De ce n-am adormit

motto Și fuse doar o noapte

Și bântui tot de-atunci
Și vorbele-mi ți-șoapte
Ce se izbesc de stânci.

De n-aș fi-atins c-un deget

Pielea ta de opal
Și doar privind, să preget,
Noi ar muri normal.

Dar cum un hău de marmuri,

Sfințit doar de lumina
Ce ne privea prin geamuri,
Striga să-mi poarte vina

Și mă strângea-n adâncuri
Cu raiuri noi și calde
Ce izvorau din trunchiuri
Și sâni rotunzi drept nade,

Noi scrâșnește-n mine

Real și mai sălbatic
Decât ar fi in sine
Noiul nost’ romantic.

Odată să mai vii

Noi ar muri-n dorință
Și atuncia tu mi-ai fi
Păcat și pocăință.