5.10.

2009

Introducere

Etnografie=cultura si civilizatia populara

=antropologie culturala

Abordari etnografice.Notiuni generale si paradima interdisciplinalitatii

Conceptul de etn ografie poate fi usor sintetizat pornind de la semantica cuvintelor etnos (=popor) si
grafos (=descriere).Coroborate, cele 2 asuma o sintagma de larga cuprindere si anume descrierea
popoarelor, care integreaza la modul total si sugestiv intregul complex de repere identitare ce
individualizeaza o comunitate traditionala in raport cu toate celelalte. Ca stiinta propriu zisa, etnografia
se cristalizeaza in sec XIX, odata cu aparitia indeosebi in Europa Occidentala (Marea Britanie, Franta,
Germania) a primelor societati de etnografie.Preocupari pt o atare disciplina sau pt sfera si mai larga a
antropologiei culturale, se identifica ca fiind unele bine orientate geografic (V,NV->S,SE), respectiv
geopolitic.Astfel, dincolo de un interes cinstit pt cunoastere, apar vadit pt investigatori ratiunile
pragmatice (administrative,ec,politice), reclamate pe fondul capacitatii de viguroase puteri colonialiste.
Primele obs de gen devanseaza cu mult epoca moderna, avansandu-si radacinile in antichitatea
timpurie, cand inteleptii timpului, reprezentanti ai unor culturi si civilizatii superioare, aveau preocupari
constante si consistente undeva la granita dintre filosofie si necesitatea de a cunoaste viata in toate
dimensiunile ei, adica conditii de trai, mentalitati, activitati practice, obiceiuri, deprinderi, credinte,
superstitii, ritualuri, gastronomie, vestimentatie, modele de organizare a habitatelor.Toate acestea
developau in final tipare de viata, respectiv modele comportamentale sau caractere antropologice
puternic amprentate etnic si unde intervenea decisiv ca factor de diferentiere, mediul geografic,
impropiat ca mediu fizic si social totodata.

Marile calatorii ale Evului Mediu amplifica fara precedent procesul de aculturatie, fapt ce va impune ca
esentiala cunoasterea antropologica, propulsand-o intr-o stiinta a supravietuirii si a evolutiei. Procesul se
accentueaza in Epoca Luminilor (=Renasterea), cand interesul universal se focalizeaza pe om, pe
comunitate, pe interesul in raport cu individul, traditiile virand evident spre o personalizare culturala si
mentala. Se vehiculeaza mult, cu profile comportamentale, cu relatiile individ-spatiu geografic, implicit
cu determinismul responsabil de individualizarea particularitatilor antropologice, sociale, economice si
psihologice ale gruparilor etnice. Ca pe acest fond se roduce o manipulare a comunitatilor este un
proces cat se poate de real, rezultatele putand fi deopotriva creatoare (de valorizare a socialului) sau
dimpotriva distructive, adica de anihilare a unor cutume, traditii, tipare ancestrale de gandire etc. ,aflate
in evidenta opozitie cu asteptarile mercantile impuse de ierarhii politice,ec, religioase, autoimpuse.
Aceasta deschidere spre social, indif de motivatii, se realiz sub rap etnografic atat printr-o enclavizare
puternic autarhica pe grupuri etnice, cat si pt o fluidizare a anumitor dimensiuni antropologice, det fie
din cauze economice, fie din instincte de snobism exotic, sau mai grav, de stari de exploatare fondate pe
criteriul smintit al rasismului.

