Fosile vii

"The present is the key to the past."

Charles Lyell
Stoianov Emilia
EPM III
Cuprins
Introducere
 Ce sunt fosilele vii ?
 Relativitatea noțiunii de ,,fosilă vie”
• Selecția stabilizatoare
• Viteza evoluției
• Constanța mediilor de viață
• Specializarea
• Exemple de fosile vii
Concluzii
Bibliografie

2
Introducere
• Întregul material prezentat este axat în jurul unei noțiuni importante pentru evoluție,
noțiunea de fosilă vie.
• În natură a existat un proces permanent de modificare a formelor vii; sub influența
condițiilor de viață modificate s-au schimbat și organismele însele, modificându-și
structura și biologia și adaptându-se noilor condiții de viață pentru a supraviețui și a se
perfecționa.
• Cele mai categorice dovezi în favoarea teoriei evoluției sunt cele date de paleontologie,
prin studiul fosilelor obținându-se indicații precise asupra căilor pe care s-a desfășurat
procesul evoluției.

3
Ce sunt fosilele vii ?
• Fosile (lat. fossa= groapă) = rămășițe sau indicații despre unele forme de viață care astăzi
nu mai există; dovezi directe sub formă de oase, dinți, cochilii etc. dar și impresiuni,
mulaje (lăsate de animal în întregimea lui sau de vreo parte a sa), iar alteori doar urme ale
activității sale (cuiburi, tuburi din diferite materiale) –

• Paleontologie = știința ce se ocupă cu studiul viețuitoarelor care au trăit în decursul

istoriei Pământului.

• Fosile vii = urmași ai unor grupe străvechi, odinioară foarte înfloritoare și larg răspândite,
rămase aproape nemodificate în decursul sutelor de miloane de ani.
Ex. moluștele nautiloide – răspândite deosebit de mult și diversificate în trecutul îndepărtat al Pământului
ele sunt reprezentate în lumea animală de astăzi printr-un singur gen Nautilus

4
 Relativitatea noțiunii de ,,fosilă vie’’

• Pentru unii naturaliști numărul organismelor cărora li se poate aplica eticheta de ,,fosilă vie ”
ar fi mult mai mare .
• La drept vorbind, nu sunt oare toate speciile de plante și animale care mișună astăzi pe uscat
și în ape descendenți ai unor specii mai vechi, azi dispărute?
• Am dat însă noțiunii de ,,fosilă vie” accepțiunea cea mai îngustă, vorbind doar despre acele
plante și animale din fauna globului care păstrează în alcătuirea lor cel mai mare număr de
caractere primitive și care reprezintă, în mod dovedit sau presupus, ultimele rămășițe ale unor
tipuri de organizare, odinioară larg răspândite și înfloritoare.

5
Selecția stabilizatoare
• Schmalhausen (1949) – a introdus termenul de selecție stabilizatoare (elimină toți indivizi
unei populații care se abat de la fenotipul optim).
• Simpson (1953) – selecție centripetă = tinde să elimine fenotipurile marginale și să
concentreze populația în jurul unei medii optime.
• Waddington (1957) – selecția stabilizatoare operează prin două procese:
i. negativ - de eliminare a tuturor indivizilor care se abat de la tipul optim = selecție
normalizatoare
ii. pozitiv - determină concentrarea populației către tipul optim și menținerea acestui tip în
ciuda intervenției genelor străine și a fluctuației mediului extern = selecție canalizatoare

6
Viteza evoluției
• Simpson (1953) – tipuri de evoluție în funcție de viteza de desfășurare :
i. Horotelică – desfășurată într-un ritm normal și de regulă uniform; marea majoritate a
plantelor și animalelor
ii. Braditelică – ritm lent sau foarte lent, abia sesizabil până la sistare, fără ca liniile filetice să se
stingă (tuatara, Limulus, Lingula, Sequoia, Ginkgo, etc.)
iii. Tahitelică – ritm rapid sau foarte rapid - ,,explozie ” a transformărilor evolutive (unele ramuri
din arborele genealogic al calului au evoluat rapid)

• Factori care influențează viteza evoluției :

 mutația,
 migrația,
 selecția naturală ,
 driftul genetic.

