Leul şi şoricelul

Somnul unui leu fu tulburat, într-o buăa zi , de necuviința unui șoarece care alerga pe fața lui. Trezindu-
se furios, leul era cât pe ce să îl omoare, când șoricelul începu să îi ceară milă, spunând: ”Dacă îmi vei cruța
viața, voi găsi cu siguranță o cale prin care să-ți răsplătesc bunătatea.” Leul începu să râdă și îl lăsă pe șoarece
să plece teafăr și nevătămat. La scurt timp dupa aceasta, leul a fost prins de niște vânători, care l-au legat la
pământ cu funii groase. Leul începu să ragă înfuriat și neajutorat, iar șoricelul, recunoscându-i vocea, sosi în
grabă și îi roase funiile, eliberându-l. Apoi îi spuse leului: “Ai râs la ideea că aș putea să-ți fiu vreodată de
ajutor,
neașteptându-te să îmi plătesc datoria pentru favoarea pe care mi-ai făcut-o; ai aflat acum că până și un mic
șoricel îl poate ajuta pe atotputernicul leu.”
Leul si soarecele

Un leu a fost trezit odata, atunci cand ii era somnul mai drag, de un soarece care i se fataia pe fata. Ridicandu-
se, plin de manie, pe cele patru labe, leul a incercat sa il prinda pe musafirul sau nepoftit, dar soarecele l-a
implorat, cu lacrimi in ochi: "Daca imi cruti viata, voi gasi o cale prin care sa iti rasplatesc bunatatea."
Furia leului s-a topit ca prin minune, si izbucnind in hohote de ras, l-a lasat pe soarece sa plece intreg si
nevatamat.
La scurt timp dupa aceea, s-a intamplat ca leul sa fie prins de niste vanatori, care l-au legat strans, cu funii
groase, la pamant. Recunoscandu-i ragetul manios, soarecele a venit in graba, cat a putut mai repede intr-acolo,
a ros funiile cu dintii sai scutiti, si l-a eliberat pe leu, exclamand:
"Ai luat in ras ideea ca as fi putut sa te ajut in vreun fel, asteptandu-te sa nu primesti nimic de la mine in
schimbul favorului tau; acum ai aflat ca este posibil ca pana si un soarece micut sa ii faca bine unui enorm leu."

Morala: Nicio fapta buna, indiferent cat de mica, nu este vreodata in zadar.

Măgarul în blană de leu

Într-o zi, un măgar a găsit o piele de leu, lăsată de către vânatori să se usuce la soare. Măgarul și-a pus
pielea pe el și a pornit către satul său natal. Pe măsură ce mergea, toate făpturile fugeau din calea lui, atât
oameni cât și animale, lucru care îl făcea să se simtă tare mândru. Încântat de efectul pe care îl făcea, și-a ridicat
vocea și a slobozit un răget, dar atunci toata lumea și-a dat seama cine era el de fapt, iar stăpânul său, pentru că
îl băgase în sperieți, i-a tras o bătaie soră cu moartea. La scurt timp după aceea, vulpea a venit la măgar și i-a
spus: “Eh, te-am recunoscut după voce”.
Un prost se poate deghiza în haine alese, dar cuvintele lui prostești întotdeuna îl vor da de gol.

Păstorul
Un păstor își pierduse la pășune cea mai bună vită pe care o avea. Zadarnic a tot căutat-o în pădure și
prin locurile îndepartate. N-o găsi. În nevoia sa, el s-a rugat lui Jupiter, făgăduindu-i un ied dacă-i va arăta pe
hoțul vitei sale. Deodată, păstorul s-a trezit în mijlocul pădurii, în fata unui leu, care se ospăta cu rămașițele
vitei.
Tremurând de frică, s-a rugat din nou de Jupiter care-i îndeplinise atât de repede dorința, făgăduindu-i
acum pe cel mai bun taur al său drept jertfă dacă-l va îndepărta iarăși pe hoț și-l va mântui astfel de ghearele
leului.
MORALA: Nu întotdeanua ne bucură îndeplinirea unei dorințe!
 Vulturul și cioara
Un vultur se repezi din inaltimea cerului drept spre miel și apucându-l cu picioarele îl răpi cu ușurință.
O cioară văzuse asta și, cum se credea tot atât de puternică, se repezi la un berbec. Dar zadarnic se opinti să-l
ridice. Nu numai că nu fu în stare, dar pe deasupra se mai și încurcă in lâna sa, așa că nu mai fu în stare să
zboare mai departe.
Cand ciobanul o văzu cum se zbate, o prinse , îi tunse aripile și o dădu copiilor săi ca jucărie. ”Taticule -
întrebară copiii bucuroși - care este numele acestei păsări?” ”Acum un ceas – raspunse păstorul – ea se credea
vultur, dar acum trebuie să-și dea seama că nu-i decât o biată cioară.”
MORALA: Măsoară-ți puterile înainte de a face ceva, altfel riști să te faci de râs!