19.10.2009

In primele decenii ale sec XX, efervescenta activitatilor din acest domeniu ( vezi interesul etnografilor
francezi pt gruparile entice din Africa de N si Sahariana) de tap unor redutabile centre, teorii sis coli de
etnografie, realitati ce confera sferei investigate caracterul de stiinta propriu-zisa. Cat priveste contactul
cu alte domenii ale cunoasterii, etnografia s-a dezv in inter-relatie sau in cadrul unor stiinte bine definite
ca obiect si metodologie, precum : geografia, filologia, istoria, arheologia, sociologia, antropologia,
economia etc. Bunaoara, arheologia si istoria releva clar competente de studiu asupra culturilor si
civilizatiilor traditionale, punand in evidenta decupaje fidele in raport cu marea diversitate etnica a
popoarelor si solutionand prin interm structurilor social-organizatorice, complexe de repere identitare.
Mai mult, aceste emblem depistate in filonul individualitatilor entice aduc la zi trasaturi ce ataseaza
valori etice vii, indispensabile progradarii actuale a societatii in toate dimensiunile dezvoltate de aceasta.
Din aceasta cooperare interdisciplinara se nasc o suma de curente si teorii care promoveaza o serie de
termeni mai mult sau mai putini sinonimi cu acceptiunea si valorile particulare etnografiei. In acest sens,
cele mai vehiculate concepte sunt cele de: etnologie, antropologie sociala, antropologie cultural,
geografie culturala, cultura si civilizatie popular traditional, cultura rurala etc. In opinia noastra, aceste
sintagme invocate chiar pe fondul unor tipare specific de cercetare sunt doar nuante sensibile
promovate de scoli diferite (vezi scoala anglo-saxona, scoala rusa, scoala franceza, scoala germana), de
sfere regionale de influenta politica, implicit de personalitatea cercetatorilor implicati. Pastrandu-ne in
acest context al coeziunii de continut stiintific, retinem si optiunea redutabilului cercetator francez
Claude Levi Strauss, care afirma la mijlocul sec XX ca etnografia, etnologia si antropologia se constituie in
dimensiuni ale unei stiinte unice, in cadrul careia se afla in pozitie centrala individul sau comunitatea
(etnia). Avem asadar de-a face cu un sistem stiintific holarhic, coerent si rational integrat in sfera larga a
antropologiei si unde metode de cercetare descriptive si de sinteza se ajusteaza intr-o
complementaritate eficienta. Esential este ca investigatia etnografica a realitatii contemporane, alaturi
de cea sociologica, scoate in evidenta ce anume s-a insusit, transmis si a devenit actual in cultura
traditional, apoi de ce a avut loc acest proces, cum anume, in ce forme si pe ce cai se reflecta in
aspectele culturii populare legatura dintre traditie si innoire dintre geografia comportamentala
traditional sau cutumiara si cea moderna, respective postmoderna. Retinem apoi revendicarea culturii
drept o creatie spirituala ancestrala si deopotriva in evolutie a societatii materializata in ceea ce asumam
ca patrimoniu de civilizatie traditional sau rurala. In raport cu aceasta perceptie, I. Vladutiu vine cu o obs
pertinenta, folosind termenul de cultura populara intr-un sens mult mai flexibil, intelegand pe langa
fenomenul culturii populare de straveche traditie si fenomenele care s-au cristalizat in per tot mai
apropiate de contemporaneitate. Mai mult, intervenim si subliniem ca pe un act de favorabilitate si de
perpetuare activa a valorilor traditionale autentice, procesul de transfer pe cai dintre cele mai diverse a
produsului etnografic (fie el apartinand civilizatiei lemnului, lutului, textila, arhitecturale, gastronomice,
pastorale etc) dinspre campul rural spre zonele citadine, rafinate prin cultura, enitiste dar si spre urban-
sofisticat, adesea pseudo-instruit dar cladit pe un puternic cheag financiar. Asadar, punctul forte ce se
demarca este faptul ca traditia, privita in angrenajul unui proces de prefaceri, este inzestrata cu atributul
dinamicii si al adaptabilitatii. Ea nu este niciodata prinsa sau abandonata in capcana unui anumit timp si
a unui anumit spatiu. Cat priveste o propunere valabila de a defini etnografia, putem opina pt o stiinta
care are drept obiectiv de studiu studiul culturii si civilizatiilor popoarelor, si/sau al gruparilor etnice,
manifestat prin modele de viata traditionale, cu accent pe trasaturi identitare constant (obarsii,
respective cai de evolutie). Cunoasterea obiectiva a produsului etnografic, indifferent de sfera
taxonomica careia ii apartine, se poate realiza numai in raport cu un system conex de stiinte. Este
singura cale care poate developa faptul etnografic la modul integru, viu, dinamic si in totalitatea
dimensiunilor si nuantelor dezvoltate. In acest context, interrelatii de sustinere si complementaritate
identificam :

 paleontologia, care isi fundamenteaza cunoasterea pe fundul resrselor arheologice si/sau

marturii de viata spiritual, implicit materiala a populatiilor aflate pe trepte incipiente de
dezvoltare.

 Etnografia istorica, bazata pe izvoare istorice scrise

 Geografia etnica si cartografia, preocupate de pb repartitiei in spatiu a popoarelor, cu pb de
geografie comportamentala sau mentala, cu stadiul de evolutie atins de comunitatile sociale,
respectiv cu pb cartografierii grupurilor entice.

 Antropologia etnica, fondata pe relatii, fenomene si procese nascute la interfata dintre

etnografie si antropologie.

 Folcloristica, dimensiune stiintifica de sinteza intre istoria literaturii, filosofie, muzica si

etnografie, sondeaza profunzimi mentale autentice, mistice, eliberate de prejudecati etice,
precum si zone de o profunda plasticitate orala, implicit de estetica a manifestarilor si/sau a
produsului istoric.

 Lingvistica

 Etnologia sociala si religioasa, fundamentata pe sociologie ca stiinta bine conturata si pe ceea ce

m putea asuma ca geografie si istorie a religiilor, discipline cu impact identitar etnografic decisiv

 Memorie si istorie orala

 Ecologie