CALINERÍE s. f. (Rar) Dezmierdare, alintare, alint. – Din fr. câlinerie.

INEXORÁBIL, -Ă, inexorabili, -e, adj. Care nu poate fi înduplecat, neînduplecat, implacabil. – Din fr.
Inexorable
LETARGÍE, (rar) letargii, s. f. Stare patologică caracterizată printr-un somn adânc, de lungă durată, și
prin pierderea cunoștinței și a capacității de mișcare. ♦ Fig. Apatie, amorțeală, inactivitate totală.
CAZUÍSTICĂ f. 1) Parte a teologiei scolastice și a eticii, care recomanda soluționarea cazurilor de
conștiință prin dispute. 2) fig. Argumentare subtilă, sofistică în susținerea unor teze (morale)
îndoielnice.
EUFEMÍSM, eufemisme, s. n. Cuvânt sau expresie care, în vorbire sau în scris, înlocuiește un cuvânt
sau o expresie neplăcută, jignitoare, necuviincioasă sau obscenă, respectând paralelismul de sens
LEÁL, -Ă, leali, -e, adj. Care își respectă cuvântul, care este fidel față de angajamentul luat; corect,
cinstit; sincer, franc. [Pr.: le-al] – Din it. leale.
COMISERATÍV, -Ă, comiserativi, -e, adj. (Rar) Compătimitor.
SAMSÁR, samsari, s. m. Mijlocitor în afaceri negustorești; misit. ♦ Fig. Persoană care face din orice
lucru obiect de negoț.
ASTRINGÉNT, -Ă, astringenți, -te, adj., s. n. 1. Adj. (Despre substanțe) Care contractează țesuturile
organismului. 2. S. n. Substanță sau medicament folosit pentru combaterea secrețiilor organice
exagerate.
PEREMPTÓRIU, -IE, peremptorii, adj. (Livr.) Care nu poate fi tăgăduit, combătut cu nimic (atât este de
evident); vădit, evident.
SUBRÉTĂ, subrete, s. f. Fată angajată într-o casă pentru diverse treburi de gospodărie, mai ales cu
atribuții de cameristă
PASTIȘÁ, pastișez, vb. I. Tranz. (Depr.) A realiza o pastișă; a imita, a copia.
TRICOTOMÍE, tricotomii, s. f. (Livr.) Diviziune în trei părți
NUBÍL, -Ă, nubili, -e, adj. (Livr.) Care a atins vârsta la care se poate căsători.
TUBERÓZĂ, tuberoze, s. f. (Bot.) Chiparoasă.
HIERÁTIC, -Ă adj. 1. Referitor la lucruri sfinte. ♦ De preot, preoțesc. ◊ Scriere hieratică = unul dintre
felurile de scriere ale vechilor egipteni (cu hieroglife cursive și simplificate). 2. (Arte) Rigid, static,
înțepenit.
AMETÍST, ametiste, s. n. Varietate violetă de cuarț, folosită ca piatră semiprețioasă.
MASTÍC, masticuri, s. n. 1. Material fluid sau vâscos alcătuit dintr-un amestec de substanțe minerale
sau vegetale, care are proprietatea de a se întări în contact cu aerul și care servește la lipit, chituit,
nivelat 2. Suc rășinos aromatic extras din trunchiul și din ramurile unui arbust asiatic
SCONTÁT adj. v. prevăzut.
SIBILÍNIC adj. v. ascuns, criptic, enigmatic, misterios
PERUZEÁ, peruzele, s. f. Piatră semiprețioasă, opacă, de culoare albastră sau verzuie; turcoază.
SORDÍD, -Ă, sordizi, -de, adj. (Livr.) Murdar; dezgustător. ♦ Fig. Interesat în mod exagerat; meschin
ACROMEGALÍE s. f. Boală endocrină care se manifestă prin dezvoltarea exagerată a capului și a
membrelor.
DISTROFÍE, distrofii, s. f. Stare patologică constând în alterarea structurii unui țesut, a unui organ, a
unui sistem sau a organismului, în urma tulburărilor de nutriție.
CONCUPISCÉNT, -Ă, concupiscenți, -te, adj. Care are înclinări către plăceri senzuale, trupești; luxurios.
CÚȘNIȚĂ, cușnițe, s. f. (Reg.) Vatră (de piatră) pe care lucrează fierarul sau potcovarul și pe care își
așază uneltele de lucru
BATRACIÁN, batracieni, s. m. (La pl.) Clasă de vertebrate care cuprinde animale amfibii;
EMACIÁT, -Ă adj. Slăbit peste măsură.
POLTRÓN, -Ă, poltroni, -e, adj., s. m. și f. (Livr.) (Om) lipsit de curaj și de sentimentul onoarei;
INSOLÉNT, -Ă, insolenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Obraznic, impertinent; nerușinat; necuviincios.
INGRATITÚDINE, ingratitudini, s. f. Însușirea de a fi ingrat; purtarea, atitudinea omului ingrat;
nerecunoștință
PATETIZÁ, patetizez, vb. I. Intranz. (Livr.) A pune patos (în ceva); a exagera caracterul patetic.
EMFÁZĂ, s. f. Atitudine nenaturală, pretențioasă; afectare în scris, în vorbire, în comportare.

Ablutomaníe s. f. tendință obsesivă de a se spăla.

IGNÁR, -Ă, ignari, -e, adj. (Livr.) Incult, ignorant.

MANIHEÍSM s. n. Doctrină religioasă din Orientul Apropiat, potrivit căreia lumea este guvernată de
două principii, al binelui și al răului.