Vântul şi soarele
Vântul şi soarele se certau pe motiv că fiecare dintre ei este mai puternic decât celălalt. Deodată, zărind
un călător pe drum, soarele îi spuse vântului: «Cred că am găsit un mijloc prin care să vedem care dintre noi doi
are dreptate. Primul care izbuteşte să-l facă pe călător să-şi scoată mantia va fi considerat cel mai puternic.
Incepe tu!»
Soarele se dădu deoparte, în spatele unui nor, iar vântul începu să sufle cât putu mai tare asupra
călătorului. Insă, cu cât vântul suflă mai tare către om, cu atât mai strâns îşi ţinu acesta mantia în jurul trupului.
In cele din urmă, cuprins de disperare, vântul renunţă. Apoi, soarele ieşi dintre nori şi-şi trimise din plin
razele peste călător, care, găsind în curând că e prea cald pentru a merge astfel pe jos, îşi dezbrăcă mantia.

În această fabulă veche, Esop exprimă un adevăr valabil pentru fiecare dintre relaţiile cu semenii noştri.
Prin vorbele dure şi nechibzuite pe care le spunem, nu facem altceva decât să distrugem raporturile pe care le
avem cu cei din jur, determinându-i pe aceştia, de cele mai multe ori, să se comporte la rândul lor
necorespunzător şi rece cu noi.
Doar prin iubirea noastră statornică şi însoţită de răbdare avem puterea de a cultiva relaţii familiale sau
profesionale şi prietenii frumoase.

Vulpea și țapul
Într-o zi, o vulpe a căzut într-o fântână adâncă, nereușind să găsească, în ciuda tuturor eforturilor ei, nici
un mijloc de a scăpa de acolo. Un țap, năpădit de sete, a venit la aceeași fântână și, zărind vulpea, a întrebat-o
dacă apa era bună de băut. Ascunzându-și necazul sub aparenta unei mari voioșii, vulpea a lăudat apa,
spunându-și că este nemaipomenit de bună și îndemnându-l să coboare și el în fântână.
Țapul, îmboldit numai de cotropitoarea sa sete, a sărit plin de nesăbuință în fântână, dar în timp ce bea
cu lăcomie, vulpea i-a dat de știre despre capcana în care erau acum prinși amandoi și i-a propus un plan de
scăpare.
„Dacă”, a spus ea, „te rezemi cu picioarele din față de zidul fântânii și îți apleci capul, eu voi putea urca peste
tine până deasupra și apoi te voi ajuta și te tine să ieși.”
Țapul și-a dat de îndată acordul, iar vulpea a sărit în spatele lui. Agățându-se de coarnele șapului, ea a
ajuns cu ușurință la gura fântânii și a zbughit-o cât de repede a putut.
Atunci când țapul a strigat dupa ea, reprosându-i ca nu își ține promisiunea, vulpea s-a întors catre
fântână și a strigat, „Animal lipsit de minte! Dacă ai fi avut la fel de mult creier în cap precum păr în barba ta,
nu ai fi coborât niciodată înainte de a vedea cum ai putea să ieși afară din fântână, și nu te-ai fi băgat singur într-
un bucluc din care n-ai cale de scăpare.”

Morala 1: Nu te încrede niciodată în sfatul cuiva aflat la necaz.

Morala 2: Nu lăsa ca o nevoie de moment să îți întunece mintea.
Morala 3: Gândește-te bine înainte să faci ceva.

PASTORUL
Un pastor isi pierduse la pasune cea mai buna vita pe care o avea. Zadarnic a
tot cautat-o in
padure si prin locurile indepartate. N-o gasi. In nevoia sa, el s a rugat lui
Jupiter, fagaduindu-i
un ied daca-i va arata pe hotul vitei sale. Deodata pastorul s-a trezit in mijlocul
padurii, in
fata unui leu, care se ospata cu ramasitele vitei.
Tremurand de frica s-a rugat din nou de Jupiter care-i indeplinise atat de
repede dorinta,
fagaduindu-i acum pe cel maibun taur al sau drept jertfa daca-l va indeparta
iarasi pe hot si-l
va mantui astfel de ghearele leului.
MORALA : Nu intotdeanua ne bucura indeplinirea unei dorinte!

