Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ABITÍR adv. (Fam. și pop.; numai la comparativ) Mai mult, mai bine, mai tare (decât...).
– Cf. tc. beter „mai rău”.
ABRÚPT, -Ă, abrupți, -te, adj., s.n. 1. Adj., s.n. (Porțiune de teren) cu pantă foarte
înclinată. 2. Adj. Fig. (Despre stil) Fără legătură, inegal. 3. (Despre un organ) Târâtor,
repent. – Din fr. abrupt, lat. abruptus.
ANTAGONIZÁ vb. tr., refl. a da un caracter antagonic, a deveni antagonic. (< engl.
antagonize)
1
BABALẤC, babalâci, s. m. 1. (Fam. și depr.) Om bătrân și neputincios; om îmbătrânit
înainte de vreme. 2. Stâlp gros de lemn care străbate ca o axă verticală centrul morii de
vânt pentru ca moara să poată fi învârtită în bătaia vântului. – Din tc. babalic.
BOSCORODÍ, boscorodesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi (singur) spunând vorbe
neînțelese. 2. Tranz. A face cuiva întruna observații; a mustra mereu pe cineva. 3. Tranz.
(Pop.) A descânta, a vrăji. – Cf. ucr. božkorodity.
CALIGRÁF, -Ă, caligrafi, -e, s. m. și f. Persoană care are scrisul frumos. ♦ Persoană
care se ocupă cu copierea artistică de cărți și manuscrise (mai ales înainte de răspândirea
tiparului). – Din fr. calligraphe.
2
CARACTERIÁL, -Ă, caracteriali, -e, adj. (Livr.) Referitor la caracter, al caracterului.
[Pr.: -ri-al] – Din fr. caractériel.
CAROTIDIÁN ~ă (~i, ~e): Canal ~ canal în osul tâmplelor prin care trece carotida. [Sil.
-di-an] /<fr. Carotidien
CAVALCÁDĂ, cavalcade, s. f. Plimbare călare făcută în grup; goană, alergare (cu cai).
♦ Grup de persoane care fac împreună o plimbare călare. – Din fr. cavalcade (< it.).
CHERCHELÍ, cherchelesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se îmbăta (ușor); a se ameți. – Et.
nec.
DAMBLAGÍ, damblagesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Pop.) A paraliza. ♦ Refl. A se afla
într-o situație sanitară precară. – Din damblagiu (derivat regresiv).
DEMAGÓGIC, -Ă, demagogici, -ce, adj. Propriu demagogilor sau demagogiei, privitor
la demagogi sau la demagogie; în spiritul demagogiei. – Din fr. démagogique.
3
DEMATERIALIZÁRE s.f. Faptul de a (se) dematerializa. ♦ (În fizica nucleară)
Anihilare a particulelor materiale și apariție corelativă de energie. [Pron. -ri-a-. / <
dematerializa].
EFEMINÁT, -Ă, efeminați, -te, adj. (Rar) Cu aspect sau caracter feminin, delicat; p. ext.
molatic, moleșit. ♦ Iubitor de plăceri. – Din fr. efféminé, lat. effeminatus.
EPICURIÁN, -Ă, epicurieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de epicurism, care
aderă la epicurism; epicureic, epicureu. 2. S. m. și f. Adept al epicurismului; epicureu. ♦
(Fam.) Persoană care caută plăcerile alese, rafinate, spirituale; (depr.) persoană înclinată
spre plăceri. [Pr.: -ri-an] – Din fr. épicurien.
EPURATÍV, -Ă, epurativi, -e, adj. Capabil să curețe; purificator. – Din fr. épuratif.
EȘAFODÁ vb. I. tr. (Rar) A ridica, a construi (o schelă, un eșafodaj). [< fr. échafauder].
EXHIBÍȚIE, exhibiții, s. f. Faptul de a arăta ceva în public (în mod ostentativ), etalare,
expunere ostentativă. ♦ (La pl.) Jonglerii, scamatorii (la circ). [Var.: exhibițiúne s. f.] –
Din fr. exhibition, lat. exhibitio, -onis.
