A face sã devinã sau a deveni mai moale, mai puþin consistent, mai puþin
þeapãn. ♢ Expr. (Tranz.) A muia oasele (sau ciolanele) cuiva = a bate foarte tare pe cineva. 4.
Refl. A-ºi pierde puterile, a slãbi, a se moleºi. ♦ (Despre ger) A scãdea în intensitate, a deveni
mai puþin aspru. 5. Tranz. ºi refl. Fig. A (se) potoli, a (se) calma, a (se) liniºti. ♦ A (se) îmblânzi,
a (se) înduioºa; a (se) îndupleca. 6. Tranz. ºi refl. (Fon.) A (se) palataliza. – Din moale. Cf. fr. m
o u i l l e r.

4. CUR, cururi, s.n. (Pop.) ªezut, popou. – Lat. culus. cur (cúruri), s.n. – 1. ªezut, fund. – 2.
Anus. – 3. Buci. – 4. Fund, parte posterioarã sau inferioarã a unor obiecte. – Mr., megl., istr. cur.
Lat. cūlus (Puºcariu 453; Candrea-Dens., 450; REW 2984; DAR); cf., it. sp. culo, prov., fr., cat.
cul, port. cú. – Der. curar, s.n. (opritoare la ham); curos (var. cureº), adj. (cu fundul mare);
curimãnos, adj. (cu bucile mari).

5. PROST, PROÁSTÃ, proºti, proaste, adj., s.m.ºi f. 1. Adj., s.m. ºi f. (Om) lipsit de
inteligenþã, fãrã judecatã, fãrã minte; nãtãrãu, nerod, tont, prostãnac. ♢ Expr. Un prost ºi
jumãtate = foarte prost. A face pe prostul = a simula prostia. ♦ (Om) care se încrede uºor; (om)
naiv, credul. ♢ Expr. A-ºi gãsi prostul = a-ºi gãsi omul pe care sã-l poatã înºela uºor, pe care
sã-l poatã duce de nas. 2. Adj., s.m. ºi f. (Înv. ºi pop.) (Persoanã) fãrã ºtiinþã de carte; (om)
neînvãþat, ignorant. ♦ (Om) lipsit de rafinament; (om) simplu, neevoluat. 3. Adj. De condiþie
socialã modestã, din popor, de jos, de rând. ♢ (În trecut) Soldat prost = ostaº fãrã grad; soldat.
4. Adj. Obiºnuit, comun. ♦ De calitate inferioarã, lipsit de valoare. 5. Adj. (Adesea adverbial)
Care nu este aºa cum trebuie (din punct de vedere calitativ, funcþional etc.); necorespunzãtor,
nesatisfãcãtor. ♦ (Adverbial; în legãturã cu verbul „a vorbi”) Stricat, incorect. ♦ (Despre situaþii,
ºtiri, întâmplãri etc.) Neplãcut, nefavorabil, nenorocit. ♦ (Despre vreme) Nefavorabil, rãu. ♦
Nepriceput, nepregãtit, neîndemânatic într-o meserie, într-o profesiune etc. 6. Adj. Dãunãtor;
neprielnic. ♢ Expr. Glumã proastã (sau de prost gust) = glumã fãrã haz, care supãrã, jigneºte.
Vorbã proastã = vorbã îndrãzneaþã sau injurioasã; p. ext. ceartã. – Din sl. prostŭ.

6. IDIÓT, -OÁTÃ, idioþi, -oate, adj., s.m. ºi f. 1. Adj., s.m. ºi f. (Persoanã) care suferã de
idioþie; tâmpit, cretin, imbecil. 2. Adj. (Despre manifestãri ale fiinþelor) Care manifestã, care
exprimã, care denotã nerozie, stupiditate etc. [Pr.: -di-ot] – Din fr. idiot.

7. IMBECÍL, -Ã, imbecili, -e, adj., s.m. ºi f. (Adesea prin exagerare) 1. Adj., s.m. ºi f.
(Persoanã) cu capacitãþi mintale foarte reduse; neghiob, tâmpit. 2. Adj. Care trãdeazã,
demonstreazã imbecilitate (1). – Din fr. imbécile, lat. imbecillus.

8. RETARDÁT, -Ã adj. (ºi s.m.f.) (Franþuzism) Rãmas în urmã; nedezvoltat din punctul de
vedere al intelectului; întârziat mintal; înapoiat; retardatar. [< retarda].
9. SÚGE, sug, vb. III. Tranz. 1. A trage cu gura sau cu botul laptele din sân, din þâþã. ♢ Expr.
A suge (ceva) o datã (sau împreunã) cu laptele mamei = a dobândi o deprindere din cea mai
fragedã copilãrie. A-ºi suge de sub unghii = A fi foarte zgârcit. ♦ A sorbi un lichid, un suc etc.
Albina suge nectarul florilor. ♦ A dizolva ceva încet în gurã ºi a mânca; a topi ceva puþin câte
putin. Suge o bomboanã. ♦ A trage în piept, a aspira. ♢ Intranz. A suge din þigarã. 2. (Depr.) A
goli conþinutul unui vas; a bea. ♦ (Fam.) A fi beþiv. 3. (Despre un corp poros) A absorbi lichide.
4. Fig. A stoarce de avere, de putere, de vlagã; a secãtui, a slei. ♢ Expr. A suge (pe cineva)
pânã la mãduvã = a-i lua (cuiva) tot ce are, a-l sãrãci. A suge sângele cuiva (sau din cineva) =
a exploata, a asupri, a chinui pe cineva. ♦ Refl. (Despre fiinþe) A fi tras la faþã, a slãbi. [Perf. s.
supsei, part. supt] – Lat. sugere.

10. FÚTE, fut, vb. III. Tranz. (Vulg.) A realiza actul sexual un bãrbat cu o femeie. ♢ (În forma
futu- + pron. pers. neacc. în dativ, cu variantele eufemistice ắtu-, tu-) Formulã de imprecaþie
(fútu-þi mama ta, fútu-i mama lui, etc.). (din lat. futuĕre; cf. fr. foutre, sp. joder, it. fottere, cat.
fotre)
fúte (futút, futút), vb. – A copula. – Mr. futire, megl. fut. Lat. fut(u)re (Puºcariu 692; Candrea-
Dens., 707; REW 3622), cf. it. fottere, prov., cat. fotre, fr. foutre, sp. hoder, port. foder. – Der.
futai, s.n. (Arg., copulaþie, coit); futevînt, s.m. (codobaturã; leneº, trîndav), cf. it. fottivento
„”nume dat mai multor pãsãri, ca Caprimulgus europaeus, Hydrochelidon nigra, etc.„ (G. R.
Riegler, Miscellanea Schuchardt, 8, explicã acest nume prin credinþa popularã cã anumite
fiinþe se reproduc fãrã coit; ipotezã greu de aplicat pentru pãsãri).