7
Viteza evoluției
• Pancronismul unor specii este citat adesea ca un exemplu de stopare a evoluției.
• În realitate este vorba de o încetinire a evoluției.
• Păstrarea a zeci și sute de milioane de ani a caracterelor morfologice ale unor organisme
nu înseamnă sistarea selecției și deci a evoluției, ci consolidarea epigenotipului prin
anumite modificări interne insesizabile produse de selecție.

8
Constanța mediilor de viață
• Stabilitatea unor medii de viață poate explica evoluția lentă a speciilor pancronice.
• Mediul acvatic este mult mai constant decât cel terestru. Diferiții factori ecologici marini ,
ca tempertura, lumina, conținutul în oxigen, conținutul în săruri minerale, curenții ș.a.,
variază într-un ritm mult mai lent și cu o intensitate incomparabil mai mică decât condițiile
ecologice terestre.
• Selecția stabilizatoare - foarte durabilă în mediile constante, de pildă în cele cavernicole și
acvatice.

9
Specializarea
• Ipoteza că specializarea pentru un anumit mod de viață ar putea încetini evoluția ar
putea fi luată în considerare în unele cazuri :
Ex. La Amphiox - faringe este adaptat pentru filtrarea apei bogate în plancton
La mamiferul arhaic Orycteropus - se hrăneşte exclusiv cu termite avînd dentiţia şi limba constituite
în acest scop
• Ipoteza nu se confirmă însă în alte numeroase cazuri de specii, care, deşi specializate la o
anumită nişă ecologică, nu sînt pancronice. De asemenea, nu se adevereşte în cazul
formelor nespecializate care au rămas neschimbate lungi perioade de timp.

10
 Exemple de fosile vii
 Neopilina galatheae
• Singurul supraviețuitor al unui grup de moluște dispărut încă din perioada Siluriană (de circa
350 MA de ani); toate rudele sale sunt fosile aparținând subclasei Monoplacoforelor.
• Trăiește îngropată în mâl, cu vârful cochiliei în jos și partea moale în sus; se hrănește cu prăzi
minuscule (radiolari, protozoare microscopice) filtrând apa și mâlul prin ,,filtrul” de
tentacule.
• S-a păstrat de-a lungul sutelor de milioane de ani grație adaptării sale la viața în abisurile
reci, liniștite și întunecate ale oceanului.

11
Exemple de fosile vii
 Nautilus pompilius
• Nautiloideele au apărut încă din Cambrian; reprezentate în lumea animală de astăzi printr-un
singur gen Nautilus.
• Se târăște cu ajutorul tentaculelor sale, sau înoată cu mare viteză aruncând cu putere apă din
cavitatea mantalei prin așa numita ,,pâlnie”(organ musculos propulsator) și datorită greutății
relativ mici a cochiliei și aerului înmagazinat în ,,camerele” ermetic închise ale acesteia
(numai ultima cameră este ocupată de corpul animalului, celelalte fiind pline cu gaz).

12
Exemple de fosile vii
 Limulus polyphemus
• Xifosurele sunt reprezentate de 5 specii în fauna actuală; cea mai cunoscută este Limulus
polyphemus.
• Locuitori ai litoralului marin (ape puțin adânci, bine luminate și încălzite); animale carnivore
a căror pradă o constituie moluștele.
• Unele stadii de dezvoltare a limulilor arată înrudirea lor strânsă cu trilobiții (printre cele mai
vechi fosile cunoscute).
• Morfologic, specia a suferit puține modificări din Devonian (360 MA) și până în prezent,
datorită stabilității mediului de viață în care trăiesc; alt factor care a dus la supraviețuirea lor
este marea lor rezistență la salinitate și temperatură.