FANFARÓN, -OÁNĂ, fanfaroni, -oane, s. m. și f., adj. (Persoană) care se laudă pentru
calități închipuite, care face caz de meritele acțiunilor sale; lăudăros. – Din fr. fanfaron.
FANTASMAGÓRIC, -Ă, fantasmagorici, -ce, adj. Care are aspectul unei fantasmagorii,
care aparține fantasmagoriei; ireal, fantastic. – Din fr. fantasmagorique.
4
FATIGABILITÁTE s. f. 1. (tendință spre) oboseală. 2. (psih.) caracteristică a
individului privind gradul de rezistență la oboseală. (< fr. fatigabilité)
FÉRCHEȘ, -Ă, fercheși, -e, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care are un aspect
îngrijit; care se îmbracă cu grijă, elegant; gătit, dichisit. – Et. nec.
GENUÍN ~ă (~i, ~e) livr. Care nu este denaturat; natural; curat; pur; veritabil. /<fr.
génuine, lat. Genuinus
5
GHIONGIONELEs. f. pl. – Fasoane, mofturi. tc. güna-gün „de orice fel” (DAR). Sec.
XIX, înv. – Der. ghionghioni, vb. refl. (a se fandosi, a face nazuri).
GREÁBĂN, grebene (grebeni), s. n. (m.) Regiune a corpului unor animale (mari) situată
între gât și spinare. ♦ P. anal. Coamă a unui munte. – Din sl. grebeni „pieptene”.
HAPSẤN, -Ă, hapsâni, -e, adj. (Adesea substantivat) 1. Rău la inimă, hain, câinos. 2.
Lacom (de bani, de mâncare etc.); avid, rapace. [Var.: hapsín, -ă adj.] – Cf. magh.
habzsi.
HARBÚZ, harbuji, s. m. (Reg.) Pepene verde. [Var.: arbúz s. m.] – Din ucr. harbuz.
HĂMESÍ, hămesesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A flămânzi peste măsură, a fi lihnit de
foame. – Cf. alb. hamïs.
6
IABANGIU (iabangíi), s. m. – Străin, venetic. Tc. yabanci (Șeineanu, II, 218). Sec.
XIX, înv.
IDOLATRIZÁ, idolatrizez, vb. I. Tranz. A slăvi pe cineva sau ceva ca pe un idol, a iubi
cu pasiune; a adora; a iubi în mod exagerat. – Idolatru + suf. -iza (după fr. idolâtrer).
IMACULÁT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre obiecte de culoare albă) Care este de o albeață
perfectă; care nu are nici o urmă de atingere; fără nici o pată. 2) fig. (despre persoane)
Care este foarte curat sufletește; plin de candoare; fără nici un păcat; cast; pur. /<fr.
immaculé, lat. Immaculatus
INFATIGÁBIL, -Ă, infatigabili, -e, adj. (Livr.) Neobosit, zelos. – Din fr. infatigable.
JÁPIȚĂ, japițe, s. f. Bucată de lemn sau de fier îndoit, așezat deasupra proțapului și
formând scobitura în care se prinde jugul. – Bg. žabica „broscuță”.
7
A JERTFÍ ~ésc tranz. 1) înv. (ființe) A ucide după un anumit ritual ca dar pentru zei; a
sacrifica. 2) A ceda benevol având conștiința unei privațiuni. 3) rar A lipsi de viață
premeditat; a omorî; a ucide. /Din jertfă
JERPELÍT, -Ă, jerpeliți, -te, adj. (Despre îmbrăcăminte, cărți etc.) Învechit și rupt2,
uzat; degradat, zdrențuit, jigărit. ♦ (Despre oameni) Zdrențăros. – V. jerpeli.
