1.

Educatie = cuvantul este de origine latina, deriva din substantivul „educatio” care insemna
crestere, hranire, cultivare. Sarcina educatiei este de a pregati omul ca element activ al vietii
sociale. Este de tip particular de actiune umana, o interventie sau o directionare, o categorie
fundamentala a pedagogiei. Stiinta care incearca sa explice educatia este pedagogia. Fara
educatie nu exista pedagogie si invers. Platon definea educatia ca fiind „arta de a forma
bunele deprinderi sau de a dezvolta aptitudinile native pentru virtute ale acelora care dispun
de ele. In functie de gradul de organizare si oficializare putem intalni trei forme: educatie
formala, nonformala si informala.
2. Pedagogia = (paidos-copil, agoge-conducerem educatie) stiinta educatiei, ansamblu de
cunostinte puse in practica si organizate sistematic. Totalitatea legilorm conditiilor,
mijloacelor, procedeelor ce vizeaza realizarea educatiei. Pedagogia are menirea de a forma
omul, astfel este considerata si arta, tehnica, o filozofie practica, si tot ea marcheaza
momentul in care oamenii reflecta asupra activitatii educative, ii inteleg necesitatea. (Mircea
Stefan – Lexicon pedagogic)
3. Autoeducatie = o activitate individuala, intentionata pe care un individ o desfasoara pentru
formarea propriei persoane. La fel ca si educatia se refera la toate aspectele dezvoltarii
personalitatii; fizic, moral, afectiv, intelectual, estetic, profesional. Diferenta dintre educatie
si autoeducatie este in primul rand pozitia subiectului in raport cu pozitia obiectului. La
autoeducatie subiectul este si obiectul educatiei aplicandu-si lui insasi aceste influente. Si
autoeducatia implica aceleasi elemente structurale ca si educatia: scop, subiect, obiect,
mijloc, metoda, forma. Orice act educativ presupune si elemente ale autoeducatiei si invers.
Pe masura ce individul avanseaza in varsta si devine constient de propriile sale trasaturi,
autoeducatia ocupa un loc din ce in ce mai important in ansamblul procesului de formare.
Autoeducatia presupune autocunoastere, autostapanire. Astfel pe masura ce actul educativ
devine mai constient acesta este mai eficient.
4. Educatie permanenta = ansamblu de activitati educationale, asigurand instruirea pe toata
durata vietii. Acest termen a fost inteles la inceput ca etapa ulterioara etapei scolarem ca o
adaptare la conditiile mereu noi ale vietii. Acest concept este specific societatii
contemporane, deoarece educatia nu trebuie sa se opreasca odata cu terminarea scolii, ci
trebuie sa continue toata viata. Educatia permanenta se caracterizeaza prin suplete de
continut, de instrumente, de tehnici si timp de invatare. Aceasta admite modalitati si moduri
alternative de a dobandi educatia. Educatia permanenta are doua componente: generala si
profesionala. Ele sunt legate una de alta si interactiv. Principiul educatiei permanente a dus la
o reconsiderare a intregii conceptii cu privire la scoala, educatie, invatamant; scoala trebuie
sa il pregateasca pe elev spre a avea o conceptie adecvata fata de autoeducatie si
autoinvatare. Astazi conceptul de educatie permanenta se subordoneaza conceptului mai
larg si coerent de educatie de-a lungul intregii vieti.
5. Educatia intelectuala = reprezinta activiatea de formare-dezvoltare a personalitatii umane
„prin stiinta pentru stiinta”. Ea este angajata, mai ales, dar nu exclusiv, la nivelul procesului
de invatamant, cadrul principal de realizare a obiectivelor sale generale si specifice. In
acceptia sa de „educatie stiintifica” educatia intelectuala avanseaza premisele pedagogice,
informativesi formative, necesare pentru realizarea calitativa a tuturor dimensiunilor
educatiei. Educatia intelectuala se bazeaza pe adevar. La nivelul conceptului pedagogic,
concentreaza functia esentiala a acestei dimensiuni a activitatii de formare-dezvoltare a
personalitatii: „adaptarea la realitatea obiectiva” prin cunostintele stiintifice acumulate.
6. Educatia morala = prin aceasta se realizeaza formarea si dezvoltarea constiintei si conduitei
morale a omului, formarea profilului moral al personalitatii, elaborarea comportamentului
sau social moral. Importanta educatiei morale creste tot mai mult in conditiile societatii
contemporane, ale dinamicii vietii sociale, ale noilor probleme. Educatia morala cultiva
relatiile individului cu ceilalti oameni, cu societatea si cu sine insusi, urmareste ca normele
morale ale societatii sa se concretizeze in activitatea sa. Educatia morala este o componenta
centrala a procesului educativ astfel ii dezvolta omului calitati si insusiri cum sunt: cinstea,
modestia, respectul fata de ceilalti. Tot ea ii dezvolta omului capacitatea de a lua atitudine
fata de realitate, de a avea o conduita corespunzatoare principiilor care reglementeaza
relatiile sociale.
7. Educatia estetica = este o latura a educatiei multilaterale care utilizeaza in formarea
personalitatii dezvoltarea frumosului din perspectiva artisticam sociala si naturala. Frumosul
si incorporeaza in mai multe categorii estetice cum ar fi: tragicul, comicul, umorul, sublimul,
eroicul, grotescul, astfel este un proces de asimilare prin trairea valorilor. Perceperea
frumosului implica o intelegere emotionala solicitand si cultivand atat registrul afectiv, cat si
capacitatile intelectuale. Obiectivele generale ale educatiei estetice sunt sensibilizarea fata
de limbaje si procedeele esteice, cultivarea capacitatii de apreciere, formarea atitudinii
estetice, modelarea personalitatii in spiritul idealului estetic si cu ajutorul artelor.
8. Educatia formala = este forma educatiei care se realizeaza in cadrul institutiilor specializatem
cum ar fi scolile sau universitatile, si are ca scop suprem formarea omului, ca personalitate.
Educatia formala este explicata pe baza unor obiective clar definite, iar procesul educational
se caracterizeaza prin intensitate, concentrare si continuitate. Telul acestui tip de educatie
este de a informa elevii prin cunostinte noi, familiarizarea cu tehnici educative, care le va da
indivizilor o anumita independenta educativa. Pentru acest tip de educatie sunt elaborate
programe de specialitate, care sunt structurate, fiind caracterizate prin continut stiintific.
Acest tip de educatie ajuta la o asimilare continua a cunostintelor si usureaza dezvoltarea
unor aptitudini, capacitati, atitudini a individului, introducerea persoanei in societate.
9. Transdisciplinaritate = abordare a procesului de invatamant prin care se depaseste
compartimentarea pe discipline scolare. Centralizeaza invatarea nu pe continuturi
structurate ci pe rolurile si demersurile elevului. Conceptele studiate, instrumentele de lucru,
metodele de predare – toate transcend cadrul disciplinelor.
10.