13
Exemple de fosile vii
 Leptodirus hochenwarthii
• Coleopter – fosilă vie în adâncul peșterilor din Austria
• Problema vechimii acestor forme, a timpului intrării lor în mediul peșterilor e dificilă;
• Mediul subteran = refugiu în care evoluția acestor animale a mers rapid pe calea transformării
lor totale: decolorare, pierderea ochilor, alungirea apendicelor, dobândirea aspectului de
furnică.
• Păstrarea în mediul subteran a acestor fosile vii s-a datorat existenței unor condiții constante
de viață: întuneric, umezeală puternică și permanentă, temperatură constantă, lipsa de
concurență din partea unui număr mare de specii.

14
Exemple de fosile vii
 Branchiostoma lanceolatum – amfioxul
• Reprezentant actual al cefalocordatelor care într-un trecut foarte îndepărtat a dat verigile de
legătură între nevertebrate și vertebrate.
• Caractere primitive : tub digestiv căptușit de cili, microfag (particule organice mărunte –
diatomee și alte microorganisme), sistem circulator lipsit de inimă, sistem nervos extrem de
primitiv în comparație cu al vertebratelor.
• Caractere de vertebrat : notocord, metameria mușchilor (întâlnită și la vertebrate inferioare).
• Trăiește în toate mările Europei; interstițiile nisipului constituie un mediu prea puțin variabil,
prin urmare nu au fost provocate să evolueze, să produca noi forme de adaptari.

Jamoytius

15
Exemple de fosile vii
 Latimeria chalumnae
• Celacantiformele sunt crossopterigieni cu craniul lipsit de coane, cu coardă dorsală
persistentă, ce au apărut în Devonianul mijlociu; un singur gen actual, cu o singură specie
Latimeria chalumnae ce trăiește în apele litorale adânci (150-400m) ale Arhipelagului
Comore din Oceanul Indian, la N-V de Madagascar.
• Pește cu un corp masiv, 1,66 m lungime, greutate 80 kg, lucifugi, optim termic între 12-14ºC.
• Trăiește în ape aproape total lipsite de pești; probabil că fiind slabi înotători, latimeriile s-au
retras pe substratul de bazalt, nereușind să facă față concurenței pentru hrană cu alți pești
ihtiofagi buni înotători; rămâne încă neelucidat cum reușește să-și mențină un buget energetic
activ în absența hranei abundente, să crească până la realizarea unui corp masiv, dar și cum a
reușit să se mențină aparent nemodificată timp de circa 400 de MA.

16
Exemple de fosile vii
 Sphenodon punctatus – Hatteria, tuatara
• Ordinul Rhynchocephalia datează de 165 milioane de ani, fiind reprezentat în fauna actuală
de un singur gen și o singură specie – Sphenodon punctatus.
• Arealul neo-zeelandez este restrâns la câteva insulițe în fața coastei de N a Insulei de N și din
fața coastei sale de V, ca și la alte câteva insulițe în strâmtoarea Cook; tuatara a fost
exterminată în insulele mari de câini, porci, șobolani, care au însoțit colonizarea.
• Formă nocturnă, se hrănește cu insecte, viermi, moluște; ziua o petrece ascunsă în gropile
unde se adăpostesc păsările oceanice mari (Puffinus).
• Utilizarea ascunzătorilor adânci și inabordabile ale păsarilor amintite, izolarea sa pe câteva
insulițe pierdute in imensitatea Pacificului au contribuit la menținerea în viață a acestei
specii.

17
Exemple de fosile vii
 Opisthocomus hoatzin
• Forma cea mai primitivă a ordinului Galliformes - pădurile inundate ale fluviului Amazon.
• Încadrarea acestei forme între Galliformes este problematică, unii autori o consideră
reprezentant unic al unui ordin aparte.
• Caracterele unui relict : stern lărgit caudal și numai acolo există carenă, puii sunt înzestrați cu
gheare la aripi care îi ajută să se cațere cu repeziciune pe copaci, gheare ce dispar în cursul
ontogenezei; exclusiv erbivoră, consumatoare de frunze și are fermentație microbiană;
digestia are loc în gușă și esofag => pasăre rumegătoare.