JUBILIÁR, -Ă, jubiliari, -e, adj. De jubileu, făcut pentru un sau cu ocazia unui jubileu. ◊
An jubiliar = an în care are loc un jubileu. [Pr.: -li-ar] – Din jubileu (după fr. jubilaire).
JUSTIȚIÁR adj., s. n. 1. (cel) care avea dreptul de a împărți dreptatea într-o regiune (în
orânduirea feudală). 2. (cel) care face dreptate, iubitor de dreptate. (< fr. justicier)
LACOLÍT s.n. Masă de rocă eruptivă având forma unei ciuperci, care a străpuns stratele
de deasupra între care s-a intercalat, obligând orizonturile superioare să se înalțe. [< fr.
laccolithe, cf. gr. lakkos – cavitate, lithos – piatră].
LACTIFÉR, -Ă adj. Care poartă laptele; galactofor. [< fr. lactifère, cf. lat. lac – lapte,
ferre – a purta].
LANGURÓS, -OÁSĂ, languroși, -oase, adj. (Adesea peior. sau ir.; și adverbial) Plin de
sentimentalism; galeș, sentimental. – Din fr. langoureux.
LÁMURĂ s. f. Partea cea mai bună, mai curată și mai aleasă dintr-un lucru; floarea,
fruntea, crema unui lucru. – Lat. lamina sau *lam(i)nula.
LAPIDÁ, lapidez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ucide pe cineva prin lovituri de pietre; a arunca
în cineva cu pietre (ca pedeapsă sau ca răzbunare). – Din fr. lapider, lat. lapidare.
LIGNIFICÁ, lignífic, vb. I. Tranz. și refl. A (se) transforma în lemn; a (se) impregna cu
lignină. – După fr. lignifier.
8
MĂGĂDẮU, măgădăi, s. m. (Reg.) Bărbat mare la trup (și cam prost); vlăjgan,
măgădan. [Var.: (reg.) macadắu s. m.] – Et. nec. Cf. măgădan.
MOLCOMÍ, molcomesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) liniști, a (se) potoli, a (se)
calma. ♦ Tranz. A mângâia; a îmbuna, a împăca. [Var.: mulcomi vb. IV] – Din molcom.
MUCHELÉF adj. v. aranjat, cochet, dichisit, elegant, fercheș, ferchezuit, gătit, îngrijit,
spilcuit.
NARCISÍST, -Ă, narcisiști, -ste, adj. (Livr.) Care aparține narcisismului, referitor la
narcisism. – Narcis1 + suf. -ist.
NECHIBZUÍT, -Ă, nechibzuiți, -te, adj. Lipsit de judecată, de înțelepciune (în ceea ce
face sau spune); necugetat, nechitit. ♦ Care nu a fost bine gândit, bine cumpănit; care
denotă nesocotință. – Ne- + chibzuit.
9
neîndemânatic, nepriceput, nătărău, nerod, prost. 2. Adj. (Despre fapte, vorbe etc.) Care
arată îngustimea la minte, prostia, stupiditatea neghiobului (1); prostesc, neghiobesc,
stupid. – Et. nec.
NEPRIHĂNÍT, -Ă, neprihăniți, -te, adj. Care este fără prihană, fără păcat, fără vină,
pur, curat, nepătat, imaculat; spec. cast. – Ne- + prihănit (înv. „păcătos, vinovat” <
prihană).
NUTRÉȚ, nutrețuri, s. n. Nume dat plantelor recoltate care servesc ca hrană animalelor
domestice erbivore; hrana animalelor erbivore constituită din aceste plante; furaj. ♦ P.
gener. (Pop.) Hrană pentru animale. – Lat. nutricium.
OÁCHEȘ, -Ă, oacheși, -e, adj. 1. Cu pielea feței de culoare închisă și cu ochii, părul și
sprâncenele negre; brunet, brun; p. ext. (despre pielea, tenul, capul omului) de culoare
închisă, care bate în negru. ♦ (Rar; despre lucruri) De culoare închisă, care bate în negru.