VULTURUL si CIOARA
Un vultur se repezi din inaltimea cerului drept spre miel si apucandu-l cu
picioarele il rapi cu
usurinta. O cioara vazuse asta si se credea tot atat de puternica se repezi la un
berbec. Dar
zadarnic se opinti sa-l ridice. Nu numai ca nu fu in stare, dar pe deasupra se
ma si incurca in
lana sa, asa ca nu mai fu in stare sa zboare mai departe.
Cand ciobanul o vazu cum se zbate, o prinse , ii tunse aripile si o dete copiilor
sai ca jucarie. ”
Taticule- intrebara copiii bucurosi- care este numele acestei pasari?” ” Acum
un ceas –
raspunse pastorul – ea se credea vultur, dar acum trebuie sa-si dea seama ca
nu- i decat o
biata cioara.”
MORALA: Masoara-ti puterile inainte de a face ceva. Altfel risti sa te faci de ras!

Leul, vulpea şi măgarul

Leul, vulpea şi măgarul se înţeleseseră să se facă tovarăşi la vânătoare. După ce au prins o mare pradă, la
întoarcerea din padure, leul i-a cerut măgarului să împartă vânatul în câte o porţie potrivită fiecăruia din cei trei
parteneri.
Măgarul a împărţit cu grijă prada în trei părţi egale şi le-a cerut, cu modestie, celorlalţi doi să îşi aleagă porţia
dorită. Mânios, leul s-a repezit asupra măgarului şi l-a mâncat într-o clipită. Apoi, i-a spus vulpii să împartă ea
vânatul între ei doi.
Vulpea a aşezat cea mai mare parte a prăzii într-o grămadă uriaşă şi şi-a oprit pentru ea doar o îmbucătură.
Mulţumit, leul i-a zis: “Cine te-a învăţat, draga mea, minunata artă a împărţirii? Hei, eşti perfectă când faci o
astfel de treabă!”. Vulpea i-a raspuns: “Am învăţat de la măgar, din soarta lui nefericită”.

Morala: Fericit este omul care învaţă din nenorocirile altora.

Bufonul şi ţăranul

La un bâlci de la ţară şi-a făcut apariţia un bufon care a făcut toată lumea să râdă în hohote prin felul în care
imita vocile şi răgetele animalelor. El şi-a încheiat spectacolul cu un guiţat atât de asemănător cu cel al unui
porc, încât spectatorii s-au gândit că are ascuns un godac în spatele scenei.

Un ţăran care stătea în primele locuri s-a ridicat însă în picioare şi a anunţat cu iritare: „Credeţi voi că în acest
fel guiţă cu adevărat un porc? Nu este deloc aşa. Aşteptaţi până mâine şi am să vă arăt eu cum se face.”
Oamenii au râs de el, dar, a doua zi, ţăranul şi-a făcut apariţia pe scenă şi a început să guiţe atât de urât, încât
spectatorii l-au fluierat, l-au huiduit şi au aruncat cu pietre în el pentru a-l face să termine odată.
„Voi, proştilor”, a strigat indignat ţăranul, „uitaţi-vă pe cine l-aţi fluierat” şi a scos din sân la iveală un mic
purcel pe care îl pişcase până atunci de ureche pentru a-l face să guiţe.

Morala: „Adeseori oamenii aplaudă o imitaţie şi huiduie un lucru adevărat.

Pisica si soarecele

A fost odata o casa pe care pusesera stapanire o multime de soareci. O pisica, adusa de stapanii gospodariei
pentru a pune capat hotiei micilor rozatoare, a inceput sa ii prinda si sa-i manance pe soareci, unul cate unul.
Pana la urma, pisica si-a dat seama ca avea de a face cu prea multe rude ale neamului soricesc, si s-a gandit ca,
pentru a le starpi, trebuie sa chibzuiasca la un alt plan.
In acest scop, s-a suit pe un cuier si, agatandu-se de el cu coada, s-a prefacut a fi moarta. Un soarece, strecurat
cu grija din gaura lui, a vazut pisica si i-a zis: „ Ah, amabila doamna, chiar daca te-ai transforma intr-o punga cu
mancare, tot nu ne-am apropia de tine.”