PROCRASTINÁ, procrastinez, vb. I. Tranz. (Liv.) A amâna în mod nejustificat începerea unei acțiuni, în
special din cauza neglijenței habituale sau a lenei; a temporiza, a tărăgăna, a tergiversa
ATARÁXIC, ataraxice, s. n. Medicament cu puternică acțiune calmantă a sistemului nervos central.
VESPERÁL, -Ă, vesperali, -e, adj. (Livr.) De seară, al serii. – Din fr. vespéral.
EMPATÍE s. f. 1. (Fil.) Formă de intuire a realității prin identificare afectivă. 2. Tendință a receptorului
de a trăi afectiv, prin transpunere simpatetică, viața eroilor din opere literare, filme etc
MARÁSM s. n. (Livr.) Stare de epuizare fizică sau de decădere morală.
CONDESCENDÉNT, -Ă, condescendenți, -te, adj. Care are o atitudine plină de respect sau de
bunăvoință față de cineva; respectuos, amabil. – Din fr. condescendant.
SUFRÁGIU2, sufragii, s. n. 1. Declarație care exprimă voința sau părerea cuiva într-o alegere sau într-o
adunare constituită; drept de vot. ◊ Sufragiu universal = drept de vot acordat tuturor cetățenilor
majori ai unei țări. 2. Sistem de votare (după modalitatea exercitării dreptului de vot și extinderea
lui). 3. Aprobare, asentiment.
SUBZISTÁ, subzíst, vb. I. Intranz. (Livr.) 1. A rămâne în vigoare; a se menține, a dăinui, a dura. 2. A
avea mijloace de existență; a se întreține, a trăi.
ONCTUÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care are aspect de grăsime; îmbibat cu grăsime; unsuros. 2) fig.
Care manifestă o amabilitate afectată și artificială; mieros.
FLAMBOIÁNT adj. n. Stil flamboiant = formă particulară a stilului gotic (sec. XV), care se
caracterizează printr-o boltă de ogive, arcele pierzându-se direct în stâlp fără a se sprijini pe un
capitel.
BALÍZĂ ~e f. 1) Obiect special instalat pe apă sau pe uscat pentru a indica navigatorilor sau piloților
locurile primejdioase pentru navigație sau limitele terenului de aterizare.
CLEVETÍRE s. v. calomniere.
LUPERCÁLII s. f. pl. Sărbătoare religioasă romană, care avea loc la 15 februarie în cinstea lui Pan, zeul
păstorilor și al țarinilor
INTEMPESTÍV, -Ă, intempestivi, -e, adj. (Livr.) Care se produce pe neașteptate, la timp nepotrivit;
neașteptat și nedorit, neprevăzut, inoportun.
MUNDÁN, -Ă, mundani, -e, adj. (Livr.) Lumesc.
TRANSCENDÉNT ~tă (~ți, ~te) (în opoziție cu imanent) 1) Care se află dincolo de limitele unei sfere
anumite sau ale lumii materiale în genere. 2) (în filozofia lui Kant) Care iese dincolo de lumea
empirică, fiind inaccesibil cunoașterii bazate pe experiență.
TRANSFIGURÁ, transfigurez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) schimba (în mod esențial) expresia, înfățișarea,
forma, conținutul, caracterul, natura, starea de spirit; p. ext. a (se) transforma.
REDUNDÁNȚĂ, redundanțe, s. f. Surplus de informație transmis față de strictul necesar și care
asigură exactitatea transmiterii informației în telecomunicații. ♦ Abundență inutilă de expresii, de
cuvinte sau de imagini în formularea unei idei.
METAFÍZICĂ f. 1) Cercetare rațională a fenomenelor care nu pot fi percepute prin simțuri; explicație
generală. 2) Parte a filozofiei care studiază cauzele primare și primele principii ale (cunoașterii) lumii.
3) Metodă de cunoaștere, care concepe dezvoltarea ca un simplu proces de creștere.
ÓNTIC, -Ă, ontici, -ce, adj. (Livr.) Care ține de domeniul existenței; ontologic.
SUSCEPTÍBIL ~ă (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care se supără ușor; șifonabil; supărăcios. 2) (despre
manifestări ale oamenilor) Care denotă un simț neobișnuit; cu sensibilitate acută. Delicatețe ~ă. 3)
(despre obiecte) Care poate fi supus modificării.
SERENITÁTE s.f. (Poet.) Seninătate, calm, liniște.
codóș (codóși), s. m. 1. Proxenet, codoș. – 2. Bărbat încornorat
APOLOGÍE, apologii, s. f. 1. Elogiu, laudă ferventă (și adesea exagerată) adusă unei persoane, unei
idei etc.; apărare (servilă și interesată) a cuiva sau a ceva. 2. Discurs, scriere care face apologia (1)
cuiva sau a ceva.
PERFÍD, -Ă, perfizi, -de, adj. (Despre oameni) Care, sub o înfățișare binevoitoare sau indiferentă,
ascunde răutate, viclenie, necinste; care vatămă pe cel care îi acordă încredere
LATÉNT, -Ă, latenți, -te, adj. Care există, dar nu se manifestă în exterior, putând izbucni oricând.
CARIATÍDĂ, cariatide, s. f. Statuie reprezentând o femeie care susține, ca o coloană, cornișa unui
acoperiș, o intrare etc
PROLÍX, -Ă, prolicși, -xe, adj. (Despre vorbire, stil) Lipsit de concizie, prea complicat; (despre oameni)
care se exprimă cu prea multe cuvinte (adesea inutile), confuz sau complicat.
A DERETICÁ derétic intranz. A face ordine și curățenie în casă.