2. (Despre oi) Cu pete negre în jurul ochilor. – Probabil ochi1 + suf. -eș.
OAGAR (-ri), s. m. – (Arg.) Agent, polițist. Germ. Jäger „vînător”, probabil prin
intermediul săs. (Iordan, BF, IV, 185).
OBREJA, obréje, s.f. (pop.) loc pe malul unui râu; teren șes.
OBSCURÁ, obscurez, vb. I. Tranz. 1. A face să devină obscur (1); a întuneca. 2. A face
să devină neclar, greu de priceput, de neînțeles. – Din fr. obscur.
OCHEÁN1, ocheane, s. n. Nume dat unor instrumente optice portative care măresc
unghiul sub care se văd obiectele depărtate de pe suprafața pământului, permițând o mai
bună distingere a detaliilor. – Din it. occhiale, adaptat la cuvintele românești terminate în
-an.
OCTOGENÁR, -Ă, octogenari, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care a atins (sau a depășit)
vârsta de optzeci de ani. – Din fr. octogénaire.
OCÚLT, -Ă, oculți, -te adj. 1. Care aparține ocultismului, privitor la ocultism, de
ocultism; ocultist (2), ocultistic (1). ♦ Științe oculte = doctrine și practici secrete care au
10
ca obiect fenomene tainice, inaccesibile cunoașterii obișnuite. 2. Ascuns2, tainic,
misterios. ♦ (Adverbial) Pe ascuns1, în taină. – Din fr. occulte.
OFRÁNDĂ, ofrande, s. f. Jertfă adusă unei divinități; prinos; dar făcut bisericii. ♦ Fig.
Dar oferit unei persoane în semn de devotament, de respect, de recunoștință; omagiu. ♦
Fig. Contribuție la o operă de binefacere; ajutor material dat celor săraci. – Din fr.
offrande.
PÁDINĂ, padini, s. f. Loc aproape plan sau ușor scobit, de obicei în vârful unui deal sau
al unui munte. ♦ Mică depresiune, circulară sau alungită, dezvoltată de obicei pe loess
prin tasare; crov. [Pl. și: padine] – Din bg. padina.
PANCÁRTĂ, pancarte, s. f. Bucată (mare) de carton, de pânză, de lemn etc. pe care este
scrisă o lozincă, o înștiințare etc.; placardă. – Din fr. pancarte.
11
PLATITÚDINE, platitudini, s. f. (La sg.) Faptul de a fi plat (2); banalitate, mediocritate;
(și la pl.) vorbă, idee banală, plată. – Din fr. platitude.
POLOBÓC ~oáce n. pop. 1) Vas făcut din doage cercuite, cu capetele mai înguste decât
mijlocul, în care se păstrează vinul; butoi. 2) Conținutul unui astfel de vas. /cf. ucr.
Polybok
RACORDÁ, racordez, vb. I. Tranz. A stabili un racord. ♦ (Geom.) A uni între ele două
drepte sau două curbe printr-o curbă tangentă la fiecare dintre dreptele sau curbele între
care se face legătura. – Din fr. raccorder.
RĂZBÁTE, răzbát, vb. III. 1. Intranz. A-și face, a-și croi drum prin..., a înainta cu greu,
înlăturând obstacolele; a străbate, a pătrunde. 2. Intranz. A răzbi (2), a izbuti. 3. Intranz.
A umbla în lung și în larg; a cutreiera, a colinda. 4. Tranz. (Despre stări, sentimente) A
pune stăpânire cu putere pe cineva; a birui, a învinge, a copleși, a răzbi (4). – Răz- +
bate.
RÂNTÁȘ, rântașuri, s. n. Sos făcut din făină (cu ceapă) prăjită în grăsime, pentru a fi
adăugat la unele mâncăruri. – Din magh. rántás.