Morala : Cine a fost o data inselat devine de doua ori mai grijuliu.

Leul si bivolul

Un leu poftea din cale-afara sa se infrupte dintr-un bivol, dar pentru ca ii era frica sa-l atace direct gandindu-se
la cat de mare si vanjos era, s-a hotarat in cele din urma sa apeleze la o smecherie.
S-a apropiat asadar de bivol si i-a spus, "Tocmai am vanat o oaie frumoasa si grasa, prietene. Daca ai vrea sa vii
acasa la mine pentru a o manca impreuna mi-ai face o mare onoare!" Leul a rostit aceste cuvinte sperand ca
bivolul, ce avea obiceiul de a se apleca atunci cand se hranea, ar fi putut deveni astfel o prada usoara. Dupa ce
acesta isi inclina capul spre pamant, leul ii putea sari cu usurinta in spate, ucigandu-l si transformandu-l intr-o
delicioasa friptura.
Atunci cand s-a apropiat de vizuina leului, bivolul a zarit niste uriase frigari si niste imense ceaune, dar nu a dat
ochii cu nici o oaie, cat de mica, asa ca, fara a mai spune vreo vorba, a dat sa plece in graba de acolo. Leul l-a
intrebat de ce isi ia talpasita atat de repede fara macar a-si saluta gazda, care nu ii daduse nici un motiv de
suparare. "Am un motive destul de intemeiate," i-a raspuns bivolul. "Nu vad nici un semn pe aici ca ai fi ucis
vreo oaie dar, in schimb, vad cat se poate de clar ca te pregatesti sa faci o mancare de bivol!"

Morala: Fereste-te de oamenii ipocriti care iti promit marea cu sarea.

 Fiul regelui si leul pictat

Un rege, al carui fiu era pasionat de vanatoare, a avut un vis in care a fost avertizat ca baiatul sau va pieri ucis
fiind de un leu.
Inspaimantat de gandul ca visul ar putea deveni realitate, el a cladit pentru fiul sau un mare si frumos palat, ale
carui ziduri erau acoperite cu picturi ale unor animale mari si mici, de tot felul, printre care se gasea si imaginea
unui leu.
Atunci cand tanarul print a vazut ce i se pregatise, supararea sa de a fi astfel incarcerat a iesit dintr-o data la
iveala. Aflat in fata picturii leului, fiul regelui a spus, "Ah, tu cel mai detestabil dintre toate animalele! Din
pricina ca ai aparut intr-un mincinos vis al tatalui meu sunt acum silit sa raman inchis in acest palat de parca as
fi o fata! Ma intreb ce sa ma fac cu tine."
Dupa ce a rostit aceste vorbe, ci-a intins mana catre un arbust tepos, avand de gand sa rupa din el o creanga cu
care sa bata imaginea leului. Unul din tepii arborelui i-a strapuns insa un deget, facandu-l sa simta o mare
durere si infectandu-i trupul. Printul a cazut imediat, lesinat, la pamant. O violenta febra ce a pus stapanire peste
el i-a provocat moartea cateva zile mai tarziu.

Morala 1: Mai curand indura-ti necazurile cu barbatie decat sa incerci a fugi de ele.
Morala 2: Ce ti-e scris in frunte ti-e pus.

Regele leu

Toate animalele campiei si ale padurii il alesesera drept rege pe leu. El nu se lasa cu una cu doua in voia maniei,
nu era nici crud si nici tiranic, ci bland si intelept, asa cum trebuia sa fie orice rege.
In timpul domniei sale, leul a facut o proclamatie regala pentru toti supusii sai, pasari si animale, proclamand o
lege universala prin care lupul si mielul, pantera si iedul, tigrul si cerbul, cainele si iepurele trebuiau sa traiasca
in pace si prietenie unii alaturi de ceilalti.
Impresionat la culme, iepurele nu s-a putut abtine sa nu comenteze, "Ah, de cat timp asteptam sa apuc aceasta
fericita zi, incepand cu care cel slab isi va putea lua, cu indrazneala, locul de drept langa cel puternic." Abia a
apucat urecheatul sa rosteasca aceste cuvinte, ca a si trebuit sa o ia la sanatoasa pentru a-si salva viata!
Morala 1: Este nevoie de mult mai mult decat o lege pentru ca un suveran sa isi impuna vointa asupra supusilor
sai.
Morala 2: Nu te increde niciodata in cuvintele dulci ale cuiva ce abia asteapta sa profite de tine.