18
Exemple de fosile vii
 Ornithorhynchus anatinus – ornitorincul
• Grup infim redus la 3 genuri cu 5 specii (Ornithorhynchus, Echidna, Zaglossus),
monotremele au o importanță poate mai mare decât miile de specii de mamifere superioare
pentru că sunt fosile vii.
• Monotremele au ca ordin o vechime de circa 100 de MA.
• Caracter de mamifer : corp acoperit cu blană, glande producătoare de lapte, animale cu
,,sânge cald’’.
• Caractere de reptilă: centura scapulară foarte primitivă, ovipare, rectul și sistemul urogenital
se deschid împreună într-o cloacă comună, au pinteni veninoși, cioc cornos, gura fie deloc
prevăzută cu dinți, fie cu dinți numai la pui.

19
Exemple de fosile vii
 Okapia johnstoni
• Descoperită în 1901 în pădurile virgine de la poalele Munților Ruwenzori din Uganda.
• Girafă primitivă foarte asemănătoare cu cele mai vechi girafe care s-au păstrat în stare fosilă
– Palaeotragus.
• Martor la despărțirea în Miocen a celor două ramuri de evoluție (cerbii și renii pe de o parte,
girafele pe de alta) și care a persistat – fără a se modifica sau modificându-se foarte puțin de-
a lungul timpurilor în jungla congoleză virgină.

20
Exemple de fosile vii
 Ginkgo biloba – arborele pagodelor
• Reprezentanții fosili (cunoscuți încă din stratele Permianului, dar frecvenți în Mezozoic) și
singura specie actuală – Ginkgo biloba sunt reuniți într-un singur ordin și o singură familie
(Ginkgoales, Ginkgoaceae).
• Una dintre cele mai vechi fosile vii de pe Terra – resturi ale sale fiind prezente în stratele
triasice din emisfera nordică, până în Groenlanda .
• Stare spontană în provincia Se-chu-an, China; frecvent cultivată în toată zona temperată
atât pentru valoarea sa decorativă cât mai ales pentru proprietățile sale curative (afecțiuni
vasculare, principii active angioactivatoare, măresc rezistența la oboseală, cresc capacitatea
de memorare și stimulează oxigenarea tisulară).

21
 Concluzii
• Numărul fosilelor vii este cu mult mai mare decât cel prezentat și descoperirea fiecăreia
dintre ele a însemnat un adevărat eveniment științific, fiindcă cele mai multe reprezentau
forme de legătură între grupele actuale de animale sau unități sistematice de mult dispărute.
• Cum pot fi explicate stagnările de lungă durată?
Odată ce o specie a dobândit mecanisme eficiente de izolare, poate să nu se mai schimbe
esențial timp de milioane de ani. Această stagnare se datorează acțiunii selecției
normalizatoare, care elimină toate devierile de la genotipul optim. Totuși selecția
normalizatoare este la fel de activă și în liniile care evoluează rapid. După câte s-ar părea,
stagnările evidențiază existența unui genotip care este capabil să se adapteze la toate
schimbările de mediu fără nevoia de a schimba fenotipul său de bază.

,,We have not completely solved the riddle of living fossils.”

Niles Eldredge

22
Bibliografie
• Botoșeneanu, L. , 1960, Fosile vii, Ed. Științifică
• Ceapoiu, N., 1988, Evoluția biologică. Microevoluția și macroevoluția, Ed.
Academiei Republicii Socialiste România, București
• Coroiu, I. , Stugren, B. , Sistematica filogenetică, Anatomia comparată și
Zoogeografia vertebratelor, vol. I, II , 1994, Cluj Napoca
• Cristea, V. , Plante vasculare (Cormobionta) : sistematică, diversitate, ecologie,
importanță, 2007, Cluj Napoca
• Mayr, E., 2006, De la bacterii la om.Evoluția lumii vii, Ed. Humanitas, București
• Opriș, T., 1974, Monștrii de odinioară, Ed. Ion Creangă, București
• http://www.living-fossils.com/1_1.php
• http://www.palaeobotany.org/page/living-fossils/gingko-biloba/
• http://animaldiversity.ummz.umich.edu/site/search?SearchableText=Archaeopteryx+&S
• http://www.eol.org
• http://www.google.ro/images

23