RECLUZIONÁ vb. refl. a se retrage din lume, a trăi izolat. (< recluzi/une/ + -ona)
12
SABOTÁJ, sabotaje, s. n. Acțiune având ca scop împiedicarea bunului mers al unei
activități, în special frânarea desfășurarii normale a unui proces de producție. – Din fr.
sabotage.
SARCOFÁG, sarcofage, s. n. Sicriu antic făcut din piatră, bronz etc. (artistic
ornamentat). ♦ Monument funerar în formă de sicriu. [Var.: (rar) sarcofágiu s. n.] – Din
fr. sarcophage, lat. sarcophagus.
SĂLĂȘLUÍ, sălășluiesc, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. A-și avea sălașul, locuința într-un
anumit loc. ♦ A se adăposti. 2. Tranz. A da cuiva adăpost; a găzdui. 3. Refl. A se așeza, a
se stabili într-un loc. – Din magh. szállásolni.
SÂRGUINCIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care vădește sârguință; silitor. /sârguință + suf.
~ios
13
TÂRȘÂÍT2, -Ă, târșâiți, -te, adj. (Despre picioare sau încălțăminte) Care se târșâie,
care se freacă de pământ în mers, producând un zgomot specific; (despre mers) care
produce un zgomot specific prin frecarea de pământ a tălpii. [Var.: (reg.) târșăít, -ă,
târșít, -ă adj.] – V. târșâi.
TETRAPÓD2, -Ă, tetrapozi, -de, adj. (Despre animale; adesea substantivat) Care are
patru picioare; patruped. – Din fr. tétrapode.
TUTUÍ, tutuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A(-și) spune „tu” când stă (ori stau) de
vorbă (ca semn al relațiilor familiare); a fi în relații familiare cu cineva. – Din tu (după
fr. tutoyer).
TUTUNGÍU, tutungii, s. m. Bărbat care vinde într-o tutungerie. – Din tc. tütüncü.
UZURPÁ vb. tr. a acapara, a-și însuși prin violență sau prin fraudă un bun, un drept, o
calitate etc. (< fr. usurper, lat. usurpare)
VANDÁL, vandali, s. m. 1. Persoană care făcea parte din grupul de triburi de origine
germanică care au coborât în sec. V de pe țărmul Mării Baltice ajungând până în nordul
Africii unde au întemeiat un regat și de unde au pătruns în Roma, jefuind crunt și
distrugând numeroase valori culturale și artistice ale antichității. 2. Fig. Om necivilizat,
barbar, care distruge valori culturale și artistice. – Din fr. vandale.
VÂLVĂTÁIE, vâlvătăi, s. f. Flacără mare; pălălaie, vâltoare, vâlvă, bobotaie. [Pr.: -ta-
ie-. – Var.: vălvătáie, vâlvotáie s. f.] – Din vâlvă (după pălălaie, bobotaie).
14
VRĂJMĂȘÍE ~i f. Atitudine de vrăjmaș; dușmănie; vrajbă; ostilitate; ură. [G.-D.
vrăjmășiei] /vrăjmaș + suf. ~ie
ZĂNGĂNÍ, zăngănesc, vb. IV. Intranz. (despre metale, clopote, sticlă; la pers. 3) A
produce prin izbire sau prin lovire un sunet metalic specific; a zornăi, a zdrăngăni. ◊
Tranz. Își zăngănesc armele. [Var.: zingăní, zinghení, zângăní vb. IV] – Zâng + suf.
-ăni.
ZVÂCNÍ, zvâcnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre inimă, tâmple etc.; la pers. 3) A bate
repede și cu putere (de oboseală, de emoție, de durere etc.); a palpita. 2. (Despre ființe)
A sări, a țâșni, a se repezi pe neașteptate. ♦ Spec. A sări brusc în picioare. – Zvâc + suf.
-ni.
ZVĂPĂIÁT, -Ă, zvăpăiați, -te, adj. Nebunatic, zburdalnic, zglobiu; ușuratic. – Cf.
văpaie.
15