FLOARE ARSĂ

Floare arsă din pripor  invitație la dialog

Ce nu știe ce e dor,
Nici a apelor isvor,
Au văzut-ai tu, văzut, = verbul = axă de simetrie: „călăuza” (evocatoare) ideii
Pas de gând nepriceput, poetice= iubirea
Unde mândra mi s-a dus,
Valea-n JOS ori valea-n SUS? – PATTERN sau MATRICE: SPAȚIU MIORITIC

TEMĂ
Figuri de stil
Imagini artistice
Motive literare
Tema/ mesajul
PLAN IDEATIC: ONTOS(-uri)= existențe poetice= lumi poetice dinspre GNOZĂ
Mesajul discursului liricsubiectul literartema
Motiv(e) literar(e)=izotopie/ izotopii(=câmpuri lexicale sau semantice)
1) câmp lexical (Jost Trier) vs. 2)familie lexicală
gruparea termenilor înrudiți totalitatea cuv. formate
prin derivare de la un cuvânt de bază
(ramură semantică)
Ex1. Copac: ramură, coroană, flori, boboci ș.a.
Familia=membrii cu grade de rudenie (mamă, tată, fiu, fiică, bunic ș.a.
Ex2. Copac: copăcel
Familie: familial (familiar=comun, obișnuit=paronim)
familist
familiaritate
(a familiariza)familiarizat

PLAN STILISTIC = GNÓSIS=GNOZA=cunoașterea lumilor poetice materializate la nivelul discursului

1) RECUNOAȘTEREA METABOLELOR IMPORTANTE
a) metabole specific formei sau expresiei
metalogism(e) dominant(e) (figuri de gândire)principiul ordonator al poeticului (Edgar Poe: principiul
poetic)
 metataxe (figuri de construcţie sintactică): OXIMORON („dor”=„plăcere și durere”; „valea-n jos ori valea-n
sus”=spaţiul ondula(n)t spațiul miortic
b) metabole specifice sensului sau conținutului
metasememe (figuri ale limbajului): epitet, comparaţie, metaforă
metaplasme (figuri fonetice) ex. invocație completată prin
interogație cu sens retoric
2) IMAGINI ARTISTICE = vizuală
auditivă
gustativă
olfactivă
tactilă
 al șaselea organ de cunoaștere=POEZIE
(apud Nichita Stănescu)
Analiza stilistică a textului-suport 1
Personificarea  umanizarea naturii (univers umanizat)  dialog, conversație  accedere la un limbaj oral de
tip colocvial (cotidian) realizat între doi actanți: om și natură personificată
??? de ce natura propune ca interlocutor floarea? de ce această selecție? = universalii semantice: uman vs vegetal
vs mineral vs faună; viață vs moarte; frumos vs urât ș.a.
R: opțiunea pentru vegetal (reprezentat prin floare) din rațiuni complementare stării, trăirii poetului: preferă
„floarea” ca substitut al iubitei absente, pe care el o vede ca o natură fragilă, pură, frumoasă stringența
personificării unei naturi afine cu trăirile omului
???Cum se explică afinitatea? floare arsă = epitet evocator care poate sugera IUBIREA RĂTĂCITĂ/ HOINARĂ/
PIERDEREA IUBITEI (arsă=sens real: ofilită; sens poetic: traumatizată)
De ce „floarea arsă”= interlocutorcorespondență a trăirilor, echivalență a trăirii: durere; TRAUMA existentă
deopotrivă la nivelul interlocutorilor
„DOR” = stare specifică omului

TABLOURI POETICE
I. Vocea2 (interlocutor)
Câmp semantic (izotopia) naturii: floare, pripor, izvor, ape, valea
Vegetal: floarea
Acvatic: izvor, ape = sursa vitală
Terestru: pripor, valea
 Segmentare/ fragmentare/ separarea izotopiilor:
II. „Au”=„Or/ oare” adverb discursiv dubitativ INCERTITUDINEA ca stare reală
verbul „a vedea” (ai văzut/ văzut-ai, văzut= inversiunea căutarea unei iubiri pierdute) & repetiția:
stimularea/ accentuarea/ continuarea căutării

III. Vocea1, funcțională, protagonistul:

Câmp semantic (izotopia) umană: vocea poetică, mândra, dor, gând
dor
gând
mândra

„pas de gând nepriceput” (trecere + nepricepere sau chiar indiferență)

metafora NESĂBUINȚEI

VALEA-n jos ori VALEA-n sus  a te lua VALUL (care te duce...)

 spațiul ondulatoriu  spațiul mioritic
„PAS DE GÂND NEPRICEPUT” = metaforă revelatorie
(terestrunoesis = imaginar noomorfic)
Translație/ trecere dinspre CONTINGENȚĂ  NOOMORFIC
Cale de cunoaștere/ de accedere spre universuri: ex. VISUL (la romantici)
Discurs anonim spre imaginar ... metafiziccaracteristic[ a neomodernismului
Întoarcerea dinspre metafizic (tendință antimetafizică) spre imaginarul sensibil, asumându-și „gândul”